Universitatea Tehnică a Moldovei

Anatolie CORPOCEAN
Igor ROTARU

PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ
A ÎNTREPRINDERILOR AUTO
Curs universitar
(versiunea electronică)

Chişinău
2018

1
 CUPRINS

Introducere 3
1. Clasificarea şi caracteristica întreprinderilor auto.Procesul de producție a 4
întreprinderilor auto
1.1 Clasificarea şi caracteristica întreprinderilor auto
1.2. Noțiuni generale despre structura de producție a întreprinderilor auto
1.3. Structura de producție a stațiilor de service auto
1.4 Structura de producție a întreprinderilor de transport auto
1.5 Structura de producție a întreprinderilor de reparație capitală a automobilelor
2. Baza tehnico-productivă a întreprinderilor auto 18
2.1 Structura şi caracteristica fondurilor fixe ale întreprinderilor auto
2.2 Caracteristica şi aprecierea bazei tehnice productive a întreprinderilor auto
2.3 Direcţiile de dezvoltare ale bazei tehnice productive a întreprinderilor auto
3. Consideraţii generale privind proiectarea întreprinderilor auto. Structura business-planului 26
organizării SSA
3.1 Stadiile şi etapele proiectării ÎA. Structura business-planului organizării SSA
3.2 Structura şi conţinutul proiectului tehnic de execuţie
3.3 Documente normative pentru proiectarea întreprinderilor auto
4. Proiectarea tehnologică a sectoarelor de producţie ale Î.T.A., S.S.A. şi ÎRA 29
4.1 Clasificarea şi caracteristica sectoarelor de producţie
4.2 Calculul tehnologic al întreprinderii de transport auto
4.3 Calculul tehnologic al staţiei de service auto
4.3a Calculul tehnologic al ÎRA (producţia de bază)
4.4 Locurile de muncă ale sectoarelor de producţie
4.5 Calculul suprafeţei încăperii sectorului de producţie
4.6 Calculul necesarului de resurse energetice
4.7 Personalul sectoarelor de producţie
4.8 Securitatea şi sănătatea în muncă
4.9 Asigurarea calităţii RT şi RC a automobilelor
4.10 Elaborarea planului tehnologic al (sistematizarea) sectorului
4a Particularităţile proiectării tehnologice a producţiei auxiliare a ÎRA 81
5. Proiectarea tehnologică a blocului de producţie 85
5.1 Tipurile şi caracteristica generală a clădirilor de producţie pentru serviciile de RT
şi RC a automobilelor
5.2 Clasificarea încăperilor
5.3 Amplasarea suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din cadrul blocului de producţie
6. Elaborarea planului general al întreprinderii auto 97
6.1 Generalităţi. Documente normative
6.2 Cerinţe privind alegerea terenului pentru construcţia întreprinderii
6.3 Cerinţe privind amplasarea elementelor bazei tehnice productive pe planul general
6.4 Indicatorii planului general
7. Cerinţe privind definitivarea desenelor de construcţie 102
7.1 Indicatorul pentru desene în construcţie
7.2 Indicarea documentelor de proiectare în construcţie
7.3 Definitivarea desenului planului general al întreprinderii
7.4 Definitivarea desenului sistematizării clădirii
7.5 Definitivarea desenului sistematizării sectorului de producţie
Bibliografia 110

2
 INTRODUCERE

Sporirea permanentă a numărului şi calităţii autovehiculelor în Republica Moldova necesită

lărgirea reţelei întreprinderilor de service auto precum şi reconstrucţia întreprinderilor existente.
Dezvoltarea businessului mic şi mijlociu în domeniul transportului auto poate fi efectuată prin
organizarea întreprinderilor specializate pentru prestarea serviciilor de trafic şi de întreţinere tehnică a
mijloacelor de transport. În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova serviciile prestate în domeniul
deservirii tehnice şi reparaţiei ale automobilelor necesită certificarea. Procedura de certificare prevede
elaborarea şi prezentarea de către organul abilitat a documentelor respective nemijlocit legate cu
proiectarea tehnologică a sectoarelor de producţie şi a întreprinderilor în întregime.
Inginerul licenţiat în domeniul ingineriei şi tehnologiei transportului auto trebuie să cunoască şi
să fie capabil se rezolve problemele practice legate cu reconstrucţia, reutilarea tehnică şi organizarea
bazei tehnico-materiale a întreprinderilor auto.

3
 1. CLASIFICAREA ŞI CARACTERISTICA ÎNTREPRINDERILOR AUTO.
PROCESUL DE PRODUCȚIE A ÎNTREPRINDERILOR AUTO
1.1 Clasificarea şi caracteristica întreprinderilor auto
După destinaţie întreprinderile auto pot fi clasificate în câteva grupe: întreprinderi de transport
auto, terminale sau centre logistice auto, întreprinderi de service auto, întreprinderi auto pentru
deservirea populaţiei şi întreprinderi pentru reparaţia capitală a automobilelor.
Întreprinderile de transport auto (Î.T.A.) sunt destinate pentru prestarea serviciilor de transportare a
mărfurilor şi călătorilor. Î.T.A. complexe în comparaţie cu cele necomplexe îndeplinesc suplimentar şi
funcţiile de păstrare, punere în circulaţie, deservire tehnică şi reparaţie curentă a autovehiculelor
întreprinderii.

Figura 1.1 – Întreprindere de transport auto

Întreprinderile de transport auto după destinaţie se clasifică: Î.T.A. pentru trafic de mărfuri, pentru
trafic de călători, pentru trafic mixt şi întreprinderi cu destinaţie specială – de pompieri, de asistenţă
medicală etc. În rândul său Î.T.A. pentru trafic de călători pot fi: parc de autobuze, parc de taximetre şi
mixte.
Marea majoritate de Î.T.A. în Republica Moldova sunt întreprinderi necomplexe cu număr mic de
automobile.

Figura 1.2 – Structura generală organizaţională a Î.T.A.

4
 Figura 1.3 – Structura organizaţională a
serviciului tehnic al Î.T.A.

Vederea generală a terminalului

Sistematizarea blocului de producție

Figura 1.4 – Terminal auto de mărfuri
Terminalele (Centre logistice) auto de mărfuri sunt destinate pentru prelucrarea terminală a
încărcăturilor şi îndeplinesc funcţiile de recepţionare, acumulare, stocare, prelucrare, completare şi
expediere cu autovehicule a încărcăturilor.

Întreprinderile de Service Auto pot fi comerciale, tehnice şi mixte.

Întreprinderile comerciale de Service Auto sunt destinate pentru:
 realizarea automobilelor;
 realizarea pieselor de schimb şi accesoriilor auto;
 realizarea automobilelor, pieselor şi accesoriilor auto;

5
  realizarea şi alimentarea automobilelor cu combustibili lichizi, gaz petrolier lichefiat şi cu gaz
comprimat (staţie de alimentare cu combustibil).

Salon auto Vânzarea pieselor auto şi accesorilor

Staţie de alimentare cu combustibil lichid şi gaz lichefiat

Întreprinderile de Service Auto tehnice sunt destinate:
 pentru prestarea serviciilor de deservire tehnică şi reparaţie curentă a autovehiculelor comerciale
(autocamioane, autobuze şi autoturisme);
 pentru prestarea serviciilor de deservire tehnică şi reparaţie curentă a autoturismelor particulare;
 pentru testarea tehnică a autovehiculelor (Centre de testare tehnică – C.T.A.).

Staţie de service a autoturismelor

6
 Centre de testare tehnică – C.T.A.

Întreprinderile de Service Auto mixte îndeplinesc funcţiile întreprinderilor de Service Auto

comerciale şi tehnice.
Punctul de service auto – este destinat pentru efectuarea lucrărilor de service limitat:
 spălarea – curăţarea automobilelor;
 schimbarea uleiului;
 demontarea – montarea anvelopelor etc.

Figura 1.5 – Puncte de Service Auto

Punctul de Service Auto pe lingă staţia de alimentare cu combustibil - este destinat pentru
efectuarea lucrărilor de schimbare a materialelor de exploatare, de spălare – curăţare a automobilelor.

Figura 1.6 – Punct de Service Auto pe lingă staţia de alimentare cu combustibil

Staţiile de Service Auto (S.S.A.) în funcţie de amplasare se clasifică în două grupe: S.S.A. urbane
şi S.S.A. situate pe drumuri magistrale.
S.S.A. situate pe drumuri magistrale sunt destinate pentru prestarea serviciilor de RT şi RC a
automobilelor, care se deplasează pe porţiunea respectivă de magistrală. Pot fi în formă de staţie de
asistenţă tehnică şi staţie de service auto pe lingă motel.

7
 Figura 1.7 – Staţie de Service Auto situată pe drum magistral
S.S.A. urbane pot fi:
 cu ciclul complet de service : vânzarea automobilelor, pieselor, accesoriilor auto şi serviciile de
RT şi RC a automobilelor;
 cu ciclul incomplet de service: vânzarea pieselor, accesoriilor auto şi serviciile de RT şi RC a
automobilelor;
 cu prestarea numai serviciilor de RT şi RC a automobilelor;

Staţiile de Service Auto urbane autorizate (de firmă) posedă contracte directe de dealer sau de
distribuitor cu uzina producătoare de automobile sau cu reprezentantul general al producătorului abilitat
de producător de a vinde şi de a asigura service auto în regiunea acordată.

Figura 1.8 – Staţie de Service Auto Volkswagen Chişinău

Distribuitorul este un agent monopol de comerţ al uzinei producătoare de automobile, care deţine
un depozit regional şi asigură realizarea, service de garanţie şi de postgaranţie a automobilelor prin reţea
de dealer în regiunea acordată.
Dealerul este un agent monopol al distribuitorului sau uzinei producătoare de automobile, care
deţine de un depozit regional şi asigură în regiunea acordată realizarea, service de garanţie şi de
postgaranţie a automobilelor prin întreprinderile sale sau prin agenţii de service şi de comerţ .
Agent de service – întreprindere de service auto, care a încheiat un acord cu dealerul sau cu
distribuitorul pentru efectuarea lucrărilor de service de garanţie şi de postgaranţie a automobilelor.
Agent de comerţ - întreprindere de comerţ, care procură de la dealer piese de schimb şi le
comercializează consumatorului (clientului) final.

8
 Staţiile de Service Auto urbane independente nu dispun de contracte directe de la dealer sau de la
distribuitor cu uzina producătoare de automobile.
Avantajul staţiilor de Service Auto independente este preţul mai redus al serviciilor prestate,
dezavantajul – calitatea mai proastă a RT şi RC a automobilelor.
S.S.A. pot fi universale şi specializate pe tipuri de autoturisme sau pe tipuri de lucrări efectuate.
S.S.A. specializate pe tipuri de lucrări efectuate necesită investiţii mai reduse, mai mic este şi preţul de
cost al serviciilor prestate.
Capacitatea S.S.A. este determinată de numărul de posturi de lucru şi de numărul de muncitori
productivi.
Tabelul 1.1 – Clasificarea S.S.A. după capacitate
Numărul de posturi Numărul de muncitori
Capacitatea S.S.A.
de lucru productivi
mică până la 2 1–4
medie 3–9 5 – 20*
mare 10 – 19 10 – 40*
foarte mare 20 – 35 21 – 70*
* în dependenţă de regimul de lucru

S.S.A. de capacitate mică, de regulă, sunt „întreprinderi de familie”.

În dependenţă de asigurarea tehnică materială staţiile de service auto pot fi de categorii diferite:
clasă de elită, clasă de prestigiu, clasa I, clasa II, clasa III, fără clasă.
Structura organizaţională a S.S.A. urbane poate fi următoarea:

Conducătorul S.S.A. Paza

personal de dirijare
Administraţia contabilitatea
serviciul personal
pregătirea şi prelucrarea
documentelor, conturilor
Oficiu asigurarea
înregistrarea
recepţionarea - livrarea
Secţia de pregătirea pentru vânzare
service tehnic deservirea automobilelor
în perioada de garanţie
deservirea automobilelor
în perioada de postgaranţie
închirierea comercială
procurarea şi vânzarea automobilelor
organizarea publicităţii
Secţia comercială marketing
evidenţa clientelei, reclamaţii
Salon auto, depozit

Secţia piese vânzarea pieselor de schimb

de schimb asigurarea producţiei cu piese
de schimb

Magazin, depozit

întreţinerea construcţiilor
Secţia întreţinerea comunicaţiilor
mecanic-şef întreţinerea utilajelor

Figura 1.9 - Structura organizaţională a S.S.A. urbane

9
 Centrele Auto (Centre Tehnice Auto) sunt întreprinderi de service auto de diferită capacitate şi
reprezintă centre regionale sau zonale cu S.S.A. subordonate, amplasate la periferie. Centrul Auto
posedă un depozit central de automobile şi piese de schimb, serviciile centralizate de funcţionare,
centrul de instruire, centrul analitic, serviciul de marketing, servere şi reţea de calculatoare.
Centrele de testare tehnică a autovehiculelor sunt destinate pentru testarea obligatorie a
autovehiculelor în scopul verificării vehiculelor în vederea corespunderii normelor şi standardelor
naţionale de siguranţă a circulaţiei rutiere şi a protecţiei mediului.

Figura 1.10 – Centrul de testare tehnică

Grupa întreprinderilor auto pentru deservirea populaţiei cuprinde întreprinderi de transport –
expediere, autogări şi staţii auto de călători, parcări auto, firme de închiriere a automobilelor, moteluri şi
chempinguri.
Întreprinderile de transport – expediere sunt destinate pentru deservirea în expediţie: transportarea
mărfurilor pentru populaţie, organizarea voiajelor etc.
Gările şi staţiile auto de călători sunt destinate pentru deservirea comunicaţiilor suburbane,
interurbane şi internaţionale cu autobuze. În componenţa gării auto intră peron de debarcare şi îmbarcare a
pasagerilor, parcarea, punct de control tehnic, dispecerat, case de bilete, sală de aşteptare, oficiu poştal,
camera de păstrare, punct public de alimentare, punct medical şi alte încăperi de uz social.

Figura 1.11 – Gara auto Chişinău

Staţiile auto se deosebesc de gările auto cu numărul mai mic de încăperi de serviciu şi de uz social.
Parcările auto sunt destinate pentru parcarea pe un timp limitat sau îndelungat a autovehiculelor.

10
 Figura 1.12 – Parcări auto
Motelurile sunt destinate pentru a oferi autoturiştilor (conducătorilor auto) condiţiile confortabile
de odihnă pe timp de noapte sau pe un timp mai îndelungat. Motelul cuprinde hotel, punct public de
alimentare, parcare auto, staţie de service auto şi staţie de alimentare cu combustibil.

Figura 1.13 – Moteluri

Figura 1.14 – Chempinguri

Chempingurile sunt destinate pentru a oferi autoturiştilor condiţiile de odihnă cu autodeservire în
mijlocul naturii.

Întreprinderi de reparaţie auto (ÎRA) sunt destinate pentru reparaţia capitală a automobilelor
sau părţilor componente ale acestora. După volumul de lucru efectuat – uzina de reparaţie auto sau
lăcătuşărie auto.

11
 ÎRA în funcţie de tipurile autovehiculelor reparate şi lucrările efectuate pot fi complexe
(universale) şi specializate.
Specializarea:
Tehnologică: sudare; prelucrare mecanică; acoperiri galvanice e.t.c.
Pe obiecte:
• pe tipuri de autovehicule – autocamioane,
autobuze, autoturisme
• pe modele de automobile
• în baza agregatelor reparate la întreprinderi specializate
Pe agregate:
• toate agregate;
• motoare;
• celelalte agregate (cutia de viteză, cutia de distribuţie, punţi, reductorul e.t.c.;
• sistemul de frânare: compresor, seturi de
tamburi şi saboţi, cilindrii de frânare;
• echipament electric, instalaţie de alimentare cu combustibil;
• recondiţionarea pieselor de bază ale automobilelor.

1.2. Noțiuni generale despre structura de producție a întreprinderilor auto

Structura de producție a unei întreprinderi reprezintă o totalitate de subdiviziuni din

componența întreprinderii și tipurile de legături reciproce dintre subdiviziunile respective.
Structura de producție a întreprinderii include subdiviziunile producției:
- de bază,
- auxiliară,
- de deservire.
În subdiviziunile producției de bază obiectele de producție se transformă în produse finale.
Subdiviziunile producției auxiliare asigură condițiile necesare pentru activitatea producției de
bază (instrumente, energia, reparația utilajelor etc.).
Subdiviziunile producției de deservire asigură producția de bază și producția auxiliară cu
transport, depozitare, control tehnic etc.
În dependență de capacitatea întreprinderii și complexitatea procesului de producție fiecare
întreprindere se divizează în subdiviziuni mai mari
(nivelul 1): serviciul, atelier, secția și în subdiviziuni mai mici (nivelul 2): sector, loc de muncă.
Unitatea structurală primară a întreprinderii este locul de muncă.
Sunt trei tipuri de structuri de producție ale întreprinderilor: pe obiecte, tehnologice și mixte:
structura pe obiecte prevede formarea subdiviziunilor la întreprindere după caracter de fabricare
(reparare) a obiectului respectiv în subdiviziune, a unui grup de obiecte sau a unei părți a obiectului;
structura tehnologică prevede singurătatea tehnologică: prelucrarea mecanică, sudare, acoperiri
galvanice etc.;
structura mixtă se caracterizează prin prezența la una și aceiași întreprindere a subdiviziunilor
organizate pe principiul tehnologic și pe obiecte.

12
 1.3. Structura de producție a stațiilor de service auto

Structura generală de producție a SSA:

Sectoare de producţie:
Zona (sector) de spălare-curăţare a automobilelor
Sunt efectuate lucrările de spălare-curățarea automobilelor cu epurarea apelor de scurgere.
Sector de recepţionare-livrare a automobilelor
Sector de pregătire pentru vânzare a automobilelor
Zona de diagnosticare a automobilelor
Zonă (sector) de RT
Sunt efectuate lucrările de profilaxie: de strângere, de control-verificare, de reglare, de ungere
Zona reparaţiei curente (RC) a automobilelor
Se îndeplinesc lucrări legate cu înlăturarea defecţiunilor direct pe automobil sau cu schimbarea
ansamblurilor şi agregatelor defectate.
În sectorul de reparaţie a caroseriilor sunt efectuate lucrările de control al geometriei şi de îndreptare a
caroseriei, lucrările de tinichigerie şi de sudare
Sectorul de vopsire şi prelucrare anticorosivă cu laborator pentru pregătirea vopselelor
În sectorul de agregate sunt efectuate lucrările de reparație a agregatelor demontate de pe automobil
Sector de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică
Sector de întreţinere instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid
Sector de întreţinere instalaţiei de alimentare cu combustibil gazos
Sectorul electrotehnic este destinat pentru reparaţia curentă a echipamentului electric şi electronic al
automobilelor
În sectorul de acumulatoare se îndeplinesc lucrările de întreţinere a bateriilor de acumulatoare auto
Sectorul de anvelope este destinat pentru reparaţie curentă a roţilor automobilelor (jantelor, anvelopelor
fără cameră, pneurilor, camerelor de aer etc.
Sectorul de arămărie este destinat pentru reparaţia curentă a radiatoarelor şi rezervoarelor de
combustibil
Sectorul de arcuri – fierărie este destinat pentru reparaţia şi confecţionarea pieselor cu încălzirea lor în
forjă, controlul, reparaţia şi încercarea arcurilor în foi.
Sectorul de tapiţerie şi de armatură
Sunt efectuate lucrările de reparaţie a căptuşelii scaunelor şi salonului automobilului.
Lucrările de armătură prevăd reparaţia elementelor caroseriei: parbrizului, lacătelor, balamalelor,
ridicătoarelor de geam, suporturilor, mânerilor etc.

13
 1.4 Structura de producție a ÎTA

Serviciul de exploatare comercială (Organizarea traficului - aduce profit):

 Dispecerat
 Coloane auto

14
Structura serviciului tehnic al Î.T.A.:

Sectoare de producţie (analogic de SSA cu excepţia sectoarelor de recepţionare-livrare şi de pregătire

pentru vânzare)
Parcare auto – organizarea păstrării automobilelor în perioada staționării.

Serviciul de siguranţă a circulaţiei rutiere:

 Asigurarea MT
 Instructajul conducătorilor auto
15
 Elaborarea măsurilor de asigurare siguranţei
circulaţiei rutiere în conformitate cu
ISO 39001:2012 “Sisteme de management SCR”
 Organizarea stagiului conducătorilor auto
 Controlul regimului de muncă şi odihnă

1.5 Structura de producție a întreprinderilor de reparație capitală a automobilelor

Structura generală organizatorică a ÎRA

Conducerea întreprinderii

PRODUCŢIA DE BAZĂ PRODUCŢIA AUXILIARĂ

Sectoare de producţie Secţiile de producţie Secţia mecanic - şef Secţia energie

Sectoare de producţie Secţia instrumente Secţia transport

Laboratoare

Paza

Secţia finanţe

Secţia planificare

Secţia salarizare

Secţia realizare

Secţia personal

Secţia tehnică

Aprovizionarea
tehnico - materială

Depozite

16
 Secţiile şi sectoarele de producţie ale ÎRA
Secţiile de producţie ale ÎRA

Secţia demontare - montare Secţia caroserie

Sectoare Sectoare

Spălarea exterioară
Demontarea - curăţarea Tinichigerie Tapiţerie

Control - sortarea Completarea Tâmplărie Vopsire

Demontarea-montarea
Reparaţia cadrului
anvelopelor

Reparaţia echipamentului
Reparaţia acumulatoarelor
electric

Arămărie Asamblarea automobilului

Secţia recondiţionarea
Secţia agregate
pieselor

Sectoare Sectoare

Asamblarea şi încercarea Lăcătuşărie şi prelucrare

Instalaţie de alimentare Arcuri-fierărie
agregatelor mecanică

Rodajul şi încercarea
Asamblarea motoarelor Sudarea Termic
motoarelor

Vopsirea agregatelor
Galvanica
şi motoarelor

17
 2. BAZA TEHNICO-PRODUCTIVĂ A ÎNTREPRINDERILOR AUTO

2.1 Structura şi caracteristica fondurilor fixe ale întreprinderilor auto

Fondurile fixe ale întreprinderii auto reprezintă valorile materiale, care participă multiplu în
procesul de producţie al întreprinderii, neschimbând forma sa naturală şi transferând pe părţi la produsul
final costul său iniţial în măsura uzurii valorilor. Fondurile fixe nemijlocit participă în procesul de
producţie sau îl deservesc, sau creează condiţiile favorabile pentru efectuarea lui.

Figura - Structura fondurilor fixe ale întreprinderilor de transport auto

18
 Funcţia de bază SSA şi ÎRA Funcţiile auxiliare

Serviciile de Întreţinerea terenului

deservire şi Întreţinerea construcţiilor
reparaţie a MT Întreţinerea instalaţiilor de
transmisie
Întreţinerea utilajelor
Fonduri fixe-partea activă
Maşini şi utilaje de lucru Fonduri fixe-partea pasivă

Instrumente Pământ
Clădiri
Maşini şi utilaje de forţă Alte construcţii
Inventar Instalaţii de transmisie
Figura - Structura fondurilor fixe ale SSA
Fondurile fixe ale întreprinderii auto sunt: mijloace de transport, pământ, clădiri şi alte construcţii,
instalaţii de transmisie, maşini şi utilaje(maşini şi utilaje de forţă, maşini şi utilaje de lucru, mijloace de
măsurare, aparate de laborator, tehnica de calcul, instrumente, inventar şi accesorii, plante multianuale
etc.
Mijloacele de transport la întreprinderea de transport auto sunt destinate pentru obţinerea
produsului final – trafic.
Clădirile reprezintă obiecte arhitecturale de construcţie la care elementele constructive principale
sunt pereţii şi acoperişul – clădiri de producţie, clădiri pentru parcări, clădiri administrative.
Alte construcţii reprezintă obiecte inginereşti de construcţie – poduri, drumuri, trotuare, terenuri
amenajate pentru parcare, turnuri de apă, construcţii pentru epurarea apei, estacade, garduri, bazine etc.

Instalaţiile de transmisie reprezintă instalaţii pentru transmiterea energiei electrice, termice şi

mecanice de la maşini - motoare la maşini de lucru – linii de curent electric, conveiere. La fel instalaţiile
de transmisie sunt destinate pentru transmiterea substanţelor gazoase şi lichide de la un obiect la altul –
conducte de apă, conducte de gaz etc.
Maşinile şi utilajele de forţă sunt destinate pentru obţinerea energiei sau pentru transformarea unui
tip de energie în altul –motoare electrice şi cu ardere internă, generatoare, instalaţii de
distribuire, transformatoare etc.

19
 Maşinile şi utilajele de lucru reprezintă unelte de muncă cu ajutorul cărora are loc acţionarea
(mecanică, chimică, termică) asupra obiectului de producţie.

Inventarul şi accesoriile de producţie sunt destinate pentru uşurarea efectuării operaţiilor

tehnologice (bănci de lăcătuşărie, mese de lucru), pentru stocarea instrumentelor, materialelor,
deşeurilor, pieselor de schimb (stelaje, dulapuri, lăzi) şi pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor.

Inventarul gospodăresc reprezintă obiecte pentru oficiu şi pentru gospodărie – mese, fotolii,
dulapuri, lavoare etc.

Partea activă a fondurilor fixe nemijlocit participă la obţinerea produsului final al întreprinderii iar
partea pasivă a fondurilor fixe – deserveşte procesul de producţie. La partea activă a fondurilor fixe ale
întreprinderii de transport auto se referă mijloacele de transport (automobile) şi respectiv la partea activă
a fondurilor fixe ale întreprinderii de service auto se referă maşinile şi utilajele, instrumentele, inventarul
şi accesoriile.

2.2 Caracteristica şi aprecierea bazei tehnice productive a întreprinderilor auto

Baza tehnico - productivă (B.T.P.) a întreprinderii auto reprezintă un ansamblu de construcţii,

instalaţii de transmisie, maşini şi utilaje, instrumente şi inventar necesare pentru păstrarea, punerea în
circulaţie, deservirea tehnică şi reparaţia autovehiculelor şi pentru a oferi lucrătorilor condiţiile necesare
pentru muncă.

20
 Pentru a aprecia baza tehnico – productivă a întreprinderii auto pot fi utilizaţi un şir de indicatori.
Prin compararea valorilor reale ale indicatorilor cu normativele respective, se va aprecia starea şi
direcţiile de dezvoltare a B.T.P.
Pentru aprecierea înzestrării Întreprinderii de Transport Auto (Î.T.A.) cu suprafeţele necesare, cu
posturi şi cu personalul de producţie se folosesc următorii indicatori tehnico-economici: suprafaţa
specifică a încăperilor de producţie şi depozitelor (fpd); suprafaţa specifică a parcării (fp); numărul
specific de posturi de lucru pentru RT şi RC a automobilelor (xp); suprafaţa specifică a încăperilor de uz
social şi administrative (fa); numărul specific de muncitori productivi (p).

Tabelul 2.1 - Normativele indicilor tehnico-economici ai bazei tehnico-productive a Î.T.A. [1]

Valoarea indicatorilor pentru
Denumirea indicatorilor
autoturisme autobuze autocamioane
1. Suprafaţa specifică a încăperilor de producţie şi
8,50 29,00 19,00
depozitelor, m2/auto. (fn pd)
2. Suprafaţa specifică a terenului m2/auto. (fn t) 65,00 165,00 120,00
3. Suprafaţa specifică a parcării, m2/auto. (fnp) 18,50 60,00 37,20
4. Numărul specific de posturi de lucru, posturi/auto. (xnp) 0,08 0,12 0,10
5. Suprafaţa specifică a încăperilor de uz social şi
5,60 10,00 8,70
administrative, m2/auto. (fna)
6. Numărul specific de muncitori productivi,
0,22 0,42 0,32
muncitori/auto. (pn)
Normativele respective sunt corectate cu coeficienţi de corectare în dependenţă de [1]:
1 - numărul mijloacelor de transport;
2 - tipul mijloacelor de transport;
3 - prezenţa remorcilor pentru autocamioane;
4 - parcursul mediu zilnic al unui automobil;
5 - modul de păstrare al automobilelor;
6 - categoria condiţiilor de exploatare;
7 - condiţii climaterice;
8 - numărul de niveluri al blocului de producţie.

Valorile coeficienţilor de corectare sunt date în tabelele 2.2. - 2.8.

