UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

ŞCOALA DOCTORALĂ DE SOCIOLOGIE

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

Recrutarea şi selecţia de către partide a candidaţilor pentru alegerile

legislative
-O analiză a calităţii elitelor parlamentare româneşti-

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. univ. dr. Marian Preda

DOCTORAND
Ioana Muntean

Bucureşti
2014
 Cuprins

Cuprins...........................................................................................................................1
Mulţumiri.......................................................................................................................3
Introducere.....................................................................................................................4
Capitolul 1. Elite Parlamentare în România postdecembristă........................................6
1. Rolul Parlamentului în democraţia românească.........................................................6
1.1 Există un „tip ideal” de parlamentar?.................................................................13
1.2 Caracteristicile sistemului politic din România. Partide politice......................16
2. Elita parlamentară românească................................................................................24
2.1 Teoria elitelor politice........................................................................................24
2.2 Elitele Europei Răsăritene..................................................................................36
2.3 Etape în dezvoltarea elitei parlamentare............................................................46
3. Discuţie pe marginea capitolului 1...........................................................................56
Capitolul 2. Selecţia şi recrutarea elitelor parlamentare..............................................59
1. România, o partidocraţie?........................................................................................59
2. Modele de selecţie şi recrutare a parlamentarilor....................................................63
3. Selecţie si recrutare corporatistă..............................................................................76
4. Managementul resurselor umane bazat pe competenţe............................................81
4.1. Competenţă şi autoritate....................................................................................86
5. Este competenţa criteriu de acces în Parlamentul României?..................................87
5.1. Cum convingi un om competent să intre în politică?........................................89
Capitolul 3. Leadership politic.....................................................................................92
1. Teorii ale leadership-ului.........................................................................................93
2. Relevanţa carismei pentru ştiinţele politice.............................................................97
Capitolul 4. Analiza calităţii parlamentarilor români................................................103
1. Scopul cercetării şi obiective.................................................................................103
2. Metodologie...........................................................................................................104
3. Procesul de selecţie a parlamentarilor români: o cercetare calitativă....................107
3.1. Definirea activităţii parlamentului în termeni de performanţă........................108
3.1.1. Cauzele lipsei de încredere în parlament..................................................109
3.2. Procesul intern actual de recrutare şi selecţie în partidele din România.........110
3.2.1. Criterii actuale şi dezirabile în selecţia candidaţilor pentru alegerile parlamentare
............................................................................................................................110
3.2.2. Pepiniera de posibili candidaţi a partidelor..............................................111
3.2.3. Partidele din România şi principiile de recrutare corporatistă.................112
3.2.4. Implicarea specialiştilor în viaţa politică.................................................113

1
 3.2.5. Tipul ideal de parlamentar........................................................................114
3.2.6. Necesitatea trainingurilor pe teme specifice parlamentare......................114
3.2.7. Importanţa banilor în politică...................................................................115
3.2.8. Importanţa carismei pentru un parlamentar.............................................116
3.2.9. Concluziile cercetării calitative................................................................116
4. Cum arată CV-urile parlamentarilor noştri. O analiză a calităţii educaţiei parlamentarilor
....................................................................................................................................118
4.1. Specializările deputaţilor.................................................................................119
4.2. Analiza categoriilor de vârstă la care deputaţii îşi finalizează studiile...........125
4.3. Analiza calităţii diplomelor.............................................................................128
4.4. Calitatea celor mai frecvente specializări........................................................138
4.5. Calitatea diplomelor pe partide şi vârsta la absolvirea ciclului de studii........145
5. Există o legătură între educaţia parlamentarilor şi averea deţinută?......................150
Concluzii....................................................................................................................155
Limite şi discuţii pe marginea cercetării............................................................162
Anexa 1. Tabele detaliate...........................................................................................166
Anexa 2. Instrument de cercetare pentru interviuri....................................................186
Bibliografie................................................................................................................190

2
 Cercetarea de faţă analizează atât procesul de recrutare şi selecţie de candidaţi pentru
parlament, ceea ce oferă o mai bună înţelegere a modului în care funcţionează partidele
politice din România, dar şi rezultatul acestui proces. Rezultatul procesului este oglindit în
structura actuală a parlamentului. Nu dorim să neglijăm importanţa votului, dar cetăţenii
ajung să voteze propunerile pe care le fac selectoratele de partid, din rândul celor care doresc
să candideze. Rezultatul interacţiunii dintre structură şi agenţie este supus mai apoi votului
cetăţenesc. Cetăţenii nu ar putea să-şi voteze aleşii fără ca interacţiunea dintre oportunităţi
(structură) şi individ (agenţie) să se producă. Recrutarea şi selecţia pentru parlament se referă
la promovarea unor persoane, care aparţin sau nu zonei politice, în ipostaza de candidat la
alegerile parlamentare.
Studiile realizate de organizaţiile non-guvernamentale şi de presă la fiecare
schimbare de legislativ, analizează compoziţia parlamentului pe profesii, gen, varstă, număr
de mandate pentru fiecare partid politic. Există aşadar puţină literatură de specialitate în
România care să cerceteze procedurile de selecţie utilizate de partide şi calitatea elitei
palamentare româneşti. La nivel de simţ comun este răspândită ideea că un popor are clasa
politică pe care o merită. Nu ne dorim să cercetăm în această lucrare dacă parlamentarii sunt
oglinda socială a românilor, dar dorim să aflăm care este portretul parlamentarului român şi
cum s-a modificat acesta după schimbarea sistemului de vot din 2008.
Ca şi variabile care să reflecte calitatea deputaţilor am utilizat în această lucrare vârsta
la care şi-au încheiat deputaţii studiile, la nivel licenţă, a doua licenţă, masterat şi doctorat,
universitatea la care şi-au obţinut diploma, specializările alese, calitatea celor mai frecvente
specializări. Am urmărit distribuţia rezultatelor inclusiv pe partidele din care provin, în
momentul întrării în parlament, penrtu a identifica selectoratele cele mai permisive şi pe cele
mai stricte în ceea ce priveşte calitatea candidaţilor. De asemenea, a fost de interes
identificarea pepinierei de candidaţi a partidelor, adică a rutelor de acces în parlament.
În cadrul lucrării au fost utilizate atât metode calitative, interviuri cu o serie de
parlamentari din actuala şi precedenta legislatură, cu experţi în resurse umane şi în ştiinţe
politice, dar şi cantitative, analiza de conţinut CV-urilor deputaţilor din trei legislaturi. Am
ales pentru analiză legislaturile 2004-2008, 2008-2012 şi cea curentă, pentru a putea observa
şi dinamica criteriilor utilizate de selectorate după schimbarea sistemului de vot în România.
Tot cantitativ au fost analizate şi Declaraţiile de Avere ale unui eşantion reprezentativ de
deputaţi din legislatura curentă, pentru a vedea dacîă există o corelaţie între avere şi educaţie.
Însă, deşi ne-am fi aşteptat ca averea să coreleze pozitiv cu nivelul de studiu, datele au indicat

