PROIECT PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE,

NIVEL 4

CALIFICARE PROFESIONALĂ: TEHNICIAN ECOLOG ŞI PROTECŢIA CALITĂŢII MEDIULUI

ÎNDRUMĂTOR, CANDIDAT,

PROF. Ohriniuc Andreea Florentina Elev:Mocanu Georgiana Dumitrița

2021
Surse de poluare a aerului în județul Botoșani
 MOTTO:

Una din cele mai mari laude ce s-a adus omului creat de natură este aceea
de a fi înzestrat cu rațiune; totuși natura n-a fost în stare să creeze o minte
care s-o înțeleagă.
 Curprins

 Capitolul 1 Poluarea și calitatea aerului………………..

 1.1 Poluarea și calitatea aerului probleme generale………………

 1.2 Supravegherea calității aerului în România………………….

 1.3 Determinarea poluării atmosferei în județul Botoșani……………..

 Capitolul 2 Surse de poluare a aerului……………………..

 2.1 Surse de poluare a aerului în județul Botoșani ……………..

 2.2 Clasificarea surselor de poluare ……………………

 2.3 Surse de poluare antropice în județul Botoșani…………….

 Capitolul 3 Tipuri de poluanți la nivelul județului Botoșani și metode de

combatere a poluării ……………………………………

 3.1 Poluanți organici…………………………………….

 3.2 Poluanți anorganici………………………………………

 3.3 Metode de combatere a poluări aerului………………………..

 Capitolul 4 Concluzii………………..
 INTRODUCERE
Aerul este un amestec de azot și oxigen necesar activității vitale a organismelor aerobe,
inclusiv a oamenilor. Acest amestec conține și o cantitate neînsemnată de alte gaze: neon, argon,
heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen, vapori de apa și alte particule, care
practic nu au nici o influență asupra organismelor vii. Dar dezvoltarea societații umane, spre
regret, duce la crearea unui impact antropic și tehnogen negativ asupra calitații aerului. Poluarea
aerului este generată în special de folosirea energiei și de activitățile de transportare. Urbanizarea,
dezvoltarea industriei și a transportului provoacă emisii cu concentrații mari de substanțe
poluante în atmosferă, emisii care duc la efecte nocive asupra naturii și a tuturor organismelor vii.
Poluarea atmosferică reprezintă una din problemele fundamentale ale umanităţii şi este
consecinţa ruperii echilibrului ecologic dintre om şi natură. Acest fenomen de poluarea
atmosferica este intr-o continuă creştere. In ultimii 200 ani industrializarea globală a dereglat
raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.
Poluarea aerului este generată în special de folosirea energiei și de activitățile de
transportare.
Urbanizarea ,dezvoltarea industriei și a transporturilor.
Starea de calitate a aerului o reprezintă unul dintre factorii majori care afectează sănătatea
și condițiile de viață ale populației din aglomerarile urbane.În Municipiul Botoșani stațiile de
fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul de poluare să fie influențat de contribuțiile integrate
ale tuturor surselor din direcția opusă a vântului.Chiar dacă în județul nostru ,la ora actuală,
industria nu este foarte dezvoltată, în comparație cu alte centre industriale, totuși poluarea există
în această regiune si nu este numai locală ,o mare parte provenind din poluarea transfrontalieră.
Vântul „vectorul poluării „ este principalul element implicat în propagarea și dispersia
notelor atmosferice.Regiunea în care se află orașul Botoșani este expusă poluării dinspre Ruhr ,
Cehia , nordul Ungariei și din zona Moscovei . Dinspre aceste zone cei mai importanți agenți
poluanti sunt bioxidul de sulf, urmat de oxizii de azot.
Mi-am ales această temă deoarece, în 4 ani de liceu pe profil de protecția mediului am
învățat ce este poluarea, cum se manifestă și cum se poate reduce.
Mi s-a părut o temă foarte ușoară având în vedere că informațiile prezente în lucrarea mea
sunt informațiile care mi-au fost predate și explicate în amănunt.

CAPITOLUL 1
POLUAREA SI CALITATEA AERULUI

Poluarea este contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu

sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în
care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și
poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub
formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe
organice putrescibile etc.). Învelișul gazos care înconjoară Pământul fără o limită superioară
precisă, trecând treptat în spațiul interplanetar, se numește atmosferă. Masa acesteia reprezintă
0,000001 din masa globului pământesc, și densitatea sa scade cu creșterea altitudinii. Compoziția
atmosferei se modifică de asemenea cu altitudinea. Amestecul de gaze ce formează atmosfera
este numit aer. Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane și mediului. În Europa, emisiile
multor poluanți atmosferici au scăzut substanțial în ultimele decenii, determinând o îmbunătățire
a calității aerului în regiune. Cu toate acestea, concentrațiile poluanților atmosferici continuă să
fie foarte mari, iar problemele legate de calitatea aerului persistă. O proporție semnificativă a
populației Europei locuiește în zone, în special orașe, unde apar depășiri ale standardelor de
calitate a aerului: poluarea cu ozon, dioxid de azot și pulberi în suspensie (PM) induce riscuri
grave pentru sănătate. Mai multe țări au depășit în 2010 una sau mai multe limite de emisie la
patru poluanți atmosferici importanți. Reducerea poluării atmosferice rămâne așadar importantă.
Compoziția aerului nu este aceeași în orice loc de pe planetă. Aceasta variază de la o zi la alta și
de la un loc la altul. Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei.
Poluanții atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o
calitate scăzută a aerului în alte zone. Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la
nivelul solului sunt recunoscuți în prezent drept cei trei poluanți care afectează cel mai grav
sănătatea umană. Expunerile pe termen lung și cele maxime la acești poluanți variază ca gravitate
și impact, de la efectele minore asupra sistemului respirator până la decesul prematur.
Aproximativ 90% din locuitorii orașelor din Europa sunt expuși la poluanți în concentrații peste
nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare pentru sănătate. De exemplu, pulberile fine
în suspensie (PM2,5) din aer reduc speranța de viață în UE cu peste opt luni. Benzopirenul este
un poluant cancerigen din ce în ce mai îngrijorător care, în mai multe zone urbane, în special din
Europa centrală și de est, este prezent în concentrații care depășesc pragul stabilit pentru
protecția sănătății umane. Aerul este factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce
favorizează transportul poluanţilor în mediu. Poluarea aerului are multe şi semnificative efecte
adverse asupra sănătăţii umane şi poate provoca daune florei şi faunei în general. Poluarea aerului
este strans legata de schimbarile climatice - principalul motor al schimbarilor climatice il
reprezinta arderea combustibililor fosili, care contribuie in mare masura la poluarea aerului.
Cresterea temperaturilor este direct legata de calitatea slaba a aerului, care poate afecta inima si
poate agrava bolile cardiovasculare. De exemplu, schimbarile climatice pot conduce la un nivel
crescut al polenului, ca urmare a cresterii plantelor sau la inmultirea mucegaiului, ca urmare a
furtunilor severe - ambele pot agrava alergiile si alte boli pulmonare, cum ar fi astmul.

