Poluare

contaminarea mediului
înconjurător

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător

cu materiale care afectează sănătatea umană, calitatea
vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii
și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea
mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale,
cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a
substanțelor poluante provine din activitățile umane. Se
disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând
poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică
(produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub
formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare
biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice
putrescibile etc.).
:
 Problema gunoiului de pe coasta Guyanei,
2010

Există două categorii de poluanți:

Poluanții biodegradabili sunt

substanțe, cum ar fi cele
conținute în apa menajeră,
care se descompun rapid prin
unele procese naturale. Acești
poluanți devin o problemă
când se acumulează mai
rapid decât pot să se
descompună.
:
 Poluanții nedegradabili sunt
substanțe care nu se
descompun, sau se
descompun foarte lent, în
mediul natural. Odată ce
apare contaminarea, este
dificil sau chiar imposibil să
se îndepărteze acești poluanți
din mediu. Compușii
nedegradabili cum ar fi diclor-
difenil-tricloretanul, dioxinele,
bifenilii policlorurați (BPC) și
materialele radioactive pot să
ajungă la nivele periculoase
de acumulare și pot să urce în
:
 lanțul trofic prin intermediul
animalelor. De exemplu,
moleculele compușilor toxici
pot să se depună pe suprafața
plantelor acvatice fără să
distrugă acele plante. Un
pește mic care se hrănește cu
aceste plante acumulează o
cantitate mare din aceste
toxine. Un pește mai mare sau
alte animale carnivore care se
hrănesc cu pești mici pot să
acumuleze o cantitate mai
mare de toxine. Acest proces
se numește „bioacumulare”.
:
 Definiţii și tipuri
Există diverse definiții ale poluării, care pot recunoaște sau
nu anumite tipuri, cum ar fi poluarea fonică sau gazele cu
efect de seră. Administrația pentru Protecția Mediului din
Statele Unite definește poluarea ca „Orice substanță din
apă, sol sau aer care degradează calitatea naturală a
mediului sau provoacă un pericol pentru sănătate.
Utilitatea resursei naturale este de obicei afectată de
prezența poluanților și a contaminanților.” În contrast,
Națiunile Unite consideră că poluarea este „prezența unor
substanțe în cele trei mediile (aer, apă, pământ) a căror
natură, locație sau cantitate produce efecte nedorite
asupra mediului”.[1]

Fum în centrul Moscovei,

Rusia, în august 2010

Formele majore de poluare sunt enumerate mai jos,

împreună cu contaminanții specifici relevanți pentru fiecare
dintre ele:
:
 Poluarea aerului: eliberarea de
substanțe chimice și particule
în atmosferă. Poluanții gazoși
obișnuiți includ monoxidul de
carbon, dioxidul de sulf și
oxizii de azot produși de
industrii și autovehicule.
Ozonul fotochimic și smogul
sunt create pe măsură ce
oxizii de azot și hidrocarburile
reacționează la lumina
soarelui.
Poluarea electromagnetică:
supraabundența radiațiilor
electromagnetice în forma lor
:
 neionizantă, cum ar fi
transmisiile de radio și
televiziune, Wi-Fi etc.
Poluarea luminoasă: include
trecerea luminii,
suprailuminarea și
interferența astronomică.
Aruncarea gunoiului în spații
publice sau private.
Poluarea fonică: cuprinde
zgomotul de pe carosabil,
zgomotul avioanelor,
zgomotul industrial.
Poluarea cu plastic: implică
:
 acumularea de produse din
plastic și microplastice în
mediu care afectează negativ
fauna sălbatică.
Contaminarea solului are loc
atunci când substanțele
chimice sunt eliberate prin
deversare sau scurgeri
subterane.
Contaminarea radioactivă,
rezultată din activitățile din
secolul 20 în fizica atomică,
cum ar fi generarea de
energie nucleară și
cercetarea, fabricarea și
:
 desfășurarea armelor
nucleare.
Poluarea termică este o
schimbare a temperaturii în
corpurile naturale de apă
cauzată de influența umană,
cum ar fi utilizarea apei ca
lichid de răcire într-o centrală
electrică.
Poluarea vizuală, care se
poate referi la prezența liniilor
electrice aeriene, a panourilor
de pe autostrăzi, sau la
depozitarea în aer liber a
gunoiului.
:
 Poluarea apei, cauzată de
deversarea apelor uzate
industriale din deșeurile
comerciale și industriale.[2]

Cauze naturale
Una dintre cele mai importante surse naturale de poluare
sunt vulcanii, care în timpul erupțiilor eliberează cantități
mari de gaze nocive în atmosferă. Gazele vulcanice includ
dioxid de carbon, care poate fi fatal în concentrații mari și
contribuie la schimbările climatice. Emisiile vulcanice
includ, de asemenea, particule fine și ultrafine care pot
conține substanțe chimice toxice și substanțe precum
arsenul, plumbul și mercurul. Incendiile de vegetație, care
pot fi cauzate în mod natural de loviturile de fulger, sunt, de
asemenea, o sursă semnificativă de poluare a aerului.
Fumul de incendiu conține cantități semnificative atât de
dioxid de carbon, cât și de monoxid de carbon, care pot
provoca sufocare. Cantități mari de particule fine se găsesc
în fumul de incendiu, care prezintă un risc pentru sănătatea
animalelor.[3]
:
 Poluare generată de om
Emisiile autovehiculelor sunt una dintre principalele cauze
ale poluării aerului. China, Statele Unite, Rusia, India, Mexic
și Japonia sunt liderii mondiali în ceea ce privește emisiile
de poluare atmosferică. Principalele surse staționare de
poluare includ fabrici chimice, centrale electrice pe
cărbune, rafinării de petrol, uzine petrochimice, activitatea
de eliminare a deșeurilor nucleare, incineratoare și ferme
mari de animale. Poluarea aerului din agricultură provine
din practicile contemporane care includ tăierea netă și
arderea vegetației naturale, precum și pulverizarea
pesticidelor și a erbicidelor.

Aproximativ 400 de milioane de tone metrice de deșeuri

periculoase sunt generate în fiecare an. Numai Statele
Unite produc aproximativ 250 de milioane de tone metrice.
Americanii reprezintă mai puțin de 5% din populația lumii,
dar produc aproximativ 25% din CO2 din lume și generează
aproximativ 30% din deșeurile lumii. În 2007, China a
depășit Statele Unite ale Americii ca cel mai mare
producător mondial de CO2, în timp ce este încă mult în
urmă pe baza poluării pe cap de locuitor (pe locul 78 între
națiunile lumii).
:
 Decesele cauzate ca urmare a
utilizării combustibililor fosili
(zonele dreptunghiurilor din
diagramă) le depășesc cu
mult pe cele rezultate din
producția de energie
regenerabilă (dreptunghiuri
abia vizibile în diagramă)

Hidrocarburile clorurate (CFH), metalele grele (cum ar fi

cromul, cadmiul – care se găsesc în bateriile reîncărcabile
și plumbul – care se găsește în vopseaua cu plumb,
combustibilul de aviație), MTBE, zincul, arsenul și benzenul
sunt câțiva dintre cei mai frecvenți contaminanți ai solului.
O serie de rapoarte de presă publicate în 2001, care au
culminat cu publicarea cărții Fateful Harvest, au dezvăluit o
practică larg răspândită de reciclare a resturilor industriale
în îngrășământ, ducând la otrăvirea cu metale a solului.
Depozitele municipale obișnuite sunt sursa multor
substanțe chimice care intră în mediul solului (și adesea
apele subterane), provenind din marea varietate de deșeuri
acceptate, în special substanțe aruncate ilegal acolo. Au
existat, de asemenea, unele eliberări neobișnuite de
dibenzodioxine policlorurate, numite în mod obișnuit
dioxine.[4]
:
 O zonă industrială, cu o
centrală electrică, la sud de
centrul orașului Yangzhou,
China

Poluarea poate apărea și ca urmare a dezastrelor naturale.

