Analiza Diagnostic Egalitatea Gen 2014-2019

ANALIZĂ DIAGNOSTIC ÎN DOMENIUL EGALITĂȚII
DE GEN ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2014-2019
www.poca.ro
1
Numele expertului/experților:
Măriuca Oana Constantin - expertă fundamentare politici publice în egalitate de gen
Alina Dragolea - expertă politici publice în domeniul diagnozei privind egalitatea de gen.
Ioana Dodi - expertă proiectare și derulare cercetare în domeniul diagnozei privind egalitatea de
gen
Andreea Gheba - expertă colectare și organizare de date în domeniul diagnozei privind egalitatea
de gen.
George Matu - expert coordonator monitorizare, control proceduri metodologice și de cercetare în
diagnoza privind egalitatea de gen.
Modificări/completări/comentarii realizate de:
Mihaela Miroiu, Expertă egalitate de gen SNSPA
Mihai Păunescu, Expert politici publice SNSPA
Gianina Dimitrescu, Expert egalitate de gen ANES
Selena Vasile, Expert violență domestică ANES
www.poca.ro
2
Cuprins
Abrevieri: ................................................................................................................................... 6
Lista de tabele și figuri: .............................................................................................................. 9
1. Cuprins rezumativ ................................................................................................................ 16
1.1 Definiții și termeni utilizați în analiza diagnostic privind egalitatea de gen .................. 17
1.2. Repere metodologice ..................................................................................................... 20
2. Contextul general internațional și european al egalității de gen .......................................... 22
2.1 Context internațional ...................................................................................................... 22
2.2 Contextul egalității de gen în Uniunea Europeană ......................................................... 27
3. Analiza legislației naționale în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbați ....................................................................................................................................... 34
3.1 Evoluția legislației naționale în materia egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbați ................................................................................................................................... 36
3.1.1 Cadru general............................................................................................ 36
3.1.2 Evoluția recentă a cadrului legislativ al egalității de șanse și de tratament între
femei și bărbați ................................................................................................. 44
3.1.3 Cadrul instituțional .................................................................................... 52
3.1.4 Comentarii concluzive privind evoluția recentă a cadrului instituțional al egalității
de șanse și de tratament între femei și bărbați. ........................................................ 56
3.2 Analiza legislației în vigoare cu impact asupra egalității de șanse și de tratament între
femei și bărbați în domenii-cheie ale vieții sociale .............................................................. 60
Partea I ............................................................................................................ 60
Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în muncă și asigurarea
echilibrului dintre viața profesională și cea de familie ............................................. 60
3.2.1 Piața muncii .............................................................................................. 61
3.2.2 Echilibrarea responsabilităților profesionale și familiale între femei și bărbați .... 77
Partea a II-a ...................................................................................................... 86
3.2.3 Violența pe criterii de gen împotriva femeilor și accesul la justiție al victimelor .. 86
Partea a III-a ................................................................................................... 111
Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației, sănătății
și participării la viața publică............................................................................. 111
3.2.4. Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației. 111
3.2.5 Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul sănătății .. 119
3.2.6. Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în participarea la viața
politică și publică ............................................................................................ 125
Scurt rezumat al analizei legislative.................................................................... 127
3.3 Strategii-cadru care vizează dimensiunea egalității de șanse între femei și bărbați
asumate la nivel național. ................................................................................................... 134
4. Date statistice și indicatori - Analiza diagnostic privind egalitatea de gen în România 2014-
2019 ........................................................................................................................................ 150
Context general socio-economic......................................................................................... 152
4.1 Educație ............................................................................................................................ 159
www.poca.ro
3
4.1.1 Descrierea narativ-sintetică a principalelor evoluții, tendințe și disparități ale situației
femeilor și bărbaților în domeniul educației ....................................................................... 159
4.1.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici din domeniul educației din
perspectiva egalității de gen................................................................................................ 163
4.1.3 Date statistice în domeniul educației ......................................................................... 169
4.1.3.1 Participarea la educație .......................................................................... 169
4.1.3.2 Rezultate educaționale și rata de absolvire ................................................ 173
4.1.3.3 Abandonul școlar .................................................................................. 175
4.1.3.4 Participarea la educație și tranziția pe piața muncii ..................................... 177
4.2. Sănătate ........................................................................................................................... 179
femeilor și bărbaților în domeniul sănătății ........................................................................ 179
4.2.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici în domeniul sănătății din
4.2.3 Date statistice în domeniul sănătății .......................................................................... 189
4.2.3.1 Speranța de viață și ani sănătoși de viață ................................................... 189
4.2.3.2 Accesarea serviciilor de sănătate ............................................................. 191
4.2.3.3 Îngrijirea pre-natală și post-natală ............................................................ 201
4.2.3.4 Drepturile reproductive .......................................................................... 205
4.3. Piața Muncii: Ocupare ..................................................................................................... 207