1.1 POLUAREA SI CALITATEA AERULUI PROBLEME GENERALE

Poluarea aerului este o cauza majora de îmbolnavire și deces prematur și reprezinta cel mai
mare risc pentru sănatatea mediului în Europa. Bolile de inima și accidentul vascular cerebral
sunt cele mai frecvente cauze de deces prematur atribuit poluarii aerului, urmate de bolile
pulmonare și cancerul pulmonar. De la smogul resimtit în orașe până la aerul poluat din interiorul
casei (provenind din gatit, încalzire electrica, iluminat), poluarea aerului reprezintă o amenințare
majoră pentru sanatate și pentru clima. Combinat, poluarea atmosferică (în aer liber) și poluarea
aerului de interior ucid aproximativ 7 milioane de persoane în intreaga lume, în fiecare an. Datele
furnizate de Organizatia Mondiala a Sănătații (OMS) arată ca 9 din 10 persoane respiră aer care
contine niveluri ridicate de poluanti. Peste 80% dintre persoanele care traiesc în zonele urbane în
care se monitorizează poluarea aerului sunt expuse la niveluri de poluare care depasesc limitele
orientative ale OMS, care sunt stabilite per fiecare tip de poluant în parte.
  Acidificarea a fost redusă substanțial între 1990 și 2010 în zonele Europei cu ecosisteme
sensibile, aflate sub influența depunerilor acide de compuși de azot și sulf în exces.
 Concentrațiile mari de ozon duc la distrugerea culturilor. Majoritatea culturilor agricole
sunt expuse la niveluri de ozon care depășesc obiectivul pe termen lung al UE destinat să
protejeze vegetația. Această problemă priveşte în mod considerabil o proporție importantă
a zonelor agricole, în special din Europa de sud, centrală și de est.
Calitatea aerului din Europa nu s-a ameliorat întotdeauna odată cu reducerea generală a emisiilor
antropice (produse de om) de poluanți atmosferici. Cauzele sunt complexe:
 nu există întotdeauna o legătură liniară clară între scăderea emisiilor și concentrațiile
poluanților atmosferici observate în aer;
 există o contribuție crescândă a transportului pe distanțe mari a poluanților atmosferici din
alte țări din emisfera nordică către Europa.
Calitatea aerului este influențatǎ de emisiile în aer provenite de la sursele staţionare şi sursele
mobile (traficul rutier), cu preponderenţă în marile oraşe, precum şi de transportul poluanților pe
distanţe lungi a poluanţilor atmosferici. Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea
de „smog”. Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici
proveniți din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf
de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și
sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul
devenise deja un pericol major pentru sănătate. Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să
reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este
cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care
produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca
oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic
care atacă cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe
care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare. Una din cele mai mari
probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a temperaturii Pământului
cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea
intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a
crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc
căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se
așteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă
această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât
a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă,
modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării. Poluarea aerului poate să
afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care
conțin clor cum ar fi clorofluorocarburile (CFC) (compuși folosiți până recent în frigidere,
aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a redus stratul de ozon
stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an.
Ca rezultat, expunerea directă la razele solare a afectat viața acvatică și terestră și amenință
sănătatea oamenilor din zonele sudice ale planetei. Poluarea atmosferica implica expuneri la
agentii poluanti din exterior, din afara mediului construit:
 Particule fine produse prin arderea combustibililor fosili - PM2.5 si PM10 (de exemplu,
carbunele si petrolul utilizate in productia de energie)
 Gazele nocive (dioxid de sulf, oxizi de azot, monoxid de carbon, vapori chimici etc.)
 Ozon la nivelul solului (o forma reactiva de oxigen si o componenta primara a smogului
urban
 Fumul de tigara
Poluarea aerului de interior implica expuneri la particule, oxizi de carbon si alti poluanti
transportati de aerul sau praful din interior:
 Gaze (monoxid de carbon, radon etc.)
 Produse de uz casnic si produse chimice
 Materiale de constructie (azbest, formaldehida, plumb etc.)
 Agenti alergeni de interior (acarieni, fungi, resturi de insecte, gandaci etc.)
 Fumul de tigara
 Mucegai si polen
 Poluarea atmosferica, care in unele cazuri patrunde in interior prin ferestrele si usile
deschise, ventilatie etc.
 Efectele poluarii aerului asupra sanatatii depind nu numai de expunere, ci si de
vulnerabilitatea oamenilor. Vulnerabilitatea la impactul poluarii aerului poate creste ca
urmare a varstei, a conditiilor de sanatate preexistente sau a comportamentelor particulare
ale fiecarei persoane. Un numar mare de dovezi sugereaza ca oamenii cu statut socio-
 economic mai redus tind sa traiasca in medii cu o calitate a aerului mai slaba.
1.2 SUPRAVEGHEREA CALITATII AERULUI IN ROMANIA
În România, domeniul „calitatea aerului” este reglementat prin Legea nr.104/15 Legea calităţii
aerului are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului ca întreg prin reglementarea
măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător, acolo unde aceasta corespunde
obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta lege şi îmbunătăţirea
acesteia în celelalte cazuri. Starea de calitate a aerului reprezintă unul dintre factorii majori care
afectează sănătatea şi condiţiile de viaţă ale populaţiei din aglomerările urbane. Poluarea şi
protecţia mediului sunt considerate printre cele mai importante probleme cu care se confruntă
ţara noastră şi lumea ȋntreagă. Transformările care au loc la nivel global ȋn ceea ce priveşte
calitatea mediului impun gǎsirea unor soluţii pentru a asigura menţinerea echilibrului ecologic al
planetei ȋn condiţiile unei dezvoltǎri durabile a societăţii. Mediul include aerul, apa, pământul,
resursele naturale, flora, fauna, fiinţele umane și relaţiile dintre acestea. Ȋn acest context,
prevederile legale în domeniul calitǎţii aerului au ca scop reglementarea activitǎţilor care
afectează sau care pot afecta calitatea atmosferei, desfǎșurate de persoane fizice si juridice și
strategia naţională ȋn domeniu, ce urmăreşte asigurarea dreptului fiecǎrei persoane la un mediu
de calitate. În România, prin Sistemul Național de Evaluare si Gestionare Integrată a Calității
Aerului (SNEGICA) se realizează punerea în aplicație a legii calității aerului înconjurător.
SNEGICA asigură cadrul organizatoric, instituțional și legal de cooperare a autorităților și
instituțiilor publice cu competențe în domeniu, în scopul evaluării și gestionării calității calității
aerului înconjurător, în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum și pentru informarea
populației și a organismelor europene și internaționale privind calitatea aerului înconjurător.
Sistemul Național de Evaluare și Gestionare Integrată a Calității Aerului cuprinde următoarele
două sisteme:
- Sistemul Național de Monitorizare a Calității Aerului (SNMCA)
- Sistemul Național de Inventariere a Emisiilor de Poluanți Atmosferici (SNIEPA) Evaluarea
calităţii aerului înconjurător şi nivelului de poluare a aerului pe teritoriul judeţului Botoşani se
realizează cu ajutorul Staţiei automate, aparţinând Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii
Aerului (RNMCA).
Greenpeace România a monitorizat calitatea aerului în stația de autobuz Piața Romană din
Capitală și semnalează faptul că nivelul poluării aerului este mult mai ridicat decât cel comunicat
populației de autorități prin rețeaua oficială de monitorizare a calității aerului.
În perioada septembrie – octombrie 2019, Greenpeace România a monitorizat, timp de 3 zile,
nivelul poluării aerului cu dioxid de azot (NO₂) la stația de autobuz Piața Romană, prin utilizarea
dispozitivului de monitorizare a calității aerului AQMesh [1]. Măsurătorile au arătat ca nivelul
poluării cu dioxid de azot (NO₂) în stația de autobuz din Piața Romană este de aproximativ două
ori mai mare decât cel înregistrat în același timp la cele mai apropiate stații oficiale de
monitorizare a calității aerului din trafic [2].
FIGURA NR.1 DATE PRIVIND POLUAREA IN STATIA DE AUTOBUZ
Stația oficială de monitorizare a poluarii aerului din trafic de la Cercul Militar a funcționat în
parametri optimi și a oferit date pentru intervalul respectiv, însă, în același timp, cealaltă stație
oficială de trafic – B3 Mihai Bravu – nu a inregistrat date, aceasta fiind nefuncțională pentru o
lungă perioadă de timp în 2019. Această întrerupere la stația B3 Mihai Bravu a dus la o lipsă de
date pentru informarea populatiei și, la final de an, la imposibilitatea calculării mediei anuale
pentru 2019 și compararea ei cu limita existentă pentru protecția sănătății umane. Reamintim că
suntem într-o procedură de penalizare din cauza monitorizării defectuase a calității aerului.
Comisia Europeană a avertizat România încă din 2017 că “au fost identificate deficiențe grave și
structurale în datele privind calitatea aerului măsurate de rețeaua de monitorizare din România și
raportate Comisiei Europene. În realitate, situația ar putea fi mult mai gravă decât cea raportată
efectiv. Există riscul ca poluarea atmosferică să fie subestimată în unele cazuri, deoarece este
posibil să nu fie monitorizată întotdeauna în locurile potrivite.” Pe lângă mașinile personale,
multe dintre autobuzele diesel vechi utilizate pentru transportul public sunt responsabile pentru
acest nivel ridicat de poluare. Societatea de Transport București (STB) are o flotă de 1400 de
autobuze cu motor diesel dintre care 1000 sunt Euro 3 si Euro 4 – tocmai normele care se vor a fi
eliminate din oraș până in 2024. Efectul dioxidului de azot (NO₂) asupra copiilor este unul dintre
cele mai îngrijorătoare aspecte din rezultatele cercetărilor din ultimii ani. Copiii sunt mai
vulnerabili decât adulții și pot dezvolta astm, mai ales dacă trăiesc în apropierea traficului, riscul
de apariție a astmului crescând cu 15% odată cu o intensificare de 10 μg/m3 a expunerii [3].
Copiii cu astm necesită îngrijiri medicale de urgență sau spitalizări de trei ori mai mult decât
adulții pentru afecțiuni respiratorii. Dacă nivelurile de dioxid de azot (NO₂) continuă să crească,
problemele respiratorii ar putea deveni o regulă pentru copii.
1.3 DETERMINAREA POLUARII ATMOSFERICE IN JUDETUL
BOTOSANI
APM Botoşani este dotată cu o Staţie de fond urban BT1 - FU (amplasată în municipiul
Botoşani - B-dul Mihai Eminescu, nr.44). Staţiile de fond urban sunt amplasate astfel încât
nivelul de poluare sa fie influenţat de contribuţiile integrate ale tuturor surselor din direcția opusă
vântului şi să fie reprezentative pentru evaluarea calităţii aerului pe o arie de mai mulţi km2.
Poluanţii atmosferici luaţi în considerare în evaluarea calităţii aerului înconjurător, pentru zona
administrativă a judeţului Botoşani sunt:
- dioxid de sulf (SO2)
- oxizii de azot (NOx)
- monoxid de carbon (CO)
- ozon (O3)
- benzen (CH6
- pulberi în suspensie (PM2.5 şi PM10)
Sunt monitorizați de asemenea parametrii meteo: direcţia şi viteza vântului, presiunea,
temperatura, radiaţia solară, umiditatea relativă şi cantitatea de precipitaţii. APM Botoşani
asigură comunicarea către public a informaţiilor, privind concentraţiile de poluanţi în
conformitate cu Legea 104/2011. Concentraţiile ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot,
ozon, monoxid de carbon şi pulberi în suspensie, se actualizează la fiecare oră din zi şi se pun la
dispoziţia publicului; de asemenea şi informaţiile privind depăşiri ale pragului de alertă şi ale
pragului de informare. Datele privind rezultatele monitorizării calităţii aerului, ilustrează calitatea
aerului în raport cu valorile limită, valorile ţintă, pragurile de alertă sau de informare sau
nivelurile critice stabilite pentru fiecare poluant. În anul 2017, monitorizarea calităţii aerului s-a
realizat astfel: - prin măsurători continue ale stației automate de fond urban, cu următorii
poluanţi: SO2, NO2, O3 ,CO,C6H6 şi PM10.
- măsurători gravimetrice – pentru pulberi în suspensie (PM10 și PM2,5). - calitatea
precipitaţiilor în punctul APM Botoşani, cu următorii poluanţi monitorizaţi: pH, conductivitate,
alcalinitate/aciditate, duritate, SO42-, NO2-, NO3-, NH4+, Cl-, Ca2+ şi Mg2+.
Staţia de fond urban, destinată evaluǎrii calităţii aerului se află la distanţă suficientă faţă de
sursele punctuale sau mobile, este plasată în zonă rezidenţială cu densitate mare de populaţie.
Poluanţii monitorizaţi şi evaluaţi în conformitate cu Legea 104/2011, privind Calitatea Aerului
înconjurător, au ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului.
Rezultatele obţinute în urma evaluării calităţii aerului la nivel naţional, care a utilizat atât
măsurări
cât şi rezultate obţinute prin modelarea matematică a dispersiei poluanţilor emişi în aer,
încadrează Judeţul Botosani în regimul de gestionare II, fiind necesară iniţierea Planului de
menţinere a calităţii aerului (numit în continuare PMCA) pentru indicatorii pulberi în suspensie
(PM10 și PM2.5), dioxid de azot(NO2) şi oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), dioxid
de sulf (SO2), benzen (C6H6), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni) și plumb (Pb).
În urma comunicării de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului a necesității
întocmirii Planului de menținere a calității aerului (PMCA) pentru județul Botoșani, Consiliul
Județean Botoșani a înființat Comisia Tehnică pentru elaborarea PMCA și a informat publicul
asupra demarării elaborării Planului.
Poluarea atmosferica si zgomotul excesiv dauneaza dauneaza sanatatii noastre si mediului
inconjurator. Poluarea atmosferica provine in principal din industrie, transport, productia de
energie si agricultura.

