2.

PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A SECTORULUI DE PRODUCŢIE

2.1 Calculul tehnologic al întreprinderii auto

Obiectivul calculului tehnologic este determinarea volumelor anuale de lucru, numărului necesar
de muncitori şi posturi, suprafeţelor încăperilor de producţie şi auxiliare.
Metodica şi normativele necesare pentru efectuarea calculului tehnologic al întreprinderii de
transport auto şi staţiei de service auto sunt date în [2] şi [3].

2.2 Destinaţia sectoarelor de producţie, lucrările efectuate, organizarea procesului de

producţie şi înzestrarea locurilor de muncă
Sectoarele de producţie sunt destinate pentru efectuarea proceselor tehnologice de deservire
tehnică şi reparaţie a automobilelor sau părţilor componente ale acestora. Lucrările respective sunt
efectuate în conformitate cu destinaţia sectorului.

Figura 2.1 – Staţie de service auto complexă [6]

1 – sector de spălare–curăţare a automobilelor; 2 – sector de recepţionare–livrare a
automobilelor; 3 – sector de diagnosticare; 4 – sector de reglare a unghiurilor roţilor directoare;
5 – zonă de RT şi RC a automobilelor; 6 – sector de agregate; 7 – sector de anvelope; 8 – sector
de RC a caroseriilor; 9 – sector de vopsire; 10 – staţie de compresor; 11 – depozit de lubrifianţi;
12 – depozit de instrumente; 13 – depozit de piese de schimb; 14 – încăpere pentru clienţi;
15 – încăpere pentru recepţioner.

Procesul de producţie al sectorului reprezintă o totalitate de acţiuni ale oamenilor şi mijloacelor

de producţie pentru obţinerea produsului final al sectorului (automobil sau partea componentă a
acestuia în stare de funcţionare) şi pentru a oferi lucrătorilor condiţiile necesare pentru muncă
productivă.

7
 Schema procesului de producţie demonstrează consecutivitatea raţională a efectuării proceselor
tehnologice şi asigurării cu materiale în sector:

Figura 2.2– Schema procesului de producţie al sectorului de tapiţerie

Înzestrarea locurilor de muncă ale sectoarelor de producţie prevede asigurarea locurilor cu

mijloace necesare pentru crearea condiţiilor necesare la îndeplinirea efectivă a funcţiilor sale:
utilaje şi inventar tehnologic;
utilaje de ridicare – transportare;
echipamente tehnologice;
8
 inventar de producţie – mese de lucru; stelaje, dulapuri şi lăzi pentru depozitarea
instrumentelor, pieselor, materialelor şi deşeurilor; inventar pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor;
inventar gospodăresc – obiecte pentru oficiu şi pentru gospodărie: mese, fotolii, scaune,
dulapuri, lavoare etc.;
documentaţia normativă, tehnică şi tehnologică – îndrumări de exploatare şi reparaţie a
automobilelor, prescripţii tehnice pentru reparaţii, cataloagele pieselor şi ansamblurilor, desene de
lucru, prescripţii tehnice pentru materiale, seturi de documente ale proceselor tehnologice, efectuate la
locul de muncă, placarde pe construcţia, deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor etc.;
documentaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă – instrucţiuni de securitate şi sănătate în
muncă, registru pentru instruire la locul de muncă, placarde pe tehnica securităţii şi securitatea
antiincendiară;
mijloace de siguranţă – parapete de protecţie, ecrane, mijloace individuale de protecţie
(ochelari, respirator, mănuşi, îmbrăcăminte şi încălţăminte speciale), mijloace de protecţie
antiincendiară, semne de avertizare despre pericole respective, mijloace de ventilare de extragere;
mijloace de iluminare – generală pentru toată încăpere şi locală pentru zonă de lucru;
mijloace de semnalizare – sonore, de lumină şi semne;
mijloace de întreţinere la locul de muncă a microclimei – aparate de încălzire, ventilarea de
refulare;
mijloace de estetică a interiorului – florărie, draperii, jaluzele etc.

Criteriile pentru alegerea corectă a utilajelor sunt următoarele:

parametrii tehnici, care trebuie să corespundă tipului, parametrilor şi particularităţilor
constructive ale automobilelor sau agregatelor pentru care este destinat utilajul ales;
proprietăţi de exploatare – fiabilitatea, asigurarea calităţii lucrărilor efectuate, siguranţa,
inclusiv ecologică;
proprietăţi fiziologice – estetica, comoditatea la efectuarea lucrărilor, influenţa asupra sănătăţii
omului (oboseala, vibraţia, zgomot, degajări nocive, temperatura, iluminarea etc.);
proprietăţi economice – productivitatea, consum de energie, preţ, cheltuieli curente pentru
întreţinere;
prezenţa certificatului de conformitate al utilajului.

Alegerea utilajelor, echipamentului tehnologic şi inventarului se definitivează în formă de tabel:

Tabelul 2.1 – Înzestrarea locurilor de muncă cu mijloace tehnologice

Cantitatea

Dimensiunile Caracteristica
Suprafaţa
Denumirea mijloacelor de gabarit în tehnică: puterea,
Model în plan,
de înzestrare plan, productivitatea,
m2
mm*mm consum de aer etc.
Utilaj şi inventar
tehnologic
Utilaj (inventar) de
transportare
Echipament tehnologic
şi mijloace de măsurare
Inventar de producţie şi
gospodăresc
Inventar antiincendiar
În partea grafică a proiectului se prezintă fotografiile şi caracteristica scurtă a utilajelor
tehnologice, de exemplu (fig. 2.3):
9
 Figura 2.3 – Maşină de jantat/dejantat roţi autocamioane ATH–7256:
diametru maxim de prindere: 5.2'' – 56'';
diametru maxim al roţii: 2450 mm;
lăţimea maxima a roţii: 1300 mm;
putere motor: 3 kW;
presiune maximă de lucru:200 bari;
putere motor hidraulic: 3 kW;
alimentare cu aer: 6–10 bari;
dimensiuni: 2010 X 1550 X 950 mm.

SECTORUL DE SPĂLARE–CURĂŢARE A AUTOMOBILELOR

În sectorul spălare–curăţare a automobilelor sunt efectuate procese:
curăţarea salonului (cabinei);
spălarea caroseriei cu soluţii de spălare şi clătire (manuală sau mecanizată);
spălarea roţilor (jantelor) direct pe automobil (manuală sau mecanizată);
spălarea profundă a compartimentului motorului cu soluţii de spălare şi clătire;
uscarea sau ştergerea suprafeţelor spălate (manuală sau mecanizată);
lustruirea suprafeţelor;
purificarea şi utilizarea secundară a apelor de scurgere de la spălarea automobilelor.

Figura 2.4 – Sector de spălare – curăţare a autoturismelor:

1 – spălarea mecanizată; 2 – instalaţie pentru spălarea cu presiune înaltă; 3 –suport pentru
racord de spălare; 4 – aspirator; 5 – instalaţie de purificare şi utilizare secundară a apelor de
scurgere; 6 – stelaj pentru materiale.
10
Figura 2.5 – Sector de spălare–curăţare a automobilelor cu post de uscare mecanizată.

Figura 2.6 – Staţie specializată de spălare a automobilelor cu purificarea

şi utilizarea secundară a apei.

Figura 2.7 – Sector de spălare – curăţare manuală a autocamioanelor şi autobuzelor.

11
 Figura 2.8 – Post de spălare manuală a autoturismelor.

Figura 2.9 – Post de spălare mecanizată a autoturismelor.

Figura 2.10 – Post de spălare mecanizată a autocamioanelor şi autobuzelor.

12
 Figura 2.11 – Post de spălare mecanizată a roţilor automobilelor.

Figura 2.12 – Post de spălare a compartimentului motorului cu instalaţie de epurare a apei.

Figura 2.13 – Sistematizarea sectorului de spălare – curăţare a autocamioanelor:

I– sector de spălare – curăţare a automobilelor; II– cameră de ventilare; III– încăperi de uz social;
IV– staţie de pompare; V– încăpere pentru operator; VI– depozit de inventar; VII– de compresor.
1 – conveier pentru deplasarea automobilului; 2 – instalaţie pentru spălarea compartimentului
motorului; 3 – instalaţie pentru spălarea exterioară a automobilelor; 4 – panou de semnalizare;
5 – instalaţie pentru clătire; 6 – mecanism de deschidere a porţilor; 7 – panou de comandă;
8 – pompe.

13
 Figura 2.14 – Sistematizarea sectorului de spălare–curăţare a autoturismelor:
I– post de curăţare a salonului; II– încăperi de uz social; III– de compresor; IV– staţie de
purificare a apei; V– post de spălare a motorului; VI– sector de spălare a automobilelor;
VII– cameră de ventilare la nivel +3.000.
1 – compresor; 2 – instalaţie pentru spălarea compartimentului motorului; 3 – elevator; 4 – instalaţie
pentru uscarea caroseriei; 5 – instalaţie pentru spălarea exterioară a automobilelor; 6 – instalaţie
pentru spălarea roţilor automobilelor; 7 – conveier; 8 – panou electric; 9 – cabina pentru operator.

Figura 2.15 – Sector de spălare–curăţare a autoturismelor:

I– post de curăţare – spălare manuală a automobilelor; II– post de curăţare – spălare şi uscare
mecanizată a automobilelor; III– staţie de purificare a apei; IV– încăpere pentru operator; V– staţie
pompare. 1 – role pentru stoarcerea materialului de şters; 2 – elevator; 3 – instalaţie manuală de
spălare; 4 – instalaţie mobilă mecanizată de spălare; 5 – instalaţie mobilă mecanizată de uscare;
6 – panou de comandă; 7 – dulap pentru inventar; 8 – compresor; 9 – pompă.

14
 Figura 2.16 – Staţie specializată pentru spălarea–curăţarea autoturismelor
1.1 – coridor; 1.2 – sala de aşteptare pentru clienţi; 1.3 – încăpere pentru manager; 1.4 – veceu pentru
clienţi; 1.5 – încăpere auxiliară; 1.6 – veceu pentru personal; 1.7 – cabina de duş; 1.8 – garderob; 1.9,
1.10, 1.11 – posturi de spălare; 1.12 – staţie de pompare şi de purificare a apei.

SECTORUL DE RECEPŢIONARE–LIVRARE A AUTOMOBILELOR

Este destinat pentru efectuarea lucrărilor:
la recepţionarea – verificarea exteriorului automobilului, verificarea completivităţii
automobilului, verificarea agregatelor şi ansamblurilor în conformitate cu comenzile clientului,
verificarea sistemelor care asigură siguranţa circulaţiei rutiere şi protecţia mediului ambiant,
determinarea volumului necesar şi costului lucrului, definitivarea documentelor necesare;
la livrarea – controlul lucrărilor efectuate, verificarea exteriorului şi completivităţii, livrarea
automobilului clientului.

Figura 2.17 – Sector de recepţionare – livrare a automobilelor:

1 – stand–tester pentru determinarea devierii roţilor directoare; 2 – stand–tester pentru
controlul suspensiei şi amortizoarelor; 3 – stand pentru diagnosticarea sistemului de frânare;
4 – panou de comandă cu calculator; 5 – analizatorul gazelor de eşapament a MAC–ului;
6 – analizatorul gazelor de eşapament a MAS–ului; 7 – elevator de tip foarfece; 8 – panou de
comandă al elevatorului; 9 – tester pentru determinarea jocurilor în sistemul de direcţie; 10 – tester
pentru controlul farurilor; 11 – evacuatorul gazelor de eşapament; 12 – dulapul recepţionerului.
15
 Figura 2.18 – Sector de recepţionare – livrare a automobilelor (foto).

Figura 2.19 – Sistematizarea sectorului de recepţionare – livrare a automobilelor:

1 – elevator de tip foarfece; 1.1 – tester pentru determinarea jocurilor în sistemul de direcţie;
1.2 – elevator suplimentar; 2 – panou de comandă cu calculator; 2.1 – stand pentru diagnosticarea
sistemului de frânare; 2.2 – stand–tester pentru controlul suspensiei şi amortizoarelor;
2.3 – stand–tester pentru determinarea devierii roţilor directoare; 3 – tester pentru controlul
farurilor; 4 – analizatorul gazelor de eşapament a MAC–ului şi MAS–ului; 5 – aparat optic pentru
controlul lichidului de frână; 6 – tambur cu racord de aer; 7 – pistol de distribuţie a aerului
comprimat; 8 – regulatorul presiunii cu filtru

SECTORUL DE DIAGNOSTICARE
Sectorul este destinat pentru efectuarea lucrărilor de diagnosticare care servesc pentru aprecierea
stării tehnice a automobilului, agregatelor şi sistemelor lui fără demontarea lor cu scopul determinării
locului şi caracterului defecţiunii, volumului necesar de lucrări de RT şi RC a automobilului, precum şi
pentru controlul instrumental al calităţii lucrărilor efectuate la RT şi RC a automobilelor.
Diagnosticarea D–1 este destinată pentru controlul mecanismelor şi sistemelor care asigură
siguranţa circulaţiei automobilelor şi protecţia mediului înconjurător:
sistemul de frânare;
sistemul de direcţie;
16
 sistemul de iluminare şi semnalizare;
suspensia;
partea rulantă;
parbrizul şi ştergătorul parbrizului;
toxicitatea gazelor de eşapament.
Diagnosticarea D–2 este destinată pentru controlul profund al stării tehnice a tuturor agregatelor
şi sistemelor inclusiv a motorului cu toate sistemele (de alimentare, de aprindere; de ungere, de răcire,
de evacuare a gazelor de eşapament) şi a agregatelor transmisiei.

Figura 2.20 – Sector de diagnosticare a autocamioanelor

a) b)

Figura 2.21 – Sistematizarea sectoarelor de diagnosticare a automobilelor la SSA:

a) cu un post: 1 – panou de comandă a standului; 2 – ventilator; 3 – motor–tester;
4 – instalaţie de echilibrare a roţilor direct pe automobil; 5 – cric mobil; 6 – stand combinat
pentru diagnosticarea sistemului de frânare şi determinarea indicilor de tracţiune–economici;
7 – instalaţie pentru controlul şi curăţarea bujiilor; 8 – evacuatorul gazelor de eşapament;
9 – dulap pentru instrumente.
b) cu două posturi: 1 – dulap pentru instrumente; 2 – evacuatorul gazelor de eşapament;
3 – stand pentru diagnosticarea sistemului de frânare; 4 – instalaţie de echilibrare a roţilor
direct pe automobil;5, 10 – panouri de comandă a standului; 6 – cric mobil; 7 – instalaţie pentru
controlul farurilor; 8 – motor–tester; 9 – ventilator; 11 – coloană de distribuţie a aerului comprimat;
12 – stand pentru determinarea indicilor de tracţiune–economici.
17
 Figura 2.22 – Sistematizarea sectorului cu trei posturi de diagnosticare a automobilelor la SSA:
1 – instalaţie pentru controlul farurilor; 2, 5 – panouri de comandă a standului; 3 – instalaţie de
echilibrare a roţilor direct pe automobil; 4 – cric; 6, 10 – porţi; 7 – ventilator; 8 – motor–tester;
9, 12 – coloane de distribuţie a aerului comprimat; 10 – stand pentru controlul amortizoarelor;
11 – stand pentru diagnosticarea sistemului de frânare; 13, 17 – dulapuri pentru instrumente;
14 – stand pentru controlul unghiurilor roţilor directoare; 15 – elevator cu platformă;
16, 18 – evacuatoare a gazelor de eşapament; 20 – stand pentru determinarea indicilor de
tracţiune–economici.

