5.

ORIGINILE SI EFECTELE

 hidrocarburilor nearse (HC)

 oxizilor de azot (NOx)

 formarea smog-ului fotochimic

Poluarea aerului relizata de autovehicule prezinta doua mari particularitati:

in primul rand eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la
realizarea unor concentratii ridicate la inaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu
densitate mica si mare capacitate de difuziune in atmosfera. In al doilea rand,
emisiile se fac pe intreaga suprafata a localitatii, diferentele de concentratii
depinzand de intensitatea traficului si posibilitatile de ventilatie a strazii. Ca emisii
care realizeaza poluarea aerului, formate dintr-un numar foarte mare (sute) de
substante, pe primul rand se situeaza gazele de esapament. Volumul, natura, si
concentratia poluantilor emisi depind de tipul de autovehicul, de natura
combustibilului si de conditiile tehnice de functionare. Dintre aceste substante
poluante sunt demne de amintit particulele in suspensie, dioxidul de sulf,
plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul),
azbestul, metanul si altele.

Motoarele cu aprindere interna, folosite in transporturi, genereaza o

poluare a aerului pe unitatea de energie mai mare decat orice alt consumator
energetic. Prin folosirea acestor tipuri de motoare se produc emisii de substante
in cantitati si de natura sa cauzeze efecte daunatoare eco-bio-sistemelor atat la
nivel local cat si la nivel global.

Efectul poluant cel mai important al m.a.i se datoreaza emisiilor de gaze

nocive existente in gazele de evacuare, emisii care apar datorita arderii
defectuoase, incomplete, a combustibilului in m.a.i.
 Produsele nocive din atmosfera au la baza atat componente primare, cit si
componente secundare.

Componentele primare sunt substante in stare gazoasa, emise direct de

sursa, cum este cazul oxidului de carbon, a hidrocarburilor sau a oxizilor de azot,
dar si in stare solida, sub forma de particule de plumb sau funingine.

Componentele secundare sunt smogul fotochimic si smogul umed

(denumirea provine din limba engleza: smoke (fum) + fog (ceata).

Din cele aproximativ 1000 de substante distincte existente in gazele de

evacuare, din cauza efectului nociv dovedit, s-au limitat prin reglementari
legislative urmatoarele:

o hidrocarburile – HC;
o monoxidul de carbon – CO;
o oxizii de azot – NOx ( NO + NO2 );
o particulele – PT (doar m.a.c.);
o fumul – masura a efectului vizibil produs de gazele arse.

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor si insipid, care este
mai putin dens decat aerul ; este un compus relativ stabil si participa in mica
masura la reactiile chimice atmosferice. CO este un produs intermediar prin care
trec toti compusii carbonului cand sunt oxidati. In prezenta unei cantitati
suficiente de O2, CO produs in timpul arderii este imediat oxidat, obtinandu-se
CO2 , dar acest lucru nu se intampla in cazul functionarii motorului in regim de
mers in gol sau de decelerare. In conditii obisnuite de functionare, motoarele
diesel produc cantitati mici de CO, comparativ cu motoarele cu benzina.

Particulele (PT) reprezinta un amestec de substante organice si anorganice

prezente in atmosfera atat in forma lichida, cat si solida si care provin din gazele
arse; definirea particulelor se face implicit prin procedeul de masurare a acestora,
fiind in cazul m.a.c. „materia colectata pe un filtru special la trecerea gazelor arse
emise de un motor cu aprindere prin comprimare, gaze diluate cu aer curat pana
la obtinerea temperaturii acestora de maximum 52 °C “ .

Efecte nocive incontestabile produc si alte substante, pentru care sunt in

discutie unele propuneri de limitari:
  dioxidul de carbon – CO2 , produce efectul de sera, cu consecinte nefaste
asupra mediului inconjurator; singura metoda de a limita acest poluant
fiind reducerea consumului specific de combustibil;
 oxizii de sulf – SOx ( SO2 + SO3 ), impreuna cu NOx cauzeaza ploile acide,
care distrug vegetatia; metoda de limitare a acestor poluanti consta in
reducerea continutului de sulf din combustibil;
 plumbul si compusii sai - este cunoscut pentru nocivitatea sa foarte mare;
se impune evitarea folosirii tetraetilului de plumb ca aditiv antidetonant si
gasirea unor inlocuitori nepoluanti;
 benzo(a)pirena si alte substante chimice din grupa HC au efecte
cancerigene sau mutagene dovedite.