Tabelul 2.2 - Coeficientul de corectare în dependenţă de numărul mijloacelor de transport (1).
Valoarea coeficientului 1
Numărul de automobile
fnpd fnt xnp pn fna
25 2,05 1,90 2,30 1,66 1,85
50 1,80 1,60 1,89 1,44 1,63
100 1,35 1,30 1,40 1,24 1,36
200 1,12 1,10 1,14 1,08 1,14
300 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
500 0,90 0,92 0,86 0,90 0,90

Tabelul 2.3 - Coeficientul de corectare în dependenţă de tipul mijloacelor de transport 2

Valoarea coeficientului 2
Tipul mijloacelor de transport n
f p fnpd fnt xnp pn fna
Autocamioane
de capacitate, tone:
de la 0,3 la 1 0,55 0,33 0,50 0,51 0,42 0,81
de la 1 la 3 0,83 0,50 0,72 0,64 0,56 0,85
de la 3 la 5 0,85 0,60 0,76 0,72 0,68 0,88
de la 5 la 6 0,92 0,72 0,87 0,77 0,75 0,91
de la 6 la 8 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
de la 8 la 10 1,04 1,05 1,03 1,05 1,15 1,03
de la 10 la 16 1,50 1,30 1,50 1,30 1,35 1,15
Autobasculante 0,85 0,96 0,88 1,08 1,12 1,05
21
Autospeciale 1,00 1,06 1,10 1,10 1,20 1,08
Autobuze de capacitate:
foarte mică 0,42 0,32 0,42 0,65 0,62 0,88
mică 0,66 0,48 0,62 0,74 0,70 0,91
medie 0,90 0,78 0,85 0,88 0,88 0,95
mare 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
foarte mare 1,70 1,50 1,60 1,52 1,56 1,15
Autoturisme de capacitate:
mică 0,81 0,78 0,81 0,82 0,87 0,92
medie 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
Tabelul 2.4 - Coeficientul de corectare în dependenţă de prezenţa remorcilor (3)
Valoarea coeficientului 3
Prezenţa remorcilor, %
fnpd fnt fnp xnp pn fna
0 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
25 1,17 1,15 1,16 1,15 1,10 1,03
50 1,32 1,30 1,32 1,25 1,20 1,06
75 1,39 1,45 1,48 1,35 1,30 1,09
100 1,44 1,60 1,64 1,45 1,40 1,12

Tabelul 2.5 - Coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul mediu zilnic (4)

Parcursul mediu zilnic, km Valoarea coeficientului 4
fnpd fnt xnp pn fna
100 0,60 0,88 1,32 1,20 0,74
150 0,75 0,92 1,15 1,10 0,83
200 0,89 0,96 1,07 1,04 0,93
250 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
300 1,11 1,04 0,93 0,98 1,11
350 1,22 1,08 0,88 0,96 1,23

Tabelul 2.6 - Coeficientul de corectare în dependenţă de modul de păstrare a automobilelor (5)

Unghiul de Valoarea coeficientului 5
n
Condiţiile păstrării amplasare a fp fnt
automobilelor automobi-lelor faţă Independenţa ieşirii automobilelor
de axă drumului 50 % 67 % 100 % 50 % 67 % 100 %
90 1,00 1,10 1,32 1,00 1,03 1,15
afară fără încălzire 60 1,38 1,52 1,82 1,19 1,20 1,35
45 1,42 1,56 1,85 1,21 1,24 1,38
1 0,95 1,05 1,27 0,97 1,03 1,13
în clădire cu

2 1,40 1,54 1,85 0,85 0,90 1,00

niveluri:

3 1,40 1,54 1,85 0,74 0,79 0,860,79

90
4 1,40 1,54 1,85 0,68 0,72 0,75
5 1,40 1,54 1,85 0,64 0,68 0,72
6 1,40 1,54 1,85 0,62 0,66
Tabelul 2.7 - Coeficientul de corectare în dependenţă de categoria condiţiilor de exploatare (6)
Categoria condiţiilor de exploatare Valoarea coeficientului 6
n
f pd fnt xnp pn fna
I 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
II 1,07 1,03 1,07 1,08 1,04
III 1,15 1,07 1,15 1,16 1,08
IV 1,25 1,11 1,25 1,34 1,12
V 1,42 1,15 1,35 1,45 1,18

22
 Tabelul 2.8- Coeficientul de corectare în dependenţă de condiţii climaterice (7)
Valoarea coeficientului 7
fnpd fnt xnp pn fna
0,82 0,93 0,97 0,95 0,98
În cazul amplasării încăperilor de producţie şi depozitelor în clădirile cu mai multe niveluri
suprafaţa terenului fnt va fi corectată cu coeficientul 8  0,80 – 0,85.
Valoarea normativelor indicatorilor corectaţi se determină:
fcpd  fnpd  1  2  3  4  6  7; (2.1)
f t  f t  1  2  3  4  5  6  7  8;
c n
(2.2)
f p f p 2  3  5;
c n
(2.3)
xcp xnp  1  2  3  4  6  7; (2.4)
p  p  1 2  3  4  6  7;
c n
(2.5)
f a  f a  1  2  3  4  6  7,
c n
(2.6)
unde fnpd, fnt, xnp, pn, fna – valoarea normativelor respective pentru condiţii de bază;
fcpd, fct, fcp, pc, fca – valoarea normativelor respective corectate;
1 - 8 - coeficienţi respectivi de corectare.
Indicatorii specifici pentru S.S.A. urbane (tab. 2.8) în conformitate cu recomandările Ghiproavtotrans [1]
sunt stabilite pentru condiţii etalon: numărul de posturi de lucru - 10; parcursul anual al unui automobil – 10
mii km; regiunea climaterică – moderat rece; aprovizionarea cu apă, energie electrică şi termică – de la reţele
municipale.
Tabelul 2.9 - Indicatorii tehnico – economici ai bazei tehnice productive a S.S.A. urbane
Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor
n
Numărul specific de muncitori productivi, muncitori/post (p ) 5,0
2 n
Suprafaţa specifică a încăperilor de producţie şi depozitelor, m /post (f pd) 197
Suprafaţa specifică a încăperilor de uz social şi administrative, m2/post (fna) 81
2 n
Suprafaţa specifică a terenului S.S.A., m /post (f t) 1050
n
Numărul specific de automobile deservite anual, automobile/post (A d) 120

Normativele respective sunt corectate cu coeficienţi de corectare în dependenţă de: 1 - numărul

de posturi de lucru;
2 - clasa mijloacelor de transport; 3 – parcursul anual al unui automobil; 4 – condiţiile climaterice.
Tabelul 2.10 - Coeficientul de corectare în dependenţă de numărul de posturi de lucru (1)
Valoarea coeficientului 1
Numărul de posturi de
lucru pn f n pd fna f nt An d
5 0,84 1,05 1,10 1,29 0,81
10 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
20 1,00 0,86 0,83 0,82 1,09
30 1,00 0,74 0,75 0.80 1,20
Pentru autoturisme de clasă foarte mică 2  1,15, pentru autoturisme de clasă mică 2  1,00,
pentru autoturisme de clasă medie 2  0,85.
Tabelul 2.11- Coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul anual al unui automobil (3)
Parcursul anual al unui automobil, mii km 8 10 12 14 16 18 20
Valoarea coeficientului 3 1,25 1,00 0,84 0,72 0,63 0,56 0,50
Pentru condiţiile climaterice ale Republicii Moldova 4  1,11.
Valoarea normativelor indicatorilor corectaţi se determină:
fcpd  fnpd  1; fct  fnt  1; pc  pn  1 ; fca  fna  1 (2.7)
Ac d  An d  1  2  3  4 (2.8)
n n n n n
unde f pd, f t, p , f a, A d – valoarea normativelor respective pentru condiţii de bază;
fcpd, fct, pc, fca, Ac d – valoarea normativelor respective corectate;
23
 Tabelul 2.12- Indicatorii tehnico – economici ai S.S.A. în conformitate cu proiectele
Ghiproavtotrans
Denumirea indicatoarelor Valoarea indicatorilor
Numărul de posturi 6 11 15 25 50
Numărul de automobile deservite anual 720 1280 884 3770 9100
inclusiv la un post de lucru 120 116,4 125,6 150,8 182
Numărul total de vizite anuale ale automobilelor la S.S.A.
3600 6400 9420 18850 45500
inclusiv a unui automobil
5 5 5 5 5
Manopera medie anuală de RT şi RC a unui automobil, om∙h 64,5 64,5 64,5 57,5 51,5
Numărul de zile lucrătoare anuale ale S.S.A. 357 357 357 357 357
Durata zilei de lucru, h 10,5 10,5 10,5 10,5 10,5
Numărul total de lucrători 36 60 87 165 376
Inclusiv numărul de muncitori productivi 26 44 66 122 265
Suprafaţa terenului S.S.A., m2 8300 10100 14600 26200 34100
Suprafaţa blocului de producţie, m2 916 1986 2700 4795 10100
Tabelul 2.13 - Indicatorii tehnico – economici ai S.S.A. în conformitate cu recomandările
Companiilor din Occident [2]
Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor
1. Numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A.
500 1500 2500 5000
2. Suprafaţa terenului, m2 2300 5000 7000 14000
3. Suprafaţa construcţiilor, m2 600 1600 2600 4500
4. Numărul de posturi de lucru 5 16 26 50
5. Numărul de muncitori productivi 4 14 22 43
6. Numărul de vizite anuale a unui automobil pentru RC la S.S.A. 3,2 – 4,8
7. Numărul de vizite anuale a unui automobil pentru RT la S.S.A. 2,0 – 3,0
8. Numărul mediu de ore necesare pentru îndeplinirea unei comenzi 2,0 – 2,5

Analiza bazei tehnice productive se efectuează prin compararea normativelor corectate respective
ale indicatorilor cu indicatorii reali. În rezultatul analizei pot fi determinate direcţiile de dezvoltare ale
B.T.P. a întreprinderii auto.

2.3 Direcţiile de dezvoltare ale bazei tehnice productive a întreprinderilor auto

Dezvoltarea bazei tehnice productive a întreprinderilor auto poate fi efectuată prin reutilarea
tehnică, reconstrucţia, lărgirea şi construcţia nouă.
1.Construcţia nouă – construcţia BTP a întreprinderii pe un teren nou în conformitate cu documentaţia
de proiectare elaborată, coordonată şi aprobată conform legislaţiei în vigoare.

2.Lărgirea BTP:
 construcţia suplimentară a construcţiilor noi pe terenul existent;
24
  majorarea suprafeţelor construcţiilor existente prin construcţia anexelor sau construcţia pe de
asupra cu scopul formării capacităţilor suplimentare de producţie

3.Reconstrucţia BTP:
 resistematizarea (replanificarea) încăperilor de producţie şi depozitelor existente;
 construcţia unei aripi la o clădire existentă;

1 — salon auto; 2 — depozit; 3 — zonă de RT şi RC a automobilelor; 4 — sector de vopsire; 5 —

sector de reparaţie a caroseriilor

 majorarea înălţimii încăperilor cu scopul sporirii volumului

 amenajarea într-o clădire existentă a mezaninului în încăperile care nu necesită o înălţime mare;

 amenajarea subsolului în clădire existentă

25
 Reutilarea tehnică reprezintă un complex de măsuri destinate pentru sporirea nivelului tehnic al
producţiei prin înlocuirea tehnicii (utilajelor) uzate moral şi fizic cu utilaje mai performante şi prin
implementarea tehnologiilor mai avansate în procesul de producţie al întreprinderii (subdiviziunii) fără
lărgirea suprafeţelor tehnologice. Ca orice obiect material, utilajele au o durată de existenţă determinată,
care depinde de construcţia lor, de modul în care sunt folosite şi întreţinute.
Degradarea progresivă a utilajelor se numeşte „uzură” şi apare ca o consecinţă firească a unui şir
întreg de factori, care intervin în cursul existenţei utilajului.
Influenţa factorilor fizici asupra utilajului produce uzura fizică a acestuia, iar influenţa progresului
rapid al ştiinţei şi tehnicii contemporane produce uzura morală a utilajelor.

3. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

PROIECTAREA ÎNTREPRINDERILOR AUTO.
STRUCTURA BUSINESS-PLANULUI ORGANIZĂRII SSA
3.1 Stadiile şi etapele proiectării întreprinderilor auto
Proiectarea întreprinderilor auto poate fi efectuată în două stadii - proiectul tehnic şi desenele de lucru
sau într-un singur stadiu - proiectul tehnic de execuţie. Proiectarea în două stadii este utilizată pentru
proiectarea obiectelor de construcţii mari şi compuşi. În practica proiectării întreprinderilor auto o răspândire
mai largă a primit proiectarea într-un singur stadiu.
Procesul de proiectare a întreprinderilor auto este efectuat în câteva etape.
Etapa 1. Elaborarea planului da afaceri (business planului) sau argumentarea tehnico – economică a
proiectului.
Business planul este destinat pentru aprecierea oportunităţii implementării măsurilor respective şi
reprezintă un document în care se reflectă scopul organizării întreprinderii, căile de atingere a acestui scop şi
resursele necesare.
Structura business planului
Structura recomandată a business-planului poate fi următoare:
 informații generale și memorandumul de confidențialitate;
 rezumat;
 introducere;
 situația existentă;
 descrierea proiectului de afaceri (obiectului de investiții);
 analiza pieţei de servicii şi concurenţilor;
 politica de marketing a întreprinderii;
 planul de investiții și realizarea proiectului;
 planul de producere;
 ecologizarea producţiei;
 planul financiar;
 indicatorii de eficacitate a proiectului;

26
  evaluarea riscurilor proiectului;
 anexe.

Informații generale și memorandumul de confidențialitate va conține:

• denumirea și destinația întreprinderii;
• date generale despre fondatorii;
• forma organizatorico-juridică a întreprinderii - S.A., S.R.L. sau Î.I.;
• procedura de înregistrare a întreprinderii;
• certificarea (autorizația) serviciilor;
• memorandum de confidențialitate.

Înregistrarea companiilor în Republica Moldova reprezintă un monopol de stat, care este efectuat prin intermediul
Camerei Înregistrării de Stat.
Autorizația este eliberată de ANTA - Agenția Națională de Transport Auto al Republicii Moldova.
Memorandumul de confidențialitate are ca scop avertizarea persoanelor cu acces la business planul despre
confidențialitatea informației respective prezentate în acest document.

Rezumatul reprezintă o sinteză succintă a propunerii de afacere şi este destinat pentru a atrage atenţia investitorilor la
business proiectul cu scopul primirii creditelor pentru realizarea proiectului.
Rezumatul se alcătuieşte în baza business planului deja elaborat.

SITUAȚIA EXISTENTĂ va conține caracteristica parcului de automobile în regiunea pentru care se realizează
proiectul, caracteristica stării actuale a ramurii de service auto etc.

DESCRIEREA PROIECTULUI DE AFACERE va conține:

• concepţia întreprinderii (esenţa proiectului, scopul şi obiectivele realizării proiectului, profilul întreprinderii, locul
amplasării etc.);
• spectrul serviciilor întreprinderii.

ANALIZA PIEŢII DE SERVICII ŞI CONCURENŢILOR prevede:

• analiza pieţei de service auto;
• alegerea furnizorilor de utilaje, piese de schimb, materiale etc.;
• analiza concurenţilor la prestarea serviciilor propuse.

POLITICA DE MARKETING A ÎNTREPRINDERII prevede:

• determinarea strategiei marketingului;
• politica de formare a preţului pentru prestarea serviciilor;
• politica de stimulare (promovare) a realizării serviciilor;
• politica de asigurare a capacităţii de concurenţă.

PLANUL DE INVESTIȚII ȘI REALIZAREA PROIECTULUI prevede determinarea volumului necesar de

investiții și etapele realizării proiectului.

PLANUL DE PRODUCERE prevede:

• organizarea procesului tehnologic de RT și RC a automobilelor;
• dinamica programului și volumului anual de lucru al întreprinderii;
• devizul și dinamica cheltuielilor de producție
• asigurarea calităţii;
• sistemul de evidenţă şi de circulaţie a documentaţiei;
• planul personalului.

ECOLOGIZAREA PRODUCŢIEI prevede o totalitate de acţiuni și măsuri pentru diminuarea impactului negativ a
proceselor tehnologice asupra mediului.

PLANUL FINANCIAR prevede:

• direcțiile de utilizare a mijloacelor bănești, condițiile și graficul de rambursare a creditului;
• raportul de profit și pierderi, bilanțul contabil și raportul privind fluxul mijloacelor băneşti.

27
 INDICATORII EFICACITĂȚII PROIECTULUI prevede calculul indicatorilor capacității financiare a
întreprinderii – diferite tipuri de rentabilitate, rotația activelor etc.

EFICACITATEA INVESTIȚIILOR ÎN PROIECT prevede calculul indicatorilor eficacității investițiilor în

proiect inclusiv termenului și duratei de recuperare a investițiilor

În compartimentul EVALUAREA RISCURILOR PROIECTULUI sunt descrise riscurile posibile la realizarea

proiectului, se apreciază probabilitatea apariţiei riscurilor şi căile de neutralizare a riscurilor.

Următoarele etape ale procesului de proiectare a întreprinderilor sunt:

Etapa 2. Alegerea terenului pentru construcţie.
Etapa 3. Eliberarea documentelor de confirmare a dreptului de proprietate sau de arendă a terenului în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Etapa 4. Alcătuirea sarcinii pentru proiectarea întreprinderii cu datele iniţiale respective.
Etapa 5. Elaborarea documentaţiei de proiectare – proiectului tehnic de execuţie, care se elaborează de
organizaţia de proiectare.
Etapa 6. Coordonarea documentaţiei de proiectare elaborate cu organele de putere locală şi cu organele
de supraveghere.
Documentaţia de proiectare se coordonează cu direcţia de arhitectură a primăriei, organul de medicină
preventivă, inspecţia ecologică, serviciul de pompieri şi salvatori, inspecţia de stat în construcţii etc. După
înlăturarea neajunsurilor documentele sunt semnate de responsabilii respectivi.
Etapa 7. Aprobarea documentaţiei de proiectare.
Etapa 8. Eliberarea de organul abilitat a autorizaţiei pentru construcţie.
Etapa 9. Monitorizarea (supravegherea) de autor a procesului de construcţie a întreprinderii.
Monitorizarea se efectuează de organizaţia de proiectare.
Etapa 10. Recepţia finală a construcţiei cu eliberarea documentelor necesare.
3.2 Structura şi conţinutul proiectului tehnic de execuţie
Proiectul tehnic de execuţie este alcătuit din mai multe compartimente.
Notă explicativă generală
Nota explicativă generală cuprinde temei pentru elaborarea proiectului, date iniţiale pentru proiectare,
caracteristica generală a întreprinderii, caracteristica lucrărilor efectuate, capacitatea de concurenţă etc.
Soluţii tehnologice
Soluţiile tehnologice sunt prima veriga în lanţul elaborării proiectului. La etapa aceasta se efectuează
calculul tehnologic al întreprinderii cu determinarea programului de producţie, volumelor de lucru, numărului
necesar de posturi şi de personal productiv şi auxiliar. Se elaborează mai multe variante de soluţii de
aranjament ale clădirilor şi încăperilor, care sunt coordonate cu clientul şi elaboratorii compartimentelor
conexe. Varianta finală se aprobă de client ca baza pentru elaborarea compartimentelor ulterioare. Mai departe
se elaborează amplasarea detaliată a posturilor şi utilajelor, se alcătuieşte specificaţia utilajelor. Se elaborează
schema principală de organizare a procesului (proceselor) de producţie şi propuneri privind organizarea
controlului calităţii produselor (serviciilor), se determină necesarul de resurse energetice, degajările etc. În final
sunt alcătuite sarcinile pentru elaborarea compartimentelor conexe.
Compartimentul dat este elaborat de ingineri în domeniul ingineriei şi tehnologiei transportului auto.
Planul general şi transport
Planul general al întreprinderii reprezintă rezolvarea complexă a problemelor de sistematizare şi de
amenajare a teritoriului şi include: caracteristica generală a raionului amplasării întreprinderii cu elaborarea
planului situaţional, măsurile de amenajare a teritoriului, soluţiile de amplasare a reţelelor şi comunicaţiilor,
desenul planului general cu indicarea: construcţiilor demolate, proiectate şi existente; obiectelor de protecţie a
mediului ambiant, de amenajare şi de înverzire; soluţiile de amplasare a reţelelor inginereşti şi comunicaţiilor
de transport.
Soluţii arhitecturale şi constructive
Soluţiile arhitecturale şi constructive includ partea arhitecturală (sistematizările clădirilor la diferite
niveluri, secţiuni, faţade, planul acoperişului, planul podelelor etc.) şi partea constructivă (fundaţii, construcţii
portante etc.).
28
 Utilaje inginereşti, reţele şi sisteme
Compartimentul dat include:
 soluţiile de alimentare cu apă, gaz, căldură, energie electrică, soluţiile de canalizare, încălzire, ventilare
şi de condiţionare a aerului;
 alegerea utilajelor inginereşti ale clădirilor.
Compartimente speciale:
 protecţia mediului ambiant;
 organizarea şi condiţiile de muncă ale lucrătorilor;
 sisteme antiincendiare;
 sisteme de semnalizare antifurt;
 măsurile de protecţie civilă;
 măsurile de prevenire a situaţiilor excepţionale.
Documentaţia de deviz cheltuieli
Documentaţia de deviz cheltuieli include calculele cheltuielilor şi respectiv costului proiectării,
construcţiei întreprinderii şi lucrărilor de investigare.

Eficacitatea investiţiilor
În baza indicatorilor cantitativi şi calitativi, determinaţi în rezultatul elaborării compartimentelor
respective ale proiectului se efectuează calculul eficacităţii investiţiilor
3.3 Documente normative pentru proiectarea întreprinderilor auto
Elaborarea documentaţiei de proiectare a întreprinderilor auto se efectuează în baza documentelor
normative în vigoare:
 Constituţia Republicii Moldova
 Legile şi Hotărârile Guvernului Republicii Moldova în domeniul proiectării întreprinderilor, securităţii
şi sănătăţii în muncă, protecţiei mediului ambiant etc.
 Normele şi regulile în construcţie (NCM – normele în construcţii moldovene,SNiP – строительные
нормы и правила, VSN - всесоюзные строительные нормы)
 Normele tehnologice de proiectare a întreprinderilor auto (ONTP 01-91, ONTP 02-91)
 Standardele naţionale, europene şi internaţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
protecţiei mediului ambiant
 Regulamentele privind revizia tehnică şi reparaţia autovehiculelor
 Regulamentele Companiilor producătoare de autovehicule şi de Service auto privind normativele
reviziei tehnice şi reparaţiei autovehiculelor şi proiectării întreprinderilor de Service auto
 Cataloagele utilajelor şi echipamentelor tehnologice
 Proiecte tipice a întreprinderilor auto
 Literatura tehnică în domeniu

4. PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A SECTOARELOR DE PRODUCŢIE ALE Î.T.A.,

S.S.A. ŞI ÎRA
4.1 Clasificarea şi caracteristica sectoarelor de producţie

Sectoarele de producţie ale ÎTA şi SSA(mai detaliat este prezentat în [16])

Zona (sectorul) reviziei tehnice a automobilelor
În zona RT se îndeplinesc lucrările profilactice cu scopul menţinerii stării de funcţionare a
automobilului.
Lucrările profilactice se clasifică: examinarea generală a automobilului; lucrări de strângere,
lucrări de control şi diagnosticare, lucrări de reglare şi lucrări de curăţare – ungere. Pot fi îndeplinite şi
unele lucrări însoţitoare ale reparaţiei curente – schimbarea unor piese şi ansambluri care nu necesită un
mare volum de lucru.
Zona reparaţiei curente a automobilelor
Se îndeplinesc lucrări legate cu înlăturarea defecţiunilor direct pe automobil sau cu schimbarea
ansamblurilor şi agregatelor defectate. Sunt prevăzute următoarele lucrări: de demontare - montare, de
curăţire – spălare, de lăcătuşărie – ajustare (depresare - presare, restabilirea filetului, etc.), de control –
29
reglare. Lucrările însoţitoare la demontare – montare sunt scurgerea şi alimentarea agregatelor cu
materiale de exploatare.
Zona de diagnosticare
Lucrările de diagnosticare servesc pentru aprecierea stării tehnice a automobilului, agregatelor şi
ansamblurilor lui fără demontarea lor cu scopul determinării volumului de lucrări la RT şi RC a
automobilului, precum şi pentru controlul calităţii lucrărilor îndeplinite la RT şi RC a automobilului.
Diagnosticarea D1 este destinată pentru controlul mecanismelor şi sistemelor care asigură
siguranţa circulaţiei automobilelor şi protecţia mediului ambiant.
Diagnosticarea D2 include lucrările de control profund a stării tehnice a tuturor agregatelor şi
sistemelor inclusiv şi indicii de tracţiune – economici.
Lucrările însoţitoare ale diagnosticărilor D1 şi D2 sunt lucrările de reglare.
Zona reviziei zilnice
(sectorul de curăţare – spălare a automobilelor)
Zona este destinată pentru îndeplinirea lucrărilor de curăţire a caroseriei (salonului) automobilului,
inclusiv prelucrarea sanitară a automobilelor cu destinaţie specială; spălarea părţilor exterioare şi a părţii
inferioare a caroseriei, jantelor roţilor şi a compartimentului motorului cu soluţii de spălare şi clătire;
ştergerea (uscarea) şi lustruirea.
În calitate de lucrări însoţitoare se îndeplinesc lucrările de purificare ale apelor de scurgere de
substanţele în suspensie (nămol) şi produsele petroliere.
Sectorul de sudare –tinichigerie
(Sector de RC a caroseriilor metalice)
Lucrările de tinichigerie. Se îndeplineşte îndreptarea elementelor caroseriei direct pe automobil
(lucrări pe posturi): panoul, aripile, apărătoarele de noroi, scările, stâlpii de caroserie, numerele de
înmatriculare etc.; îndreptarea elementelor caroseriei, demontate de pe automobil; restabilirea
geometriei caroseriei; confecţionarea pieselor de reparaţie şi cârpiturilor din foi de metal.
Lucrările de sudare. Se îndeplineşte sudarea fisurilor, rupturilor etc. direct pe automobil (lucrări
pe posturi); sudarea în condiţii staţionare a pieselor deteriorate; recondiţionarea pieselor uzate prin
încărcarea termică.
Sectorul de armătură
Lucrările de armătură constau în demontarea, reparaţia şi instalarea elementelor caroseriei:
lacătelor, balamalelor, ridicătoarelor de geam, suporturilor, mânerilor, cârligelor de închidere etc. Se mai
includ şi lucrările de schimbare ale sticlelor şi bordurilor.
Lucrările de demontare şi instalare a elementelor caroseriei pot fi îndeplinite direct în sector
(lucrările pe posturi) sau în zona RC a automobilelor.
Sectorul de prelucrare a lemnului (de tâmplărie)
În sectorul de prelucrare a lemnului se îndeplinesc lucrările de confecţionare din lemn a pieselor şi
părţilor componente ale caroseriei, cabinei şi platformei pentru încărcături care s-au defectat;
schimbarea acestor piese şi părţi componente pe automobil (lucrări pe posturi). În cazul lucrărilor
complicate, caroseria poate fi demontată de pe automobil şi piesele din lemn defectate se înlocuiesc.
Defectele mici se înlătură fără demontarea caroseriei de pe automobil.
Sectorul de tapiţerie
În sectorul de tapiţerie se îndeplinesc următoarele tipuri de lucrări: demontarea şi montarea
căptuşelii caroseriei (salonului) (lucrări pe posturi), demontarea şi montarea pe automobil a spătarelor şi
pernelor scaunelor (lucrări pe posturi); reparaţia căptuşelii spătarelor şi pernelor scaunelor;
confecţionarea şi asamblarea pieselor noi a căptuşelii caroseriei (salonului); confecţionarea căptuşelii
noi pentru spătarele şi pernele scaunelor; confecţionarea huselor (învelitoarelor) pentru scaune şi huselor
de motor. Demontarea şi montarea pe automobil a spătarelor, pernelor scaunelor şi căptuşelii se poate de
îndeplinit atât pe postul sectoarelor de tapiţerie cât şi pe posturile zonei RC a automobilelor.
Sectorul de vopsire şi prelucrare anticorosivă
Se îndeplinesc lucrările: vopsirea cu înlăturarea prealabilă a stratului vechi de vopsea; vopsirea
defectelor locale; vopsirea unor piese ale caroseriei; vopsirea agregatelor, ansamblurilor şi pieselor;
aplicarea inscripţiilor după tipar; pregătirea şi controlul materialelor de vopsire; aplicarea materialelor
anticorosive şi antifonice.
Lucrările de prelucrare a lemnului, de tinichigerie, de armătură, de tapiţerie şi de vopsire
alcătuiesc o grupă tehnologică.
Sectorul de arămărie
30
 În sectorul de arămărie se îndeplinesc următoarele tipuri de lucrări: controlul, reparaţia şi
încercarea radiatoarelor sistemului de răcire al motorului, radiatoarelor de ulei şi radiatoarelor
încălzitoarelor; controlul, reparaţia şi încercarea rezervoarelor de combustibil, conductelor de
combustibil şi ulei, conductelor sistemului de frânare; curăţirea radiatoarelor şi rezervoarelor de
combustibil în condiţii staţionare şi alte lucrări legate cu lipirea.
Sectorul de arcuri – fierărie
În lucrările de arcuri-fierărie se includ: reparaţia şi confecţionarea pieselor cu încălzirea lor în
forjă (cuptor), (îndreptarea la fierbinte, nituirea la fierbinte, forjarea pieselor); controlul, reparaţia şi
încercarea arcurilor în foi.
Sectorul de motoare
În sectorul de motoare se îndeplinesc următoarele lucrări: de curăţire – spălare, de demontare –
montare, de control, de completare, de reglare, precum şi rodajul motoarelor.
Se îndeplinesc şi unele lucrări de reparaţie: depresarea – presarea, găurirea, restabilirea filetului,
rectificarea teşiturilor (faţetelor) supapelor, rodarea supapelor, îndreptarea bielelor.
Se poate efectua şi echilibrarea arborelui cotit în ansamblu cu volantul şi ambreiajul.
Sectorul de agregate
În sectorul de agregate se îndeplinesc următoarele lucrări: de curăţire – spălare; de demontare –
montare; de control; de completare; lucrări de reglare ale ambreiajului, cutiei de viteze, transmisiei
cardanice, cutiei de distribuţie, transmisiei principale, punţilor spate şi faţă, sistemului de direcţie,
mecanismului de ridicare a benei, amortizoarelor şi elementelor sistemului de frânare.
Agregatele sunt demontate de pe automobil pentru efectuarea lucrărilor de RC.
Se îndeplinesc şi unele lucrări de reparaţie: depresarea – presarea, găurirea, restabilirea filetului,
îndreptarea, confecţionarea garniturilor de etanşare. Pot fi efectuate lucrările: echilibrarea arborelui
cardanic şi rodajul cutiei de viteze, transmisiei principale, diferenţialului.
Sectorul de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică
În sectorul mecanic şi de lăcătuşărie se îndeplinesc următoarele lucrări: prelucrarea la strunguri,
frezarea rectificarea rotundă şi plană, găurirea şi lucrări de lăcătuşărie. Aceste lucrări se îndeplinesc
pentru confecţionarea pieselor de strângere şi a altor piese mici, recondiţionarea pieselor la cotele de
reparaţie (arborele cotit al motorului, arborele de distribuire al motorului, cămăşile cilindrilor,
tamburelor de frână etc.), recondiţionarea suprafeţelor deteriorate, filetarea, prelucrarea mecanică a
pieselor după încărcarea termică.
Sectorul de acumulatoare
În sectorul de acumulatoare se îndeplinesc:
1) lucrările de reparaţie ale acumulatoarelor - constau din primirea, curăţirea – spălarea,
controlul şi descărcarea lor; scurgerea electrolitului; demontarea acumulatoarelor; schimbarea plăcilor,
separatoarelor, punţilor de conexiune, cutiilor, bornelor; completarea şi montarea acumulatoarelor. Pot fi
îndeplinite lucrările de lipire ale plăcilor la barete; lipirea elementelor punţilor de conexiune; astuparea
fisurilor cutiilor; turnarea baretelor şi bornelor;
2) pregătirea electrolitului - se pregăteşte electrolitul cu densitatea corespunzătoare;
3) alimentarea acumulatorului cu electrolit, încărcarea şi controlul de ieşire al acumulatoarelor.
Sectorul electrotehnic
În sectorul electrotehnic se îndeplinesc lucrările: de curăţire– spălare; de control – încercare; de
reglare; de demontare – montare, de completare şi reparaţie a generatorului, regulatorului cu releu,
demarorului, ruptorului – distribuitorului, ştergătorului de parbriz, bujiilor, bobinei de inducţie,
semnalului sonor, aparatelor de iluminare şi semnalizare. Se îndeplinesc lucrări de reparaţie a pieselor şi
ansamblurilor: depresarea – presarea, găurirea, filetarea, lucrări de electromontare, rebobinarea etc.
Sectorul de întreţinere tehnică a instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid
În lucrările de RC a instalaţiei de alimentare se includ: lucrările de curăţire – spălare; de control –
încercare; de reglare; de demontare – montare; de completare şi de reparaţie ale carburatorului, pompei
de combustibil, pompei de injecţie, injectoarelor şi filtrelor de combustibil.
Lucrările de reparaţie includ: rectificarea elementelor de refulare; lipirea plutitoarelor şi controlul
greutăţii lor; îndreptarea, prelucrarea suprafeţei pompei de benzină şi pârghiei mecanismului de
acţionare după încărcarea termică; confecţionarea garniturilor de etanşare etc.
Sectorul de întreţinere tehnică a instalaţiei de alimentare cu combustibil gazos
În lucrările de RC a instalaţiei de alimentare cu gaz se includ: lucrările de curăţire – spălare; de
control – încercare; de reglare; de demontare – montare; de completare şi de reparaţie ale reductoarelor
31
de presiune joasă şi presiune înaltă, carburatorului – amestecător, filtrelor, supapelor.
Sectorul de demontare – montare a anvelopelor
În sectorul de demontare – montare a anvelopelor se îndeplinesc următoarele lucrări: spălarea şi
uscarea roţilor (demontate de pe automobil); demontarea – montarea roţilor; controlul camerelor de aer,
anvelopelor, jantelor şi inelelor; reparaţia şi vopsirea jantelor; echilibrarea roţilor.
Sectorul de vulcanizare
În sectorul de vulcanizare se îndeplinesc lucrările de reparaţie locală ale camerelor şi ale
anvelopelor precum şi confecţionarea pieselor prin vulcanizare (presformele se confecţionează în
sectorul de prelucrare mecanică şi de lăcătuşărie).
Sectorul de recepţionare-livrare a automobilelor
Este destinat pentru efectuarea lucrărilor: la recepţionare – verificarea exteriorului automobilului,
verificarea completivităţii automobilului, verificarea agregatelor şi ansamblurilor în conformitate cu
comenzile clientului, verificarea sistemelor care asigură siguranţa circulaţiei rutiere şi protecţia mediului
ambiant, determinarea volumului necesar şi costului lucrului, definitivarea documentelor necesare;
la livrare – controlul lucrărilor efectuate, verificarea exteriorului şi completivităţii automobilului ,
livrarea automobilului clientului.
În procesele de recepţionare - livrare a automobilelor este utilă utilizarea utilajelor de diagnosticare.
Sectorul de pregătire automobilelor pentru vânzare
La staţiile de service auto cu 25... 50 de posturi este prevăzută şi vânzarea automobilelor cu
organizarea pregătirii automobilelor pentru vânzare care include: înlăturarea acoperirii anticorosive
temporare şi efectuarea operaţiilor de spălare-curăţare; verificarea corespunderii marcării motorului şi
caroseriei automobilului documentelor de însoţire; verificarea completivităţii automobilului; verificarea
generală a funcţionării agregatelor şi sistemelor automobilului; înlăturarea defectelor depistate.
La staţiile de service auto cu 25 de posturi pregătirea automobilelor pentru vânzare se efectuează
la posturile zonei de RT şi RC a automobilelor.
Sectoarele de producţie ale ÎRA

