Surse antropice de poluare

h) Industria celulozei şi hârtiei utilizează compuşi cu sulf

(sulfura de carbon, dioxid de sulf), iar din procesele
tehnologice rezultă H2S, mercaptani, împreună cu produşii
volatili utilizaţi în procesul de albire a celulozei (se poate
face şi cu clor), rezultă combinaţii organoclorurate
deosebit de toxice, printre care şi dioxină. Din proces
rezultă şi ape reziduale cu conţinut ridicat de reactivi şi
fibre celulozice putrescibile, ce produc pe lângă disconfort
şi iritaţii, îmbolnăviri ale ochilor, aparatului respirator etc.
i) Industria alimentară poluează aerul, apa, solul
cu resturile vegetale şi animale rezultate din procesele
tehnologice, cu detergenţi utilizaţi la spălări sau cu alte
materiale şi produse reziduale. Freonii utilizaţi ca agenţi
frigorifici, eliberaţi în atmosferă, contribuie la distrugerea
stratului de ozon. 1
 j) Transporturile auto, navale, feroviare şi
aeriene emit o serie de poluanţi rezultaţi din arderea
combustibililor (benzină sau motorină): CO, NOx,
hidrocarburi nearse, SO2, aldehide. Pe lângă
aceştia, mai rezultă şi oxizi de plumb la arderea
benzinei cu plumb şi fum în special la arderea
motorinei. Determinările concentraţiilor de agenţi
poluanţi emişi în diferite etape de mers ale
motoarelor au pus în evidenţă valori diferite. Astfel,
mersul încet în gol şi frânarea elimină cantităţile cele
mai mari de oxid de carbon la motoarele cu
aprindere prin scânteie (MS), iar la motoarele cu
aprindere prin comprimare sau Diesel (MC), emisia
este maximă la oxizii de azot.
2
 Oxidul de carbon se combină cu hemoglobina
producând oxicarbonism, cu manifestări de cefalee,
ameţeală, astenie, tulburări de vedere, de
îndemânare, asfixie. Produce leziuni ireversibile în
sistemul nervos şi aparatul circulator. La expuneri
continue de 8 - 14 ppm CO, posibile în marile
aglomerări urbane se observă creşterea mortalităţii
prin infarct miocardic.
Oxizii de azot distrug alveolele pulmonare în
orice concentraţii, deci toxicitatea lor este foarte
mare. Pentru animale, dioxidul de azot este de
patru ori mai toxic decât monoxidul.