1. Natura si efectele emisiilor produse de m.a.i

Literatura de specialitate arata ca efectele cele mai periculoase ale poluarii

produse de m.a.i. se manifesta la nivelul atmosferei prin emisiile de gaze nocive.

Compusii care se formeaza in gazele de evacuare contribuie la poluarea

aerului, atat global cat si local, direct sau indirect, prin reactii chimice in
atmosfera. Schimbarea compozitiei locale a atmosferei poate produce efecte
asupra starii de sanatate a populatiei, cum ar fi cele produse de emisia de CO,
particule si ozon. La nivelul intregii planete, cresterea concentratiei de gaze care
produc efectul de sera va conduce la incalzirea globala, cu consecinte
imprevizibile asupra mediului si a vietii.

Factorii care afecteaza nivelul emisiilor poluante sunt numerosi, iar cei mai
importanti sunt prezentati succint in cele ce urmeaza :

1. Regimul functional:

o turatia;
o sarcina (dozajul);
o regimul termic al motorului.

2. Caracteristicile injectiei:
 o avansul la injectie;
o legea de injectie;
o constructia echipamentului de injectie:
 tipul pompei de injectie;
 marimea presiunii de injectie;
 tipul injectorului si pozitia sa.
o constructia pulverizatorului (diametru, lungime, numar si orientare a
orificiilor pulverizatorului);
o volumul sacului de sub acul injectorului.

3. Particularitati constructive ale motorului:

o intensitatea curentului de aer (turbulente din camera de ardere);

o cantitatea de gaze reziduale (functie de caderea de presiunea la
evacuare);
o numarul de supape pe cilindru (tipul chiulasei: cu 2 sau 4 supape);
o arhitectura camerei de ardere:
 camera de ardere unitara;
 camera de ardere divizata.
o forma camerei de ardere si dimensiunile ei;
o caracteristica de transfer termic a camerei de ardere:
 raportul suprafata / volum al camerei de ardere;
 proprietatile de conductibilitate a peretilor.
o supraalimentarea ( presiunea aerului aspirat in cilindru – pa );
o racirea intermediara a aerului de admisie (temp. aerului aspirat – Ta);
o caracteristicile instalatiei de ungere:
 consum de ulei;
 calitatea uleiului;
 scurgeri de ulei;
 conceptia instalatiei de ungere.
o dimensiunile principale ale cilindrului:
 D – diametrul cilindrului;
 S – cursa;
 raportul S/D;
 raportul de compresie.
o fazele de distributie;
o dispozitivele de pornire la rece;
 o gradul de recirculare a gazelor arse;
o debitul variabil de aer.

4. Caracteristicile combustibilului:

o continutul de sulf;
o densitatea;
o volatilitatea;
o cifra cetanica;
o compozitia fractionata;
o continutul de hidrocarburi aromatice.

5. Starea tehnica a motorului:

o marimea jocurilor dintre piese ( uzura );

o starea echipamentului de injectie:
 obturarea orificiilor pulverizatorului;
 scaderea presiunii de injectie;
 colmatarea filtrelor de combustibil.

Hidrocarburile (HC)
In aceasta categorie intra produsele gazoase ale arderii incomplete si
componentele din combustibil care se pot vaporiza. S-au identificat circa 400 de
compusi individuali in gazele de evacuare, care reprezinta majoritatea claselor de
compusi organici, incluzand hidrocarburi alifatice saturate si nesaturate,
hidrocarburi aromatice si compusi policiclici, compusi oxigenati cum sunt
aldehidele, cetonele, alcoolii, eterii, acizii si esterii, precum si compusi azotati,
sulfati si organometalici.

Compusii emisi includ multi dintre compusii existenti in combustibil si care

au trecut neschimbati prin motor. Exista diferente in compozitia hidrocarburilor
din gazele de evacuare ale motoare cu aprindere prin scanteie (m.a.s.) si motoare
cu aprindere prin combustie (m.a.c.); in general, m.a.c. contin o proportie mai
mare de hidrocarburi cu masa moleculara mare.
 S-a observat ca prin combustia unui singur compus – izooctanul – au
rezultat 11 hidrocarburi distincte, demonstrand complexitatea produsilor organici
ai arderii amestecurilor de combustibili cum sunt motorinele.