Uraganele, de exemplu, duc frecvent la contaminarea
apelor reziduale și la scurgeri petrochimice de la exploziile
bărcilor sau a automobilelor. Atunci când sunt implicate
platforme petroliere de coastă sau rafinării, daunele la
scară mai mare și asupra mediului nu sunt neobișnuite.
Când au loc accidente, unele surse de poluare, cum ar fi
centralele nucleare sau navele petroliere, pot crea emisii
extinse și potențial catastrofale.[5]

Autovehiculul este cea mai frecventă cauză a poluării

fonice, reprezentând peste 90% din totalul zgomotului
nedorit la nivel global.

Poluarea cu plastic sufocă oceanele făcând giruri de

plastic, încurcând animalele marine, otrăvind hrana și
aprovizionarea cu apă și provoacă ravagii sănătății și
bunăstării oamenilor și a vieții sălbatice la nivel global. Cu
excepția unei cantități mici care a fost incinerată, practic
fiecare bucată de plastic care a fost făcută vreodată în
:
 trecut există încă într-o formă sau alta. Și din moment ce
majoritatea materialelor plastice nu se biodegradează în
niciun sens semnificativ, toate aceste deșeuri de plastic ar
putea exista pentru sute sau chiar mii de ani. Dacă
producția de plastic nu este circumscrisă, poluarea cu
plastic va fi dezastruoasă și în cele din urmă va depăși
peștii din oceane.[6]

Emisii de gaze de seră

Dioxidul de carbon, deși vital pentru fotosinteză, este
uneori denumit drept poluare, deoarece nivelurile crescute
de gaz din atmosferă afectează clima pământului.
Perturbarea mediului poate evidenția, de asemenea,
legătura dintre zonele de poluare care ar fi în mod normal
clasificate separat, cum ar fi cele ale apei și ale aerului.
Studii recente au investigat potențialul creșterii pe termen
lung a nivelurilor de dioxid de carbon atmosferic de a
provoca creșteri ușoare, dar critice, ale acidității apelor
oceanice și posibilele efecte ale acesteia asupra
ecosistemelor marine.

În februarie 2007, un raport al Grupului Interguvernamental

pentru Schimbări Climatice (IPCC), reprezentând munca a
2.500 de oameni de știință, economiști și factori de decizie
din peste 120 de țări, a confirmat că oamenii au fost cauza
:
 principală a încălzirii globale din 1950. Oamenii au
modalități de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și
de a evita consecințele încălzirii globale, a concluzionat un
important raport climatic. Dar, pentru a schimba clima,
tranziția de la combustibilii fosili precum cărbunele și
petrolul trebuie să aibă loc în decenii.[7]

Efecte

Sănătatea umană
Poluarea afectează oamenii din fiecare parte a lumii. Un
studiu din octombrie 2017 al Comisiei Lancet pentru
Poluare și Sănătate a constatat că poluarea globală, în
special aerul, apa, solul și locurile de muncă toxice, ucide
nouă milioane de oameni anual, ceea ce reprezintă triplul
numărului de decese cauzate de SIDA, tuberculoză și
malarie combinate. Studiul a concluzionat că „poluarea
este una dintre marile provocări existențiale ale erei
antropocenului. Poluarea pune în pericol stabilitatea
sistemelor de sprijin ale Pământului și amenință
supraviețuirea continuă a societăților umane.”[8]
:
 Prezentare generală a
principalelor efecte asupra
sănătății oamenilor de la
unele tipuri comune de
poluare

Calitatea nefavorabilă a aerului poate ucide multe

organisme, inclusiv oamenii. Poluarea cu ozon poate
provoca boli respiratorii, boli cardiovasculare, inflamații ale
gâtului, dureri în piept. O analiză din 2010 a estimat că 1,2
milioane de oameni au murit prematur în fiecare an numai
în China din cauza poluării aerului. Nivelurile ridicate de
smog din China pot deteriora corpul uman și pot provoca
diverse boli. În 2019, poluarea aerului a provocat 1,67
milioane de decese în India (17,8% din totalul deceselor la
nivel național). Studiile au estimat că numărul de persoane
ucise anual în Statele Unite ar putea fi de peste 50.000. Un
studiu publicat în 2022 în GeoHealth a concluzionat că
emisiile de combustibili fosili legate de energie din Statele
Unite ale Americii cauzează 46.900–59.400 de decese
premature în fiecare an.[9]

În 2019, poluarea apei a provocat 1,4 milioane de decese

premature. Contaminarea apei potabile cu ape uzate
neepurate în țările în curs de dezvoltare este o problemă,
:
 de exemplu, peste 732 de milioane de indieni (56% din
populație) și peste 92 de milioane de etiopieni (92,9% din
populație) nu au acces la canalizare de bază. În 2013, peste
10 milioane de oameni din India s-au îmbolnăvit de boli
transmise prin apă, iar 1.535 de persoane au murit,
majoritatea copii. Începând cu 2007, aproximativ 500 de
milioane de chinezi nu au acces la apă potabilă sigură.[10]

Expunerea acută la anumiți poluanți poate avea efecte pe

termen scurt și lung. Scurgerile de ulei pot provoca iritații
ale pielii și erupții cutanate. Poluarea fonică induce
pierderea auzului, hipertensiune arterială, stres și tulburări
de somn. Mercurul a fost asociat cu deficite de dezvoltare
la copii și cu simptome neurologice. Persoanele în vârstă
sunt expuse semnificativ la bolile induse de poluarea
aerului. Cei cu tulburări cardiace sau pulmonare prezintă
un risc suplimentar. Copiii și sugarii sunt, de asemenea,
expuși unui risc grav. S-a demonstrat că plumbul și alte
metale grele cauzează probleme neurologice, dizabilități
intelectuale și probleme de comportament. Substanțele
chimice și radioactive pot provoca cancer și malformații
congenitale.[11]

Impactul socio-economic
Efectele poluării asupra sănătății au atât consecințe sociale
directe, cât și de durată. Un studiu din 2021 a constatat că
expunerea la poluare provoacă o creștere a criminalității
violente. O lucrare din 2019 a legat poluarea cu rezultatele
:
 școlare negative pentru copii. O serie de studii arată că
poluarea are un efect negativ asupra productivității atât a
lucrătorilor din interior, cât și a celor din exterior.[12]

Mediu înconjurător
S-a constatat că poluarea este prezentă pe scară largă în
mediu. Un studiu din 2022 publicat în Environmental
Science & Technology a constatat că nivelurile de poluare
chimică antropică au depășit granițele planetare și
amenință acum ecosisteme din întreaga lume.[13]