Starea de calitate a aerului inconjurator este influentata in mod fundamental de emisiile de

substante poluante evacuate in atmosfera, fiind evidentiata prin indicatori specifici factorului de
mediu ''AER'' din : date disponibile ale rapoartelor privind starea mediului; rezultatele unor
studii, iventare, prognoze; date rezultate disponibile raportate sau obtinute prin studii la nivel
european.
 CAPITOLUL 2
SURSE DE POLUARE A AERULUI
Poluarea aerului nu este aceeași peste tot. Diferiţii poluanţi sunt eliberaţi în atmosferă
dintr-o varietate de surse, inclusiv industria, transporturile, agricultura, gestionarea deșeurilor și
gospodăriile. Anumiţi poluanţi atmosferici sunt eliberaţi și de surse naturale.
Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice sau naturale:
 arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie și
gospodării;
 procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi extractivă;
 agricultură
 tratarea deşeurilor;
 erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de compuşi
organici volatili din plante sunt exemple de surse naturale de e
Poluarea este o mare problemă determinată de industrializare şi de modernizarea actuală
şi de consumism. Dar în ultima perioadă oamenii sunt mult mai informaţi, accesul la internet şi,
deci, la informaţii a permis mobilizarea organizaţiilor civice care fac presiuni asupra autorităţilor
pentru a limita poluarea.
Fumatul contribuie şi el la poluare, atât prin fumul inhalat şi apoi expirat în aerul
atmosferic, cât şi prin fumul degajat de arderea tutunului, scrumul rezultat şi restul de ţigară care
se va descompune în sol.
Sursele de poluare ale mediului ambiant se împart în două mari categorii:
 surse de impurificare cu particule solide;
 surse de impurificare cu gaze şi vapori.
De asemenea, sursele de poluare se împart în surse naturale şi surse artificiale (antropice):
 Surse naturale de poluare sunt: erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării
marine, emisiile de compuşi organici volatili din plante, emanaţiile de gaze din sol,
poluarea produsă de procese naturale de descompunere în sol a substanţelor organice,
incendiile de păduri etc.
 Sursele artificiale de poluare sunt reprezentate de: arderea combustibililor fosili şi nefosili
în producerea de energie electrică, transporturi, industrie şi gospodării; procese industriale
 şi utilizarea solvenţilor, de exemplu, în industria chimică şi extractivă; agricultură;
tratarea deşeurilor etc.
Particulele suspendate, ozonul şi dioxidul de carbon – cei mai toxici poluanţi
Efectul de seră reprezintă procesul de încălzire a planetei cauzat de reflexia spre suprafaţa
acesteia a radiaţiei emise şi de prezenţa în atmosferă a unor gaze cu efect de seră (vapori de apă,
dioxid de carbon, metan). În ultima jumătate de secol, cantităţile mari de gaze cu efect de seră
emise în atmosferă au diminuat permeabilitatea atmosferei pentru radiaţiile calorice reflectate de
Pământ spre spaţiul interplanetar, conducând la aşa-numitul fenomen de încălzire globală.
Aceste surse determină – prin procesele de ardere, descompunere – substanţe cu efect toxic
asupra sănătăţii umane, în special prin acţiunea asupra aparatului respirator.
Poluanţii majori (CO, SO2, NOx, hidrocarburile, particulele suspendate) şi cei secundari,
rezultaţi în urma reacţiilor dintre poluanţii majori şi diverse particule din aer (H2SO4 şi sulfaţii,
HNO3 şi nitraţii, ozonul O3 şi alţi oxidanţi), au acţiune toxică asupra organismului uman.
Efectele depind de timpul de expunere, de concentraţia acestor toxice, de starea de sănătate a
subiectului şi pot merge până la deces. Cei mai poluanţi sunt consideraţi particulele suspendate,
ozonul şi dioxidul de carbon.
Ploile acide, fumul care afectează oraşele cu activitate industrială intensă, smogul sunt
efecte ale poluării atmosferice.
Ploile acide sunt precipitaţii cu aciditate sporită. Ele sunt determinate de prezenţa în atmosferă a
oxizilor de sulf şi azot (S02 şi N02), care în prezenţa vaporilor de apă se transformă în acizi
foarte toxici (acidul sulfuric şi acidul azotic).
Aciditatea relativă a soluţiilor se determină cu ajutorul indicelui reacţiei active a ionilor de
hidrogen (pH). Apa de ploaie este uşor acidă din cauza acidului carbonic (rezultat din combinarea
CO2) dizolvat în ea. pH-ul normal al apei de ploaie „necontaminate” este considerat 5,6.
Precipitaţiile acide sunt considerate cele în care apa are un pH sub 5,6. Ele au un efect nociv în
special asupra vegetaţiei.
Smogul/fumul este un tip de poluare a aerului atmosferic specific oraşelor mari. Cuvântul smog
este format în limba engleză din smoke – fum şi fog – ceaţă.
Există trei tipuri de smog: smogul umed (Londra) – combinarea ceţii cu fumul, cât şi cu
emisiile de producţie; smogul de gheaţă (Alaska) – amestec de poluanţi gazoşi, particule de praf
şi cristale de gheaţă, acestea din urmă fiind rezultatul congelării picăturilor de ceaţă şi a vaporilor
sistemelor de încălzire; smogul fotochimic (Los Angeles) – se formează în timpul prezenţei
radiaţiei solare intense, temperaturilor foarte înalte şi inversiunilor termice, ca rezultat al
reacţiilor fotochimice dintre substanţele chimice în aer şi consistă dintr-un amestec de mai multe
gaze şi particule de aerosoli de origine primară şi secundară.
Componenţa smogului este alcătuită din ozon, oxizi de azot şi sulf, diverşi compuşi
organici de natură peroxidă, numiţi în totalitate fotooxidanţi. Smogul acţionează şi din punct de
vedere fiziologic asupra organismului uman – cele mai sensibile sunt sistemul respirator şi
cardiovascular.
1.2 SURSE DE POLUARE A AERULUI IN JUDETUL BOTOSANI
Transporturile joacă un rol vital în societate și în economie, calitatea vieții noastre depinzând de
un sistem de transport eficient și accesibil. În același timp, transporturile sunt o sursă majoră de
presiune asupra mediului în Uniunea Europeană (UE) și contribuie la schimbările climatice, la
poluarea atmosferică și la zgomot. De asemenea, ele implică ocuparea unor fâșii întinse de teren
și contribuie la expansiunea urbană, la fragmentarea habitatelor și la impermeabilizarea
suprafețelor.
De asemenea, transporturile continuă să fie o sursă semnificativă de poluare atmosferică, în
special în marile orașe. Poluanții atmosferici, precum particulele în suspensie și dioxidul de azot
(NO2), dăunează sănătății umane și mediului. Deși poluarea atmosferică provocată de
transporturi a scăzut în ultimul deceniu ca urmare a introducerii standardelor de calitate a
carburanților, a standardelor Euro privind emisiile provenite de la vehicule și a utilizării unor
tehnologii mai curate, concentrațiile de poluanți atmosferici sunt încă prea ridicate.
FIGURA NR.2 STANDARDUL DE POLUARE A UNEI MASINI