Figura 2.23 – Sistematizarea sectorului de diagnosticare D–1 a automobilelor

1 – elevator de tip foarfece; 1.1 – tester pentru determinarea jocurilor în sistemul de direcţie;
1.2 – elevator suplimentar; 2 – panou de comandă cu calculator; 2.1 – stand pentru
diagnosticarea sistemului de frânare; 2.2 – stand–tester pentru controlul suspensiei şi amortizoarelor;
2.3 – stand–tester pentru determinarea devierii roţilor directoare; 3 – tester pentru controlul farurilor;
4 – analizatorul gazelor de eşapament a MAC–ului şi MAS–ului; 5 – aparat optic pentru controlul
lichidului de frână; 6 – tambur cu racord de aer; 7 – pistol de distribuţie a aerului comprimat;
8 – regulatorul presiunii cu filtru.

18
 Figura 2.24 – Sistematizarea sectorului cu trei posturi de diagnosticare a automobilelor la SSA:
(I – postul pentru diagnosticarea motorului şi transmisiei; II – postul pentru diagnosticarea
suspensiei, roţilor şi sistemului de direcţie; III – postul pentru diagnosticarea sistemului de frânare)
1 – stand pentru determinarea indicilor de tracţiune–economici; 2, 14 – panouri de comandă;
3 – evacuatorul gazelor de eşapament; 4 – cric; 5 – ventilator; 6 – cărucior–stelaj; 7 – masă;
8 – dulap pentru instrumente; 9 – panou electric; 10 – canal de vizitare cu stand pentru controlul
unghiurilor roţilor directoare; 11 – coloană de distribuţie a aerului comprimat; 12 – instalaţie pentru
controlul farurilor; 13 – stand pentru diagnosticarea sistemului de frânare; 15 – container pentru
gunoi; 16 – banc de lăcătuşerie.

19
 Figura 2.25 – Post de diagnosticare a motorului autoturismelor:
1 – motor–tester; 2 – analizatorul gazelor de eşapament; 3 – instalaţie pentru testarea bateriilor
de acumulatoare; 4 – instalaţie pentru controlul injectoarelor; 5 – stand pentru deservirea instalaţiei
de condiţionare a aerului; 6 – evacuatorul gazelor de eşapament.

Figura 2.26 – Post cu elevator cu platformă pentru controlul unghiurilor roţilor directoare ale
autoturismelor:
1 – stand pentru controlul şi reglarea unghiurilor roţilor directoare; 2 – elevator cu platformă;
3 – cărucior cu instrumente; 4 – distribuitorul aerului comprimat.

20
 Figura 2.27 – Post cu elevator de tip foarfece pentru controlul unghiurilor roţilor
directoare ale autoturismelor.

Figura 2.28 – Sistematizarea postului pentru controlul unghiurilor roţilor directoare ale
autoturismelor dotat cu elevator de tip foarfece:
1 – stand pentru controlul şi reglarea unghiurilor roţilor directoare; 2 – elevator de tip foarfece;
2.1 – cerc de rotire; 2.2 – traversă; 3 – pistol pentru umflarea roţilor; 4– poliţă cu instrumente;
4.1 – tambur cu racord de aer; 5 – mecanism cu clichet; 6 – maşină pneumatică de înşurubat;
7 – pistol pentru aer comprimat; 8 –regulatorul presiunii aerului; 9. 10, 11 – seturi de
instrumente; 12 – cărucior pentru instrumente.
21
Figura 2.29 – Post cu canal de vizitare pentru controlul unghiurilor roţilor directoare ale
autoturismelor.

Figura 2.30 – Post pentru controlul unghiurilor roţilor directoare ale autocamioanelor.

22
 Figura 2.31 – Sector de diagnosticare a autocamioanelor şi autobuzelor.

Figura 2.32 – Sistematizarea sectorului de diagnosticare a autocamioanelor şi autobuzelor:

(I – zonă de diagnosticare; II – încăpere tehnică; III – încăpere pentru deservirea aparatelor de
diagnosticare; IV – încăpere pentru operatori)
1 – instalaţie pentru suflare cu aer cald; 2 – coloană de distribuire a aerului comprimat;
3 – elevator; 4 – panou de comandă; 5 – motor–tester; 6 – instalaţie pentru controlul farurilor;
7 – stand combinat pentru diagnosticarea sistemului de frânare şi determinare a indicilor de tracţiune–
economici; 8 – stand pentru controlul şi reglarea unghiurilor roţilor directoare.

23
 Figura 2.33 – Sistematizarea sectorului de diagnosticare a autocamioanelor şi autobuzelor:
(I – post pentru diagnosticarea motorului şi transmisiei; II – post pentru diagnosticarea punţii
din faţă, roţilor şi sistemului de direcţie; III – post pentru diagnosticarea sistemului de frânare)
1 – stand pentru determinarea indicilor de tracţiune–economici; 2, 9, 13 – panouri de comandă;
3 – elevator; 4 – motor–tester; 5 – dulap pentru instrumente; 6 – masă; 7 – instalaţie pentru controlul
farurilor; 8 – stand pentru diagnosticarea punţii din faţă sau stand pentru controlul unghiurilor roţilor
directoare; 10 – coloană de distribuire a aerului comprimat; 11 – instalaţie pentru controlul
amplificatorului mecanismului de direcţie; 12 – stand pentru diagnosticarea sistemului de frânare;
14 – panou electric; 15 – container pentru deşeuri; 16 – banc de lăcătuşerie.

24
 ZONA (SECTORUL) DE REVIZIE TEHNICĂ (RT) A AUTOMOBILELOR

Zona de RT a automobilelor este destinată pentru efectuarea lucrărilor profilactice reglementate

de fiecare firmă–producător de automobile cu scopul menţinerii stării de funcţionare a automobilului.
Sunt efectuate procesele:
examinarea generală a automobilului;
de control–fixare (strângere) a pieselor, mecanismelor şi agregatelor direct pe automobil;
de control–reglare a mecanismelor, sistemelor, agregatelor direct pe automobil;
de control şi schimbare a uleiului in motor, cutie de viteză, cutie de distribuţie, reductor,
mecanismul de direcţie, amplificatorul mecanismului de direcţie, sistemul de ridicare a caroseriei
(autobasculante);
de schimbare a filtrelor de aer, ulei şi combustibil;
de spălare a sistemului de ungere al motorului;
de control şi schimbare a lichidului de frână şi lichidului de răcire;
de spălare a sistemului de răcire al motorului;
de gresare cu unsori consistente a cuplurilor de frecare ale automobilului;
lucrările însoţitoare ale reparaţiei curente: schimbarea unor piese şi ansambluri care nu necesită
un mare volum de lucru;
depozitarea instrumentelor şi materialelor.

Figura 2.34 – Zonă de revizie tehnică a autocamioanelor.

Figura 2.35 – Zonă de revizie tehnică a autoturismelor.

25
 Figura 2.36 – Sistematizarea zonei de RT a autobuzelor:
1 – ladă pentru materiale de şters; 2 – banc de lăcătuşerie; 3 – coloană pentru distribuirea
aerului comprimat; 4 – canal suplimentar pentru deservirea motorului (autobuze Ikarus); 5 – maşină
de înşurubat piuliţele roţilor; 6 – cărucior pentru demontarea şi transportarea roţilor; 7 – cric;
8 – scut antiincendiar; 9 – exhaustor de gaze de eşapament; 10 – cărucior cu set de instrumente al
electricianului; 11 – cărucior cu set de instrumente al lăcătuşului auto; 12 – coloană pentru
distribuirea uleiului; 13 – instalaţie pentru gresarea unsorilor consistente; 14 – cărucior cu set de
instrumente al ungătorului; 15 – pâlnie pentru scurgerea uleiului; 16 – tambur cu racord de ulei;
17 – rezervor–distribuitor de ulei; 18 – cărucior pentru alimentarea acumulatoarelor cu ulei;
19 – ladă pentru deşeuri.

Figura 2.37 – Canal de vizitare de tip îngust:

1 – parapet; 2 – pod de trecere; 3 – opritor;
L – în dependenţă de tipul şi lungimea automobilului.
26
 Figura 2.38 – Canal de vizitare de tip larg.

Figura 2.39 – Sistem centralizat de distribuire şi colectare a uleiului cu posturi de ungere

(pentru întreprinderi mari cu mijloace de transport de acelaşi tip):
2 – pâlnie în canal de vizitare pentru scurgerea uleiului; 3 – dispozitiv de scurgere; 4 – dispozitiv
de măsurare a nivelului de ulei; 5 – rezervor pentru ulei de transmisie; 6 – rezervor pentru ulei de
motor; 7 – rezervor pentru ulei regenerat; 8 – rezervor pentru ulei uzat; 9 – pompă de ulei;
10 – pompă de unsori; 11 – instalaţie pentru gresarea cu unsori; 12 – rezervor de alimentare a
instalaţiei pentru gresarea cu unsori; 13 – pâlnie pentru scurgerea uleiului din instalaţii mobile;
14 – rezervor pentru alimentare cu lichide de amortizoare; 15 – tamburi cu racorduri pentru
alimentare cu ulei; 16 – rezervor mobil pentru colectarea uleiului uzat.

27
 Figura 2.40 – Post de ungere a automobilelor.

Figura 2.41 – Sistematizarea postului de RT a autocamioanelor (cu post pe canal de vizitare):

1 – maşină de înşurubat piuliţele roţilor; 2 – cărucior pentru demontarea şi transportarea roţilor;
3 – cric; 4 – exhaustor de gaze de eşapament; 5 – cărucior cu set de instrumente al lăcătuşului auto;
6 – maşină de înşurubat piuliţele bridelor arcurilor în foi; 8 – stelaj; 9 – pâlnie pentru scurgerea
uleiului; 10 – coloană pentru distribuirea aerului comprimat; 11 – cărucior pentru transportarea
acumulatoarelor; 12 – ladă pentru instrumente; 13 – coloană pentru distribuirea uleiului;
14 – rezervor pentru distribuirea lichidului de frână; 15 – banc de lăcătuşerie; 16 – instalaţie pentru
gresarea unsorilor consistente.
28
 Figura 2.42 – Sistematizarea postului de RT a autocamioanelor (cu post pe elevator – fără
lucrări de ungere):
1 – elevator; 2 – cărucior pentru demontarea şi transportarea roţilor; 3 – maşină de înşurubat
piuliţele roţilor; 4 – baie pentru spălarea filtrelor; 5 – stelaj; 6 – maşină de înşurubat piuliţele bridelor
arcurilor în foi;7 – coloană pentru distribuirea aerului comprimat; 8 – dulap; 9 – cărucior cu set de
instrumente al electricianului; 10 – cărucior pentru transportarea acumulatoarelor;11 – masa
brigadierului; 12 – scaun;13 – ladă pentru materiale de şters; 14 – banc de lăcătuşerie; 15 – ladă
pentru deşeuri;16 – scară mobilă pentru efectuarea lucrărilor deasupra automobilului

Figura 2.43 – Sistematizarea postului universal de RT a autoturismelor

(cu post pe canal de vizitare):
1 – dulap pentru instrumente; 2 – pod de trecere; 3 – cric; 4 – instalaţie pentru schimbarea lichidului
de răcire; 5 – ladă pentru deşeuri; 6 – ladă pentru materiale de şters; 7 – maşină pneumatică de
înşurubat; 8, 15 – distribuitoare de aer comprimat; 9 – instalaţie pentru echilibrarea roţilor direct pe
automobil; 10 –stelaj pentru roţi; 11 – ladă pentru instrumente; 12 – pâlnie pentru scurgerea uleiului;
13 – instalaţie pentru alimentare cu ulei de transmisie; 14 – rezervor pentru distribuirea lichidului de
frână; 16 – cărucior cu instrumente; 17 – baie pentru spălarea pieselor; 18 – cărucior cu set de
instrumente al electricianului; 19 – cărucior pentru transportarea acumulatoarelor; 20 – banc de
lăcătuşerie; 21 – instalaţie pentru gresarea unsorilor consistente; 22 – coloana pentru alimentare cu
ulei de motor.
29
 Figura 2.44 – Post de schimbare a uleiului.

Figura 2.45 – Liniile în flux pentru deservirea tehnică a autoturismelor şi autocamioanelor.

Figura 2.46 – Sistematizarea liniei în flux pentru RT1 a autocamioanelor:

1 şi 2 – mecanisme de deschidere a porţilor; 3 şi 26 – coloane de distribuire a aerului comprimat;
4 – banc de lăcătuşerie; 5 –stelaj; 6 – cărucior cu set de instrumente al electricianului; 7 – ladă pentru
materiale de şters; 8 – coloană de alimentare cu ulei; 9 – căruciorul ungătorului; 10 şi 12 – pâlnii
pentru scurgerea uleiului; 11 – ladă pentru instrumente; 13 – dispozitiv pentru rotirea arborelui cotit;
14 – suport; 15 – pod de trecere; 16 – cric; 17 – maşină de înşurubat piuliţele bridelor arcurilor în foi;
18 – conveier; 19 – tambur de direcţionare a automobilului; 20 – cărucior cu set de instrumente al
lăcătuşului auto; 21 – masă; 22 – rezervor de distribuire a uleiului; 23 – instalaţie pentru alimentare
cu ulei pentru transmisii; 24 – instalaţie pentru gresarea unsorilor consistente; 25 – instalaţie pentru
spălarea filtrelor de aer; 27 – perdea de aer.

30
Figura 2.47 – Sector specializat pentru schimbarea uleiului.
31
 ZONA (SECTORUL) DE REPARAŢIE CURENTĂ (RC) A AUTOMOBILELOR

Zona de RC a automobilelor este destinată pentru efectuarea lucrărilor legate cu înlăturarea

defecţiunilor direct pe automobil sau cu schimbarea ansamblurilor şi agregatelor defectate. Aici sunt
efectuate următoarele procese:
demontarea–montarea ansamblurilor şi agregatelor: motor şi elementele sistemelor de
alimentare, aprindere, ungere şi răcire, ambreiaj, cutie de viteze, cutie de distribuţie, transmisie
cardanică, reductor, punţi, mecanismul de direcţie, elementele sistemelor de frânare etc.;
spălarea pieselor şi ansamblurilor;
procesele de lăcătuşerie–ajustare – depresare–presare, restabilirea filetului etc.;
procesele de control–reglare după montarea agregatului, ansamblului;
procesele însoţitoare la demontare–montare – scurgerea şi alimentarea cu ulei, lichid de răcire,
lichid de frână, gresarea cu unsori consistente a cuplurilor de frecare ale automobilului;
depozitarea instrumentelor şi materialelor.

Figura 2.48 – Zonă (sector) de reparaţie curentă a autoturismelor:

1–elevator; 2 – banc de lăcătuşerie; 3 – cărucior cu instrumente; 4 – maşină mobilă de spălat
piese; 5 – instalaţie mobilă pentru alimentare cu ulei; 6 – instalaţie mobilă pentru scurgerea
(colectarea) uleiului; 7 – presă; 8 – macara mobilă pentru demontarea şi transportarea motoarelor;
9 – maşină de alezat discuri de frânare; 10 – suport hidraulic pentru demontarea–montarea şi
transportarea agregatelor; 11 – instalaţie mobilă pentru alimentarea cu lichid de frână;
12 – exhaustor de gaze de eşapament.