3
lipsa unei astfel de corelaţii, pozitivă sau negativă. Cu alte cuvinte, capitalul cultural, pentru
eşantionul nostru nu este convertit în capital economic.
Cercetarea de faţă este alcătuită din patru capitole, structurate pe mai multe teme de
interes.
În primul capitol am evidenţiat rolul decisiv al parlamentului şi al elitelor
parlamentare într-o democraţie solidă. Am utilizat teoria elitelor pentru a furniza posibile
explicaţii ale lipsei de încredere în Parlament din partea românilor. Am abordat teoria elitelor,
pornind de la clasicii Mosca, Pareto şi Michels până la sociologii şcolii ungare şi româneşti
contemporane, care au analizat elitele din Europa de Est în momentul căderii comunismului
şi pe parcursul tranziţiei spre democraţie şi capitalism.
Aceste teorii demonstrează rolul puternic pe care îl au elitele în perioada de tranziţie
spre democraţie. Din păcate, în România noul start a fost pierdut în 1989, când a avut loc o
reproducere a elitelor comuniste în structurile noii societăţi. Procesul de consolidare a
capitalismului şi a democraţiei a fost întârziat iar valorile fostei elite au fost perpetuate în
noile instituţii ale statului, inclusiv în parlament. Între cercetătorii domeniului elitelor politice
româneşti nu există o unitate de gândire referitor la ceea ce s-a întâmplat cu fostele elite
comuniste, dacă s-a produs o circulaţie sau o reproducere a acestora. Se poate observa totuşi
că vechile habitusuri ale elitei comuniste au supravieţuit. Mult aşteptata schimbare a fost
făcută cu vechi membri de partid în funcţii cheie ale statului român, iar capitalismul s-a
instalat mai mult cu numele, fără să fie o consecinţă firească a evoluţiei instituţiilor româneşti.
Lipsa de experienţă, vechile mentalităţi, teama că vechiul regim se poate întoarce iar
liderii noului regim vor fi traşi la răspundere, toate acestea fac ca acel moment zero al
schimbării de regim să fie unul cheie. De competenţele şi calitatea participanţilor la
conducerea unei ţări în acel moment depinde, potrivit teoriei dependenţei de pantă, viitorul a
generaţii întregi. Partidele care au apărut în 1989, FSN şi apoi cele care s-au desprins din FSN
au adoptat o doctrină de stânga, incompatibilă cu economia de piaţă. Opoziţia vremii, cu
discurs intelectual şi radical, nu a prins la public, iar puterea a trimis în parlament un procent
important de foşti nomenclaturişti, tehnocraţi de partid şi funcţionari ai fostei administraţii.
Astfel s-a asigurat supravieţuirea unor valori, incompatibile cu performanţa parlamentară,
piaţa liberă şi democraţia.
Chiar şi acum, după schimbarea sistemului electoral, rezultatele întârzie să apară.
Recrutarea şi selecţia candidaţilor pentru alegerile parlamentare a rămas neschimbată,
criteriile sunt la fel de netransparente, ca în perioada sistemului electoral proporţional pe liste.
Cum se explică atunci că, deşi s-a produs o reformă puternică în sistemul electoral, rezultatele
4
nu sunt apreciate de populaţie? În lectura lui Donald Horowitz (2006), răspunsul este simplu.
După astfel de schimbări nu trebuie aşteptate miracole ci doar schimbări incrementale, dar
care sunt la fel de importante. Lucrurile nu evoluează peste noapte, ci durează cel puţin 3
cicluri electorale până la schimbarea elitei parlamentare şi a valorilor acesteia. Legislatura
2012-2016 este la al doilea ciclu electoral. Dacă predicţia este corectă, abia legislativul 2020-
2024 îşi va însuşi valorile noilor reforme. Totuşi, având în vedere lipsa de apetenţă pentru
schimbare, aproape organică, a clasei politice româneşti, rămâne de văzut dacă predicţia lui
Horowitz este aplicabilă şi României. În România, pentru rezultate onorabile, este nevoie ca
reforma sistemului electoral să fie însoţită de o reformă în interiorul partidelor politice. Este
necesară transparentizarea criteriilor şi regulilor de recrutare şi selecţie a candidaţilor la
alegerile parlamentare, şi nu numai, precum şi punerea lor în acord cu dezideratele noului
sistem eletoral. De asemenea, o abordare mai largă a problemei ne conduce şi la necesitatea
creşterii gradului de libertate economică, la eliminarea corupţiei şi la creşterea nivelului de
independenţă a justiţiei.
La imaginea proastă a Parlamentului, reflectată de sondajele de opinie, contribuie şi
numeroasele scandaluri de corupţie în care au fost implicaţi parlamentari. Mai mult,
atitudinea de protecţie pe care o au membrii parlamentului faţă de colegii lor acuzaţi de fapte
de corupţie, prin refuzul sau tărăgănarea avizării începerii urmăririi penale din partea
sistemului judiciar, întăreşte această imagine negativă în ochii publicului. Recent,
Parlamentul României a primit simbolic un ruşinos premiu din partea Organized Crime and
Corruption Reporting Project (OCCRP), fiind desemnată persoana anului 2013 la categoria
crimă organizată şi corupţie1.
În strânsă legătură cu cercetările referitoare la elitele politice, am continuat demersul
cu investigarea literaturii de specialitate referitoare la modul în care sunt desemnaţi candidaţii
pe listele pentru alegeri parlamentare de către partide. Unele partide au o conducere mai
centralizată, care decide inclusiv asupra listei de candidaţi, în timp ce în alte partide puterea
de decizie este mai diluată înspre membri săi, care decid candidaţii în cadrul unor alegeri.
Capitolul 2 al cercetării studiază modului în care se face recrutarea pentru parlament,
în general şi în partidele din România în particular. Partidele reprezintă de cele mai multe ori
intermediarul dintre funcţiile publice şi cetăţeanul de rând. Lor le aparţine această funcţie de
selecţie şi de recrutare a candidaţilor pentru poziţii politice, deci sunt o cale de acces în
rândurile elitei politice a unei ţări. Observând procesul de recrutare şi selecţie a candidaţilor

1
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16275630-parlamentul-romaniei-desemnat-persoana-anului-2013-
categoria-crima-organizata-coruptie.htm, accesat 26.12.2013

5
la alegerile parlamentare avem acces la reţeaua relaţiilor de putere din interiorul organizaţiei
politice, ceea ce furnizează explicaţii pentru acţiuni politice ale viitorilor parlamentari şi
membri de partid.
Scena politică din România este dominată de partidele politice. Toate înţelegerile
referitoare la funcţionarea principalelor instituţii din România se desfăşoară în interiorul
partidelor şi mai apoi a coaliţiilor care deţin puterea. Acest mecanism a făcut ca mulţi autori
să considere România o partidocraţie, o guvernare a societăţii de către paride. Deşi termenul
era asociat mai ales cu sistemul electoral proporţional, considerăm că poate fi definitoriu şi
pentru perioada actuală, întrucât, la 6 ani de la introducerea sistemului electoral majoritar cu
tip de scrutin uninominal, puţin s-a schimbat în modul în care partidele abordează viaţa
politică. Nici măcar modul de recrutare şi selecţie a candidaţilor la alegerile parlamentare nu
s-a schimbat pentru partide. În continuare nu există criterii clare şi transparente pentru acest
proces. Selectoratele sunt cele care fac nominalizările în partidele româneşti, într-un mod mai
mult centralizat decât descentralizat şi mai mult exclusiv decât inclusiv, cu mici excepţii.
În cadrul acestei secţiuni am analizat mai multe modele de selecţie şi recrutare a
candidaţilor la alegerile parlamentare - modelul cerere-ofertă şi modelul alegerii raţionale. De
asemenea, am analizat şi modelul comparativ al procesului de recrutare, propus de Norris şi
Lovenduski (1995), pe care l-am aplicat sistemului de partide din România. Una dintre
concluzii este că, deşi structura de oportunităţi a fost favorabilă schimbării, doar 53% dintre
parlamentarii actuali sunt la primul mandat, faţă de 61% în 2008. Alianţa câştigătoare nu a
abordat strategia reformării cadrelor, spre deosebire de învinşi, care sperau să obţină un
avantaj prin înlăturarea simbolică a “vechii gărzi”.
Selectoratul unui partid are puterea de a decide cine anume intră în parlament din
colegiile sigure. În aceste colegii în care partidul are majoritate la nivel local, şansele sunt
practic 100% ca un candidat al partidului să iasă învingător chiar şi după o campanie
electorală formală, în care nu se investesc prea multe resurse. Iar în cazul unui partid sau a
unei alianţe aflate pe primul loc ca intenţie de vot, acest prerogativ al selectoratului nu este
deloc de neglijat. Cunoaştem deja că “cel care face nominalizarile este proprietarul
partidului” (Schattschneider, 2009, pag 100), deci în acest efort de cunoaştere selectoratul
reprezintă o ancoră informaţională solidă.
Modelele de recrutare a elitei parlamentare sunt importante şi constituie un mijloc de
intergrare a eliei, prin încurajarea unui anumit tip de comportament, indiferent de profilul
personal al liderilor (Culic, 2002). Cu alte cuvinte, competiţia din partide dezvoltă o