1.2 CLASIFICAREA SURSELOR DE POLUARE

Data fiind complexitatea si diversitatea activitatilor umane, poluarea poate fii de diferite tipuri.
Una dintre clasificari, care tine seama de natura elementelor poluante include:
 poluarea chimica (produsa de diverse substante eliberate in mediu sub forma de gazoasa,
lichida sau de particule solide)
 poluare radioactiva
 poluare fonica
  poluare luminoasa
In functie de componenta biosferei in care are loc poluarea aerului (poluarea atmosferica), a
apei,a solului .
Surse de poluare artificiale
Aceste surse de poluare sunt legate de activitatile antropice necontrolatesi pot afecta
starea de sanatate a intregii planete.Ele sunt rezultatul activitatilor economice pe care societatea
umana le desfasoara in scopul exploatarii resurselor naturalr ale globului.
Exemple de activitati umane care produc poluari importante ale mediului sunt :
 industria energetica, prin procele de combustie (ardere) utilizate in scopul producerii de
energie termica sau electrica
 industria sidelurgica ( de fabricare a fontei, otelului)
 industrica metalurgica neferoasa
 industria materialelor de constructii (indeseobi prin pulberile fine emise de fabricile de
ciment)
 industria chimica (fabricarea ingrasamintelor, a medicamentelor etc.)
 agricultura-cresterea animalelor dar si cultura intesiva a plantelor, cu ultilizarea unor
cantitati mari de ingrasaminte chimice si pesticide
 industria extractiva
 transporturile (in special transpotul aerian si cel rutier- pe sosele - cu vehicule alimentate
cu benzina sau motorina).
SURSE NATURALE DE POLUARE
Furtunile de praf pot constitui, uneori, de poluare atmosferica , afectand starea de sanatate
a populatiilor umane , in special in apropierea zonelor aride sau desertice. Printre alte surse de
poluare naturala a atmosferei mai pot fii enumerate eruptiile vulcanice, emanatiile de gaze din
sol,
procesele naturale de descompunere a substantelor organice prezente in sol, incendiile naturale
din zonele forestiere etc.
a.1.1) Erupţiile vulcanice determină eliminarea în atmosferă a unor produşi toxici în stare
gazoasă,lichidă sau solidă cu efecte negative asupra mediului.
Cenuşa vulcanică, vaporii de apă şi gazele emanate, sub formă de compuşi cu S, oxizi de N şi de
C, formează în atmosferă nori groşi care, purtați de curenții de aer se pot deplasa la distanțe mari
de locul în care a avut loc erupţia.
Remanenţa acestor suspensii în atmosferă este mare, influenţând dispersia energiei radiate de
Pământ şi contribuind la accentuarea fenomenului denumit „efect de seră”.
Efect de seră - procesul de încălzire al unei planete datorat reflectării spre suprafaţa acesteia a
radiaţiei emise, din cauza prezenţei în atmosferă a unor gaze cu efect de seră (vapori de apă,
dioxid de carbon,metan). În ultima jumătate de secol cantităţile mari de gaze cu efect de seră
emise în atmosferă au diminuat permeabilitatea atmosferei pentru radiaţiile calorice reflectate de
Pământ spre spaţiul interplanetar conducând la aşa-numitul fenomen de încălzire globală.
1.2) Furtunile de praf şi de nisip - important factor în poluarea aerului.
În perioade lipsite de precipitaţii solul pierde partea aeriană a vegetaţiei rămânând expus acţiunii
vântului. De pe sol se ridică o parte din particulele componente care se transformă în suspensii
aeriene reţinute în atmosferă perioade lungi de timp.
Depunerea suspensiilor prin sedimentare sau ca urmare a efectului de spălare realizat de ploi se
poate produce la distanţe mari în raport cu locul în care au fost produse. Cercetările efectuate în
această privinţă au arătat că deşertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1,5 - 10 Km.
La noi în ţară furtunile de praf sunt caracteristice lunii aprilie care este o lună vântoasă (23 aprilie
1960, 18 aprilie 1965 şi 24 aprilie 1973 când, primele două au purtat un praf galben din loessuri
asiatice iar ultima praf şi nisip de culoare roşie de origine nord-africană).
1.3.) Incendiile naturale se produc, în general, în anii deosebit de secetoşi când umiditatea scade
natural sub pragul critic. Incendiile maselor vegetale prin cantităţile mari de fum şi cenuşă pe
care le eliberează, prin oxizii de S, N, C rezultaţi şi prin distrugerea vegetaţiei determină:
 inhibarea dezvoltării plantelor;
 reducerea vizibilităţii;
 apariţia de probleme ale aparatului respirator
 apariţia de alunecări de teren
2.3 SURSE DE POLUARE ANTROPICE IN JUDETUL BOTOSANI
Surse reprezentate prin unitați industriale
Din categoria surselor staționare (fixe) de poluare a aerului, ponderea cea mai mare in municipiul
Botoșani o reprezintă unitațile industriale cu diferite grade de implicare prin agenții economici
 Industria energetică – reprezintă principala sursă de poluare a aerului cu oxizi de sulf,
oxizi de azot, oxizi de carbon, particule în suspensie și vapori (S.C Modern Calor S.A).
 Industria construcțiilor de mașini și echipamente – sursă de poluare cu pulberi
sedimentale și în suspensie, condensatori cu PCB (biofenil policlorurați)

