Poluarea aerului, solului și a apei

POLUAREA AERULUI
Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane și mediului. În Europa, emisiile multor
poluanți atmosferici au scăzut substanțial în ultimele decenii, determinând o
îmbunătățire a calității aerului în regiune. Cu toate acestea, concentrațiile poluanților
atmosferici continuă să fie foarte mari, iar problemele legate de calitatea aerului
persistă. O proporție semnificativă a populației Europei locuiește în zone, în special
orașe, unde apar depășiri ale standardelor de calitate a aerului: poluarea cu ozon, dioxid
de azot și pulberi în suspensie (PM) induce riscuri grave pentru sănătate. Mai multe țări
au depășit în 2010 una sau mai multe limite de emisie la patru poluanți atmosferici
importanți. Reducerea poluării atmosferice rămâne așadar importantă.
Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane și mediului. În Europa, emisiile
multor poluanți atmosferici au scăzut substanțial în ultimele decenii, determinând o
îmbunătățire a calității aerului în regiune. Cu toate acestea, concentrațiile poluanților
atmosferici continuă să fie foarte mari, iar problemele legate de calitatea aerului
persistă. O proporție semnificativă a populației Europei locuiește în zone, în special
orașe, unde apar depășiri ale standardelor de calitate a aerului: poluarea cu ozon, dioxid
de azot și pulberi în suspensie (PM) induce riscuri grave pentru sănătate. Mai multe țări
au depășit în 2010 una sau mai multe limite de emisie la patru poluanți atmosferici
importanți. Reducerea poluării atmosferice rămâne așadar importantă.
Poluarea atmosferică
 Puncte de interes
 Legături externe
Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei. Poluanții
atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la
o calitate scăzută a aerului în alte zone.
Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului sunt recunoscuți în
prezent drept cei trei poluanți care afectează cel mai grav sănătatea umană. Expunerile
pe termen lung și cele maxime la acești poluanți variază ca gravitate și impact, de la
efectele minore asupra sistemului respirator până la decesul prematur. Aproximativ
90% din locuitorii orașelor din  Europa sunt expuși la poluanți în concentrații peste
nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare pentru sănătate.  De exemplu,
pulberile fine în suspensie din aer reduc speranța de viață în UE cu peste opt luni.
Benzopirenul este un poluant cancerigen din ce în ce mai îngrijorător care, în mai multe
zone urbane, în special din Europa centrală și de est, este prezent  în concentrații care
depășesc pragul stabilit pentru protecția sănătății umane.
Poluarea atmosferică este dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru ecosisteme. O
mare parte a populației nu locuiește într-un mediu sănătos, potrivit standardelor
actuale. Pentru a urma o cale sustenabilă, Europa va trebui să dea dovadă de ambiție și
să nu se rezume la legislația actuală.
 Poluarea aerului afectează și mediul.
 Acidificarea a fost redusă substanțial între 1990 și 2010 în zonele Europei cu
ecosisteme sensibile, aflate sub influența depunerilor acide de compuși de azot și
sulf în exces.
 Eutrofizarea este o problemă de mediu cauzată de excesul de substanțe nutritive
care pătrund în ecosisteme. În acest domeniu s-au făcut mai puţine progrese.
Suprafaţa ecosistemelor sensibile afectate de excesul de azot atmosferic s-a redus
foarte puțin între 1990 și 2010.
 Concentrațiile mari de ozon duc la distrugerea culturilor. Majoritatea culturilor
agricole sunt expuse la niveluri de ozon care depășesc obiectivul pe termen lung
al UE destinat să protejeze vegetația. Această problemă priveşte în mod
considerabil o proporție importantă a zonelor agricole, în special din Europa de
sud, centrală și de est.
Calitatea aerului din Europa nu s-a ameliorat întotdeauna odată cu reducerea
generală a emisiilor antropice (produse de om) de poluanți atmosferici. Cauzele sunt
complexe:
 nu există întotdeauna o legătură liniară clară între scăderea emisiilor și
concentrațiile poluanților atmosferici observate în aer;
 există o contribuție crescândă a transportului pe distanțe mari a poluanților
atmosferici din alte țări din emisfera nordică către Europa.
Așadar, este încă nevoie de eforturi orientate pentru a reduce emisiile, cu scopul
protejării în continuare a sănătății umane și a mediului în Europa.
Surse de poluare a aerului
Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice sau naturale:
 arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică, transporturi,
industrie și gospodării;
 procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi
extractivă;
 agricultură; 
 tratarea deşeurilor;
 erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de
compuşi organici volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.