32
 Figura 2.49 – Zonă (sector) de reparaţie curentă a autoturismelor (cu posturi specializate):
(I – post de control–reglare a unghiurilor roţilor directoare; II – posturi de RC a motorului;
III – posturi de RC a transmisiei şi părţii rulante; IV – post de control–reglare a frânelor;
V – posturi de aşteptare; VI – posturi de demontare–montare a roţilor; VII – post de RC a
taximetrelor).
1–stand pentru control–reglarea unghiurilor roţilor directoare; 2 – cărucior cu instrumente;
3 – suport sub motor; 4 – instalaţie pentru schimbarea lichidului de răcire; 5 – dulap pentru
instrumente; 6 – instalaţie mobilă pentru alimentare cu ulei; 7, 8 – instalaţie pentru scurgerea uleiului;
9 – banc de lăcătuşerie; 10 – ladă pentru materiale de şters; 11 – stelaj; 12 – instalaţie mobilă pentru
alimentare cu lichid de frână; 13 – ladă pentru instrumente; 14 – suport pentru picioare; 15 – stand de
diagnosticare a frânelor; 16 – macara; 17, 23 – cricuri; 18 – pod de trecere; 19 – elevator;
20 – coloană de distribuire a aerului comprimat;21 – stelaj pentru roţi; 22 – instalaţie pentru
echilibrarea roţilor direct pe automobile.

33
 Figura 2.50 – Zonă (sector) de reparaţie curentă a autocamioanelor şi autobuzelor
(cu posturi specializate):
(I – posturi de RC a autotrenurilor; II – post de control–reglare a frânelor; III – posturi de
demontare–montare a roţilor; IV – posturi de RC a transmisiei şi părţii rulante; V – posturi de RC a
motorului; VI – posturi de aşteptare).
1 – dulap pentru instrumente; 2 – cric; 3 – suport sub picioare; 4 – instalaţie mobilă pentru
alimentare cu ulei; 5, 18 – cărucioare cu instrumente; 6 – maşină de înşurubat piuliţele roţilor;
7 – instalaţie mobilă pentru alimentare cu lichid de frână; 8 – stand de diagnosticare a frânelor;
9 – macara; 10 – stelaj pentru roţi; 11 – elevator; 12 – cărucior pentru demontarea şi transportarea
roţilor; 13 – pod de trecere; 14 – banc de lăcătuşerie; 15 – stelaj; 16, 17 – instalaţie pentru scurgerea
uleiului; 19 – instalaţie pentru demontarea–montarea agregatelor; 20 – suport sub motor; 21 – maşină
de înşurubat piuliţele bridelor arcurilor în foi; 22 – instalaţie pentru demontarea–montarea cabinei;
23 – record pentru colectarea uleiului.

34
 Figura 2.51 – Post universal de reparaţie curentă a autocamioanelor şi autobuzelor:
1 – macara; 2 – cărucior pentru demontarea şi transportarea roţilor; 3 – maşină de înşurubat piuliţele
flanşei semiaxei; 4 – cărucior cu instrumente; 5 – cărucior pentru demontarea şi transportarea
arcurilor în foi; 6, 12, 19 – instalaţii mobile pentru alimentare cu ulei; 7 – coloană de alimentare cu
ulei; 8 – maşină de înşurubat piuliţele roţilor; 9 – dulap; 10 – dispozitiv pentru demontarea–montarea
cutiei de viteze; 11 – dispozitiv pentru demontarea–montarea cabinei; 13 – pod de trecere; 14 – cric;
15 – ladă pentru instrumente; 16 – suport sub picioare;17 – exhaustor; 18 – maşină de înşurubat
piuliţele bridelor arcurilor în foi; 20, 22 – instalaţii pentru scurgerea uleiului; 23 – banc de
lăcătuşerie; 24 – distribuitor de aer comprimat; 25 – robinet de apă; 26 – stelaj; 27 – ladă pentru
material de şters; 28 – suport sub picioare; 29 – instalaţie de schimbare a lichidului de răcire;
30 – cărucior pentru transportarea agregatelor; 31 – stelaj pentru roţi.

SECTORUL DE AGREGATE
Sectorul de agregate este destinat pentru reparaţia curentă a motoarelor, agregatelor transmisiei,
sistemului de direcţie, sistemului de frânare etc. Aici pot fi efectuate următoarele procese:
demontarea de pe automobil şi montarea pe automobil a motorului, ambreiajului, cutiei de
viteze, cutiei de distribuţie, transmisiei cardanice, reductorului, punţilor, mecanismului de direcţie,
elementelor sistemului de frânare ((lucrările pot fi efectuate la posturi specializate în sectorul de
agregate sau în zonă de RC a automobilelor);
transportarea (expedierea) agregatelor;
depozitarea agregatelor înainte de reparaţie;
spălarea agregatelor;
dezasamblarea–asamblarea motorului, ambreiajului, cutiei de viteze, cutiei de distribuţie,
transmisiei cardanice, reductorului, punţilor, mecanismului de direcţie, elementelor sistemului de
frânare;
controlul şi testarea ansamblurilor la ermeticitate;
35
 dezasamblarea–asamblarea ansamblurilor;
spălarea–curăţarea pieselor;
defectarea (control–sortarea) pieselor;
reparaţia pieselor prin efectuarea lucrărilor de depresare–presare, găurire, filetare, îndreptare;
reparaţia pieselor prin efectuarea lucrărilor de strunjire, frezare, rectificare, honuire (la
întreprinderi mai mari sunt efectuate în sectorul specializat de lăcătuşerie şi prelucrare mecanică);
completarea ansamblurilor;
rodajul şi încercarea motorului, cutiei de viteze şi reductorului;
depozitarea materialelor şi instrumentelor.

Figura 2.52 – Sistematizarea sectorului de agregate:

I – sector pentru spălarea pieselor şi agregatelor: 13 – baie pentru spălarea pieselor; 14 – maşină
pentru spălarea agregatelor şi ansamblurilor.
II – sector de control–sortare a pieselor: 7 – stelaj pentru piese; 8 – masă pentru defectarea pieselor;
9 – palan electric cu cărucior; 10 – dispozitiv pentru îndreptarea arborilor; 11 – ladă pentru materiale
de şters; 12 – dulap pentru dispozitive.
III – sector de reparaţie a agregatelor: 1 – banc de lăcătuşerie; 2 – menghină; 3 – dispozitiv pentru
verificarea pistoanelor cu bielă; 4 – maşină pentru rectificarea faţetelor supapelor; 5 – presă;
6 – maşină de găurit de masă; 15 – macara; 16 – stand pentru reparaţia punţilor; 17 – stand pentru
reparaţia reductoarelor; 18 – stand pentru reparaţia cutiilor de viteze; 19 – maşină de găurit;
20 – maşină de ascuţit; 21 – presă; 22 – placă de verificare; 23, 24 – standuri pentru reparaţia
motoarelor; 25 – stand pentru reparaţia arborilor cardanice şi mecanismelor de direcţie

36
 Figura 2.53 – Sistematizarea sectorului de agregate:
I – sector de spălare dezasamblare: 1, 7, 8 – stelaje pentru piese şi ansambluri; 2 – maşină de
spălat piese şi agregate; 3 – banc de lăcătuşerie; 4 – stand pentru dezasamblarea punţilor;
5 – stand pentru dezasamblarea motoarelor; 6 – stand pentru dezasamblarea cutiilor de viteze;
9 – masă pentru defectarea pieselor; 10 – ladă pentru rebut; 11 – ladă pentru materiale de şters.
II – sector de reparaţie a agregatelor: 12 – macara; 13 – maşină de ascuţit; 14 – maşină pentru
alezarea tamburilor de frânare; 15 – ladă; 16 – stand pentru asamblarea cutiilor de viteze;
17 – presă; 18 – stand pentru asamblarea reductoarelor; 19 – maşină de găurit; 20 – stand pentru
încercarea reductoarelor; 21 – stand pentru încercarea cutiilor de viteze; 22 – carcasă; 23 – ladă
pentru deşeuri; 24 – maşină pentru rectificarea faţetelor supapelor; 25 – stand pentru asamblarea
punţilor; 25' – stand pentru asamblarea motoarelor.

Figura 2.54 – Sector de încercare a motoarelor.

37
 Figura 2.55 – Sistematizarea sectorului de încercare a motoarelor:
1 – suport pentru motoare; 2 – stelaj; 3 – dispozitive necesare pentru încercarea motorului
(panou de comandă, cântar, analizator de gaze etc.); 4 – stand pentru revizia motorului; 5 – cărucior
cu instrumente; 6 – banc de lăcătuşerie; 7 – ladă pentru deşeuri; 8 – macara; 9 – dulap; 10 – lavoar;
11 – oglindă; 12 – uscător; 13 – stand pentru încercarea motoarelor.

Figura 2.56 – Sector de reparaţie a motoarelor, cutiilor de viteze şi pompelor de injecţie:

1 – maşină de spălat piese şi agregate; 2 – maşină pentru alezarea tamburilor şi discurilor de
frână; 3 – maşină de găurit; 4 – maşină de ascuţit; 5 – banc de lăcătuşerie; 6 – presă;
7 – maşină de alezare a cilindrilor motorului; 8 – maşină de honuire a cilindrelor motorului;
9 – maşină de rectificare a scaunelor supapelor; 10 – maşină de rectificare a faţetelor supapelor;
11 – stand pentru încercarea pompelor de injecţie; 12 – instalaţie de încercare a agregatelor la
ermeticitate; 13 – stand pentru reparaţia motoarelor şi cutiilor de viteze.
38
 Figura 2.57 – Sector de reparaţie a motoarelor şi cutiilor de viteze şi loc de muncă de spălare
a pieselor şi ansamblurilor.

Figura 2.58 – Sistematizarea sectorului de agregate şi prelucrare mecanică

1 – maşină de strunjit; 2 – maşină de rectificat; 3 – dulap pentru instrumente; 4 – maşină de
găurit; 5 – maşină de honuit; 6 – banc de lăcătuşerie; 7 – menghina; 8 – maşină de rectificare a
faţetelor supapelor; 9, 10 – standuri pentru reparaţia motoarelor; 11 – placă de verificare; 12 – presă;
13 – stand pentru reparaţia cutiilor de viteze; 14 – stand pentru reparaţia reductoarelor;
15 – stelaj pentru piese; 16 – stand pentru reparaţia arborelui cardanic şi mecanismului de
direcţie; 17 – stand pentru reparaţia punţilor; 18 – masă pentru defectarea pieselor; 19 – ladă pentru
materiale de şters; 20 – baie pentru spălarea pieselor; 21 – platou pentru agregate; 22 – macara;
23 – maşină pentru alezarea tamburilor şi discurilor de frânare;
24 – maşină de frezat.

39
 SECTORUL DE ÎNTREŢINERE A INSTALAŢIEI DE ALIMENTARE
CU COMBUSTIBIL LICHID
Sectorul este destinat pentru reparaţia curentă a elementelor instalaţiei de alimentare cu
combustibil lichid. În sector se îndeplinesc următoarele lucrări:
de curăţare – spălare a ansamblurilor şi pieselor instalaţiei de alimentare a motoarelor MAS şi
MAC;
de control – încercare a carburatorului, pompei de benzină, pompei de injecţie MAS şi MAC,
injectoarelor MAS şi MAC;
de reglare a carburatorului, pompei de injecţie MAS şi MAC, injectoarelor MAS şi MAC;
de demontare – montare, de completare şi reparaţie a carburatorului, pompei de benzină,
pompei de injecţie MAS şi MAC, injectoarelor MAS şi MAC, filtrelor de combustibil;
lucrări de reparaţie a pieselor şi ansamblurilor prin depresare – presare, găurire, filetare,
rectificare a elementelor de refulare etc.;
depozitarea pieselor, ansamblurilor, materialelor şi instrumentelor.

Figura 2.59 – Sistematizarea sectorului de întreţinere a instalaţiei de alimentare

cu combustibil lichid:
1 – stelaj; 2 – maşină pentru spălarea pieselor şi ansamblurilor; 3 – masă; 4 – ladă pentru
materiale de şters; 5 – banc de lăcătuşerie; 6 – presă manuală; 7 maşină de găurit; 8 – stand pentru
verificarea injectoarelor; 9 – banc de lăcătuşerie pentru reparaţia injectoarelor; 10 – dispozitiv pentru
demontarea-montarea injectoarelor; 11 – masă cu instalaţie de spălare a elementelor de refulare;
12 – banc de lăcătuşerie pentru reparaţia pompelor de injecţie; 13 – stand pentru încercarea pompelor
de injecţie; 14 – dulap pentru instrumente; 15 – masă cu dispozitive pentru verificarea şi reparaţia
carburatoarelor şi pompelor de benzină.

Figura 2.60 – Locurile de muncă de încercare a pompelor de injecţie şi injectoarelor.

40
 Figura 2.61 – Sistematizarea sectorului de întreţinere a instalaţiei
de alimentare cu combustibil lichid:
1 – dulap pentru instrumente şi accesorii; 2 – suport pentru utilaje; 3 – presă; 4 – baie pentru spălarea
pieselor şi ansamblurilor; 5 – dispozitiv pentru verificarea jicloarelor; 6 – masă pentru lucrări de
reparaţie a carburatoarelor şi pompelor de benzină; 7 – dispozitiv pentru verificarea carburatoarelor
şi pompelor de benzină; 8 – instalaţie de spălare a elementelor de refulare; 9 – dispozitiv pentru
demontarea – montarea pompelor de injecţie; 10 – masă pentru lucrări de reparaţie a injectoarelor;
11 – instalaţie pentru verificarea injectoarelor; 12 – stand pentru încercarea pompelor de injecţie;
13 – stelaj.

Figura 2.62 – Sistematizarea sectorului de întreţinere a instalaţiei de alimentare

cu combustibil lichid.
I – sectorul de reparaţie a instalaţiei de alimentare a MAS–ului cu carburator: 1 – stelaj pentru
piese; 2 – maşină de găurit de masă; 3 – presă manuală; 4 – masă; 5 – dispozitiv pentru verificarea
carburatoarelor; 6 – dispozitiv pentru verificarea pompelor de benzină; 7 – dispozitiv pentru
verificarea rigidităţii arcurilor diafragmei pompei de benzină; 8 – dispozitiv pentru verificarea
rigidităţii plăcilor diafragmei carburatorului; 9 – instalaţie pentru verificarea injectoarelor; 10 – ladă
pentru materiale de şters; 11 – baie pentru spălarea pieselor; 12 – banc de lăcătuşerie;
13 – menghină.
II – sector de reparaţie a instalaţiei de alimentare a MAS–ului cu injecţie şi a MAC–ului:
1, 11 – stelaje; 2 – maşină de găurit de masă; 3 – presă manuală; 4 – instalaţie pentru spălarea
elementelor de refulare; 5 – masă pentru reparaţia pompelor de injecţie şi injectoarelor;
6 – menghină; 7 – instalaţie pentru spălarea pieselor şi ansamblurilor; 8 – ladă pentru materiale de
şters; 9 – stand pentru încercarea pompelor de injecţie; 10 – stand pentru verificarea injectoarelor.
41
 SECTOR DE ÎNTREŢINERE A INSTALAŢIEI DE ALIMENTARE
CU COMBUSTIBIL GAZOS
Sectorul este destinat pentru întreţinerea şi reparaţia curentă a elementelor instalaţiei de
alimentare cu combustibil gazos. În sector se îndeplinesc următoarele lucrări:
controlul stării şi fixării buteliilor de gaz;
controlul ermeticităţii instalaţiei de alimentare;
controlul stării şi fixării conductelor de gaz;
controlul stării şi reglarea reductoarelor;
controlul stării şi reglarea dispozitivelor de dozare;
reglarea funcţionării motorului;
demontarea de pe automobil şi montarea pe automobil a buteliilor şi reductoarelor de gaz,
dispozitivelor de amestecare, supapelor electromagnetice cu filtru;
dezasamblarea, curăţarea, schimbarea pieselor şi ansamblurilor, asamblarea, controlul şi
reglarea reductoarelor de gaz, dispozitivelor de amestecare, supapelor electromagnetice cu filtru;
fabricarea şi reparaţia conductelor;
completarea ansamblurilor.