3
 Hidrocarburile au efecte diferite, la depăşirea unor
anumite limite de concentraţii, provocând narcoză,
ameţeli, crampe, decese.
Ozonul peste 30 ppm, inhalat 10-15 minute
produce tulburări respiratorii, ale mucoasei
rinofaringiene.
Peroxiacetilnitratul (PAN) peste 0,5 ppm produce
tulburări respiratorii. Se formează în atmosferă din
hidrocarburi nearse şi oxizi de azot, sub influenţa
energiei solare.
Plumbul din gaze pătrunde direct în organism sau
prin apă, alimente, piele. În organism ajunge la nivelul
sângelui, provocând hematii incomplet mature,
dereglarea metabolismului albuminelor, glucidelor,
vitaminelor, inhibarea activităţii enzimelor, chiar 4la
concentraţii de 0,2 - 0,4 ppm.
 Oxizii de sulf în concentraţii mici, sub 1-5 ppm
produc iritaţii; peste 5 ppm afectează aparatul
respirator, ducând la decese.
Fumul conţine particule de carbon şi hidrocarburi
diverse. Reduce vizibilitatea, irită ochii, aparatul
respirator. Acumulat, poate provoca scăderea
temperaturii planetei, dacă nu ar fi contracarat de alte
efecte.
Dioxidul de carbon nu este toxic, dar produce
scăderea concentraţiei în oxigen a aerului şi efectul de
seră.
Poluanţii au şi alte efecte: alterează peisajul,
construcţiile, operele de artă, modifică clima. Astfel,
sub acţiunea SOx, CaCO3 din construcţii se transformă
în CaSO4 solubil. Fumul se depune pe clădiri,5
înnegrindu-le.
 k) Agricultura afectează mediul natural prin:
➢ lucrările de îmbunătăţiri funciare;
➢ pesticidele şi fertilizanţii utilizaţi în exces;
➢ dezvoltarea sectorului zootehnic;
➢ preindustrializarea şi industrializarea produselor
agricole.
Lucrările de îmbunătăţiri funciare pot degrada
solul. Astfel, irigaţiile excesive ridică nivelul apei
freatice, distrug structura solului, existând şi pericol
de băltire a apei în zonele învecinate, înmulţirea
ţânţarilor şi apariţia paludismului ca boală specifică.
După secarea bălţilor, solul se concentrează în
săruri, deci se sărăturează.
6
 Desecările şi asanările modifică climatul din
zonă. Sunt cunoscute consecinţele desecării lacului
Greaca în dispariţia unor specii de plante şi animale.
Lacul influenţa şi oscilaţiile termice în zonă, ceea ce
nu se mai întâmplă în condiţiile actuale.
Pesticidele sunt substanţe chimice utilizate în
agricultură pentru distrugerea dăunătorilor sau sunt
regulatori de creştere, antractanţi şi repelenţi.
Toxicitatea lor se exprimă prin doza letală
DL50. Efectele toxice sunt diferite, în funcţie de
natura şi concentraţia pesticidului aplicat. Astfel,
ierbicidele au un efect toxic lent, iar insecticidele şi
fungicidele un efect mai rapid.
7
 Persistenţa în sol se exprimă prin timpul de
înjumătăţire, când dispare 50% din produs, notat
TD50, sau timpul până la dispariţia a 90% din produs,
TD90. De exemplu, DDT are TD50 de 3 - 10 ani,
heptaclor 7-12 ani, aldrin 10 ani, dieldrin 1-7 ani,
HCH (hexaclorociclohexan) 2 ani etc. Datorită
persistenţei, procentului scăzut de acţionare,
toxicităţii ridicate la animale şi om, unele pesticide au
fost interzise prin convenţie internaţională şi prin
legea de protecţia mediului. Câteva exemple de
pesticide interzise şi în România şi pe plan
internaţional: Aldrin, DDT, Dieldrin (insecticide),
Dinaseb, Silvex (erbicide), Dibromocloropropan
(fumigant) ş.a.
8
 Fertilizanţii (îngrăşămintele chimice) sunt
substanţe ce conţin cel puţin un element nutritiv de bază
pentru sol: azot, fosfor, potasiu. Fertilizanţii simpli conţin
doar câte un element nutritiv, cei micşti conţin
amestecuri de fertilizanţi simpli, iar cei complecşi conţin
în aceeaşi formulă chimică, două elemente nutritive
(exemplu, fosfatul de amoniu, ce conţine şi azot şi
fosfor). Fertilizanţii simpli fabricaţi în România în
producţie de mare tonaj sunt: azotatul de amoniu
NH4NO3, ureea CO(NH2)2 şi superfosfatul de calciu.
Zootehnia poluează în principal prin dejecţiile
animale, ce afectează solul, apa şi aerul. Dar poluarea
se realizează şi cu substanţele utilizate la igienizarea
padocurilor (sodă, detergenţi), cu substanţele
administrate pentru combaterea dăunătorilor, a
îmbolnăvirilor, cu biostimulatori, sare, viruşi etc. 9
 Acidifierea solului sub valoarea 7 a pH-ului
duce la distrugerea humusului, scăderea
concentraţiei acestuia în hidrogen şi creşterea
conţinutului în fier, aluminiu şi silicaţi. In sol trebuie
să existe un echilibru între ionii de hidrogen şi cei de
aluminiu, pentru a asigura fertilitatea.
Acidifierea este cauzată de:
➢ fertilizarea excesivă cu azotat de amoniu;
➢ drenarea unor mlaştini. Pe astfel de soluri acide,
recoltele scad cu până la 50%.
Preindustrializarea şi industrializarea unor
produse agricole constituie o altă sursă de poluare
cu resturi vegetale şi animale sau cu diferite alte
substanţe.
10
 Poluarea terenurilor agricole de activităţile din
industrie, transporturi şi cele menajere. In jurul unor
întreprinderi industriale se pot găsi în aer, apă şi sol
elemente şi substanţe toxice pentru plante şi
animale.
Introducerea de noi specii în mediul natural şi
antropic a adus omului avantaje, dar a modificat şi
ecosistemele. Omul a introdus graminee,
leguminoase, plante furajere, esenţe noi de arbori,
specii de animale în alte zone geografice: din
America în Europa, din Europa în zonele
intertropicale etc. Indirect au apărut şi plante terestre
şi acvatice nedorite, sau peşti, insecte, animale
nedorite.
11
 Supraexploatarea faunei a dus la dispariţia a peste 311
specii de vertebrate în ultimile trei secole, din care aproximativ
82 % prin vânătoare. O mie de specii sunt astăzi pe cale de
dispariţie (bizonul, antilopa americană, rinocerul alb etc.). În
România au dispărut bourul, zimbrul, tarpanul, capra de
munte, marmota alpină etc. şi sunt pe cale de dispariţie
cocoşul de mesteacăn, dropia, vulturul pleşuv, zăganul etc.
Ingineria genetică a creat noi soiuri de plante şi animale
(prin modificări la nivelul genelor), cu producţii sporite, mai
rezistente la boli şi la factorii climatici. Dar speciile modificate
pot provoca modificări în habitat, modificări pe care astăzi
omul nu le cunoaşte în totalitate, datorită timpului recent de
introducere în practică. De aceea astăzi se discută
posibilitatea stabilirii unei Convenţii internaţionale referitoare la
speciile modificate genetic, care ar putea cauza poluare
transfrontalieră.
12
 Procesele de ardere a combustibililor şi
fumatul, pe lângă procesele de ardere din industrie
şi transporturi poluează puternic atmosfera în
marile oraşe şi în împrejurimi. La incinerarea
deşeurilor urbane şi industriale pot apare compuşi
chimici deosebit de toxici, ca de exemplu compuși
cu clor, toxici în concentraţii de sute de mg/m3 de
gaz de ardere. Limitele impuse de Uniunea
Europeană sunt de numai 0,1 mg dioxină/ m3 aer.
Pe lângă procesele de ardere, transporturile
în oraşe intervin cu pondere mare în procesul de
poluare.

13
 Fumatul este o altă sursă de poluare în marile
aglomeraţii urbane. Fumul de ţigară, în prezenţa unei
enzime de activare s-a dovedit că are efect
mutagenic. Din fumul de ţigară rezultă şi metale
grele, toxice pentru om: Pb, Cd, Hg şi alte substanţe.
Arderea biomasei provenită din savane,
reziduuri agricole, păduri tropicale, lemn de foc,
păduri din zone temperate și arderea cărbunilor
contribuie la mărirea emisiilor totale.

14