femeilor și bărbaților pe piața muncii (ocupare)................................................................. 207
4.3.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici în domeniul muncii (ocupare)
din perspectiva egalității de gen ......................................................................................... 213
4.3.3 Date statistice piața muncii: ocupare ......................................................................... 216
4.3.3.1 Populația Activă ................................................................................... 216
4.3.4 Date statistice ocuparea forței de muncă ................................................................... 220
4.3.4.1 Populația ocupată și rata de ocupare ......................................................... 220
4.3.4.2 Populația ocupată: structuri ocupaționale .................................................. 224
4.3.4.3 Populația ocupată cu normă parțială ......................................................... 226
4.3.4.4 Populația ocupată pe tipuri de ocupație ..................................................... 229
4.3.4.5 Ocupare precară .................................................................................... 231
4.3.5 Date statistice șomaj .................................................................................................. 232
4.3.6 Date statistice NEET - Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu
urmează niciun program educațional sau de formare profesională .................................... 235
4.4. Piața Muncii: Salarizare .................................................................................................. 239
femeilor și bărbaților pe piața muncii (salarizare) .............................................................. 239
4.4.2 Strategii și măsuri prioritare din domeniul muncii (ocupare) din perspectiva egalității
de gen .................................................................................................................................. 245
4.3.3 Date statistice piața muncii: salarizare ....................................................................... 247
4.4.3.1 Structura câștigurilor salariale și venituri .................................................. 247
4.4.3.2 Disparitate salarială între femei si bărbaţi ................................................. 250
4.4.3.3 Pensii .................................................................................................. 252
www.poca.ro
4
4.4.3.4. Sărăcia în muncă și deprivare materială – date statistice ............................. 255
4.5. Echilibrul dintre viața privată și viața profesională ........................................................ 263
femeilor și bărbaților în privința echilibrului dintre viața privată și cea profesională ........ 263
4.5.2 Strategii și măsuri prioritare din domeniul echilibrului muncă-viață privată din
4.5.3 Date statistice echilibru dintre viața privată și cea profesională................................ 269
4.5.3.1 Ocuparea forței de muncă și activitățile domestice/ de îngrijire .................... 269
4.5.3.2 Percepția față de balanța dintre viața privată și viața profesională ................. 274
4.6. Participarea la decizie ...................................................................................................... 277
femeilor și bărbaților în domeniul participării la decizie.................................................... 277
4.6.2 Strategii, exemple de bune practici și măsuri prioritare din domeniul participării la
decizie din perspectiva egalității de gen ............................................................................. 279
4.6.3 Date statistice în domeniul participării la decizie ...................................................... 282
4.6.3.1 Participarea la decizie în politică ............................................................. 282
4.6.3.2 Participarea la decizie în administrația publică........................................... 287
4.6.3.3 Participarea la decizie în sistemul de justiție .............................................. 288
4.6.3.4 Participarea la decizie în domeniul afacerilor și finanțelor ........................... 289
4.6.3.5 Participarea la decizie în domeniul dialogului social ................................... 290
4.6.3.6. Participare la decizie în domeniul științei și cercetării ................................ 291
4.6.3.7 Participarea la decizie în domeniul sportului ............................................. 291
4.7. Violența domestică și violența de gen ............................................................................. 293
femeilor și bărbaților în domeniul violenței domestice și violenței de gen ........................ 293
4.7.2 Strategii, exemple de bune practici și măsuri prioritare din domeniul violenței
domestice și de gen de din perspectiva egalității de gen .................................................... 294
4.7.3 Date statistice privind violența domestică și de gen. ................................................. 300
4.7.3.1 Statistica oficială privind violența domestică și violența de gen .................... 300
4.7.3.2. Prevalența violenței domestice și a violenței de gen ................................... 301
4.7.3.3 Violența de gen la locul de muncă ........................................................... 302
4.7.3.4. Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen . 302
4.7.3.5. Victime ale traficului de persoane ........................................................... 304
4.8. Abordarea integratoare de gen ........................................................................................ 306
GLOSAR: indicatori folosiți în analiza de diagnostic privind egalitateA de gen .................. 312
Bibliografie............................................................................................................................. 317
www.poca.ro
5
ABREVIERI:
AIG Abordarea Integratoare de Gen
AMIGO Ancheta Forței de Muncă în Gospodării
ANES Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați
BIM Biroul Internațional al Muncii
BUSINESSEUROPE Confederația Întreprinderilor Europene
CE Comisia Europeană
Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
CEDAW
împotriva femeilor
CEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CEE Comunitatea Economică Europeană
Centrul European al Angajatorilor și Întreprinderilor care oferă
CEEP Servicii Publice (European Centre of Employers and Enterprises
providing Public Services)
CEO Director Executiv (Chief Executive Officer)
CES Consiliul Economic și Social (Economic and Social Council)
CJUE Curtea de Justiție a Uniunii Europene
CM/Rec Recomandare a Comitetului de Miniștri
Comisiile județene și a municipiului București în domeniul egalității
COJES
de șanse între femei și bărbați
Comisia Națională în domeniul Egalității de Șanse între Femei și
CONES
Bărbați
COR Clasificarea Ocupațiilor din România
DGASPC Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Panelul pentru gospodăriile Comunității Europene (European
ECHP Community Household Panel)
EIG Evaluarea Impactului de Gen
Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați
EIGE
(European Institute for Gender Equality)
Ancheta EU privind Veniturile si Condițiile de Viață (The European
EU-SILC
Union Statistics on Income and Living Conditions)
EUROSTAT Oficiul European de Statistică
Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene
FRA
(European Union Agency for Fundamental Rights)
GENDER-ED Combaterea stereotipurilor de gen în educație și consiliere
www.poca.ro
6
vocațională proiect implementat de ALEG România.