Figura 2.63 – Sistematizarea sectorului de întreţinere a instalaţiei de alimentare

cu combustibil gazos:
I – sectorul pentru lucrări la posturi; II – sectorul pentru reparaţia ansamblurilor demontate de
pe automobil. 1 – motor–tester; 2 – stelaj; 3 – banc de lăcătuşerie; 4 – instalaţie mobilă pentru
control–reglare a elementelor instalaţiei de alimentare cu combustibil gazos; 5 – suport pentru utilaje;
6 – analizator de gaz; 7 – maşină de găurit; 8 – masă; 9 – ladă pentru gunoi; 10 – ladă cu nisip;
11 – stingător de foc; 12 – automobil; 13 – cărucior pentru transportarea buteliilor de gaz;
14 – cărucior cu set de instrumente; 15 – elevator.

42
 Figura 2.64 – Sistematizarea sectorului pentru reparaţia ansamblurilor demontate de pe
automobil:
1 – instalaţie pentru control–reglare a reductoarelor şi supapelor electromagnetice; 2 – masă
pentru lucrări de reparaţie a elementelor instalaţiei de alimentare; 3, 10 – stelaje; 4 – banc de
lăcătuşerie; 5 – maşină de ascuţit; 6 – maşină de găurit; 7 – lavoar; 8 – masă; 9 – maşină de spălat;
11 – cărucior pentru transportare; 12 – butelii cu aer comprimat; 13 – compresor.

Figura 2.65 – Sistematizarea sectorului pentru reparaţia ansamblurilor demontate de pe

automobil:
1 – maşină de spălat; 2. 6, 7, 18 – stelaje; 3 – ladă pentru deşeuri; 4, 17 – bancuri de
lăcătuşerie; 5 – lavoar; 9 – instalaţie pentru control–reglare a amestecătorului de gaz; 10 – suport
pentru utilaje; 11 – maşină de găurit; 12 – stand pentru încercarea supapelor; 13 – stand pentru
încercarea vaporizatorilor de gaz; 14 – stand pentru încercarea filtrelor de gaz; 15 – stand pentru
încercarea reductoarelor; 16 – stand pentru încercarea racordurilor de gaz.

43
 SECTORUL ELECTROTEHNIC

Sectorul electrotehnic este destinat pentru reparaţia curentă a echipamentului electric şi electronic
al automobilelor. În sector se îndeplinesc lucrările:
de curăţire – spălare a aparatelor şi pieselor echipamentului electric şi electronic;
de control – încercare a generatorului, demarorului, ruptorului – distribuitorului, bujiilor,
regulatorului cu releu, bobinei de inducţie;
de reglare a aparatelor echipamentului electric şi electronic;
de demontare – montare, de completare şi reparaţie a generatorului, regulatorului cu releu,
demarorului, ruptorului – distribuitorului, ştergătorului de parbriz, bujiilor, bobinei de inducţie,
semnalului sonor, aparatelor de iluminare şi semnalizare;
lucrări de reparaţie a pieselor şi ansamblurilor: depresarea – presarea, găurirea, filetarea, lucrări
de electromontare, rebobinare etc.;
depozitarea pieselor, ansamblurilor, materialelor şi instrumentelor.

Figura 2.66 – Sistematizarea sectorului electrotehnic:

1 – ladă pentru deşeuri; 2 – lavoar; 3 – stelaj; 4 – ladă pentru materiale de şters; 5 – dispozitiv
pentru controlul şi curăţarea bujiilor; 6 – dispozitiv pentru verificarea aparatelor panoului de control
al automobilului; 7 – dispozitiv pentru verificarea aparatelor sistemului de aprindere;
8 – masă pentru aparataj; 9 – stand pentru verificarea generatorului şi demarorului; 10 – masă;
11 – suport pentru utilaje; 12 – maşină de găurit; 13 – presă manuală; 14 – banc de lăcătuşerie;
15 – menghină; 16 – dulap pentru instrumente; 17 – polizor; 18 – strung pentru strunjirea colectorului
rotorului; 19 – maşină de strunjire de masă; 20 – uscător; 21 – maşină de spălat piese; 22 – masa
electricianului; 23 – dispozitiv de înşurubare; 24 – dispozitiv de dezasamblare–asamblare a
generatorului şi demarorului; 26 – dispozitiv pentru verificarea rotorului generatorului şi
demarorului.

44
 Figura 2.67 – Sistematizarea sectorului electrotehnic:
1 – masa electricianului; 2 – menghină; 3 – stelaj; 4 – baie pentru spălarea pieselor; 5 – presă
manuală; 6 – maşină de găurit de masă; 7 – ladă pentru materiale de şters; 8 – maşină de ascuţit;
9 – strung pentru strunjirea colectorului rotorului; 10 – stand pentru verificarea generatorului şi
demarorului; 11 – masă pentru aparataj; 12 – dispozitiv pentru controlul şi curăţarea bujiilor;
13 – dispozitiv pentru verificarea rotorului generatorului şi demarorului; 14 – dispozitiv pentru
verificarea aparatelor sistemului de aprindere.

Figura 2.68 – Sistematizarea sectorului electrotehnic:

1 – stelaj pentru piese; 2 – dulap pentru dispozitive şi instrumente; 3, 4 – masa electricianului;
5 – dispozitiv pentru controlul şi curăţarea bujiilor; 6 – dispozitiv pentru verificarea aparatelor
sistemului de aprindere; 7 – dispozitiv pentru verificarea rotorului generatorului şi demarorului;
8 – stand pentru încercarea echipamentului electric al automobilului; 9 – baie mobilă pentru spălarea
pieselor; 10 – presă; 11 – suport pentru utilaje; 12 – maşină de găurit; 13 – maşină de ascuţit.

45
 SECTORUL DE ACUMULATOARE

În sectorul de acumulatoare se îndeplinesc:

lucrări de reparaţie a acumulatoarelor, ce constau din primirea, curăţarea – spălarea, controlul
şi descărcarea lor; scurgerea electrolitului; demontarea acumulatoarelor; schimbarea plăcilor,
separatoarelor, punţilor de conexiune, cutiilor, bornelor; completarea şi montarea acumulatoarelor. Pot
fi îndeplinite şi lucrări de lipire a plăcilor la barete; lipirea elementelor punţilor de conexiune; astuparea
fisurilor cutiilor; turnarea baretelor şi bornelor;
pregătirea electrolitului – se pregăteşte electrolitul cu densitatea corespunzătoare;
alimentarea acumulatorului cu electrolit, încărcarea şi controlul de ieşire al acumulatoarelor.

Figura 2.69 – Sistematizarea sectorului de acumulatoare:

I – sectorul de reparaţie a acumulatoarelor: 1 – ladă pentru deşeuri; 2 – baie rezistentă la acid
pentru spălarea pieselor; 3 – banc de lăcătuşerie; 4 – baie pentru scurgerea electrolitului;
5 – stelaj; 6 – dispozitiv pentru verificarea bateriilor de acumulatoare; 7 – redresor; 8 – masa cu
dispozitiv pentru topirea plumbului şi masticului; 9 – dulap pentru materiale.
II – sectorul de încărcare a acumulatoarelor: 1 – stelaj pentru încărcarea acumulatoarelor.
III – depozit: 1 – stelaj pentru piese; 2 – stelaj pentru butelii; 3 – stelaj pentru acumulatoare.
IV – sectorul pentru pregătirea electrolitului: 1 – dispozitiv (baie) pentru pregătirea
electrolitului; 2 – dispozitiv pentru turnarea electrolitului; 3 – distilator electric.

46
 Figura 2.70 – Sistematizarea sectorului de acumulatoare:
I – sectorul de reparaţie a acumulatoarelor: 1 – masă pentru reparaţia acumulatoarelor;
2 – baie pentru scurgerea electrolitului; 3 – dulap (exhaustor) pentru topirea plumbului şi
masticului; 4 – creuzet electric pentru topirea plumbului; 5 – creuzet electric pentru topirea
masticului; 6 – cărucior pentru transportarea acumulatoarelor (pe desen nu este prezentat); 7 – baie
rezistentă la acid pentru spălarea pieselor; 8 – distilator electric; 9 – suport pentru utilaje;
10 – redresor; 11 – dulap (exhaustor) pentru pregătirea electrolitului.
II – sectorul de încărcare a acumulatoarelor: 1 – stingător de foc; 2 – stelaj pentru încărcarea
acumulatoarelor.

SECTORUL DE ANVELOPE
Sectorul de anvelope este destinat pentru reparaţie curentă a roţilor automobilelor. În sector sunt
efectuate următoarele procese:
demontarea de pe automobil şi montarea roţilor pe automobil la posturi specializate (poate fi
efectuată şi în zonă de RC a automobilelor);
transportarea (expedierea) roţilor;
depozitarea roţilor înainte de reparaţie;
spălarea roţilor;
dejantarea-jantarea roţilor;
verificarea roţilor, anvelopelor, camerelor de aer şi jantelor;
curăţarea jantelor;
îndreptarea jantelor;
vopsirea jantelor (poate fi efectuată în sectorul de vopsire);
pregătirea anvelopelor şi camerelor de aer pentru vulcanizare (tăierea, formarea rugozităţii,
pregătirea cleiului etc.);
vulcanizarea anvelopelor şi camerelor de aer;
umflarea roţilor cu aer sau cu azot;
echilibrarea roţilor;
depozitarea materialelor şi instrumentelor.

47
 Figura 2.71 – Sector de anvelope.

Figura 2.72 – Sector de anvelope cu post de demontare–montare a roţilor (autoturisme):

1 – stand pentru dejantarea–jantarea roţilor; 2 – stand pentru echilibrarea roţilor;
3 – elevator; 4 – baie pentru verificarea roţilor şi camerelor de aer; 5 – loc de muncă pentru
lucrări cu cauciuc; 6 – rezervor cu aer comprimat pentru umflare suplimentară a roţilor;
7 – vulcanizator; 8 – cărucior cu instrumente; 9 – maşină pentru spălarea roţilor; 11 – cric;
12 – distribuitor de aer comprimat

48
 Figura 2.73 – Sistematizarea sectorului de anvelope cu post de demontare–montare a roţilor
(autoturisme):
1 – compresor; 2 – maşină pentru spălarea roţilor; 3 – stand pentru dejantarea–jantarea roţilor;
4 – stand pentru echilibrarea roţilor; 5 – buster pentru umflare explozivă a roţilor; 6 – baie pentru
verificarea roţilor şi camerelor de aer; 7 – dulap pentru materiale şi accesorii; 8 – vulcanizator;
9 – banc de lăcătuşerie; 10 – maşină pentru tăierea protectorului; 11 – spreder pentru verificarea
anvelopelor; 12 – tambur cu racord de aer; 13 – stand pentru îndreptarea jantelor; 14 – pistol pentru
suflarea aerului; 15 – maşină pneumatică de înşurubare; 16 – elevator; 17 – rezervor cu aer
comprimat pentru umflare suplimentară a roţilor; 18 – cric; 19 – cărucior pentru transportarea
roţilor; 20 – instalaţie pentru umflarea roţilor cu azot.

Figura 2.74 – Sistematizarea sectorului de anvelope cu post de demontare–montare a roţilor

(autocamioane şi autobuze):
1 – elevator; 2 – maşină de înşurubare a piuliţelor roţilor; 3 – cărucior pentru transportarea roţilor;
4 – maşină pentru spălarea roţilor; 5 – stelaj; 6 – stand pentru dejantarea–jantarea roţilor;
7 – baie pentru verificarea roţilor şi camerelor de aer; 8 – cuier pentru camere de aer; 9 – spreder;
10 – lampă mobilă; 11 – masa de pregătire a roţilor pentru umflare; 12 – banc de lăcătuşerie;
13 – ladă pentru materiale de şters; 14 – aspirator; 15 – instalaţie pentru umflarea roţilor;
16 – stand pentru curăţarea jantelor; 17 – stelaj pentru jante; 18 – stelaj pentru roţi;
19 – stelaj pentru anvelope.

49
 Figura 2.75 – Sistematizarea sectorului de anvelope fără post de demontare–montare a roţilor
(autocamioane şi autobuze):
1 – stand pentru echilibrarea roţilor; 2 – macara mobilă pentru roţi; 3 – stand pentru
dejantarea–jantarea roţilor; 4 – compresor; 5 – regulatorul presiunii; 6 – colivie pentru umflarea
roţilor; 7 – tambur cu racord de aer; 8 – cărucior pentru transportarea roţilor; 9 – cric; 10 – maşină
pneumatică pentru înşurubarea piuliţelor (buloanelor) roţilor; 11 – pistol pentru suflarea aerului;
12 – banc de lăcătuşerie; 13 – dulap pentru materiale şi accesorii; 14 – vulcanizator;
15 – spreder pentru verificarea anvelopelor.

Figura 2.76 – Sistematizarea sectorului de anvelope fără post de demontare–montare a roţilor:

I – sectorul de dejantare–jantare a roţilor: 1 – spreder; 2 – colivie pentru umflarea roţilor; 3 – stand
pentru îndreptarea jantelor; 4 – stand pentru dejantarea–jantarea roţilor; 5 – camera pentru vopsirea
jantelor; 6 – macara; 7 – stelaj pentru anvelope.
II – sectorul de vulcanizare: 1 – banc de lăcătuşerie; 2 – ladă pentru deşeuri; 3 – menghină; 4 – cuier
pentru camere de aer; 5 – vulcanizator; 6 – baie pentru verificarea roţilor şi camerelor de aer;
7 – polizor pentru formarea rugozităţii; 8 – amestecător de clei.
50
 SECŢIA TERMICĂ

Secţia termică include sectorul de arcuri–fierărie (forjare), sectorul de arămărie şi sectorul de

sudare.
În sectorul de arămărie sunt efectuate următoarele procese:
demontarea şi montarea pe automobil a rezervoarelor de combustibil, radiatoarelor şi
conductelor de combustibil şi ulei (poate fi efectuată la postul specializat în sectorul de arămărie sau în
zona de RC a automobilelor);
transportarea (expedierea) radiatoarelor şi rezervoarelor;
depozitarea rezervoarelor şi radiatoarelor în aşteptarea reparaţiei;
controlul ermeticităţii rezervoarelor de combustibil şi radiatoarelor;
curăţarea şi eliminarea vaporilor de combustibil din rezervor;
curăţarea interioară a radiatoarelor;
reparaţia rezervoarelor de combustibil şi radiatoarelor (lipire, sudare etc.);
reparaţia conductelor de combustibil şi ulei;
depozitarea instrumentelor şi materialelor.
În sectorul de arcuri–fierărie sunt efectuate următoarele procese:
demontarea şi montarea pe automobil a arcurilor în foi (poate fi efectuată la postul specializat în
sectorul de arcuri–fierărie sau în zona de RC a automobilelor);
transportarea (expedierea) arcurilor în foi;
depozitarea arcurilor în foi în aşteptarea reparaţiei;
curăţarea arcurilor în foi;
controlul–încercarea arcurilor în foi;
dezasamblarea–asamblarea arcurilor în foi;
curăţarea foilor arcurilor în foi;
controlul foilor arcurilor în foi;
recondiţionarea foilor arcurilor în foi;
încălzirea pieselor în forjă;
reparaţia (fabricarea) pieselor prin deformare plastică cu încălzire;
călirea pieselor;
depozitarea instrumentelor şi materialelor.
În sectorul de sudare sunt efectuate procesele de sudare oxiacetilenică, cu arc electric, în mediul
de bioxid de carbon sau argon şi prin contact în condiţii staţionare a pieselor deteriorate, fabricate din
diferite materiale.