6
înţelegere asupra regulilor jocului democratic, determină construirea de reţele informale de
comunicare şi ulterior de negociere politică.
Traiectoria instituţională a liderilor poate să releve modul în care aceştia se vor
comporta când vor ajunge la funcţiile de putere. „Forma de organizare a partidului, regulile
de funcţionare, platforma programatică şi ideologia, nivelul de democratizare din interiorul
lor, modul în care sunt construite listele electorale în cazul unor sisteme reprezentative etc,
sunt buni predictori pentru modul în care se vor comporta reprezentanţii lor pe scena puterii”
(idem, pag 122).
De-a lungul timpului au fost luate în considerare diferite principii de selecţie a elitelor
unui popor. Descendenţa dintr-o familie nobiliară, titlurile dobândite, averea, dar şi criterii
precum meritul şi performanţa. Acestea din urmă au fost în strânsă legătură cu perioada
istorică, cu valorile, cultura şi tradiţia şi au influenţat nivelul de eficienţă în administraţie,
productivitatea în economie, tipul de stat şi nivelul de democraţie din fiecare ţară.
În contrapondere, am analizat comparativ modul în care se derulează procesul de
selecţie şi recrutare în mediul politic şi modul în care se desfăşoară într-o organizaţie
managementul resurselor umane bazat pe competenţe. De ce? Pentru că parlamentul este
asociat cu lipsa de eficienţă în timp ce companiile private sunt eliminate de pe piaţa
competitivă dacă nu sunt eficiente. Cum resursa umană stă la baza amândurora, am dorit să
subliniem diferenţele de recrutare şi selecţie între cele două medii, politic şi privat. Deşi în
structurile partidelor din România există departamente de resurse umane, acestea nu sunt
funcţionale, sau au atribuţii limitate.
Concluzia este că dacă partidele nu vor alcătui un sistem coerent de resurse umane,
rezultatul, şi anume competenţa parlamentarilor în ariile pe care trebuie să le legifereze, şi
activitatea parlamentului în general, nu se vor îmbunătăţi, în ciuda schimbărilor operate
asupra sistemului electoral. Consider necesară introducerea criteriilor de competenţă în cadrul
recrutării şi selecţiei de candidaţi pentru parlamentul României.
În Capitolul 3 al lucrării expunem teorii ale leadershipului, pornind de la ideea că
leadershipul a devenit o competenţă cheie a politicenilor, întrucât organizaţiile politice caută
să supravieţuiască schimbărilor, dar şi să controleze procesele de schimbare şi chiar să le
impună (Bertelsmann Stiftung 2006). Leadershipul politic înseamnă mai mult decât
management politic de succes şi implică o funcţie de ghidare şi de setare a unei noi agende,
care în final să rezulte într-o schimbare acceptată şi aplicată. Liderii politici au misiunea de a
convinge societatea de necesitatea unei schimbări, de a oferi o viziune realistă a viitorului şi
paşii necesari pentru a o pune în practică. Toate acestea se fac cu sprijin din partea
7
electoratului, dar şi cu ajutorul celorlalţi actori de pe scena politică, prin negocieri şi
înţelegeri în rândul elitelor politice.
În acest capitol expunem teorii ale leadershipului, printre care şi pe cea a
leadershipului transformaţional sau carismatic şi legătura sa cu ştiinţele politice.
Max Weber a utilizat termenul de carismă pentru a caracteriza persoane care, spunea
el, se deosebesc de oamenii de rând prin aceea că sunt priviţi de către cei din jurul lor ca şi
când ar poseda calităţi speciale, supranaturale sau cel puţin excepţionale. Termenul, în
accepţiunea weberiană, indică o legitimare de tip revoluţionar, mistic, de inspiraţie divină,
opus oricăror reguli. Carisma, ca şi putere creativă, se retrage în faţa stăpânirii. Ea devine
eficace doar în momente de scurtă durată, trăite ca emoţie de masă, cum ar fi alegerile, sau
alte ocazii similare. Ea este o chemare, o misiune şi o datorie spirituală (Weber, 1968).
Carisma este straină de orice consideraţii economice, organizaţia fiind finanţată prin patronaj.
Orice rutină administrativă precum dorinţa supuşilor de a fi remuneraţi, ajunge să
elimine carisma prin rutinizare: "nevoia unui strat social privilegiat (…) de a-şi vedea
poziţiile economice şi sociale legitimate. Ei vor să îşi vadă aceste poziţii transformate din
relaţii de putere pur factuale într-un cosmos de drepturi dobândite, şi să ştie că sunt astfel
sanctificate" (Weber, 1968, pag 39). Carisma pură este opusă acestei forme obiective de
administrare, întrucât se bazează pe eroism sau revelaţie, potrivit lui Max Weber.
Carisma este importantă pentru un om politic, iar atunci când apare în sisteme
democratice, reprezintă “un anumit tip de leadership care posedă trăsături extraordinare”
(Pappas, 2011). Trebuie ca parlamentarii să posede carismă? Este aceasta o condiţie necesară
pentru o carieră de parlamentar? Probabil că este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă
pentru politicienii caracterizaţi de ambiţie statică sau progresivă.
O organizaţie carismatică, spre deosebire de celelalte, este nesigură şi instabilă, fiind
o permanentă cursă pentru a câştiga favorurile şefului (Panebianco, 1988). Teoria weberiană
adaptată la partidele politice implică faptul că liderul partidului este şi fondatorul partidului,
stabileşte ideologia partidului, modalităţile de selecţie şi recrutare a membrilor săi. În ochii
membrilor de partid liderul carismatic devine un astfel un simbol, existând o suprapunere a
imaginii liderului peste identitatea partidului (idem, pag 145). Acelaşi autor susţine că în
partidele conduse de lideri carismatici nu există posibilitatea apariţiei de facţiuni, întrucât
liantul este reprezentat de loialitatea pentru lider, nu pentru partid. “Diviziunea muncii este
redefinită continuu, discreţionar de către şef, incertitudinile privind parcursul carierei sunt

