Surse naturale de poluare

Poluanţii sunt emişi din surse de poluare

naturale şi antropice (artificiale, create de om).
În categoria surselor naturale de poluare se
înscriu:
Solul, care poate împrăştia în aer şi apă:
❖ particule solide rezultate din erodare;
❖ particule organice provenite din descompunerea
sau existenţa de vegetaţie şi animale în şi pe sol;
❖ gaze ( CO2, H2S, NH3);
❖ substanţe odorante complexe.
Praful poate fi transportat de vânt la distanţă,
furtunile de praf împiedicând vizibilitatea, respiraţia,
transportul, antrenează şi alte obiecte, devenind
uneori devastatoare. 1
 Plantele poluează mediile cu polen şi spori de
mucegaiuri cu caracter alergizant şi infestant.
Vulcanii emit gaze (CO, CO2, H2), vapori de
apă, materiale solide de diferite dimensiuni, de la
praf, la câţiva centimetri şi lavă. Particulele solide,
gazele şi vaporii pot ajunge şi la 30-50 km înălţime,
în stratosfera.
Cutremurele distrug solul, poluează aerul cu
particule solide şi gaze.

2
 Praful cosmic acumulat pe Terra poate
ajunge la 1000 t/an, având şi caracter radioactiv.
Căderile de meteoriţi provoacă cratere şi
dezechilibre în zonele de cădere. Zilnic cad 10-20 t
meteoriţi pe tot globul.
Incendiile din perioadele secetoase distrug
ecosistemele, produc cantităţi mari de dioxid de
carbon şi fum, pun în pericol existenţa umană si
animală în zonă şi distrug păduri pe mari suprafeţe
de teren. Se apreciază că efectele poluării naturale
sunt însă cu mult mai reduse decât efectele poluării
provocate de om.
3
 Surse antropice de poluare
Poluarea antropică provine din diverse
activităţi umane desfăşurate în industrie,
transporturi, agricultură şi activităţi menajere.
Industria are influență asupra tuturor factorilor
de mediu (aer, apă, sol), provocând prejudicii
sănătăţii oamenilor, vieţuitoarelor, agriculturii,
transporturilor, construcţiilor, culturii şi chiar ei
însăşi. Industria poluează prin emisii în atmosferă,
în efluenţi, prin depozitare de materiale nocive pe
sol, în subsol, contaminări biologice, radioactive,
riscuri atât în exploatare, cât şi prin posibilitatea
producerii unor accidente.
4
 a) Industria extractivă poluează mediul atât
în faza de extracţie, cât şi în fazele de preparare,
respectiv la mărunţire, clasare, concentrare,
preparare termică ş.a.
Pe durata extracţiilor în subteran sau la
suprafaţă se elimină praf cu conţinut de silicaţi,
cărbune etc., vegetaţia este distrusă pe mari
suprafeţe, pot apărea surpări şi alunecări de teren.
La încheierea excavaţiilor se fac uneori rambleieri,
iar la suprafaţă se recopertează în ordinea inversă
decopertării, astfel încât stratul de sol să ajungă
deasupra (în cazul unei excavaţii de scurtă durată).
Uneori se aduce sol din alte zone, deci cheltuielile
sunt mai mari pentru fertilizarea zonei. 5
 b) Industria de extracţie şi prelucrare a
ţiţeiului afectează mediul prin hidrocarburile
gazoase şi lichide scurse accidental în timpul
extracţiei, transportului şi depozitării ţiţeiului şi
produselor petroliere. Din procesele de prelucrare
în rafinării rezultă produse inflamabile, cu grade
diferite de toxicitate, unele explozive sau
cancerigene, deci necesită condiţii speciale,
sigure la prelucrare, transport şi depozitare.

6
 c) Industria energetică poluează termic, fonic,
electromagnetic, chimic şi estetic mediul. Astăzi energia
electrică se obţine din sursele convenţionale prin arderea
ţiţeiului, cărbunilor, gazelor naturale, din procese nucleare
şi din apă. Procesele de combustie au o mare pondere,
atât pentru obţinerea energiei electrice, cât şi a celei
termice.

7
 Termocentralele elimină cenuşă, pulberi,
gaze, aer cald şi abur. Cenuşa poate reprezenta
40-50% la lignit, cărbune brun, turbă sau chiar
peste 80% în cazul arderii şisturilor bituminoase.
Din ardere rezultă gaze cu conţinut de dioxid de
carbon, oxizi de sulf, de azot, compuşi cu arsen şi
fluor. Energetica contribuie în mare măsură la
efectul de seră, deoarece emite circa 55% din
totalul CO2, 15% din CH4, 6% din N2O şi 7% din
cluoroflorocarburi.

8
 Hidrocentralele modifică peisajul,
ecosistemele, varietatea şi numărul de specii (reduc
numărul peştilor), calitatea apei (prin concentrarea în
săruri), apa nemaiputând fi utilizată pentru băut.
Afectează agricultura prin infiltraţiile de apă,
producând băltiri şi apoi, după evaporarea apei,
sărăturarea solului. Alt efect al construcţiilor
hidrotehnice pe fluvii este posibilitatea scufundării
(retragerii) unor delte, situaţie semnalată pe Nil şi
Mississippi.

9
 Pentru reducerea impactului asupra mediului,
hidrocentralele şi alte construcţii de
hidroameliorare, prezentând totuşi foarte multe
avantaje, trebuie întreţinute permanent,
supravegheată calitatea apei, refăcute ecosistemele
prin repopulări cu specii de peşti, acolo unde este
posibil refăcute sistemele de lunci inundabile şi să
se administreze bazinele fluviale ca un ecosistem.
Efectele se vor materializa în special prin scăderea
frecvenţei inundaţiilor catastrofale, restaurarea vieţii
acvatice şi creşterea producţiei piscicole.