51
 Figura 2.77 – Sistematizarea sectorului termic:
1 – stand pentru asamblarea arcurilor în foi; 2 – stand pentru verificarea şi reparaţia
radiatoarelor; 3 – polizor; 4 – generator de acetilenă; 5 – stelaj pentru piese; 6 – scaun; 7 – masa
pentru lucrări de sudare oxiacetilenică; 8 – suport pentru butelii; 9 – masa pentru lucrări de sudare cu
arc electric; 10 – redresor; 11 – paravan rezistent la foc; 12 – stelaj pentru radiatoare şi rezervoare de
combustibil; 13 – baia pentru călirea pieselor; 14 – suflantă; 15 – lada pentru cărbune; 16 – forjă;
17 – nicovală; 18 – ladă pentru instrumente; 19 – placă pentru lucrări de îndreptare; 20 – presă;
21 – stelaj pentru arcuri în foi.

Figura 2.78 – Sistematizarea sectorului de sudare:

1 –redresor; 2 – aparat de sudare prin contact; 3 –stelaj; 4 – masă pentru lucrări de sudare
electrică; 5 – masă pentru lucrări de sudare oxiacetilenică.

52
 Figura 2.79 – Sistematizarea sectorului termic
1 – suflantă; 2 – ladă pentru instrumente; 3 – ladă pentru cărbune; 4 – forjă; 5 – baie pentru
călirea pieselor; 6 – nicovală; –7 – ciocan pneumatic; 8 – stand pentru verificarea şi reparaţia
radiatoarelor; 9, 11 – mese; 10 – stelaj pentru radiatoare şi rezervoare de combustibil; 12 – stand
pentru asamblarea arcurilor în foi; 13 – stelaj pentru arcuri; 14 – polizor; 15 – aparat de sudat prin
contact; 16 – macara; 17 – stelaj pentru butelii; 18 – masă pentru lucrări de sudare oxiacetilenică;
19 – stelaj pentru piese; 20 – masă pentru lucrări de sudare cu arc electric;
21 – redresor.

Figura 2.80 – Sistematizarea sectorului de arămărie:

1 – panou electric; 2 – ladă cu nisip; 3 – stingător de foc; 4 – lavoar; 5 – uscător electric;
6 – instalaţie pentru curăţare şi eliminare a vaporilor de combustibil din rezervorul de combustibil;
7 – baie pentru încercarea rezervoarelor de combustibil; 8 – banc de lăcătuşerie; 9 – dulap cu
ventilare pentru creuzete; 10 – stand pentru verificarea şi reparaţia radiatoarelor; 11 – stelaj.

53
 Figura 2.81 – Sistematizarea sectorului de arcuri–fierărie:
1 – stand pentru îndreptarea arcurilor în foi; 2 – ladă cu nisip; 3 – maşină de găurit; 4 – polizor;
5 – stand pentru asamblarea arcurilor în foi; 6, 7 – placă pentru lucrări de îndreptare; 8 –panou de
comandă a cuptorului; 9 – cuptor electric; 10 – instalaţie pentru călirea foilor arcurilor în foi;
11 – suflantă; 12 – ciocan pneumatic; 13 – ladă pentru instrumente; 14 – forjă (2); 15 – nicovală;
16 – ladă pentru cărbune; 17 – stand pentru încercarea arcurilor în foi; 18 – stelaj.

SECTORUL DE TAPIŢERIE ŞI DE ARMATURĂ

Sectorul de tapiţerie şi de armatură este destinat pentru reparaţia curentă a scaunelor, căptuşelii
salonului, elementelor caroseriei: lacătelor, balamalelor, ridicătoarelor de geam, suporturilor,
mânerelor, cârligelor de închidere etc.
În sectorul de tapiţerie sunt efectuate procesele:
demontarea de pe automobil şi montarea pe automobil a scaunelor sau banchetelor şi spătarelor,
căptuşelii salonului automobilului (lucrările pot fi efectuate la posturi specializate în sectorul de
tapiţerie sau în zona de RC a automobilelor);
transportarea (expedierea) scaunelor;
dezasamblarea–asamblarea scaunelor, banchetelor şi spătarelor;
croirea căptuşelii benchetelor, spătarelor şi salonului;
cusutul căptuşelii benchetelor, spătarelor şi salonului;
depozitarea banchetelor, spătarelor şi scaunelor în aşteptarea reparaţiei;
depozitarea materialelor, instrumentelor.

54
 Figura 2.82 – Sistematizarea sectorului de tapiţerie:
1 – maşină de cusut; 2 – masă pentru lucrări de croire; 3 – stand pentru asamblarea banchetelor
şi spătarelor; 4 – stelaj; 5 – masă înzestrată cu extragerea prafului pentru dezasamblarea banchetelor
şi spătarelor; 6 – ladă pentru materiale; 7 – stelaj pentru materiale.

În sectorul de armatură sunt efectuate procesele:

demontarea de pe automobil şi montarea pe
automobil a elementelor caroseriei: parbrizelor, lacătelor,
balamalelor, ridicătoarelor de geam, suporturilor, mânerelor,
cârligelor de închidere etc. (lucrările pot fi efectuate la
posturi specializate în sectorul de tapiţerie sau în zona de RC
a automobilelor);
transportarea (expedierea) pieselor şi ansamblurilor;
reparaţia elementelor caroseriei prin schimbarea
pieselor defectate;
depozitarea pieselor, materialelor şi instrumentelor.
Locurile de muncă pentru reparaţia elementelor
caroseriei se înzestrează cu banc de lăcătuşerie şi masă
(suport) pentru parbrizuri:

Figura 2.83 – Sistematizarea

sectorului de tapiţerie:
1 – dulap pentru materiale;
2 – maşină de cusut; 3 – masă pentru
dezasamblarea–asamblarea banchetelor
şi spătarelor; 4 – masă pentru lucrări
de croire; 5 – stelaj pentru banchete şi
spătare; 6 – stelaj; 7 – lavoar;
8 – uscător electric; 9 scaun;
10 – stingător de foc. Figura 2.84 – Banc de lăcătuşerie şi masă (suport)
pentru parbrizuri.

55
 SECŢIA DE CAROSERIE

În secţia de caroserie sunt efectuate lucrările de reparaţie curentă a caroseriei, cabinei, carcasei şi
cadrului automobilelor, lucrările de vopsire şi prelucrare anticorozivă. Secţia de caroserie include
sectoare de RC a caroseriei, de vopsire şi de prelucrare anticorozivă.

Figura 2.85 – Secţia de caroserie.

Figura 2.86 – Sistematizarea secţiei de caroserie:

1 – cameră combinată de vopsire–uscare a automobilelor; 2 – posturi de pregătire pentru
vopsire; 2' – posturi de lustruire; 3 – încăpere pentru zugrav; 3' – laborator pentru alegerea şi
pregătirea vopselelor; 4 – de compresor; 5 – posturi de reparaţia caroseriilor; 6 – posturi de
dezasamblare–asamblare a caroseriilor; 7 – depozit; 8 – încăpere tehnică (depozitarea utilajelor
mobile).

56
 Figura 2.87 – Sistematizarea staţiei specializate de service auto pentru reparaţia caroseriilor
autoturismelor:
1 – posturi pe podea; 2 – posturi de dezasamblare–asamblare a caroseriilor; 3 – post pentru
controlul geometriei şi îndreptarea caroseriei; 4, 5 – posturi de pregătire pentru vopsire;
6 – camera combinată de vopsire–uscare a automobilelor; 7 – laborator pentru alegerea şi pregătirea
vopselelor; 8 – cazangerie; 9 – încăpere auxiliară.

SECTORUL DE REPARAŢIE CURENTĂ A CAROSERIILOR AUTOMOBILELOR

Sectorul este destinat pentru reparaţia curentă a caroseriilor autoturismelor, autocamioanelor şi
autobuzelor, cabinelor autocamioanelor, cadrului autocamioanelor şi carcasei autobuzelor. Sunt
efectuate următoarele procese:
dezasamblarea parţială şi totală a caroseriei;
controlul geometriei caroseriei, cabinei, cadrului, carcasei;
restabilirea geometriei caroseriei, cabinei, cadrului, carcasei;
sudarea fusurilor, rupturilor caroseriei, cabinei, cadrului;
îndreptarea elementelor caroseriei direct pe automobil;
îndreptarea elementelor caroseriei şi cabinei demontate de pe automobil: capotă, bamper, aripă,
uşă etc.;
confecţionarea pieselor de reparaţie şi cârpiturilor din foi de metal;
depozitarea pieselor şi elementelor demontate de pe automobil;
depozitarea instrumentelor.

57
 Figura 2.88 – Sector de reparaţie curentă a caroseriilor autoturismelor:
1 – stand pentru controlul geometriei şi îndreptarea caroseriilor în complex cu elevator de tip
foarfece; 2 – elevator electromecanic; 3 – semiautomat de sudare; 4 – aparat de sudat prin contact;
5 – aparat pentru tăierea metalelor; 6 – set de instrumente hidraulice; 7 – stelaj pentru
depozitarea pieselor demontate; 8 – macara–consolă mobilă; 9 – banc de lăcătuşerie cu menghină;
10 – cric; 11 – cărucior pentru transportarea caroseriilor; 12 – distribuitorul aerului comprimat.

Figura 2.89 – Locuri de muncă pentru reparaţia caroseriei şi cabinei demontate de pe automobil.

Figura 2.90 – Sector de RC a caroseriei autoturismelor cu stand pentru controlul geometriei şi

îndreptarea caroseriilor autoturismelor în complex cu elevator de tip foarfece.

58
 Figura 2.91 – Post cu platformă pentru controlul geometriei şi îndreptarea caroseriilor
autoturismelor.

Figura 2.92 – Post pe podea pentru controlul geometriei şi îndreptarea caroseriilor

autoturismelor şi microbuzelor.

Figura 2.93 – Post pe podea pentru controlul geometriei şi îndreptarea cadrului autocamioanelor
şi carcasei autobuzelor.
59
 Figura 2.94 – Post pe podea pentru controlul geometriei şi îndreptarea cabinei autocamioanelor
şi carcasei autobuzelor.

Figura 2.95 – Sistematizarea sectorului de sudare – tinichigerie:

1 – redresor; 2 – elevator; 3 – polizor; 4 – banc de lăcătuşerie; 5 – suport; 6– maşină pentru
formarea nervurilor; 7 – aparat de sudat prin contact; 8 – stelaj pentru piese; 9 – masă pentru lucrări
de sudare electrică; 10 – masă pentru lucrări de sudare oxiacetilenică; 11, 12 – paravane
termorezistente; 13 – cărucior pentru butelii; 14 – foarfece; 15 – maşină de găurit.

60
 Figura 2.96 – Post de RC a caroseriilor autobuzelor.

Lucrările de tinichigerie pot fi efectuate într-o încăpere separată:

Figura 2.97 – Sistematizarea sectorului de tinichigerie:

1 – masă pentru lucrări de tinichigerie; 2 – foarfece; 3 – stelaj pentru piese; 4 – maşină de
găurit; 5 – placă pentru lucrări de îndreptare; 6 – stand manual pentru lucrări de îndreptare;
7 – polizor; 8 – maşină pentru formarea nervurilor; 9 – aparat de sudat prin contact; 10 – stand
pentru reparaţia cabinelor; 11 – depozitarea foilor de metal; 12 – stelaj pentru uşi, aripe, capote etc.

61
 SECTORUL DE VOPSIRE ŞI PRELUCRARE ANTICOROZIVĂ

Sectorul de vopsire este destinat pentru vopsirea pieselor, vopsirea locală şi totală a caroseriilor
automobilelor, prelucrarea anticorozivă a caroseriei. Sunt efectuate procesele:
dezasamblarea parţială şi totală a caroseriei;
lucrări de pregătire – înlăturarea vopselei uzate, curăţarea de rugină, degresarea, izolarea
suprafeţelor etc.;
lucrări de chituire;
lucrări de grunduire;
lucrări de rectificare a suprafeţelor chituite;
vopsirea locală a caroseriei;
vopsirea totală a caroseriei;
lucrări de lustruire a caroseriei;
vopsirea pieselor şi agregatelor automobilelor;
prelucrarea anticorozivă a caroseriei.

Figura 2.98 – Sector de vopsire a autoturismelor:

1 – cameră combinată pentru vopsirea şi uscarea caroseriilor automobilelor; 2 – laborator
pentru alegerea şi pregătirea vopselelor; 3 – cameră combinată pentru vopsirea şi uscarea pieselor şi
agregatelor automobilelor; 4, 5 – posturi de pregătire pentru vopsire şi de vopsire locală;
6 – suport pentru instrumente; 7 – emiţător de raze infraroşii pentru uscare locală a caroseriei;
8 – instalaţie pentru spălarea pulverizatoarelor.

Figura 2.99 – Post (cameră combinată) de vopsire şi uscare a caroseriilor automobilelor.

62
 Figura 2.100 – Posturi de pregătire pentru vopsire.

Figura 2.101 – Laborator pentru alegerea şi pregătirea vopselelor.

Figura 2.102 – Sistematizarea sectorului de vopsire a autoturismelor:

1 – posturi de pregătire pentru vopsire; 2 – cameră de vopsire; 3 – cameră de uscare; 4 – dulap;
5 – reflector pentru uscarea locală.

63
 Figura 2.103 – Sistematizarea sectorului de vopsire a autoturismelor cu post de prelucrare
anticorozivă:
1 – încălzitor electric; 2 – post de uscare; 3 – post de vopsire; 4 – platformă de rotire;
5 – acţionarea platformei de rotire; 6 – pompa filtrului hidraulic; 7 – hidrofiltru; 8 – instalaţie
pentru pulverizarea vopselei; 9 – posturi pentru pregătire de vopsire; 10 – dulap exhaustor;
11 – placă; 12 – viscozimetru; 13 – stelaj; 14 – amestecator de vopsea; 15 – platformă pentru
depozitarea vopselelor; 16 – post de prelucrare anticorozivă; 17 – elevator de captare.

Figura 2.104 – Sistematizarea sectorului de vopsire a autocamioanelor de capacitate mică şi

medie cu un post universal de pregătire pentru vopsire şi de vopsire:
1, 2 – mese ale zugravului; 3 – scut antiincendiar; 4 – dulap; 5 – masă; 6 – masă cu
viscozimetru;7, 8 – stelaje; 9 – pompă; 10 – cameră de vopsire; 11, 12 – instalaţii de pulverizare a
vopselei;13 – container pentru deşeuri; 14 cărucior; 15 – lavoar.

64
 Figura 2.105 – Sistematizarea postului de prelucrare anticorozivă a caroseriei automobilului:
1 – elevator; 2 – stelaj pentru piese demontate; 3 – dulap pentru materiale; 4 – cărucior cu
instrumente;5 – compresor; 6 – ladă pentru gunoi;7 – instalaţie pentru depunerea materialului
anticoroziv; 8 – distribuitorul aerului comprimat.

