Poluanti atmosferici

Poluarea cu monoxid de de carbon CO.

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid și otrăvitor rezultat din
arderea incompletă a combustibililor fosili. Astfel, traficul rutier, aerian, feroviar, precum și
industriile grele sunt generatoare de monoxid de carbon. În mod natural, este eliberat din
arderea vegetației, emisiilor vulcanice sau descărcările electrice, însă este foarte repede
dispersat pe o suprafața întinsă, nepunând în pericol sănătatea umană.

Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie contin carbon sub forma de
combinatii chimice, care se oxideaza, transformandu-se in gaz carbonic (CO2) sau in oxid de
carbon (CO) daca combustia este incompleta.

Monoxidul de carbon se formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor si

in cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste in atmosfera sau se
formeaza in stratosfera sub efectul razelor UV. CO este produs in lant de decompozitie
troposferica a metanului prin intermediul radicalului OH.

O cantitate echivalenta de CO se formeaza prin actiunea omului in momentul combustiei

carbonului si hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completa
decat daca motoarele merg in plina viteza.

Anumite plante cu flori, precum morcovul, pot fixa CO. Mari cantitati sunt fixate in sol si
sunt degradate de microorganisme. Cantitatile reziduale se ridica in straturile mai inalte ale
atmosferei.

CO este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism prin plamani si
blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de
fixare este de 240 de ori mai important decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de
saturaratia sanguina, de cantitatea de CO din aer si volumul respirat.
 1.Caracteristici generale.

La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de
origine atat naturala cat si antropica. Monoxidul de carbon se formeaza in principal prin arderea
incompleta a combustibililor fosili.

Surse naturale: arderea padurilor, emisiile vulcanice si descarcarile electrice.

Surse antropice: se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.

Alte surse antropice: producerea otelului si a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier , aerian si
feroviar.
Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos in special in perioada de calm
atmosferic din timpul iernii si primaverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic
la temperaturi scazute), cand arderea combustibililor fosili atinge un maxim.
Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe o suprafata
intinsa, nepunand in pericol sanatatea umana.

Efecte asupra sanatatii populatiei.

Este un gaz toxic, in concentratii mari fiind letal (la concentratii de aproximativ 100 mg/m3) prin
reducerea capacitatii de transport a oxigenului in sange, cu consecinte asupra sistemului
respirator si a sistemului cardiovascular.
La concentratii relativ scazute:
- afecteza sistemul nervos central;
- slabeste pulsul inimii, micsorand astfel volumul de sange distribuit in organism;
- reduce acuitatea vizuala si capacitatea fizica;
- expunerea pe o perioada scurta poate cauza oboseala acuta;
- poate cauza dificultati respiratorii si dureri in piept persoanelor cu boli cardiovasculare;
- determina iritabilitate, migrene, respiratie rapida, lipsa de coordonare, greata, ameteala,
confuzie, reduce capacitatea de concentrare.
Segmentul de populatie cea mai afectata de expunerea la monoxid de carbon o reprezinta: copiii,
varstnicii, persoanele cu boli respiratorii si cardiovasculare, persoanele anemice, fumatorii.
 Intoxicatia cu monoxid de carbon.

Gravitatea intoxicatiei consta in faptul ca toxicul are o afinitate de peste 200 de ori mai
mare pentru hemoglobina, decat o are oxigenul. Din aceasta cauza o cantitate relativ scazuta de
oxid de carbon poate inactiva o mare cantitate de hemoglobina facand-o inapta transportului de
oxigen la celule si tesuturi.

Toxicitatea este dependenta de concentratia monoxidului de carbon in mediu, durata

expunerii, ritmul si volumul respirator, calitatea activitatii cardiace. Corelatia stransa intre
concentratia gazului si timpul de expunere este relativa la raportul 1-1000, sub sase ore nu sunt
elemente clinice pregnante, intre 6-9 ore apar simptomele de intoxicare, intre 9-15 ore viata este
pusa in pericol. Daca frecventa respiratorie creste si volumul de aer folosit este mai mare in urma
unui efort, absorbtia toxicului devine mult mai rapida.

Fixarea toxicului pe hemoglobina (carboxihemoglobina- HbCo) da sangelui o culoare

rosie aprinsa, iar eliberarea monoxidului de carbon se realizeaza lent in plamani aproximativ
15% pe ora. Deoarece celulele creierului sunt cele mai sensibile la lipsa de oxigen, primele
manifestari apartin substantei cerebrale.

Se apreciaza ca la un volum al carboxihemoglobinei de 10% (concentratie 1/1000)

manifestarile sunt trecatoare si usor reversibile. La un volum de 15-25% HbCo (concentratie
1/5000) apare durerea de cap, congestia tegumentelor si starea de oboseala.