Sectoarele ÎRA se clasifică în 3 clase.

Sectoarele de clasa 1 sunt sectoare pentru care programa de producţie este exprimată numai prin
tipurile şi cantitatea Ni a obiectelor de reparaţie:
Secţia de demontare-montare:
 Sector de demontare a automobilelor (agregatelor);
 Sector de control-sortare
 Sector de completare
 Sector de reparaţie a cadrului
 Sector de demontare-montare a anvelopelor
 Sector de reparaţie a echipamentului electric
 Sector de reparaţie a acumulatoarelor
 Sector de arămărie
 Sector de montare generală a automobilului
Secţia de agregate:
 Sector de reparaţie a instalaţiei de alimentare
 Sector de asamblare şi încercare a agregatelor
 Sector de asamblare a motoarelor
 Sector de rodaj şi încercare a motoarelor
Secţia caroserie:
 Sector de tinichigerie
 Sector de tâmplărie
 Sector de tapiţerie
Secţia de recondiţionare a pieselor:
 Sector de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică
Sectoarele de clasa 2 sunt sectoare pentru care programa de producţie este exprimată prin
tipurile, cantitatea şi masa obiectelor de reparaţie (Gi - masa obiectului reparat;
Kgi – raportul procentual dintre masa pieselor şi masa obiectului reparat):
32
 Secţia de demontare-montare:
 Sector de spălare exterioară a automobilelor (agregatelor) şi spălarea-curăţarea ansamblurilor şi
pieselor
Secţia de recondiţionare a pieselor:
 Sector de arcuri-fierărie
 Sector termic
Sectoarele de clasa 3 sunt sectoare pentru care programa de producţie este exprimată prin
tipurile, cantitatea obiectelor de reparaţie şi prin aria suprafeţelor prelucrate (Si – aria
fiecărui obiect de reparaţie):
Secţia de recondiţionare a pieselor:
 Sector de sudare şi de încărcare prin sudare
 Sector de vopsire a agregatelor
 Sector de acoperiri galvanice
Secţia caroserie:
 Sector de vopsire

4.2 Calculul tehnologic al întreprinderii de transport auto

4.2.1 Date iniţiale:

1) modelele şi numărul АL de autovehicule deservite la întreprindere;
2) parcursul mediu zilnic al unui automobil, lmz , km;
3) categoria condiţiilor de exploatare ale autovehiculelor;
4) parcursul mediu al unui autovehicul de la începutul exploatării, km sau partea din parcursul
normat de amortizare;
5) numărul zilelor anuale de lucru ale autovehiculelor ZL.

4.2.2 Calculul coeficientului de pregătire tehnică a autovehiculelor

Coeficientului de pregătire tehnică αт a autovehiculelor se determină cu relaţia:
αт = 1/[1+(lmz ∙d ∙ k2 ∙ k4/1000)], (4.1)
unde lmz – parcursul mediu zilnic al unui automobil, km;
d – normativul zilelor de staţionare a automobilului la RT şi RC, zile/1000 km (tab.4.1);
k2 – coeficientul de corectare în dependenţă de modificaţia mijloacelor de transport (tab.4.2);
k4 – coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul automobilului de la începutul exploatării
(tab. 4.3).

4.2.3 Calculul parcursului anual al parcului de automobile ∑La , km

∑La = lmz ∙ ZL ∙ АL ∙ αт , (4.2)
unde ZL – numărul zilelor anuale de lucru ale automobilelor;
АL – numărul de autovehicule deservite la întreprindere.

Tabelul 4.1 – Normativele staţionării autovehiculelor la RT şi RC [3]

Normativul zilelor de staţionare a automobilului
Tipul mijloacelor de transport
la RT şi RC, zile/1000km, max.
Autoturisme
de clasă foarte mică (cilindreea până 1,2 l ) 0,1
de clasă mică 0,18
(cilindreea peste1,2 până 1,8 l )
de clasă medie (cilindreea peste1,8 până 3,5 l ) 0,22
Autobuze
de clasă foarte mică (lungimea până 5,0 m) 0,2
de clasă mică (lungimea peste 6,0 până 7,5 m) 0,25
de clasă medie (lungimea peste 8,0 până 9,5 m) 0,3
de clasă mare (lungimea peste 10,5 până 12,0 m) 0,35
de clasă foarte mare (lungimea peste 12,0 m) 0,45
Autocamioane

33
de capacitate foarte mică ( de la 0,5 până 1,0 tone) 0,25
de capacitate mică ( peste 1,0 până 3,0 tone ) 0,30
de capacitate medie ( peste 3,0 până 5,0 tone ) 0.35
de capacitate mare:
peste 5,0 până 6,0 tone 0,38
peste 6,0 până 8,0 tone 0,43
de capacitate foarte mare
peste 8,0 până 10,0 tone 0,48
peste 10,0 până 16,0 tone 0,53
Durata staţionării în RT şi RC a automobilelor din occident se primeşte de 5... 6 ori mai mică
decât în tabelul 4.1.

Tabelul 4.2 – Normativele coeficientului de corectare k2 [3]

Coeficient de corectare, k2
Modificarea mijloacelor de transport
Manopera RZ, RT şi RC Durata staţionării la RT şi RC
Automobil cu capacitatea de trecere mare 1,25 1,1
Automobil - furgon 1,2 1,1
Autofrigorifică 1,3 1,2
Autocisternă 1,2 1,1
Autorefueller 1,4 1,2
Autobasculantă 1,15 1,1
Autotractor 1,1 1,0
Automobil special 1,4 1,2
Ambulanţa 1,1 1,0
Automobil cu remorcă 1,15 1,1
Automobil de bază 1,0 1,0
Tabelul 4.3 – Normativele coeficienţilor de corectare k4' şi k4 [3]
Parcursul automobilului de la Automobile
începutul exploatării, partea din autoturisme autobuze autocamioane
parcursul normat de amortizare k4 k4' k4 k4' k4 k4 '
Până 0,25 0,7 0,7 0,5 0,7 0,4 0,7
Peste 0,25 până 0,50 0,7 0,7 0,8 0,7 0,7 0,7
Peste 0,50 până 0,75 1 1 1 1 1 1
Peste 0,75 până 1,00 1,4 1,3 1,3 1,3 1,2 1,2
Peste 1,00 până 1,25 1,5 1,4 1,4 1,4 1,3 1,3
Peste 1,25 până 1,50 1,6 1,4 1,5 1,4 1,4 1,3
Peste 1,50 până 1,75 2,0 1,4 1,8 1,4 1,6 1,3
Peste 1,75 până 2,00 2,2 1,4 2,1 1,4 1,9 1,3
Peste 2,00 până 3,00 2,5 1,4 2,5 1,4 2,1 1,3
4.2.4 Corectarea periodicităţilor reviziei tehnice a automobilelor
Periodicitatea RT de tip respectiv Li (L1, L2, L3… Ln), km:
Li = Lin ∙ k1 ∙ k3 , (4.3)
n
unde Li – normativele periodicităţilor RT de tip respectiv
L1n, L2n, L3n… Lnn, km (tab. 4.4);
k1 – coeficientul de corectare în dependenţă de categoria condiţiilor de exploatare (tab. 4.5);
k3 – coeficientul de corectare în dependenţă de condiţiile climaterice de exploatare (tab. 4.6);
Tabelul 4.4 – Normativele periodicităţilor RT a autovehiculelor
Tipul mijloacelor de transport fabricate în ţările C.S.I.
Periodicitatea reviziei tehnice, km
Modele de automobile
RT-1 [3] RT-2 [3]
Autoturisme 5000 20000
Autobuze 5000 20000
Autocamioane şi autobuze în baza de autocamioane 4000 16000

34
 Tipul mijloacelor de transport din occident
Periodicitatea reviziei tehnice, km
Modele de automobile
Gradul 1 Gradul 2 Gradul 3
MВ, IVECO 190, IVECO 260 [4] 30000 60000 90000
IVECO STRAILIS [7] M1: 60000 M2: 120000 -
IVECO DAILY [5] M1: 30000 M2: 90000 -
IVECO ;EURO CARGO [6] M1: 80000 M2: 160000 M3: 240000
VOLVO F12 [4] 30000 60000 90000
DAF XF 95 [8] X-service: 60000 Y-service: anual -
SCANIA [9] S-service: 45000 M-service: 90000 L-service: 180000
MB SPRINTER [10] 15000 - -

Tabelul 4.5 – Normativele coeficientului de corectare k1 [3]

Categoria condiţiilor de exploatare Coeficient de corectare, k1
periodicitatea RT manopera RC
I 1,0 1,0
II 0,9 1,1
III 0,8 1,2
IV 0,7 1,4
V 0,6 1,5

Tabelul 4.6 – Normativele coeficientului de corectare k3 [3]

Coeficient de corectare, k3
Clima conform GOST 16350-80
Periodicitatea RT Manopera RC
Moderat caldă 1,0 0,9

4.2.5 Calculul programului anual de producţie a reviziei tehnice a automobilelor

4.2.5.1 Determinarea numărului de RT de tip respectiv Nci într-un ciclu de deservire pentru
structura de deservire cu o treaptă
Numărul de RT:
Nc1 = 1 (4.4)
4.2.5.2 Determinarea numărului de RT de tip respectiv Nci într-un ciclu de deservire pentru
structura de deservire cu două trepte
Numărul de RT-2:
Nc2 = 1 (4.5)
Numărul de RT-1:
Nc1= L2/L1 - Nc2 (4.6)
4.2.5.3 Determinarea numărului de RT de tip respectiv Nci într-un ciclu de deservire pentru
structura de deservire cu mai multe trepte
Numărul de RT de grad superior:
Ncn= Ln/Ln = 1 (4.7)
Numărul de RT de grad inferior respectiv poate fi determinat prin metodă grafică. De exemplu,
pentru autocamioanele SCANIA este prevăzută structura de deservire cu trei trepte:
RTS (45000 km), RTM (90000 km), RTL (180000 km).
Graficul de revizie tehnică într-un ciclu de deservire
(180000 km) este următor:
RTS RTM RTS RTL
0 *──────*──────*──────*──────* 180000 km
45000 km 45000 km 45000 km 45000 km
|−−−−−−−−−−−−−−−−−|
90000 km
35
 |−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−|
180000 km
Numărul de RT de gradul 3:
NcRTL= 180000/180000 = 1
Numărul de RT de gradul 2:
NcRTM = 1
Numărul de RT de gradul 1:
NcRTS = 2
4.2.5.4 Determinarea numărului de cicluri nc de deservire pentru parcursul anual al parcului de
automobile ∑La
nc = ∑La/Ln , (4.8)
unde Ln – periodicitatea ultimului tip de deservire dintr-un ciclu.
4.2.5.5 Determinarea programului anual de revizie tehnică de tip respectiv ∑Nai
Revizia tehnică de gradul n:
∑Nan = Ncn ∙ nc (4.9)
Revizia tehnică de gradul (n-1):
∑Nan-1 = Ncn-1∙ nc (4.10)
Revizia tehnică de gradul (n-2):
∑Nan-2 = Ncn-2∙ nc (4.11)
Revizia tehnică de gradul 1:
∑Na1 = Nc1∙ nc (4.12)
Programul anual de revizie sezonieră, automobile:
∑Na RS = 2 ∙ АL (4.13)

4.2.5.6 Determinarea programului anual de revizie zilnică

∑NаRZZ = ∑La /lmz (4.14)
4.2.5.7 Determinarea programului anual de spălare – curăţare a automobilelor înainte de RT şi RC
∑NаRZR = 1,6 ∙ (∑Nan +∑Nan-1 +∑Nan-2 +∙∙∙+∑Na1) (4.15)

4.2.6 Corectarea normativelor manoperelor RT şi RC a automobilelor

Manopera RZ, om∙ h:
tRZZ = tnRZZ ∙ k2 , (4.16)
Manopera RZ, de spălare - curăţare înainte de RT şi RC, om∙ h:
tRZR = 0,5∙ tRZZ , (4.17)
Manopera RT de tip respectiv, om∙ h:
tRTi = tnRTi ∙ k2 ∙ k5 , (4.18)
Manopera specifică RC , om∙ h/ 1000 km:
tRC = tnRC ∙ k1 ∙ k2∙ k3 ∙ k4∙ k5 ∙ k6 , (4.19)
n n n
unde t RZZ , t RTi , t RC – normativele manoperelor RZ, RTi şi RC respectiv (tab. 4.7 şi 4.8);
k1 – coeficientul de corectare în dependenţă de categoria condiţiilor de exploatare (tab. 4.5);
k2 – coeficientul de corectare în dependenţă de modificaţia mijloacelor de transport (tab. 4.2);
k3 – coeficientul de corectare în dependenţă de condiţiile climaterice (tab. 4.6);
k4 - coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul automobilelor de la începutul exploatării
(tab. 4.3);
k5 - coeficientul de corectare în dependenţă de numărul automobilelor deservite (tab. 4.9);
k6 - coeficientul de corectare în dependenţă de modul de păstrare a automobilelor
(notă 2 la tab. 4.9).
Tabelul 4.7 – Normativele manoperelor RT şi RC a automobilelor ţărilor C.S.I. [3]
Normativele manoperelor
RC, om∙ h la 1000
Tipul mijloacelor de transport RT, om∙ h/automobil
km parcurs
RZZ RT-1 RT-2 RC
Autoturisme
36
 de clasă foarte mică 0,15 1,9 7,5 1,5
de clasă mică 0,2 2,6 10,5 1,8
de clasă medie 0 25 3,4 13,5 2,1
Autobuze
de clasă foarte mică 0,25 4,5 18,0 2,8
de clasă mică 0,3 6,0 24,0 3,0
de clasă medie 0,4 7,5 30,0 3,3
de clasă mare 0,5 9,0 36,0 4,2
de clasă foarte mare 0,8 18,0 72,0 6,2
Autocamioane
de capacitate foarte mică 0,2 1,8 7,2 1,55
de capacitate mică 0,3 3,0 12,0 2,0
de capacitate medie 0,3 3,6 14,4 3,0
de capacitate mare
peste 5,0 până 6,0 t 0,3 3,6 14,4 3,4
peste 6,0 până 8,0 t 0,35 5,7 21,6 5,0
de capacitate foarte mare
peste 8,0 până 10,0 t 0,4 7,5 24,0 5,5
peste 10,0 până 16,0 t 0,5 7,8 31,2 6,1
Sistemul de alimentare cu gaz lichefiat de ţiţei 0,08 0,3 1,0 0,45
Sistemul de alimentare cu gaz natural comprimat 0,1 0,9 2,4 0,85
Remorcile de capacitate medie şi mare cu două axe 0,1 2,1 8,4 1,15
Remorcile de capacitate mare cu o axă 0,15 2,1 8,4 1,15
Remorcile de capacitate foarte mare cu două axe 0,15 2,2 8,8 1,25
Remorcile de capacitate foarte mare cu mai multe axe 0,15 3,0 12,0 1,7

Tabelul 4.8 – Normativele manoperelor RT şi RC a autotractoarelor din occident [4]

Normativele manoperelor:
Modelul mijloacelor de transport RT, om∙ h RC, RZZ,
Gradul 1 Gradul 2 Gradul 3 om∙ h la1000 km om∙ h
MВ 4,7 8,93 17,6 2,7 0,5
IVECO 190, IVECO 260 4,7 8,93 17,6 2,7 0,5
VOLVO F12 6,9 14,43 18,5 2,2 0,5

Tabelul 4.9 – Normativele coeficientului de corectare k5 [3]

Numărul de automobile Coeficientul k5 de Numărul de automobile Coeficientul k5 de
deservite la întreprindere corectare a manoperelor deservite la întreprindere corectare a manoperelor
RT şi RC RT şi RC
până 25 1,55 150 – 200 1,05
25 – 50 1,35 200 – 300 1,00
50 – 100 1,19 300 – 400 0,90
100 – 150 1,10 400 – 500 0,89
Notă: 1 – manopera RZ nu se corectează cu coeficientul k5.
2 – coeficientul de corectare k6 în dependenţă de modul de păstrare a automobilelor: păstrarea
afară - 1,0; păstrarea în încăpere - 0,9

4.2.7 Calculul volumelor anuale de lucru de RT şi RC a automobilelor

Volumul anual de lucru a RZ, om∙ h:
∑ТRZZ = tRZZ∙ ∑NaRZZ , (4.20)
Volumul anual de lucru a RZ, de spălare – curăţare înainte de RT şi RC, om∙h:
∑ТRZR = tRZR∙ ∑NaRZR, (4.21)
Volumul anual de lucru a RT de tip respectiv, om∙ h:
∑Т RTi = t RTi ∙ ∑Nai , (4.22)

Volumul de lucru total anual a RT, om∙ h:

37
 ∑ТRT = ∑( ∑Т RTi ), (4.23)
Volumul de lucru total anual a RC, om∙ h:
∑ТRC = tRC∙ ∑La /1000, (4.24)

Tabelul 4.10 – Repartizarea volumelor de lucru anuale pe tipuri şi între sectoarele de producţie
(а1, а2, а3 … an, tab. 4.11)
Denumirea subdiviziunii
1 2
Zonă de revizie zilnică a
automobilelor (RZ)
Zonă de revizie tehnică a
automobilelor din occident
Zonă de revizie tehnică a
automobilelor ţărilor C.S.I.
Zonă de reparaţie curentă a
automobilelor
Zonă de diagnosticare a
automobilelor din occident
Zonă de diagnosticare a
automobilelor ţărilor C.S.I.
Sector de tâmplărie
Sector de reparaţie curentă a
caroseriilor metalice ale
automobilelor
Continuare tabelul 4.10
1 2
Sector de vopsire
Sector de agregate
Sector de lăcătuşărie şi de
prelucrare mecanică
Sector electrotehnic
Sector de acumulatoare
Sector de întreţinere a
instalaţiei de alimentare cu
combustibil
Lucrările efectuate Formula de calcul
3
spălarea automobilului, efectuată zilnic ТSZ = а1 ∙∑ТRZZ /100
curăţarea automobilului, efectuată zilnic ТCZ = а2 ∙∑ТRZZ /100
spălarea automobilului înainte de RT şi RC ТSR = а3 ∙∑ТRZR /100
curăţarea automobilului înainte de RT şi RC ТCR = а4 ∙∑ТRZR /100
Total RZ ТRZ= ТSZ+ТCZ+ТSR+ТCR
RT: lucrările de strângere, de reglare, de ungere
ТRT = а6 ∙∑ТRT/100
RT -1: lucrările de strângere, de reglare, de ungere ТRT1 = а5 ∙∑Т1/100
RТ -2: lucrările de strângere, de reglare, de ungere ТRT2 = а6 ∙∑Т2/100
Total RT ТRT = ТRT1 + ТRT2
lucrările de reglare şi de demontare - montare
ТRC = а7 ∙∑ТRC/100
diagnosticarea la RC Тdr = а9 ∙∑ТRC /100
diagnosticarea la RT Тdt = а10 ∙∑ТRT2 /100
Total zonă de diagnosticare ТD = Тdr+ Тdt
diagnosticarea generală D1 la RT - 1 Тg1 = а8 ∙∑ТRT1 /100
diagnosticarea generală D1 la RC Тgr = а9 ∙∑ТRC /100
Total D1 ТD1= Тg1 + Тgr
diagnosticarea profundă D2 la RT -2 Тp2 = а10 ∙∑Т2 /100
diagnosticarea profundă D2 la RC Трr =а11 ∙∑ТRC/100
Total D2 ТD2= Тp2 + Трr
Total zonă de diagnosticare ТD = ТD1+ TD2
lucrările de tâmplărie Тt =а12 ∙∑ТRC/100
lucrările de sudare efectuate nemijlocit pe automobil
Тsp=а13 ∙∑ТRC /100
(la posturi)
lucrările de tinichigerie (rihtuire) efectuate nemijlocit
pe automobil (la posturi) Тtp = а14 ∙∑ТRC /100
lucrările de sudare efectuate la locurile de muncă
staţionare
Тss = а15 ∙∑ТRC /100
lucrările de tinichigerie efectuate la locurile de muncă
staţionare
Тts = а16 ∙∑ТRC /100
Total reparaţia caroseriilor Тst = Тsp + Тtp + Тss + Тts
3
lucrările de vopsire Тv = а17 ∙∑ТRC /100
lucrările de agregate Та = а18 ∙∑ТRC/100
inclusiv:
RC a motoarelor
Тm = 0,45 ∙ Та
RC a agregatelor de alte tipuri Таg = 0,55 ∙ Та
lucrările de lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică
Тlm = а19 ∙∑ТRC/100
lucrările electrotehnice Тel = а20 ∙∑ТRC/100
lucrările de întreţinere a acumulatoarelor Таc = а21 ∙∑ТRC/100
lucrările de întreţinere instalaţiei de alimentare cu
combustibil Тiа = а22 ∙∑ТRC/100
38
Sector de anvelope
Sector de arcuri – fierărie
Sector de arămărie
Sector de tapiţerie şi de
armatură
lucrările de demontare-montare a anvelopelor
Тdm =а23 ∙∑ТRC/100
lucrările de vulcanizare Тvl = а24 ∙∑ТRC/100
Total Тan = Тdm + Тvl
lucrările de
Тaf = а25 ∙∑ТRC/100
arcuri - fierărie
lucrările de arămărie Тar = а26 ∙∑ТRC/100
lucrările de tapiţerie Тtp = а27 ∙∑ТRC/100
lucrările de armatură Таr = а28 ∙∑ТRC /100
Total Тtar = Тtp + Таr

Tabelul 4.11 – Repartizarea procentuală a lucrărilor de RT şi RC a automobilelor [3]

Raportul procentual pe tipuri de lucrări

Autocamioane
Autoturisme

semiremorci
Remorci şi
Autobuze
Tipurile lucrărilor de RT şi RC

RZZ
De spălare (а1) 15 10 9 30
De curăţare (а2) 25 20 14 10
De alimentare 12 11 14 -
De control-diagnosticare 13 12 16 15
De reparaţie 35 47 47 45
RZR
De curăţare (а4) 60 55 40 40
De spălare (а3) 40 45 60 60
RT-1
De diagnosticare D-1(a8) 15 8 10 4
De strângere, de reglare, de ungere (а5) 85 92 90 96
RT-2
De diagnosticare D-2 (а10) 12 7 10 2
De strângere, de reglare, de ungere (а6) 88 93 90 98
RC
Lucrările la posturi:
De diagnosticare D-1 (а9) 1 1 1 2
De diagnosticare D-2 (а11) 1 1 1 1
De reglare şi de demontare-montare (а7) 33 27 35 30
De sudare (а13): 4 5 - -
caroseria din metal - - 4 15
caroseria din lemn - - 2 6
De tinichigerie (а14) 2 2 - -
caroseria din metal - - 3 10
caroseria din lemn - - 1 4
De vopsire (а17) 8 8 6 7
De tâmplărie pentru caroseria din lemn (а12 ) - - 4 15
Total la posturi 49 44 50 65
Lucrările în sectoare:
De agregate (а18 ) 16 17 18 -
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică (а19) 10 8 10 13
Electrotehnice (а20) 6 7 5 3
De acumulatoare (а21) 2 2 2 -
39
 Întreţinerea sistemului de alimentare (а22) 3 3 4 -
Demontarea - montarea anvelopelor (а23) 1 2 1 1
De vulcanizare (а24) 1 1 1 2
De arcuri-fierărie (а25) 2 3 3 10
De arămărie (а26) 2 2 2 2
De sudare (а15) 2 2 1 2
De tinichigerie (а16) 2 2 1 1
De armatură (а28) 2 3 1 1
De tapiţerie (а27) 2 3 1 -
Total în sectoare 51 56 50 35
Total în întreprindere 100 100 100 100

4.2.8 Calculul numărului necesar de muncitori productivi

Numărul nominal de muncitori productivi Рn:

Рn= Тsec /Fn , (4.25)
Numărul efectiv de muncitori productivi Рe:
Рe= Тsec /Fe , (4.26)
unde Тsec - volumul anual de lucru în sectorul respectiv, om∙ h (tab. 4.10);
Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12);
Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12).