SECTORUL DE PREGĂTIRE PENTRU VÂNZARE A AUTOMOBILELOR

La staţiile de service auto cu 25... 50 de posturi se prevede formarea sectorului separat de
pregătire a automobilelor pentru vânzare unde sunt efectuate lucrările: înlăturarea acoperirii
anticorozive temporare şi efectuarea operaţiilor de spălare–curăţare; verificarea corespunderii marcării
motorului şi caroseriei automobilului documentelor de însoţire; verificarea completivităţii
automobilului; verificarea generală a funcţionării agregatelor şi sistemelor automobilului; înlăturarea
defectelor depistate.
La staţiile de service auto cu maximum 25 de posturi pregătirea automobilelor pentru vânzare se
efectuează la posturile zonei de diagnosticare şi zonei de RT şi RC a automobilelor.

Figura 2.106 – Post de pregătire pentru vânzare (nu sunt arătate căruciorul cu instrumente,
instalaţiile de alimentare cu ulei, lichidul de răcire etc.).

65
 2.3 Elaborarea planului tehnologic (sistematizarea) şi determinarea suprafeţei reale a
sectorului
Sistematizarea sectorului prevede amplasarea optimală în planul sectorului a locurilor de muncă
şi respectiv a utilajelor tehnologice şi inventarului, pentru a asigura continuitatea şi consecutivitatea
raţională a procesului de producţie şi pentru a oferi lucrătorilor condiţii necesare pentru munca
productivă şi fără traumatism.
Continuitatea şi consecutivitatea raţională a procesului de producţie sunt determinate de schema
procesului de producţie, elaborată anterior.
La fel, amplasarea utilajelor şi inventarului se efectuează reieşind din asigurarea cerinţelor
privind securitatea şi sănătatea în muncă, asigurarea comodităţii montării şi deservirii utilajelor,
respectarea normelor tehnologice de proiectare ONTP–01–91 şi VSN–01–89, comoditatea deplasării
automobilelor (părţilor componente) de la un loc de muncă la altul.
Pentru elaborarea planului tehnologic al sectorului pot fi utilizate proiecte tipice, care sunt
prezentate mai sus. Proiectele respective pot servi numai ca bază iniţială pentru elaborarea
sistematizării sectorului, luând în consideraţie cerinţele actuale în domeniul tehnologiilor şi utilajelor
moderne precum şi normele tehnologice moderne de proiectare.

Tabelul 2.2 – Distanţele între utilaje în sectoarele de producţie

Valoarea distanţei în dependenţă de gabaritele
Distanţa

utilajelor, m
Schiţa
până de la 0,8x1,0 m mai mare de
0,8x1,0 m până la 1,5x3,0 m 1,5x3,0 m
1 2 3 4 5
, - utilaje

- loc de muncă
- perete cu coloană
1. Utilaje de lăcătuşerie

a 0,5 0,8 1,2

b

b 0,5 0,7 1,0

a

v 1,2 1,7 –

v c c 2,0 2,5 –

d d d 0,5 0,6 0,8

e 1,2 1,2 1,5

e j j 1,0 1,0 1,2

66
 Continuarea tabelului 2.2
1 2 3 4 5
2. Utilaje de prelucrare mecanică

a a 0,7 0,9 1,2

b
b – 0,8 1,0

v j
v 1,3 1,5 1,8

j 2,0 2,5 2,8

d d

d 0,7 0,8 0,9

e g

e; g 1,3 1,5 1,8

3. Utilaje de fierărie

- ciocan (nicovală) a 1,0

- cuptor

- alte utilaje
b 2,5

eb
d coloană d 0,4
a

e
b
e 3,0

67
 Continuarea tabelului 2.2
1 2 3 4 5
4. Utilaje pentru vopsire şi uscare

- cameră de uscare a 1,5

- cameră de vopsire
- hidrofiltru
g
b 1,2

e v 1,0
v

g b g 1,0

e 1,2
i

i 1,5
j

j 0,8

Pentru expedierea la locurile de muncă a agregatelor, ansamblurilor şi pieselor cu mijloacele de

transportare (cărucioare) pot fi prevăzute treceri cu lăţimea minimală de 2,2 m.

Tabelul 2.3 – Clasificarea automobilelor pe categorii

Categoria Gabaritele automobilului
automobilului Lungimea, m Lăţimea, m
I până la 6,0 până la 2,1
II de la 6,0 până la 8,0 de la 2,1
până la 2,5
III de la 8,0 până la 12,0 de la 2,5 până la 2,8
IV mai mult de 12 mai mult de 2,8

68
Tabelul 2.4 – Normele de amplasare a posturilor de RT şi RC a automobilelor
Valoarea distanţei în dependenţă

Distanţa
de categoria automobilului, m.
Schiţa
Categoria Categoria Categoria
I II şi III IV

- utilaj a 1,2 1,5 2,0

a b (fără
d
demontare 1,2 1,6 2,0
a roţilor)
coloană b (cu
demontare 1,5 1,8 2,5
b v g a roţilor)

d 1,0 1,0 1,0

v (fără
demontare 1,6 2,0 2,5
a roţilor)
utilaj v (cu
coloană demontare 2,2 2,5 4,0
a roţilor)
m m g
g 0,7 1,0 1,0
e
m 1,0 1,0 1,0

e 1,2 1,5 2,0

j

j 1,5 1,5 2,0

Figura 2.107 – Canal de vizitare cu intrare prin tunel.

69
 Dimensiunile canalelor de vizitare sunt stabilite în conformitate cu cerinţele următoare:
lungimea zonei de lucru al canalului de vizitare, minimum – lungimea de gabarit a
automobilului;
lăţimea canalului de vizitare – 1,1m;
adâncimea canalului de vizitare trebuie se asigure accesul liber la agregatele şi piesele,
amplasate în partea de jos a automobilului şi constituie:
- pentru autoturisme de toate clasele şi autobuzele de clasă foarte mică – 1,3–1,5 m;
- pentru autocamioane şi autobuze – 1,1–1,2 m.
Înălţimea tunelului – minimum 2 m, lăţimea tunelului – minimum 1 m.
Pentru intrarea în canalul de vizitare sunt prevăzute scări cu lăţimea de minimum 0,7 m.

Tabelul 2.5 – Lăţimea părţii carosabile în zone de RT şi RC a automobilelor

Lăţimea părţii carosabile, minimum, m
Posturile înzestrate cu canale de Posturile fără înzestrarea cu
vizitare canale de vizitare şi cu elevatoare
Instalarea Instalarea Instalarea Instalarea
Tipul
automobilului la automobilului automobilului la automobilului
mijloacelor de
post fără la post cu post fără la post cu
transport
manevrare manevrare manevrare manevrare
suplimentară suplimentară suplimentară suplimentară
Unghiul amplasării automobilului faţă de axa carosabilului
45° 60° 90° 60° 90° 45° 60° 90° 90°
Autoturisme
de clasă foarte 4,3 5,8 7,3 4,7 6,4 2,9 2,9 5,5 4,8
mică
de clasă mică 4,4 5,8 7,4 4,9 6,5 3,1 3,1 5,3 5,0
de clasă medie 4,8 6,5 8,1 5,9 7,2 3,3 3,3 6,4 5,7
Autobuze
de clasă foarte 4,8 6,5 7,3 5,6 7,4 3,5 3,5 5,3 4,9
mică
de clasă mică 6,5 8,7 11,1 7,6 10,2 4,3 4,3 7,3 6,6
de clasă medie 7,4 9,3 11,5 8,7 11,6 5,0 6,8 10,9 10,6
de clasă mare 8,8 10,4 13,6 10,1 13,8 5,3 8,6 14,9 13,0
de clasă foarte 9,8 12,0 – – – 7,5 11,0 12,0 –
mare
Autocamioane
de capacitate 4,7 6,2 8,0 5,4 7,1 3,3 3,5 5,8 5,4
foarte mică
de capacitate 5,6 7,4 8,4 6,4 8,5 3,5 3,6 6,5 6,0
mică
de capacitate 6,5 8,3 9,8 7,3 10,0 4,0 4,0 7,3 7,0
medie
de capacitate 6,3 8,8 11,2 7,9 10,3 4,5 4,5 8,5 8,3
mare
de capacitate 10,2 13,3 15,2 10,8 14,4 5,5 8,3 14,2 13,1
foarte mare
După amplasarea utilajelor şi inventarului se determină suprafaţa reală Sr, m2 a sectorului
proiectat.

70
 2.4 Definitivarea desenului sistematizării sectorului de producţie
Cerinţele privind definitivarea desenului sistematizării sectorului de producţie sunt prezentate în [2].
Pentru desenele de construcţie este utilizat indicatorul conform GOST 21.103 – 78:

Figura 2.108 – Indicatorul pentru desene de construcţie:

1 – indicarea documentului; 2 – denumirea întreprinderii proiectate; 3 – denumirea clădirii
(sectorului) proiectate; 4 – denumirea desenelor amplasate pe coală (planul-cotă 0.000, planul
nivelului II, secţiunea A–A, faţada etc.); 5 – stadiu (PE); 6 – coala; 7 – coli; 8– denumirea instituţiei
de proiectare.

Indicarea documentelor de proiectare de construcţie se efectuează conform

GOST 21.101–97:
UTITT 527.1 42. 455 – PG (AC, SU):

UTITT – codul instituţiei de proiectare;

527.1 – codul specialităţii;
4 – anul de studii;
2 – numărul grupei academice;
455 – ultimele trei cifre ale carnetului de note;
PG – planul general;
AC – soluţii arhitectural – constructive (sistematizarea, secţiunea clădirii sau sectorului);
SU – specificaţia utilajului.
În conformitate cu GOST 21.101–97 pe desenul sistematizării sectorului se indică: elementele
construcţiei clădirii (încăperii) – coloanele, pereţii, porţile, uşile, ferestrele; axele de coordonate ale
clădirii cu notarea şi dimensiunile respective; utilajul – conform semnelor convenţionale; dimensiunile
între utilaje, între utilaje şi construcţiile clădirii (în afară de utilajul mobil); consumatorii de energie.
Utilajul pe desenul sistematizării sectorului se numerotează şi se înscrie în specificaţia utilajului:

71
 Indicator pentru specificaţie

Figura 2. 109 – Specificaţia utilajului.

72
 Figura 2.110 – Prezentarea utilajului pe desenul sistematizării sectorului

Figura 2.111 – Semne convenţionale ale locurilor de muncă şi ale consumatorilor de energie

73
Figura 2.112 – Semne convenţionale ale elementelor clădirii.

74
Figura 2.113 – Exemplu al definitivării planului tehnologic al zonei de RC a automobilelor.

Figura 2.114 – Exemplu al definitivării planului tehnologic al sectorului de anvelope.

75
 2.5 Aranjamentul blocului de producţie pentru prestarea serviciilor de RT şi RC a
automobilelor
În conformitate cu suprafaţa totală determinată în tabelul final al calculului tehnologic al
întreprinderii, se stabilesc dimensiunile exterioare ale clădirii.
În dependenţă de destinaţia şi dimensiunile exterioare ale clădirii se stabileşte tipul clădirii. Mai
largă răspândire au clădirile de tip carcasă, formată din elemente fabricate din beton armat sau din
metal.

Figura 2.115 – Construcţia clădirii de producţie de tip carcasă din beton armat cu un nivel:
1 – fundament; 2 – coloană; 3 – fermă de subcăpriori; 4 – fermă de căpriori; 5 – felinar;
6 – placă ( panou) de acoperiş; 7 – izolant termic; 8 – strat de nivelare; 9 – strat de acoperiş;
10 – canal pentru scurgerea apei; 11 – panou de perete; 12 – ferestre; 13 – şină de rulare a macaralei;
14 – grindă a căii de rulare; 15 – legături; 16 – grindă de fundament; 17 – pereu.
Pasul coloanelor din exteriorul clădirii – 6m; pasul coloanelor din interiorul clădirii – 6 sau 12 m;
Arcadă – 12, 18, 24, 30 m (din părţile laterale arcada poate fi de 9 m).

76
Figura 2.116 – Construcţia clădirii de producţie tip carcasă din metal cu un nivel

Figura 2.117 – Scheme ale clădirilor cu elemente din construcţii uşoare.

77
Pentru construcţia întreprinderilor mai mici se utilizează clădiri mai simple:

(Arcada poate fi până la 35 – 45 m, pereţii de tip sandwich)

Figura 2.118– Clădiri cu construire rapidă.

78
 În procesul amplasării suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din cadrul blocului de producţie se
cere respectarea următoarelor grupe de cerinţe:
asigurarea interconexiunii tehnologice dintre subdiviziunile întreprinderii;
asigurarea respectării normelor tehnologice de proiectare;
asigurarea respectării normelor de securitate şi de sănătate în muncă.
Toate sectoarele de producţie trebuie să fie asigurate cu iluminare naturală ( prin ferestre sau prin
felinare). Iluminarea prin felinare poate fi utilizată în clădiri cu arcadă nu mai mică de 24 m pentru
zonă de RT şi RC a automobilelor. Încăperile auxiliare (depozite, încăperile tehnice şi de uz social) pot
fi asigurate cu iluminare artificială.
Lăţimea încăperii de producţie trebuie să fie nu mai mică de 3 m şi suprafaţa – nu mai mică
de 10 m2.
Într-o încăpere pot fi amplasate următoarele grupe de subdiviziuni:
1) sectorul de agregate şi sectorul de prelucrare mecanică;
2) zona de RT şi RC a automobilelor, sectorul de agregate, sectorul de prelucrare mecanică şi
sectorul electrotehnic;
3) zona de RT şi RC a automobilelor, sectorul de anvelope;
4) sectorul de arămărie, sectorul de arcuri – fierărie şi sectorul de sudare;
5) depozite pentru piese de schimb, agregate, metale şi instrumente.
Înălţimea minimă a încăperii pentru efectuarea lucrărilor la posturi constituie 3,6 ... 8,4 m în
dependenţă de tipul mijloacelor de transport şi tipul postului. Înălţimea minimă a încăperii sectorului de
producţie – 2,8 m. Fiecare subdiviziune trebuie să aibă de intrare – ieşire separate. În apropierea zonei
de RT şi RC a automobilelor se amplasează sectorul de agregate, depozitul de piese de schimb şi
depozitul de materiale lubrifiante. Depozitul de lubrifianţi este necesar să fie amplasat pe lingă peretele
exterior cu ieşire directă în afara clădirii. În cazul stocării până la 5 m3 de ulei, rezervoarele pot fi
amplasate direct în zona de RT şi RC a automobilelor. Depozitul de metale se amplasează în apropierea
sectorului de lăcătuşerie şi prelucrare mecanică. Depozitul de anvelope se amplasează în apropierea
sectorului de dejantare-jantare a anvelopelor. Depozitul de anvelope poate fi amplasat în subsol sub
sectorul de dejantare-jantare a anvelopelor, iar dacă suprafaţa e mai mare de 50 m2 depozitul dat este
necesar să fie amplasat pe lingă peretele exterior al clădirii. Păstrarea anvelopelor şi materialelor de
exploatare este permisă în aceeaşi încăpere în cazul când suprafaţa totală a depozitelor respective nu
depăşeşte 50 m2.
În sectorul de acumulatoare sunt necesare următoarele încăperi: pentru reparaţia acumulatoarelor,
pentru pregătirea electrolitului şi pentru încărcarea acumulatoarelor. Încăperea pentru încărcarea
acumulatoarelor se amplasează pe lingă peretele exterior al clădirii, iar dacă suprafaţa e mai mare de
25 m2, trebuie să fie prevăzută o ieşire directă în afară clădirii. Intrarea în aceasta încăpere se
efectuează prin altă încăpere.
Pentru sectorul de vopsire trebuie să fie prevăzută o ieşire directă în afară clădirii. În apropierea
sectorului se amplasează depozitul de vopsele, care trebuie să dispună de o ieşire directă în afară
clădirii şi o încăpere pentru prepararea vopselelor (laborator), care trebuie să fie asigurată cu iluminare
naturală. În clădirea cu mai multe niveluri sectorul de vopsire se amplasează pe ultimul nivel.
Distanţa de la locurile de muncă cele mai îndepărtate până la fumuar şi veceu nu trebuie să
depăşească 75 m.
Zona de revizie zilnică a automobilelor (sectorul de spălare–curăţare a automobilelor) se
amplasează, de regulă, într–un pavilion separat. În cazul amplasării zonei în blocul de producţie, ea
trebuie să fie separată de încăperile vecine cu pereţi rezistenţi la apă. În apropierea zonei de RZ se
amplasează sistemul de epurare a apei sau de utilizare secundară a apei.
La SSA sectorul de spălare–curăţare a automobilelor este necesar de amplasat în aşa fel ca să se
asigure posibilitatea de deplasare liberă a automobilului în sectoarele de RT şi RC a automobilelor cu
intrarea automobilului în blocul de producţie şi fără intrarea automobilului în blocul de producţie doar
pentru serviciile independente de spălare – curăţare.
Încăperea sectorului de recepţionare – livrare a automobilelor a SSA e de dorit să fie conexă cu
partea administrativă, comercială şi cu partea de producţie a clădirii.