ICCJ Înalta Curte de Casație și Justiție
ÎETC Îngrijire și educația timpurie a copiilor
IGPR Inspectoratul General al Poliției Române
INS Institutul Național de Statistică
IPU Uniunea Interparlamentară (Inter-Parliamentary Union)
Clasificarea Internațională Standard a Educației (The International
ISCED
Standard Classification of Education)
MAI Ministerul Afacerilor Interne
MGF Mutilare genitală feminină
Ministerul Muncii și Justiției Sociale (anterior Ministerul Muncii,
MMJS (anterior MMFPSPV)
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice)
Clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea
NACE Europeană (Statistical classification of economic activites in the
European Community)
NCP Noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009)
Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun
NEET program educațional sau de formare profesională (Not in Education,
Employment, or Training)
ODD Obiectivele de Dezvoltare Durabilă
ODM Obiective de Dezvoltare ale Mileniului
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OECD
(Organisation for Economic Co-operation and Development)
Organizația Internațională a Muncii (International Labour
OIM (ILO)
Organization)
ONU (UN) Organizația Națiunilor Unite (United Nations)
OP Ordin de Protecție
OPP Ordin Provizoriu de Protecție
OuG Ordonanță de urgență a Guvernului
Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor dezvoltat de
PISA
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD)
PNR Programul Național de Reformă
RIL Recurs în interesul legii
Indexul instituțiilor sociale si de gen (Social Institutions and Gender
SIGI
Index)
SMIS‐CSNR Sistemul Unic de Management al Informației
SPAS Serviciul Public de Asistență Socială
www.poca.ro
7
Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică (Science, Technology,
STEM
Engineering and Mathematics )
TFUE Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
TIC Tehnologia informației și a comunicațiilor
TUE Tratatul Privind Uniunea Europeană
UE (EU) Uniunea Europeană (European Union)
Asociația Europeană a Artizanatelor și Întreprinderilor Mici și
UEAPME Mijlocii (The European Association of Craft, Small and Medium-
Sized Enterprises)
Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și emanciparea
UN Women femeilor (The United Nations Entity for Gender Equality and the
Empowerment of Women)
Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa
UNECE
(United Nations Economic Commission for Europe)
www.poca.ro
8
Lista de tabele și figuri:
Tabelul L1: Cadrul legal general și expres al promovării și implementării principiului egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați în România .......................................................................................................... 41
Tabelul L2: Acte normative relevante în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați ....... 43
Tabelul L3: – Evoluția recentă a cadrului normativ al egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați -
Observații privind noile modificări și completări legislative ................................................................................ 51
Tabelul L4: Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați
pe piața muncii ...................................................................................................................................................... 85
Tabelul L5: - Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați privind eradicarea violenței pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor ........................................... 92
Tabelul L6: – Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați în domeniul educației .............................................................................................................................. 112
Tabelul L7: Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați în domeniul sănătății ............................................................................................................................... 124
Tabelul L8: Legislație internă relevanță pentru participarea echilibrată la viața publică și politică .................. 125
Tabelul 1: Câștiguri salariale medii pe lună – net (RON/ salariat) ..................................................................... 153
Tabelul 2: Riscul de sărăcie sau excluziune socială 2014-2018, total populație (2014-2018) ............................ 154
Tabelul 3: Populația României pe sexe (mil.) (2014-2018) ................................................................................ 154
Tabelul 4: Nașteri total ........................................................................................................................................ 154
Tabelul 5: Nașteri în funcție de nivelul de educaţie al mamei ............................................................................ 154
Tabelul 6: Ponderea populației (15-64 ani) pe nivel de educație și sexe, la nivel național (2014-2018) ............ 169
Tabelul 7: Ponderea populației de sex feminin (15-64 ani) pe nivel de educație, la nivel național și european
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 170
Tabelul 8: Ponderea populației de sex masculin (15-64 ani) pe nivel de educație, la nivel național și european
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 170
Tabelul 9: Ponderea populației de sex feminin pe categorii de vârste și nivel de educație, la nivel național (2014-
2018) ................................................................................................................................................................... 170
Tabelul 10: Ponderea populației de sex masculin pe categorii de vârste și nivel de educație, la nivel național
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 171
Figura 1: Evoluția populației școlare, la nivel național (2014-2017) .................................................................. 171
Tabelul 11: Ponderea populației școlare pe nivel de educație (2014-2017) ........................................................ 171
Tabelul 12: Ponderea populației școlare pe nivel de educație și sexe (2014-2017) ............................................ 172
Tabelul 13: Ponderea populației școlare înscrise în învățământul superior (total) pe domenii de studiu, la nivel
național (2014-2017) ........................................................................................................................................... 172
Tabelul 14: Ponderea populației școlare de sex feminin înscrisă în învățământul superior pe domenii și cicluri de
studiu, la nivel național (2014-2017) .................................................................................................................. 173
Tabelul 15: Rata brută de cuprindere la finalul învățământului obligatoriu. ....................................................... 173
Tabelul 16: Ponderea elevilor (15 ani) care nu au competențe de bază, pe domenii și sexe, la nivel național
(2009-2015) – rezultate PISA ............................................................................................................................. 173
Figura 2: Ponderea elevilor (15 ani) care nu au competențe de bază, pe domenii și sexe la nivel național și
european (2015) – rezultate PISA ....................................................................................................................... 174
Tabelul 17: Rata absolvenților pe sexe și nivel de educație, la nivel național (2014-2017)................................ 174
Tabelul 18: Rata de absolvenți din învățământul terțiar pe sexe și domenii de studiu, la nivel național (2014-
2017) ................................................................................................................................................................... 175
Tabelul 19: Rata absolvenților de sex feminin pe nivel educațional, național și european (2014-2017) ............ 175
Tabelul 20: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe și statutul pe piața muncii, la nivel național. ...... 175
Tabelul 21: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) al personaelor de sex feminin, statutul pe piața muncii, la
nivel național și european.................................................................................................................................... 176
Tabelul 22: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) al personaelor de sex masculin, statutul pe piața muncii, la
nivel național șieuropean..................................................................................................................................... 176
Tabelul 23: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe, statutul pe piața muncii și mediul de rezidență . 177
Tabelul 24: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe și regiuni georgrafice (2014-2018) .................... 177
Tabelul 25: Rata de participare (25-64 ani) la activități de învățarea formală și non-formală, după părăsirea
educației formale - pe sexe, la nivel național și european (2014-2018) .............................................................. 177
Tabelul 26: Rata de participare a populației tinere (25-34) în educația formală în funcție de sex și statutul pe