Tabelul 4.12 – Fondul nominal şi efectiv anual de lucru al personalului productiv [3]
Denumirea meseriei Durata Fondul anual de lucru al muncitorilor, h
săptămânii de lucru, concediului de bază,
h. zile nominal Fn efectiv Fe
Zugrav 35 30 1830 1610
Cele alte meserii 40 30 2070 1820

4.2.9 Calculul numărului necesar de muncitori auxiliari

Numărul de muncitori auxiliari ∑Рa se determină în funcţie de numărul total de muncitori

productivi ∑Рn :

Tabelul 4.13 – Normativele numărului de muncitori auxiliari

Numărul efectiv total de muncitori Normativul cantităţii muncitorilor auxiliari, % din
productivi numărul total de muncitori productivi [3]
1 2
până 50 inclusiv 30
peste 50 până 60 29
peste 60 până 70 28
peste 70 până 80 27

Continuare tabelul 4.13

1 2
peste 80 până 100 26
peste 100 până 120 25
peste 120 până 150 24
peste 150 până 180. 23
40
 peste 180 până 220 22
Tabelul 4.14 – Repartizarea muncitorilor auxiliari pe meserii
Raportul procentual al muncitorilor
Denumirea lucrărilor auxiliare
auxiliari pe tipuri de lucrări [3], %
Întreţinerea utilajelor tehnologice şi instrumentelor 20
Întreţinerea căilor de comunicaţii inginereşti 15
Lucrările de expediere 25
Recepţionarea, păstrarea şi livrarea bunurilor materiale 15
Curăţarea încăperilor de producţie 10
Curăţarea terenului 10
Întreţinerea compresorilor 5

4.2.10 Calculul numărului de posturi pentru RT şi RC a automobilelor

Numărul necesar de posturi se calculează separat pentru fiecare sector, unde sunt efectuate
lucrările la posturi.
Numărul necesar de posturi ХSZ pentru spălarea zilnică mecanizată a automobilelor în zonă de RZ
se determină cu relaţia:
ХSZ = ∑NRZZ /(Fp∙ Аm), (4.27)
unde ∑NRZZ - programul anual de RZ, efectuat zilnic (formula 4.14);
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Аm – productivitatea pe oră a utilajului de spălat, automobile/h: (Аm = 15...25 pentru
autocamioane; Аm =20...30 pentru autobuze;Аm = 30...40 pentru autoturisme).
Tabelul 4.15 – Fondul nominal anual Fp al timpului de lucru al utilajelor (posturilor) [3]
Fondul nominal anual al timpului de lucru în dependenţă de numărul de
Numărul zilelor
schimburi, h.
lucrătoare anuale
1 schimb 1,5 schimburi 2 schimburi 3 schimburi
255 2070 3105 4140 -
305 2070 3105 4140 6210
357 2420 3630 4840 7260
365 2480 3720 4960 7440
Numărul necesar de posturi Хi pentru spălarea zilnică manuală, spălarea profundă, curăţarea
zilnică şi profundă în zonă de RZ a automobilelor, pentru zonă de RT, zonă de RC, pentru sectoarele de
tâmplărie, de RC a caroseriilor şi de vopsire a automobilelor se determină cu relaţia:

Хi = Тi ∙ φ / (Fp∙ Рm∙ η), (4.28)

unde Тi – volumul anual de lucru la posturile respective, om∙ h

(tab. 4.10);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor respective (tab. 4.16);
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului respectiv, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (tab. 4.17, 4.18);
η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului respectiv (tab. 4.19).

Tabelul 4.16 – Valorile coeficientului φ de rezervare a posturilor [3]

Coeficientul de rezervare al posturilor φ, în dependenţă de
numărul de automobile deservite la întreprindere:
peste 100 peste 300
Tipurile posturilor de lucru până 100
până 300 până 500
şi numărului de schimburi:
1 2÷3 1 2÷3 1 2÷3
RZ (RZZ şi RZR) 1,8 1,4 1,5 1,25 1,35 1,18
41
RT, diagnosticarea generală şi profundă 1,4 1,2 1,25 1,13 1,17 1,09
RC (de reglare, de demontare-montare, de vopsire) 1,8 1,4 1,5 1,25 1,35 1,18
RC (de sudare-tinichigerie
1,4 1,2 1,25 1,13 1,17 1,09
(RC a caroseriei), de tâmplărie)

Tabelul 4.17 – Valorile numărului mediu Рm de muncitori care lucrează simultan la un post pentru
autobuze şi autoturisme [3]
Numărul mediu de muncitori Рm care lucrează simultan la un post
Tipurile mijloacelor de transport

Autoturisme
Autobuze
Tipurile posturilor de lucru
de clasă
de clasă de clasă de clasă de clasă
foarte
foarte mică mică medie mare
mare
Posturile RZ:
lucrările de curăţare 2 1 2 2 2 3
lucrările de spălare 1 1 1 1 1 1
Posturile RC:
lucrările de reglare şi de
1 1 1 1,5 1,5 1,5
demontare-montare
lucrările de sudare-tinichigerie 1 1 1,5 1,5 2 2
lucrările de vopsire 1,5 1,5 2 2 2,5 2,5
Posturile de diagnosticare 1 1 2 2 2 2
Posturile RT: 2 2 2 2,5 3 3

Tabelul 4.18 – Valorile numărului mediu Рm de muncitori care lucrează simultan la un post
pentru autocamioane [3]
Numărul mediu de muncitori Рm care lucrează simultan
la un post
Tipurile mijloacelor de transport
Autocamioane semiremorci
mică şi medie

Remorci şi

Tipurile posturilor de lucru

de capacitate

de capacitate

de capacitate

de capacitate
foarte mare
foarte mică

mare

Posturile RZ:
lucrările de curăţare 1 2 2 2 1
lucrările de spălare 1 1 1 1 1
Posturile RC:
lucrările de reglare şi de demontare-montare 1 1 1,5 1,5 1
lucrările de sudare-tinichigerie 1 1,5 1,5 1,5 1
lucrările de vopsire 1,5 2 2 2 1
lucrările de tâmplărie 1 1 1 1,5 1
Posturile de diagnosticare 1 2 2 2 1
Posturile RT: 2 2 2,5 3 1

42
 Tabelul 4.19 – Valorile coeficientului  de utilizare al timpului de lucru al postului [3]
Coeficientul η de utilizare al timpului de
lucru al postului,în dependenţă de numărul
Tipurile posturilor de lucru
de schimburi
1 schimb 2 schimburi 3 schimburi
Posturile RZ:
lucrările de curăţare 0,98 0,97 0,96
lucrările de spălare 0,90 0,88 0,87
Posturile RT 0,98 0,97 0,96
Posturile de diagnosticare 0,90 0,88 0,87
Posturile RC:
- de reglare, de demontare-montare (care nu sunt înzestrate cu 0,98 0,97 0,96
utilajele speciale), de sudare-tinichigerie, de tâmplărie
- de demontare-montare (care sunt înzestrate cu utilajele speciale) 0,93 0,92 0,91
- de vopsire 0,90 0,88 0,87

4.2.11 Calculul suprafeţelor încăperilor de producţie

Suprafaţa încăperii de producţie Sp, m2 pentru efectuarea lucrărilor la posturi (zonă de RZ, zonă de
RT, zonă de RC a automobilelor, zonă de diagnosticare, sector de reparaţie a caroseriilor, sector de
vopsire) se determină cu relaţia:
Sp = fa ∙ Хi ∙ Kd, (4.29)
2
unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m ;
Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă (p. 4.2.10);
Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor (Kd = 5...6)
Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi S s, m2 se
determină cu relaţia:
Ss = ∑fut ∙ Kd, (4.30)
unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m2 ;
Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor (Kd = 4...4,5 ).
În cazul lipsei datelor despre suprafaţa ocupată de utilajele în plan, suprafaţa încăperii de producţie
Ss, m2 pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi se determină în funcţie de numărul nominal
de muncitori într-un schimb mai încărcat (tab. 4.20).
Tabelul 4.20 – Suprafeţele specifice ale încăperilor de producţie

următorul muncitor f2,

Suprafaţa specifică

Suprafaţa specifică
muncitor f1, m2

pentru fiecare
pentru primul

m2
Denumirea sectoarelor

Electrotehnic 14 5
De acumulatoare 36 10
Întreţinerea instalaţiei de alimentare 36 5
De demontare-montare a anvelopelor 18 10
De vulcanizare 18 10
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică 54 8
De arcuri-fierărie 27 15
De arămărie 18 8
De sudare ( pentru încăpere fără posturi) 18 10
De tinichigerie (pentru încăpere fără posturi ) 27 10
De agregate:
RC a motoarelor 54 12
43
 RC a agregatelor 54 12
De armatură 14 15
De tapiţerie 27 10

Tabelul 4.21 – Suprafeţele aproximative ale încăperilor de producţie [11]

Suprafaţa încăperii, m2 în dependenţă de numărul maxim de
Denumirea încăperii muncitori într-un schimb mai încărcat
1 2 3 4 6 8 10
Electrotehnic 14 18 27 36 54 72 72
De acumulatoare 36 54 54 54 54 54 54
Întreţinerea instalaţiei de alimentare 14 18 27 36 36 36 36
De demontare-montare a anvelopelor 14 36 45 54 54 54 54
De vulcanizare 18 27 36 36 36 36 36
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică 54 54 54 63 81 95 108
De arcuri-fierărie 27 36 54 72 95 95 95
De arămărie 18 27 36 45 54 54 54
De sudare ( pentru încăpere fără posturi) 18 27 36 36 36 36 36
De tinichigerie (pentru încăpere fără posturi ) 27 36 45 63 72 72 72
De agregate: 54 54 54 63 126 144 180
RC a motoarelor
RC a agregatelor
De armatură 14 18 27 36 36 36 36
De tapiţerie 27 36 54 54 54 54 54

4.2.12 Calculul suprafeţelor depozitelor

Suprafeţele depozitelor Sd, m2 , se determină cu relaţia:
Sd = fd ∙ Kс1 ∙ Kс2 ∙ Kс3 ∙ Kс4 ∙ Kс5 ∙ АL, (4.31)
unde fd – suprafaţa specifică a depozitului respectiv, m2/1 automobil (tab. 4.22);
Kc – coeficienţi de corectare în dependenţă de:
Kс1– parcursul mediu zilnic al automobilelor (tab. 4.23);
Kс2 – numărul de automobile (tab. 4.24);
Kс3 – tipul mijloacelor de transport (tab. 4.25);
Kс4 – înălţimea depozitării (tab. 4.26);
Kс5 – categoria condiţiilor de exploatare (tab. 4.27).

Tabelul 4.22 – Normativele suprafeţelor specifice fd ale depozitelor [3]

Suprafaţa specifică a depozitului la
Denumirea depozitului 1 unitate de mijloace de transport, m2
autoturisme autobuze autocamioane
Piese de schimb 0,20 0,44 0,40
Materiale de exploatare 0,20 0,44 0,40
Agregate şi ansambluri 0,15 0,30 0,25
Materiale lubrifiante 0,15 0,18 0,16
Vopsele 0,04 0,06 0,05
Instrumente 0,01 0,015 0,015
Metale 0,02 0,03 0,025
Anvelope 0,16 0,26 0,24

Tabelul 4.23 – Valorile coeficientului de corectare Kс1 [3]

Parcursul mediu zilnic al Coeficient de Parcursul mediu zilnic al Coeficient de
automobilului, km corectare, Kс1 automobilului, km corectare, Kс1
100 0,8 250 1,0
150 0,85 300 1,15
200 0,9 350 1,25

44
 Tabelul 4.24 – Valorile coeficientului de corectare Kс2 [3]
Numărul mijloacelor de transport Coeficient de corectare, Kс2
până 50 1,4
peste 50 până 100 1,2
peste 100 până 150 1,15
peste 150 până 200 1,1
peste 200 până 300 1,0
peste 300 0,95

Tabelul 4.25 – Valorile coeficientului de corectare Kс3 [3]

Tipul mijloacelor de transport Coeficient de corectare Kс3
Autoturisme:
de clasă foarte mică 0,6
de clasă mică 0,7
de clasă medie 1,0
Autobuze:
de clasă foarte mică 0,4
de clasă mică 0,6
de clasă medie 0,8
de clasă mare 1,0
de clasă foarte mare 1,4
Autocamioane:
de capacitate foarte mică 0,5
de capacitate mică 0,6
de capacitate medie 0,8
de capacitate mare:
peste 5,0 până 6,0 t 1,0
peste 6,0 până 8,0 t 1,2
de capacitate foarte mare:
peste 8,0 până 10 t 1,3
peste 10,0 până 16,0 t 1,5

Tabelul 4.26 – Valorile coeficientului de corectare Kс4 [3]

Înălţimea depozitării, m Coeficient de corectare, Kс4
3,0 1,6
3,6 1,35
4,2 1,15
4,8 1,0
5,4 0,9
6,0 0,8

Tabelul 4.27 – Valorile coeficientului de corectare Kс5 [3]

Coeficient de corectare,
Categoria condiţiilor de exploatare ale automobilelor
Kс5
I 1,0
II 1,05
III 1,1
IV 1,15
V 1,2

4.2.13 Calculul suprafeţelor încăperilor tehnice

Tabelul 4.28 – Valorile suprafeţelor încăperilor tehnice
Denumirea încăperii Suprafaţa încăperii, m2

45
 De compresor 15...20
De ventilator 20...30
De transformator 15...25

4.2.14 Calculul suprafeţelor încăperilor de uz social

Suprafaţa încăperilor de uz social Sus, m2 se determină cu relaţia:
Sus = fm ∙ ∑ Рn /ρ, (4.32)
2
unde fm – normă sanitară pentru un muncitor, m /muncitor ;
∑ Рn – numărul total de muncitori la întreprindere;
ρ – numărul specific de lucrători la o unitate de inventar sau la un m2 de suprafaţă.

Tabelul 4.29 – Valoarea normativelor fm şi ρ

Denumirea încăperii de uz social fm, m2/muncitor [12] ρ [12]

De garderob 0,40 1
Lavoar 0,80 15...20
De duş 2,00 3...5
Veceu 2,50 30
Fumuar* 0,03 1
*
Suprafaţa minimă a fumuarului 8 m2

4.3 Calculul tehnologic al staţiei de service auto (S.S.A.)

Tabelul 4.30 - Date iniţiale pentru proiectare:

Numărul de automobile Numărul de Parcursul anual al Clasa sau modelul Regimul zilnic de Numărul zilelor
care folosesc serviciile automobile vândute unui automobil, auto-turismelor lucru al S.S.A., anuale de lucru
S.S.A., la S.S.A., La ,km (numărul de ale S.S.A.
АS.S.A. Аv schimburi) ZL

4.3.1 Calculul programului de producţie al S.S.A.

Programul anual de spălare – curăţare comercială a automobilelor ∑Nscc, automobile:
∑Nscc = dsc∙ АS.S.A. , (4.33)
unde dsc – numărul de vizite anuale la spălare-curăţare al unui automobil (tab. 4.31);
АS.S.A. – numărul de automobile deservite la S.S.A.

Tabelul 4.31 – Numărul anual de vizite ale automobilelor la S.S.A.

Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor
Companiile
S.S.A. urbane ONTP 01-91 [3]
Europene [2]
Numărul de vizite anuale al unui automobil la S.S.A. pentru efectuarea RT 2 3,4 – 5,2
şi RC, vizite/automobil
Numărul de vizite anuale al unui automobil la S.S.A. pentru efectuarea 5 5
lucrărilor de spălare-curăţare, vizite/automobil
Numărul de vizite anuale al unui automobil la S.S.A. pentru efectuarea 1 1
lucrărilor de prelucrare anticorosivă a caroseriei, vizite/automobil
Programul anual de RT şi RC a automobilelor ∑NR , automobile:
∑NR = dR∙ АS.S.A., (4.34)
unde dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil (tab. 4.31);
АS.S.A. – numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A.
Programul anual de prelucrare anticorosivă a caroseriei ∑Nаk, automobile (se calculează pentru
S.S.A. cu АS.S.A. peste 1000):
∑Nаk = dаk∙ АS.S.A., (4.35)
unde dаk – numărul de vizite anuale la prelucrarea anticorosivă a caroseriei al unui automobil (tab. 4.31);
46
 АS.S.A. – numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A.
Programul anual de recepţionare - livrare a automobilelor ∑NRL, automobile:
∑NRL = dR∙ АS.S.A. + ∑Nаk , (4.36)
unde dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil (tab. 4.31);
АS.S.A. – numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A.

Programul anual de pregătire pentru vânzare a automobilelor ∑Npv , automobile:

∑Npv = Аv , (4.37)
unde Аv – numărul de automobile vândute anual la S.S.A.

4.3.2 Calculul volumelor anuale de lucru la S.S.A.

Volumul anual de lucru de spălare-curăţare a automobilelor ∑Тsc, om∙h :
∑Тsc = tsc ∙ (∑Nscc + ∑NR +∑Nаk) (4.38)

Volumul anual de lucru de recepţionare-livrare ∑ТRL om∙h :

∑ТRL = tRL ∙ ∑NRL (4.39)
Volumul anual de lucru de prelucrare anticorosivă a caroseriei ∑Таk om∙h :
∑Таk = tаk ∙ ∑Nаk (4.40)
Volumul anual de lucru de pregătire pentru vânzare
∑Тpv om∙h :
∑Тpv = tpv ∙ ∑Npv (4.41)
Volumul anual de lucru de RT şi RC a automobilelor
∑ТR om∙h :
∑ТR = ks∙tR∙ La∙ АS.S.A./1000 (4.42)
unde tsc, tRL, tаk, tpv – manopera lucrărilor de spălare – curăţare, recepţionare – livrare, prelucrare
anticorosivă şi de pregătire pentru vânzare respectiv, om∙h (tab. 4.32);
tR – manopera RT şi RC a automobilelor, om∙h/1000 km (tab. 4.32)
ks – coeficient de corectare în dependenţă de capacitatea S.S.A.
În conformitate cu ONTP 01 – 91 ks = 1.05 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru până la
5; ks = 1.00 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 5 până la 10; ks = 0.95 pentru S.S.A. cu
numărul de posturi de lucru peste 10 până la 15; ks= 0.90 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru
peste 15 până la 25; ks = 0.85 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 25 până la 35; ks = 0.80
pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 35.
Pentru automobile din occident ks = 1.05 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru până la 5;
ks = 1.00 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 5 până la 10; ks = 0.92 pentru S.S.A. cu
numărul de posturi de lucru peste 10 până la 15; ks= 0.83 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru
peste 15 până la 25; ks = 0.75 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 25 până la 35; ks = 0.67
pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 35.
Notă: Aproximativ pentru fiecare 100 de automobile este necesar 1 post de lucru.

Tabelul 4.32 – Normativele manoperelor

Normativele manoperelor, om∙h
Pentru un automobil,
om∙h/automobil
anticorosivă a
Recepţionare

Tipul mijloacelor de transport Specifică RT şi RC,

Prelucrare

caroseriei
spălare şi

Pregătire
şi livrare
curăţare

vânzare
pentru

om∙h/1000 km parcurs

S.S.A. urbane ONTP Companiile

01-91 Europene
Autoturisme:
de clasă foarte mică 2,0 1,54 0,15 0,15 3,5 3,0
47
(cilindreea pană 1,2 l inclusiv)
de clasă mică
2,3 1,77 0,2 0,2 3,5 3,0
(cilindreea peste1,2 l până 1,8 l inclusiv)
de clasă medie
2,7 1,92 0,25 0,25 3,5 3,0
(cilindreea peste1,8 l până 3,5 l inclusiv)

4.3.3 Repartizarea volumelor anuale de lucru pe tipuri şi între sectoarele de producţie

(valorile а1, а2, а3 etc., % - tab. 4.34, b1, b2, b3 etc., % - tab. 4.35)

Tabelul 4.33 – Repartizarea volumelor de lucru

Denumirea sectorului Lucrările efectuate Formula de calcul
1 2 3
Sector de spălare şi curăţare a automobilelor spălarea şi curăţarea a
∑Тsc (compartiment 4.3.2)
automobilelor
Zonă de RT a automobilelor RT în volumul total Тт = а2 ∙b2∙∑ТR/10000
lucrările de ungere Тun = а3 ∙b3∙∑ТR/10000
Total RT ТRT = Тт + Тun
Zonă de reparaţie curentă a automobilelor reparaţia şi reglarea frânelor Тfr = а5 ∙b5∙∑ТR/10000
Reglarea unghiurilor roţilor
Тrd = а4∙b4∙∑ТR/10000
directoare
lucrările electrotehnice Тe = а6 ∙b6∙∑ТR/10000
reparaţia instalaţiei de alimentare Тal = а7 ∙b8∙∑ТR/10000
lucrările de acumulatoare Та = а8 ∙b10∙∑ТR/10000
lucrările de demontare - montare a
Тan =а9 ∙b12∙∑ТR/10000
anvelopelor
reparaţia agregatelor şi
Тaa=а10∙b14∙∑ТR/10000
ansamblurilor
lucrările de arămărie Тar=а12∙b18∙∑ТR/10000
lucrările de tapiţerie Тt=а14∙b21∙∑Тр/10000
Total zona de RC
Sector de diagnosticare a automobilelor lucrările de diagnosticare (motor,
frâne, echipament electric, analiza ТD = а1∙b1∙∑ТR/10000
gazelor de eşapament)
Sector de reparaţie a caroseriei lucrările de sudare şi tinichigerie
Тsp=а11∙b16∙∑ТR/10000
efectuate la posturi
lucrările de sudare şi tinichigerie
efectuate la locurile de muncă Тsl=а11∙b17∙∑ТR/10000
staţionare
Total RC a caroseriei Тcr = Тsp + Тsl
Sector de vopsire lucrările de vopsire Тvp=а13∙b20∙∑ТR /10000
lucrările de prelucrare
∑Таk (compartiment 4.3.2)
anticorosivă
Total sector de vopsire
Sector de agregate reparaţia agregatelor şi
ansamblurilor Таg=а10∙b15∙∑ТR /10000
inclusiv:
RC a motoarelor Тm = 0,45∙ Таg
RC a altora agregate Таgr = 0,55∙ Таg
Sector de lăcătuşărie şi de prelucrare lucrările de lăcătuşărie şi de
prelucrare mecanică
Тlm=а15∙b23∙∑ТR/10000
mecanică
Sector electrotehnic lucrările electrotehnice Тel =а6∙b7∙∑ТR/10000

48
Sector de acumulatoare lucrările de întreţinere
Таc =а8∙b11∙∑ТR/10000
acumulatoarelor
Sector de întreţinere instalaţiei de alimentare lucrările de întreţinere instalaţiei
de alimentare cu combustibil
Тia = а7∙b9∙∑ТR/10000
cu combustibil
Sector de anvelope lucrările de demontare-montare
Тav=а9∙b13∙∑ТR/10000
anvelopelor şi de vulcanizare
Sector de tapiţerie şi de armatură lucrările de tapiţerie şi
Тta =а14∙b22∙∑ТR/10000
de armatură
Sector de arămărie lucrările de arămărie Тrm =а12∙b19∙∑ТR/10000
Sector de recepţionare – livrare a recepţionarea-livrarea ∑ТRL
automobilelor automobilelor (compartiment 4.3.2)

Tabelul 4.34 - Raportul procentual pe tipuri de lucrări [3]

Raportul procentual pe tipuri de lucrări în
dependenţă de numărul de posturi
(1 post pentru aproximativ 100 de
Tipurile lucrărilor automobile AS.S.A. deservite la S.S.A.), %:

până la 10

până la 30
până la 20
peste 10

peste 20
până la 5

peste 30
peste 5
inclusiv
De diagnosticare (motor, frâne, echipamentul electric,
6 5 4 4 3
analiza gazelor de eşapament) (а1)
Revizia tehnică a automobilelor (а2) 35 25 15 10 6
Lucrările de ungere (а3) 5 4 3 2 2
Reglarea unghiurilor roţilor directoare (а4) 10 5 4 4 3
Reparaţia şi reglarea frânelor (а5) 10 5 3 3 2
Lucrările electrotehnice (а6) 5 5 4 4 3
Reparaţia instalaţiei de alimentare (а7) 5 5 4 4 3
Lucrările de acumulatoare (а8) 1 2 2 2 2
Lucrările de demontare – montare a anvelopelor (а9) 7 5 2 1 1
Reparaţia agregatelor şi ansamblurilor (а10) 16 10 8 8 8
Reparaţia caroseriei (de sudare şi tinichigerie) (а11) - 8 23 25 32
Lucrările de arămărie (а12) - 2 2 3 3
Lucrările de vopsire (а13) - 10 16 20 25
Lucrările de tapiţerie (а14) - 1 3 3 2
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică (а15) - 8 7 6 5
Total: 100 100 100 100 100

Tabelul 4.35 - Raportul procentual pe tipuri de lucrări [3]

Raportul procentual pe tipuri de lucrări, %
Tipurile lucrărilor efectuate efectuate în sectoare
la posturi fără posturi
De diagnosticare (motor, frâne, echipamentul electric,
100 (b1) -
analiza gazelor de eşapament)
Revizia tehnică a automobilelor 100 (b2) -
Lucrările de ungere 100 (b3) -
Reglarea unghiurilor roţilor directoare 100 (b4) -
Reparaţia şi reglarea frânelor 100 (b5) -

49
Lucrările electrotehnice 80 (b6) 20 (b7)
Reparaţia instalaţiei de alimentare 70 (b8) 30 (b9)
Lucrările de acumulatoare 10 (b10) 90 (b11)
Lucrările de demontare – montare a anvelopelor 30 (b12) 70 (b13)
Reparaţia agregatelor şi ansamblurilor 50 (b14) 50 (b15)
Reparaţia caroseriei ( de sudare şi tinichigerie) 75 (b16) 25 (b17)
Lucrările de arămărie 75 (b18) 25 (b19)
Lucrările de vopsire 100 (b20) -
Lucrările de tapiţerie 50 (b21) 50 (b22)
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică - 100 (b23)
Lucrările de spălare şi curăţare a automobilelor 100 (b24) -

4.3.4 Calculul numărului necesar de muncitori productivi

Numărul nominal de muncitori productivi Рn:
Рn= Тsec /Fn, (4.43)
Numărul efectiv de muncitori productivi Рe:
Рe= Тsec /Fe, (4.44)
unde Тsec – volumul anual de lucru în sectorul respectiv, om∙ h (tab. 4.33);
Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12);
Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12);
Notă: Sectorul respectiv poate fi organizat în cazul când numărul efectiv de muncitori depăşeşte
0,7. Lucrările de arămărie pot fi efectuate în sector de reparaţie a caroseriei, lucrările de acumulatoare –
în sector electrotehnic (în încăperi separate), lucrările de lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică – în sector
de agregate. În cazul volumului de lucru foarte mic lucrările de reparaţie a agregatelor, şi electrotehnice
pot fi efectuate în zonă de RC a automobilelor (VSN 01 - 89).
4.3.5 Calculul numărului necesar de muncitori auxiliari
Numărul de muncitori auxiliari şi repartizarea acestora pe meserii sunt prezentate în tab. 4.13 şi
4.14.
4.3.6 Calculul numărului de posturi pentru RT şi RC a automobilelor
4.3.6.1 Sector de spălare şi curăţare a automobilelor
Numărul de posturi pentru spălarea mecanizată a automobilelor:
ХSM = ∑Nscc /(Fp∙ Аm), (4.45)
unde ∑Nscc - programul anual de spălare – curăţire comercială (compartiment 4.3.1) ;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Аm – productivitatea pe oră a utilajului de spălat, automobile/h: (Аm = 30...40).
Numărul de posturi pentru spălarea manuală a automobilelor:
ХSC = ∑ТSC ∙ φ/(Fp∙ Рm∙ η), (4.46)
unde ∑ТSC – volumul anual de lucru de spălare – curăţire a automobilelor, om∙ h (compartiment 4.3.3);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 2 în conformitate cu
ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1); η - coeficientul de
utilizare al timpului de lucru al postului, η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două
schimburi.