8
considerabile, nu există proceduri, iar improvizaţia este singura regulă organizaţională
veritabilă” (idem, pag 146).
Cu toate acestea, carisma este mai mult decât îmbinarea factorilor psihologici şi
exogeni. Pentru Pappas (2011) carisma este în primul rând un fenomen politic, nu social şi
nici psihologic, iar “pentru a apărea şi a se dezvolta, pe lângă lideri talentaţi şi crize externe,
carisma indică interacţiune între agenţie şi structură, ceea ce implică motivaţii personale şi
alegeri strategice ale subiecţilor individuali sau colectivi, cum ar fi elitele politice, mase
mobilizate, mişcări politice organizate sau partide politice şi, extrem de important, întreceri
electorale” (Pappas, 2011, pag 3)
Deşi studiile actuale fac referire în special la mediul organizaţional, caracteristicile
liderilor carismatici se apropie de ceea ce considerăm în dezbaterile publice ale zilelor
noastre că este un om politic carismatic. Este evidentă distanţarea definiţiei carismei
weberiene de cea de la nivelul simţului comun, care este oarecum similară cu ideea de
prestigiu, de greutate a autorităţii care provine şi dintr-o bună comunicare. Utilizând reperele
conceptului weberian, s-ar restrânge foarte mult cercul de politicieni carismatici ai zilelor
noastre.
Pappas (2011) propune realizarea unui „indice de carismă”, care, ar lăsa politica
românească aproape fără lideri carismatici, în pofida credinţelor publicului. Dacă am utiliza
indicele de carismă2 propus de Pappas (2011), lista de lideri carismatici s-ar restrânge
probabil la două persoane care pot îndeplini în totalitate aceste criterii: Ion Iliescu, fondatorul
FSN, Corneliu Vadim Tudor, fondatorul PRM. Toţi ceilalţi lideri de partide şi preşedinţi ai
României au preluat partidele pe care le-au condus, şi chiar dacă au fost extrem de vizibili în
politica românească nu pot îndeplini criteriile propuse de acest autor, pentru a putea fi numiţi
“carismatici”. Considerăm totuşi că, deşi nu şi-a fondat partidul, Traian Băsescu poate fi
considerat un lider carismatic, având în vedere că el a fost cel care, după ce a preluat PD l-a
transformat3, într-un partid important.
Ansell şi Fish au introdus însă conceptul de “personalism non-carismatic”, deoarece,
în perioada modernă votanţii acceptă din ce în ce mai puţin lideri radicali şi autoritari care să
îşi impună discreţionar voinţa. Personalismul non-carismatic se referă la liderii de partide

2
Indicele de carismă este construit în jurul a două componente: personalismul şi radicalismul. Componenta
„personalism” este alcătuită din trei itemi: control absolut asupra partidului şi centralizarea puterii; relaţie
nemediată şi emoţională între conducător şi condus; politică misonară. Componenta „radicalism” este compusă
din doi itemi subminarea prin delegitimare a unei vechi structuri de autoritate; instituirea unei noi structuri de
autoritate şi a unei noi hegemonii (Pappas, 2011, pag 5)
3
inclusiv prin fuziunea cu PLD, Partidul Liberal Democrat al lui Theodor Stolojan şi aderarea la PPE, la nivel
european

9
care se bucură de multă autoritate şi sunt adevărate simboluri în partidele lor, fără însă a fi
consideraţi profeţi (Ansell & Fish 1999). Autoritatea lor provine mai degrabă din capacitatea
lor de a media conflictele care apar între diferitele facţiuni din partide.
În ultimul capitol al lucrării arătăm calitativ şi cantitativ că trecerea de la sistemul
electoral proportional pe liste la cel majoritar cu tip de vot uninominal nu a fost acompaniată
de o creştere a caliăţii reprezentanţilor. Pentru ca partidele să poată să facă faţă cerinţelor
noului tip de scrutin introdus în 2008, au relaxat criteriile de selectare a candidaţilor pentru
alegerile parlamentare.
Elita parlamentară românescă este o elită eterogenă în ceea ce priveşte educaţia şi
formarea parlamentarilor. Spre deosebire de democraţiile consolidate unde există o
similaritate educaţională şi culturală între membrii legislativului, elitele parlamentare
româneşti nu sunt unificate structural. În Marea Britanie, elitele politice sunt formate în
Oxbridge4, în Statele Unite în universităţi Ivy League iar în Franţa în Ecole Polytechinque şi
Ecole Nationale d’Administration. Răspunsul referitor la România este unul descurajant. Pe
măsură ce dispar generaţiile vechi de politicieni care au terminat studiile universitare înainte
de 1994, cu profil ingineresc în general, se observă că cei care ajung parlamentari îşi termină
studiile din ce în ce mai mult la universităţi particulare, unde standardele de admitere şi de
absolvire sunt relativ joase. Cei care ajung în parlamentul României se specializează tot mai
mult la universităţile din coada clasamentului şi tot mai puţin la cele de top.
Această tendinţă devine mai puternică după introducerea sistemului electoral
majoritar cu tip de scrutin uninominal. Numărul parlamentarilor fără facultate este mic şi
constant în legislaturile analizate, dar ponderea mare a celor cu diplome de slabă calitate este
în creştere. Această structură dovedeşte că, pentru selectoratele de partid calitatea educaţiei
candidatului nu este un criteriu forte. Partidele în căutare de candidaţi eligibili pentru
colegiile cu şanse, au slăbit criteriile de selecţie şi recrutare a viitorilor parlamentari.
Intervievaţii din cadrul cercetării calitative au menţionat ca şi criterii utilizate în selecţie
conexiunile din cadrul partidului şi capacitatea financiară a candidatului.
În cazul parlamentarilor români nu există o corelaţie între avere şi educaţie.
Parlamentarul este un om bogat, cu o avere medie de 695.000 de euro. Să fie atunci
parlamentarul român politicianul întru vocaţie despre care vorbea Weber? Omul care trăieşte
pentru politică iar nu din politică?

4
Oxbridge este denumirea colectivă pentru universităţile de elită Oxford şi Cambridge din Marea Britanie,
folosită pentru a le diferenţia de restul universităţilor. Pe acelaşi principiu Ivy League este denumirea colectivă
dată pentru opt universităţi de top din Statele Unite ale Americii (Brown, Columbia, Cornell, Darthmouth,
Harvard, Pennsylvania, Princeton şi Yale).

10
 Cei care ocupă un loc în legislativ sunt tentaţi de această funcţie după ce fac avere,
din diverse motive. Le semnalăm pe cele care credem că se potrivesc marii mase de
parlamentari cu diplome de la universităţi slabe, obţinute târziu: pentru a-şi supraveghea
afacerile (Protsyk şi Matichescu, 2011) şi a-şi spori avuţia, sau pentru a câştiga activ capital
social sau politic prin apartenenţa la elita politică a ţării, şi a le converti ulterior în capital
economic sau chiar cultural. Diplomele sunt decorative şi servesc la câştigarea de autoritate
sau admiraţie sau chiar îi feresc pe posesori de reacţii de respingere din partea partidului sau
alegătorilor în cazul absenţei acestora.
Profesiile de inginer, economist şi jurist constituie profilul dominant al
pralamentarului. Deşi literatura din domeniu (Jakob, 1962; Weber, 1992; King, 1981)
consideră juriştii ca meserie complementară celei de parlamentar, alături de jurnalişti,
scriitori, profesori, iată că în parlamentul României cei mai mulţi parlamentari au formaţie de
inginer, fiind urmaţi de economişti şi abia apoi de jurişti. Celelalte specializări se află la
distanţă considerabilă de primele trei clasate. Explicaţia poate consta în profilul educaţional
al elitei comuniste, şi al absolvenţilor din acea perioadă în general. Înainte de căderea
vechiului sistem, se căutau cu precădere specializările inginereşti. Politicienii de după 1990
au provenit din acea elită, ceea ce explică predominanţa studiilor inginereşti în structura
educaţională a parlamentului. Aceştia şi-au completat ulterior studiile cu specializări şi
cursuri mai utile funcţiei de parlamentar.
Deputaţii care au specializări în domenii care nu mai corespund propriilor cerinţe, dar
şi cei care nu îşi finalizează studiile la timp, încearcă să îşi completeze educaţia. În acest sens,
fie se înscriu într-un târziu la o facultate fie o fac pe a doua sau studii de master. În general,
calitatea acestor specializări este slabă. Deputaţii se orientează spre acele instituţii de
învăţământ unde accesul şi obţinerea diplomei sunt facile. Un exemplu concludent este al
juriştilor din legislatura curentă. „Parlamentul juriştilor” este de fapt parlamentul juriştilor
care au absolvit la facultăţi aflate pe poziţii joase în clasificarea academică a universităţilor.
În legislatura curentă 52,6% din totalul juriştilor sunt absolvenţi la universităţi de educaţie şi
cercetare ştiinţifică şi centrate pe educaţie. Această pondere este cea mai mare din toate
legislaturile analizate. În consecinţă, calitatea diplomelor este relativ redusă.
Cercetarea noastră referitoare la calitatea diplomelor şi a influenţei sistemului
electoral asupra acesteia relevă următoarele trăsături educaţionale ale Camerei Deputaţilor
(pentru Senat, datele nu sunt disponibile):