FIGURA NR. 3 DEȘEURI DIN CONSTRUCȚII ÎN JUDEȚUL BOTOȘANI

 S.C Mecanex S.A (produce utilaje pentru industria textilă, prelucrarea metalelor prin
deformare plastică, pompe și compensoare)
 S.C Forma S.A (produce mașini agricole, instalații pentru prelucrarea metalelor feroase –
laminoare la cald, forje cu ciocane, hală vopsitorie, etc)
 Grupul școlar Electrocontact (echipamente diverse pentru locomotive, poduri rulante)
 S.C Mecanica S.A.( organe de asamblare de uz general, elemente hidropneumatice, etc)
 S.C Electro-Alfa Internațional (tablouri electrice și echipamente de distribuție a energiei
electrice de joasă tensiune , sisteme de control și automatizare a proceslor industriale, etc)
 Industria chimică – generează poluarea cu cel mai înalt grad de toxicitate din cauza
compușilor volatili evacuați, lacuri,vopsele,compuși organici ai sulfului, oxizi de sulf și
azot, clorură de vinil și benzen.
 Industria textilă și a confecțiilor – sursă de poluare cu sulfură de carbon (CS2) utilizată ca
diluant al grăsimilor și la producerea fibrelor de celuloză , pulberi în suspensie , dioxid de
 sulf, oxizi de azot, monoxid de carbon , compuși organici volatili (Serconf S.A., S.C
Carreman România S.R.L S.C Firmelbo S.A Grivoverde Company S.R.L
 Industria alimentară – agenți patogeni, oxizi de azot, monoxid de carbon, pulberi, dioxid
de sulf:
 Lival Import-Expres S.R.L., S.C Prolacom S.A . S.C Five Continents Group, (prelucrarea
laptelui)
 Stații mixturi asfaltice – monoxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi (S.C
tehnic Asist SRL, Drumuri și poduri S.A., ConerecS.A)
 Stați distribuție carburanți – compuși volatili proveniți din evaporarea produselor
petroliere;
 Groapa de gunoi – dioxid de carbon, metan, hidrogen sulfurat, mercaptani,aldehide, esteri,
substanțe organice, microorganisme patogene.

CAPITOLUL 3
3. TIPURI DE POLUANTI LA NIVELUL JUDETULUI BOTOSANI SI
METODE DE COMBATERE A POLUARII.
Poluanţii atmosferici luaţi în considerare în evaluarea calităţii aerului înconjurător, pentru
zona administrativă a judeţului Botoşani sunt:
- dioxid de sulf (SO2),
- oxizii de azot (NOx),
- ozon (O3),
- benzen (C6H6),
- pulberi în suspensie (PM2,5 şi PM10),
- parametrii meteo (direcţia şi viteza vântului, presiunea, temperatura, radiaţia solară, umiditatea
relativă, şi cantitatea de precipitaţii.
1. Dioxidul de azot (NO2) şi oxizii de azot (NOx)
Oxizii de azot ( NO, NOx) sunt prezenţi sub formă de gaz: NO este fără culoare şi fără miros, în
timp ce NO2 este roşiatic şi cu un miros puternic şi înţepător.
Oxizii de azot provin în principal din arderea combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi în instalaţiile
industriale, rezidenţiale, comerciale, instituţionale şi din transportul rutier. Oxizii de azot au efect
eutrofizant asupra ecosistemelor şi efect de acidifiere asupra multor componente ale mediului,
cum sunt solul, apele, ecosistemele terestre sau acvatice, dar şi construcţiile şi monumentele. \
Oxizii de azot pot afecta sistemul respirator şi chiar sistemul imunitar. Populaţia expusă la acest
tip de poluanţi poate avea dificultăţi respiratorii, iritaţii ale căilor respiratorii, disfuncţii ale
plămânilor. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii. Oxizii de azot
sunt implicaţi in procese ce stau la originea ploilor acide, formării ozonului troposferic,
distrugerii stratului de ozon stratosferic, precum şi în efectul seră.
2. Dioxidul de sulf (SO2)
Dioxidul de sulf, gaz fără culoare, corosiv,cu miros înţepător, produs prin arderea combustibililor
fosili sulfuroşi (cărbuni, păcură) pentru producerea de energie electrică şi termică şi a
combustibililor lichizi (motorină) în motoarele cu ardere internă ale autovehiculelor rutiere.
Dioxidul de sulf poate afecta atât sănătatea oamenilor prin efecte asupra sistemului respirator cât
şi mediul în general (ecosisteme, construcţii, monumente) prin efectul de acidifiere. Dioxidul de
sulf răspunzător pentru iritarea ochilor, gâtului şi în special a sistemului respirator a fost
monitorizat în anul 2014 prin intermediul Staţiei automate de monitorizare a calităţii aerului.