4.3.6.2 Zonă de revizie tehnică a automobilelor

Numărul de posturi pentru RT a automobilelor:
ХRT = ТRT ∙ φ/(Fp∙ Рm∙ η), (4.47)
unde ТRT – volumul anual de lucru de RT a automobilelor, om∙ h (compartiment 4.3.3);
φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 2 în conformitate cu
ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η= 0,95 cu regimul de lucru într-un
50
schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.3 Zonă de diagnosticare a automobilelor

Numărul de posturi pentru zonă de diagnosticare a automobilelor:
ХD = ТD ∙ φ / (Fp∙ Рm∙ η), (4.48)
unde ТD – volumul anual de lucru de diagnosticare a automobilelor, om∙ h (compartiment 4.3.3);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η= 0,95 cu regimul de lucru într-un
schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.4 Zonă de reparaţie curentă (RC) a automobilelor

Numărul de posturi pentru control şi reglarea unghiurilor roţilor directoare:
ХRD = Тrd ∙ φ/(Fp∙ Рm∙ η), (4.49)
unde Тrd – volumul anual de lucru de control şi reglare a unghiurilor roţilor directoare, om∙ h (
compartiment 4.3.3);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η= 0,95 cu regimul de lucru într-un
schimb şi 0,94 în două schimburi.
Numărul de posturi pentru RC a automobilelor :
ХRC = ТRC ∙ φ/(Fp∙ Рm∙ η), (4.50)
unde ТRC – volumul anual de lucru în zonă de RC a automobilelor, om∙ h (compartiment 4.3.3);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 2 în conformitate cu
ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η= 0,95 cu regimul de lucru într-un
schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.5 Sector de reparaţie curentă a caroseriilor automobilelor

Numărul de posturi pentru lucrările de sudare – tinichigerie nemijlocit pe automobil:
Хcr = Тcr ∙ φ/(Fp∙ Рm∙ η), (4.51)
unde ТRC – volumul anual de lucru de sudare – tinichigerie nemijlocit pe automobil, om∙ h
(compartiment 4.3.3);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab.4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 1,5 în conformitate cu
ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η = 0,95 cu regimul de lucru într-un
schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.6 Sector de vopsire a automobilelor

Numărul de posturi pentru vopsirea automobilelor :
Хvp = Тvp ∙ φ/(Fp∙ Рm∙ η), (4.52)
unde Тvp – volumul anual de lucru de vopsire a automobilelor, om∙h ( compartiment 4.3.3);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post (Рm = 1,5 în conformitate cu
ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η = 0,95 cu regimul de lucru într-un
schimb şi 0,94 în două schimburi.
Notă: Sector de vopsire cu o cameră combinată de vopsire-uscare necesită aproximativ 3...4
posturi pentru lucrările de pregătire pentru vopsire.
51
 Numărul de posturi pentru prelucrarea anticorosivă a caroseriei automobilelor :
Хak = Тak ∙ φ/(Fp∙ Рm∙ η), (4.53)
unde Тak – volumul anual de lucru de prelucrare anticorosivă a caroseriei, om∙ h (compartiment 4.3.3);
φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η= 0,95 cu regimul de lucru într-un
schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.7. Sector de recepţionare-livrare a automobilelor

Numărul de posturi pentru recepţionarea–livrarea automobilelor :
ХRL = ТRL ∙ φ/(Fp∙ Рm∙ η), (4.54)
unde ТRL – volumul anual de lucru de recepţionare-livrare a automobilelor, om∙ h (compartiment 4.3.3);
φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post, Рm = 1,0;
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η = 0,95 cu regimul de lucru într-un
schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.7 Calculul suprafeţelor încăperilor de producţie

Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor la posturi Sp, m2 (zonă de SC, zonă de
RT, zonă de RC a automobilelor, zonă de diagnosticare, sector de reparaţie a caroseriilor, sector de
vopsire) se determină:
Sp = fa ∙ Хi ∙ Kd, (4.55)
unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m2 ;
Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă (compartiment 4.3.6);
Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor (pentru calcule Kd = 5...6).
Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi S s, m2 se
determină:
Ss = ∑fut ∙ Kd, (4.56)
unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m2 ;
Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor (pentru calcule Kd = 4...4,5).
În cazul lipsei datelor despre suprafaţa ocupată de utilaje în plan, suprafaţa încăperii de producţie
Ss, m2 pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi se determină reieşind din numărul nominal
de muncitori într-un schimb mai încărcat.
Tabelul 4.36 – Suprafeţele specifice ale încăperilor de producţie pentru efectuarea lucrărilor în
sectoare fără posturi
muncitor f1, m2

pentru fiecare
pentru primul
Suprafaţa

Suprafaţa

muncitor
specifică

specifică

următor

Denumirea sectoarelor f2, m2

Electrotehnic 15 9
De acumulatoare fără încăperile pentru pregătirea electrolitului şi 21 15
încărcarea acumulatoarelor
Pregătirea electrolitului 4 3
Încărcarea acumulatoarelor 4 3
Întreţinerea sistemului de alimentare cu combustibil 14 8
De demontare-montare a anvelopelor 18 15
De vulcanizare 12 6
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică 18 12
De arămărie 15 9
De sudare ( pentru încăpere fără posturi) 15 9
De tinichigerie (pentru încăpere fără posturi ) 18 12
52
 De agregate(fără încăpere pentru spălarea agregatelor şi ansamblurilor) 22 14
De armatură 12 6
De tapiţerie 18 5

4.3.8 Calculul suprafeţelor depozitelor

Suprafeţele depozitelor Sd, m2 , se determină:
Sd = fd ∙ ∑NR / 1000, (4.57)
unde fd – suprafaţa specifică a depozitului respectiv, m2/1000 automobile deservite (tab. 4.36);
∑NR – programul anual de RT şi RC a automobilelor (compartiment 4.3.1)

Tabelul 4.37 – Suprafeţele specifice ale depozitelor

Denumirea depozitului fd , m2/1000 automobile [3]
Depozit de piese de schimb 32
Depozit de materiale de exploatare 6
Depozit de agregate şi ansambluri 12
Depozit de lubrifianţi 6
Depozit de vopsele 4
Depozit de instrumente Sd = 5...6 m2
Depozit de anvelope 8
Depozit pentru păstrarea agregatelor şi accesoriilor auto, demontate de pe
1,6 m2 pentru fiecare post de lucru
automobile

4.3.9 Calculul suprafeţelor încăperilor tehnice

De compresor - 6...10 m2; de transformator – 10...12 m2.
4.3.10 Calculul suprafeţelor încăperilor de uz social
Suprafaţa încăperilor de uz social Sus , m2 se determină:
Sus = fm ∙ ∑ Рn /ρ , (4.58)
unde fm – normă sanitară pentru un muncitor, m2/muncitor (tab. 4.29);
∑Рn – numărul total de muncitori (compartiment 4.3.4);
ρ – numărul specific de lucrători la o unitate de inventar sau la un m2 de suprafaţă (tab. 4.29).

4.3.11 Calculul suprafeţelor încăperilor administrative ale serviciului de service tehnic al

S.S.A.
Tabelul 4.38 – Numărul recomandat de personal administrativ al serviciului de service tehnic
Denumirea personalului Numărul recomandat de personal pentru S.S.A. cu numărul de posturi de Numărul
al serviciului de service lucru: primit de
tehnic până la 10 de la 10 de la 30 până 40 peste 50 personal
până 20
Brigadier 1- îndeplineşte şi 1- îndeplineşte şi 5 8
funcţiile de recepţioner, funcţiile de service-
dispecer şi de service- manager şi dispecer
manager
Recepţioner - 1 2 4
Service - manager - 1 1 1+1
adjunct
Dispecer - - 1 2
Funcţionar de oficiu - - 1 2
(klerk)
Casier 1 2 3 4
2
Suprafaţa oficiului service - managerului 10 - 15 m . Oficiul recepţionerului posedă comunicarea
directă cu sectorul de recepţionare. Suprafaţa recomandată 6 m2 pentru primul şi plus 3 m2 pentru fiecare
următor colaborator. Dispeceratul se amplasează în aşa mod ca să fie asigurată vizibilitatea posturilor.
Suprafaţa recomandată 5 m2 pentru un lucrător. Oficiul serviciului de service tehnic se amplasează în

53
apropierea cu oficiul managerului. Suprafaţa recomandată 8 m2 pentru primul şi plus 5 m2 pentru fiecare
următor colaborator. Casa se amplasează în apropierea cu oficiul recepţionerului, suprafaţa recomandată -
3 m2 pentru un lucrător. Suprafaţa minimă a depozitului pentru blanchete este de 5 m2. Sala de aşteptare
(încăpere pentru clienţi) ocupă suprafaţa de 2,5 m2 pentru fiecare client şi se amplasează în apropierea cu
sala de demonstrare a automobilelor şi caselor (numărul zilnic de clienţi alcătuieşte 3% din numărul de
automobile deservite la S.S.A.).
Sala de expoziţie a automobilelor ocupă suprafaţa 25 – 30 m2 pentru un automobil. Numărul de
automobile în sala de expoziţie aproximativ este egal cu numărul de automobile vândute in timp de 3 – 4
săptămâni.

4.3a. Calculul tehnologic al ÎRA (producţia de bază)

1. Datele iniţiale pentru calculul tehnologic:

programul anual de RK a automobilelor complete modelelor de bază Nao;

programul anual de RK a automobilelor complete de alte modele Na1; Na2 e.t.c.
programul anual de RK a agregatelor Nag1; Nag2 e.t.c.

Modelele de bază ale automobilelor:

autocamioane de capacitate medie (peste 3 până la 5 tone);
autobuze de clasă medie (lungimea peste 8 până la 9,5 m);
autoturisme de clasă medie (cilindreea peste 1,8 până la 3,5 litri).

Agregatul de forţă include motorul, ambreiajul, cutia de viteze.

2. Determinarea programului anual de producţie Ne echivalent cu programul automobilelor

modelelor de bază

Ne = Nao+(Na1 Ka1·Km1 + Na2 Ka2·Km2 +···+ Nan Kan·Kmn) +

+ (Nag1 Ka1 Kag1 + Nag2 Ka2 Kag2 + ···+ Nagn Kan Kagn)
unde Nao – programa anuală de RK a automobilelor modelelor
de bază;
Ka – coeficient de corectare pentru a aduce programa de producţie la modelul automobilului de
bază (tab.8.1 – pentru automobile complete şi tab.8.2 – pentru agregate);
Km - coeficient de corectare în dependenţă de modificaţia mijloacelor de transport:
(ONTP 02-91 – numai pentru autobasculante şi automobile cu capacitate de trecere ridicată):
Kag - coeficient de corectare pentru a aduce programul de RK a agregatelor la RK a
automobilului complet (tab.8.3)
Tabelul 8.1- Valoarea coeficientului de corectare Ka pentru
automobile complete (ONTP 02-91)
Tipul mijloacelor de transport Caracteristica mijloacelor de transport Valoarea coeficientului Ka
Autocamioane Capacitate, t
de capacitate foarte mică de la 0,3 până la 1 0,9
de capacitate mică peste 1 până la 3 0,95
de capacitate medie peste 3 până la 5 1
de capacitate mare peste 5 până la 6 1,15
peste 6 până la 8 1,7
de capacitate foarte mare peste 10 până la 15 2,0

Autoturisme Cilindreea, l
de clasă foarte mică până 1,2 0,6/1,1
de clasă mică peste 1,2 până la 1,8 0,75/1,3
54
de clasă medie peste 1,8 până la 3,5 1/1,75

Autobuze Lungimea, m
de clasă foarte mică până 5 0,4/1,4
de clasă mică peste 6 până la 7,5 0,6/2,1
de clasă medie peste 8 până la 9,5 1/3,5
de clasă mare peste 10 până 12 1,2/4,2
de clasă foarte mare peste 16 până la 18 1,9/6,6
Note:
1. Coloana 3 pentru autoturisme coeficientul Кa este indicat pentru a aduce: in numărător – la
autoturismul de clasă medie, in numitor – la autocamionul de capacitate medie.
2. Coloana 3 pentru autobuze coeficientul Кa: numărător – la autobuzul de clasă medie, numitor – la
autocamionul de capacitate medie.

Tabelul 8.2- Valoarea coeficientului de corectare Ka pentru agregate (ONTP 02-91)

Tipul mijloacelor de transport Valoarea coeficientului Ka
agregat de forţă celelalte agregate
Autocamioane
de capacitate foarte mică 0,8 0,9
de capacitate mică 0,9 1
de capacitate medie 1 1
de capacitate mare 1,15 1,3
până 6 t
peste 6 până la 7,9 t 1,7 2
peste 8 t 2,1 3,5
de capacitate foarte mare 2,1 3,3
Autoturisme
de clasă foarte mică 0,7/0,65 0,7/0,45
de clasă mică 0,9/0,8 0,85/0,5
de clasă medie 1/0,9 1/0,6
Note:
1. Coloane 2 şi 3 pentru autoturisme coeficientul Кa este indicat pentru a aduce: in numărător – la
agregatele autoturismului de clasă medie, in numitor – la agregatele autocamionului de capacitate
medie.
2. Pentru autobuze sunt utilizaţi coeficienţi analogici pentru autoturisme şi autocamioane în dependenţă
de modelul de bază al agregatului instalat la autobuz.

Tabelul 8.3 – Valoarea coeficientului de corectare Kag (ONTP -02-91)

Agregate Autocamioane Auto-
de capacitate mică şi de capacitate medie de capacitate mare şi foarte turisme
foarte mică mare
42 44 42 44 42 64 66 42
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Motor – 1 0,21 0,18 0,23 0,2 0,23/0,24 0,23 0,22 0,12
completivitate
Cutia mecanică de 0,03 0,03 0,04 0,04 0,04 0,04 0,04 0,015
viteze
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Transmisia - - - - - - - -
hidromecanică
Cutia de distribuţie - 0,025 - 0,03 - 0,03 0,03 -
Puntea din faţă 0,05 - 0,05 - 0,05 0,05 - 0,05
Puntea din faţă:motor - 0,08 - 0,08 - - 0,08 -
Puntea din spate şi 0,07 0,07 0,07 0,07 0,06 0,065 0,07 0,025
55
mijlocie
Mecanismul de direcţie 0,01 0,01 0,01 0,015 0,015/0,02 0,02 0,02 0,005
Caroseria 0,05 0,05 0,05 0,05 0,05 0,05 0,05 0,55
Notă:
1. Coloana 6: în numărător – pentru automobile cu MAS, în numitor – cu MAC
2. Pentru autobuze sunt utilizaţi coeficienţi analogici pentru autoturisme şi autocamioane în dependenţă
de modelul de bază al agregatului instalat la autobuz.

3. Corectarea manoperilor de RK

Manopera de RK Tai a automobilului complet de model respectiv

Tai = Tna KN·Ks·Ka,

unde Tna – normativul manoperii RK a automobilului modelului de bază, om·h (tab.8.4);
KN - coeficient de corectare în dependenţă de mărimea programului de producţie Ne (fig.8.4);
Ks – coeficient de corectare în dependenţă de structura programului de producţie (tab.8.5);
Ka - coeficient de corectare pentru a aduce manopera RK la automobilul complet de model
respectiv (tab.8.1)

Tabelul 8.4 – Normativele manoperilor de RK a automobilelor

Tipul MT Programa anuală de producţie, Manopera, om·h
unităţi
Autoturism de clasă medie 1000 308
Autocamion de capacitate medie 2000 175

Normativele manoperilor de RK a agregatelor

Denumirea agregatului Manopera, om·h
Motor КamAZ-740 (fără reparaţia instalaţiei de alimentare) cu încercare pe stand 30.08
Motor KamAZ EURO -I, II (fără reparaţia instalaţiei de alimentare) cu încercare pe stand 34,18
Cutia de viteze ZF 16.0
Cutia de viteze KamAZ КПП-15 9.87
Cutia de viteze KamAZ КПП-14 6.92
Reductorul punţii din spate KamAZ 6.52
Reductorul punţii din mijloc KamAZ 9.3
Motor MAN 60
Motor IVECO 51…70
Motor VAZ 22,4

56
 Figura 8.4 - Coeficient de corectare KN în dependenţă de mărimea programului de producţie Ne

Tabelul 8.5 - Valoarea coeficientului de corectare Ks

Raportul: programa Valoarea coeficientului de corectare Ks
automobilelor complete la RK a automobilelor cu MAS RK a automobilelor cu MAC
programa agregatelor
1:0 1 1
1:0,5 0,98 0,97
1:1 0,96 0,94
1:1,5 0,94 0,92
1:2 0,93 0,91

Manopera de RK Tagi a agregatului respectiv

Tagi = Tai·Kmd·Kagi,

unde Tai – manopera RK a automobilului modelului respectiv, om·h (calcule precedente);

Kmd - coeficient de corectare în dependenţă de numărul de tipuri de agregate reparate la ÎRA
(pentru un tip Kmd = 1, pentru mai multe tipuri Kmd = 1,05);
Kagi – coeficient de corectare pentru a aduce manopera de RK a automobilului complet la
agregatul respectiv în dependenţă de structura programului de producţie (tab.8.3);

4. Determinarea volumului anual de lucru ∑Ti

∑Ti = Ti·Ni
Automobile complete modelelor de bază ∑Tao = Tao·Nao ;

Automobile complete de alte modele ∑Tai = Ta1·Na1 + Ta2·Na2 + e.t.c.;

Total automobile complete ∑Ta = ∑Tao +∑Tai ;

Agregate ∑Tag = Tag1·Nag1 + Tag2·Nag2 + e.t.c.

57
 5. Distribuirea volumului anual de lucru pe tipuri şi între sectoare
Tabelul 8.6- Distribuirea volumului anual de lucru ∑Ta pe tipuri pentru
RK a autoturismelor complete
Denumirea lucrărilor Distribuirea lucrărilor pe tipuri
motor, % motor, om·h
Dezasamblarea agregatelor 1,05
Spălarea pieselor 0,15
Control-sortarea pieselor 0,17
Completarea pieselor 0,58
Reparaţia motorului:
lucrările de lăcătuşărie şi de burghiere de reparaţie a
bloc-motorului şi chiulasei 0,77
lucrările de lăcătuşărie de reparaţie a arborelui cotit şi a
arborelui cu came 0,74
încercare hidraulică a bloc-motorului şi chiulasei 0,11
de presare 0,13
alezarea bloc-motorului 0,44
finisarea (netezirea) cilindrelor bloc-motorului 0,27
rectificarea fusurilor arborelui cotit 0,25
lustruirea fusurilor arborelui cotit 0,10
rectificarea camelor arborelui de distribuţie 0,16
montarea motorului 2,45
vopsirea motorului 0,08
Încercarea motorului 0,50
Lucrările de lăcătuşărie 1,20
Lucrările de prelucrare mecanică 1,65
Lucrările termice 0,01
Lucrările de sudare şi de metalizare 0,23
Lucrările galvanice 0,30

Tabelul 8.7- Distribuirea volumului anual de lucru ∑Tag pe tipuri

pentru RK a agregatelor de forţă
Denumirea lucrărilor Distribuirea lucrărilor pe tipuri, %
Spălarea prealabilă 0,38
Demontarea prealabilă 2,64
Spălarea agregatelor parţial demontate 0,21
Demontarea pe ansamblurilor 2,64
Demontarea ansamblurilor 3,22
Spălarea pieselor 0,41
Înlăturarea calaminei şi pietrei de cazan 0,82
Control-sortarea pieselor 2,00
Completarea pieselor 2,43
Montarea ansamblurilor 11,70
Lucrările de arămărie 1,13
Montarea generală 12,60
Încercarea şi reglarea 6,04
Completarea finală 5,25
Vopsirea 0,13
Reparaţia bloc-motorului 14,40
Încercare hidraulică 0,97
De presare 0,66
Alezarea cilindrelor 4,37
Honuirea cilindrelor 2,36
Alezarea lăcaşelor rulmenţilor 1,31

58
Reparaţia arborelui cotit:
lucrările de lăcătuşărie 1,18
lucrările de rectificare 2,92
lucrările de lustruire 0,91
lucrările de strunjire 0,99
Lucrările de prelucrare mecanică 15,70
Lucrările de lăcătuşărie 7,80
Lucrările de sudare şi de încărcare prin sudare 2,26
Lucrările de fierărie 0,15
Lucrările termice 0,03
Lucrările de metalizare 0,21
Lucrările galvanice 0,79
Lucrările de reparaţie cu materiale polimere 1,06

6. Calculul numărului necesar de muncitori productivi

Calculul numărului necesar de muncitori productivi se efectuează separat pentru fiecare sector de
producţie.
Numărul nominal de muncitori productivi Рn:
Рn= Тsec /Fn ,
Numărul efectiv de muncitori productivi Рe:
Рe= Тsec /Fe ,
unde Тsec - volumul anual de lucru în sectorul respectiv, om∙ h;
Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h;
Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h.
7. Calculul numărului necesar de muncitori auxiliari, personal de serviciu, personal administrativ,
ingineri şi tehnicieni
Numărul de muncitori auxiliari, personal de serviciu, personal administrativ, ingineri şi tehnicieni ∑Рi
se determină în funcţie de numărul total de muncitori productivi ∑Рproductivi :
Tabelul 8.8 – Calculul numărului de muncitori auxiliari, personal de serviciu, personal administrativ,
ingineri şi tehnicieni
Denumirea lucrătorilor Normativul numărul de lucrători, % din numărul total de muncitori productivi
Muncitori auxiliari 10 - 15
Personal de serviciu 2-3
Personal administrativ 4-6
Ingineri şi tehnicieni 10 - 12
8. Calculul general (prealabil) al suprafeţelor încăperilor de producţie
Suprafaţa încăperii de producţie Ss, m2 pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele se determină în funcţie
de numărul nominal Pni de muncitori într-un schimb mai încărcat şi suprafaţa specifică fmi a sectorului
pentru un muncitor:
Ss = fmi ∙ Pni ,

59
 Tabelul 8.9 – Suprafeţele specifice ale încăperilor de producţie
Suprafaţa specifică pentru un
Denumirea sectoarelor muncitor
fmi, m2
Spălarea exterioară 30…35
Demontarea (RK a automobilelor complete) 20…30
Demontarea (RK a agregatelor) 12…15
Spălarea pieselor şi ansamblurilor 25
Defectarea pieselor 15…17
Completarea 15…18
Recondiţionarea pieselor agregatelor de forţă 12…15
Montarea agregatelor de forţă 13…15
Vopsirea agregatelor de forţă 30…40
Încercarea motoarelor 25…30
Reparaţia instalaţiei de alimentare 12…14
Recondiţionarea pieselor agregatelor 11…13
Reparaţia elementelor sistemelor hidraulice şi pneumatice 12…14
Vopsirea agregatelor şi ansamblurilor 25…35
Reparaţia cadrului 20
Montarea automobilelor 25…30
Încercarea automobilelor 30…35
Reparaţia anvelopelor 20
Reparaţia acumulatoarelor 10…12
De tapiţerie 10
Vopsirea automobilelor 40…50
De tâmplărie 20…25
De tinichigerie 12…15
Reparaţia caroseriilor metalice 25…30
De armatură 12…14
De lăcătuşărie şi prelucrare mecanică 10…12
De sudare şi de încărcare prin sudare 15…20
De acoperiri galvanice 30…45
De arcuri-fierărie 24…26
De arămărie 12…15
Termic 24…26

9. Calculul general al suprafeţelor depozitelor

Suprafaţa totală a depozitelor în general alcătuieşte aproximativ 25% din suprafaţa totală a încăperilor
de producţie:
∑Sd = 0,25∙∑Ssm
Suprafaţa depozitului respectiv se determină în funcţie de suprafaţa totală a depozitelor:
Tabelul 8.10– Suprafeţele specifice ale depozitelor
Normativul suprafeţei depozitului respectiv,
Denumirea depozitului % din suprafaţa totală a depozitelor
Piese de schimb 20
Piese în aşteptarea reparaţiei 7
Completare 10
Metale 8
Rebut 2
Lubrifianţi 3
Materiale forestiere 8
Agregate în aşteptarea reparaţiei 15
Agregate reparate 6
Depozit central de instrumente 4
60
 4.4 Locurile de muncă ale sectoarelor de producţie

4.4.1 Generalităţi
Locul de muncă în sectorul de producţie reprezintă o parte din suprafaţa tehnologică a sectorului
pe care se amplasează unul sau mai mulţi executanţi; o unitate de utilaj tehnologic; echipamente
tehnologice; inventar pentru păstrarea materialelor, pieselor de schimb, semifabricatelor, deşeurilor şi
instrumentelor; instalaţiilor de ridicare – transportare; mijloacelor de securitate a muncii şi pe un timp
limitat obiectul de producţie (automobil, agregat, ansamblu, piesa sau semifabricat) şi materiale.

Tabelul 4.39 - Clasificarea locurilor de muncă

Clasificarea Tipul locului de muncă
După număr de executanţi Individual
Colectiv
După nivel de mecanizare a muncii Manual
Mecanizat
Semiautomatizat
Automatizat
După tipul operaţiilor efectuate De bază
Auxiliar
După nivel de specializare Universal
Specializat
Special
După grad de mobilitate Mobil
Staţionar
După poză de lucru a executantului Verticală
Şezând pe scaun
Variabilă

Locurile de muncă mobile de regulă sunt destinate pentru efectuarea lucrărilor nemijlocit pe
automobil (lucrările la posturi). Locurile de muncă staţionare sunt destinate pentru efectuarea lucrărilor
de reparaţie a părţilor componente demontate de pe automobil şi pentru efectuarea operaţiilor de
fabricare şi de recondiţionare a pieselor.
Numărul de locuri de muncă pentru efectuarea lucrărilor la posturi poate fi determinat cu relaţia
(compartimentul 4.2 sau 4.3):
Хi = Тi ∙ φ / (Fp∙ Рm∙ η), (4.59)
unde Тi – volumul anual de lucru la posturi, om∙ h;
φ - coeficientul de rezervare al posturilor;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h;
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un post;
η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru.
Tabelul 4.40 - Specializarea posturilor de RC [3]
Destinaţia posturilor de reparaţie curentă a automobilelor Raportul procentual
Înlocuirea motoarelor 11-13
Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor motoarelor 4-6
Înlocuirea agregatelor şi ansamblurilor transmisiei 12-16
Înlocuirea şi reglarea echipamentului electric şi instalaţiei de alimentare cu combustibil 7-9
Înlocuirea ansamblurilor şi pieselor părţii rulante 9-11
Demontarea şi montarea roţilor pe automobil 8-10
Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor şi pieselor sistemului de frânare 10-12
Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor şi pieselor sistemului de direcţie 12-14
Înlocuirea pieselor cabinei şi caroseriei 7-9
Posturi universale 9-11

La fel lucrările de ungere pot fi efectuate la posturile specializate respective.

61
 Numărul de locuri de muncă (utilaje) pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie a părţilor
componente demontate de pe automobil la ÎTA şi SSA şi pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele de
clasa 1 ale ÎRA poate fi determinat cu relaţia:
Lmi = Тli / (Fli∙ Рm∙ η), (4.60)
unde Тli – volumul anual de lucru efectuat la locul de muncă de tip respectiv, om∙ h;
Fli – fondul nominal anual al timpului de lucru al locului de muncă (utilajului), h;
Рm – numărul de muncitori, care lucrează simultan la un loc de muncă;
η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al locului de muncă.
Numărul de locuri de muncă (utilaje) pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele de clasa 2 ale ÎRA
poate fi determinat cu relaţia:
Lmi = d·Gm / (Fli∙ g), (4.60a)
unde Gm – masa obiectelor de reparaţie, kg (programa anuală);
Fli – fondul nominal anual al timpului de lucru al locului de muncă (utilajului), h;
g – productivitatea pe oră a utilajului de tip respectiv, kg/h;
d - coeficientul pierderilor de timp pentru încărcarea şi descărcarea obiectului de producţie.
Numărul de locuri de muncă (utilaje) pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele de clasa 3 ale ÎRA
poate fi determinat cu relaţia:
Lmi = k·Sm / (S0∙ Fli), (4.60b)
2
unde Sm – aria totală a suprafeţelor acoperite, m ;
Fli – fondul nominal anual al timpului de lucru al locului de muncă (utilajului), h;
S0 – productivitatea pe oră a utilajului de tip respectiv, m2/h;
k – numărul de straturi de acoperiri.
În cazul lipsei informaţiei despre volumele anuale de lucru efectuate la locurile de muncă
respective, numărul şi destinaţia locurilor de muncă pot fi determinate în baza schemei procesului de
producţie al sectorului.
De exemplu, in sectorul de tapiţerie (fig. 4.1) pot fi prevăzute următoarele locuri de muncă:
№1 – dezasamblarea şi defectarea scaunelor, spătarelor şi banchetelor;
№2 – croirea căptuşelilor spătarelor, banchetelor şi salonului automobilelor;
№3 – cusutul căptuşelilor spătarelor, banchetelor şi salonului automobilelor;
№4 – asamblarea scaunelor, spătarelor şi banchetelor.