11
  În general, în Camera Deputaţilor sunt suprareprezentate universităţile centrate pe
educaţie şi subreprezentate cele de cercetare ştiinţifică. Tendinţa se manifestă după
introducerea sistemului electoral majoritar cu tip de scrutin uninominal
 În legislatura 2004, cea mai mare pondere o au cei care au absolvit înainte de 1994, şi
absolvenţii de universităţi de cercetare avansată
 Există o tendinţă de scădere a ponderii celor care au absolvit înainte de 1994. Acesta
este cazul tuturor nivelelor de studiu analizate, probabil preponderent din cauze
naturale
 Există o tendinţă de creştere a ponderii celor care au absolvit la universităţi de
cercetare ştiinţifică şi la universităţi de educaţie. Această tendinţă este valabilă în
cazul tuturor nivelelor de studiu analizate, licenţă, masterat şi doctorat
 Există o tendinţă de scădere a ponderii celor care obţin diplome de masterat şi de
licenţă (a doua facultate) la universităţi de cercetare avansată şi o creştere pronunţată
a ponderii deputaţilor cu diplome obţinute la universităţi de cercetare ştiinţifică şi
centrate pe educaţie

Prezentăm în continuare o serie de concluzii referitoare la unele dintre variabilele

investigate:
Studii de licenţă
 Ponderile deputaţilor care finalizează studii de licenţă este similar în toate
legislaturile, dar calitatea diplomelor scade
 Cea mai mare creştere faţă de 2004 s-a produs în rândul deputaţilor care au obţinut o
diplomă la nivelul licenţă (a doua facultate) la universităţile centrate pe educaţie
 La nivelul primei licenţei, este mai pronunţată faţă de 2004 creşterea ponderii
deputaţilor care au absolvit la universităţi de cercetare ştiinţifică şi universităţi
centrate pe educaţie
Studii de masterat
 Cel mai mult a scăzut faţă de 2004 ponderea deputaţilor care au obţinut diplome de
master la universităţi de cercetare avansată
 Ponderea deputaţilor care urmează cursuri de masterat creşte de la o legislatură la alta,
în timp ce ponderea celor cu studii doctorale este în scădere.
 După 2008, odată cu introducerea sistemului uninominal, diplomele de master în
ştiinţe administrative sunt obţinute în primul rând de la universităţi de categoria a III-a

12
Studii de doctorat
 La nivelul studiilor doctorale, este mai pronunţată faţă de 2004 creşterea ponderii
deputaţilor care au absolvit la universităţi de cercetare ştiinţifică şi universităţi
centrate pe educaţie. Se manifestă o creştere şi în rândul deputaţilor care au obţinut
diplome la universităţi de cercetare avansată, dar nu atât de pronunţată
Partide
 Calitatea resurselor umane a scăzut in 2012 fata de 2008 si 2004 atat la nivel
individual cat si prin noile partide (UNPR, PPDD). Selectoratele tuturor partidelor au
devenit mai permisive, fără a democratiza şi transparentiza procedurile de selecţie
 Pe partide, PNL pare sa aiba o calitate ceva mai bună a resurselor umane (studii
facute ”la timp” şi la universitati din categoria 1), în extrema cealalta fiind PPDD, PC,
UNPR şi dintre partidele mai mari PDL. PSD are ceva mai multi parlamentari din
generatiile mai vechi, cu diplome luate inainte de 1994. Se poate spune că la toate
partidele sunt probleme cu resursele umane avand proportii semnificative de deputati
care si-au luat diplome nerelevante tematic, la universitati de slaba calitate, tarziu etc.
 În cele 3 mari partide a crescut semnificativ în 2012 faţă de 2004 ponderea deputaţilor
care au diplome de la universităţi de categoria a 2-a şi a 3-a. Concomitent, s-a
înregistat o diminuare semnificativă a numărului deputaţilor care au absolvit în
perioada comunistă
 Deputaţii PSD îşi termină cel mai adesea facultatea până în 25 de ani, iar la PDL sunt
cei mai mulţi deputaţi care termină licenţa la vârste de peste 31 de ani
Specializări
 Specializarile de baza ale multor parlamentari sunt putin relevante pentru specificul
activităţii pe care o desfăsoară: de exemplu inginerie, medicină
 Diplomele de inginer la nivel licenţă sunt obţinute în primul rând de la universităţi de
categoria 1, dar ponderea celor care le obţin la universităţi de categoria a 2-a şi a 3-a a
crescut în timp
 Diplomele de jurist la nivel licenţă sunt obţinute după 2008 în primul rând de la
universităţi de categoria a 3-a, centrate pe educaţie. În schimb, diplomele de doctor
sunt obţinute în primul rând de la universităţi de categoria 1, de cercetare avansată
 Deşi economiştii îşi obţin diplomele de licenţă în primul rând de la facultăţi de
categoria 1, de cercetare avansată, după 2008 creşte semnificativ ponderea celor care

13
 obţin diplome la universităţi de categoria a 3-a şi a 2-a. La nivel de master, în
legislatura 2008 sunt mai numeroşi deputaţii cu diplome de la universităţi de categoria
a 3-a. Doctorii în economie sunt în primul rând cu diplome de la universităţi de
calitatea 1 şi 2. Deşi la ambele categorii sunt procente în creştere, la nivelul
diplomelor de la universităţi de calitatea a 2-a se înregistrează creşteri mai mari decât
la prima categorie
Vârstă
 Exista o categorie semnificativă de parlamentari care şi-au obţinut prima diploma de
licenţă mai târziu, după vârsta normală pentru cohorta lor, ceea ce înseamna ca nu au
intrat la facultate imediat după absolvirea liceului
Avere
 Nu există nicio corelaţie între avere şi studiile efectuate sau calitatea diplomei
obţinute. Educaţia nu este un criteriu important în selecţia unui viitor parlamentar.