FIGURA NR.4 POLUAREA CU DIOXID DE SULF ÎN CAZUL AUTOVEHICULELOR

3. Monoxidul de carbon (CO)
Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, ce se formează în principal prin arderea
incompletă a combustibililor fosili. Monoxidul de carbon rezultă din surse naturale (arderea
pădurilor, emisiile vulcanice, descărcările electrice) şi surse antropice ( rafinarea petrolului,
traficul rutier, aerian şi feroviar).Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos în
special în perioada de calm atmosferic din timpul iernii şi primăverii. Este un gaz toxic, în
concentraţii mari fiind letal, prin reducerea capacităţii de transport a oxigenului în sânge, cu
consecinţe asupra sistemului respirator şi a sistemului cardiovascular.
La concentraţii scăzute :
- afectează sistemul nervos central;
- slăbeşte pulsul inimii;
- reduce acuitatea vizuală ;
- reduce capacitatea fizică;
- dificultăţi respiratorii şi dureri în piept persoanelor cu boli cardiovasculare;ameţeală,confuzie,
reduce capacitatea de concentrare. Persoanele cele mai afectate de expunerea la monoxid de
carbon o reprezintă: copiii, vârstnicii, persoanele cu boli respiratorii şi cardiovasculare.
Concentraţiile de monoxid de carbon din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită
pentru protecţia sănătăţii umane (10mg/m3), calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe 8
ore (medie mobilă).
Monitorizarea monoxidului de carbon, indică o valoare maximă zilnică a mediilor pe 8 ore de
2,52(mg/mc), mult sub valoarea limită pentru protecţia sănătăţii umane (10mg/m3).
4. Ozon (O3)
Ozonul este un gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecăcios. Ozonul este forma
alotropică a oxigenului, fiind de două tipuri:
- stratosferic, care absoarbe radiaţiile ultraviolete, protejând astfel viaţa pe Terra (90% din
cantitatea totală de ozon);
- troposferic, poluant secundar cu acţiune puternic iritantă (10% din cantitatea totală de ozon).
Ozonul prezent la nivelul solului se comportă ca o componentă a “smogului fotochimic”. Se
formează prin intermediul unei reacţii care implică în particular oxizii de azot şi compuşii
organici volatili. Concentraţia de ozon la nivelul solului provoacă iritarea traiectului respirator şi
iritarea ochilor iar concentraţiile mari pot provoca reducerea funcţiei respiratorii.
Precursorii ozonului provin atât din surse antropice (arderea combustibililor, traficul rutier,
diferite activităţi industriale) cât şi din surse naturale (COV biogeni emişi de plante şi sol, în
principal izoprenul emis de păduri).Concentraţiile de ozon din aerul înconjurător se evaluează
folosind pragul de alertă (240 µg/m3 măsurat timp de 3 ore consecutiv) calculat ca medie a
concentraţiilor orare, pragul de informare (180 µg/m3) calculat ca medie a concentraţiilor orare şi
valoarea ţintă pentru protecţia sănătăţii umane (120 µg/m3) calculată ca valoare maximă zilnică a
mediilor pe 8 ore (medie mobilă).
5. Benzen(C6H6)
Benzenul este un compus aromatic foarte uşor, volatil şi solubil în apă. 90% din cantitatea de
benzen în aerul ambiental provine din traficul rutier, iar restul de 10% provine din evaporarea
combustibilului la stocarea şi distribuţia acestuia.Benzenul este o substanţă, cunoscută drept
cancerigenă pentru om, ce produce efecte dăunătoare asupra sistemului nervos central.
Pulberi în suspensie PM10
Pulberile în suspensie reprezintă un amestec complex de particule foarte mici şi picături
de lichid. Provin din surse naturale: erupţii vulcanice, eroziunea rocilor, furtuni de nisip şi
dispersia polenului, dar şi din surse antropice: activitatea industrială, sistemul de încălzire a
populaţiei, centralele termoelectrice şi a traficul rutier.O problemă importantă o reprezintă
particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care pătrund în alveolele
pulmonare provocând inflamaţii şi intoxicaţii.Copii cu vârsta mai mică de 15 ani inhalează mai
mult aer şi în consecinţă mai mulţi poluanţi. Poluarea cu pulberi înrăutăteşte simptomele
astmului, respectiv tuse, dureri în piept şi dificultăţi respiratorii.
3.1 POLUANTI ORGANICI
Poluanții organici persistenți (cu acronimul POP) sunt compuși organici rezistenți la
acțiunea chimică, biologică și fotolitică a agenților de mediu, deci fiind rezistenți la degradare.[1]
Sunt cunoscuți 12 astfel de poluanți organici persistenți care au proprietăți toxice, influențând
negativ viața organismelor vii. Există mai multe categorii de POP:[2][3]
 pesticidele: aldrina, dildrina, diclor-difenil-tetracloretanul (DDT), heptaclorul, mirexul,
clordanul, taxofena, endrina;
 substanțele chimice industriale: hexaclorobenzolul (HCB) – se utilizează și în calitate de
pesticid, bifenilii policlorurați (policlorobifenilul, PCB);
 produsele secundare ale arderii: dioxinele (în special policlorodibenzo-para-dioxine),
furanii (în special policlorodibenzofurani).
Mulți POP sunt sau au fost utilizați ca și pesticide, solvenți, produse farmaceutice și substanțe
chimice industriale.[1] Deși unii POP sunt produși și pe cale naturală, precum în vulcani și pe
unele căi metabolice, majoritatea sunt fabricați de om prin sinteză chimică totală.[4]
Utilizaţi în agricultură, energetică şi industrie, precum şi în rezultatul arderii materialelor ăn care
se conţin, aceşti compuşi chimici prezintă pericol extrem de mare, deoarece:
* se mentţn în mediul înconjurator un timp foarte îndelungat până la descompunerea parţială sau
completă;
* se transportă la distanţe mari de la surse;
* se depun în ţesuturile organismelor vii, unde nimeresc cu hrană, apă, aerul inspirat;
* exercită acţiuni toxice într-un diapazon larg.
Acţiunea POP asupra organismului uman duce la creşterea morbidităţii prin cancer, dezvoltarea
anormală, fertilitatea scăzută, slăbirea imunităţii, reducerea capacităţilor intelectuale. Deosebit de
grave sunt consecinţele acţiunii acestor substanţe asupra embrionului, fătului şi copiilor mici.
Prezenta POP în aer se explică prin degajarile de la intreprinderile chimice si fabricile de ardere a
deseurilor, tratamentul chimic al plantelor agricole si al padurilor contra bolilor si daunatorilor,
evaporarea lor de pe suprafata solului etc. La stropirea culturilor agricole cu pesticide (contra
bolilor si daunatorilor) persista un miros puternic ce irita organele respiratorii si chiar provoaca
dureri de cap. Impactul cel mai mare asupra aerului il au dioxinele si furanii care provin de la
arderea deseurilor menajere si industriale. In emisiile fabricilor de ardere a deseurilor se contin
doar 3 procente de POP din cantitatea lor totala obtinuta la ardere. Aceasta cantitate constituie,
insa, circa 50-60% din volumul total de dioxine si furani care nimeresc anual in atmosfera.
Insecticidele sunt substante deosebit de toxice, deseori cu efect letal asupra organismelor din sol,
apa si aer. Unul din primele preparate de origine clororganica, utilizat pe larg in combaterea
diferitor daunatori si purtatori de infectie a fost DDT, sintetizat inca in anul 1874 de chimistul
elvetian Paul Muller. Folosit in calitate de deinsectant, el s-a dovedit a fi foarte eficient in lupta
pentru combaterea bolilor infectioase (tifosul, malaria s.a.), purtatori ale carora sunt insectele .
Mai tarziu s-a constatat ca utilizarea lui masiva duce la urmari extrem de grave pentru lumea
animala.Pericolul utilizarii DDT si a altor pesticide consta in faptul ca, de rand cu insectele
daunatoare, sunt nimicite in numar foarte mare si cele folositoare. Acest POP influenteaza
daunator asupra tuturor organismelor vii. El se acumuleaza in tesuturile animalelor, exercitand
actiuni cancerigene, mutagene, embrionotoxice, neurotoxice, imunotoxice, modifica sistemul
hormonal, provoaca anemie, hepatite s.a. DDT modifica mult structura cojii de ou a pasarilor,
subtiind-o, reduce simtitor capacitatea de reproducere a pasarilor, pestilor si serpilor.Un alt POP,