62
 Figura 4.1 – Schema procesului de producţie al sectorului de tapiţerie

4.4.2 Înzestrarea locurilor de muncă

Înzestrarea locurilor de muncă ale sectoarelor de producţie prevede asigurarea locurilor cu
mijloace, necesare pentru crearea condiţiilor necesare lucrătorilor pentru îndeplinirea efectivă a
funcţiilor sale:
 utilaje tehnologice;
 utilaje de ridicare – transportare;
 echipamente tehnologice;
 inventar (de producţie şi gospodăresc);
 documentaţia normativă, tehnică şi tehnologică – îndrumări de exploatare şi reparaţie a
automobilelor, prescripţii tehnice pentru reparaţii, cataloagele pieselor şi ansamblurilor, desene
de lucru, prescripţii tehnice pentru materiale, seturi de documente ale proceselor tehnologice
efectuate la locul de muncă, placarde pe construcţia, deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor
etc.;
 documentaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă – instrucţiuni de securitate şi sănătate în
muncă, registru pentru instruire la locul de muncă, placarde pe tehnica securităţii şi securitatea
antiincendiară;
 mijloace de siguranţă – parapete de protecţie, ecrane, mijloace individuale de protecţie (ochelari,
respirator, mănuşi, îmbrăcăminte şi încălţăminte speciale), mijloace de protecţie antiincendiară,
semne de avertizare despre pericolele respective, mijloace de ventilare de extragere;
 mijloace de iluminare – generală pentru toată încăpere a şi locală pentru zona de lucru;
 mijloace de semnalizare – sonore, de lumină şi semne;

63
  mijloace de întreţinere la locul de muncă a microclimei – aparate de încălzire, ventilarea de
refulare;
 mijloace de estetică a interiorului – florărie, draperii, jaluzele etc.;
 la necesitate mijloace de comunicare.

Utilajele tehnologice pentru service auto pot fi clasificate în două grupe. La prima grupă se referă
utilajul care se utilizează doar în procesele tehnologice de deservire tehnică şi reparaţie a automobilelor:
 utilaj de control – diagnosticare;
 utilaj şi echipament tehnologic pentru lucrări de dezasamblare, asamblare şi reparaţie a
automobilelor şi părţilor componente a acestora;
 utilaj pentru lucrări de reglare;
 utilaj de spălare – curăţare a automobilelor, agregatelor şi pieselor;
 utilaj de ungere şi de alimentare a agregatelor şi sistemelor automobilelor cu materiale de
exploatare;
 utilaj de ridicare şi de transportare a automobilelor şi părţilor componente a acestora la efectuarea
acţiunilor tehnice;
 utilaj de demontare, montare, reparaţie, umflare a anvelopelor şi de echilibrare a roţilor;
 utilaj de vopsire a automobilelor, agregatelor, pieselor şi de prelucrare anticorosivă a caroseriilor;
La grupa a doua se referă utilajul care se utilizează la întreprinderi cu diferite destinaţii:
 utilaj pentru efectuarea lucrărilor de sudare, forjare, tinichigerie, arămărie, tâmplărie, prelucrare
mecanică, electrotehnice, radiotehnice;
 utilaj utilizat pentru exploatarea reţelelor inginereşti, sistemelor de încălzire, ventilare,
aprovizionare cu apă etc.
Criteriile pentru alegerea corectă a utilajelor sunt următoare:
 parametrii tehnici, care trebuie să corespundă tipului, parametrilor şi particularităţilor constructive
ale automobilelor sau agregatelor pentru care este destinat utilajul ales;
 proprietăţi de exploatare – fiabilitatea, asigurarea calităţii lucrărilor efectuate, siguranţa, inclusiv
ecologică;
 proprietăţi fiziologice – estetica, comoditatea la efectuarea lucrărilor, influenţa asupra sănătăţii
omului (oboseala, vibraţia, zgomot, degajări nocive, temperatura, iluminarea etc.);
 proprietăţi economice – productivitatea, consum de energie, preţ, cheltuieli curente pentru
întreţinere;
 prezenţa certificatului de conformitate al utilajului.

4.4.3 Solicitarea locurilor de muncă

Potenţialul de producţie al sectorului Pp , omh poate fi determinat cu relaţia:
n
Pp   FEi  i  Pmi  K ti , (4.61)
i 1

unde FEi - fondul efectiv anual al locului de muncă, h (tab. 4.15);

i - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al locului de muncă (η = 0,95 – 0,97) ;
Pmi - numărul de muncitori care lucrează simultan la un loc de muncă (pentru posturi tab. 4.17 şi
4.18, pentru celelalte sectoare Pmi  1 );
K ti - coeficientul care caracterizează nivelul tehnico – organizatoric al producţiei K ti  0,9  1,0 ;
n - numărul de locuri de muncă în sector.
Coeficientul de solicitare al locurilor de muncă K s poate fi determinat cu relaţia:
a
Tsec
Ks  , (4.62)
Pp
a
unde Tsec - volumul total de lucru efectuat în sector, omh

64
 4.4.4 Determinarea indicilor de mecanizare a procesului de producţie
Nivelul de mecanizare al procesului de producţie Y, % determină partea lucrului mecanizat în
volumul total de lucru:
T
Y  m 100 , (4.63)
Tt
unde Tm - manopera operaţiilor mecanizate a procesului de producţie, ommin.;
Tt - manopera totală a tuturor operaţiilor a procesului de producţie, ommin.
Gradul de mecanizare a procesului de producţie G, % determină înlocuirea funcţiilor de lucru ale
omului cu utilizarea utilajului în comparaţie cu procesul de producţie deplin automatizat.
Numărul de funcţii de lucru ale omului înlocuite cu utilajul respectiv se determină convenţional cu
numărul respectiv de „verigi” ale utilajului Zi ( Zo  0 pentru instrument manual; Z1  1 pentru maşini
cu acţionare manuală; Z2  2 pentru maşini manuale mecanizate alimentate cu energie de la surse
speciale; Z3  3 pentru maşini mecanizate; Z3,5  3,5 pentru maşini semiautomate; Z4  4 pentru
maşini automate).
Caracteristica mai profundă a utilajului respectiv cu numărul de „verigi” corespunzătoare este dată
în [13].
Operaţiile efectuate cu maşini Z0  0 sunt operaţiile manuale, cu Z  1 până la 3 sunt operaţiile
mecanizate şi cu Z  3,5 până la 4 sunt operaţiile automatizate.
Gradul de mecanizare G, % poate fi determinat cu relaţia:
Z  M  Z2  M 2  Z3  M 3  Z3,5  M 3,5  Z4  M 4
G 1 1  100, (4.64)
4 N
unde M1 , M 2 , M3 , M3,5 , M 4 - numărul de operaţii mecanizate efectuate cu utilizarea utilajelor cu
numărul de „verigi” respectiv:
Z1  1, Z2  2, Z3  3, Z3,5  3,5, Z4  4;
N – numărul total de operaţii ale procesului de producţie.
Gradul de mecanizare al procesului de producţie minimal:
RZ : 65  75%; RT1 : 32  35%; RT2 : 30  33%; RC : 35  37% [3].

4.4.5 Organizarea deservirii locurilor de muncă

Deservirea locului de muncă reprezintă un sistem de măsuri necesare pentru asigurarea lucrului cu
toate cele necesare pentru funcţionarea continuă a procesului de producţie al sectorului (întreprinderii).
Sunt prevăzute următoarele funcţii de deservire a locurilor de muncă:
 de pregătire a producţiei – completarea obiectelor de muncă, eliberarea sarcinii de producţie şi
documentaţiei tehnice sau tehnologice, instruirea la locul de muncă;
 instrumentală – asigurarea cu instrumente şi dispozitive, ascuţirea şi reparaţia instrumentelor;
 de ajustare – ajustarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice;
 de transport – depozitare – recepţionarea, evidenţa, păstrarea şi livrarea materialelor, pieselor de
schimb, instrumentelor, expedierea obiectelor şi mijloacelor de muncă la locuri de muncă,
expedierea produselor finale de la locuri de muncă;
 de control – controlul calităţii lucrărilor efectuate, controlul respectării regimurilor tehnologice,
evidenţa şi întreţinerea mijloacelor de măsurare;
 de întreţinere a utilajelor – deservirea şi reparaţia;
 de întreţinere a construcţiilor (încăperilor) şi reţelelor inginereşti – reparaţia curentă;
 de gospodărie – curăţarea sistematică a încăperilor şi teritoriului, asigurarea sanitar – igienică a
condiţiilor de muncă.
Funcţiile menţionate pot fi îndeplinite centralizat de serviciile respective ale întreprinderii
(serviciul mecanicului şef, serviciul de control tehnic) sau decentralizat de muncitorii productivi şi
auxiliari şi de maistru (brigadier). Sistemul centralizat poate fi utilizat pentru întreprinderi mari.

65
 4.5 Calculul suprafeţei încăperii sectorului de producţie
Suprafaţa încăperii de producţie Sp , m2 pentru efectuarea lucrărilor la posturi se determină cu
relaţia:
Sp = fa ∙ Хi ∙ Kd, (4.65)
2
unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m ;
Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă;
Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor (Kd=5...6).
Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi S s , m2 se
determină cu relaţia:
Ss = ∑fut ∙ Kd , (4.66)
2
unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m ;
Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor (Kd = 4...4,5).

4.6 Calculul necesarului de resurse energetice

4.6.1 Calculul necesarului de energie electrică

Necesarul de energie electrică pentru funcţionarea utilajelor Wu , kWh, poate fi determinat cu
relaţia:
Wu   Pi  FEi  K Ci  i  , (4.67)
unde Pi – puterea instalată la utilaje, kW;
FEi – fondul efectiv anual de lucru al utilajelor, h;
k Ci – coeficientul de cerere k Ci  0,45  0,50 [3];
i – coeficientul de solicitare (tab. 4.41).

Tabelul 4.41 – Valoarea coeficienţilor de solicitare i [3]

Denumirea utilajelor Valoarea i
1. De diagnosticare, de control, de încercare, de reglare, de spălare, de curăţire. 0,5
2. De vopsire, de fierărie, de sudare, de RC a caroseriilor. 0,6
3. De prelucrare mecanică, de tâmplărie, de demontare – montare, electrotehnice. 0,7
Necesarul de energie electrică pentru lumină WL , kWh, se determină cu relaţia:
WL  R  T  S , (4.68)
unde R - normă de consum specific al energiei electrice la 1 m2 a suprafeţei podelii sectorului, kW/m2
(tab. 4.42);
T - durata medie de lucru a luminii electrice pe an, h;
S - suprafaţa încăperii sectorului, m2.
Tabelul 4.42 – Normele de consum specific al energiei electrice pentru lumină R
Valoarea R,
Denumirea sectorului
kW/m2
1. De prelucrare mecanică 0,025÷0,030
2. De agregate, electrotehnic, de întreţinere a instalaţiei de alimentare cu combustibil. 0,020÷0,025
3. Celelalte sectoare. 0,014÷0,016
Necesarul total de energie electrică WE , kWh, se determină cu relaţia:
WE  WU  WL (4.69)

4.6.2 Calculul necesarului de energie termică

Necesarul de energie termică Q în , GCal, pentru încălzirea încăperii se determină cu relaţia:
Qîn  Vîn  q în  t în  t ex   Ts 106 , (4.70)
3
unde Vîn - volumul încăperii, m ;
q în - consumul specific de căldură pentru încălzire, kCal/hm3oC (qîn = 0,45 ÷ 0,55);
t în - temperatura medie în interiorul încăperii în perioada încălzirii, oC;
66
 t ex - temperatura medie din exterior, oC;
Ts - durata sezonului de încălzire, h.
Necesarul de energie termică Q V , GCal, pentru ventilarea încăperii se determină cu relaţia:
QV  Vîn  q V  t in  t ex   Ts 106 , (4.71)
unde q V - consumul specific de căldură pentru ventilare,
kCal/hm3oC (qv = 0,15 ÷ 0,25).

4.6.3 Calculul necesarului de apă

Necesarul de apă pentru maşini de spălat Q a , m3, se determină cu relaţia:
Qa  q a  Nia , (4.72)
unde qa- consumul specific de apă pentru spălarea unui obiect (agregat, automobil etc.), m3 (conform
paşaportului instalaţiei de spălare);
N ia - numărul de obiecte spălate anual.
Necesarul de apă pentru băile de spălare Qb, m3, se determină cu relaţia:
Qb  1,25  q b  n b , (4.73)
3
unde q b - capacitatea băii de spălare, m ;
n b - numărul de schimburi periodice pe an ale soluţiei din baia de spălare.
Necesarul de apă pentru procesele tehnologice de pregătire pentru vopsire a automobilelor Q vp,
3
m , se determină cu relaţia:
Qvp = qvp∙ 60∙ ZL∙ kc∙ 10-3, (4.74)
unde qvp – consumul specific de apă, l/min (qvp = 7 – 12 l/min);
ZL- numărul zilelor anuale lucrătoare ale sectorului de vopsire;
kc – coeficient de cerere.
Necesarul de apă pentru necesităţi individuale Qin, m3, se determină cu relaţia:
Qin = ZL∙ C∙ P ∙ (qin + 0,75∙ qd /dd) ∙10-3, (4.75)
unde ZL- numărul zilelor anuale lucrătoare ale sectorului;
C – numărul de schimburi;
P - numărul de lucrători în sector;
qin – normă de consum a apei de un lucrător într-un schimb, l/lucrător;
qin= 45 l /lucrător pentru sectoare termice şi qin= 25 l/lucrător pentru alte sectoare;
qd – normă de consum a apei pentru un duş, l/h;
dd – numărul de muncitori pentru un duş (dd = 3 – 5).
Necesarul de apă pentru necesităţi neprevăzute alcătuieşte 10% din necesarul calculat.

4.6.4 Calculul necesarului de carbid pentru sudare

Necesarul anual de acetilenă G ac , m3:
G ac  q ac  FE  K c   (4.76)
unde q ac – consumul specific de acetilenă de un bec de sudură (arzător), m3/h în dependenţă de numărul
de vârf (Nr.3 – 0,25 ÷ 0,4 m3/h; Nr.4 – 0,4 ÷ 0,7 m3/h; Nr.5 – 0,7 ÷ 1,1 m3/h);
FE – fondul efectiv anual de lucru al instalaţiei de sudare cu acetilenă, h;
K c – coeficientul de cerere (Kc = 0,4 ÷ 0,5);
 – coeficientul de solicitare ( = 0,5 ÷ 0,7).
Necesarul de carbid Gc, kg, se determină cu relaţia:
Gc = 2,1∙ Gac (4.77)

4.6.5 Calculul necesarului de oxigen pentru sudare

Necesarul anual de oxigen G ox , m3:
G ox  1,1 G ac (4.78)

67
 4.6.6 Calculul necesarului de aer comprimat şi caracteristicilor compresorului
Consumul de aer comprimat Vac , l/min se determină cu relaţia:
Vac   q a  K c  a , (4.79)
unde q a - consumul specific de aer comprimat de un consumător, l/min (tab. 4.43);
K c - coeficientul de cerere (tab. 4.43);
a – coeficientul de pierderi în comunicaţii de aer comprimat (a=1,2÷1,3).
Tabelul 4.43 - Consumul specific de aer comprimat q a
Denumirea instalaţiilor q a , l/min Kc
1. Şurubelniţa pentru piuliţe 110÷ 250 0,2
2. Maşina de găurit 500 ÷ 600 0,3
3. Maşina de şlefuit 250 ÷ 450 0,6
4. Instalaţie (ciocan) de nituire 200 ÷ 400 0,3
5. Foarfece pentru metal 600 ÷ 700 0,3
6. Acţionările pneumatice pentru strunguri (standuri) 50 ÷ 90 0,2
7. Pulverizator pentru vopsea 200 ÷ 400 0,6
8. Pistol suflant 100÷ 250 0,2
Productivitatea compresorului Pc, l/min se determină cu relaţia:
Pc = (1,4 – 1,6)∙ Vac (4.80)
Volumul necesar al resiverului Vr, l se determină cu relaţia:
Vr = (1,1 – 1,2)∙ Vac (4.81)
4.7 Personalul sectoarelor de producţie
Numărul nominal de muncitori productivi Рn :
Рn= Тsec / Fn , (4.82)
Numărul efectiv de muncitori productivi Рe :
Рe= Тsec / Fe , (4.83)
unde Тsec–volumul anual de lucru în sector, om∙ h;
Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h ( tab. 4.12);
Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h ( tab. 4.12).
Numărul de muncitori auxiliari Рa alcătuieşte 25 – 30% din numărul de muncitori productivi.
Cerinţe faţă de personal:
 meseria;
 funcţiile de bază – efectuarea lucrărilor în conformitate cu documentaţia tehnologică;
 funcţiile auxiliare – primirea sarcinii de lucru, pregătirea şi aşezarea instrumentelor, deservirea
locului de muncă etc.;
 nivelul minim de calificare – categoria, experienţa;
 studii – de bază, profesionale, perfecţionarea;
 cerinţe suplimentare – vârsta minimă, sex, contraindicaţii medicale etc.

Tabelul 4.44 – Motivaţia personalului

Forma de motivaţie
Salarizarea
Motivaţia materială Bonusuri
Participarea la capitalul
acţionarilor
Participarea în profit
Motivaţia convenţional Reduceri
nematerială
Creditarea preferenţială
Conţinutul
Salarizarea în regie
Salarizarea în acord
Comision
Remunerarea din contul profitului întreprinderii
Dividende de la acţiuni
Partea în profit
Reduceri la servicii prestate de întreprindere
Eliberarea creditelor preferenţiale pentru construcţii,

68

Servicii medicale
Perfecţionarea
Programe de construcţie a
locuinţelor
Motivaţia nematerială Recunoaşterea publică
mărfuri etc.
Asigurarea medicală
Burse pentru studii profesionale şi universitare,
perfecţionarea în cadrul întreprinderii
Construcţia locuinţelor pentru personalul întreprinderii
cu preţuri preferenţiale
Conferirea titlurilor onorifice, înmânarea diplomelor
de onoare şi decoraţiilor, poză pe panou de onoare etc.

4.8 Securitatea şi sănătatea în muncă

4.8.1 Condiţiile de muncă

La proiectarea sectoarelor de producţie trebuie de asigurat condiţiile sanitar – igienice, estetice şi
ergonomice.
Condiţiile sanitar – igienice sunt stabilite de Regulile şi Normele Igienice pentru întreprinderi de
transport auto şi service auto aprobate de medicul – şef de medicină preventivă a Republicii Moldova
(RNI 2001) [14]:
 condiţiile meteorologice – temperatura aerului şi suprafeţelor, umiditatea relativă şi viteza
curentului de aer;
 concentraţia (CMA) compuşilor nocivi;
 iluminarea şi încălzirea;
 zgomot şi vibraţia.

Tabelul 4.45 – Condiţiile meteorologice [14]

Temperatura Valoarea normativelor

Temperatura

curenţilor de
suprafeţelor,

Umiditatea
aerului, °C

relativă, %

aer, m/s
Viteza
Perioada

Cheltuielile de energie

°C
anului

până la 139 W (120 kcal/h) 22-24 21-25 60-40 0,1

140-174 W (121-150 kcal/h) 21-23 20-24 60-40 0,1
rece

175-232 W (151-200 kcal/h) 19-21 18-22 60-40 0,2

233-290 W (201-250 kcal/h) 17-19 16-20 60-40 0,2
peste 290 W (peste 251kcal/h) 16-18 15-19 60-40 0,3
până la 139 W (120 kcal/h) 23-25 22-26 60-40 0,1
140-174 W (121-150 kcal/h) 22-24 21-25 60-40 0,1
caldă

175-232 W (151-200 kcal/h) 20-22 19-23 60-40 0,2

233-290 W (201-250 kcal/h) 19-21 18-22 60-40 0,2
peste 290 W (peste 251kcal/h) 18-20 17-21 60-40 0,3

Tabelul 4.46 – Caracteristica igienică a proceselor tehnologice de deservire tehnică şi reparaţie a

automobilelor [14]
CMA, Clasa de Acţiunea asupra
Procesul tehnologic Factorul chimic
mg/m3 toxicitate organismului
1 2 3 4 5
Curăţirea şi spălarea Aerosol de uleiuri 5 III Alergică
automobilelor tehnice
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Diagnosticare
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Revizia tehnică
Hidrocarburi 300 IV Alergică

69
 Oxid de carbon 20 IV Toxică
Reparaţia motoarelor
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Reparaţia Hidrocarburi 300 IV Alergică
carburatoarelor şi Tetraetil de Pb 0,005 I Neurotoxică
sistemelor de injectare Benzină 100 IV Neurotoxică şi alergică
Aerosol de sudare, după 0,2 II Toxică
Sudare Mn
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Pulberi 4 IV Fibrinogenă
Xilol 50 III Iritantă.
Rectificare şi chituire Toluol 50 III Alergică
Butilacetat 200 IV Iritantă
Etilacetat 200 IV Iritantă
Tâmplărie şi tapiţerie Pulberi 4 IV Fibrinogenă
Acetonă 200 IV Iritantă, asupra ţesutului cutanat
Iritantă
Xilol 50 III Alergică
Vopsire Iritantă
Toluol 50 III
Butilacetat 200 IV Iritantă
Etilacetat 200 IV
Plumb 0,01 I Acţiune neurotoxică şi asupra
Reparaţia şi încărcarea aparatului neuro-muscular
bateriilor de Toxică
acumulatoare Acid sulfuric 10 II

Continuare tabelul 4.46

1 2 3 4 5
Tiuran 0,5 II Alergică
Vulcanizarea
Oxid de carbon 20 IV Toxică
cauciucurilor
Pulbere 4 IV Fibrinogenă
Echilibrarea şi reparaţia Oxid de carbon 20 IV Toxică
roţilor Hidrocarburi 300 IV Alergică
Reglarea unghiurilor Oxid de carbon 20 IV Toxică
roţilor directoare Hidrocarburi 300 IV Alergică
Plumb 0,01 I Neurotoxică; asupra aparatului
neuro-muscular
Toxică
Reparaţia radiatoarelor Acid sulfuric 10 II Toxică
Oxid de carbon 20 IV Alergică
Hidrocarburi 300 IV

Tabelul 4.47 – Normele de iluminare [14]

Categoria

Iluminarea, lx
lucrului
vizual

Procesul tehnologic
combinată generală

Curăţarea şi spălarea automobilelor VI - 150

Diagnosticare
Va 300 200
Deservirea tehnică şi reparaţie
Canale de vizitare VI - 150
Reparaţia motoarelor
Reparaţia carburatoarelor şi aparaturii de injectare IV a 750 300
Sudare

70
 Rectificare şi chituire
Vopsire III a 2000 500
Tâmplărie şi tapiţerie
Reparaţia şi încărcarea bateriilor de acumulator
Vulcanizarea cauciucurilor Va 300 200
Echilibrarea şi reparaţia roţilor
Reglarea unghiurilor
Reparaţia radiatoarelor IV в 300 200
Tabelul 4.48 – Normele de zgomot [14]
Procesul tehnologic Nivelul zgomotului, dBA
Curăţarea şi spălarea automobilelor 80
Diagnosticare
Deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor 75
Reparaţia motoarelor 80
Reparaţia carburatoarelor şi sistemelor de injectare 80
Sudare 80
Rectificare şi chituire 80
Tâmplărie şi tapiserie 80
Vopsire 80
Reparaţia şi încărcarea acumulatoarelor 80
Vulcanizarea cauciucurilor 80
Echilibrarea şi reparaţia roţilor 80
Reglarea unghiurilor 80
Reparaţia radiatoarelor 80

Tabelul 4.49 – Normele de vibraţie [14]

Bandele de octave cu Nivelul maximal admisibil
Procesele tehnologice frecvenţă medie vibroacceleraţia vibroviteza
geometrică, Hz m/s 2
dB m/s10-2 dB
8 1,4 123 2,8 115
16 1,4 123 1,4 109
1. Rectificarea manuală sau 31,5 2,8 129 1,4 109
mecanică 63 5,6 135 1,4 109
2. Echilibrarea roţilor 125 11,0 141 1,4 109
3. Lucrările de lăcătuşărie 250 22,0 147 1,4 109
500 45,0 153 1,4 109
1000 89,0 159 1,4 109
Condiţiile estetice influenţează asupra părţii emoţionale a procesului de muncă. Condiţiile estetice
reprezintă definitivarea colorată a interiorului încăperii şi utilajelor, iluminarea eficientă a locului de
muncă, estetica utilajelor şi inventarului, utilizarea îmbrăcămintei de lucru comode şi plăcute.
Pozitiv influenţează asupra organismului omului culorile de la galben până la azuriu şi respectiv
negativ – culorile mai saturate: roşu şi albastru strălucitor, care provoacă oboseala vizuală.
Pereţii încăperii se recomandă până la înălţimea de 1,8 m de acoperit cu teracotă de culoare verde
deschisă (de salată), care influenţează binefăcător asupra sistemului nervos al omului şi favorizează
creşterea productivităţii şi calităţii muncii.
Pereţii şi podul se recomandă de vopsit cu soluţie de cretă cu ton azuriu, galben sau verde.
Pentru elementele fixe ale utilajelor se recomandă culoarea verde, iar pentru elementele mobile
sau traumatic periculoase – culoarea galbenă sau roşie cu fâşii galbene.
Butonul de pornire al utilajelor este de culoare verde şi respectiv butonul STOP- de culoare roşie.
Conductele de apă se vopsesc cu vopsea de culoare verde iar conductele de aer – de culoare
azurie.
Ergonomica reprezintă studierea omului în condiţiile de producţie cu scopul optimizării condiţiilor
de muncă ţinând cont de antropologia fizică, economisirea puterii etc.
71
 Condiţiile ergonomice determină organizarea locului de muncă în spaţiu, condiţiile de ridicare şi
expediere manuală a încărcăturilor, lipsa operaţiilor monotone etc.
Organizarea locului de muncă în spaţiu reprezintă amplasarea în ordinea stabilită a mijloacelor de
înzestrare ale locurilor de muncă faţă de muncitor în limitele spaţiului respectiv.
Zona de lucru reprezintă o parte din spaţiul locului de muncă în care sunt efectuate procesele de
muncă. Este necesar ca să fie prevăzut spaţiu destul pentru efectuarea lucrărilor şi lucrătorul să dispună
de posibilitatea de a schimba liber poziţia corpului său în procesul de lucru.
Poza lucrătorului va fi mai puţin obositoare în condiţiile de proiectare corectă a zonei de lucru.
Zona de lucru este proiectată corect în cazul când proiecţia centrului de greutate al corpului
muncitorului se află în limitele suprafeţei de sprijin (fig. 4.2).

Figura 4.2 - Schema pozei de lucru în poziţia stabilă (а, b) şi instabilă (c, d)

Cerinţele faţă de locuri de muncă în poză şezând pe scaun sunt reglementate de GOST 12.2.033-
78 (fig. 4.3 a) şi respectiv în poziţia verticală - de GOST 12.2.032-78 (fig. 4.3 b).
Poziţia verticală este caracterizată de un echilibru instabil, însă mai mică este sarcina la coloana
vertebrală şi la coşul pieptului omului, mai bune sunt condiţiile de vizibilitate şi de mişcare. Poziţia
verticală este mai obositoare deoarece este necesar lucrul muşchilor pentru asigurarea echilibrului
corpului.

Figura 4.3 – Dimensiunile zonei de lucru

a) - dimensiunile zonei pentru poză şezând pe scaun; b) - dimensiunile zonei pentru poză verticală; 1 şi c – zonă optimală; 2
şi d - zonă maximală.
Poza şezând pe scaun posedă avantaje în comparaţie cu poza verticală deoarece micşorează
sarcina la muşchii picioarelor şi la organele de circulaţie a sângelui, însă aflarea îndelungată în poza dată
provoacă gârbovirea, radiculită etc., micşorează zona de accesibilitate şi posibilităţile de forţă.
Condiţiile ergonomice trebuie să asigure schimbarea pozelor fizice ale corpului omului în timpul
lucrului, excluderea operaţiilor monotone.
Masa maximă de ridicare şi expediere manuală a încărcăturilor nu poate depăşi 20 kg.

4.8.2 Regimul de lucru şi odihnă

Timpul de muncă este timpul de care dispune un executant pe durata reglementată a zilei de
muncă. Este alcătuit din timp productiv şi neproductiv.
Timpul productiv – se efectuează lucrările necesare realizării sarcinii de muncă.
Timpul neproductiv – întreruperi sau se efectuează acţiuni care nu sunt necesare pentru realizarea
sarcinii sale de muncă.
72
 Timpul productiv conţine:
Timpul de pregătire şi încheiere – executantul înainte de începerea unei lucrări creează la locul de
muncă condiţiile necesare efectuării acesteia şi după terminarea ei aduce locul de muncă în starea
iniţială. Apare la începutul şi sfârşitul schimbului.
Timpul operativ – executantul efectuează sau supraveghează lucrările necesare modificării
cantitative şi calitative a obiectului muncii, efectuând şi acţiuni ajutătoare pentru ca modificarea să aibă
loc.
Timpul de servire a locului de muncă – executantul asigură pe întreaga perioadă a schimbului de
muncă atât menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor, cât şi organizarea, aprovizionarea, ordinea şi
curăţenia locului de muncă. În funcţie de scopul muncii efectuate el se împarte în: timp de servire
tehnică (menţinerea în stare normală a utilajului) şi timp de servire organizatorică (organizarea şi
îngrijirea locului de muncă).
A doua parte a timpului de muncă o constituie timpul neproductiv:
 timpul de întreruperi reglementate – procesul de muncă este întrerupt pentru odihnă şi
necesităţi fiziologice şi pentru a avea loc întreruperi condiţionate de tehnologie şi organizarea
producţiei;
 timpul de întreruperi nereglementate – procesul de muncă este întrerupt din cauze
nereglementate, care pot fi dependente sau independente de executant. Dependente de executant –
încălcarea disciplinei profesionale. Independente de executant – cauze organizatorice, tehnice sau
naturale;
 timpul de muncă neproductivă – executantul efectuează acţiuni care nu sunt utile desfăşurării
normale a procesului de producţie.
Din timpul total de muncă la întreprinderea auto timpul operativ alcătuieşte 88 – 89% , timpul de
pregătire şi încheiere – 3,5%, timpul de servire a locului de muncă – 2,5%, timpul de întreruperi
reglementate – 5 – 6%.
Pe parcursul schimbului starea psihofizică a muncitorului se schimbă, respectiv se schimbă şi
capacitatea de muncă a omului care poate convenţional împărţită în trei etape: perioada sporirii
capacităţii de muncă, perioada capacităţii stabile de muncă şi perioada capacităţii scăzute de muncă. Se
recomandă întreruperea de 3 minute la sfârşitul primei ore de lucru, de 10 minute peste 2,5–3 ore de
lucru şi câte 5 minute peste 6 şi respectiv peste 7 ore de lucru.