Intrucat metanul contribuie foarte putin la formarea rapida a ozonului,

legislatorii americani au introdus categoria hidrocarburilor fara metan (NMHC),
pentru ca restul componentelor sa aiba relevanta sporita in aprecierea tendintei
de formare rapida a ozonului. Aceasta categorie nu include compusii oxigenati,
cum ar fi aldehidele, alcoolii, eterii si cetonele. Categoria gazelor organice fara
metan (NMOG) include insa acesti compusi, avand o contributie mai mare decat
NMHC la formarea ozonului.

Hidrocarburile, privite ca un ansamblu numeros de compusi chimici,

considerate ca si substante primare care rezulta din procesul nemijlocit de schimb
de gaze si de ardere in m.a.i., au nocivitate foarte diversa, cuprinzand componenti
netoxici, cum ar fi metanul, dar si componenti foarte toxici, cum ar fi 4-
hidroxibifenilul. Unele sunt iritante si au efecte sistemice reduse, in timp ce altele
pot avea consecinte toxicologice grave, cum ar fi disfunctionalitatea sistemului
nervos central si a cailor respiratorii, efecte cancerigene s.a.

Ca substante poluante secundare care rezulta prin interactiunea dintre

substantele primare sau dintre acestea si aer in anumite conditii de umiditate,
temperatura si radiatia solara , HC sunt un factor important in formarea smogului
fotochimic.

Cercetarile biologice ale nocivitatii hidrocarburilor,in special si a altor

substante poluante, in general, se desfasoara in doua categorii de studii biologice:

a) studiul in vitro pe lame de laborator, care se bazeaza pe corelatia dintre

efectul cancerigen si mutatiile genetice provocate de bacterii; cel mai cunoscut
este testul Ames (1975), care comporta tratarea cu substantele considerate
cancerigene a unui mamifer, care metabolizeaza substanta, pentru ca, apoi, pe
anumite componente ale ficatului sa se aplice culturi de bacterii (Salmonella),
care evidentiaza mutatiile genetice; acest test este foarte raspandit, iar
rezultatele sale sunt considerate relevante.

b) studii in vivo, care urmaresc capacitatea substantelor considerate

cancerigene, introduse prin piele subcutanat sau prin sistemul respirator al
animalelor de studiu, de a provoca tumori canceroase. Transferarea acestor
rezultate asupra oamenilor prezinta un grad variabil de incertitudine; totusi,
exista studii epidemiologice care arata o frecventa mai inalta a cancerului
pulmonar la categoriile profesionale expuse inhalarii gazelor de evacuare.

Oxizii de azot (NOx)

Oxizii de azot se formeaza prin reactia oxigenului atmosferic cu azotul la
temperaturi si presiuni mari, specifice camerei de ardere. Pe masura ce creste
temperatura, creste si ponderea NOx in gazele de evacuare.

Dintre diversii oxizi, NO este constituentul principal. In gazele de evacuare

este prezenta si o anumita cantitate de dioxid de azot, NO2, cantitate ce sporeste
la iesirea NO in atmosfera, prin oxidarea lui suplimentara.

NO2 este considerat in general ca fiind cel mai important pentru sanatatea
omului, astfel ca statisticile asupra riscurilor de imbolnavire si asupra
concentratiilor ambiante, precum si normele si standardele, sunt exprimate
adesea cu referinta directa la NO2 si nu la categoria mai generala a NOx . Dioxidul
de azot este astfel considerat daunator, avand efecte toxice moderate prin
inhalarea de catre om, producand disfunctii pulmonare, afectiuni respiratorii
acute, iritarea ochilor si in general a mucoaselor, ca substanta primara; ca
substanta secundara, efectele daunatoare asupra mediului pe care le produc
NO2 si restul NOx includ ploile acide, cu consecinte nefaste asupra vegetatiei. NOx
sunt esentiali in formarea ozonului. Cand NO2 este supus radiatiei ultraviolete
solare, un atom de oxigen se separa de molecula, iar daca el se combina cu o
molecula de oxigen (O2), se formeaza ozonul (O3). Emisiile de NOx constituie al
doilea component ca pondere, care contribuie la producerea efectului de sera,
dupa CO2 si, de asemenea, au o contributie importanta la formarea smogului
fotochimic.
 Smogul
Ca substante poluante secundare care rezulta prin interactiunea dintre
substantele primare sau dintre acestea si aer in anumite conditii de umiditate,
temperatura si radiatia solara , HC sunt un factor important in formarea smogului
fotochimic.