piața muncii, la nivel național (2014-2018) ........................................................................................................ 178
www.poca.ro
9
Tabelul 27: Rata de ocupare a populației tinere (15-34 ani) care nu sunt înscriși în educația formală, pe sexe și
nivele de educație absolvite, la nivel național. (2014-2018) .............................................................................. 178
Tabelul 28: Rata de ocupare a absolvenților recenți (20-34 ani, cel puțin liceu), pe sexe, la nivel național și
european (2014-2018) ......................................................................................................................................... 178
Figura 3: Durata medie de viață la nivel național, pe sexe (2014-2018) ............................................................. 189
Figura 4: Durata medie de viață, pe sexe și medii de rezidență (2014-2018)...................................................... 189
Tabelul 29: Ani sănătoși de viață la naștere, la nivel național și medie UE28, pe sexe (2014-2017) ................. 190
Tabelul 30: Ani sănătoși de viață la naștere ca procent din speranța de viață, la nivel național și media UE28, pe
sexe (2014-2017)................................................................................................................................................. 190
Tabelul 31: Ani sănătoși de viață la 50 de ani și 65 de ani ca procent din speranța de viață, la nivel național și
media UE28, pe sexe (2014-2017) ...................................................................................................................... 190
Tabelul 32: Rata mortalității (decese la 1000 de locuitori), pe sexe (2014-2018)............................................... 191
Figura 5: Numărul de vizite la medic în ultima lună, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-
raportate, 2014) ................................................................................................................................................... 191
Figura 6: Numărul de vizite la medic în ultima lună, în funcție de gradul de urbanizare), la nivel național (date
auto-raportate, 2014) ........................................................................................................................................... 191
Figura 7: Data ultimei vizite la medic, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014).... 192
Figura 8: Data ultimei vizite la dentist, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014) ... 192
Tabelul 33: Data ultimei vizite la medic, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate,
2014) ................................................................................................................................................................... 193
Tabelul 34: Data ultimei vizite la dentist, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate,
2014) ................................................................................................................................................................... 193
Tabelul 35: Data ultimei vizite la medic/ dentist, pe categorii de vârstă, la nivel național (date auto-raportate,
2014) ................................................................................................................................................................... 194
Tabelul 36: Data ultimului control medical pentru boli cardiovasculare și diabet, pe sexe (date auto-raportate,
2014) ................................................................................................................................................................... 194
Figura 9: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, la nivel național și media UE28,
pe sexe (date auto-raportate, 2014) ..................................................................................................................... 195
Tabelul 37: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, pe sexe și grad de urbanizare
(date auto-raportate, 2014) .................................................................................................................................. 195
Tabelul 38: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, pe sexe și vârstă (date auto-
raportate, 2014) ................................................................................................................................................... 196
Figura 10: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, la nivel național și media UE28 (date
auto-raportate, 2014) ........................................................................................................................................... 196
Tabelul 39: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, pe grad de urbanizare (date auto-
raportate, 2014) ................................................................................................................................................... 196
Tabelul 40: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, pe vârste (date auto-raportate, 2014)
............................................................................................................................................................................ 197
Figura 11: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, la nivel național și media UE28 (date auto-
raportate, 2014) ................................................................................................................................................... 197
Tabelul 41: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, pe grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)
............................................................................................................................................................................ 197
Tabelul 42: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, pe vârste (date auto-raportate, 2014) ................ 198
Figura 12: Data ultimului test pentru cancerul colorectal, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate,
2014) ................................................................................................................................................................... 198
Tabelul 43: Data ultimului test pentru cancerul colorectal, la nivel național, pe sexe (date auto-raportate, 2014)
............................................................................................................................................................................ 198
Tabelul 44: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată un test pentru cancerul colorectal, la nivel național,
pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014) ................................................................................... 199
Tabelul 45: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată un test pentru cancerul colorectal, la nivel național,
pe sexe și vârstă (date auto-raportate, 2014) ....................................................................................................... 199
Figura 13: Data ultimei colonoscopii, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate, 2014) .................. 199
Tabelul 46: Data ultimei colonoscopii, la nivel național, pe sexe (date auto-raportate, 2014) ........................... 200
Tabelul 47: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată o colonoscopie, la nivel național, pe sexe și grad de
urbanizare (date auto-raportate, 2014) ................................................................................................................ 200
Tabelul 48: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată o colonoscopie, la nivel național, pe sexe și vârstă
(date auto-raportate, 2014) .................................................................................................................................. 200
www.poca.ro
10
Tabelul 49: Proporția persoanelor care au raportat nevoi medicale de examinare neîndeplinite, la nivel național și
media UE28, pe sexe (2014-2018) ...................................................................................................................... 201
Tabelul 50: Motivele raportate pentru nevoile medicale de examinare neîndeplinite, la nivel național, pe sexe
(2018) .................................................................................................................................................................. 201
Figura 14: Vârsta medie a femeilor la naștere, la nivel național și media UE28 (2014-2017) ............................ 201
Figura 15: Vârsta medie a femeilor la prima naștere, la nivel național și media UE28 (2014-2017) ................. 202
Tabelul 51: Numărul de nașteri în funcție de vârsta mamei, la nivel național (2014-2017) ............................... 202
Tabelul 52: Numărul de nașteri cu mame minore, în funcție de vârsta mamei minore, la nivel național (2014-
2017) ................................................................................................................................................................... 202
Tabelul 53: Proporția nașterilor cu mame minore din totalul nașterilor, la nivel național și alte state UE (2014-
2017) ................................................................................................................................................................... 203