4.8.3 Măsuri şi mijloace de protecţie

Personalul muncitoresc, care are contact profesional cu factori nocivi şi nefavorabili trebuie
asigurat cu echipament individual de protecţie şi de lucru, alimentaţie de protecţie şi preparate
vitaminoase, în conformitate cu Legea RM “Cu privire la protecţia muncii” nr. 625-XII din 02.07.91 şi
Normele pentru elaborarea şi realizarea a măsurilor de protecţie a muncii nr. 40 din 16.08.01:

Tabelul 4.50 – Criterii de acordare gratuită a echipamentului individual de protecţie şi de lucru

pentru lucrători [14]
Asortimentul echipamentului individual Termenul de folosire, în
Nr. ord. Profesia Factorii nocivi
de protecţie acordat luni
1 2 3 4 5
Costum rezistent în contact cu agenţii 12
chimici
Lăcătuş, care se ocupă de Mănuşi –“-
1 încărcarea acumulatoarelor Pb, acizi Şorţ 1
Arămar Respirator, mască antigaz 12
Ochelari în lucru
până la uzare
Costum ignifugat 12
Aerosoli de sudare, Cască termoizolantă 24
Sudor
2 temperatura sporită, zgură Ochelari până la uzare
Îndreptar
topită Mănuşi ignifugat 1
Bocanci 12
Costum rezistent în contact cu agenţii 12
chimici
3 Zugrav Solvenţi Ochelari –“-
Mănuşi –“- până la uzare
Bocanci –“- 1

73
 Mască antigaz filtrant 12
în lucru

Costum impermeabil 12
4 Spălător Mediu apos
Cizme –“- 12
Căşti, antifoane până la uzare
Costum contra prafului 12
5 Lemnar Zgomot, pulberi
Mască –“- în lucru
Ochelari până la uzare
Ochelari până la uzare
6 Vulcanizator Pulberi, CO Costum contra prafului 12
Mănuşi 1
Lăcătuş auto Costum rezistent în contact cu agenţii 12
Lăcătuş care se ocupă cu Hidrocarburi chimici
7 Mănuşi
reparaţia carburatoarelor Ulei tehnic
şi sistemelor de injectare 1
Deservirea utilajului Costum 12
Lăcătuş
8 mecanic, lichide Mănuşi 1
Strungar
lubrifiante Ochelari până la uzare
Deservirea utilajului sau Mănuşi din cauciuc, 12
9 Electrician
tensiune Încălţăminte din cauciuc 12
Ochelari până la uzare
Lucrător la maşină
10 Pulberi abrazive Costum 12
unealtă
Mănuşi 1
Echipamentul individual de protecţie şi de lucru trebuie curăţat şi reparat în mod centralizat.
Înlăturarea periodică a peliculei uleioase de pe suprafaţa soluţiilor de detergent este o cerinţă obligatorie
la spălatul echipamentului individual de protecţie şi de lucru.
Muncitorilor trebuie să li se asigure condiţii de menţinere a igienei personale: lavoar, săpun, paste
de tip “mâini curate”, ştergar electric sau şerveţele de unică folosinţă, creme de protecţie a ţesutului
cutanat, soluţii dezinfectante, etc. După finisarea lucrului este necesar ca muncitorii să-şi spele mâinile
şi corpul cu apă caldă.
La întreprinderi se organizează servicii medicale – pentru o întreprindere sau grupuri de
întreprinderi, în funcţie de numărul muncitorilor, conform cerinţelor SNiP 2.09.04.-87* “Edificii
administrative şi social-sanitare”.
La locurile de muncă cu risc de accident se vor asigura puncte de prim-ajutor care vor fi
amenajate, asigurate, dotate şi vor funcţiona potrivit normelor Ministerului Sănătăţii al RM:

4.8.4 Măsuri antiincendiare

Proiectele sectoarelor de producţie să corespundă cerinţelor generale faţă de securitatea
antiincendiară conform GOST 12.1.004-91
Tabelul 4.51 - Categoriile antiincendiare şi antiexplozive ale încăperilor
Categoria încăperii
Denumirea sectorului (încăperii)
A B V G D
1. Sector de vopsire, depozit de vopsele, depozit de lubrifianţi + + - - -
2. Sector de tâmplărie, de tapiţerie, de montare-demontare a anvelopelor,
zona de RT şi RC a automobilelor, pregătirea electrolitului, depozit de - - + - -
anvelope, depozit de piese de schimb
3. Sector de arămărie, sector de arcuri-fierărie - - - + -
4. Zona de spălare-curăţare a automobilelor; sectoarele: electrotehnic,
instalaţiei sistemului de alimentare, de acumulatoare, de tinichigerie, de
- - - - +
prelucrare mecanică, de agregate; depozit de agregate, depozit de
metale
Încăperile în care se efectuează lucrările termice trebuie să fie izolate de celelalte încăperi cu
pereţi - despărţitori rezistenţi la foc şi în apropierea lor să nu fie amplasate încăperile cu degajarea
vaporilor vopselelor, gazelor explozive.
Încăperea pentru încărcarea acumulatoarelor se amplasează pe lingă peretele exterior al clădirii, iar
la suprafaţa de peste 25 m2 se prevede ieşire directă în afară clădirii.
Încăperile trebuie să fie asigurate cu sistemele şi mijloacele antiincendiare - pentru fiecare 50 m2
se prevede un stingător de foc, pentru fiecare 100 m2 – un scut incendiar şi două stingătoare de foc.
74
 4.8.5 Protecţia mediului înconjurător (Ecologizarea producției)

Ecologizarea producţiei prevede o totalitate de acţiuni și măsuri pentru diminuarea impactului

negativ a proceselor tehnologice asupra mediului.
În procesul de deplasare a automobilelor pentru instalarea la posturile de RT şi RC a
automobilelor are loc degajarea cu gazele de eşapament a noxelor (CO, C nHm, CnHmO, NOx, SO2,
particule solide PM).
În procesul de spălare a automobilelor, pieselor şi agregatelor are loc poluarea deversărilor cu
substanţe în suspensie, produsele petroliere şi cu substanţe organice – deşeuri de detergenţi sintetici ,
care conţin agenţii tensio-activi – substanţe chimice care pot reduce tensiunea de suprafaţă a apei pentru
îndepărtarea impurităţilor stabile de pe suprafaţa spălată.
În procesele de sudare în dependenţă de metodă folosită are loc degajarea aerosolului de sudare,
FeO, manganului şi compuşilor cu Mn, NO2, CO, pulberii neorganice cu conţinut de SiO2 etc.
La efectuarea lucrărilor de polizare a anvelopelor are loc degajarea pulberii de cauciuc. În procesul
de vulcanizare se degajează CO şi SO2.
La efectuarea proceselor de chituire, grunduire, de pregătire a vopselelor şi de vopsire are loc
degajarea substanţelor nocive în formă de vapori de dizolvanţi (acetonă, xilol, toluol, butilacetat,
etilacetat)şi de aerosol de vopsea. În procesul de spălare a suprafeţelor are loc poluarea apei cu vopsea,
grund, chit.
În timpul încărcării acumulatoarelor se degajează vaporii de acid sulfuric.
Pentru curăţarea gazelor de la pulbere şi particulelor solide pot fi utilizate diferite metode, de
exemplu, utilizarea cicloanelor.
Gazele poluate pătrund şi se deplasează, în ciclon, tangenţial datorită unui confuzor amplasat la
intrare. Datorită confuzorului şi formei cilindro-conice a ciclonului particulele sunt accelerate foarte
mult şi forţa centrifugă creşte atingând valori de 5÷2500 ori, fată de forţa gravitaţională. Valorile
crescute ale forţei centrifuge se ating în cicloane cu diametre mici (cca. 10 cm). Separarea aerului de
particulele solide în cicloane se face datorită fenomenului de centrifugare. Curentul de aer şi material
pătrund tangenţial în ciclon prin conducta 1 şi, datorită ciocnirii cu pereţii exteriori ai ciclonului,
particulele de material îşi reduc viteza şi se preling de-a lungul pereţilor corpului ciclonului 2,
depunându-se la baza acestuia de unde sunt evacuate. Aerul iese prin partea superioară a corpului.

Figura – Ciclonul pentru curățarea gazelor industriale

Catalizatorul de oxidare transformă hidrocarburile şi monoxidul de carbon, din gazele de

eşapament, în vapori de apă şi dioxid de carbon. Oxizii de azot nu pot fi transformaţi de către acest tip
de catalizator.
2СО + О2 = 2СО2 (la 250–300°С ).
СmНn + (m + n/4)О2 = mСО2 + n/2Н2О (˃ 400°С )

75
 Catalizatorul de reducere utilizează platină şi rodiu pentru a ajuta la reducerea emisiilor de NOx.
2NO —› N2 + O2
2NO2 —› N2 + 2O2

Neutralizator catalitic «СОГ-600» este destinat pentru curăţarea degajărilor de

CO, NO2, CH de la parcări auto, zonele de RT şi RC a automobilelor etc. (un
modul pentru o încăpere cu 6…10 automobile).

În camera de vopsire a automobilelor se utilizează sistemul de ventilare şi de neutralizare a

gazelor.

Figura – Sistemul de ventilare şi de filtrare a gazelor din camera de vopsire a automobilelor

76
 La spălătorie auto sunt utilizate diferite sisteme de epurare şi de utilizare secundară a apelor uzate.

Figura – Sistemul de epurare a apei la SSA

1 - post de spălare a autoturismelor; 2 – înlăturarea substanţelor în suspensie; 3 – filtru; 4 – instalaţia de
epurare şi de regenerare a apelor uzate; 5 – decantor; 6 – vas pentru apă epurată; 7 – echipament de
spălare a automobilelor.
Nu se permite utilizarea secundară a apei pentru spălarea automobilelor destinate transportării
substanţelor nocive şi soluţiilor fecale.

Sunt două procedee de utilizare a electrolitului: neutralizarea cu scurgere ulterioară în canalizare

şi regenerarea acidului sulfuric cu obţinerea produsului comercial.

Figura – Schema utilizării electrolitului

Sectoarele de producere, cu surse de poluare a mediului cu substanţe chimice, aerosoli, vapori,

pulbere etc. vor fi izolate de restul încăperilor şi dotate cu sisteme eficace de ventilaţie mecanică flux-
reflux şi la necesitatea ecologică cu instalaţii de captare şi neutralizare a substanţelor nocive din aerul
zonei de muncă şi apele uzate.

77
 4.9 Asigurarea calităţii RT şi RC a automobilelor

Calitatea RT (RC) a automobilelor – un ansamblu de proprietăţi şi caracteristici ale automobilului

deservit (reparat) care îi oferă capacitatea de a satisface anumite cerinţe în conformitate cu destinaţia lui.
Asigurarea calităţii – ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul
sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii că automobilul deservit (reparat) va satisface condiţiile
referitoare la calitate (ISO 8402).
Asigurarea tehnică a calităţii prevede mecanizarea şi automatizarea procesului de producţie,
corespunderea caracteristicilor utilajelor de RT şi RC a automobilelor cerinţelor asigurării nivelului
stabilit de calitate, organizarea întreţinerii utilajelor, calitatea documentaţiei tehnice: desenele de lucru,
prescripţiile tehnice la lucrările efectuate, normele de consum ale materialelor şi pieselor de schimb,
paşapoartele şi instrucţiunile de exploatare ale utilajelor, literatura tehnică referitor la construcţia
automobilelor etc.
Asigurarea tehnologică a calităţii prevede utilizarea tehnologiilor şi materialelor moderne (de
perspectivă), calitatea documentaţiei tehnologice, disciplina tehnologică (executarea lucrărilor în
volumul stabilit şi în strictă conformitate cu documentaţia tehnologică) etc.
Asigurarea materială a calităţii prevede asigurarea procesului de producţie cu materiale,
instrumente, dispozitive, piese de schimb.
Asigurarea metrologică a calităţii prevede determinarea necesităţii producţiei în mijloacele de
măsurare pentru asigurarea preciziei stabilite a măsurărilor, achiziţionarea şi evidenţa mijloacelor de
măsurare, organizarea controlului, încercărilor şi verificarea mijloacelor de măsurare, controlul
documentaţiei normative, tehnice şi tehnologice, implementarea standardelor respective, elaborarea şi
implementarea prescripţiilor tehnice.
Asigurarea psihofizică a calităţii prevede optimizarea numărului de muncitori, calificarea
muncitorilor, respectarea cerinţelor ergonomice la efectuarea lucrărilor, respectarea cerinţelor
fiziologice faţă de utilajul utilizat (comoditatea pentru exploatare, gradul minimal de oboseală la
efectuarea lucrărilor, lipsa influenţei negative asupra organismului omului), asigurarea regimului
optimal de muncă şi odihnă a muncitorilor, organizarea instruirii muncitorilor, progresivitatea normelor
de timp.
Asigurarea sociologică a calităţii prevede asigurarea lucrărilor cu serviciile sociale, estetica
locurilor de muncă, compatibilitatea lucrătorilor, eficienţa salarizării muncii.
Controlul calităţii este o totalitate de operaţii de control efectuate la toate etapele procesului de
producţie – de la recepţionarea automobilului în sectorul de producţie până la livrarea automobilului
posesorului.

4.10 Elaborarea planului tehnologic al sectorului

Sistematizarea sectorului prevede amplasarea optimală în planul sectorului a locurilor de muncă şi

respectiv utilajelor tehnologice şi inventarului, pentru a asigura continuitatea şi consecutivitatea
raţională a procesului de producţie şi pentru a oferi lucrătorilor condiţiile necesare pentru munca
productivă şi fără traumatism.
Cantitatea şi consecutivitatea raţională a procesului de producţie sunt determinate de schema
organizării procesului de producţie elaborate anterior.
La fel amplasarea utilajelor şi inventarului se efectuează reieşind din asigurarea cerinţelor privind
securitatea şi sănătatea în muncă, asigurarea comodităţii montării şi deservirii utilajelor, respectarea
normelor tehnologice de proiectare
ONTP-01-91 şi VSN-01-89 (tab. 4.52, 4.53), comoditatea deplasării automobilelor (părţilor
componente) de la un loc de muncă la altul.

78
 Tabelul 4.52 - Distanţele între utilaje în sectoarele de producţie
Valoarea distanţei în dependenţă de

Distanţa
gabaritele utilajelor, m
Schiţa
până de la 0,8x1,0 m mai mare de
0,8x1,0 m până la 1,5x3,0 m 1,5x3,0 m
1 2 3 4 5

, - utilaje

- loc de muncă
- perete cu coloană
1. Utilaje de lăcătuşărie

a 0,5 0,8 1,2

b

b 0,5 0,7 1,0

a

v 1,2 1,7 -

v c c 2,0 2,5 -

d d d 0,5 0,6 0,8

e 1,2 1,2 1,5

e j

j 1,0 1,0 1,2

Continuarea tabelului 4.52

1 2 3 4 5
2. Utilaje de prelucrare mecanică
a
a 0,7 0,9 1,2
b

b - 0,8 1,0

v j
v 1,3 1,5 1,8

j 2,0 2,5 2,8

d d

d 0,7 0,8 0,9

e g

e; g 1,3 1,5 1,8

79
 3. Utilaje de fierărie
- ciocan (nicovală)
a 1,0
- cuptor

- alte utilaje
b 2,5

eb
d coloană
a d 0,4

e
b
e 3,0

Continuarea tabelului 4.52

1 2 3 4 5
4. Strunguri pentru prelucrarea lemnului
- loc de depozitare a 0,6

b b 0,8
a
j 0,75
j g
g 1,0

v 1,0
v
j
j 0,75
g
g 1,0
5. Utilaje pentru vopsire şi uscare
- cameră de uscare
a 1,5
- cameră de vopsire
- hidrofiltru
g
b 1,2
v

e v 1,0
v

g b g 1,0

e 1,2
i

i 1,5
j

j 0,8

Pentru expedierea la locurile de muncă a agregatelor, ansamblurilor şi pieselor cu mijloacele de

transportare (cărucioare) pot fi prevăzute treceri cu lăţimea minimală de 2,2 m.

80
 Tabelul 4.53 - Normele de amplasare ale posturilor de RT şi RC a automobilelor
Valoarea distanţei în dependenţă de

Distanţa
categoria automobilului, m.
Schiţa
Categoria Categoria II şi III Categoria IV
I

a 1,2 1,5 2,0

- utilaj
a
d b (fără demontarea 1,2 1,6 2,0
roţilor)

coloană b (cu demontarea 1,5 1,8 2,5

roţilor)
b v g
d 1,0 1,0 1,0

v (fără demontarea 1,6 2,0 2,5

roţilor)

utilaj v (cu demontarea

coloană 2,2 2,5 4,0
roţilor)

m m g g 0,7 1,0 1,0

e
m 1,0 1,0 1,0

e 1,2 1,5 2,0

j

j 1,5 1,5 2,0

Categoria automobilului se determină în dependenţă de gabaritele automobilului (tab. 4.54)

Tabelul 4.54 - Clasificarea automobilelor pe categorii
Gabaritele automobilului
Categoria automobilului
Lungimea, m Lăţimea, m
I până la 6,0 până la 2,1
II de la 6,0 până la 8,0 de la 2,1 până la 2,5
III de la 8,0 până la 12,0 de la 2,5 până la 2,8
IV mai mult de 12 mai mult de 2,8

Pentru determinarea lăţimii minimale a carosabilului în zonele de RT şi RC a autovehiculelor pot

fi utilizate şabloane (modele) confecţionate din carton (fig. 4.4)
S
d

R
a

O O

r r
e

Figura 4.4 – Şablonul (modelul) pentru determinarea lăţimii minimale a carosabilului.

a – lungimea automobilului; b – lăţimea automobilului;
r – raza interioară de viraj; S – zona de protecţie
(S=0,3÷0,8 m în dependenţă de dimensiunile de gabarit ale automobilului);
O – centru de viraj; e – consola spate; d – consola faţă.

81
 Valorile a, b, r, e, d sunt luate din caracteristica automobilului respectiv.
În fig. 4.5 este prezentat exemplul determinării lăţimii carosabilului în zona de RT şi RC a
automobilelor înzestrate cu canal de vizitare şi în fig. 4.6 respectiv înzestrată cu elevator cu patru stâlpi.

Lăţimea minimală
R2

a carosabilului
Lăţimea minimală
O O O O

a carosabilului
R1 R1

0,8 - 1,0 m 0,8 - 1,0 m

Figura 4.5 – Schema Figura 4.6 – Schema

determinării lăţimii determinării lăţimii
carosabilului în zonă de carosabilului în zona de RT
RT şi RC cu posturi înzestrate şi RC înzestrată cu elevator
cu canal de vizitare cu patru stâlpi

4a. PARTICULARITĂŢILE PROIECTĂRII TEHNOLOGICE A PRODUCŢIEI AUXILIARE A

ÎRA

PRODUCŢIA AUXILIARĂ A ÎRA

PRODUCŢIA AUXILIARĂ
A ÎRA

Secţia mecanic - şef Secţia energie

Sector de lăcătuşărie şi Asigurarea cu resurse

De compresor Sector electrotehnic
prelucrare mecanică energetice

Întreţinerea utilajelor Întreţinerea construcţiilor

Secţia transport Secţia instrumente

Sector de lăcătuşărie şi Sector de ascuţire a

Transport tehnologic
prelucrare mecanică instrumentelor

Laboratoare

Analiza chimică Metalografie

82
 Calculul tehnologic al ÎRA (producţia auxiliară)

1 Determinarea numărului necesar de utilaje

Sectorul de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică al secţiei de instrumente
Numărul necesar de maşini de aşchiere:

unde a1 - % maşinilor de aşchiere în sector din numărul de utilaje

în sectoarele producţiei de bază.
Repartizarea numărului de maşini de aşchiere pe tipuri:
de strunjit – 28…32%;
de frezat – 18… 22%;
de alezat – 9…11%;
de rectificat – 18…22%;
de găurit – 14…16%;
de rabotat – 4…6%.
Setul minim de utilaje este dat în ONTP 02-91.
Sectorul de ascuţire al secţiei de instrumente
Numărul necesar de maşini de ascuţire:

unde - numărul de maşini de aşchiere în sectoarele producţiei de bază.

Sectorul de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică al secţiei mecanic-şef

Numărul necesar de maşini de aşchiere:

unde n1, n2,…, nk – numărul de utilaje de un tip utilizate în

sectoarele producţiei de bază şi auxiliară (utilajele care
necesită întreţinerea);
rm1, rm2,…, rmk – complexitatea medie de reparaţie a
utilajelor de tip respectiv (ONTP 02-91).
Repartizarea numărului de maşini de aşchiere pe tipuri:
de strunjit – 35…45%;
de frezat – 15… 25%;
de rectificat – 8…12%;
de găurit – 12,5…17,5%;
de rabotat – 12…17,5%.
Setul minim de utilaje este dat în ONTP 02-91.

Sectorul de întreţinere electrocarelor al secţiei transport

Numărul de locuri pentru încărcarea acumulatoarelor (fără demontarea de pe autocar):

83
 unde B – numărul de electrocare, care lucrează într-un schimb
mai încărcat;
b – numărul de schimburi de lucru al sectorului;
Kr – coeficient de rezervă (Kr = 1,1…1,3);
Ku – coeficient care caracterizează durata de încărcare a
acumulatorului:

unde tî – timpul mediu de încărcare a acumulatorului

(tî = 6…8 ore);
td – timpul de descărcare a acumulatorului (td = 5 ore);
Kut – coeficient de utilizare a electrocarelor.

2.Calculul numărului necesar de muncitori productivi pentru producţia auxiliară

Sectorul de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică al secţiei de instrumente
Numărul necesar de muncitori la maşini de aşchiere:

unde - numărul de maşini de aşchiere în sector

(calculat mai sus);
Feu – fondul anual efectiv de lucru al utilajelor, h
(ONTP 01-91);
Ks – coeficient de solicitare al utilajelor (Ks = 0,7);
Fem - fondul anual efectiv de lucru al muncitorului, h
(ONTP 01-91);
Kdu – coeficient de deservire a mai multe maşini de un
muncitor (Kdu = 1,2).

Sectorul de ascuţire al secţiei de instrumente

Numărul necesar de lăcătuşi - sculieri:

= (0,5…0,6)·

Numărul necesar de muncitori la maşini de ascuţire:

unde - numărul necesar de maşini de ascuţire în sector

(calculat mai sus).

Sectorul de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică al secţiei mecanic-şef

Numărul necesar de muncitori la maşini de aşchiere:

unde ∑R0 - numărul necesar de maşini de aşchiere în sector.

84
 Sectorul de întreţinere a utilajelor de încălzire şi sanitare al secţiei mecanic-şef

Numărul necesar de muncitori:

unde Fpd – suprafaţa totală a încăperilor de producţie şi

depozitelor, m2;
C – numărul de schimburi de lucru al sectorului;
S – suprafaţa specifică a încăperilor deservite de un
muncitor într-un schimb (b = 4000…5000 m2/muncitor;
Pc – numărul de muncitori care deservesc cazangeria.
Sectorul de întreţinere a construcţiilor al secţiei mecanic-şef

Numărul necesar de muncitori:

unde m - % de defalcări pentru întreţinerea construcţiilor

(m = 2…3%);
a - % lucrărilor de întreţinere a construcţiilor care sunt
efectuate în sector (a = 30…50%);
Cc – costul construcţiilor, mii lei;
b – productivitatea anuală al unui muncitor, mii lei
(b = 60…70 mii lei/muncitor).

Sectorul electrotehnic al secţiei energetic-şef

Numărul necesar de muncitori:

= (4…5)·Ni·∑Wi/1000

unde Wi – puterea specifică a consumătorilor de energie

electrică, kW la o reparaţie capitală (ONTP 01 – 91);
Ni – programa anuală de reparaţie capitală pe tipuri de
obiecte.
Numărul total de muncitori productivi pentru producţia auxiliară:

Numărul de magazioneri ∑M alcătuieşte 1 magazioner la 50…70 de muncitori.

Numărul de muncitori auxiliari pentru producţia auxiliară:

3.Calculul general (prealabil) al suprafeţelor încăperilor de producţie

Suprafaţa încăperii de producţie Ss, m2 pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele se determină în funcţie
de numărul Pi de muncitori într-un schimb mai încărcat şi suprafaţa specifică fmi a sectorului pentru un
muncitor:
85
 Ss = fmi ∙ Pi ,

Suprafaţa specifică fmi a sectorului respectiv pentru un muncitor alcătuieşte 10…12 m2/muncitor.

5. PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A BLOCULUI DE PRODUCŢIE

5.1 Tipurile şi caracteristica generală a clădirilor de producţie pentru serviciile de RT şi RC

a automobilelor

În practica proiectării şi construcţiei întreprinderilor auto au obţinut răspândire clădirile de tip

carcasă cu un nivel şi cu mai multe niveluri.
Carcasa clădirilor este formată din coloane.

Pentru unificarea maximă a construcţiilor clădirilor distanţele între coloane sunt unificate.
Distanţa între coloane în latul clădirii se numeşte arcadă (A) şi distanţa între coloane în lungul clădirii
se numeşte pas (P). Pasul coloanelor poate fi de 6 sau 12 m. Arcada este multiplă cu 6 m: 12, 18, 24,
30 m. PasArcadă se numeşte reţeaua coloanelor.
Construcția clădirii de producție de tip carcasă cu un nivel

1 - fundament;
2 – coloana;
3 - fermă de subcăpriori;
4 - fermă de căpriori;
5 – felinar;
6 – placă ( panou) de acoperiș;
7 – izolant termic;
8 – strat de nivelare;
9 – strat de acoperiș;
10 – canal pentru scurgerea apei;
11 – panou de perete;
12 – ferestre;
13 - șină de rulare a macaralei;
14 – grindă căii de rulare;
15 – legături;
16 – grindă de fundament;
17 – pereu.

Arcadă Pasul coloanelor (6m, 12m, 18m)

12m, 18m,
24m, 30m

86
 Figura 5.2 – Ferme de acoperire din beton armat
a) în formă de segment; b) în formă de arc; c) în formă de triunghi;
d) şi e) în formă poligonală; f) cu suprafeţele paralele.

Figura 5.3 – Grindе din beton armat

a – cu o pantă; b – cu două pante; c – cu suprafeţele paralele.

87
 Figura 5.4 – Bloc de producţie al Î.T.A.

Figura 5.5 – Schemele clădirilor cu elemente

din construcţii uşoare

88
 Figura 5.6 – Acoperiş de tip Şed

Figura 5.7 – Schema constructivă a acoperişului în formă de paraboloid hiperbolic

Figura 5.8 – Bloc de producţie al S.S.A.

89
 6,0 6,0 6,0
9,0 9,0 9,0 6,0 6,0 6,0 6,0 6,0 6,0
12,0 12,0 12,0 2,0 9,0 9,0 9,0 2,0 2,0 9,0 9,0 9,0 2,0

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4

3,0
3,0
6,0 6,0 6,0
9,0 9,0 9,0 18,0-24,0

1 2 3 4 1 2

Figura 5.9 – Construcţia clădirilor de producţie de tip carcasă

cu mai multe niveluri

5.2 Clasificarea încăperilor

În dependenţă de destinaţie încăperile întreprinderilor auto se clasifică în câteva grupe:

 de producţie;
 depozite;
 tehnice;
 de uz social;
 de service;
 administrative (de oficiu).
În încăperile de producţie se amplasează locurile de muncă, destinate pentru efectuarea operaţiilor
procesului de producţie (compartiment 1.2).
Depozitele (magaziile) sunt destinate pentru păstrarea bunurilor materiale: pieselor de schimb,
agregatelor, materialelor, anvelopelor, instrumentelor şi accesoriilor.
Încăperile tehnice sunt destinate pentru amplasarea utilajului auxiliar: transformator, compresor,
pompe, ventilator, boiler etc.
La încăperile de uz social se referă: garderob, duş, lavoar, veceu, fumuar, încăperile de odihnă,
punct de alimentare, punct medical.
Încăperile de service sunt destinate pentru deservirea clienţilor: încăpere pentru clienţi (sală de
aşteptare), oficiu de comenzi, salon auto, magazin pentru piese de schimb şi accesorii, casa, încăpere
pentru agent de asigurare, cafenea etc.
Încăperile administrative sunt destinate pentru personalul administrativ şi funcţionari.