Smogul fotochimic (smogul uscat) reprezinta o ceata caracteristica unor

zone geografice cu circulatie verticala redusa a aerului si insolatie puternica
(Tokio, California). El se formeaza intr-o atmosfera uscata, la temperaturi mai
mari de 200 °C, in prezenta razelor solare. Este iritant atat pentru caile respiratorii
cit si pentru ochi si reduce vizibilitatea. Formarea lui are la baza, in mod probabil,
un mecanism de 13 reactii chimice inlantuite. Acest mecanism este declansat si
dezvoltat de monoxidul de azot si de hidrocarburi, in prezenta luminii.

Smogul uscat sau fotochimic se instaleaza brusc, reducand vizibilitatea la

zero si este daunator mai ales pentru persoanele cu suferinte cardio-respiratorii.

Smogul umed se formeaza intr-o atmosfera umeda, la temperaturi mici,

sub 40 °C. Substantele componente sunt particulele solide de funingine, oxidul de
carbon precum si oxizii de sulf. Actiunea sa dezastruoasa s-a manifestat cel mai
puternic la Londra, in anul 1952, cand din aceasta cauza au decedat 3.500 de
persoane. Din acest motiv el se mai numeste si smog londonez.
 2. Metode de reducere a poluarii produsa de m.a.i.

Metodele de reducere a poluantilor se impart in metode aplicate

combustibililor, metode pasive (care actioneaza asupra emisiilor dupa formarea
acestora, mai ales prin post-tratarea chimica si mecanica a poluantilor in instalatia
de evacuare) si metode active (care actioneaza inca din faza de geneza a emisiilor,
combatandu-le chiar din procesul de combustie).

2.1. Metode aplicate combustibililor

Studii efectuate de diverse institutii de cercetare, producatori de motoare,

cat si de specialistii din industria petrochimica au relevat influenta compozitiei
combustibililor asupra emisiilor poluante. Cercetarile s-au desfasurat de cele mai
multe ori separat, iar conditiile particulare pentru fiecare test au dus la obtinerea
unor rezultate comparabile numai din punct de vedere calitativ.

2.1.1.Metode aplicate benzinelor

Benzinele auto sunt reformulate adica sunt modificate in sensul reducerii

efectelor poluante si de unificare a caracteristicilor lor pe plan
mondial. Principalele directii de modificare sunt:

o reducerea continutului de sulf, de la 500 ppm in anul 2000, la 50 ppm in

2005 si catre 10 ppm in 2008;
o reducerea continutului de benzen de la 5% la 1% sau chiar 0,2% pentru a
scadea nivelul de toxicitate ( benzenul este cancerigen) si tendinta de
formare a smogului fotochimic;
o reducerea continutului de olefine fiindca acestea sunt componente foarte
volatile, de la18% la 10% in 2008;
o reducerea continutului de plumb –cerinta pietei ca acesta sa fie eliminat
total si cat mai rapid din benzene;
o cresterea continutului de oxigen prin adaugare de etanol sau eteri de tipul
ETBE, MTBE,dar nu mai mult de 2,7% oxigen;
o mentinerea densitatii intr-o plaja ingusta de valori;
 o reducerea temperaturii finale de distilare si a temperaturii de distilare a
90% din volum va conduce la reducerea hidrocarburilor din gazele de
evacuare cu circa 20% .

2.1.2. Metode aplicate motorinelor

Definirea larga a motorinei auto ca fiind amestecul de hidrocarburi care

rezulta din distilarea petrolului in procesul de rafinare la temperaturi cuprinse
intre 170 si 370 °C a dus la variatii importante ale proprietatilor de baza, care au o
influenta considerabila la formarea emisiilor.

Principalele proprietati ale motorinelor, care influenteaza semnificativ

emisiile sunt : densitatea, cifra cetanica, continutul de aromate, continutul de sulf,
curba de distilare, viscozitatea, ca si aditivarea; multe dintre aceste proprietati
sunt cuplate, fiind dificila studierea efectului fiecareia.