Tabelul 54: Numărul de nașteri în funcție de nivelul de instruire al mamei, la nivel național (2014-2017) ....... 203
Tabelul 55: Numărul de decese în rândul femeilor, cauzate de sarcină, naștere și post-partum, la nivel național și
total UE28 (2014-2016) ...................................................................................................................................... 203
Figura 16: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), la nivel național și media UE28
(2014-2017)......................................................................................................................................................... 204
Tabelul 56: Mortalitatea infantilă (numărul de decese sub 1 an), la nivel național, pe sexe (2014-2017) .......... 204
Tabelul 57: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), la nivel național, pe medii de
rezidență (2014-2018) ......................................................................................................................................... 204
Tabelul 58: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), pe regiuni de dezvoltare (2014-
2018) ................................................................................................................................................................... 205
Tabelul 59: Proporția femeilor însărcinate care beneficiază de îngrijire medicală pre-natală, la nivel național și
mondial (2014-2015)........................................................................................................................................... 205
Tabelul 60: Numărul de avorturi la nivel național și media UE (2014-2017) ..................................................... 205
Tabelul 61: Rata avorturilor la nivel național și media UE (2014-2017) ............................................................ 205
Tabelul 62: Procentul femeilor cu vârsta de 15-49 de ani, care utilizează metode de contracepție, la nivel
național, în funcție de metoda de contracepție (2014-2019) ............................................................................... 206
Tabelul 63: Nevoi de contracepție utilizând metode moderne neîndeplinite pentru femeile cu vârsta de 15-49 de
ani, la nivel național (2014-2019) ....................................................................................................................... 206
Tabelul 64: Populația activă (milioane de persoane) la nivel național, pe sexe (2014-2019) ............................. 216
Figura 17: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe sexe (2014-2019) ........................................... 216
Tabelul 65: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național și media UE 28, pe sexe (2014-2018) ................ 216
Figura 18: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019) ..................... 217
Tabelul 66: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019) ... 217
Tabelul 67: Rata de activitate (%) la nivel național, pe sexe și grupe de vârstă (2014-2019) ............................. 218
Tabelul 68: Populația inactivă (milioane persoane) la nivel național, pe sexe (2014-2019) ............................... 218
Tabelul 69: Populația inactivă (milioane persoane) la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019)......... 218
Tabelul 70: Populația inactivă (mii de persoane) la nivel național, pe sexe și grupe de vârstă (2014-2019) ...... 219
Tabelul 71: Populația inactivă (mii de persoane) la nivel național, pe sexe și nivel de instruire (2014-2019) ... 219
Tabelul 72: Persoane descurajate în a mai găsi un loc de muncă la nivel național, pe sexe (2014-2019) ........... 220
Tabelul 73: Populația inactivă (15-64 de ani), pe sexe și principalul motiv (%) pentru care nu sunt în căutarea
unui loc de muncă (2014-2018) .......................................................................................................................... 220
Figura 19: Rata de ocupare (%) la nivel național (15-64 ani), pe sexe (2014-2019)........................................... 220
Figura 20: Rata de ocupare (%) la nivel național și european (15-64 ani), pe sexe (2014-2019) ....................... 221
Tabelul 74: Decalajul de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă (20-64 de ani) la nivel național și
european .............................................................................................................................................................. 221
Tabelul 75: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe grupe de vârstă și sexe (2014-2019) ............................... 221
Tabelul 76: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019) ..................... 222
Tabelul 77: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe grad de urbanizare și sexe (2014-2018) ......................... 222
Tabelul 78: Rata de ocupare a femeilor(%) (15-64 ani) la nivel național și UE28, pe grad de urbanizare (2014-
2018) ................................................................................................................................................................... 222
Tabelul 79: Rata de ocupare (%) din zonele urbane, pe sex și categorii de vârstă (2014-2018) ......................... 223
Tabelul 80: Rata de ocupare (%) din zonele rurale, pe sex și categorii de vârstă (2014-2018)........................... 223
Tabelul 81: Rata de ocupare (%) (15-64 de ani) la nivel național, pe nivele de educație și sexe (2014-2019) ... 223
Tabelul 82: Rata de ocupare a populației tinere (15-34 ani) care nu sunt înscriși în educația formală, pe sexe și
nivele de educație absolvite, la nivel național (2014-2018) ................................................................................ 223
www.poca.ro
11
Tabelul 83: Rata de ocupare (15-64 de ani) pe nivele de educație și sexe – comparativ cu media UE28 (2014-
2019) ................................................................................................................................................................... 224
Tabelul 84: Rata de ocupare la nivel național, pe structuri ocupaționale (2014-2019) ....................................... 224
Figura 21: Ponderea salariatelor (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019)........................................... 224
Tabelul 85: Ponderea salariaților, pe niveluri de educație la nivel național (2014-2018) ................................... 225
Figura 22: Ponderea lucrătoarelor pe cont propriu (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019) ............... 225
Tabelul 86: Ponderea lucrătorilor pe cont propriu, pe nivele de educație la nivel național (2014-2018) ............ 225
Figura 23: Ponderea lucrătoarelor familiale neremunerate (femei) comparativ cu media UE 28 (2014-2019) .. 226
Tabelul 87: Ponderea persoanelor angajate cu normă parțială (15-64 de ani) din total populație ocupată (2014-
2018) ................................................................................................................................................................... 226
Figura 24: Decalajul de gen în ocuparea cu normă redusă (2014-2018) ............................................................. 226
Tabelul 88: Ponderea persoanelor angajate cu normă parțială din total populație ocupată, pe categorii de vârstă
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 227
Tabelul 89: Ponderea femeilor angajate cu normă parțială din total populație ocupată, pe categorii de vârstă,
comparativ cu nivelul european (2014-2018) ..................................................................................................... 227
Tabelul 90: Ponderea angajaților cu normă parțială din total populație ocupată, pe nivel de educație și sexe
(2014-2019)......................................................................................................................................................... 227
Tabelul 91: Principalele motive pentru care persoanele sunt angajate cu normă parțială ................................... 228
Tabelul 92: Principalele motive ale femeilor pentru angajarea cu normă parțială, comparativ cu media UE28
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 228
Tabelul 93: Rata de angajare cu normă parțială involuntară (din total ocupare cu normă parțială), comparativ cu
media UE28 (2014-2018) .................................................................................................................................... 228
Tabelul 94: Populația ocupată (mii) care are un al doilea loc de muncă, pe niveluri educaționale la nivel național
(2014-2019)......................................................................................................................................................... 229
Tabelul 95: Ponderea persoanelor ocupate la nivel național, pe tipuri de activități economice (2014-2018) ..... 229
Tabelul 96: Ponderea persoanelor ocupate de sex feminin, la nivel național, pe grupuri de ocupatii (2014-2018)
............................................................................................................................................................................ 230
Tabelul 97: Pondere persoane ocupate cu normă parțială pe categorii de activități economice, la nivel național.