Portretul parlamentarului român indică o persoană care deţine avere peste media
populaţiei, indiferent de studiile făcute. În cazul punctual al parlamentarilor, capitalul cultural
nu este sursa capitalului economic. Dar este de înţeles de ce persoane cu venituri şi avere
peste medie se orientează spre politică. După modificarea sistemului electoral candidaţii la
alegerile parlamentare trebuie să se implice financiar mai mult în susţinerea campaniei proprii
decât în vechiul sistem proporţional pe liste.
Raportat la nivelul întregului eşantion, un deputat are, în medie, o avere de 695.000 de
euro. Considerabilă, dacă ar fi să o raportăm la populaţia României. Dacă profesioniştii în
diferite domenii nu sunt atraşi către parlament pentru că ar însemna o stagnare în carieră, cine
se orientează atunci spre această zonă a politicii? Evident, oameni care au deja bani. Motivele
sunt multiple: pentru a-şi supraveghea afacerile (Protsyk şi Matichescu, 2011) şi a-şi spori
avuţia, sau pentru a câştiga activ capital social sau politic prin apartenenţa la elita politică a
ţării, şi a le converti ulterior în capital economic sau chiar cultural.
Considerăm că lucrarea de faţă face parte din categoria studiilor despre efectele pe
care le-a avut schimbarea sistemului de vot în anul 2008, din proporţional pe liste în majoritar
uninominal. Am demonstrat, atât cantitativ cât şi calitativ, că deteriorarea criteriilor de
recrutare şi selecţie a parlamentarilor este o realitate. Soluţiile sunt doar la îndemâna
partidelor, cele care sunt responsabile de derularea proceselor de recrutare şi selecţie.

14
 Nu trebuie să omitem că procesul de recrutare a parlamentarilor se află la intersecţia
dintre oportunităţile politice ale momentului, gestionate de regulă de partidele politice, şi
particularităţile unui individ într-un anumit moment dat, trecutul său social (background),
care îl determină să intre în politică şi să dorească să candideze. Rezultatul interacţiunii dintre
structură şi agenţie este supus mai apoi votului cetăţenesc. Cetăţenii nu ar putea să-şi voteze
aleşii fără ca interacţiunea dintre oportunităţi (structură) şi individ (agenţie) să se producă.
Procesul de selecţie şi recrutare a elitelor parlamentare româneşti este unul viciat. Este
necesară o reformă în interiorul partidelor pentru eliminarea candidaţilor care nu corespund
calitativ, chiar dacă satisfac alte criterii precum capitalul social sau financiar. Nu este
suficient ca o persoană să îşi dorească să fie candidat şi să aibă cu ce să susţină o campanie
electorală şi o carieră politică ulterioară. Aici intervine rolul partidelor, care sunt deţinătorii
acestui atribut cheie, de maximă putere în stat, şi anume selectarea celor care să devină
candidaţi.
Chiar dacă pe termen scurt populismul ar înfrânge realismul, considerăm că pe termen
lung alegătorii ar fi capabili să facă diferenţa între partidele care le propun candidaţi de slabă
calitate şi partidele care nu fac compromisuri, şi le-ar răsplăti în consecinţă, cu voturi, pe cele
din urmă.
Orice cercetare îşi are limitele proprii. Limitele acestei lucrări au fost expuse, pe lag
în cardul cercetării, fără pretenţia de exhaustivitate. Chiar şi aşa, considerăm concluziile
desprinse în urma analizelor efectuate ca fiind relevante pentru domeniul sociologiei. De
asemenea, cercetarea de faţă contribuie la lărgirea cunoaşterii despre efectele schimbării
sistemului electoral în România, prin expunerea comparată a calităţii educaţiei
parlamentarilor români dinainte şi după introducerea sistemului electoral majoritar cu tip de
scrutin uninominal. Analiza legăturii dintre averea parlamentarilor şi nivelul lor de educaţie
confirmă deteriorarea criteriilor de recrutare şi selecţie a candidaţilor pentru alegerile
parlamentare de către partidele din România.

15
 Bibliografie

Alcantara, Manuel (2008) The Political Competence of Reprezentatives in Latin America: An

Analysis of Eleven National Cases, prepared for delivery at the 2008 Annual Meeting of the
American Political Association, August 28-31

Ansell, CK; Fish, MS (1999) The art of being indispensable - Noncharismatic personalism in
contemporary political parties, Comparative Political Studies, Volume 32, Issue 3, Pes 283-
312  

Armstrong, Michael (2009) Armstrong’s Handbook of Human Resource Management

Practice, Eleventh Edition, Kogan Pe, London

Babbie, Earl (2010) Practica Cercetării Sociale, Polirom, Iaşi

Barbu, Daniel (2004) Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă.

Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Editura Nemira, Bucureşti

Beniers, Klaas J. (2005) Party Governance and the Selection of Parliamentarians, Tinbergen
Institute Discussion Paper 2005-080/1

Best, Heinrich, Higley, John (2010) Democratic Elitism: New Theoretical and Comparative
Perspectives, Brill, Leiden, Boston

Boyatzis, Richard E. (1982) The Competent Manager: A Model for Effective Performance,
John Wiley & Sons, New York

Boyatzis, Richard E. (2008) "Competencies as a behavioral approach to emotional

intelligence", Journal of Management Development, Vol. 27 No1, pp. 5 – 12

Bourdieu, Pierre (1986) The forms of capital. În J. Richardson (Editor) Handbook of Theory
and Research for the Sociology of Education, New York, Greenwood, p 241-258.

Bourdieu, Pierre (2001)- Meditatii Pascaliene, editura Meridiane, Fundatia Concept,

Bucureşti

Bozóki, András (2003) Theoretical Interpretations of Elite Change in East Central Europe,
Comparative Sociology, Volume 2, Issue 1, p 215-247, Koninklijke Brill NV, Leiden

Bulei, Ion (1984) Lumea românească la 1900, Colecţia Clepsidra, Editura Eminescu,
Bucureşti

Burton, Michael, Higley, John (1986) Elite Settlements, Texas Papers On Latin America, pre-
publication working papers of the Institute of Latin American Studies
University of Texas at Austin ISSN 0892-3507, disponibil la:
http://repositories.lib.utexas.edu/bitstream/handle/2152/8952/8701.pdf?sequence=2, accesat
16.03.2013

Caselli Francesco, Morelli Massimo (2001) - Bad Politicians. National Bureau of Economic
Research, Working Paper 8532, Cambridge, MA 02138, http://www.nber.org/papers/w8532

16
Câncea, Paraschiva, Stan, Apostol (1983) în Câncea, Iosa, Stan, editori, Istoria parlamentului
si a vieţii parlamentare din România, editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti.

Chiru, Mihail, Gherghina, Sergiu (2012) Keeping the Doors Closed: Leadership Selection in
Post-Communist Romania, East European Politics and Societies 2012 26, Sage Publications

Chişu, Ana, Rotaru, Florin (2002) Manualul specialistului în resurse umane, Editura Irecson,
Bucureşti

Coenen-Huther, Jaques (2004) Sociologia Elitelor, Editura Polirom, Iaşi

Croitoru, Lucian (2012) Jaful vs. Dreptul de a nu minţi, Editura Curtea Veche, Bucureşti

Culic, Irina (2002) Câştigătorii. Elita politică şi democratizare în România 1989-2000,

Editura Limes, Cluj Napoca

Daft, Richard L., Lane, Patricia G. (2008) The Leadership Experience, Fourth Edition,
Thompson Southwestern Publishers

Donald Horowitz (2006) „A Primer for Decision Makers”, în Larry Diamond şi Marc
Plattner, editori, Electoral Systems and Democracy, The John Hopkins University Press,
Baltimore

Dogan, Mattei (1999) Sociologie Politică, Opere Alese, Bucureşti, Editura Alternative

Eggert, Max (1998) Interviul Perfect, Editura Naţional, Bucureşti

Eliasoph, Nina (1998) Avoiding Politics: How Americans Produce Apathy in Everyday Life,
Cambridge University Press, UK, Cambridge

Eyal, G., Szelenyi, I., Townsley, E. (2001) Capitalism fără capitalişti. Noua elita
conducătoare din Europa de Vest, Editura Omega, Bucureşti

Fukuyama, Francis (1992) The End of History and the Last Man, The Free Press, A Division
of Macmillan, Inc.