79
 Dispeceratul SSA se amplasează în aşa mod ca să fie asigurată vizibilitatea posturilor de RT şi
RC a automobilelor.
Casa SSA se amplasează în apropiere cu oficiul recepţionerului.
Sala de aşteptare (încăperea pentru clienţi) a SSA se amplasează în apropiere cu sala de
demonstrare a automobilelor (salonul auto) şi casieriei.

2.6 Definitivarea desenului sistematizării clădirii

Cerinţele privind definitivarea desenului sistematizării blocului de producţie sunt prezentate în [2].
Definitivarea sistematizării clădirii de tip carcasă începe cu trasarea axelor de coordonate,
conform reţelei coloanelor (pasul x arcada) obţinute, şi cu amplasarea coloanelor la intersecţiile axelor.
Pe perimetrul clădirii coloanele se amplasează la distanţa de 6 m independent de pasul şi de arcadă
obţinute. În continuare, conform semnelor convenţionale standardizate, se indică: pereţii, porţile, uşile,
ferestrele, instalaţiile de control–ridicare (canale de vizitare, macarale, conveiere, elevatoare), locuri
pentru automobile.
Se notează reţeaua coloanelor în cercuri cu diametrul 6 12 mm. Notarea se efectuează cu litere
şi cifre: de jos în sus şi de la stângă la dreapta. Se recomandă ca latura mai lungă să fie notată prin cifre,
cea mai scurtă – prin litere:

Figura 2.119 – Notaţia reţelei coloanelor.

Definitivarea desenului prevede înscrierea denumirilor, suprafeţelor şi categoriilor de securitate

ale încăperilor direct pe planul încăperii:

80
 Figura 2.120 – Înscrierea denumirii, suprafeţei şi categoriei
de securitate.

Ca excepţie, denumirile, suprafeţele şi categoriile de securitate pot fi indicate în legenda

încăperilor, care se amplasează deasupra indicatorului. Numerotarea încăperilor în acest caz se
efectuează în cercuri cu diametrul 7–8 mm.

Tabelul 2.6 – Legenda încăperilor

Scara planului clădirii se indică deasupra desenului.

Pe desenul sistematizării clădirii, care nu are carcasă formată din coloane, indicarea axelor se
efectuează comparativ cu pereţii interiori şi exteriori.

81
 Figura 2.121 – Indicarea axelor pentru clădirile fără coloane.

În proiectul de an se elaborează desenul simplificat al aranjamentului clădirii:

Figura 2.122 – Exemplul definitivării desenului aranjamentului blocului de producţie.

82
 2.7 Solicitarea şi deservirea locurilor de muncă
Locul de muncă în sectorul de producţie reprezintă o parte din suprafaţa tehnologică a sectorului
pe care se amplasează: unul sau mai mulţi executanţi; o unitate de utilaj tehnologic; echipamente
tehnologice; inventar pentru păstrarea materialelor, pieselor de schimb, semifabricatelor, deşeurilor şi
instrumentelor; instalaţiilor de ridicare – transportare; mijloacelor de securitate a muncii şi pe un timp
limitat obiectul de producţie (automobil, agregat, ansamblu, piesa sau semifabricat) şi materiale.
Locurile de muncă mobile de regulă sunt destinate pentru efectuarea lucrărilor nemijlocit pe
automobil (lucrările la posturi). Locurile de muncă staţionare sunt destinate pentru efectuarea lucrărilor
de reparaţie a părţilor componente demontate de pe automobil şi pentru efectuarea operaţiilor de
fabricare şi de recondiţionare a pieselor.
Numărul de locuri de muncă pentru efectuarea lucrărilor la posturi corespunde numărului
respectiv de posturi calculat anterior.
Numărul şi destinaţia locurilor de muncă pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie a părţilor
componente demontate de pe automobil şi pentru efectuarea operaţiilor de fabricare şi de
recondiţionare a pieselor pot fi determinate în baza schemei procesului de producţie al sectorului.
De exemplu, în sectorul de tapiţerie pot fi prevăzute următoarele locuri de muncă:
nr. 1 – dezasamblarea şi defectarea scaunelor, spătarelor şi banchetelor;
nr. 2 – croirea căptuşelilor spătarelor, banchetelor şi salonului automobilelor;
nr. 3 – cusutul căptuşelilor spătarelor, banchetelor şi salonului automobilelor;
nr. 4 – asamblarea scaunelor, spătarelor şi banchetelor.

Potenţialul de producţie al sectorului Pp , om h poate fi determinat cu relaţia:

n
Pp FEi i Pmi K ti = FE1∙ η1∙ Рm1∙ kt1 + FE2∙ η3∙ Рm2 ∙ kt2 + ... + FEn∙ ηn∙ Рmn ∙ ktn, (2.1)
i 1

unde: FEi – fondul efectiv anual al locului de muncă, h (tab.4.15 [ ]);

i – coeficient de utilizare al timpului de lucru (η = 0,95 – 0,97);
Pmi – numărul de muncitori care lucrează simultan la un loc de muncă ( pentru posturi tab. 4.17,
4.18[2], pentru celelalte sectoare Pmi 1);
K ti – coeficient de nivel organizatoric al producţiei K ti 0,9 1,0 ;
n – numărul locurilor de muncă în sector.
Coeficientul de solicitare al locurilor de muncă K s se determină cu relaţia:
a
Tsec
Ks , (2.2)
Pp
a
unde: Tsec – volumul total de lucru efectuat în sector, om h.
Exemplu. Determinaţi solicitarea locurilor de muncă în sectorul de tapiţerie: volumul anual de
lucru efectuat în sector Tatap = 2800 om∙h; numărul locurilor de muncă în sector – 4:
Potenţialul de producţie al sectorului Pp , om h:
Pp = 2070∙0,96∙1∙0,95 + 2070∙0,96∙1∙0,95 + 2070∙0,96∙1∙0,95 + 2070∙0,96∙1∙0,95 = 7551 om h
Coeficientul de solicitare al locurilor de muncă K s :
Ks = 2800/7551 = 0,371
Pentru sporirea coeficientului de solicitare al locurilor de muncă este necesar să se micşoreze
numărul locurilor de muncă sau să se presteze servicii suplimentare, utilizând complet potenţialul de
producţie al sectorului. Promovarea serviciilor prestate poate fi efectuată prin contactele directe cu
clienţi potenţiali prin utilizarea publicităţii în presă, la radio, televiziune, în internet şi publicităţii
exterioare pe panouri în localitatea unde sunt prestate serviciile respective.
Deservirea locului de muncă reprezintă un sistem de măsuri necesare pentru asigurarea lucrului
cu toate cele necesare pentru funcţionarea continuă a procesului de producţie al sectorului.
Sunt prevăzute următoarele funcţii de deservire a locurilor de muncă:
83
 de pregătire a producţiei – completarea obiectelor de muncă, eliberarea sarcinii de producţie şi
documentaţiei tehnice sau tehnologice, instruirea la locul de muncă;
instrumentală – asigurarea cu instrumente şi dispozitive, ascuţirea şi reparaţia instrumentelor;
de ajustare – ajustarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice;
de transport – depozitare – recepţionarea, evidenţa, păstrarea şi livrarea materialelor, pieselor
de schimb, instrumentelor, expedierea obiectelor şi mijloacelor de muncă la locurile de muncă,
expedierea produselor finale de la locurile de muncă;
de control – controlul calităţii lucrărilor efectuate, controlul respectării regimurilor tehnologice,
evidenţa şi întreţinerea mijloacelor de măsurare;
de întreţinere a utilajelor – deservirea şi reparaţia utilajelor;
de întreţinere a construcţiilor (încăperilor) şi reţelelor inginereşti – reparaţia curentă;
de gospodărie – curăţarea sistematică a încăperilor şi teritoriului, asigurarea sanitaro-igienică a
condiţiilor de muncă.
Funcţiile menţionate pot fi îndeplinite centralizat de serviciile respective ale întreprinderii
(serviciul mecanicului şef, serviciul de control tehnic) sau decentralizat de muncitorii productivi şi
auxiliari şi de maistru (brigadier). Sistemul centralizat poate fi utilizat pentru întreprinderi mai mari.
Descrierea organizării deservirii locurilor de muncă se face în felul următor:

Tabelul 2.7 – Deservirea locurilor de muncă

DESERVIREA LOCURILOR DE MUNCĂ ÎN SECTOR__________________
Denumirea acţiunilor Responsabili
Eliberarea sarcinii de producţie, documentaţiei tehnologice şi instruirea
la locul de muncă
Asigurarea locurilor de muncă cu resurse energetice
Asigurarea locurilor de muncă cu instrumente şi dispozitive
Evidenţa, păstrarea şi livrarea materialelor şi pieselor de schimb
Evidenţa, păstrarea şi livrarea instrumentelor
Expedierea obiectelor şi mijloacelor de muncă la locurile de muncă,
expedierea produselor finale de la locurile de muncă
Ajustarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice
Deservirea şi reparaţia utilajelor
Evidenţa şi întreţinerea mijloacelor de măsurare
Verificarea mijloacelor de măsurare
Întreţinerea construcţiilor (încăperilor) şi reţelelor inginereşti
Întreţinerea şi curăţarea locului de muncă în timpul turei
Curăţarea încăperilor şi teritoriului
Controlul curent al calităţii lucrărilor efectuate
Controlul final al calităţii lucrărilor efectuate

2.8 Calculul necesarului de resurse energetice

Calculul necesarului de energie electrică
Necesarul de energie electrică pentru funcţionarea utilajelor Wu , kW h, poate fi determinat cu
relaţia:
Wu Pi FEi K Ci i , (2.3)
unde Pi – puterea instalată la utilaje, kW;
FEi – fondul efectiv anual de lucru al utilajelor, h;
k Ci – coeficientul de cerere k Ci 0,45 0,50 ;
i – coeficientul de solicitare.

84
 Tabelul 2.8 – Valoarea coeficienţilor de solicitare, i

Denumirea utilajelor Valoarea i

1. De diagnosticare, de control, de încercare, de reglare, de spălare, de 0,5
curăţire.
2. De vopsire, de fierărie, de sudare, de RC a caroseriilor. 0,6
3. De prelucrare mecanică, de tâmplărie, de demontare – montare, 0,7
electrotehnice.
Necesarul de energie electrică pentru lumină WL , kW h, se determină cu relaţia:
WL R T S , (2.4)
unde R – normă de consum specific al energiei electrice la 1m al suprafeţei podelei sectorului, kW/m2;
2

T – durata medie de lucru a luminii electrice pe an, h;

S – suprafaţa încăperii sectorului, m2.

Tabelul 2.9 – Normele de consum specific al energiei electrice pentru lumină, R

Denumirea sectorului Valoarea R, kW/m2
1. De prelucrare mecanică 0,025÷0,030
2. De agregate, electrotehnic, de întreţinere a instalaţiei de
alimentare cu combustibil. 0,020÷0,025
3. Celelalte sectoare. 0,014÷0,016
Necesarul total de energie electrică WE , kW h, se determină cu relaţia:
W E WU WL . (2.5)
Calculul necesarului de energie termică
Necesarul de energie termică Qîn , GCal, pentru încălzirea încăperii se determină cu relaţia:
Qîn Vîn qîn tîn t ex Ts 10 6 , (2.6)
unde Vîn – volumul încăperii, m3;
qîn – consumul specific de căldură pentru încălzire, kCal/h m3 oC (qîn = 0,45 ÷ 0,55);
tîn – temperatura medie în interiorul încăperii în perioada încălzirii, oC;
t ex – temperatura medie din exterior, oC;
Ts – durata sezonului de încălzire, h.
Necesarul de energie termică QV , GCal, pentru ventilarea încăperii se determină cu relaţia:
QV Vîn qV tin t ex Ts 10 6 , (2.7)
3o
unde qV – consumul specific de căldură pentru ventilare, kCal/h m C (qv = 0,15 ÷ 0,25).

Calculul necesarului de apă

Necesarul de apă pentru maşini de spălat Qa , m3, se determină cu relaţia:
Qa qa N ia , (2.8)
3
unde qa – consumul specific de apă pentru spălarea unui obiect (agregat, automobil etc.), m (conform
paşaportului instalaţiei de spălare);
N ia – numărul de obiecte spălate anual.
Necesarul de apă pentru băile de spălare Qb, m3, se determină cu relaţia:
Qb 1,25 qb nb , (2.9)
unde: qb – capacitatea băii de spălare, m3;
85
 nb – numărul de schimbări periodice pe an ale soluţiei din baia de spălare.
Necesarul de apă pentru procesele tehnologice de pregătire pentru vopsirea automobilelor Qvp,
m3, se determină cu relaţia:
Qvp = qvp∙ 60∙ ZL∙ kc∙ 10–3, (2.19)
unde qvp – consumul specific de apă, l/min (qvp = 7 – 12 l/min);
ZL– numărul zilelor anuale lucrătoare în sectorul de vopsire;
kc – coeficientul de cerere.
Necesarul de apă pentru necesităţi individuale Qin, m3, se determină cu relaţia:
Qin = ZL C∙P∙(qin +0,75∙qd /dd)∙10–3, (2.20)
unde ZL– numărul zilelor anuale lucrătoare în sector;
C – numărul de ture;
P – numărul de lucrători în sector;
qin – norma de consum a apei de un lucrător într-o tură, l/lucrător (qin= 45 l/lucrător pentru
sectoare termice şi qin = 25 l/lucrător pentru alte sectoare);
qd – normă de consum a apei pentru un duş, l/h (conform SNiP 2.04.01 qd= 500 l/h);
dd – numărul de muncitori pentru un duş (dd = 3–5).
Necesarul de apă pentru necesităţi neprevăzute alcătuieşte 10% din necesarul calculat.