Marele petic de gunoi din

oceanul Pacific
:
 Emisii globale de dioxid de
carbon în funcție de
jurisdicție (din 2015)

Există o serie de efecte ale acestui fapt:

Bioamplificarea descrie
situații în care toxinele (cum
ar fi metalele grele) pot trece
prin niveluri trofice, devenind
exponențial mai concentrate
în proces.
Emisiile de dioxid de carbon
cauzează acidificarea
oceanelor, scăderea continuă
:
 a pH-ului oceanelor.
Emisia de gaze cu efect de
seră duce la încălzirea globală
care afectează ecosistemele
în multe feluri.
Speciile invazive pot depăși
speciile native și pot reduce
biodiversitatea. Plantele
invazive pot contribui cu
resturi și biomolecule
(alelopatie) care pot modifica
solul și compozițiile chimice
ale unui mediu, reducând
adesea competitivitatea
speciilor native.
:
 Oxizii de azot sunt eliminați
din aer prin ploaie și
fertilizează pământul, ceea ce
poate modifica compoziția
speciilor a ecosistemelor.
Smogul și ceața pot reduce
cantitatea de lumină solară
primită de plante pentru a
efectua fotosinteza și conduc
la producerea de ozon
troposferic care dăunează
plantelor.
Solul poate deveni infertil și
nepotrivit pentru plante.
Acest lucru va afecta alte
:
 organisme din rețeaua trofica.
Dioxidul de sulf și oxizii de
azot pot provoca ploi acide
care scad valoarea pH-ului
solului.
Poluarea organică a cursurilor
de apă poate epuiza nivelul de
oxigen și poate reduce
diversitatea speciilor.[14]

Reglementare și
monitorizare
Pentru a proteja mediul de efectele negative ale poluării,
multe națiuni din întreaga lume au promulgat legislație
pentru a reglementa diferite tipuri de poluare, precum și
pentru a atenua efectele negative ale poluării. La nivel
:
 local, reglementarea este de obicei supravegheată de
agențiile de mediu sau de sistemul de sănătate publică.
Diferitele jurisdicții au adesea diferite niveluri de
reglementare și opțiuni de politică cu privire la poluare. Din
punct de vedere istoric, poluatorii vor face lobby
guvernelor din zonele sau țările mai puțin dezvoltate din
punct de vedere economic pentru a menține reglementări
minore pentru a proteja industrializarea în detrimentul
sănătății umane și a mediului.

Mediul modern de reglementare a mediului își are originile

în Statele Unite, odată cu începutul reglementărilor
industriale privind poluarea aerului și a apei legate de
industrie și minerit în anii 1960 și 1970. Deoarece mulți
dintre poluanți au impact transfrontalier, ONU și alte
organisme ale tratatelor au fost folosite pentru a
reglementa poluanții care circulă ca poluare a aerului,
poluare a apei sau comerț cu deșeuri.

Control
:
 O capcană de gunoi plutitoare
în râul Yarra, în centrul est-
central Victoria, Australia.

Controlul poluării este un termen folosit în managementul

mediului. Înseamnă controlul emisiilor și efluenților în aer,
apă sau sol. Fără controlul poluării, deșeurile provenite din
supraconsum, încălzire, agricultură, minerit, producție,
transport și alte activități umane, fie că se acumulează sau
se dispersează, vor degrada mediul. În ierarhia
controalelor, prevenirea poluării și minimizarea deșeurilor
sunt mai importante decât controlul poluării. În domeniul
amenajării terenurilor, dezvoltarea cu impact redus este o
tehnică similară pentru prevenirea scurgerii urbane.
:
 Sistemul de control al poluării
aerului, cunoscut sub numele
de oxidant termic,
descompune gazele
periculoase din fluxurile de
aer industrial dintr-o fabrică
din Statele Unite.

În septembrie 2023, în timpul unei conferințe internaționale

la Bonn, Germania, a fost convenit un cadru global privind
substanțele chimice care urmărește reducerea poluării.
Cadrul include 28 de obiective, de exemplu, oprirea
utilizării pesticidelor periculoase până în 2035.[15]

Un colector de praf din

Pristina, Kosovo

Practici
:
 Reciclare
Reutilizare
Minimizarea deșeurilor
Atenuare
Prevenirea poluării

Dispozitive

Controlul poluării aerului

Dispozitiv CityTree
Turnul Smog
Oxidant termic
Sisteme de colectare a
prafului
Dispozitiv Baghouse
:
 Cicloni
Precipitatoare electrostatice
Dispozitive Scrubers
Scruber cu pulverizare
deflectoare
Scruber cu pulverizare
ciclonic
Dispozitiv Ejector venturi
scruber
Dispozitiv Scruber asistat
mecanic
Turn de pulverizare
Dispozitiv Scruber umed
:
 Tratarea apelor uzate
Sedimentare (tratament
primar)
Biotratare cu nămol activ
(epurare secundară; utilizate
și pentru apele uzate
industriale)
Lagune aerate
Zone umede construite
(utilizate și pentru scurgerile
urbane)

Cost
Poluarea are un cost. Activitățile de producție care
provoacă poluarea aerului impun costuri de sănătate și de
:
 curățare întregii societăți. O activitate de producție care
provoacă poluarea aerului este un exemplu de externalitate
negativă în producție. O externalitate negativă în producție
apare „atunci când producția unei firme reduce bunăstarea
celorlalți care nu sunt compensați de firmă”. De exemplu,
dacă o firmă de spălătorie există lângă o firmă de producție
de oțel poluantă, vor exista costuri crescute pentru firma
de spălătorie din cauza murdăriei și fumului produs de
firma de producție de oțel. Dacă există costuri externe,
cum ar fi cele create de poluare, producătorul va alege să
producă mai mult produs decât ar fi produs dacă
producătorul ar fi obligat să plătească toate costurile de
mediu asociate. Deoarece responsabilitatea sau
consecința pentru acțiunea autodirijată se află parțial în
afara sinelui, este implicat un element de exteriorizare.
Dacă există beneficii externe, cum ar fi siguranța publică,
se poate produce mai puțin bun decât ar fi cazul dacă
producătorul ar primi plăți pentru beneficiile externe.
Bunurile și serviciile care implică externalități negative în
producție, cum ar fi cele care produc poluare, tind să fie
supraproduse și subestimate.[16]

Poluarea poate crea, de asemenea, costuri pentru firmele

care produc poluarea. Uneori firmele aleg sau sunt forțate
de reglementări să reducă cantitatea de poluare pe care o
produc. Costurile asociate pentru a face acest lucru sunt
numite costuri de reducere sau costuri marginale de
reducere dacă sunt măsurate de fiecare unitate
suplimentară. În 2005, cheltuielile de capital pentru
:
 reducerea poluării și costurile operaționale în SUA s-au
ridicat la aproape 27 de miliarde de dolari.[17]

Industrii poluante
The Pure Earth, o organizație internațională non-profit
dedicată eliminării poluării care pune viața în pericol în
lumea în curs de dezvoltare, publică o listă anuală a unora
dintre cele mai poluante industrii din lume. Mai jos este
lista pentru anul 2016:

Reciclarea bateriilor cu
plumb-acid
Mineritul și metalurgia
extractivă
Topirea plumbului
Bronzarea
Exploatare artizanală
Gropile de gunoi
:
 Parcuri industriale
Industria chimica
Vopsire[18]

Industria textilă

Poluarea apei de culoare

indigo în Phnom Penh,
Cambodgia, 2005

Industria textilă este unul dintre cei mai mari poluatori din
lumea globalizată a sistemelor socioeconomice dominate
de piața liberă. Apele uzate textile poluate chimic
degradează calitatea solului și a apei. Poluarea provine din
tipul de desfășurare a tratamentelor chimice utilizate, de
exemplu, în operațiunile de pretratare, vopsire, imprimare
și finisare pe care multe sau majoritatea companiilor
determinate de piață le folosesc. Apele uzate din industria
textilă sunt considerate a fi unul dintre cei mai mari
poluatori ai ecosistemelor de apă și sol. Industria textilă
:
 folosește peste 8000 de substanțe chimice în lanțul său de
aprovizionare, poluând, de asemenea, mediul înconjurător
cu cantități mari de microplastice.[19]

O campanie a unor mari mărci de îmbrăcăminte precum

Nike, Adidas și Puma de a-și reforma în mod voluntar
lanțurile de aprovizionare de producție pentru a se angaja
să obțină zero descarcări de substanțe chimice periculoase
până în 2020 (obiectiv global) pare să fi eșuat.

Industria textilă creează, de asemenea, multă poluare care

duce la externalități care pot cauza mari probleme
economice. Problema apare de obicei atunci când nu există
o împărțire a drepturilor de proprietate. Aceasta înseamnă
că problema poluării este cauzată în mare măsură din
cauza informațiilor incomplete despre ce companie
poluează și la ce scară au fost cauzate daunele de poluare.
[20]

Industrii legate de
combustibili fosili
Poluarea aerului în aer liber atribuită numai utilizării
combustibililor fosili cauzează aproximativ 3,61 milioane de
decese anual, făcându-l unul dintre cei mai importanți
contribuitori la decesul uman.[21]
:
 Nivel optim din punct
de vedere social

O comparație vizuală a pieței

libere și a rezultatelor optime
din punct de vedere social.

Societatea produce din poluare o oarecare utilitate

indirectă; altfel, nu ar exista nici un stimulent pentru a
polua. Această utilitate poate proveni din consumul de
bunuri și servicii care creează în mod implicit poluare. Prin
urmare, este important ca factorii de decizie să echilibreze
aceste beneficii indirecte cu costurile poluării pentru a
obține cel mai eficient rezultat.[22]

Este posibil să se utilizeze economia mediului pentru a

determina care nivel de poluare este considerat optimul
social. Pentru economiști, poluarea este un „cost extern și
apare numai atunci când unul sau mai mulți indivizi suferă o
pierdere a bunăstării”. Există un nivel social optim de
poluare la care bunăstarea este maximizată. Acest lucru se
datorează faptului că consumatorii obțin utilitate din bunul
:
 sau serviciul fabricat, care va depăși costul social al
poluării. În acest moment, daunele unei unități
suplimentare de poluare pentru societate, costul marginal
al poluării, este exact egal cu beneficiul marginal de a
consuma încă o unitate de bun sau serviciu.[23]

Mai mult, fezabilitatea ratelor de reducere a poluării ar

putea fi, de asemenea, un factor de calcul al nivelurilor
optime. Arderea cărbunelui și a lemnului și prezența multor
cai în zone concentrate au făcut din orașe sursele primare
de poluare.[24]

Istoric

Înainte de secolul al XIX-

lea
Poluarea aerului a fost prezent mereu în civilizații. Poluarea
a început din timpuri preistorice, când omul a creat primele
incendii. Potrivit unui articol din 1983 din revista Science,
„funinginea” găsită pe tavanele peșterilor preistorice oferă
ample dovezi ale nivelurilor ridicate de poluare care au fost
asociate cu ventilarea inadecvată a focurilor deschise.

Forjarea metalelor pare a fi un punct de cotitură cheie în

crearea unor niveluri semnificative de poluare a aerului în
:
 afara casei. Probe extrase a ghețarilor din Groenlanda
indică creșteri ale poluării asociate cu producția de metale
grecești, romane și chineze. Regele Edward I al Angliei a
interzis arderea cărbunelui prin proclamare la Londra în
1272, după ce fumul acestuia a devenit o problemă.

Secolul al XIX-lea

Poluarea aerului în SUA, 1973.

Revoluția industrială a dat naștere poluării mediului așa

cum o cunoaștem astăzi. Londra a înregistrat, de
asemenea, unul dintre cazurile extreme anterioare de
probleme de calitate a apei cu Great Stink on the Thames
din 1858, care a dus la construirea sistemului de canalizare
:
 din Londra la scurt timp după aceea. Problemele de poluare
au escaladat pe măsură ce creșterea populației a depășit
cu mult viabilitatea cartierelor de a gestiona problema
deșeurilor. Reformatorii au început să ceară sisteme de
canalizare și apă curată. În 1870, condițiile sanitare din
Berlin erau printre cele mai proaste din Europa.[25]

Secolul al XX-lea și
secolul al XXI-lea
Condițiile primitive erau intolerabile pentru o capitală iar
guvernul imperial german a adus oamenii de știință și
inginerii pentru a rezolva problemele și pentru a transforma
Berlinul într-un oraș model. Un expert britanic în 1906 a
concluzionat că Berlinul reprezenta „cea mai completă
aplicare a științei, ordinii și metodei vieții publice”. Apariția
marilor fabrici și consumul de cantități imense de cărbune
a dat naștere la o poluare a aerului fără precedent și la un
volum mare de deversări chimice industriale. Chicago și
Cincinnati au fost primele două orașe americane care au
promulgat legi care să asigure un aer mai curat în 1881.
Poluarea a devenit o problemă majoră în Statele Unite la
începutul secolului al XX-lea, deoarece reformatorii
progresiști au contestat poluarea aerului cauzată de
arderea cărbunelui. După cum notează istoricul Martin
:
 Melosi, generația care a văzut prima automobilele înlocuind
caii a văzut mașinile drept un „miracole ale curățeniei”.
Până în anii 1940, smogul cauzat de automobile era o
problemă majoră în Los Angeles.[26]

Poluarea aerului în Taiwan.

Au urmat și alte orașe în toată țara până la începutul

secolului al XX-lea, când a fost creat Oficiul pentru
Poluarea Aerului. Degajările extreme de smog au fost
experimentate de orașele Los Angelesși Donora,
Pennsylvania, la sfârșitul anilor 1940, servind drept un alt
memento public.[27] Poluarea aerului va continua să fie o
problemă în Anglia, mai ales mai târziu în timpul revoluției
industriale. Conștientizarea poluării atmosferice s-a
răspândit pe scară largă după cel de-Al Doilea Război
Mondial, cu temeri declanșate de rapoartele privind
efectele radioactive din războiul atomic și teste. Poluarea a
început să atragă atenția publică majoră în Statele Unite
între mijlocul anilor 1950 și începutul anilor 1970, când
Congresul a adoptat Legea pentru controlul zgomotului,
Legea pentru aer curat, Legea pentru apă curată și Legea
pentru politicile naționale de mediu. Incidentele severe de
poluare au contribuit la creșterea conștiinței. Deversarea
:
 de PCB în râul Hudson a dus la interzicerea de către EPA a
consumului de pește în 1974.[28]

Dezvoltarea științei nucleare a introdus contaminarea

radioactivă, care poate rămâne radioactivă letal timp de
sute de mii de ani. Lacul Karachay – numit de Institutul
Worldwatch drept „cel mai poluat loc” de pe pământ – a
servit drept loc de eliminare pentru Uniunea Sovietică în
anii 1950 și 1960. Orașul Celiabinsk din Rusia, este
considerat „cel mai poluat loc de pe planetă”.