............................................................................................................................................................................ 230
Tabelul 98: Ponderea persoanelor salariate pe categorii de ocupații, la nivel național. ...................................... 231
Tabelul 99: Ponderea persoanelor ocupate care prestează o muncă precară la nivel național și european, pe
categorii de vârstă și sexe .................................................................................................................................... 231
Figura 25: Rata șomajului BIM la nivel național, pe sexe (2014-2019) ............................................................. 232
Tabelul 100: Rata șomajului, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019) ....................................................... 232
Tabelul 101: Rata șomajului la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019) ............................................ 232
Tabelul 102: Număr șomeri BIM la nivel național, pe sexe (2014-2019) ........................................................... 233
Tabelul 103: Număr șomeri (mii de persoane), 15-64 ani, în funcție de durata șomajului, sex MASCULIN (2014-
2018) ................................................................................................................................................................... 233
Tabelul 104: Număr șomeri (mii de persoane), 15-64 ani, în funcție de durata șomajului, sex FEMININ (2014-
2018) ................................................................................................................................................................... 233
Tabelul 105: Număr șomeri de lungă durată (mii de persoane), 15-74 ani, pe sexe, la nivel național (2014-2018)
............................................................................................................................................................................ 234
Tabelul 106: Proporția (%) șomajului de lungă durată (15-74 ani) în totalul șomajului, pe sexe la nivel național
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 234
Tabelul 107: Șomeri (mii de persoane), pe sexe și grupe de vârstă, la nivel național (2014-2019) .................... 234
Tabelul 108: Șomeri (mii de persoane), pe sexe și nivel de instruire (2014-2019) ............................................. 235
Figura 26: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau
de formare profesională (rata NEET) la nivel național, pe sexe (2014-2018) ..................................................... 235
Figura 27: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau
de formare profesională (rata NEET) la nivel național și media UE 28, pe sexe (2014-2018) ........................... 236
Tabelul 109: Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de
formare profesională (rata NEET), pe grupe de vârstă (2014-2018) ................................................................... 236
Tabelul 110: Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de
formare profesională (rata NEET), pe grupe de vârstă și sexe (2014-2018) ....................................................... 237
Tabelul 111: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional
sau de formare profesională (rata NEET), pe nivel de instruire (2014-2018) ..................................................... 237
www.poca.ro
12
sau de formare profesională (rata NEET), pe nivel de instruire și sexe (2014-2018) ......................................... 237
sau de formare profesională (rata NEET), pe grad de urbanizare (2014-2018) .................................................. 238
sau de formare profesională (rata NEET), pe grad de urbanizare și sexe (2014-2018) ....................................... 238
Figura 28: Venitul mediu lunar pe sexe, la nivel națioal – anchetele EU-SILC și ECHP (2014-2018) .............. 247
Figura 29: Castig salarial nominal mediu net lunar (lei) Figura 30: Castig salarial nominal mediu brut lunar
(lei) ...................................................................................................................................................................... 248
Tabelul 115: Castigul salarial nominal mediu net lunar pe activitati ale economiei naționale (2014-2017)....... 248
Figura 31: Castigul salarial nominal mediu net lunar (RON), pe forme de proprietate, la nivel națioal (2014-
2017) ................................................................................................................................................................... 249
Figura 32: Castigul salarial nominal mediu brut lunar (RON), pe forme de proprietate, la nivel național (2014-
2017) ................................................................................................................................................................... 249
Tabelul 116: Castigul salarial nominal mediu net lunar (femei), pe forme de proprietate și activitati, la nivel
național (2014-2017) ........................................................................................................................................... 250
Figura 33: Disparitate de câștiguri salariale (generală) între bărbați și femei, la nivel național și european (2014-
2017) ................................................................................................................................................................... 250
Figura 34: Disparitate de câștiguri salariale brute (în formă neajustată) între bărbați și femei, la nivel național și
european (2014-2017) ......................................................................................................................................... 251
Figura 35: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între între bărbați și femei pe categorii de
vârste, la nivel național (2014-2017)................................................................................................................... 251
Tabelul 117: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între bărbați și femei pe tipuri de activități
economice, la nivel național (2014-2017) ........................................................................................................... 251
Figura 36: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între între bărbați și femei în funcție de forma
de proprietate, la nivel național (2014-2017) ...................................................................................................... 252
Figura 37: Ponderea persoanelor care beneficiază de pensie pe sexe, la nivel național (2014-2016) ................. 252
Figura 38: Diferența (%) de pensii între femei și bărbați .................................................................................... 253
Figura 39: Diferențe de pensii (RON) între bărbați și femei ............................................................................... 253
Figura 40: Valoarea medie lunară a pensiilor pe categorii de pensii și sexe (2017) ........................................... 253
Figura 41:Ponderea persoanelor aflate la pensie în risc de sărăcie pe sexe (EU-SILC survey) (2014-2018) ..... 254
Tabelul 118: Indexul îmbătrânirii active ............................................................................................................. 254
Figura 42: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială (peste 18 ani) la nivel național, pe sexe
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 255
Figura 43: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială la nivel național și media UE28, pe
sexe (2014-2017)................................................................................................................................................. 255
Tabelul 119: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe grupe de vârstă, la nivel național
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 255
Tabelul 120: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe grupe de vârstă și sexe (2014-
2018) ................................................................................................................................................................... 256
Tabelul 121: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe nivel de instruire (2014-2018)
........................................................................................................................................................................... .256
Tabelul 122: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe nivel de instruire și sexe (2014-
2018) ................................................................................................................................................................... 256
Tabelul 123: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, în funcție de statusul ocupațional la
nivel națioanal (2014-2018) ................................................................................................................................ 257
Tabelul 124: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, în funcție de statusul ocupațional și
sex, la nivel național (2014-2018) ....................................................................................................................... 257
Tabelul 125: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială pe tipul de gospodărie, la nivel
național (2014-2018). .......................................................................................................................................... 258
Tabelul 126: Sărăcia în muncă a persoanelor ocupate pe categorii de vârstă și sexe, la nivel național (2014-2018)
............................................................................................................................................................................ 258
Tabelul 127: Sărăcia în muncă a persoanelor ocupate de sex feminin pe categorii de vârstă, la nivel național și
european (2014-2018) ......................................................................................................................................... 258
Tabelul 128: Sărăcia în muncă pe tipuri de gospodării la nivel național și european (2014-2018)..................... 259
Figura 44: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială severă pe sexe, la nivel național și european..... 259
www.poca.ro
13
Tabelul 129: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială severă pe categorii de vârste, la nivel național
(2014-2019)......................................................................................................................................................... 260
Tabelul 130: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială, deprivați de unul sau mai multe bunuri (telefon,
TV color, computer, mașină de spălat haine, mașină personală), la nivel național (2014-2018) ........................ 260
Tabelul 131: Ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie care nu-și permit o mașină de spălat haine, la nivel
național (2014-2018) ........................................................................................................................................... 261
Tabelul 132: Incapacitatea de a face față la cheltuieli neprevăzute pe categorii de gospodării, la nivel național și
european (2014-2018) ......................................................................................................................................... 262
Tabelul 133: Rata sărăciei înainte și după transferurile sociale pe sexe, la nivel național (2014-2018) ............. 262
Tabelul 134: Persoane beneficiare de concediu de creștere și îngrijire a copilului, date segregate pe gen. ........ 265
Tabelul 135: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex și numărul de copii (2014-2018)............................ 269
Tabelul 136: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex, nivelul de educație absolvit, nr. de copii și vârsta
celui mai mic copil .............................................................................................................................................. 269
Tabelul 137: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex, nivelul de educație absolvit și compoziția
gospodăriei .......................................................................................................................................................... 270
Tabelul 138: Pondere persoane ocupate partial (15-64) pe sexe, nr. de copii și vârsta celui mai mic copil........ 271
Tabelul 139: Pondere persoane ocupate partial de sex feminin (15-64) pe nr. de copii și vârsta celui mai mic
copil, la nivel național și european ...................................................................................................................... 271
Tabelul 140: Ponderea copiilor înscriși în învățământ, cu vârsta cuprinsă între 3, 4, 5 ani și vârsta începerii
învățământului obligatoriu, ca procent din populația de vârstă echivalentă, la nivel național și european ......... 271
Tabelul 141: Ponderea copiilor înscriși în învățământ, cu vârsta cuprinsă între 3, 4, 5 ani și vârsta începerii
învățământului obligatoriu, ca procent din populația de vârstă echivalentă, pe sexe, la nivel național și european
............................................................................................................................................................................ 272
Tabelul 142: Principalele motive pentru neaccesarea serviciilor formale de îngrijire a copiilor (2016) ............. 272
Tabelul 143: Ponderea populației școlare pe nivele de educație și pe mediu de rezidență ................................. 273
Tabelul 144: Ponderea populației scolare (selecție de nivele) din total populație școlară (2014-2017).............. 273
Tabelul 145: Ponderea populației rezidente pe categorii de vârste și mediu de rezidență .................................. 273
Tabelul 146: Numărul mediu de ore lucrate, la nivel național și european – Eurofound’s European Quality of
Life Survey (2015) .............................................................................................................................................. 274
Tabelul 147: Frecvența activităților în gospodărie, pe sexe, la nivel național și european – Eurofound’s European
Quality of Life Survey (2015) ............................................................................................................................. 274
Tabelul 148: Tipul principal de îngrijire de care a beneficiat cel mai mic copil (2015) ..................................... 274
Tabelul 149: Sunteți satisfăcuți de echilibrul între muncă și viața personala? - Flash Eurobarometer 470: Work-
life balance (2018) .............................................................................................................................................. 275
Tabelul 150: Tipul de responsabilități - Flash Eurobarometer 470: Work-life balance (2018).......................... 275
Tabelul 151: În compania/organizația în care lucrați există aranjamente flexibile? - Flash Eurobarometer 470:
Work-life balance (2018) .................................................................................................................................... 275
Tabelul 152: Ati fost sau va gândiți să vă luați concediu maternal/paternal? - Flash Eurobarometer 470: Work-
life balance (2018) .............................................................................................................................................. 276
Tabelul 153: Care sunt principalele motive pentru care nu luați concediu maternal/paternal? - Flash
Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)................................................................................................... 276
Figura 45: Proporția femeilor primar, la nivel național și media UE 28 (2015-2019) ........................................ 282
Figura 46: Proporția femeilor membre în consiliile locale, la nivel național și media UE 28 (2017-2019) ........ 282
Figura 47: Proporția femeilor președinte de Consiliul Județean/ structură decizională regională, la nivel național
și media UE 28 (2014-2019) ............................................................................................................................... 283
Figura 48: Proporția femeilor membre în Consiliul Județean/structuri decizionale regionale, la nivel național și
media UE 28 (2014-2019) ................................................................................................................................... 283
Tabelul 154: Proporția femeilor membre în Consiliul Județean, pe regiuni de dezvoltare (2014-2019)............. 283
Tabelul 155: Numărul de persoane în structuri decizionale locale și regionale, pe sexe (2019) ......................... 284
Figura 49: Proporția femeilor în Parlament, la nivel național și media UE28 (2014-2019) ................................ 284
Figura 50: Proporția femeilor în Parlamentul României, la nivelul Camerei Deputaților și Senat (2014-2019) 284
Tabelul 156: Proporția femeilor membre în Birouri Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-2019)
............................................................................................................................................................................ 285
Tabelul 157: Proporția femeilor membre în Comisii Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-2019)
............................................................................................................................................................................ 285
Tabelul 158: Proporția femeilor președinte de Comisii Parlamentare, la nivel național și media UE28 (2017-
