Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică

GENERAREA, DISPERSAREA
ȘI MONITORIZAREA POLUANȚILOR INDUSTRIALI

CURS 5

2023 - 2024
Ș.L. DR. ING. ELENA DINU Splaiul Independenţei nr.313,
060042 - Bucureşti, ROMÂNIA
www.mecanica.pub.ro
 3. Generarea poluanţilor industriali

3.1. Caracteristici ale generării poluanţilor în diferite

industrii de proces (alimentară, chimică, petro-
chimică, prelucrătoare de materiale polimerice, textile,
pielărie, materiale de construcţie)
 3.2. Emisii
(VOC, zgomote/vibraţii, radiaţii etc.)
Emisiile totale provenite de la instalațiile industriale sunt:

• Emisii captate: Emisiile prin conducte/canale; debitul volumic este masurabil

• Emisii necaptate: Emisiile de la neetanseitatile din sistem (de ex. scurgeri de la flanse/pompe, pierderi din

recipientele de depozitare)

• Emisii fugitive: Emisiile substantelor volatile sau sub forma de pulberi; Cauza de ex.: tipul si dotarea

instalatiilor (uscator, filtrul), conditiile de functionare (procesele de transvazare), starea de functionare

(lucrarile de mententanta)

• Emisii excepționale: emisiile din starile de functionare, care nu corespund functionarii normale (de ex.

procesele de pornire/oprire, disturbarile in functionare)

Inventarierea emisiilor
- principalii poluanți -
INSTALAŢIA DE DESULFURARE A GAZELOR DE ARDERE – la acest tip de instalaţie,
prin reacţii chimice, sunt separate în principal SO3 şi SO2.

Există mai multe procedee de separare:

− procedee uscate, prin care circa 50% din gazele sulfuroase sunt separate;
− procedee umede, care pot separa 90% din gazele sulfuroase;
− procedee uscate regenerative, care pot separa până la 99% din gazele sulfuroase.

Construcţia unor astfel de instalaţii este obligatorie pentru centralele mari, pe cărbune sau
hidrocarburi lichide (peste 300MW).
 Structura gravimetrică a noxelor înregistrate
la arderea unui kg de combustibil

Combaterea poluanţilor produşi de motoarele cu ardere internă Natura

poluanţilor g / 1 kg de combustibil
(folosite în special în transporturi rutiere) se face cu instalaţii
benzină motorină
speciale de separarea oxizilor de azot din fum.
CO 465 21
NO 23 27
Într-un motor cu ardere internă, arderea nu este ideală datorită: HC 4 12
• timpului foarte scurt de reacţie, SO2 0,8 4,8
• dificultăţilor de formare a amestecului, particule 0,1 0,8

• pierderilor de căldură etc.

EXEMPLU

Pierderile anuale (exclusiv noxe) pentru un automobil care parcurge 30000 km/an, cu un consum de 7,5 l/100 km

sunt formate din:

- 90 l hidrocarburi, prin evaporare (datorită etanşării necorespunzătoare a rezervorului);

- 25 l hidrocarburi prin gaze de carter (datorită etanşării necorespunzătoare a rezervorului);

- 60 l hidrocarburi prin gazele de evacuare (datorită etanşării necorespunzătoare a rezervorului);

- 275 l (echivalent) oxid de carbon, din gazele de eșapament, rezultând 450 l de pierderi din 2250 de

litri de combustibil necesar (datorită etanşării necorespunzătoare a rezervorului).

 Dintre cele aproximativ 1000 substanţe diferite, existente în gazele de evacuare, din cauza nocivităţii

lor, sunt supuse limitărilor, prin reglementări legislative, următoarele substanţe:

❑ hidrocarburile,

❑ monoxidul de carbon,

❑ oxizii de azot,

❑ particule lichide

❑ particule solide (numai pentru motoarele cu aprindere prin comprimare),

❑ fumul (ca măsură a efectului vizibil produs de gazele arse).