Armele nucleare au continuat să fie testate în Războiul

Rece, în special în etapele anterioare ale dezvoltării lor.
Deși se practică o atenție extremă în această industrie,
potențialul de dezastru sugerat de incidente precum cele
de la Three Mile Island, Cernobîl și Fukushima reprezintă un
motiv de neîncredere publică. Publicitatea la nivel mondial
a fost intensă cu privire la aceste dezastre. Sprijinul larg
pentru tratatele de interzicere a testelor a pus capăt
aproape tuturor testelor nucleare din atmosferă.[29]

Poluarea aerului
Articol principal: Poluarea aerului.

Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua

multe forme și a existat de când oamenii au început să
utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul
:
 alimentelor. În timpul revoluției industriale (secolele XVIII și
XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.

Poluarea aerului

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea

de „smog”. Smogul este în general un amestec de monoxid
de carbon și compuși organici proveniți din combustia
incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de
dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce
smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici
se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până
în secolul al XX-lea smogul devenise deja un pericol major
pentru sănătate.

Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă

calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los
Angeles în anii 1930. Acest smog este cauzat de combustia
în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a
combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează
hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca
oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să
transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă
:
 cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile
sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează
o ceață vizibilă și pătrunzătoare.

Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către

ploaie, zăpadă sau ceață, dar după ce au parcurs distanțe
mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună
în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în
acizi care se combină cu ploaia. Această ploaie acidă cade
peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor
sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În
cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge
să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului
care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și
estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de
ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană
și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice
din piatră și fațade din Roma, Atena și Londra.

Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea

aerului este încălzirea globală, o creștere a temperaturii
Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice
cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a
combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid
de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de
carbon și alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de
seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează
radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă
ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C
până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o
:
 schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai
cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil
tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând
distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.

Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a

atmosferei, numită stratosferă. Producția excesivă a
compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații
(CFC) (compuși folosiți până recent în frigidere, aparate de
aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de
polistiren) a redus stratul de ozon stratosferic, creând o
gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe
săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea directă la
razele solare a afectat viața acvatică și terestră și amenință
sănătatea oamenilor din zonele sudice ale planetei.

Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor

anual doar din cauza poluării aerului, majoritatea în Asia.
[30]

Poluarea apelor
Articol principal: Poluarea apei.
:
 Cererea de apă potabilă este în creștere continuă odată cu
creșterea populației globului. Din anul 1942 până în anul
1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și
surse subterane a crescut de patru ori. Din totalul apei
consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru
irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric,
12% a fost folosită pentru alte utilități; industria și mineritul
au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele
domestice și în scopuri comerciale.

Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite

în agricultură, cum ar fi îngrășămintele și pesticidele sunt
principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37% din
lacuri și estuare și 36% din râuri sunt prea poluate pentru
practicarea pescuitului sau înotului în cea mai mare parte a
anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din
apa menajeră este aruncată în râuri și golfuri, creând un
risc major pentru sănătatea umană.
:
 Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în
agricultură sunt vărsate în lacuri și râuri. Acestea se
combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc
viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate să ajungă
„sufocantă” din cauza algelor care sunt în descompunere
și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit
eutrofizare, poate cauza moartea peștilor și a altor forme
de viață acvatice. La sfârșitul anilor '90 în apele dintre
Golful Delaware(d) și Golful Mexic au murit mii de pești din
cauza dezvoltării unei forme toxice de alge numită Pfisteria
piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea acestei
specii toxice de alge a fost deversarea deșeurilor urbane și
industriale în lacuri și râuri.

Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și

nămolul duse de apă de pe dealurile defrișate, pământurile
arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze
cursul apelor și să omoare vegetația acvatică. Chiar și
cantități mici de nămol pot să elimine unele specii de pești.
De exemplu, când defrișările îndepărtează învelișul de
plante al versanților dealurilor, ploaia poate să ducă
pământ și nămol în râuri, acoperind pietrișul din albia unui
râu unde păstrăvii sau somonii își depun icrele.

Pescăriile marine naturale suportate de ecosistemul

oceanului sunt o sursă esențială de proteine, mai ales
pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare. Totuși,
poluarea golfurilor amenință rezervele de pește care și asa
sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. În
1989, 260.000 barili de petrol s-au vărsat din petrolierul
:
 Exxon Valdez în Strâmtoarea Prince William din Alaska, un
vechi și bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat 8.539
accidente petroliere în apele și în jurul apelor Statelor
Unite, devărsându-se 4,4 miliarde de litri de petrol.

Poluarea solului

Solul este un amestec eterogen format din materie din

plante, minerale și animale care se formează într-un proces
foarte lung, ce poate dura mii de ani. Solul este necesar
pentru creșterea majorității plantelor și esențial pentru
toată producția agricolă. Poluarea solului este acumularea
de compuși chimici toxici, săruri, patogeni, sau materiale
radioactive și metale grele care pot afecta viața plantelor și
animalelor.

Poluarea solului reprezinta acumularea de substante

chimice, la niveluri la care pot determina aparitia efectelor
adverse asupra cresterii plantelor si pot afecta atat
sanatatea oamenilor, cat si pe cea a animalelor.

Metodele iraționale de administrare a solului au degradat

:
 serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui și au accelerat
eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice,
pesticide și fungicide omoară organisme utile cum ar fi
unele bacterii, fungi și alte microorganisme. De exemplu,
fermierii care cultivau căpșuni în California au dezinfectat
solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care
ar fi putut afecta căpșunii. Acest proces omoară fără
discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul
steril și dependent de îngrășăminte pentru a suporta
creșterea plantelor. În consecință, se folosesc tot mai
multe îngrășăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și
lacurilor în perioadele cu inundații.

Irigația necorespunzătoare în zonele în care solul nu este

drenat bine poate avea ca rezultat depozite de sare care
inhibă creșterea plantelor și pot duce la lipsa recoltei. În
anul 2000 î.e.n., orașele antice sumeriene de la sud de
Valea Tigrului și Eufratului, în Mesopotamia, depindeau de
bogăția recoltelor. Până în anul 1500 î.e.n., aceste orașe au
intrat în colaps din cauza lipsei recoltei datorate salinității
ridicate a solului. Aceeași problemă există azi în Valea
Indusului din Pakistan, Valea Nilului în Egipt și Valea
Imperială din California.