Genieys, William (2013) O Sociologie Politică a Elitelor, Institutul European, Iaşi

Grosescu, Raluca (2008) Conversia elitelor comuniste din România 1989 – 2000, în Mihai
Dinu Gheorghiu, editor, Mobilitatea elitelor din România în secolul XX, Paralela 45,
Bucureşti

Hazan Reuven, Y., Rahat, Gideon (2006) – Candidate selection, Methods and Consequences,
în Richard S Katz, William J Crotty, editors, 2006, Handbook of Party Politics, Sage
Publications Ltd, London

Hazan, Reuven, Y., Rahat, Gideon (2010) Democracy within Parties, Candidate Selection
Methods and their Political Consequences, Oxford University Press

17
Herbert Jacob (1962) Initial Recruitment of Elected Officials in the U.S. — A Model. The
Journal of Politics, 24, pp 703-716, doi:10.2307/2128043

Higley, John, Gunther, Richard (1992) Elites and democratic consolidation in Latin America
and Southern Europe, Cambridge University Press, Melbourne

Hig1ey, John, Gwen, Moore (1981) Elite Integration in the United States and Australia.
American Political Science Review 75:581-97

Hofstede, Gerrt (2012) Culturi şi Organizaţii. Softul Mental, Humanitas, Bucureşti

Ionete, Constantin (2003) Clasa politică postdecembristă, editura Expert, Bucureşti

Ionescu-Gură, Nicoleta (2005) Stalinizarea României, Republica Populară Română: 1948-

1950, Transformări Instituţionale, Editura Bic All

Jacob, Herbert (1962) Initial Recruitment of Elected Officials in the U.S. — A Model. The
Journal of Politics, 24, pp 703-716. doi:10.2307/2128043.

Johns, Gary (1998) Comportament organizaţional, Editura Economică, Bucureşti

King, Anthony (1981) The Rise of the Career Politician, în Burch, Martin, Moran, Michael,
editors, (1987) British Politics: A Reader, Manchester University Press, Manchester,
disponibil la
http://books.google.ro/books?
id=K4C7AAAAIAAJ&pg=PA131&lpg=PA131&dq=burch+and+moran+changing+political
+elites&source=bl&ots=pQhlRj8fVM&sig=AIYCUlaqyFtx_VFg1mQZbjb_x9c&hl=en&sa=
X&ei=zvNWUaCDG-ql4AS6-YB4&ved=0CCcQ6AEwAA

Klein, Katherine J., House Robert J (1995) On Fire: Charismatic Leadership and Levels of
Analysis, leadership Quarterly, 6(2), 183-198

Knapp, Andrew (2001) Către un guvern de necunoscuţi? Oameni politici şi înalţi funcţionari
în Marea Britanie, în Suleiman, Ezra, Mendras, Henri, editors, (2001) Recrutarea Elitelor în
Europa, Editura Amarcord, Timişoara

Lăzărescu, A., Dan (1995) Rolul elitelor în istorie, Revista Polis, nr 4/1995, Bucureşti

Lasswell, Harold, D. (1986) Psychopathology and Politics, University of Chicago Press

Linz, Juan, Stepan, Alfred (1996), Problems of Democratic Transition and Consolidation,
John Hopkins University Press, Baltimore & London

Lundell, Kirster (2004) Determinants of candidate selection. Party Politics, 10(1), p. 25-47,
Sage Publications

Lussier, Robert, N., and Achua, Christopher, F., 2004, Leadership Theory and Application,
Second Edition, Thompson-Southwestern Publishers

18
Macarie A., Constantin T., Orzan A., Constantin L. Fodorea A. (2008) Modelul Big Five al
personalităţii; abordări teoretice şi modelarea empirică a unui chestionar standardizat., în
Revista „Psihologia Resurselor Umane”, vol 6, nr. 2, p. 62 – 74

Machiavelli, Niccolo (s.a.) Principele, Editura Antet, Bucureşti

McClelland, David C.; Boyatzis, Richard E. (1982) Journal of Applied Psychology, Vol
67(6), p 737-743

Michels, Robert (1959) Political Parties: A Sociological Study of the Oligarchical Tendencies
of Modern Democracy, Dover Publications, New York

Milca, Mihai (2001) Geneza Teoriei Elitelor. Provocarea Neomachiavellienilor, Bucureşti,

Editura Economică

Mills, C. Wright (1957) The Power Elite, Oxford University Press, New York

Mondak, Jeffrey J. (1995) Competence, Integrity and the Electoral Success of Congressional
Incumbents. The Journal of Politics, Vol. 57, no 4 (nov 1995), pp 1043-1069

Norris, Pippa, Lovenduski, Joni (1995) Political Recruitment: Gender, Race and Class in the
British Parliament, Cambridge University Press

Pareto, Vilfredo (2006) The Rise and Fall of Elites: An Application of Theoretical Sociology,
Transaction Publishers, New Jersey

Panebianco, Angelo (1988) Political Parties: Organization and Power (Cambridge Studies in
Modern Political Economies), The Press Syndicate, University of Cambridge, New York

Păuş, Viorica (2006) Comunicare şi resurse umane, Editura Polirom, Iaşi

Pierce, J.L., Newstrom, J.W. (2003) Leaders and the Leadership Process, Reading, Self-
Assesement and Aplications, McGraw Hill/Irwin Company, New York

Preda, Cristian, Soare, Sorina (2008) Regimul, Partidele şi Sistemul Politic din România,
Editura Nemira, Bucureşti

Preda, Cristian (2011) Rumâni fericiţi, Vot şi putere de la 1831 până în prezent, Editura
Polirom, Iaşi

Preda, Cristian (2002) România postcomunistă şi România interbelică, Universitatea din

Bucureşti, Institutul de Cercetări Politice, Editura Meridiane, Bucureşti

Preda, Cristian, Soare, Sorina (2008) Regimul, Partidele şi Sistemul Politic din România,
Editura Nemira, Bucureşti

Preda, Marian (1994) Partidele Politice din România: Clasificare şi Relaţii Parlamentare,
Revista de Cercetări Sociale, Numărul 3

19
Preda, Marian (2006) Comportament Organizaţional, Teorii, Exerciţii şi Studii de Caz,
Editura Polirom, Bucureşti

Protsyk, Oleh, Matichescu, Marius Lupsa (2011) Clientelism and Political Recruitment in

Democratic Transition: Evidence from Romania, Comparative Politics, Volume 43, Number
2, January 2011 , pp. 207-224(18)

Putnam Robert D. The Comparative Study of Political Elites. Englewood Cliffs, N.J.:

Radu, Alexandru, (2003) Sisteme politice contemporane, Bucureşti, Editura Cartea

Universitară

Radu, Alexandru, (2003) Partidele politice româneşti după 1999, editura Paideia, Bucureşti

Sartori, Giovani (1999) Teoria democraţiei reinterpretată, Editura Polirom, Iaşi

Sartori, Giovanni (2002) Elementi di teoria politica, Collana Biblioteca Mulino

Schlesinger, Joseph (1966) Ambition and Politics: Political Careers in the United States,
Rand McNally and Co, Chicago

Schlesinger, Joseph (1991) Political Parties and the Winning of Office, University of
Michigan Press, Ann Arbor

Scruton, Roger (1982) A Dictionary of Political Thought, The Macmillan Press, London

Schattschneider, E., E. (2009) Party government: American government in action, third

printing, originally printed in 1942 by Rinehart & Company, Transaction Publishers, New
Brunswick, New Jersey

Schumpeter, Joseph, A. (2003) Capitalism, socialism and democracy, New York

Routledge, edition published in the Taylor & Francis e-Library

Searle, Rosalind H, (2003) Selection and recruitment, Palgrave Macmillan in association with
The Open University, United Kingdom

Simon, H.A (1960) the New Science of Management Decisions, Harper and Bow, New York.