5.3 Amplasarea suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din cadrul blocului de producţie

În procesul amplasării suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din cadrul blocului de producţie se cere
îndeplinirea următoarelor grupe de cerinţe:
 asigurarea interconexiunii tehnologice dintre subdiviziunile întreprinderii;
 asigurarea îndeplinirii normelor tehnologice de proiectare;
 asigurarea îndeplinirii normelor de securitate şi de sănătate în muncă.

90
 Sectoare de producţie şi depozite

Zonă de RT şi RC a automobilelor

Sectoare de producţie şi depozite

Sectoare de producţie şi depozite

Zonă de RT şi RC a automobilelor

Sectoare de

şi depozite
Sectoare de

şi depozite

producţie
producţie

Sectoare de producţie şi depozite

Sectoare de

Sectoare de
şi depozite

şi depozite
producţie

producţie

Figura 5.9a – Variantele aranjamentului blocului de producţie pentru ÎTA şi SSA

91
 Reparaţia agregatelor
Recondiţionarea pieselor

Spălarea Demontarea-spălarea Asamblarea

automobilelor agregatelor şi pieselor automobilelor

Reparaţia caroseriilor şi cabinelor

Spălarea
automobilelor Demontarea Reparaţia agregatelor
şi spălarea
agregatelor
şi pieselor

Reparaţia
caroseriilor Recondiţionarea pieselor
şi cabinelor Asamblarea
automobilelor

Demontarea-spălarea
agregatelor şi pieselor
Recondiţionarea pieselor

Asamblarea Reparaţia agregatelor

automobilelor
Spălarea
automobilelor
Reparaţia
caroseriilor
şi cabinelor

Figura 5.9a – Variantele aranjamentului blocului de producţie pentru ÎRA

Toate sectoarele de producţie trebuie să fie asigurate cu iluminare naturală (prin ferestre sau prin
felinare). Iluminarea prin felinare este utilizată pentru zonă de RT şi RC a automobilelor. Încăperile
auxiliare (depozite, încăperile tehnice şi de uz social) pot fi asigurate numai cu iluminare artificială.
Lăţimea încăperii de producţie să fie nu mai mică de 3 m şi suprafaţa - nu mai mică de 10 m2.

92
 Într-o încăpere pot fi amplasate următoarele grupe de subdiviziuni:
1) sectoare de agregate şi de prelucrare mecanică;
2) zonă de RT şi RC a automobilelor, sectoare de agregate, de prelucrare mecanică şi
electrotehnic;
3) zonă de RT şi RC a automobilelor, sector de demontare – montare a anvelopelor;
4) sectoare de arămărie şi de arcuri - fierărie;
5) depozite pentru piese de schimb, agregate, metale şi instrumente.
Înălţimea minimă a încăperii pentru efectuarea lucrărilor la posturi alcătuieşte 3,6 ... 8,4 m în
dependenţă de tipul mijloacelor de transport şi tipul postului, înălţimea minimă a încăperii sectorului de
producţie – 2,8 m.
Fiecare subdiviziune trebuie să dispună de o intrare – ieşire separată.
Zonă de RT şi RC a automobilelor se amplasează în aşa mod ca pentru instalarea la post să fie
asigurată deplasarea minimă şi fără obstacole a automobilelor, şi să fie asigurată comoditatea efectuării
lucrărilor.

Figura 5.10 – Zonă de RT şi RC a automobilelor

În apropierea zonei de RT şi RC a automobilelor se amplasează sectorul de agregate, depozitul de

piese de schimb şi depozitul de materiale de lubrifiante.

Figura 5.11 – Sector de agregate

93
 Figura 5.12 – Depozit de piese de schimb şi agregate

Figura 5.13 – Depozit de lubrifianţi

Depozitul de lubrifianţi este necesar de amplasat pe lingă peretele exterior cu ieşire directă în afară
clădirii. În cazul stocării până la 5 m3 de ulei, rezervoarele pot fi amplasate nemijlocit în zona de RT şi
RC a automobilelor.
Depozitul de metale se amplasează în apropierea sectorului de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică.
Depozitul de anvelope se amplasează în apropierea sectorului de demontare – montare a
anvelopelor. Depozitul de anvelope poate fi amplasat în subsol sub sectorul de demontare – montare a
anvelopelor, iar cu suprafaţa mai mare de 50 m2 depozitul dat este necesar de amplasat pe lingă peretele
exterior al clădirii.

Figura 5.14 – Depozit de anvelope

94
 Păstrarea anvelopelor şi materialelor de exploatare este permisă într-o încăpere în cazul când
suprafaţa totală a depozitelor respective nu depăşeşte 50 m2.
În sectorul de acumulatoare (fig. 5.15) sunt necesare următoarele încăperi: pentru reparaţia
acumulatoarelor, pentru pregătirea electrolitului şi pentru încărcarea acumulatoarelor.

Figura 5.15 – Sector de acumulatoare

Încăperea pentru încărcarea acumulatoarelor se amplasează pe lingă peretele exterior al clădirii, iar cu
suprafaţa mai mare de 25 m2 trebuie să dispună de o ieşire directă în afară clădirii. Intrarea în aceasta încăpere
se efectuează prin altă încăpere.
În sectorul de sudare – tinichigerie (de RC a caroseriei) este necesar de prevăzut o încăpere pentru
efectuarea lucrărilor nemijlocit pe automobil, încăpere pentru lucrări de tinichigerie şi încăpere pentru lucrări
de sudare. La S.S.A. cu numărul total de posturi de lucru până la 10 se permite amplasarea posturilor de RC a
caroseriei cu utilizarea sudurii în zonă de RT şi RC a automobilelor cu condiţia de separare a posturilor
respective de celelalte cu ecrane rezistente la foc.

Figura 5.16 – Sector de RC a caroseriei autobuzelor

Sectorul de vopsire trebuie să dispună de o ieşire directă în afară clădirii. În apropierea sectorului
se amplasează depozitul de vopsele, care trebuie să dispună de o ieşire directă în afară clădirii şi
încăperea pentru pregătirea vopselelor (laborator), care trebuie să fie asigurată cu iluminare naturală. În
clădire cu mai multe niveluri sectorul de vopsire se amplasează la ultimul nivel.
95
 Figura 5.17 – Sector de vopsire a Figura 5.18 – Laborator de pregătire a
autoturismelor vopselelor

Zonă de revizie zilnică a automobilelor a Î.T.A. se amplasează, de regulă, într-un pavilion separat.
În cazul amplasării zonei în blocul de producţie, ea trebuie să fie separată de încăperile vecine cu pereţi
rezistenţi la apă.
În apropierea zonei de RZ se amplasează sistema de epurare sau de utilizare secundară a apei.
La S.S.A. sectorul de spălare - curăţare a automobilelor este necesar de amplasat, asigurând
posibilitatea de deplasare liberă a automobilului în sector de RT şi RC a automobilelor cu intrarea
automobilului în blocul de producţie şi fără intrarea automobilului în blocul de producţie în cazul
serviciilor de spălare – curăţare independente.

Figura 5.19 – Sector de spălare a automobilelor

În cadrul blocului de producţie al S.S.A. se prevede o încăpere pentru instalarea utilajului pentru
epurarea apelor de scurgere:
- de la spălarea automobilelor (cu productivitate până la 30 l/s);
- cu conţinut de vopsea;
- cu conţinut de acid şi alcalină.

96
 Figura 5.20 – Sistem pentru epurarea apelor de scurgere

Încăperea sectorului de recepţionare - livrare a automobilelor a S.S.A. să fie conexă cu partea

administrativă, comercială şi cu partea de producţie a clădirii.

Figura 5.21 – Sector de recepţionare – livrare a automobilelor

Dispeceratul S.S.A. se amplasează în aşa mod ca să fie asigurată vizibilitatea posturilor de RT şi

RC a automobilelor.
Casa S.S.A. se amplasează în apropierea cu oficiul recepţionerului.
Sala de aşteptare (încăpere pentru clienţi) a S.S.A. se amplasează în apropierea cu sala de
demonstrare a automobilelor (salonul auto) şi caselor.

Figura 5.22 – Salon auto

Distanţa de la locurile de muncă cele mai îndepărtate până la fumuar şi veceu să nu depăşească
75 m.

97
 6. ELABORAREA PLANULUI GENERAL AL ÎNTREPRINDERILOR AUTO

6.1 Generalităţi. Documente normative

Planul general al întreprinderii reprezintă rezolvarea complexă a problemelor de sistematizare şi

de amenajare a teritoriului întreprinderii cu indicarea: construcţiilor demolate, proiectate şi existente;
obiectelor de protecţie a mediului ambiant, de amenajare şi de înverzire; soluţiile de amplasare a
reţelelor inginereşti şi comunicaţiilor de transport.
Planul general se elaborează în conformitate cu cerinţele normelor în construcţii moldovene NCM
(normelor şi regulilor în construcţie SNiP) şi normelor tehnologice de proiectare a întreprinderilor auto:
 SNiP 2.07.01 – 89 (2000) – Urbanism. Sistematizarea şi construcţia localităţilor urbane şi rurale;
 NCM B.01.03 – 05 (SNiP II – 89 – 80 (1994)) – Planurile generale ale întreprinderilor de producţie;
 NCM B.02.01 – 96 (SNiP 21– 02 – 99) – Parcaje auto;
 VSN 01 – 89 – Întreprinderi pentru deservirea automobilelor;
 ONTP 01 – 91 – Normele tehnologice de proiectare a întreprin-derilor auto (cu excepţia anexei 5);
 RNI – 2001 - Regulile şi Normele Igienice pentru întreprinderi de transport auto şi service auto.

6.2 Cerinţe privind alegerea terenului pentru construcţia întreprinderii

La alegerea locului pentru construcţia întreprinderii auto sunt luate în consideraţie cinci aspecte
principale: locul, condiţiile, configuraţia terenului, dimensiunile (luând în consideraţie lărgirea posibilă
în viitor), cheltuieli.
Dimensiunile şi configuraţia terenului să fie optimale cu rezerve motivate pentru lărgirea
întreprinderii în viitor. Forma optimală a terenului este dreptunghiulară cu proporţiile părţilor de la 1:1
până la 1:3.
Relieful terenului se recomandă să fie de câmpie. Utilizarea terenului cu relief muntos provoacă
sporirea nemotivată a volumului lucrărilor de terasament, mai complicată este amplasarea construcţiilor
şi parcării pe teren, creşte suprafaţa necesară a terenului.
Condiţiile hidrogeologice să asigure lipsa apei subterane în apropierea suprafeţei pământului – o
parte de încăperi (depozit de lubrifianţi, depozit de anvelope) pot fi amplasate în subsol iar posturile de
RT şi RC a automobilelor pot fi înzestrate cu canale de vizitare – nivelul apelor subterane să fi cu
minimum 0,5 m mai jos decât nivelul podelei subsolului sau canalului de vizitare.
Pentru întreprindere trebuie să fie accesibilă toată infrastructura de aprovizionare cu apă, energie
electrică şi termică, cu gaz, prezenţa canalizării, comunicaţiilor telefonice, transportului public etc.
Se recomandă amplasarea terenului în apropierea drumurilor de folosire comună, centrelor
comerciale şi de afaceri;
Pe teren nu este dorită prezenţa construcţiilor, care necesită demolarea.
La fel se recomandă de luat în consideraţie planul dezvoltării raionului aflării terenului ales,
restricţiile în vigoare la diferite lucrări, recomandările firmelor imobiliare, juriştilor, costul pământului,
etc.

6.3 Cerinţe privind amplasarea elementelor bazei tehnice productive pe planul general

Sunt prevăzute două procedee principale de amplasare a construcţiilor pe terenul întreprinderii

auto: construcţia monobloc – toate funcţiile principale ale întreprinderii sunt îndeplinite într-o singură
clădire şi construcţii separate sau pavilioane.
Avantajele construcţiei monobloc:
 mai mică suprafaţa necesară a terenului;
 mai uşor este asigurată interconexiunea tehnologică între subdiviziunile întreprinderii;
 mai joase sunt pierderile de căldură din cauza perimetrului mai mic al unei clădiri în comparaţie cu
mai multe pavilioane;
 mai atrăgătoare pot fi soluţiile arhitecturale.
Dezavantajele construcţiei monobloc:
 este dificilă punerea în exploatare a întreprinderii pe etape;

98
  mai înaltă este fumegarea în interiorul clădirii din cauza deplasării mijloacelor de transport pentru
instalarea la posturi de lucru;
 mai dificilă este asigurarea sectoarelor de producţie cu iluminare naturală din cauza perimetrului
mai mic al unei clădiri în comparaţie cu mai multe pavilioane;
 necesită pentru construcţie un teren de câmpie;
 este dificilă utilizarea pentru service a mijloacelor de transport de gabarit mare;
 mai mare este pericolul de incendiu;
 mai compusă este construcţia clădirii.
Din punct de vedere tehnologic cel mai reuşit procedeu este construcţia monobloc.
Clădirile pot fi cu un nivel, cu mai multe nivele şi cu diferite nivele. În clădirile cu mai multe
nivele pe primul nivel se amplasează zona de producţie şi respectiv pe următoarea – parcarea
automobilelor.
Amplasarea elementelor bazei tehnice productive a întreprinderii este bazată pe schema
organizării procesului de producţie. Deplasarea obiectelor de producţie (automobile, agregate, piese) pe
teritoriul întreprinderii să fie minimă şi fără obstacole. Independent de procedeul de amplasare a
construcţiilor pe terenul întreprinderii, trebuie să fie asigurată interconexiunea tehnologică între
subdiviziunile întreprinderii.
Distanţele dintre construcţii sunt stabilite de SNiP II – 89 – 80 (1994) şi VSN 01 – 89 în dependenţă
de gradul de rezistenţă anti-incendiară a clădirilor. Distanţa minimă dintre clădiri este de 12 m.
Trebuie să fie prevăzută posibilitatea apropierii automobilelor de pompieri dintr-o parte a clădirii
sau din două părţi în dependenţă de dimensiunile construcţiilor.
Construcţiile cu efectuarea proceselor tehnologice inflamabile, explozive şi cu degajarea noxelor
se amplasează faţă de alte construcţii împotriva direcţiei vântului. Pentru aceasta se elaborează roza
vânturilor:
 se trasează 8 linii conform părţilor lumii – nord, sud, est, vest, nord-vest etc.;
 la fiecare direcţie, cu scara respectivă, se depune numărul de zile cât bate vântul în direcţia
corespunzătoare în conformitate cu SNiP II-A.6-72;
 punctele obţinute se unesc cu linii şi se determină direcţia primordială a suflării vântului (fig. 6.1).
Pe teritoriul întreprinderii se organizează deplasarea inelară a mijloacelor de transport fără
intersecţii şi într-o singură direcţie.
Lăţimea minimă a carosabilului – 3m cu circulaţia automobilelor într-o direcţie şi 6 m cu circulaţia
în direcţii opuse.

N
N-W

Direcţia N-E
primordială Numărul de zile
pe an cât bate
vântul în direcţia
respectivă

W E

S-W S-E
S
Figura 6.1 – Roza vânturilor
Pentru întreprinderi auto cu numărul de locuri de parcare peste 50 sau cu numărul de posturi de
RT şi RC a automobilelor peste 10 se prevede cel puţin o poartă de intrare pe teritoriul întreprinderii şi o
poartă de ieşire a automobilelor. Porţile de intrare trebuie să fie situate primele în direcţia fluxului de
circulaţie pe drumul de folosire comună (fig. 6.2).

99
 Figura 6.2 – Amplasarea porţilor de intrare – ieşire
Lungimea liniei roşie L să fie nu mai mică decât lungimea automobilului sau autotrenului de
gabarit cel mai mare.
În apropierea porţii de intrare este necesar de prevăzut un teren de acumulare pentru cel puţin 10%
din numărul de automobile sosite la întreprindere în timp de o oră în orele de vârf.
Încăperile administrative şi de uz social pot fi amplasate în blocul de producţie, în blocul
administrativ separat sau în blocul administrativ învecinat cu blocul de producţie (fig.6.3).

Figura 6.3 – Amplasarea clădirilor de producţie şi administrative

Distanţa minimă de la blocul de producţie până la parcarea deschisă a automobilelor alcătuieşte

10 m.
Schemele amplasării automobilelor la parcarea deschisă este prezentată în fig. 6.4 şi la parcarea în
încăpere – în fig. 6.5.

100
 Figura 6.4 – Schemele amplasării automobilelor
la parcarea deschisă

Figura 6.5 – Schemele amplasării automobilelor la parcarea

în încăpere

101
 Tabelul 6.1 - Lăţimea minimă a carosabilului pentru parcarea în încăpere
Lăţimea carosabilului, m
Păstrarea automobilelor în încăpere cu instalarea automobilului la loc de parcare:
cu mers înainte cu mers înapoi
cu
Tipul mijloacelor de transport fără manevrare fără
manevrare
suplimentară manevrare suplimentară
suplimentară
unghiul de instalare
45° 60° 90° 45° 60° 90°
Autoturisme
Clasă foarte mică 2,7 4,5 6,1 3,5 4,0 5,3
Clasă mică 2,9 4,3 6,4 3,6 4,1 5,5
Clasă medie 3,7 5,4 7,7 4,7 4,8 6,1
Autobuze
Clasă foarte mică 3,8 5,3 7,3 4,3 5,2 6,5
Clasă mică 5,0 8,2 10,5 5,5 6,8 9,0
Clasă medie 6,0 9,7 11,0 7,0 7,8 11,0
Clasă mare 7,0 10,4 12,8 7,7 8,9 11,6
Clasă foarte mare - - - - - -
Autocamioane
Capacitate foarte mică 3,4 4,6 7,4 4,3 4,8 6,5

Capacitate mică 4,2 6,3 8,8 5,0 5,6 7,7

Capacitate medie 4,5 7,1 9,8 5,3 6,3 8,0
Capacitate mare 4,8 7,9 10,5 5,6 6,8 8,6
Capacitate foarte mare 6,7 9,8 13,8 7,2 8,6 12,8

Tabelul 6.2 - Lăţimea minimă a carosabilului pentru parcarea sub cerul liber
Tipul mijloacelor de transport Lăţimea carosabilului, m
Păstrarea automobilelor afară cu instalarea automobilului la loc de parcare:
cu mers înainte cu mers înapoi
fără manevrare suplimentară cu manevrare fără manevrare suplimentară
suplimentară
unghiul de instalare
45° 60° 90° 90° 45°
Autoturisme
Clasă foarte mică 3,0 4,4 8,5 6,3 3,6
Clasă mică 3,2 4,7 3,6 6,5 3,9
Clasă medie 4,0 5,6 9,6 7,3 4,3
Autobuze
Clasă foarte mică 4,1 5,5 10,1 8,0 5,1
Clasă mică 5,0 8,2 13,9 10,8 5,9
Clasă medie 6,0 9,0 13,1 11,2 7,1
Clasă mare 7,1 10,6 14,0 13,1 7,9
Clasă foarte mare 9,7 13,0 15,2 - -
Autocamioane
Capacitate foarte mică 4,0 5,4 10,0 7,5 4,9
Capacitate mică 4,4 6,5 11,8 9,0 5,6
Capacitate medie 4,8 7,3 13,1 10,1 5,6
Capacitate mare 4,9 7,6 13,6 10,9 6,3
Capacitate foarte mare 7,2 10,0 20,8 14,1 7,4

102
 Pe teritoriul întreprinderii se prevede zonă de odihnă cu suprafaţa de 1m2 pentru fiecare lucrător
într-un schimb mai încărcat. Zona de odihnă trebuie să fie situată din partea vântului faţă de construcţii
în care sunt efectuate procesele tehnologice inflamabile, explozive şi cu degajarea noxelor.
Suprafaţa înverzirii se determină reieşind din normativul 3m2 pentru fiecare lucrător într-un
schimb mai încărcat. Suprafaţa minimă a înverzirii 15% din suprafaţa totală a terenului.
Teritoriul întreprinderii trebuie să fie îngrădit. Înălţimea gardului – 1,6 m.

6.4 Indicatorii planului general

 Suprafaţa terenului St, m2 (ha);

 Suprafaţa ocupată de construcţii Sc, m2;
 Suprafaţa parcării Sp, m2;
 Suprafaţa înverzirii Sinv, m2;
 Suprafaţa totală ocupată de construcţii, parcare, drumuri, treceri, zonă de odihnă, înverzire S r,
m2 ;
 Coeficient de construcţie
Kc = (Sc /St)∙ 100,%; (6.1)
 Coeficient de înverzire
Kinv = (Sinv /St)∙ 100,%; (6.2)
 Coeficient de utilizare al teritoriului
Kut = (Sr /St)∙ 100,%. (6.3)

7. CERINŢE PRIVIND DEFINITIVAREA DESENELOR

DE CONSTRUCŢIE

7.1 Indicatorul pentru desene de construcţie

Pentru desenele de construcţie este utilizat indicatorul conform GOST 21.103 - 78 (fig. 7.1):

Figura 7.1 – Indicatorul pentru desene de construcţie

1 - indicarea documentului; 2 – denumirea întreprinderii proiectate;
3 - denumirea clădirii (sectorului) proiectate; 4 - denumirea desenelor amplasate pe coală
(planul cotă 0.000, planul nivelului II, secţiunea A-A, faţada etc.);
5 - stadiu (PE); 6 - coala; 7 - coli; 8- denumirea instituţiei de proiectare.

103
 7.2 Indicarea documentelor de proiectare în construcţie

Indicarea documentelor de proiectare de construcţie se efectuează conform GOST 21.101-97:

UTDT 527.1 42. 455 – PG (AC, SU):

UTDT – codul instituţiei de proiectare;

527.1 – codul specialităţii;
4 – anul de studii;
2 – numărul grupei academice;
455 – ultimele trei cifre ale carnetului de note;
PG – planul general;
AC – soluţii arhitectural – constructive (sistematizarea, secţiunea clădirii sau sectorului);
SU – specificaţia utilajului.

7.3 Definitivarea desenului planului general al întreprinderii

1 2 3
S 1:1000

Figura 7.2 – Aranjamentul desenului planului general

1 – roză vânturilor; 2 – sistematizarea (planul) teritoriului întreprinderii;
3 – legenda construcţiilor (GOST 21.508-93); 4 – indicatorii planului general; 5 – indicator (GOST
21.103-79).

Pe planul teritoriului întreprinderii se indică în conformitate cu semnele convenţionale

standardizate (fig. 7.3): hotarele terenului, îngrădirile, intrarea şi ieşirea; construcţiile demolate, intacte,
reconstruite şi în construcţie; locurile de parcare; înverzirea; drumurile; trecerile; deplasarea mijloacelor
de transport pe teritoriu.
Roza vânturilor indică numărul de zile pe an cât bate vântul în direcţiile respective (nord, vest,
nord - vest etc.) şi determină direcţia preponderentă în care bate vântul (fig. 6.1).

104
 Figura 7.3 – Semne convenţionale pe planul general

Tabelul 7.1 – Legenda construcţiilor (GOST 21.508-93)

Tabelul 7.2 – Indicatorii planului general

7.4 Definitivarea desenului sistematizării clădirii

Sistematizarea clădirii se definitivează conform GOST (21.101-97, 21.104-79, 21.105-79, 21.501-93).

Definitivarea sistematizării clădirii de tip carcasă începe cu trasarea axelor de coordonate conform
reţelei coloanelor obţinute şi amplasarea coloanelor la intersecţiile axelor. Pe perimetrul clădirii
coloanele se amplasează la distanţa de 6 m independent de pas şi de arcadă obţinute (fig. 7.4). Conform
105
semnelor convenţionale standardizate (fig. 7.8) se indică: pereţii, porţile, uşile, ferestrele, instalaţiile de
control-ridicare (canale de vizitare, macarale, conveiere, elevatoare), locuri pentru automobile.
Dimensiunile în plan ale elementelor constructive ale clădirilor sunt standardizate:
coloanele: 400400; 400600; 400800; 500500; 500600; 500800 mm;
pereţii din: 1 cărămidă – 250 mm; 1,5 cărămizi – 380 mm; 2 – 510 mm; 2,5 cărămizi – 540 mm;
pereţi din piatră: 0,5 – 190 (240) mm; 1 – 390 (490) mm; 1,5 – 580 (730) mm;
lambriul (panoul de perete) – 160…300 mm;
perete despărţitor: 60 mm; 120 mm; 250 mm;
porţile: 2400 mm, 3000 mm, 3600 mm, 4800 mm;
uşile 1 m - cu deschidere unitară; 1,5 m; 2 m – cu deschidere dublă.
Se notează reţeaua coloanelor în cercuri cu diametrul 6 12 mm. Notarea se efectuează cu litere şi
cifre: de jos în sus şi de la stângă la dreapta. Se recomandă ca latura mai lungă să fie notată prin cifre,
cea mai scurtă - prin litere (fig. 7.4).

Figura 7.4 – Notaţia reţelei coloanelor

Definitivarea desenului prevede înscrierea denumirilor, suprafeţelor şi categoriilor de securitate ale

încăperilor (fig. 7.5) direct pe planul încăperii.
Ca excepţie, denumirile, suprafeţele şi categoriile de securitate pot fi indicate în legenda
încăperilor (tab. 7.3), care se amplasează deasupra indicatorului.
Numerotarea încăperilor în acest caz se efectuează în cercuri cu diametrul 7-8 mm.

Figura 7.5 – Înscrierea denumirii, suprafeţei şi categoriei de securitate

106
 Tabelul 7.3 – Legenda încăperilor

În cazul când desenul sistematizării clădirii nu poate fi amplasat pe coala formatului respectiv, se
permite de a diviza desenul în mai multe părţi (fig. 7.6).
Pe desenul sistematizării clădirii care nu are carcasă formată din coloane, indicarea axelor se
efectuează comparativ cu pereţii interiori şi exteriori (fig. 7.7).
Scara planului clădirii se indică deasupra desenului.

Figura 7.6 – Divizarea desenului sistematizării clădirii

107
 Figura 7.7 – Indicarea axelor pentru clădirile fără coloane

Figura 7.8 - Semne convenţionale pe desenul sistematizării clădirii

108
 7.5 Definitivarea desenului sistematizării sectorului de producţie

În conformitate cu GOST 21.101-97 pe desenul sistematizării sectorului se indică: elementele

construcţiei clădirii (încăperii) - coloanele, pereţii, porţile, uşile, ferestrele; axele de coordonate ale
clădirii cu notarea şi dimensiunile respective; utilajul - conform semnelor convenţionale (fig.7.9);
dimensiunile între utilaje, între utilaje şi construcţiile clădirii (în afară de utilajul mobil); consumatorii
de energie (fig. 7.10).

Figura 7.9 – Prezentarea utilajului pe desenul sistematizării sectorului

Utilajul pe desenul sistematizării sectorului se numerotează şi se înscrie în specificaţia utilajului

(tab. 7.4).

Figura 7.10 - Semne convenţionale ale locurilor de muncă şi consumatorilor de energie

109
 Tabelul 7.4 – Specificaţia utilajului

110
 BIBLIOGRAFIA

1. RD-200-13-0166-90. Sbornik tehnico-economiceskih pokazatelei predpriatii avtomobilinogo

transporta.
M.:2007- 520 p.
2. Volghin V. Skoliko avtoservisov nujno strane.
www.volginw.ru/skolko.htm
3. ONTP-01-91. Normi tehnologhiceskogo proektirovania predpriatii avtomobilinogo transporta.
M.:1991- 184 p.
4. Polojenie o tehniceskom obslujivanii i remonte podvijnogo sostava avtomobilinogo transporta.
Ministerstvo transporta i kommunikaţii R. Belarusi. Minsk: 1997- 45p.
5. Expluataţia i tehniceskoe obslujivanie avtomobilea IVECO.
www.24iveco.ru/images/instr/iveco_daily.
6. EuroCargo 6 10t Tector.
www.24iveco.ru/images/instr/EuroCargoRus.
7. Trohaciov A.Iveco Stralis.
www.gruzovikpress.ru
8. DAF XF95. Rukovodstvo po exploataţii. M.:2006- 218 p.
9. Scania. Reglament tehniceskogo obslujivania.
www.scania-piter.ru/dload/tech_4_series.pdf.
10. Mikroavtobus Mercedes-Benz Sprinter.
www.gruzovikpress.ru
11. Napoliskii Gh.Tehnologhiceskoe proektirovanie ATP i STO.
M.:1985- 231 p.
12. SNiP 2.09.04-87* (1995). Administrativnîe i bîtovîe zdania.
M.:1995- 42 p.
13. MU-2000-13-008-87. Metodica oţenki urovnea i stepeni mehanizaţii i avtomatizaţii proizvodstv
TO i TR podvijnogo sostava ATP. M.: 1989.-101p.
14. Reguli şi norme igienice. Pentru întreprinderile de transport auto şi autoservice.
Chişinău:2001- 48p.
15. Volghin V. Avtoservice. Proizvodstvo i management. M.:2005- 520 p.
16. Corpocean A., Rotaru I. Proiectarea tehnologică a întreprinderilor auto.Material didactic.
Chişinău, UTM.:2013-138p.

111