Combaterea poluării
Din cauza poluării mediului înconjurător, de la jumătatea
:
 secolului XX, multe națiuni au instituit legi cuprinzătoare
proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale
poluării necontrolate și pentru a preveni viitoarele
contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost adoptată
„Legea pentru Aer Curat” (Clean Air Act - 1970) prin care
se impunea reducerea semnificativă a anumitor tipuri de
poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf.
„Legea pentru Apa Curată” (Clean Water Act - 1977) și
„Legea pentru Apă Potabilă Nepericuloasă” (Safe Drinking
Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea
poluanților în ape și standarde pentru calitatea apei
potabile. „Legea pentru Controlul Substanțelor Toxice”
(Toxic Substance Control Act - 1976) și „Legea pentru
Conservarea și Recuperarea Resurselor” (Resource
Conservation and Recovery Act - 1976) au fost promulgate
pentru a supraveghea și controla deșeurile periculoase.
După 1980 au fost create programe care alocau fonduri
pentru curățarea celor mai contaminate terenuri de
depozitare a deșeurilor. Aceste legi, precum și alte câteva
legi federale sau statale, au ajutat la limitarea poluării, dar
progresele au fost lente și au rămas multe probleme
nerezolvate cu privire la zonele cu contaminări severe, din
cauza lipsei fondurilor pentru curățare și din cauza
problemelor ivite în aplicarea legilor.

Înțelegerile internaționale au jucat un rol important în

reducerea poluării globale. Protocolul de la Montréal cu
privire la Substanțele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a
fixat date internaționale până la care să fie reduse emisiile
:
 de substanțe chimice, cum ar fi CFC, despre care se știe că
distruge stratul de ozon. Convenția Basel pentru Controlul
Transporturilor Internaționale ale Deșeurilor Periculoase și
Depozitarea Lor (1989) servește ca punct de reper pentru
reglementările internaționale ce se ocupă de transportarea
deșeurilor periculoase și depozitarea lor.

Din anul 1992 reprezentanții a mai mult de 160 de țări s-au

întâlnit în mod regulat pentru a discuta despre metodele de
reducere a emisiilor de substanțe poluante care produc
efectul de seră. În 1997 a fost realizat Protocolul de la
Kyõto, chemând celelalte țări să adere la el pentru a reduce
până în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din
1990. Până la sfârșitul anului 2000 Protocolul de la Kyõto
nu fusese încă ratificat de mai multe țări; negociatorii
încercau încă să ajungă la un consens în legătură cu
regulile, metodele și penalitățile care ar trebui să fie
folosite pentru a aplica tratatul.

Regulamentul și legislația au dus la un considerabil progres

în diminuarea poluării aerului și apelor în țările dezvoltate.
Vehiculele din 1990 emit mai puțini oxizi de azot decât cele
din 1970; centralele electrice ard acum mai puțini
combustibili pe bază de sulf; coșurile industriale au acum
filtre prin care se reduc emisiile și nu se mai folosește
benzină cu plumb. Țările în curs de dezvoltare continuă să
se lupte cu poluarea fiindcă nu au tehnologii pentru filtrare
și curățare și trebuie să își mărească puterea economică,
de cele mai multe ori cu costul poluării mediului. Problema
este că țările în curs de dezvoltare atrag investitorii străini
:
 prin forța de muncă mai ieftină, materiale brute mai ieftine
și mai puține restricții pentru substanțe poluante.
Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul graniței
dintre S.U.A. și Mexic, pe partea mexicană, creează
industrie și locuri de muncă pentru Mexic dar majoritatea
lor aparțin unor corporații non-mexicane care au fost
atrase de forța de muncă ieftină și de lipsa legilor cu privire
la poluanți. Ca rezultat, această regiune de graniță,
incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone
din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele
ecologice și sărăcia, țările în curs de dezvoltare necesită
ajutor și tehnologie de la țările și corporațiile străine,
participarea comunității în inițiativele de dezvoltare și
crearea de reglementări mai aspre cu privire la poluare.

Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local,

național și internațional pentru a combate problemele
create de poluare din toată lumea. Multe din aceste
organizații răspândesc informații și ajută oameni și alte
organizații, care nu sunt implicate în procesul luării
deciziilor. Rețeaua Acțiunii Pesticidelor răspândește
informații tehnice cu privire la efectele pesticidelor asupra
agricultorilor care le folosesc. O mișcare bine organizată de
justiție pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru
protecția echitabilă a mediului înconjurător. Greenpeace
este o organizație activistă care concentrează atenția
internațională asupra industriilor și guvernelor care
contaminează terenul, apele sau atmosfera cu deșeuri
toxice.
:
 Poluarea în România
În perioada 2008 - 2012, aproximativ 300 de instalații din
România au avut dreptul să emită un total de 379,7
milioane de tone de emisii de gaze cu efect de seră,
respectiv 75,9 milioane tone anual[31]. România are un
disponibil minim pentru comercializarea AAU-urilor
(Assigned Amount Units - Unități ale Cantității Atribuite) de
60 milioane tone CO2 echivalent, anual, în perioada 2008-
2012, pentru care ar putea încasa până la 2 miliarde
euro[32] (1 miliard de euro după alte estimări)[33].

În anul 2010, statul român acorda în mod gratuit aceste

certificate pentru 219 companii poluatoare de pe teritoriul
țării, în majoritatea lor cu capital de stat.[34] Scopul era de
a ajuta acești poluatori să investească în ecologizare.[34]
Aceste companii au posibilitatea să vândă certificatele
direct altor poluatori, români sau străini, cu capacitate mai
mare de producție, să le listeze la bursele specializate sau
să le vândă unor intermediari.[34]

În anul 2012, România înregistra 14.497 de decese - 73 de

morți la 100.000 de locuitori - provocate de poluarea
aerului cu particule fine.[35]
:
 Note