POLUAREA SOLULUI
 Una dintre principalele probleme ale poluării mediului este contaminare a solului. Este
vorba despre alterarea suprafeței terestre cu descărcarea sau emisia de substanțe chimice
dăunătoare oricărei ființe vii. Această modificare a solului afectează, de asemenea, calitatea și
nutrienții acestuia, făcându-l inutilizabil pentru agricultură și producția de alimente.
Atunci când activitățile umane generează anumite emisii sau deversări cu substanțe chimice,
acestea pot contamina solul. Aceste substanțe modifică compoziția și structura solului. Ceea
ce face acest lucru este că pământul pierde substanțe nutritive și capacitatea de a fi fertil.
Ființele vii care locuiesc în interiorul stratului de pământ sunt afectate și toată vegetația care
crește pe el. Aceste circumstanțe pot provoca catastrofe reale în ecosisteme care sunt habitate
ale multor specii.
Există diferite tipuri de contaminare a solului în funcție de originea acestuia:

Poluarea naturală
Solul poate fi, de asemenea, contaminat în mod natural atunci când apar anumite fenomene
care trag și filtrează elemente chimice naturale în pământ. Această delegare a substanțelor
chimice în sol prin natură are ca rezultat o concentrație a acestor substanțe chimice care este
prea mare pentru ca solul să rămână fertil.
Câteva exemple de poluare naturală sunt erupțiile vulcanice, incendiile și ploile acide care
emit concentrații de gaze nocive în atmosferă. Când au loc precipitații, gazele toxice
precipită odată cu picăturile de apă și ajung să filtreze solul. Aceste toxine determină
pierderea fertilității și a calității solului.

Contaminarea umană
Este logic să credem că ființele umane sunt principala cauză a contaminării solului. Cu
activitățile umane, introducem și agenți poluanți de origine chimică în natură. De exemplu, de
fiecare dată când ne folosim vehiculul poluăm atmosfera. După cum am menționat mai
devreme, aceste gaze precipită împreună cu picăturile de apă, provocând scurgerea în sol a
gazelor cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon.
La rândul său, exploatarea agricolă generează, de asemenea, deversări de anumiți poluanți
azotați care sunt folosiți ca îngrășământ pentru creșterea culturilor. Acești îngrășăminte cu
azot Acestea afectează nu numai solul și compoziția acestuia, ci și contaminează apele de
suprafață și subterane. De asemenea, trebuie să adăugăm la acești poluanți pesticide,
erbicide, solvenți de hidrocarburi care sunt utilizați în mod obișnuit și care afectează negativ
întregul mediu.
Când solul este contaminat într-un ecosistem, acesta este de obicei factorul declanșator
pentru restul problemelor care generează un dezechilibru ecologic între interacțiunile dintre
specii. Un exemplu clar în acest sens este o pădure cu sol contaminat din care plantele nu se
pot hrăni sau dezvolta și, prin urmare, afectează nutriția întregului lanț alimentar, începând cu
erbivorele.