Spencer, Herbert, (1960) The Man Versus the State, Idaho, The Caxton Printers, Ltd.,
Caldwelij

Staniszkis, Jadwiga (1991) The Dynamics of the Breakthrough in Eastern Europe: The Polish
Experience. Berkeley, University of California Press.

Szelenyi, Ivan, Szelenyi, Szonja (1995) Circulation or Eproduction of Elites During Post-
Communist Transformation in Russia and Eastern Europe, University of California, Los
Angeles

Tibil, George (1994) Conflictul elitelor şi instabilitatea politică în evoluţia modernă şi

contemporană a României, Revista Polis, Numărul 3

20
Tufiş, Claudiu (2013) Valorile Românilor, Newsletter, seria 2013-2014, No 2, Iunie 2014,
http://www.romanianvalues.ro/newsletter/2013

Vathanophas, Vichita (2007) Competency Requirements for Effective Job Performance in

The Thai Public Sector Contemporary Management Research, Pes 45-70, Vol.3 , No.1,
March 2007

Vlăsceanu, Lazăr (1994) Ieşirea din Utopie: Premise pentru o Opţiune, Revista de Cercetări
Sociale, Numărul 1

Weber, Max (1968) On Charisma and Institution Building, The University of Chicago Press,
Chicago

Weber, Max (1992) Politica, o vocaţie şi o profesie, Bucureşti, Editura Anima

Weber, Max (1997) The Theory Of Social And Economic Organization, Free Press, Simon &
Schuster Inc. New York

Wlodzimierz Wesolowski (2001) Change and Continuity: Four Polish Parliaments, 1989-
2001, Central European Political Science Review 2 (4), Summer

Zlate, Mielu (1981) Psihologia muncii-relaţii interumane, Editura Didactica şi Pedagogică,

Bucureşti

Alte Resurse Web, în ordinea apariţiei în text

http://www.ipu.org/PDF/publications/democracy_en.pdf, p 7, accesat 16.11.2013

(http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/
ai0017_ro.htm, accesat 16.11.2013
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/
ai0042_ro.htm , accesat 16.11.2013
http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/Proiect%20de%20lege
%20alegeri%20generale%202012.pdf, accesat 06.04.2013
http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=85, accesat 06.04.2013
http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/curtea-constitutionala-romanii-au-cerut-300-
de-parlamentari-a-fost-incalcata-vointa-poporului-287311.html, accesat 06.04.2013)
http://www.ccr.ro/files/statements/13decembrie.pdf, accesat 06.04.2013
http://www.romanianvalues.ro/newsletter/2013, accesat 01.06.2013
http://www.wvsevsdb.com/wvs/WVSAnalizeQuestion.jsp, accesat 01.06.2013
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_415_fact_ro_en.pdf, accesat 01. 02. 2014
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16275630-parlamentul-romaniei-desemnat-persoana-
anului-2013-categoria-crima-organizata-coruptie.htm accesat 26.12.2013
http://www.politicaromaneasca.ro/files/fisiere/IPPComunicatpresaProfilparlamentar2012.pdf
Accesat 6 feb. 2013
http://www.mediafax.ro/politic/dosar-parlamentarii-romani-de-la-tamplari-si-agronomi-la-
ingineri-reprofilati-ca-juristi-si-economisti-9659334, accesat 6 feb 2013
http://www.dw.de/marga-n%C4%83stase-%C5%9Fi-noua-religie-politic%C4%83/a-
16693416, accesat 07.08.2013
http://www.psd.ro/noulpsd/istorie, accesat 07.04.2013

21
http://www.pdl.org.ro/afiliere-politica, accesat 10.04.2013
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1102534-pnl-pregateste-scoaterea-din-guvern.htm,
accesat10.04.2013
http://www.becparlamentare2008.ro/rezul/anexa8abun.pdf, accesat 10.04.2013
http://www.mediafax.ro/politic/boc-supravietuitorul-motiunilor-de-cenzura-a-cedat-
nemultumirilor-pdl-si-protestelor-strazii-9209463, accesat 10.04.2013
http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/2012/02/romanian-politics, accesat
10.04.2013
http://www.economica.net/colegiul-national-de-aparare-mba-ul-politicienilor-care-vor-un-
fotoliu-in-guvern_19315.html, accesat 13.01.2014
http://www.dexonline.news20.ro/cuvant/intelighentia.html, accesat 07.08.2014
http://www.iiccr.ro/pdf/ro/sondaj/raport_iiccmer.pdf, accesat 26 iunie 2013
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-5859831-retrospectiva-privatizarilor-romania-
multe-societati-fost-vandute-dupa-scazut-valoarea-urma-devalizarilor-facute-firmele-capusa-
potrivit-unui-top-privatizarilor-cel-mai-mare-succes-fost-vanzarea-bcr.htm , accesat
01.09.2013
http://campusservices.harvard.edu/system/files/documents/1865/
harvard_competency_dictionary_complete.pdf, accesat 11.11.2013
http://www.romanianvalues.ro/newsletter/2013, accesat 01.06.2013
http://www.wvsevsdb.com/wvs/WVSAnalizeQuestion.jsp, accesat 01.06.2013
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16275630-parlamentul-romaniei-desemnat-persoana-
anului-2013-categoria-crima-organizata-coruptie.htm, accesat 26.12.2013
http://www.evz.ro/detalii/stiri/deputat-pnl-am-votat-ca-o-cireada-de-vaci-1072575/pina-
comentarii//toate-comentariile.html, accesat 09.01.2014
http://www.ppdd.ro/node/43, accesat 05.04.2013
http://www.unpr.eu/statut_tipar.pdf, accesat 05.04.2013
http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Raport%20alegeri%20interne.pdf, accesat 25.112013
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1223189-alegerile-interne-din-2004-psd-istii-furat-
intre.htm, accesat 25.11.2013
http://stiri.tvr.ro/blaga-candidatul-pdl-la-presedintie-va-fi-ales-de-toti-cei-peste-300-000-de-
membri-ai-partidului_33906.html#sthash.OYkrI4t5.dpuf, accesat 25.11.2013
http://www.realitatea.net/catalin-predoiu-este-candidatul-pdl-la-prezidentiale_1341233.html,
accesat 10.01.2014
http://www.fundacionbertelsmann.org/fundacion/data/ESP/media/EN_LiderazgoPol.pdf,
accesat 10.11.2013
http://www.observatorulph.ro/eveniment/bugetar-milionar5-dintre-milionarii-romani-din-
topul-forbes-sunt-angajati-la-stat, accesat 06.11.2013
http://www.apd.ro/noutati.php?id=153, accesat 15.07.2013
http://www.gandul.info/politica/alegeri-parlamentare-2012-sondajele-cele-mai-optimiste-usl-
62-ard-24-ppdd-18-10379506, accesat 07.10.2013
http://www.ipp.ro/pini/consecin355ele-actualului-sistem-elec.php, accesat 07.10.2013
http://www.wvsevsdb.com/wvs/WVSAnalizeQuestion.jsp, accesat 01.06.2013
http://adevarul.ro/news/politica/colegiul-director-pdl-stabilit-candideaza-greii-partidului-
1_50aec7197c42d5a663a04976/index.html, accesat 07.10.201
http://www.evz.ro/detalii/stiri/deputat-pnl-am-votat-ca-o-cireada-de-vaci-1072575/pina-
comentarii//toate-comentariile.html, accesat 09.01.2014
http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/6-metode-de-ascuns-averea-230798, accesat
9.07.2014

22
23