Hidrocarburile, halocarburile (tricloretilena), compuşii oxigenaţi (alcooli, aldehide, cetone) formează o categorie aparte

denumită VOC – compuşi organici volatili. Unele dintre aceste substanţe sunt toxice sau chiar se presupune că sunt

cancerigene.
Oxizii de azot produc disfuncţii pulmonare.
Monoxidul de carbon se combină cu hemoglobina rezultând carboxihemoglobina care afectează sistemul nervos,
respirator şi cardiovascular, efectul fiind dependent de timpul de expunere. La timpi mici de expunere, datorită
reversibilităţii reacţiei, expunerea la aer curat duce la eliminarea gazului din corp. Particulele solide, de carbon, de
exemplu, sunt foarte mici şi pot penetra în plămâni.

Şi alte substanţe, dovedite ca nocive, vor fi cuprinse, în continuare, în reglementările legislative (bioxidul de carbon,
oxizii de sulf şi de azot, plumbul şi compuşii săi etc).
Bioxidul de carbon contribuie la producerea efectului de seră.
Compuşii cu sulf contribuie la formarea smogului umed care este sufocant şi poate reduce vizibilitatea până la zero.
Praguri admise pentru:
− CO: 70-80 ppm la o expunere de 8 ore; în habitaclul automobilului se măsoară frecvent 75 ppm (la inhalarea fumului de
ţigară se inspiră 42000-45000 ppm;
− Hidrocarburi – aldehidă: 5 ppm la un timp de expunere de 8 ore, produce iritarea puternică a ochilor; concentraţii de câteva
ori mai mici sunt suficiente pentru producerea smogului fotochimic;
− NOx: 5 pppm pentru 8 ore (fumul de ţigară conţine 250 ppm);
− SOx: 0,5 – 1,5 ppm.

Contribuţia motoarelor la poluarea aerului este de 50% dar contribuţia la toxicitatea aerului este numai de 8-22 %.

Din analiza poluanţilor produşi de motoarele cu aprindere prin compresie (m.a.c. - de tip Diesel) şi motoarele cu aprindere
prin scânteie (m.a.s.) cu catalizator s-a constatat că motoarele mac - de motoarele cu aprindere prin compresie prezintă
următoarele avantaje:
− produc mai puţin CO şi HC;
− emisiile prin evaporare sunt reduse;
− randament termodinamic mai mare;
− emisie mai mică de CO2, NO2 şi CH4.

dezavantaje: - emisii mai mari de NOx şi particule, mai ales pentru motoarele cu injecţie directă.

Utilizarea catalizatorilor pentru gazele de eşapament ale autovehiculelor pentru persoane a fost iniţiată în SUA în 1975.
Utilizarea catalizatorilor pentru gazele de eşapament ale autovehiculelor pentru persoane a fost iniţiată în SUA
în 1975.
La începuturile utilizării catalizatoarelor se foloseau catalizatori depuşi pe granule (sub formă de bile sau
bastonaşe) din materiale ceramice.
ci − ce
Eficienţa unui catalizator este apreciată prin gradul de conversie (transformare) definit ca: E=
ci
ci = concentraţia poluantului la intrare
ce = concentraţia poluantului la evacuare

Principalii parametrii care influenţează gradul de conversie sunt:

❑ coeficientul de exces de aer,
❑ temperatura gazelor arse,
❑ debitul gazelor arse raportat la volumul catalizatorului.

Catalizatorul = corp ceramic cu un strat foarte subţire din platină, o tablă de protecţie, un strat izolator şi o
sondă .
= coeficient de exces de aer = raportul dintre cantitatea de aer alimentată şi necesarul de aer pentru o
transformare completă
 < 1 caracterizează un amestec bogat în aer,
 > 1 caracterizează un amestec sărac în aer.
Din punct de vedere al materialului suportului, ca alternativă la catalizatorul ceramic s-a dezvoltat catalizatorul cu suport
metalic din aliaje de Al-Cr-Fe, cu strat intermediar din pământuri rare (itriu, ceriu).
Se foloseşte în special pentru pornire sau pentru îmbunătăţirea amorsării unui catalizator principal.

Pentru motoare Diesel rezultate bune dau catalizatorii Pt/Al2O3 la temperaturi joase şi respectiv zeolitul Cu/YSM5 la
temperaturi ridicate.
Stratul catalitic activ constă în metale nobile cum sunt platina, paladiul şi rodiul.
În timp ce platina determină reacţiile de oxidare, rodiul contribuie la reducerea oxizilor de azot. Este interzisă folosirea
benzinei cu plumb.
În principiu catalizatorul are rolul de a transforma hidrocarburile şi gazele produse ale arderii în gaze nenocive, în cantităţi
foarte mici. Nu se poate vorbi de eficienţă 100% a catalizatorului motiv pentru care se pot utiliza unul sau mai multe
dispozitive de acest gen la o maşină.

Pentru micşorarea emisiilor de particule, în cazul motoarelor, se utilizează diverse tipuri de filtre.
 3.2.2. Poluarea sonoră

Omul percepe sunete având frecvenţa cuprinsă în intervalul 16-16.000 Hz.

Zgomotul = suprapunere dezordonată de sunete având frecvenţe şi intensităţi diferite. În conceptul de zgomot
intră orice sunet nedorit care deranjează omul sau poate dăuna sănătăţii lui.

Sursele cele mai importante de zgomot sunt maşinile şi aparatele utilizate de om. Poluarea fonică este clasată pe
locul al treilea din punct de vedere al importanţei, după poluarea aerului şi a apei.

Zgomotul are efecte nocive, dovedite, asupra sănătăţii oamenilor (afectarea auzului, afecţiuni psihice, reducerea
eficienţei muncii, probleme de tip cardiac etc.). Zgomotul este datorat unei vibraţii acustice cu un spectru
continuu. Cel mai tare sunt afectate de zgomot zonele urbane, din vecinătatea zonelor industriale, ale
aeroporturilor, cele cu trafic intens etc.
Se apreciază că la fiecare creştere cu 25% a numărului de vehicule, nivelul de zgomot creşte cu 1dB.

❖ zgomotul sub 30 dB nu afectează sănătatea (şi nici odihna);

❖ zgomotele între 30 şi 65 dB, corespunzătoare activităţii cotidiene, afectează odihna;

❖ zgomotele între 65 şi 90 dB, produse în general de traficul rutier, industrie etc., afectează serios

sănătatea, mai ales pe termen lung;

❖ zgomotele de peste 90 dB, corespunzătoare industriei textile, constructoare de maşini,

aeroporturilor, discotecilor, produc surditate.

 Măsurarea zgomotului

La apariţia vibraţiilor în medii solide, lichide sau gazoase, se deosebesc:

• vibraţii de joasă frecvenţă (f<16 Hz) - infrasunet;
• vibraţii ce se aud (16 < f < 18 000 Hz) - sunet;
• vibraţii ce nu se aud, de înaltă frecvenţă – ultrasunet.

Se definesc:
o puterea sonoră – energia sonoră radiată într-o secundă de sursa sonoră;
o intensitatea sunetului – energia sonoră ce pătrunde într-o secundă printr-o suprafaţă perpendiculară
la direcţia radiaţiei sonore. Se notează cu J şi se măsoară în W/cm2.

Pragul de audibilitate este J0 = 10-16 W/cm2.

Puterea sunetului sau nivelul zgomotului se defineşte în raport cu pragul de audibilitate şi se măsoară în
decibeli:
, dB
 Figura - suprafaţa de
audibilitate, cuprinsă între
pragul de audibilitate şi cel de
durere, şi depinde de frecvenţă

Limita superioară a puterii sunetului, raportat la sensibilitatea umană = prag de durere.

La acelaşi nivel de putere (la acelaşi număr de decibeli), urechea normală are sensibilitatea maximă cuprinsă
între 700 şi 5000 Hz.
Două tonuri de aceeaşi putere dar de frecvenţe diferite nu sunt percepute de ureche ca la fel de tari.
 Puterile câtorva sunete
Puterea
sunetului, Zgomote
fon
0 Pragul de audibilitate
10 Foşnetul frunzelor
20 Foşnetul frunzelor. Şoaptă
30 Zgomotul străzilor periferice. Sală de lectură.
Nivelul de putere corelat cu frecvenţa = fonul – 40 Discuţie liniştită
un sunet de referinţă care are puterea de 1dB şi 50 Zgomotul normal al străzii
60 Discuţie tare
frecvenţa de 1 kHz. 70 Zgomotul tare al străzii
80 Ţipete. Metrou
90 Hală industrială-zgomot de maşini
100 Motor de motocicletă-la maxim
110 Ciocan de nituit
120 Avion
130 Limita dureroasă. Motor cu reacţie

Tăria sunetului apare cu atât mai mică cu cât durata sunetului este mai mica.
Principii fizice de măsurare a zgomotului

În termeni fizici, sunetul = vibraţia mecanică a unui mediu elastic solid, lichid sau gazos, prin care energia
se transmite de la sursă prin unde sonore progressive.

Cantitatea şi tipul de analiză a zgomotului influenţează alegerea aparaturii şi a procedeelor de măsurare.

În cazul măsurărilor pe teren, o condiţie esenţială este ca:

• aparatura să fie uşor de montat şi calibrat pe teren,
• să aibă alimentarea cu energie independentă, aparatura să fie portabilă.
• să fie uşoară,

Aparatele pentru măsurarea zgomotului sunt:

1. sonometrele,
2. dozimetrele,
3. analizoarele de nivel de zgomot.
1. Sonometre

Sonometrul = aparat portabil care serveşte pentru măsurarea nivelului de presiune acustică L.

Are un răspuns faţă de sunet ca şi răspunsul urechii umane, dar poate efectua şi măsurări obiective şi
reproductibile ale nivelului de presiune acustică.

Semnalul sonor este convertit într-un semnal electric identic, prin intermediul unui microfon.

Semnalul sonor fiind de nivel scăzut, trebuie amplificat înainte de a se putea citi pe ecranul
instrumentului de citit.

Valoarea citită pe instrument este nivelul de presiune acustică in.

2. Dozimetre

Dozimetrele = aparate cu ajutorul cărora se măsoară potenţialul de nocivitate a unui sunet (zgomot).
Pentru a măsura potenţialul de nocivitate al unui zgomot, trebuie să măsuram atât nivelul cât şi durata
zgomotului.

Cele mai răspândite tipuri de dozimetre sunt cele portative care de obicei sunt purtate de subiect într-un
buzunar, microfonul fiind montat în apropierea urechii sale.

Un exemplu de asemenea dozimetru este modelul 4428 (Bruel si Kjaer) care se poate utiliza în două
regimuri de funcţionare: - de scurtă durată (‘Short‘) şi
- de lungă durată (‘Long‘) - permite o citire continuă directă în procente din
expunerea la zgomot admisă într-un schimb de lucru, are o gama largă dinamică de la 80 la 140 dB.
3. Analizoare de nivel de zgomot

Aparate cu ajutorul cărora se efectuează analiza statistică a nivelului de zgomot.

Analiza statistică presupune măsurarea unor indici fizici cum ar fi:

- nivelul de zgomot L10 = nivelul de zgomot depăşit în 10% din timpul de măsurare;
- nivelul de zgomot L50 = nivelul depăşit în 50% din timpul de măsurare;
- nivelul de zgomot L90 = nivelul ce depăşeşte 90% din timpul de măsurare.
Măsurarea zgomotului în industrie

Măsurările de zgomot în industrie se efectuează în vederea:

1. evaluării încadrării în limita admisă a nivelului de zgomot la locurile de muncă, conform
normelor în vigoare;
2. stabilirii soluţiilor tehnice de reducere a nivelului de zgomot produs de instalaţii, agregate
sau utilaje;
3. verificării eficienţei acustice a soluţiilor tehnice de reducere a nivelului de zgomot la
locurile de munca.

Măsurarea nivelului de zgomot în spaţiile industriale, se efectuează în absenţa oricărui zgomot de fond perturbator.
În cazul în care zgomotul de fond perturbator nu poate fi înlăturat se procedează astfel:
1. se măsoară nivelul de zgomot total Lg în dB, produs de toate sursele de zgomot, inclusiv sursa studiată ;
2. se măsoară nivelul zgomotului de fond LF în dB ;
3. se calculează diferenţa (Lg – LF) în dB .
Rezultatele obţinute din măsurările acustice se înscriu într-un buletin de măsurări care trebuie să cuprindă, după caz,

următoarele elemente :

▪ data şi locul măsurărilor;

▪ schiţă a încăperilor în care s-au efectuat măsurările, cu instalaţiile, agregatele şi maşinile din încăpere, obstacolele şi

suprafeţele reflectante importante, locurile de muncă şi punctele de măsurare şi curbele ce alcătuiesc harta acustică;

▪ date asupra gabaritului, greutăţii, regimului de funcţionare etc. ale instalaţiilor, agregatelor şi utilajelor, în momentul

efectuării măsurărilor acustice;

▪ aparatura folosită pentru efectuarea măsurărilor;

▪ nivelurile de zgomot măsurate;

▪ denumirea institutului (laboratorului) precum şi numele şi semnătura celui care a executat măsurarea.
Efecte ale poluării fonice

➢ expunerea prelungita la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar sau chiar

definitiv structura fragila a urechii interne.

➢ sunetele puternice - cum ar fi sunetul armelor de foc la un poligon - pot duce la pierderea imediată a

auzului.

➢ muncitorii din fabrici, cei din domeniul construcţiilor, personalul militar, poliţiştii, pompierii şi

muzicienii sunt cei mai predispuşi la apariţia acestei boli.

➢ chiar şi la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce probleme.
 Poluarea fonică distruge sănătatea omenirii!!!

Zgomotele îi îmbolnăvesc (de inimă) adulţii şi îi fac pe copii mai agitaţi

➢ pentru a nu afecta sănătatea, presiunea acustică normală în timpul nopţii nu trebuie să depăşească 30 dB.
➢ în realitate, presiunea acustică nocturnă depăşeşte 55 de decibeli.
➢ aşa se explică numărul în creştere al europenilor care adorm greu, au somnul agitat, se trezesc frecvent şi
sunt depresivi.
➢ tulburarea somnului se manifestă şi în plan profesional:
➢ faptul că somnul nu este odihnitor sporeşte riscul ca multe persoane să fie mai agitate, mai nervoase.
➢ studiile indică, în cazul acestor persoane, scăderea accentuată a performanţelor obţinute la locul de muncă şi
a capacităţii de concentrare.
Presiunea zgomotelor generează comportamente violente
➢ studiu recent realizat în Germania: copiii care dorm într-un mediu poluat fonic prezintă un risc accentuat de
a face astm şi diverse forme de alergii,
➢ Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: se atrage atenţia că, frecvent, presiunea zgomotelor este de
peste 80 dB, ceea ce explică numărul în creştere al comportamentelor violente atât la cei mici, cât şi la adulţi
precum şi al copiilor care abandonează şcoala.
➢ pentru persoanele mai sensibile, expunerea prelungită într-un mediu poluat fonic le poate provoca
hipertensiune arterială sau alte boli cardiovasculare.
➢ copiii care învaţă în şcoli apropiate unui aeroport sau unor artere cu trafic rutier major au mari dificultăţi în
procesul de învăţare, memorare şi concentrare.
În cazul acestor copii se înregistrează diminuarea performanţelor intelectuale.
➢ cu cât timpul expunerii într-un mediu poluat fonic este mai mare, cu atât performantele intelectuale vor fi
mai scăzute.
Românii sunt loviţi din plin de zgomotele dezagreabile

➢ potrivit specialiştilor de mediu, aproape jumătate dintre locuitorii oraşelor din România sunt afectaţi
de poluarea fonică, valoarea acesteia crescând cu aproximativ 50% în ultimii 20 de ani.

➢ expunerea la poluare fonică excesivă determină, la persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani,
apariţia unor tulburări de:
• somn (în 49 % din cazuri),
• dureri de cap (56 % din cazuri),
• ameţeli (25 %) şi
• hipertensiune arterială (16 %din cazuri).
 Maşinăria de ucis zgomotele

Potrivit unui raport al Institutului francez al mediului: 40 % dintre francezi suferă din cauza poluării sonore.

Statisticile OMS: 40 % dintre europeni sunt expuşi zgomotului produs de traficul rutier.

Selwyn Wright, un inginer din Marea Britanie, a inventat o maşină de ucis zgomotele. The Silence Machine -

denumirea originală - analizează undele de sunet care provin de la o sursă de zgomot, generează sunet de fază

opusă şi neutralizează undele de sunet.

Conceptul se aplică deja la fabricarea căştilor antizgomot pentru pasagerii din avioane, concepute pentru a

neutraliza zgomotul motoarelor.

Dar, sistemul dezvoltat de Wright este primul care produce un fel de umbră a sunetului, un antisunet, prin care

toate celelalte sunete în afară de cel nedorit pot fi auzite.

Prevenirea poluării fonice – aspecte legislative
Cartea Verde a poluării fonice (COM 96/540) lansată în 1996 prevede reducerea poluării fonice la sursă şi
schimburi de informaţii privind poluarea fonică.
Directiva 2002/49/CE priveşte informarea publicului privind expunerea la zgomote şi efectele produse.
Nivele maxime pentru poluarea fonică sunt prevăzute în directivele:
70/157/CEE- privind autovehiculele;
86/594/CEE – privind electrocasnicele;
78/1015/CEE – privind motocicletele;
87/405/CEE – privind macaralele;
2000/140 CE – privind echipamentele folosite în aer liber;
2002/30/CE – privind aeroporturile.

De protecţia omului împotriva zgomotului şi vibraţiilor, în România, se ocupă şi ASRO (Asociaţia de

Standardizare) si Comisia Tehnică de Securitate a Muncii - de exemplu prevederi în acest sens există în CT
274 protecţia muncii, protecţia omului împotriva zgomotului şi vibraţiilor.
 Metode de prevenire a poluării - considerarea micşorării zgomotului la proiectare, în construcţia de maşini

Alegerea materialului de construcţie poate avea o mare influenţă asupra vibraţiilor/zgomotului produs de echipament în
funcţionare, unele materiale având, în anumite condiţii, capacitatea de a amortiza vibraţiile, datorită unei comportări
elasto-vâscoase.
Măsurile care se pot lua la proiectare ţin de experienţele acumulate în domeniul respectiv şi nu au valoare de legi cu
caracter general.

De exemplu s-a constatat că în cazul unei maşini de tăiat rotative cu cuţite volante (zburătoare) nivelul de putere a
sunetului creşte cu creşterea turaţiei rotorului. Mărirea numărului de cuţite permite micşorarea vitezei rotorului, deci şi a
zgomotului, capacitatea de producţie rămânând constantă. Alte elemente precum natura materialului care se taie, distanţa
dintre cuţitele fixe şi cele zburătoare etc. influenţează nivelul zgomotului în mai mică măsură.
Presele şi ciocanele determină , în jurul lor, un nivel de putere a sunetului tare, sub formă de impulsuri. Pentru micşorarea
zgomotului la aceste echipamente se recomandă următoarele măsuri:
− Proiectarea optimă a sistemului vibrator (utilizând metode teoretice sau experimentale pentru analiza vibraţiilor);
− Îmbunătăţirea sistemului mecanic-acustic (elementele componente care produc zgomote mai mari se realizează mai rigide
sau dacă este posibil, se utilizează elemente elastice de izolare faţă de sursa de zgomot);
− Alegerea şi proiectarea constructivă îngrijită a sistemului acustic (presupune o alegere adecvată a amplasării astfel încât
încărcarea cu zgomot a mediului să fie minimă; alegerea nepotrivită a încăperilor de amplasare, cum ar fi, de exemplu
clădirile prea elastice şi o vibro-izolaţie insuficientă, pot determina amplificarea zgomotului şi rezonanţă, prin intermediul
clădirii).