Contaminarea solului prin infiltrare

Când poluăm apa prin utilizarea diferitelor substanțe chimice, are loc un proces de infiltrare
între pământ și apă.
Există mai multe tipuri de scurgeri, scurgerea de suprafață fiind cea mai cunoscută, care este
capabilă să transporte poluanți precum îngrășăminte, ulei, pesticide, erbicide etc.
Cei ai ființelor umane, de asemenea, aruncă cantități mari de deșeuri de tot felul, fie că sunt
acasă, de la muncă, sănătate, industrie etc. Apoi, atunci când procesul de degradare a acestor
reziduuri are loc din cauza expunerii la mediul înconjurător și a levigării acestuia
Cauzele contaminării solului
Aceste substanțe toxice sunt filtrate și ajung să se contamineze apele subterane pe care le
folosim pentru a iriga, a bea și a ajunge să dăuneze oamenilor prin lanțul trofic. Această
acumulare de deșeuri poate ajunge să dea unele scurgeri atât din cauza defecțiunilor, cât și a
infrastructurii deficitare și să provoace daune structurii și compoziției solului. Prin urmare,
principala sursă de contaminare a solului apare atunci când sunt îngropate substanțe toxice.
Există numeroase puncte de deversare ilegală intenționată în care se acumulează cantități mari
de gunoi la suprafață sau chiar îngropate.
Consecințele contaminării solului
ceastă pierdere a calității presupune o devalorizare până la a nu putea fi folosită pentru a
construi, cultiva sau pentru a avea un ecosistem sănătos în care să poată adăposti tot felul de
specii de animale și plante. Aceste consecințe sunt adesea suferite într-un mod silențios,
determinând nenumărate specii să se răspândească și să reducă în mod continuu populațiile
lor.
POLUAREA APEI
 Poluarea apei se poate defini ca eliberarea în apele subterane sau în lacuri, fluvii, râuri,
estuare, mări și oceane, a substanțelor. Pe lângă eliberarea substanțelor chimice sau a
microorganismelor, poluarea apei poate include și eliberarea energiei, sub forma
radioactivității sau căldurii. Contaminarea din conductele de evacuare, din deversarea de
nămol sau de petrol poate dăuna vieții marine, în special fitoplanctonului microscopic care
servește drept hrană pentru organismele acvatice mai mari.
Deși mările și oceanele conțin volume mari de apă, capacitatea lor naturală de a absorbi
poluanții este limitată.
 2. Care sunt sursele de poluare a apei după natura substanțelor
Toate sursele de apă pot fi poluate de o multitudine de substanțe precum deșeuri organice în
stare de putrefacție, substanțe chimice toxice, petrol, ulei, microorganisme patogene, nutrienți
ai plantelor, sedimente și substanțe radioactive.
Poluare apei are o mulțime de cauze și se poate face cu nitrați, detergenți, pesticide, metale
grele și multe alte substanțe nocive, care provin din diferite surse. Astfel, există mai multe
tipuri de poluare a apei.
 2.1 Poluarea fizică a apei
Poluanții de natură fizică sunt cei care includ majoritatea deșeurilor toxice ce pot ajunge în
apă. Depunerile și deșeurile radioactive, apele folosite în uzine atomice, cele care folosesc la
răcirea instalațiilor și apele termale sunt doar câteva exemple ale poluării.
De asemenea, chiar și petrolul și benzina care provin din milioane de autoturisme ajung să fie
deversate în ape. Aproape jumătate din cele 1 milion de tone estimate, de petrol care intră în
mediul marin în fiecare an, provin din surse terestre. Pe mare, deversările de cisterne
reprezintă aproximativ 10% din petrolul din apele din întreaga lume, în timp ce operațiunile
regulate ale industriei de transport maritim atât prin deversări legale, cât și ilegale contribuie
cu aproximativ o treime. De asemenea, petrolul este eliberat în mod natural de sub fundul
oceanului prin fracturi cunoscute sub numele de infiltrații.
 
 2.2 Poluarea chimică a apei
Poluare apei cu pesticide, deversări de reziduuri petroliere, cu substanțe cancerigene,
detergenți sau alte substanțe specifice diferitelor industrii se numește poluare chimică.
Deșeurile sunt considerate toxice dacă sunt otrăvitoare, radioactive, explozive, mutagene, ce
cauzează daune cromozomilor, teratogene, care provoacă defecte congenitale, sau
bioacumulative.
 
Sursele de substanțe chimice toxice includ:
 apele uzate eliminate necorespunzător din instalațiile industriale și instalațiile de
procesare chimică (plumb, mercur, crom);
 scurgerile și canalizările de suprafață care conțin pesticide utilizate în zonele agricole
și pe peluzele suburbane;
 deșeurile toxice rezultate din procese industriale, chimice și biologice;
 baterii pentru dispozitive electronice, pesticide, telefoane mobile și computere;
 deșeuri menajere;

Deșeurile toxice duc la costuri uriașe în ceea ce privește cheltuielile economice, sănătatea
umană și a ecosistemului. De asemenea, acestea au cauzat daune substanțiale populației de
animale și plante. Astfel de deșeuri îngreunează procesele naturale de restaurare, distrug
habitatele, reduc definitiv populațiile de specii sensibile sau le inhibă succesul reproductiv.

 2.3 Poluarea biologică a apei

Unul dintre principalii poluanți ai apei este canalizarea orașului, deoarece, este principala
sursă de agenți patogeni (microorganisme cauzatoare de boli) și substanțe organice aflate în
putrefacție. Toate acestea reprezintă o amenințare directă pentru sănătatea umană. De
asemenea, materia organică ce se descompune reprezintă un alt tip de amenințare la adresa
calității apei. Deoarece substanțele organice sunt descompuse în mod natural în canalizare de
către bacterii și alte microorganisme, conținutul de oxigen existent în apă este epuizat. Acest
lucru pune în pericol calitatea apei a lacurilor și a cursurilor de apă, unde sunt necesare
niveluri ridicate de oxigen pentru ca peștii și alte vietăți acvatice să supraviețuiască. Procesele
de tratare a apelor uzate reduc nivelul agenților patogeni și organici din apele uzate, dar nu le
elimină complet.

Totodată, canalizarea este considerată o sursă majoră de nutrienți pentru plante.  Excesul de
nitrați și fosfați din apă favorizează creșterea algelor, provocând uneori înmulțiri neobișnuit
de rapide. Totuși, acest lucru nu este neapărat bun, pentru că atunci când algele mor oxigenul
dizolvat în apă scade, deoarece, microorganismele îl folosesc pentru a digera algele în timpul
procesului de descompunere. Organismele anaerobe (organisme care nu necesită oxigen
pentru a trăi) metabolizează apoi deșeurile organice, eliberând gaze precum metanul și
hidrogenul sulfurat, care sunt dăunătoare formelor de viață aerobe (care necesită oxigen).
Astfel, procesul prin care un lac se schimbă dintr-o stare curată și clară într-una bogată în
nutrienți, plină de alge și de aici la o stare cu deficit de oxigen, plină de deșeuri se numește
eutrofizare, un proces natural, inevitabil și lent. Cu toate acestea, atunci când este accelerat de
activitatea umană și de poluarea apei poate duce la îmbătrânirea prematură și la moartea unei
acumulări de apă.
 

 2.4 Poluarea radioactivă a apei

Deșeurile radioactive sunt și ele extrem de nocive și includ elemente și compuși care produc
sau absorb radiații ionizante și orice material care interacționează cu astfel de elemente și
compuși.
De asemenea, deșeurile medicale sunt o categorie largă de lucruri nocive pentru apă și pentru
vietățile acvatice, iar ele includ echipamente și materiale, bandaje uzate, ace, lichide capabile
să adăpostească organisme care provoacă boli infecțioase și alte materiale din spitale sau
facilități de cercetare biologică. Acestea se pot transfera foarte rapid în apă și o contaminează.

 2.5 Poluarea termică a apei

Căldura este considerată a fi un poluant al apei, deoarece, scade capacitatea acesteia de a
reține oxigenul și crește rata mortalității peștilor. Specii importante de pești, cum ar fi
păstrăvul, nu pot supraviețui în apele care au niveluri foarte scăzute de oxigen. O sursă majoră
de căldură o reprezintă centralele electrice care revarsă apa folosită pentru răcire direct în
râuri. Apa deversată poate fi cu până la 15 grade Celsius mai caldă decât cea naturală.