PROF.

RAD ANA
24.03.2022

POLUAREA ATMOSFERICA

Poluarea aerului este o problemă la nivel local,

paneuropean și al emisferei. Poluanții atmosferici emiși într-o
țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la
o calitate scăzută a aerului în alte zone.
Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la
nivelul solului sunt recunoscuți în prezent drept cei trei poluanți
care afectează cel mai grav sănătatea umană. Expunerile pe
termen lung și cele maxime la acești poluanți variază ca
gravitate și impact, de la efectele minore asupra sistemului
respirator până la decesul prematur.
Aproximativ 90% din locuitorii orașelor din  Europa sunt
expuși la poluanți în concentrații peste nivelurile de calitate a
aerului considerate dăunătoare pentru sănătate.  De exemplu,
pulberile fine în suspensie (PM2,5) din aer reduc speranța de
viață în UE cu peste opt luni. Benzopirenul este un poluant
cancerigen din ce în ce mai îngrijorător care, în mai multe zone
urbane, în special din Europa centrală și de est, este prezent  în
concentrații care depășesc pragul stabilit pentru protecția
sănătății umane.

Poluarea aerului afectează și mediul.

 Acidificarea a fost redusă substanțial între 1990 și 2010 în zonele

Europei cu ecosisteme sensibile, aflate sub influența depunerilor
acide de compuși de azot și sulf în exces.
 Eutrofizarea este o problemă de mediu cauzată de excesul de
substanțe nutritive care pătrund în ecosisteme. În acest domeniu s-
au făcut mai puţine progrese. Suprafaţa ecosistemelor sensibile
afectate de excesul de azot atmosferic s-a redus foarte puțin între
1990 și 2010.
 Concentrațiile mari de ozon duc la distrugerea culturilor.
Majoritatea culturilor agricole sunt expuse la niveluri de ozon care
depășesc obiectivul pe termen lung al UE destinat să protejeze
vegetația. Această problemă priveşte în mod considerabil o
 proporție importantă a zonelor agricole, în special din Europa de
sud, centrală și de est.

Calitatea aerului din Europa nu s-a ameliorat întotdeauna odată

cu reducerea generală a emisiilor antropice (produse de om) de
poluanți atmosferici. Cauzele sunt complexe:

 nu există întotdeauna o legătură liniară clară între scăderea

emisiilor și concentrațiile poluanților atmosferici observate în aer;
 există o contribuție crescândă a transportului pe distanțe mari a
poluanților atmosferici din alte țări din emisfera nordică către
Europa.

Așadar, este încă nevoie de eforturi orientate pentru a reduce

emisiile, cu scopul protejării în continuare a sănătății umane și
a mediului în Europa.

Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice

sau naturale:

 arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică,

transporturi, industrie și gospodării;
 procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria
chimică şi extractivă;
 agricultură; 
 tratarea deşeurilor;
 erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și
emisiile de compuşi organici volatili din plante sunt exemple de
surse naturale de emisie.

Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului

este încălzirea globală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de
acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată
cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația
de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de
carbon și alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc
căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din
cauza efectului de seră se așteaptă ca temperatura globală să crească
cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100.
 Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea
ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani,
schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă,
modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei,
numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum
ar fi clorofluorocarburile (CFC) (compuși folosiți până recent
în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe
bază de polistiren) a redus stratul de ozon stratosferic, creând o gaură
deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an.
Ca rezultat, expunerea directă la razele solare a afectat viața
acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele sudice
ale planetei.
Conform unui raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății în
2014, circa 7 milioane de oameni au murit în anul 2012 doar din cauza
poluării aerului.