toxafenul, provoaca vatamari ale vertebrelor pestilor care devin foarte fragile si la miscari bruste
se rup usor, ceea ce conduce la paralizia partii anterioare a corpului si pieirea pestilor.
Concentratia acestei substante este inalta in ihtiofauna intregii planete.
Sursa potentiala de poluare cu POP poate fi considerata orice intreprindere producatoare de POP
sau teritoriu, unde sunt depozitate substante clororganice care se pot raspandi in mediul
inconjurator pe cale naturala sau prin intermediul activitatilor umane. Desi DDT si HCH sunt
scosi din utilizare de cateva decenii, la depozitele pentru pastrarea chimicalelor au mai ramas
cantitati considerabile ale acestor POP. Nu este casa, unde nu s-ar gasi ambalaje sau recipienti cu
deseuri toxice, diferite butoaie, cutii de plastic si metal, damigene, saci, pungi etc. Unii sateni
construiesc incaperi auxiliare din materialele obtinute de la demolarea depozitelor pentru
pastrarea pesticidelor.Alt factor de risc il prezinta dioxinele si furanii proveniti in urma arderii
deseurilor ce contin materiale plastice, anvelope uzate si alte deseuri clororganice. Numai in mun.
Chisinau se produc anual 17-18 mii tone de deseuri plastice, in majoritatea lor butelii uzate din
policlorvinil si circa 5-6 mii tone de deseuri de cauciuc. Ca urmare a arderii unor cantitati din
acestea, pulberea si cenusa, in care se contine cea mai mare parte de dioxine si furani, sunt duse
de vant la distante considerabile, nimerind in sol, in apele de suprafata si actionand toxic asupra
pedobiontilor si hidrobiontilor.
3.2 POLUANTI ANORGANICI
Un compus anorganic este un compus de origine minerala, care nu este organic. Compușii
anorganici sunt văzuți tradiționali ca fiind obținuți prin intermediul unor procese geologice.
Principalele clase de compuși anorganici sunt:
 saruri: clorura de sodiu, sulfat de curpru
 oxizi: oxid de cupru, oxid de magneziu
 baze: hidroxid de cupru, hidroxid de sodiu
 acizi (anorganici): acid sulfuric, acid percloric, acid clorhidric
Anorganicele includ sărurile, metalele, substanțele obținute din elemente unice și orice alți
compuși care nu conțin carbon legat de hidrogen. Unele molecule anorganice conțin, de fapt,
carbon.
Principali compuși cu sulf prezentați în atmosferă sun dioxidul de sulf ( SO2) și trioxidul
de sulf ( SO3)
 Sunt poluanți anorganici rezultați din combustibili arși în surse fixe, sistemele de încalzire
a populației care nu utilizează gaz metan, din procesele industriale, din combustia menajeră di
mediul rural sau urban și de la resursele mobile : transporturi ( în mică măsură emisiile provenite
de la motoarele disel), lucrări agricole.
Sursele naturale sunt bacteriile ( fermentația bacteriană în zoDioxidul de sulf SO2 este anhidrida
acidului sulfuros H2SO3. El este un gaz incolor, iritant al mucoaselor, cu un miros înțepător și
gust acrișor. Gazul este toxic, se dizolvă în apă, formând acid sulfuros.
Sursele naturale sunt bacteriile (fermentația bacteriană în zonele mlăștinoase), oxidarea
gazului cu conținut de sulf rezultat din descompunerea biomasei, etc.
Dioxidul de sulf SO2 este anhidrida acidului sulfuros H2SO3. El este un gaz incolor, iritant al
mucoaselor, cu un miros înțepător și gust acrișor. Gazul este toxic, se dizolvă în apă, formând
acid sulfuros.
Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii
și țesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber. În funcție de concentrație și perioada de
expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătăţii umane. Expunerea la o concentrație
mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurtă de timp, poate provocă dificultăți respiratorii severe.
Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii, vârstnicii și persoanele cu boli cronice ale
căilor respiratorii. Expunerea la o concentrație redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate
avea ca efect infecții ale tractului respirator.
Trioxidul de sulf este anhidrida acidului sulfuric, având formula chimică SO3. Compusul
se prezintă sub forma unor cristale aciculare, incolore, foarte higroscopice, având o reacție
violentă cu apa. Trioxidul de sulf inspirat are un efect iritant, deoarece în contact cu mucoasa
respiratorie apare acid sulfuric, care poate produce edem pulmonar. Trioxidul de sulf se poate
obține prin oxidarea dioxidului de sulf, care are loc la temmperatura de 420 °C , în prezența
pentoxidului de vanadiu cu rol de catalizator. Trioxidul de sulf care rezultă sub formă gazoasă, va
fi condensat prin răcire. Trebuie respectată temperatura lui de depozitare, deoarece punctul de
fierbere este aproape de punctul de solidificare.
Hidrogenul sulfurat sau acidul sulfhidric este un acid anorganic slab. În stare pură este un
gaz incolor, inflamabil, toxic, cu un miros puternic. Formula chimică H2S. Hidrogenul sulfurat
este mai greu decât aerul, are o reacție ușor acidă, cu bazele formează săruri. Sărurile acidului
sulfhidric se numesc sulfuri. Dizolvat in apă se numește acid sulfhidric. În concentrație redusă are
miros neplăcut de ouă clocite. În concentrație ridicată paralizează centrii respiratori. În funcție de
concentrație și de durata de expunere poate produce efecte cronice sau acute. La concentrații
peste 0.1% poate ucide în câteva secunde. În natură se poate găsi în regiunile cu gaze naturale,
petrol sau cu vulcanism activ. Mai poate lua naștere prin procesele de putrefacție a substanțelor
organice, în intestin, depozitele de gunoaie. În minerit gazul se formează prin putrezirea lemnului
folosit la susținerea lucrărilor miniere. De asemenea, acidul sulfhidric mai este produs de bacterii
în procesul de putrezire a biomasei (cadavre de animale, resturi de plante, fecale, gunoi menajer,
etc.) Mai este prezent și pe fundul Mării Negre la o adâncime mai mare de 200 de metri. [2]
Acidul sulfuric (sulfat de dihidrogen, în conformitate cu nomenclatura IUPAC) este un
compus chimic al sulfului cu formula chimică H2SO4. Acesta este un lichid incolor, uleios,
foarte vâscos și higroscopic. Acidul sulfuric este unul dintre cei mai puternici acizi și foarte
coroziv. Acidul mineral formează două serii de săruri, sulfații acizi și sulfații, în care în
comparație cu radicalul liber, unul sau doi protoni sunt înlocuiți de unii cationi.Prezența
simultană în aerul poluat a hidrocarburilor olefinice, a dioxidului de azot și a dioxidului de sulf;
formează sub influența luminii solare aerosolul acid sulfuric, produs foarte toxic al unui complex
de reacții fotochimice.
Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conțin azot și oxigen în cantităţi
variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
- monoxidul de azot (NO) care este un gaz incolor şi inodor;
- dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roșcat cu un miros puternic,
înecăcios.
Dioxidul de azot în combinație cu particule din aer poate forma un strat brun-roșcat.
În prezența luminii solare, oxizii de azot pot reacționa și cu hidrocarburile formând oxidanți
fotochimici.
Oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii sunt arși la
temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor industriale,
producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor
acide, deteriorarea calităţii apei, efectului de seră, reducerea vizibilităţii în zonele urbane .
Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atât pentru oameni cât și pentru
animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decât cel al monoxidului
de azot). Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la concentrații reduse afectează
țesutul pulmonar. Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea dificultăți respiratorii,
iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale plămânilor. Expunerea pe termen lung la o concentrație
redusă poate distruge țesuturile pulmonare ducând la emfizem pulmonar.