2.2. Metode pasive de reducere a poluantilor

2.2.1. Metode pasive de reducere a poluantilor m.a.s.

Solutia pasiva cea mai utilizata si cea mai eficienta este cea care foloseste
cataliza si catalizatorii. Au fost concepute sisteme catalitice denumite reactoare
catalitice sau convertoare catalitice in care reactiile de oxidare si/sau de reducere
pot avea loc cu ajutorul unor substante chimice promotoare. Actiunea
catalizatorilor se bazeaza pe proprietatea acestora de a reduce substantial pragul
energetic, pentru declansarea reactiilor de oxidare si de reducere si de a accelera
viteza de reactie a acestor procese. Astfel, temperatura necesara pentru
producerea acestor reactii se reduce semnificativ.

2.2.2. Metode pasive de reducere a poluantilor m.a.c.

Dezvoltarea tehnicilor catalitice a dus la punerea la punct a unor metode de

tratare catalitica pentru reducerea NOx din gazele de evacuare ale m.a.c.
Metodele de reducere s-au impartit in reducere catalitica neselectiva, NSCR (
Non-Selective Catalytic Reduction ) si reducere catalitica selectiva, SCR ( Selective
Catalytic Reduction ).
 2.2.2.1. Metoda reducerii catalitice selective

 reducerea catalitica selectiva;

 filtre de particule;
 catalizatori de oxidare.

2.3 Metode active de reducere a poluantilor

2.3.1 Metode active de reducere a poluantilor m.a.s .

Conditiile de functionare a motoarelor cu aprindere prin scanteie,

determinante pentru noxele esapate, vor fi tratate prin prisma parametrilor ce
guverneaza functionarea motorului.

o influenta turatiei;
o influenta sarcinii;
o influenta vitezei de deplasare a vehiculului;
o efectele functionarii in regim tranzitoriu a motorului;
o influenta excesului de aer asupra emisiilor poluante;
o influenta aprinderii exprimate prin valoarea avansului la scanteie asupra
emisiilor poluante.

2.3.2 Metode active de reducere a poluantilor m.a.c.

In ultimele decenii, datorita importantei din ce in ce mai mari care s-a

acordat calitatii mediului inconjurator, s-au derulat numeroase cercetari ce au
urmarit stabilirea principalilor factori care influenteaza emisiile poluante produse
de motoarele cu ardere interna. Desfasurate in paralel de institute de cercetare ca
si de producatorii de motoare si autovehicule, aceste cercetari au relevat nu
numai influentele determinante asupra emisiilor, ci au identificat si inovat o serie
de masuri ( metode sau tehnici ) de reducere a poluantilor; corelatia factori −
masuri a devenit atat de comuna incat la o privire mai putin atenta, poate genera
confundarea celor doi termeni.

 regimul functional;
 caracteristicile injectiei, au o influenta importanta in procesul de limitare a
emisiilor poluante.
 2.3.3. Particularitati constructive ale motorului

Organizarea miscarii aerului in camera de ardere, caracterizata prin

raportul de vartej, are o influenta contradictorie asupra NOx si a fractiunii
insolubile din compozitia particulelor de aceea trebuie facut un compromis la
alegerea valorii optime; exista deja solutii de camere de ardere cu vartej ( „swirl“ )
variabil.

2.3.4. Starea tehnica a motorului

Acestea influenteaza, intr-o masura semnificativa, poluantii emisi de

motoare, in general emisii marite apar datorita dereglarilor echipamentului de
injectie, colmatarii filtrelor de aer, ulei si combustibil, ca si uzurilor din cupla
cinematica formata din piston – segmenti -cilindru. Studiul in regim de exploatare
al emisiilor motoarelor diesel a dus la definirea unei categorii aparte de vehicule,
foarte poluante (gross polluters) care, datorita starii tehnice defectuoase
contribuie intr-o masura mult mai mare la emisia de poluanti ( 1% din cele mai
poluante vehicule produce acelasi nivel de poluare ca cel produs de 40 % din
vehiculele cel mai putin poluante ). Masurari ale nivelului de poluare efectuate pe
vehiculele cu motorizare diesel din Romania au condus la constatarea ca 70 % din
vehiculele testate depasesc nivelurile admise ( fum si CO ), fapt datorat in mare
masura starii tehnice necorespunzatoare.