Calculul necesarului de acetilenă pentru sudare

Necesarul anual de acetilenă Gac , m3:
Gac qac FE K c (2.21)
3
unde q ac – consumul specific de acetilenă de un bec de sudură (arzător), m /h în dependenţă de numărul
de vârf (Nr.3 – 0,25 ÷ 0,4 m3/h; Nr.4 – 0,4 ÷ 0,7 m3/h; Nr.5 – 0,7 ÷ 1,1 m3/h);
FE – fondul efectiv anual de lucru al instalaţiei de sudare cu acetilenă, h;
K c – coeficientul de cerere (Kc = 0,4 ÷ 0,5);
– coeficientul de solicitare ( = 0,5 ÷ 0,7).

Calculul necesarului de oxigen pentru sudare

Necesarul anual de oxigen Gox , m3:
Gox 1,1 Gac (2.22)

Calculul necesarului de aer comprimat şi caracteristicile compresorului

Consumul de aer comprimat Vac , l/min se determină cu relaţia:
Vac qa K c a , (2.23)
unde q a – consumul specific de aer comprimat de un consumător, l/min;
K c – coeficientul de cerere;
a – coeficientul de pierderi în comunicaţii de aer comprimat (a=1,2÷1,3).
Tabelul 2.10 – Consumul specific de aer comprimat q a
Denumirea instalaţiilor q a , l/min Kc
1. Şurubelniţă pentru piuliţe 110÷ 250 0,2
2. Maşină de găurit 500 ÷ 600 0,3
3. Maşină de şlefuit 250 ÷ 450 0,6
4. Instalaţie (ciocan) de nituire 200 ÷ 400 0,3
5. Foarfece pentru metal 600 ÷ 700 0,3
6. Acţionările pneumatice pentru strunguri (standuri) 50 ÷ 90 0,2
7. Pulverizator pentru vopsea 200 ÷ 400 0,6
8. Pistol suflant 100÷ 250 0,2
86
 Productivitatea compresorului Pc, l/min se determină cu relaţia:
Pc = (1,4 – 1,6)∙Vac (2.24)
Volumul necesar al resiverului Vr, l se determină cu relaţia:
Vr = (1,1 – 1,2)∙Vac (2.25)

2.9 Securitatea şi sănătatea în muncă

2.9.1 Condiţiile de muncă
La proiectarea sectoarelor de producţie trebuie asigurate condiţiile sanitaro–igienice, estetice şi
ergonomice.
Condiţiile sanitaro–igienice sunt stabilite de Regulile şi Normele Igienice pentru întreprinderi de
transport auto şi service auto aprobate de medicul – şef de medicină preventivă al Republicii Moldova
(RNI 2001):
condiţiile meteorologice – temperatura aerului şi suprafeţelor, umiditatea relativă şi viteza
curentului de aer;
concentraţia maxim admisibilă (CMA) a compuşilor nocivi;
iluminare şi încălzire;
zgomot şi vibraţie

Tabelul 2.11 – Condiţiile meteorologice

Valoarea normativelor
Perioada anului

Temperatura

Temperatura
suprafeţelor,

Umiditatea
relativă, %
aerului, °C

de aer, m/s
curenţilor
Cheltuieli de energie

Viteza
°C

până la 139 W (120 kcal/h) 22–24 21–25 60–40 0,1

140–174 W (121–150 kcal/h) 21–23 20–24 60–40 0,1
rece

175–232 W (151–200 kcal/h) 19–21 18–22 60–40 0,2

233–290 W (201–250 kcal/h) 17–19 16–20 60–40 0,2
peste 290 W (peste 251kcal/h) 16–18 15–19 60–40 0,3
până la 139 W (120 kcal/h) 23–25 22–26 60–40 0,1
140–174 W (121–150 kcal/h) 22–24 21–25 60–40 0,1
caldă

175–232 W (151–200 kcal/h) 20–22 19–23 60–40 0,2

233–290 W (201–250 kcal/h) 19–21 18–22 60–40 0,2
peste 290 W (peste 251kcal/h) 18–20 17–21 60–40 0,3

87
 Tabelul 2.12 – Caracteristica igienică a proceselor tehnologice de deservire tehnică şi reparaţie
a automobilelor
CMA, Clasa de Acţiunea asupra
Procesul tehnologic Factorul chimic 3
mg/m toxicitate organismului
Curăţarea şi spălarea Aerosol de uleiuri 5 III Alergică
automobilelor tehnice
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Diagnosticarea
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Revizia tehnică
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Reparaţia motoarelor
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Reparaţia
Tetraetilul de Pb 0,005 I Neurotoxică
carburatoarelor şi sistemelor
Benzină 100 IV Neurotoxică şi
de injectare
alergică
Aerosol de sudare, 0,2 II Toxică
Sudarea
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Pulberi 4 IV Fibrinogenă
Xilol 50 III Iritantă
Rectificare şi chituire Toluol 50 III Alergică
Butilacetat 200 IV Iritantă
Etilacetat 200 IV Iritantă
Tâmplărie şi tapiţerie Pulberi 4 IV Fibrinogenă
Acetonă 200 IV Iritantă, asupra
Xilol 50 III ţesutului cutanat
Vopsire Toluol 50 III Iritantă
Butilacetat 200 IV Alergică
Etilacetat 200 IV Iritantă
Plumb 0,01 I Acţiune
neurotoxică şi
Reparaţia şi încărcarea
Acid sulfuric 10 II asupra aparatului
bateriilor de acumulatoare
neuro-muscular
Toxică
Tiuran 0,5 II Alergică
Vulcanizarea cauciucurilor Oxid de carbon 20 IV Toxică
Pulbere 4 IV Fibrinogenă
Echilibrarea şi reparaţia Oxid de carbon 20 IV Toxică
roţilor Hidrocarburi 300 IV Alergică
Reglarea unghiurilor roţilor Oxid de carbon 20 IV Toxică
directoare Hidrocarburi 300 IV Alergică
Plumb 0,01 I Neurotoxică;
asupra aparatului
Reparaţia radiatoarelor Acid sulfuric 10 II neuro–muscular
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Hidrocarburi 300 IV Alergică

88
 Tabelul 2.13 – Normele de iluminare
Categoria Iluminarea, lx
Procesul tehnologic lucrului
combinată generală
vizual
Curăţarea şi spălarea automobilelor VI
Diagnostica
Va 300 200
Deservirea tehnică şi reparaţia
Canale de vizitare VI – 150
Reparaţia motoarelor
Reparaţia carburatoarelor şi aparaturii de injectare
IV a 750 300
Sudarea
Rectificarea şi chituirea
Vopsirea III a 2000 500
Tâmplărie şi tapiţeriea
Reparaţia şi încărcarea bateriilor de acumulatoare
Vulcanizarea cauciucurilor Va 300 200
Echilibrarea şi reparaţia roţilor
Reglarea unghiurilor
Reparaţia radiatoarelor IV в 300 200

Tabelul 2.14 – Normele de zgomot

Procesul tehnologic Nivelul zgomotului, dBA
Curăţarea şi spălarea automobilelor 80
Diagnosticarea 75
Deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor
Reparaţia motoarelor 80
Reparaţia carburatoarelor şi sistemelor de injectare 80
Sudarea 80
Rectificarea şi chituirea 80
Tâmplăria şi tapiseria 80
Vopsirea 80
Reparaţia şi încărcarea acumulatoarelor 80
Vulcanizarea cauciucurilor 80
Echilibrarea şi reparaţia roţilor 80
Reglarea unghiurilor 80
Reparaţia radiatoarelor 80

Tabelul 2.15 – Normele de vibraţie

Bandele de octave Nivelul maximal admisibil
Procesele tehnologice cu frecvenţă medie vibroacceleraţia vibroviteza
geometrică, Hz
m/s2 dB m/s*10–2 dB
1. Rectificarea 8 1,4 123 2,8 115
manuală sau mecanică 16 1,4 123 1,4 109
31,5 2,8 129 1,4 109
2. Echilibrarea roţilor 63 5,6 135 1,4 109
125 11,0 141 1,4 109
3. Lucrările de 250 22,0 147 1,4 109
lăcătuşerie 500 45,0 153 1,4 109
1000 89,0 159 1,4 109

89
 Condiţiile estetice influenţează asupra părţii emoţionale a procesului de muncă. Condiţiile
estetice reprezintă definitivarea colorată a interiorului încăperii şi utilajelor, iluminarea eficientă a
locului de muncă, estetica utilajelor şi inventarului, utilizarea îmbrăcămintei de lucru comode şi
plăcute.
Pozitiv influenţează asupra organismului omului culorile de la galben până la azuriu şi, respectiv,
negativ – culorile mai saturate: roşu şi albastru strălucitor, care provoacă oboseala vizuală.
Pereţii încăperii se recomandă să fie acoperiţi cu teracotă de culoare verde deschisă (de salată)
până la înălţimea de 1,8 m, care influenţează benefic asupra sistemului nervos al omului şi favorizează
creşterea productivităţii şi calităţii muncii.
Pereţii şi podul se recomandă să fie vopsiţi cu soluţie de cretă cu ton azuriu, galben sau verde.
Pentru elementele fixe ale utilajelor se recomandă culoarea verde, iar pentru elementele mobile
sau traumatic periculoase – culoarea galbenă sau roşie cu fâşii galbene.
Butonul de pornire a utilajelor este de culoare verde şi, respectiv, butonul Stop– de culoare roşie.
Conductele de apă se vopsesc cu vopsea de culoare verde, iar conductele de aer – de culoare
azurie.
Condiţiile ergonomice determină organizarea locului de muncă în spaţiu, condiţiile de ridicare şi
expediere manuală a încărcăturilor, lipsa operaţiilor monotone etc.
Condiţiile ergonomice trebuie să asigure schimbarea pozelor fizice ale corpului omului în timpul
lucrului, excluderea operaţiilor monotone.
Masa maximă de ridicare şi expediere manuală a încărcăturilor nu poate depăşi 20 kg.
Definitivarea cerinţelor privind condiţiile de muncă se recomandă a se efectua în formă
următoare:

FACTORII DE ASIGURARE A ACTIVITĂŢII VITALE IN SECTOR

Categoria lucrului vizual
Iluminarea locului de muncă, lux, minimum:
generală –
combinată –
Raportul schimbării aerului în încăpere, minimum –
Temperatura aerului, оС:
optimală –
maximală – ;
minimă –
Umiditatea relativă, % –
Viteza curentului de aer, m/s, maximum –
Nivelul de zgomot, dBA, maximum –
Nivelul maxim admisibil al vibraţiei locale:
vibroaccelerarea, m/s2 , maximum –
vibroviteza, m/s ,maximum –
Concentraţia substanţelor nocive, mg/m3 , maximum:
Acţiunea substanţelor toxice asupra organismului:
Mijloacele individuale de protecţie:
Finisarea colorată a interiorului:
podul încăperii –
pereţii –
partea de sus a pereţilor –
podeaua –
ferestrele –
elementele fixe ale utilajelor –
elementele mobile sau traumatic periculoase ale utilajelor –
carcasele demontabile ale utilajelor –

90
 inventarul antiincendiar –
conductele de apă –
conductele de aer comprimat –
Alte cerinţe faţă de interior –
Condiţiile ergonomice –
Masa maximă de ridicare şi de expediere manuală a încărcăturilor –

2.9.2 Regimul de lucru şi odihnă

Timpul de muncă este timpul de care dispune un executant pe durata reglementată a zilei de
muncă.
Timpul de pregătire şi încheiere – înainte de a începe lucrarea, executantul creează la locul de
muncă condiţiile necesare efectuării acesteia şi după terminarea ei aduce locul de muncă în starea
iniţială. Apare la începutul şi sfârşitul turei.
Timpul operativ – executantul efectuează sau supraveghează lucrările necesare modificării
cantitative şi calitative a obiectului muncii, efectuând şi acţiuni ajutătoare pentru ca modificarea să aibă
loc.
Timpul de deservire a locului de muncă – executantul asigură pe întreaga perioadă a schimbului
de muncă atât menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor, cât şi organizarea, aprovizionarea, ordinea
şi curăţenia locului de muncă.
Timpul de întreruperi reglementate – procesul de muncă este întrerupt pentru odihnă şi necesităţi
fiziologice şi pentru a avea loc întreruperi condiţionate de tehnologie şi organizarea producţiei.
Din timpul total de muncă la întreprinderile auto timpul operativ constituie 88 – 89%, timpul de
pregătire şi încheiere – 3,5%, timpul de deservire a locului de muncă – 2,5%, timpul de întreruperi
reglementate – 5 – 6%.
Pe parcursul schimbului starea psihofizică a muncitorului se schimbă, respectiv, se schimbă şi
capacitatea de muncă a omului. Se recomandă întreruperea de 3 minute la sfârşitul primei ore de lucru,
de 10 minute peste 2,5 – 3 ore de lucru şi câte 5 minute peste 6 şi, respectiv, peste 7 ore de lucru.
Definitivarea cerinţelor privind regimul de lucru şi odihnă se recomandă a se efectua în forma
următoare:

Figura 2.123 – Exemplul unui grafic al zilei de lucru cu durata de 12 ore.

91
 2.9.3 Măsuri antiincendiare
Încăperile trebuie să fie asigurate cu sisteme şi mijloace antiincendiare– pentru fiecare 50 m2 se
prevede un stingător de foc, pentru fiecare 100 m2 – un scut antiincendiar şi două stingătoare de foc.

Tabelul 2.16 – Categoriile antiincendiare şi antiexplozive ale încăperilor

Categoria încăperii
Denumirea sectorului (încăperii)
A B V G D
1. Sector de vopsire, depozit de vopsele, depozit de lubrifianţi + + – – –
2. Sector de tâmplărie, de tapiţerie, de montare–demontare a – – + – –
anvelopelor, zona de RT şi RC a automobilelor, pregătirea
electrolitului, depozit de anvelope, depozit de piese de schimb
3. Sector de arămărie, sector de arcuri–fierărie – – – + –
4. Zona de spălare–curăţare a automobilelor; sectoarele: – – – – +
electrotehnic, instalaţiei sistemului de alimentare, de
acumulatoare, de tinichigerie, de prelucrare mecanică, de
agregate; depozit de agregate, depozit de metale

2.9.4 Protecţia mediului ambiant

Sectoarele de producere, cu surse de poluare a mediului cu substanţe chimice, aerosoli, vapori,
pulbere etc. vor fi izolate de restul încăperilor şi dotate cu sisteme eficace de ventilaţie mecanică flux–
reflux şi, la necesitate ecologică, cu instalaţii de captare şi neutralizare a substanţelor nocive din aerul
zonei de muncă şi apele uzate.
Pentru zonele de RZ (spălare–curăţare) a automobilelor de regulă se prevede sistemul de
alimentare cu apă fără scurgeri cu purificarea şi cu utilizarea secundară a apei.
Pentru spălarea interioară a furgoanelor destinate transportării produselor alimentare este necesar
să se utilizeze sistemele locale de utilizare secundară a apei.
Sistemele pentru purificarea apei sunt prevăzute şi în sectoarele de acumulatoare, de vopsire, de
agregate (spălarea pieselor şi agregatelor), de prelucrare termică.
În procesul de spălare a acumulatoarelor are loc impurificarea apei.
În sectorul de vopsire se impurifică apa în procesul de pregătire a suprafeţelor pentru vopsire.
Nu se permite utilizarea secundară a apei pentru spălarea automobilelor destinate transportării
substanţelor nocive şi soluţiilor fecale.

92