3.3 METODE DE COMBATERE A POLUARII AERULUI

Datorită legislației, tehnologiei și renunțării treptate la utilizarea combustibililor fosili cu
capacitate de poluare mare în multe țări, calitatea aerului s-a îmbunătățit în Europa în ultimele
decenii. Cu toate acestea, există în continuare un număr mare de persoane care sunt afectate în
mod negativ de poluarea aerului, îndeosebi în orașe. Având în vedere complexitatea acestui
aspect, combaterea poluării aerului impune luarea unor măsuri coordonate la mai multe niveluri.
Pentru a asigura implicarea cetățenilor, este esențial ca acestora să li se furnizeze informații de
actualitate într-un mod accesibil. Indicele european privind calitatea aerului, lansat recent,
realizează exact acest lucru. Îmbunătățirea calității aerului nu ar aduce beneficii doar sănătății
umane, ci ar contribui și la abordarea schimbărilor climatice.În Europa, calitatea aerului s-a
îmbunătățit în mod considerabil din momentul în care Uniunea Europeană și statele sale membre
au introdus politici și măsuri privind calitatea aerului în anii '70. Emisiile de poluanți atmosferici
provenite din multe dintre sursele majore, de exemplu transport, industrie și generarea de energie
electrică, sunt reglementate în prezent și, în general, sunt în scădere, însă nu întotdeauna conform
așteptărilor. Concentrațiile mari de poluanți atmosferici continuă să aibă un impact semnificativ
asupra sănătății europenilor, efectul cel mai nociv fiind cauzat de pulberile în suspensie și de
dioxidul de azot.
Cel mai recent raport anual privind calitatea aerului al Agenției Europene de Mediu relevă faptul
că majoritatea oamenilor care trăiesc în orașele europene sunt încă expuși la niveluri ale poluării
atmosferice considerate nocive de Organizația Mondială a Sănătății. Potrivit raportului,
concentrațiile de pulberi fine în suspensie au cauzat 428 000 de decese premature în 41 de țări
europene în 2014, dintre care aproximativ 399 000 în UE-28.
Proasta calitate a aerului are și un impact economic considerabil, ducând la creșterea costurilor
medicale, la reducerea productivității lucrătorilor și provocând daune solului, culturilor,
pădurilor, lacurilor și râurilor. Cu toate că poluarea aerului este deseori asociată cu vârfuri și
episoade de poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici constituie o amenințare și mai
gravă la adresa sănătății umane și a naturii.
Reducerea poluării aerului contribuie la combaterea schimbărilor climatice
Este posibil ca dioxidul de carbon să fie cel mai important factor care determină încălzirea
globală și schimbările climatice, însă nu este singurul. Mulți alți compuși gazoși sau particule,
cunoscuți sub denumirea de „poluanți cu efect nociv asupra climei”, influențează cantitatea de
energie solară (inclusiv căldură) reținută de Pământ.
De exemplu, metanul reprezintă un poluant extrem de puternic cu efect nociv asupra climei,
precum și un poluant atmosferic legat de activitățile agricole, strâns legat de producția animală și
de consumul de carne. Pulberile în suspensie constituie un alt poluant cu impact asupra
schimbărilor climatice și a calității aerului. În funcție de compoziție, acestea pot avea un efect de
răcire sau de încălzire asupra climei locale și globale. De exemplu, carbonul negru, unul dintre
compușii particulelor fine în suspensie și un rezultat al arderii incomplete a combustibililor,
absoarbe radiațiile solare și infraroșii din atmosferă și, prin urmare, are un efect de încălzire.
Măsurile luate pentru reducerea emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efect nociv
asupra climei, precum carbonul negru, metanul, ozonul sau precursori ai ozonului, aduc beneficii
atât sănătății umane, cât și climei. Gazele cu efect de seră și poluanții atmosferici provin din
aceleași surse de emisii. În consecință, se pot obține beneficii potențiale, inclusiv reducerea
costurilor, prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră sau a poluanților atmosferici.
Cu toate acestea, în trecut au fost promovate anumite măsuri care ar fi trebuit să aducă beneficii,
printre altele, schimbărilor climatice, care au avut însă un impact negativ neintenționat asupra
calității aerului. De exemplu, multe țări au promovat utilizarea vehiculelor diesel, însă s-a dovedit
ulterior că acestea emit niveluri ridicate de poluanți atmosferici. În mod similar, promovarea
arderii materialului lemnos regenerabil în unele zone ale Europei a condus, din păcate, la niveluri
ridicate de particule în suspensie în aer la nivel local. Trebuie să învățăm din aceste exemple și să
ne asigurăm că toate consecințele măsurilor pe care alegem să le punem în aplicare sunt înțelese
corect și sunt luate în considerare.
Legăturile dintre schimbările climatice și calitatea aerului nu se limitează la poluanții
obișnuiți eliberați în atmosferă și proveniți din aceleași surse. Și schimbările climatice pot agrava
problemele legate de poluarea atmosferică. În multe regiuni din lume, se preconizează că
schimbările climatice vor afecta condițiile meteorologice locale, inclusiv frecvența valurilor de
căldură și episoadele atmosferice stagnante. Este posibil ca o cantitate de lumină mai mare și
temperaturile mai ridicate nu doar să prelungească perioadele în care nivelurile de ozon sunt
ridicate, ci să și agraveze concentrațiile maxime de ozon. Acestea nu sunt, cu siguranță, vești
bune pentru unele părți ale Europei, care se confruntă cu episoade frecvente de niveluri excesive
de ozon troposferic.
Având în vedere diversitatea surselor în ceea ce privește răspândirea geografică și
activitatea economică, trebuie să se ia măsuri la diferite niveluri, de la nivel local la nivel
internațional. Convențiile internaționale pot viza reducerea cantității de poluanți eliberate în
atmosferă, însă în absența măsurilor locale — precum campaniile de informare, eliminarea din
orașe a vehiculelor cu capacitate de poluare mare și deciziile de planificare urbană — nu vom
reuși să valorificăm toate beneficiile eforturilor noastre. De asemenea, această diversitate
înseamnă că nu există o soluție universală pentru poluarea aerului. Pentru a reduce expunerea și
efectele nocive ulterioare, autoritățile trebuie să își adapteze măsurile pentru a reflecta factorii
locali, precum surse, demografie, infrastructură de transport și economie locală.
Pentru a îmbunătăți coeziunea între măsurile luate la nivel local, național, european și global,
Comisia Europeană a reunit diferite părți interesate din Europa în cadrul Forumului pentru aer
curat din luna noiembrie. Forumul organizat la Paris nu s-a concentrat doar asupra îmbunătățirii
calității aerului în orașe, ci și asupra poluării aerului din cauza activităților agricole. De
asemenea, acesta a evidențiat oportunitățile de inovare și de afaceri asociate cu măsurile luate
pentru asigurarea calității aerului.
Informațiile sunt, cu siguranță, esențiale pentru abordarea poluării aerului și pentru
reducerea impactului negativ al acesteia. Cu toate acestea, pentru a îmbunătăți calitatea aerului și
pentru a îndeplini obiectivele UE privind emisiile scăzute de dioxid de carbon pe termen mai
lung, trebuie să abordăm emisiile din toate sectoarele și sistemele economice, precum mobilitate,
energie electrică sau alimentație, și să înțelegem modelele de producție și de consum care
generează aceste emisii. Acesta este singurul mijloc adecvat de acțiune. În calitate de partener al
cunoașterii, AEM este pregătită să contribuie la realizarea acestor obiective pe termen lung.
Atunci cand ne gandim la poluare, cel mai probabil nu ne-am imagina ca si locuinta
noastra poate fi afectata de aceasta problema. Insa, pentru ca obisnuim sa petrecem mult timp in
casa, in special in perioade reci, este important sa stim cum putem mentine un aer curat, astfel
incat sa prevenim poluarea din locuinta.
Intr-o casa exista diferite surse de poluare. Sistemele de incalzire, fumatul, parfumurile,
vopseaua si chiar produsele pentru curatarea casei pot imprastia in aer anumite substante
daunatoare, particule de praf, alergeni, bacterii sau fungi care pot provoca probleme de sanatate.
Un studiu al celor de la US Environmental Protection Agency arata ca poluarea din locuinta se
afla in top 5 cauze care pot provoca probleme de sanatate.
 Redu umiditatea din locuinta
Mentinerea unui nivel optim de umiditate, intre 40 si 60%, este esential pentru a preveni poluarea
aerului din locuinta, in special in baie si bucatarie, unde acumularea de aburi contribuie la
cresterea nivelului de umiditate. Odata cu cresterea nivelului de umiditate pot sa apara mucegaiul
si probleme respiratorii, precum alergii sau astm bronsic.
Ca sa reduci nivelul umiditatii din locuinta, poti sa folosesti un dezumidificator. Acesta consuma
cu 80% mai putina energie decat sistemele de ventilatie si incalzire traditionale, eliminand apa
din aer. Aerul va deveni respirabil si mai sanatos.
 Purifica aerul in mod constant
Ca sa elimini particulele de praf, alergenii, sporii de mucegai, polen si microbi din aer poti folosi
un purificator de aer. Acesta absoarbe aerul cu ajutorul unui ventilator si il trece printr-un filtru
care are rolul de a curata aerul, inainte de a-l elimina inapoi in incapere, avand totodata un rol
medical.
 Amplaseaza ghivece cu plante in camere
Plantele au un rol esential in eliminarea si pastrarea aerului curat in locuinta, actionand ca un
filtru de aer natural. Conform, site-ului healthline.com, cercetatorii de la NASA au descoperit
inca din anul 1989 faptul ca plantele au capacitatea de a absoarbi toxinele din aer, in special in
spatiile inchise, cu un nivel scazute de ventilatie.
 CAPITOLUL 4
CONCLUZII
Sistemul de monitorizare a calităţii aerului este un subsistem al sistemului general de
monitorizare a mediului. Monitorizarea calităţii aerului presupune o seriede acţiuni de observare
şi măsurare cantitativă şi calitativă a unor indicatori ai stăriiaerului (cum ar fi concentraţii ale
unor componente din aer). Sistemul de monitorizare permite obţinerea de date utile pentru
identificarea rapidă a zonelor poluate şi pentruluarea de decizii strategice şi tactice de combatere
a poluării şi de prevenire a acesteia.În procesul de proiectare a unui sistem de monitorizare a
calităţii aerului se parcurg mai multe etape, unul din primii paşi fiind stabilirea obiectivelor.
Printreobiectivele principale ale unui sistem de monitorizare pot fi enumerate:• supravegherea
calităţii aerului în raport cu norme şi standarde prestabiliteşi declanşarea alarmei în cazul
depăşirii accidentale/ sistematice a normelor • identificarea surselor de poluare• stabilirea poluării
de fond şi a tendinţelor de poluare• predicţii pe termen scurt pentru prevenirea poluărilor cu
efecte catastrofale• evaluarea impactului de mediu a diferiţilor poluanţi• evaluarea schimbării
microclimatului sub influenţa poluării• validarea modelelor analitice şi empirice ale dispersiei
poluanţilor în aer
Poluarea de fond reprezintă poluarea existentă în zonele în care nu semanifestă direct influenţa
surselor de poluare antropice. Monitorizarea poluării defond este o problemă globală, importantă
pentru a putea aprecia efectele pătrunderii poluanţilor în aerul curat al ecosferei (prin aer curat se
poate înţelege actualmentedoar aerul de la foarte mare altitudine sau cel de la nivelul solului dar
situat la o foartemare distanţă de centrele urbane sau industriale). Monitorizarea poluării
regionalecorespunde supravegherii aerului situat relativ departe de cenndustriale, adică între
poluarea de fond şi aerul poluat antropic.
Poluarea de impact reprezintă poluarea produsă în zonele directe de impact al surselor de
poluareantropice. Monitorizarea continuă a poluării de impact (locale) este necesară deoarece
poluarea de impact afectează direct şi imediat lanţurile trofice şi sănătatea umană. Monitorizarea
poluării de fond, intermediare sau de impact se realizează prin reţele de supraveghere la nivel
internaţional, naţional, regional sau local, care suntinterconectate sau se vor interconecta pentru
schimbul de date şi pentru luarea dedecizii la nivel global.

BIBLIOGRAFIE
http://www.calitateaer.ro/indici.php
http://www.apmbotosani.ro/
https://www.calitateaer.ro/public/home-page/?__locale=ro
http://www.mmediu.ro/categorie/calitatea-aerului/56
https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluarea_aerului
https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/calitatea-atmosferei-in-judetul-botosani-
333861.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Boto%C8%99ani

https://graduo.ro/referate/ecologie/calitatea-atmosferei-in-judetul-botosani-470176
 NICOLETA-DELIA VIERU ..,, Aspecte privind poluarea și calitatea aerului,, Editura
QUADRAT BOTOȘANI 2014.