1. ^ „UNdata | glossary” (htt

ps://data.un.org/Glossary.
aspx?q=pollution#:~:text=
UNdata%20source:%20E
nvironment%20Glossar
y%20%7C%20United,acti
vity%20that%20generate
s%20pollutants.) .
data.un.org. Accesat în 12
martie 2024.
2. ^ Freshwater Pollution in
Some Nigerian Local
Communities, Causes,
:
 Consequences and
Probable Solutions |
Academic Journal of
Interdisciplinary Studies (
https://www.richtmann.or
g/journal/index.php/ajis/ar
ticle/view/2307) (în
engleză), 26 martie 2014,
accesat în 12 martie 2024
3. ^ „Wildfires” (https://ww
w.who.int/health-topics/wi
ldfires) (în engleză).
www.who.int. Accesat în
12 martie 2024.
4. ^ „Aqueous Wastes from
:
 Petroleum and
Petrochemical Plants” (htt
ps://en.wikipedia.org/w/in
dex.php?title=Aqueous_W
astes_from_Petroleum_an
d_Petrochemical_Plants&
oldid=1206912571) ,
Wikipedia (în engleză), 13
februarie 2024, accesat în
12 martie 2024
5. ^ „Environmental
disasters” (https://www.le
nntech.com/environmenta
l-disasters.htm) .
www.lenntech.com.
Accesat în 12 martie
:
 Accesat în 12 martie
2024.
6. ^ Hassan, Sidra; Haq,
Ihsan ul (27 iunie 2019),
„Pervasive Pollution
Problems Caused by
Plastics and its
Degradation” (https://onli
ne-journals.org/index.php/
i-joe/article/view/10873) ,
International Journal of
Online and Biomedical
Engineering (iJOE) (în
engleză), 15 (10), pp. 29–
39,
doi:10.3991/ijoe.v15i10.10
:
 doi:10.3991/ijoe.v15i10.10
873 (https://doi.org/10.39
91%2Fijoe.v15i10.10873) ,
ISSN 2626-8493 (https://
www.worldcat.org/issn/26
26-8493) , accesat în 12
martie 2024
7. ^ „Global Warming Can Be
Stopped, World Climate
Experts Say” (https://web.
archive.org/web/2007050
9013424/http://news.nati
onalgeographic.com/new
s/2007/05/070504-globa
l-warming.html) .
web.archive.org. 9 mai
:
 web.archive.org. 9 mai
2007. Accesat în 12
martie 2024.
8. ^ Carrington, Damian;
editor, Damian Carrington
Environment (20
octombrie 2017), „Global
pollution kills 9m a year
and threatens 'survival of
human societies' ” (http
s://www.theguardian.com/
environment/2017/oct/19/
global-pollution-kills-millio
ns-threatens-survival-hum
an-societies) , The
Guardian (în engleză),
:
 Guardian (în engleză),
ISSN 0261-3077 (https://
www.worldcat.org/issn/02
61-3077) , accesat în 12
martie 2024
9. ^ Maji, Kamal Jyoti; Arora,
Mohit; Dikshit, Anil Kumar
(1 April 2017). "Burden of
disease attributed to
ambient PM2.5 and PM10
exposure in 190 cities in
China". Environmental
Science and Pollution
Research. 24 (12): 11559–
11572.
10. ^ „Over 1,500 lives lost to
:
 10. ^ „Over 1,500 lives lost to
diarrhoea in 2013, delay in
treatment blamed” (http
s://timesofindia.indiatime
s.com/city/pune/Over-150
0-lives-lost-to-diarrhoea-i
n-2013-delay-in-treatmen
t-blamed/articleshow/391
86504.cms) , The Times
of India, 29 iulie 2014,
ISSN 0971-8257 (https://
www.worldcat.org/issn/09
71-8257) , accesat în 12
martie 2024
11. ^ „Lead poisoning” (http
s://www.who.int/news-roo
:
 m/fact-sheets/detail/lead-
poisoning-and-health) (în
engleză). www.who.int.
Accesat în 12 martie
2024.
12. ^ Zivin, Joshua Graff;
Neidell, Matthew (2012-
12), „The Impact of
Pollution on Worker
Productivity” (https://ww
w.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/ar
ticles/PMC4576916/) ,
The American economic
review, 102 (7), pp. 3652–
3673,
doi:10.1257/aer.102.7.365
:
 doi:10.1257/aer.102.7.365
2 (https://doi.org/10.125
7%2Faer.102.7.3652) ,
ISSN 0002-8282 (https://
www.worldcat.org/issn/00
02-8282) , PMC 4576916
(https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pmc/articles/PMC457
6916) , PMID 26401055
(https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pubmed/26401055) ,
accesat în 2024-03-12
Verificați datele pentru:
|date= (ajutor)
13. ^ Persson, Linn; Carney
Almroth, Bethanie M.;
:
 Almroth, Bethanie M.;
Collins, Christopher D.;
Cornell, Sarah; de Wit,
Cynthia A.; Diamond,
Miriam L.; Fantke, Peter;
Hassellöv, Martin;
MacLeod, Matthew (1
februarie 2022), „Outside
the Safe Operating Space
of the Planetary Boundary
for Novel Entities” (https://
www.ncbi.nlm.nih.gov/pm
c/articles/PMC8811958/)
, Environmental Science &
Technology, 56 (3),
pp. 1510–1521,
:
 doi:10.1021/acs.est.1c041
58 (https://doi.org/10.102
1%2Facs.est.1c04158) ,
ISSN 0013-936X (https://
www.worldcat.org/issn/00
13-936X) , PMC 8811958
(https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pmc/articles/PMC881
1958) , PMID 35038861
(https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pubmed/35038861)
Verificați valoarea |pmid=
(ajutor), accesat în 12
martie 2024 line feed
character în |title= la
poziția 8 (ajutor)
:
 poziția 8 (ajutor)
14. ^ Carrington, Damian;
editor, Damian Carrington
Environment (18 ianuarie
2022), „Chemical
pollution has passed safe
limit for humanity, say
scientists” (https://www.t
heguardian.com/environm
ent/2022/jan/18/chemical
-pollution-has-passed-saf
e-limit-for-humanity-say-s
cientists) , The Guardian
(în engleză), ISSN 0261-
3077 (https://www.worldc
at.org/issn/0261-3077) ,
:
 at.org/issn/0261-3077) ,
accesat în 12 martie 2024
15. ^ „New UN framework to
protect environment from
harmful chemicals | UN
News” (https://news.un.or
g/en/story/2023/09/1141
717) (în engleză).
news.un.org. 30
septembrie 2023. Accesat
în 12 martie 2024.
16. ^ Harvey, Chelsea (27
octombrie 2021), „The
staggering economic cost
of air pollution” (https://w
ww.washingtonpost.com/n
:
 ww.washingtonpost.com/n
ews/energy-environment/
wp/2016/01/29/the-stagg
ering-economic-cost-of-ai
r-pollution/) , Washington
Post (în engleză),
ISSN 0190-8286 (https://
www.worldcat.org/issn/01
90-8286) , accesat în 12
martie 2024
17. ^ US EPA, OP (31 martie
2016). „Pollution
Abatement Costs and
Expenditures: 2005
Survey” (https://www.epa.
gov/environmental-econo
:
 gov/environmental-econo
mics/pollution-abatement-
costs-and-expenditures-2
005-survey) (în engleză).
www.epa.gov. Accesat în
12 martie 2024.
18. ^ „Meat and dairy
companies to surpass oil
industry as world's
biggest polluters” (https://
www.independent.co.uk/cl
imate-change/news/meat-
dairy-industry-greenhous
e-gas-emissions-fossil-fu
els-oil-pollution-iatp-grain
-a8451871.html) (în
:
 engleză). The
Independent. 18 iulie
2018. Accesat în 12 martie
2024.
19. ^ Pattnaik, Punyasloka;
Dangayach, G. S.;
Bhardwaj, Awadhesh
Kumar (1 iunie 2018), „A
review on the
sustainability of textile
industries wastewater with
and without treatment
methodologies” (https://w
ww.degruyter.com/docum
ent/doi/10.1515/reveh-201
8-0013/html) , Reviews on
:
 8-0013/html) , Reviews on
Environmental Health (în
engleză), 33 (2), pp. 163–
203, doi:10.1515/reveh-
2018-0013 (https://doi.or
g/10.1515%2Freveh-2018
-0013) , ISSN 2191-0308
(https://www.worldcat.or
g/issn/2191-0308) ,
accesat în 12 martie 2024
20. ^ Behera, Meerambika;
Nayak, Jayato; Banerjee,
Shirsendu; Chakrabortty,
Sankha; Tripathy, Suraj K.
(1 August 2021). "A review
on the treatment of textile
:
 on the treatment of textile
industry waste effluents
towards the development
of efficient mitigation
strategy: An integrated
system design approach".
Journal of Environmental
Chemical Engineering. 9
(4): 105277.
21. ^ Lelieveld, J.; Klingmüller,
K.; Pozzer, A.; Burnett, R.
T.; Haines, A.;
Ramanathan, V. (25 March
2019).
22. ^ Publisher, Author
removed at request of
:
 removed at request of
original (17 iunie 2016),
18.1 Maximizing the Net
Benefits of Pollution (http
s://open.lib.umn.edu/princ
ipleseconomics/chapter/1
8-1-maximizing-the-net-b
enefits-of-pollution/) (în
engleză), accesat în 12
martie 2024
23. ^ William), Pearce, David
W. (David (1990).
Economics of natural
resources and the
environment. Turner, R.
Kerry. Baltimore: Johns
:
 Kerry. Baltimore: Johns
Hopkins University Press.
24. ^ R., Krugman, Paul
(2013). Microeconomics.
Wells, Robin. (3rd ed.).
New York: Worth
Publishers.
25. ^ NOW on PBS | PBS (http
s://www.pbs.org/show/no
w-on-pbs/) (în engleză),
accesat în 12 martie 2024
26. ^ Judith A. Layzer, "Love
Canal: hazardous waste
and politics of fear" in
Layzer, The Environmental
Case (CQ Press, 2012) pp.
:
 Case (CQ Press, 2012) pp.
56–82.
27. ^ Lenssen, "Nuclear
Waste: The Problem that
Won't Go Away",
Worldwatch Institute,
Washington, D.C., 1991:
15.
28. ^ Jonathan Medalia,
Comprehensive Nuclear-
Test-Ban Treaty:
Background and Current
Developments (Diane
Publishing, 2013.)
29. ^ Falchi, Fabio; Cinzano,
Pierantonio; Duriscoe,
:
 Pierantonio; Duriscoe,
Dan; Kyba, Christopher C.
M.; Elvidge, Christopher
D.; Baugh, Kimberly;
Portnov, Boris A.;
Rybnikova, Nataliya A.;
Furgoni, Riccardo (2016-
06), „The new world atlas
of artificial night sky
brightness” (https://www.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/arti
cles/PMC4928945/) ,
Science Advances (în
engleză), 2 (6),
doi:10.1126/sciadv.16003
77 (https://doi.org/10.112
:
 6%2Fsciadv.1600377) ,
PMID 27386582 (https://
www.ncbi.nlm.nih.gov/pub
med/27386582) , accesat
în 2024-03-12 Verificați
datele pentru: |date=
(ajutor)
30. ^ citat în 2011 New York
Times Almanac, Penguin
Reference, New York,
2010, p. 785
31. ^ Derogare pentru 13
companii amendate pe
probleme de mediu (htt
p://www.wall-street.ro/arti
:
 col/Economie/89640/Der
ogare-pentru-13-companii
-amendate-pe-probleme-
de-mediu.html) , 21 iulie
2010, wall-stret.ro,
accesat la 22 august 2010
32. ^ Romania poate vinde
"certificate verzi" (http://w
ww.wall-street.ro/articol/E
conomie/85925/Romania-
poate-vinde-certificate-ve
rzi.html) , 19 mai 2010,
wall-street.ro, accesat la
25 august 2010
33. ^ Certificate de mediu in
:
 valoare de un miliard de
euro (http://www.wall-stre
et.ro/articol/Economie/81
892/Certificate-de-mediu
-in-valoare-de-un-miliard-
de-euro.html) , 15 martie
2010, wall-stret.ro,
accesat la 31 august 2010
34. ^ a b c De ce Ministerul
Mediului ține la secret lista
traficanților de certificate
de CO2? (http://www.coti
dianul.ro/118971-De_ce_M
inisterul_Mediului_tine_la_
secret_lista_traficantilor_d
e_certificate_de_CO2) , 05
:
 e_certificate_de_CO2) , 05
iulie 2010, cotidianul.ro,
accesat la 18 noiembrie
2010
35. ^ RAPORT 92% din
populația lumii respiră aer
prea poluat. România
înregistra 14.500 de
decese provocate de
poluarea aerului cu
particule fine în 2012 (htt
p://adevarul.ro/news/socie
tate/raport-92-populatia-l
umii-respira-aer-poluat-ro
mania-inregistra-14500-d
ecese-provocate-poluarea
:
 ecese-provocate-poluarea
-aerului-particule-fine-20
12-1_57ea99f25ab6550c
b80fe961/index.html) , 27
septembrie 2016, Claudia
Spridon, Adevărul, accesat
la 28 septembrie 2016