La centrifuge şi dispozitive de amestecare care lucrează la turaţii supracritice (în regim de arbore elastic) este foarte
importantă echilibrarea rotoarelor (pentru limitarea săgeţilor şi respectiv a zgomotelor produse în funcţionare) şi alegerea
unei soluţii elastice de sprijinire (foarte importantă pentru trecerea prin turaţia critică).
Zgomotul produs în robinetele industriale. Studiu de caz

Sursele de zgomot în robinetele industriale au următoarele cauze:

1. vibraţii mecanice ale elementelor interioare (ventil, tijă, scaun);
2. cavitaţia (la curgerea lichidelor);
3. zgomote de origine aerodinamică.

1. Zgomotele datorate vibraţiilor mecanice rezultă din oscilaţiile mecanice ale robinetului montat în instalaţie (inclusiv oscilaţiile
elementelor componente). Datorită forţelor create de presiunea interioară, robinetul în ansamblu este supus unor oscilaţii a căror
frecvenţă este cuprinsă între 50 şi 500 Hz (destul de coborâtă pentru a nu reprezenta o sursă importantă de zgomot).
Dacă frecvenţa oscilaţiilor de ansamblu ale robinetului (ca urmare a sarcinilor din exploatare) are loc în domeniul frecvenţei
proprii de vibraţie are loc fenomenul de rezonanţă, care are ca efect mărirea amplitudinii oscilaţiilor, lucru care se întâmplă în
intervalul 2000 – 7000 Hz. În acest interval oscilaţiile ventilului sunt critice, putând determina distrugerea totală a tijei ventilului
sau a ghidului acestuia.
Elementele constructive ale unui robinet, supuse vibraţiilor: - tijă;
– ventil;
– ghidaj superior;
– ghidaj inferior.
2. Cavitaţia ca sursă de zgomot poate fi dintre cele mai neplăcute. Cavitaţia = fenomenul de producere a unor bule de vapori
sau gaze în masa unui curent de lichid, care, atunci când ajung în regiunile cu presiune mai mare ale lichidului produc vibraţii
şi coroziune - fapt ce poate determina distrugerea elementelor mecanice cu care fluidul vine în contact. Cavitaţia este
răspunzătoare de poluare cât şi de distrugerea elementelor interioare aflate în mişcare.

3. Zgomotele aerodinamice apar în condiţii de curgere critică şi supracritică la gaze şi sunt cele mai supărătoare. La curgerea
mediilor compresibile prin robinet, atunci când presiunea vânei de fluid în partea contractată atinge un anumit nivel, viteza
poate atinge viteza sunetului, sau chiar să fie supersonică în porţiunea divergentă a ajutajului (robinetul poate fi asimilat unui
ajutaj convergent-divergent). Dacă fluidul din conductă se află la presiunea p2 şi curge cu viteze normale (de 20 – 50 m/s),
rezultă că între vâna de fluid care vine din robinet cu viteze supersonice şi masa fluidului din conductă apar şocuri puternice,
în urma cărora vitezele supersonice coboară până la nivelul celor normale în conductă. Aceste şocuri generează zgomote
puternice care sunt caracteristice funcţionării robinetului în regim critic. Cel mai grav caz îl constituie robinetul de colţ
deoarece forma corpului său este de obicei de difuzor în porţiunea cuprinsă între scaun şi flanşa de legătură. Acest difuzor
formează împreună cu reducţia un difuzor de lungime mai mare decât în cazul robinetului normal, motiv pentru care în
regimul de curgere critic se ating viteze supersonice superioare celor de la robinetele normale, cauzând şocuri mai puternice.