10
 Centralele nuclearo-electrice poluează mediul
prin debitul mare de apă necesar în sistemul de răcire
şi prin conţinutul în radionuclizi al gazelor, lichidelor şi
materialelor solide evacuate.

Centralele eoliene prezinta dezavantajul că

ocupă o mare suprafaţă de teren.

11
 Centralele solare blochează o suprafaţă
mare de teren în special pentru captatoare.

Centralele geotermale aduc la suprafaţă

H2S, NH3 (gaze cu miros neplăcut, iar la
concentraţii mai mari chiar toxice) și apă
salinizată. Construcţia lor trebuie să nu producă în
zonă tasări de teren, iar în cazul utilizării căldurii
acumulate în roci să nu producă erupţii vulcanice
sau cutremure.

12
 d) Industria siderurgică elimină pulberi
metalice (oxizi de fier), cancerigene, precum şi
pulberi nemetalice de SiO2, calcar, cărbune, cu
efecte asupra aparatului respirator, ochilor, pielii.
Sursele de poluare a aerului, apelor şi solului
specifice unui flux integrat de obţinere a produselor
din oţel se clasifică după următoarele criterii:
❑după natura proceselor;
❑din punct de vedere al distribuţiei surselor;
❑după particularităţile proceselor de fabricaţie a
unor produse.

13
❑ după natura proceselor:
➢ surse ce emit poluanţi ca urmare a proceselor de ardere:
• cocsificarea cărbunilor (combustibili: gaz de cocs);
• aglomerarea minereurilor (combustibili: gaz natural şi bigaz
format din gaz natural cu gaz de cocs sau gaz de furnal);
• elaborarea fontei (combustibili: gaz metan şi gaz de cocs la
caupere);
• elaborarea oţelului (combustibili: gaz de cocs şi gaz metan);
• deformarea plastică şi tratamentul termic al oţelului
(combustibili: gaz natural şi bigaz format din gaz natural cu gaz
de cocs sau gaz de furnal);
➢ surse ce emit poluanţi (pulberi) din transportul şi procesarea
(concasare, măcinare, ciuruire şi sortare) materiilor prime şi
a materialelor semifinite sub formă pulverulentă, rezultând
particule fine de cărbune, cocs, minereu de fier, var, dolomită
etc.
14
❑ din punct de vedere al distribuţiei surselor:
➢ surse concentrate, cu debite mari, emisiile fiind
evacuate prin coşurile de dispersie pentru
emisiile în aer (pulberi şi/sau gaze arse), prin
canale colectoare pentru apele uzate şi pe halde
pentru deşeuri;
➢ surse individuale şi aleatorii care sunt
caracterizate de un debit mic, continuu sau
intermitent, cum ar fi: fluxurile de transport cu
puncte de descărcare (emisie intermitentă),
scăpări de gaze şi pulberi prin neetanşeităţi.

15
❑ după particularităţile proceselor de fabricaţie a:
• cocsului;
• aglomeratului;
• fontei;
• oţelului lichid;
• semifabricatelor finite din oţel.

16
 f) Industria chimică emite o multitudine de
substanţe, cu diferite toxicităţi pentru oameni şi mediu.
Se elimină în atmosferă compuşi cu sulf, ca: dioxid şi
trioxid de sulf din industria acidului sulfuric, mercaptani
din rafinării şi petrochimie, hidrogen sulfurat, sulfura de
carbon.
Efectele substanţelor chimice asupra mediului
biotic şi abiotic sunt multiple. Ele acţionează prin
aciditatea sau bazicitatea lor, prin reacţia cu umiditatea
atmosferică, producând ceaţă (oxizii de sulf, clorura de
aluminiu), sau compuşi toxici (clorul, oxizii de sulf, azot),
prin potenţialul inflamabil chiar la temperaturi relativ
scăzute al unor compuşi (benzinele uşoare), prin
potenţialul exploziv al altora (azotatul de amoniu), prin
toxicitatea lor chiar la concentraţii extrem de scăzute în
17
aer sau apă (dioxina).
 Efectele sunt multiple, amplificate de cele mai
multe ori de prezenţa în mediu a unui amestec de
poluanţi. Se observă uscarea plantelor, deci scăderea
producţiei agricole, uscarea pădurilor, coroziunea
metalelor, degradarea materialelor de construcţii,
îmbolnăviri ale oamenilor şi animalelor, uneori chiar
decese.
În industria chimică se lucrează la temperaturi şi
presiuni ridicate uneori, deci pericolul unor accidente
există permanent. Instalaţiile trebuie corect
proiectate, realizate pentru a rezista condiţiilor de
exploatare şi conduse de personal competent, dublat
de sisteme corespunzătoare de automatizare.
18
 g) Industria materialelor de construcţii
poluează mediul în special prin cantităţile mari de
pulberi, ce pot ajunge şi la 200 g/ m2 în 24 ore. Aceste
pulberi afectează respiraţia plantelor şi modifică pH-ul
mediului pe câţiva kilometri pătrați, diminuând masa
vegetală, deci producţia de cereale, iarbă pentru fân,
fructe. Anual se elimină mii de tone pe kilometru
pătrat, deoarece procesele tehnologice au pierderi de
0,3 - 0,5% din producţie sub formă de praf. Prafurile
conţin oxizi de calciu, de magneziu, de siliciu, azbest
etc., producând îmbolnăviri profesionale
(pneumoconioze); azbestul are proprietăţi
cancerigene şi radioactive.
19