Bibliografie

Valeria Dițoiu, Nina Holban:

Modificări antropice ale
mediului, Editura Orizonturi
universitare, Timișoara, 2005.
Engelking P. - Pollution
Tratatul de aderare Romania -
:
 Uniunea Europeană (http://w
ww.mmediu.ro/integrare/com
p2/1_Tratat/Tratat%20aderar
e-sectiunea%20mediu.pdf)
[nefuncțională], Anexa VII -

Mediul

Legături externe

Materiale media legate de

Poluare (https://commons.
wikimedia.org/wiki/Categ
ory:Pollution?uselang=ro)
la Wikimedia Commons
Cele mai toxice 10 locuri de
:
 pe Pamant (https://www.desc
opera.ro/natura/5137813-cel
e-mai-toxice-10-locuri-de-pe
-pamant) , 2 decembrie
2009, Mihaela Stănescu,
Descoperă
Top 10 – Cele mai poluate
orase din lume (https://www.d
escopera.ro/natura/2941390
-top-10-cele-mai-poluate-or
ase-din-lume) , 20 august
2008, Nicu Parlog, Descoperă
Orașul care ne îmbolnăvește (
https://www.descopera.ro/stii
nta/9012799-orasul-care-ne
:
 -imbolnaveste) , 29
noiembrie 2011, Mihaela
Stănescu, Descoperă
Cele mai curate orașe din
lume (https://www.evz.ro/deta
lii/stiri/cele-mai-curate-orase
-din-lume-988347.html) , 23
iunie 2012, Roxana Roseti,
Evenimentul zilei
„Universul“, 8 septembrie
1940: „Nu cumva s-a
schimbat clima?“ (http://ziarul
lumina.ro/amintirile-unor-pagi
ni-de-ziar/universul-8-septe
mbrie-1940-nu-cumva-saa-s
:
 chimbat-clima) Arhivat (http
s://web.archive.org/web/2014
0116185107/http://ziarullumi
na.ro/amintirile-unor-pagini-d
e-ziar/universul-8-septembri
e-1940-nu-cumva-saa-schi
mbat-clima) în 16 ianuarie
2014, la Wayback Machine.,
26 iulie 2009, Oana Rusu,
Ziarul Lumina
Poluare (https://en.wikipedia.
org/wiki/Pollution)

Vezi și

Ape uzate
:
 Contaminare radioactivă
Deșertificare
Deșeu
Gestionarea deșeurilor
Grăsimi alimentare uzate
Incendiu
Poluare acustică
Poluare radioactivă
Smog

Adus de la
https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Poluare&oldid=16181689
:
 Ultima editare a paginii a fost
efectuată la 24 martie 2024, ora
15:49. •
Conținutul este disponibil sub CC BY-
SA 4.0 , exceptând cazurile în care se
specifică altfel.
:
: