INSTRUCŢIUNI

PROPRII DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCĂ Nr. 10

LUCRĂRILE CARE SE DESFASOARA IN LOCURILE CU PERICOL DEOSEBIT - SPATII

ÎNCHISE

Prin loc de munca cu pericol desebit se intelege locul de munca cu nivel ridicat de
accidentare sau imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu consecinţe grave,
ireversibile - deces sau invaliditate.
In activitatea Şantierelor navale, ca locuri de munca cu pericol desebit sunt identificate locurile
de munca in spatii inchise.
Prin spatii inchise se inteleg: rezervoare, portbagaje, tancurile de apa. combustibili,
lubrifianti si similare , puţuri, tunele si similare. Un spaţiu inchis are oricare din
urmatoarele caracteristici:
-deschideri limitate pentru intrare sau ieşire;
-ventilaţie naturala nefavorabila;
-exista sau se genereaza noxe in cursul lucrărilor;
-poziţiile de lucru sunt incommode sau fortate.

1. Deschideri limitate pentru intrare sau ieşire

-Deschiderile spaţiului inchis sunt limitate, in primul rand prin mărime sau
poziţie. Aceste deschideri sunt in mod normal, de dimensiune mica, injur de 450 mm in diametru
si este dificila deplasarea prin ele. Deschderile mici pot face foarte dificila operaţiunea de de
introducere sau scoatere a echipamentului de munca necesar in aceste spaii si nu in ultimul
rand al echipamentului de salvare in caz de necesitate.
2.Ventilatie naturala nefavorabila

-Pentru ca aerul nu poate crea un tiraj liber in spatii inchise, atmosfera din
interiorul unui spaţiu inchis poate fi foarte diferita fata de atmosfera din afara. Se pot acumula
gaze periculoase, in special daca spaţiul este sau a fost folosit pentru depozitarea se
subsatante chimice sau organice care se pot descompune, o Se poate ca, in spaţiul inchis
sa nu fie suficient oxigen pentru a
supravetui sau aerul poate fi atat de bogat in oxigen incat sa se mareasca posibilitatea unui
incendiu sau exfplozie in prezenta unei surse de aprindere.

3.Spaţiul inchis nu este destinat pentru o stationare continua a lucratorului

-Majoritatea spatiilor inchise nu corespund pentru a se efectua in ele o

munca de rutina. Din aceste motive, intrările ocazionale pentru inspecţie, supraveghere,
intretinere, reparaţii, curatare sau alte sarcini similare, sunt adesea dificile si periculoase
datorita riscurilor chimice sau fizice din interiorul spaţiului, o Un loc de munca intr-un
astfel de spaţiu poate prezenta o combinaţie
a acestor trei caracteristici, care poate ingreuna lucrul in si in jurul acestor spatii cat si
operaţiunile de interventie si salvare in cazuri de urgenta.
-Asa cum s-a mentionat, atmosfera intr-un spaţiu inchis pote fi extrem
de periculoasa, datorita lipsei de tiraj a aerului natural, o Aceasta caracteristica a spatiilor
inchise poate genera:
-Atmosfere in deficit de oxigen;
-Atmosfere inflamabile;
-Atmosfere toxice.

1. Atmosfere in deficit de oxigen:

Aerul atmospheric are urmatoarea compoziţie:
 -azot (N2) = 78,095 % in vol; = 20.939 % in vol:
-oxigen (02) = 0,031 % in vol:
-bioxid de carbon (C02) =0.031 in vol:
-gaze inerte, argon (Ar) = 0,934 % in vol , inclusiv
Neon, heliu, krypton, xenon.

-Oxigenul (O2) - gaz fara gust .culoare sau miros, intretine arderea si respiraţia. In stare
gazoasa pura ( ex: utilizat la aparatele de sudare si taiere oxigaz) este mai greu decât aerul
atmosferic si se aseaza in părţile inferioare ale unui spaţiu inchis. Este un element activ cu
afinitatea cea mai mare pentru substantele simple sau compuse. Se combina direct sau indirect
cu toate elementele, in afara de gzele rare si da naştere la fenomene de oxidare ca:
oxidare lenta = respiraţia, ruginirea. uscarea vopselei, fermentatia; oxidarea vie sau combustia
= arderea in oxigen a unui material combustibil: explozia = reacţie de oxidare violenta.
Oxigenul este un component esenţial al aerului atmospheric necesar vieţii si arderilor de
orice fel. Deficitul de oxigen din aerul atmosferic atrage dupa sine o serie de efcte fiziologice
asupra organismului, ca:

-21-18 % 02 = ritm respiratoriu normal;

-18 - 14 % 02 = respiraţie sacadata, astenie, voma:
-14 - 9 % 02 = respiraţie accelerate, puls rapid, apare cianoza, asthenia,
voma:

-5 - 3% 02 = intervine moartea rapida. O atmosfera in deficit de oxigen are un

procent de oxigen mai mic decât 19,5 %. In atmosfera cu oxigenul sub 19?5 % NU TREBUIE SA
SE INTRE!

Nivelul de oxigen dintr-un spaţiu inchis poate descreste datorita lucrărilor care se executa, cum
ar fi: sudări, tăieri, sudări cu aliaj rezistent, sau poate descreste prin anumite reacţii chimice
(ruginire, uscarea vopselei). Nvlelul de oxigen mai poate descreste. daca oxigenul este inlocuit
cu alt gaz, cum ar fi dioxidul de carbon sau nitrogenul, rezutat in urma inertarii tancului.

3
O atmosfera imbogatita in oxigen, peste 22 %, creaza o stare de confort, de racorire. dar va
cauza inflamarea materialelor cum ar fi îmbrăcăminte, par, care ard violent cand se aprind.
De aceea, nu se va folosi niciodata oxigen pur pentru ventilarea spatiilor inchise.

Azotul (N2) - este un gaz incolor, fara gust si fara miros. Este inert in sensul ca nu intretine
arderea si respiraţia si micsoreaza explosivitatea metanului - 10 % metan si 90% azot nu
formeaza cu aerul un amestec explosiv. Cauzele care duc la creşterea conţinutului de azot in
aerul dintr-un spaţiu inchis. sunt:

-Descompunerea substanţelor organice;

-Scaderea concentraţiei de oxigen;

-Scăpări accidentale in timpul spălării instalaţiilor navei atunci cand este folosit ca gaz
inert.

Bioxidul de carbon (C02) = este un gaz fara culoare si miros, gust acru, slab
acid.

Din cauza densitatii mari. fiind mai greu decât aerul, se acumuleaza in părţile inferioare
ale unui spaţiu inchis. In concentraţii mai mari devine periculos pentru organism.

-La 0,5 % - provoaca accelerarea respiraţiei;

-La 2 % - accelereaza respiraţia in proporţie de 50 %;

-La 5 % - respiraţia devine dificila;

-La 10 % - nu poate fi suportat decât cateva minute, este mortal.

Persoanele asfixiate cu C02 au culoarea pielii albastru cenuşiu.

Efectele bioxidului de carbon asupra organismului in concentrtiile prezentate mai sus

se fac simtite la o concentraţie normala de oxigen in aer. adica 21 %. In caz de efort si
concentraţie de oxigen şezuta, aceleaşi efecte se simt la concentraţii mai mici de C02.
Cauzele apariţiei bioxidului de carbon intr-un spaţiu inchis, pot fi:
-Oxidarea materialelor combustibile
-Putrefactia materiilor organice

4
-respiratia oamenilor
- Lucrul cu flacara deschisa.

5
 Monoxidul de carbon (CO) - este un gaz fara culoare, gust sau miros. Are densitatea
apropiata de cea a aerului cu care se amesteca in mod omogen. In cazul apariţiei acesta se
disperseaza in tot volumul spaţiului inchis.
Este inflamabil si exploziv - la continuturi de 13 - 75 % in aer, explozia se produce la
30 % monoxide de carbon in aer.
In amestec cu aerul se aprinde la 630 - 810 gr. C.
Monoxidul de carbon este foarte toxic: acest efect se manifesta prin faptul ca se combina
foatre uşor cu hemoglobina din sânge care fata de monoxidul de carbon are o afinitate mai
mare de 200 - 300 de ori decât oxigenul.

Hemoglobina cu monoxidul de carbon formeaza carboxihemoglobina. care este un

compus stabil si scade capacitatea sângelui de transport al oxigenului in organism. Inhalarea de
CO in concentraţie care care sa duca la proporţia de 60 % carboxihemoglobina in sânge,
produce asfixierea organismului. Prin interventie rapida cu oxigen, omul poate fi salvat.
Efectul de intoxicare a organismului cu monoxide de carbon este in funcţie de
concentraţia acestuia, timpul de expunere si efortul depus de om.

La concentraţia de 0,05 % CO are efect dupa cca 1 h si 50 de minute, cand apar durerile
de cap. iar dupa o expunere de 3 ore apare moartea.

La concentraţie de 1 % este mortal la cateva inspiraţii. Intoxicatia cu monoxid de carbon

poate avea caracter tardiv.
Simtomele intoxicării cu monoxid ce carbon sunt: dureri de cap (la tâmple), se instaleaza
apoi o senzaţie de greutate la cap, respiraţie dezordonata, mersul devine leganat cu senzaţia
de lipsa de echilibru, voma. pierdere cunostintei.

Cauzele apariţiei monoxidului de carbon intr-un spaţiu in chis, sunt:

- Focurile si incendiile;
-Explozii de metan;
-Degajarea sa împreuna cu alte gaze in timpul lucrului cu flaca deschisa.

6
 2. Atmosfere inflamabile

Doua lucruri fac atmosfera inflamabila:

-Oxigenul din aer;
-Un gaz inflamabil, vapori sau praf in amestec potrivit. Unele gaze au puncte diferite de
inflamare

Daca o sursa de aprindere (ex: instrument electric, scântei provocate de o scula

electrica sau prin tăieri oxigaz, polizări, operaţii de sudare electrica, electricitate statica, sablare,
chibrituri, brichete, fumatul etc.) este introdusa intr-un spaţiu care conţine o atmosfera
inflamabila, sau in zonele adiacente, rezultatul este explozie.
Triunghil de aprindere este prezentat in schiţa 3.

3. Atmosfere toxice

In categoria substanţelor toxice pot intra substante (otrăvuri) cu acţiune rapida pana la
cele cu acţiune in timp. care pot genera boli profesionale sau au efecte cancerigene
- Produsul depozitat intr-un spaţiu inchis poate fi absorbit in structura si poate emana gaze
toxice in timp. Cand se curata reziduul unui produs depozitat se pot de asemenea emana gaze
toxice. De exemplu la inlaturarea reziduurilor sau malului dintr- un tanc, materialul descompus
poate emana sulfat de hydrogen, gaz care este mortal.
In timpul lucrărilor intr-un spaţiu inchis pot fi create de asemeni atmosfere toxice.
Astfel de lucrări includ sudări, tăieri, sudări cu aliaj rezistent, vopsiri, raschetari. sablari,
degresari etc. De asemeni, solvenţii utilizati pentru curatire/degresare pot fi generatori de vapori
foarte toxici intr-un spaţiu inchis.

Substantele toxice rezultate in urma lucrărilor in spatiile închise, pot infesta si se pot
acumula si in zonele adiacente.

Daca un chemist (toxicolog) nu a certificate spaţiul ca sigur, se presupune ca orice

substanta (lichide, vapori, gaze, aburi, materiale solide si praf) din spaţiul inchis, poate fi
considerate ca riscanta.

EVALUAREA Testarea atmosferei

7
-Testarea iniţiala trebuie facuta de un expert/chemist naval, autorizat competent sau o persoana
acreditata, care emite un certificate care atesta daca spaţiul prezintă siguranţa pentru oameni
si/sau lucru si daca trebuie respectate anumite condiţii speciale. Persoana considerata a fi
"Competent" de către autaoritati sau managementul navei, poate efectua si teste de
supraveghere.
-Este important sa se inteleaga ca unele gaze sau vapori sunt mai grele decât aerul si se vor
aşeza pe fundul spaţiului inchis. De asemenea ,unele gaze sunt mai uşoare decât aerul si se
vor gasi in partea de sus a spaţiului inchis. De aceea este necesar sa se testeze toate zonele (
de sus. mijloc si de jos/fund) in spaţiul inchis cu instrumente de testare corrrect calibrate,
verificate metrologic si sigilate, pentru a putea pune correct in evudenta gazele existente.
-Atmosferele pot fi diferite in spatiile individuale din acelaşi tanc.Daca testerea evidentiaza
deficienta de oxogen sau prezenta de gaze toxice sau vapori, spaţiul trebuie ventilat si retestat
inainte de intrerea lucratorilor. Daca ventilatia nu este posibila si intrarea este necesara (pentru
salvare de urgenta, de exemplu) lucratorii trebuie sa aiba protectie respiratorie,
corespunzătoare ( aparate autonome de respirat.)
-Niciodata sa nu va incredeti in simţurile dumneavoastra de a determina daca aerul
din spaţiul inchis este sigur! Nu puteti sa vedeţi sau sa mirosiţi multe gaze toxice si
vapori si nici nu puteti sa determinati nivelul de oxigen present.

Ventilatia

Ventilatia prin suflanta. ejector sau ventilator este necesara pentru a elimina gazele nocive
dintr-un spaţiu inchis. Metoda si echipamentul ales sunt dependente de marimea deschiderilor
spaţiului inchis. gazele care trebuie evacuate si de sursa de aer. In aceste condiţii, unele gaze
inflamabile sau vapori au diminuat nivelul de oxigen sau sunt prea bogate ca sa arda, o
ventilatie cu aer fortat le poate diminua pana cand ajung in limita de explozie.
Atentie! Pentru atmosfere cunoscute ca fiind explosive (tancuri de marfa petroliere, tancuri
de combustibil, tancuri proaspat vopsite, tancuri consrvate) se va proceda dupa cum urmeaza:

In situatia cand se foloseste ventilatia de extractie. aceasta sa fie de tip

antiex.;

Daca se foloseste ventilatie de introductie, ventilatorul va fi amplasat la o distanta cat

mai mare de spaţiul ventilat pentru a preveni ajungerea eventualelor scântei in spaţiul ventilat:
gura de aspiraţie a ventilatorului va fi amplasata int-o zona cu aer curat.

8
 Ventilarea tancurilor proaspat vopsite se va face numai cu dezumidificatoare antiex si
ventilatoare antiex.
De asemenea, daca sunt folosite gaze inerte (dioxid de carbon, nitrogen) in spaţiul inchis, atunci
acesta trebuie sa fie bine ventilat si retestat inainte de intrarea lucratorilor. O metoda obişnuita
de ventilare necesita un furtun cu diametru mare (pantaloon), cu un capat ataşat la ventilator si
calalalt capat coborât prin gura de vizitare sau de deschidere pana la partea inferiara a
spaţiului, pentru a scoate gazele toxice sa explosive si pentru a introduce aer proaspat.
Atentie! Balastarea si debalastare unui tanc nu garanteaza o atmosfera de siguranţa.
Testarea (determinările periodice a concentraţiilor de oxigen, gaze toxice sau explosive)
ESTE OBLIGATORIE. Supraveghere I Salvare
-O persoana pentru supraveghere trebuie repartizata sa ramana in afara spaţiului inchis si
sa fie in legătură constanta (vizauala sau prin vorbire orala) cu muncitorii din interior.
-Aceasta persoana nu trebuie sa aiba alte indatoriri decât sa stea in prajma si sa stie pe
cine trebuie sa informeze in caz de urgenta. Personalul de supraveghere nu trebuie sa intre in
spaţiul inchis pana la sosirea ajutoarelor. Abia dupa aceea o poate face cu echipament de
protectie adecvat, cu frânghii de salvare si aparate de respiraţie autonoma.
-Peste 50 % dintre muncitorii care mor in spatii inchise sunt din cei care incearca sa-i
salveze pe ceilalţi muncitori. Salvatorii trebuie instruiti sa urmeze procedurile
stabilite in caz de urgenta si sa foloseasca echipamentul si tehnicile cele mai adecvate.
-Masurile pentru şalvari in siguranţa trebuiesc incluse in toate procedurile de intrare in
spaţiu inchis. Salvarea trebuie sa fie bine organizata si sa se faca antrenamente frecvente
privind procedurile de salvare. O salvare neorganizata, cum ar fi cazul cand cineva, instinctual,
se grăbeşte sa-si ajute colegul, poate duce cu uşurinţa la dubla fatalitate sau la mai multe daca
sunt mai mulţi cei care vor sa salveze.