La un volum de 25-35% HbCO (concentratie 1/2000) apar in plus vertij, tulburari de

vedere si preinconstienta.

La un volum de 35-50% HbCO (concentratie 1/1000) se instaleaza inconstienta, sincopa

si moartea cu sau fara convulsii.

Simptomele intoxicatiei.

Cresterea temperaturii corpului, transpiratie abundenta, sangerarile, blocarea urinei,

tulburarile de vorbire, lipsa coordonarilor motorii, surditatea si orbirea semnaleaza o evolutie
foarte grava.

Manifestarile initiale apar la o concentratie de 1/1000, cu dureri de cap in zona tamplelor

si frontal, ameteli si astenie. Aceasta triada simptomatologica a intoxicatiei accidentale acute este
urmata la scurt timp de zgomote puternice in urechi (de clopot), vedere incetosata. Greata si
varsaturi.

Primele semne de intoxicatie apar la concentratii scazute in atmosfera ale gazului,

subliniind caracterul predominant asfixic fata de cel toxic. Concentratia maxima De CO admisa
in incaperi sau unde este posibila prezenta gazelor nu poate depasi 0,003 vol %, sau 20 mg pe mg
cub. Evolutia intoxicatiei acute este rapida si grava. Dupa starea de pseudoebrietate de debut,
tulburarile si manifestarile initiale sunt la scurt timp de colorarea in rosu a fetei, respiratie
frecventa, superficiala cu amplitudine scazuta.
 Efecte asupra plantelor.

La concentratii monitorizate in mod obisnuit in atmosfera nu are efecte asupra plantelor,

animalelor sau mediului.

2. Metode de masurare:

Metoda de referinta pentru masurarea monoxidului de carbon este metoda spectrometrica in

infrarosu nedispersiv (NDIR): ISO 4224

Valoarea minima pentru protectia sanatatii umane este de 10ug/m3.

3. Masuri de combatere a poluarii cu monoxidul de carbon.

Principala masura care trebuie luata in privinta eliminarii emisiilor de monoxid de carbon
se refera la folosirea benzinei fara plumb, iar pentru autovehiculele care folosesc benzina cu
plumb utilarea acestora cu un echipament special, instalat pe conducta de esapament. Acest
echipament consta dintr-un catalizator si o sonda lambda. Prin folosirea acestui echipament se
poate ajunge la o reducere a nocivitatii gazelor eliminate (CO si NOx) de pana la 90%.
Motoarele care sunt construite pentru utilizarea benzinei fara plumb nu necesita astfel de
echipament.

Drept substante catalizatoare se folosesc oxizii metalici, hidroxizii, pulberile metalice,

clorurile etc., iar echipamentul consta dintr-un cilindru de ceramica, cu multe canale, a caror
suprafata este acoperita cu circa 2 g de platina, ca substanta catalitica.

Sonda lambda are ca scop obtinerea unui amestec eficient intre aer si benzina fara plumb
pentru asigurarea unei reactii eficiente intre oxigenul din aer si gazul de esapament.

In cazul in care monoxidul de carbon rezulta din diverse procese industriale, emisiile pot
fi stopate printr-un control atent al arderii, iar in unele cazuri trebuie introduse echipamente de
depoluare.

Epurarea gazelor cu continut de CO se bazeaza pe reactia acestuia cu vaporii de apa in

prezenta unui catalizator pe baza de fier.

CO + H2O → CO + H
 Pentru un continut scazut de CO din gazele reziduale (< 2%) eficacitate mai mare o are
procesul de metanizare:

CO + 3H2 → CH4 + H2O

Cel mai frecvent, in cazul epurarii gazelor reziduale cu continut de CO nu se pune

problema utilizarii acestuia, ci a indepartarii cu o eficacitate cat mai mare.

Purificarea gazelor prelucrate decurge in prezenta unui numar mare de tipuri de

catalizatori. Unele tipuri de catalizatori pot fi folositi pentru arderea oxidanta a CO si a
hidrocarburilor pana la dioxid de carbon si apa, iar altele in procesul de reducere a oxizilor de
azot cu ajutorul monoxidului de carbon:

2NO + 2CO → N2 + 2CO2

Oxidarea CO si a hidrocarburilor se realizeaza in strat catalitic (Pt, Pd, NiO,

CuO,Co3O4). Activarea oxigenului adsorbit la suprafata catalizatorului constituie etapa
limitativa in procesul de oxidare a CO. La adsorbtia oxigenului pe suprafata catalizatorului
rezulta diverse forme de oxigen legat superficial.