2019) ................................................................................................................................................................... 286
www.poca.ro
14
Figura 51: Proporția femeilor în Guvern, la nivel național și media UE28 (2014-2019) .................................... 286
Figura 52: Proporția femeilor în Parlamentul European, la nivel național și media UE28 (2014-2019) ............ 286
Tabelul 159: Proporția femeilor membre în comitete europene, la nivel național și media UE 28 (2019) ......... 287
Figura 53: Proporția femeilor în administrația publică centrală, la nivel național și media UE-28 (2014-2018) 287
Tabelul 160: Proporția femeilor în administrația publică centrală din România, după funcțiile guvernamentale ale
ministerelor (clasficarea BEIS) (2014-2018) ...................................................................................................... 287
Figura 54: Proporția femeilor membre (judecătoare) în Curtea Supremă de Justiție, la nivel național și media
UE28 (2014-2019) .............................................................................................................................................. 288
Tabelul 161: Distribuția de gen a personelor cu funcții de conducere pentru cele mai importante instituții din
sistemul de justiție (2014-2019) .......................................................................................................................... 288
Figura 55: Proporția femeilor în rândul administratorilor ne-executivi ai marilor companii cotate la bursă, la
nivel național și meida UE28 (2014-2019) ......................................................................................................... 289
Figura 56: Proporția femeilor în rândul directeorilor executivi (CEO) ai marilor companii cotate la bursă, la nivel
național și meida UE28 (2014-2019) .................................................................................................................. 289
Tabelul 162: Proporția femeilor în structurile decizionale ale Băncii Centrale, la nivel național și media UE28
(2014-2019)......................................................................................................................................................... 289
Figura 57: Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale angajaților, la
Figura 58: Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale angajatorilor, la
Tabelul 163: Proporția femeilor în cea mai înaltă poziție de conducere (șef executiv) a organizațiilor pentru
dialog social, la nivel național și media UE 28 (2014-2018) .............................................................................. 290
Tabelul 164: Proporția femeilor în structurile decizionale ale academiilor de știință, la nivel național și media UE
28 (2017-2019).................................................................................................................................................... 291
Tabelul 165: Proporția femeilor membre în structurile decizionale ale organizațiilor pentru finanțarea cercetării,
la nivel național și media UE 28 (2018-2019) .................................................................................................... 291
Tabelul 166: Proporția femeilor membre în structurile decizionale ale Comitetelor Olimpice Naționale, la nivelul
României și media UE 28 (2019) ........................................................................................................................ 291
Tabelul 167: Proporția femeilor în structuri decizionale ale federațiilor naționale, pentru sporturile olimpice cu
cea mai mare finanțare, la nivel național și media UE 28 (2018)........................................................................ 292
Tabelul 168: Proporția femeilor în structuri decizionale ale federațiilor naționale, pentru sporturile olimpice cu
cea mai mare popularitate, la nivel național și media UE 28 (2018) ................................................................... 292
Tabelul 169: Numărul de victime ale violenței domestice care au beneficiat de servicii sociale, la nivel național
(2014-2018)......................................................................................................................................................... 300
Tabelul 170: Numărul de inculpați trimiși în judecată pentru fapte privind violența domestică și violența de gen,
la nivel național (2014-2018) .............................................................................................................................. 300
Tabelul 171: Numărul de infracțiuni privind violența de gen soluționate sau declinate parchetului de către Poliția
Română (2017-2018) .......................................................................................................................................... 300
Tabelul 172: Proporția persoanelor care cunosc femei sau bărbați victime ale violenței domestice, la nivel
național și media UE28 (2016) ........................................................................................................................... 301
Tabelul 173: Prevalența violenței domestice și a violenței de gen în rândul femeilor, la nivel național și media
UE-28 (2012) ...................................................................................................................................................... 301
Tabelul 174: Proporția persoanelor expuse la locul de muncă la comportamente din sfera violenței de gen, la
nivel național și media UE-28 (2015) ................................................................................................................. 302
Tabelul 175: Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen, la nivel național
(2014-2016)......................................................................................................................................................... 302
Tabelul 176: Principalii indicatori privind centrele de găzduire și asistență pentru femei, la nivel național și
media UE-28 (2014-2016) .................................................................................................................................. 303
Tabelul 177: Proporția persoanelor care au auzit de existența a cel puțin unui serviciu de sprijin pentru femei
victime ale violenței domestice, la nivel național și media UE28 (2016) ........................................................... 303
Figura 59: Distribuția numărului de victime ale traficului de persoane, în funcție de sex și vârstă (2014-2018) 304
Tabelul 178: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de sex (2014-2018) ................................. 304
Tabelul 179: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de mediul de rezidență (2014-2018)....... 305
Tabelul 180: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de nivelul de educație (2014-2017) ........ 305
Tabelul 181: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de modul de exploatare (2014-2018)...... 305
www.poca.ro
15
1. CUPRINS REZUMATIV
Prezenta analiză de diagnostic are ca obiectiv identificarea stării de fapt în domeniul egalității
de gen în România, în perioada 2014-2019, în vederea elaborării Strategiei Naționale și a
Planului de acțiuni privind egalitatea de gen post 2020. În conformitate cu obiectivele
proiectului „Incluziune și egalitate de șanse post 2020 - Cadrul strategic național de politică
pentru incluziunea socială și egalitatea de șanse post 2020” (SMIS 129157), diagnosticul
vizează realizarea unei „analize detaliate a situației egalității de gen la nivel național și în
profil teritorial, cu evidențierea evoluțiilor recente înregistrate de către indicatorii
relevanți și cu prezentarea, pe baza datelor statistice, a principalelor coordonate ale
domeniilor/ sferelor în care sunt înregistrate disparități femei/bărbați”.
Analiza diagnostic este structurată în trei mari arii de analiză. În prima parte (Capitolul 2),
este descris contextul internațional și european pentru a surprinde principalele tendințe și
evoluții în domeniul egalității de gen în perioada 2014-2019. A doua parte (Capitolul 3)
detaliază stadiul actual al cadrului normativ intern din domeniul egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați. Tot în această parte a analizei diagnostic este inclusă
prezentarea unor strategii-cadru din România, relevante pentru egalitatea de șanse și de
tratament între femei și bărbați. Partea a treia (Capitolul 4) vizează identificarea stării de fapt
în domeniul egalității de gen în România, prin intermediul datelor statistice relevante pentru
identificarea disparităților dintre femei și bărbați. Această secțiune include date statistice
obținute și/sau prelucrate din principalele surse la nivel național (INS) și european
(EUROSTAT), completate de alte date, studii și cercetări, în funcție de domeniul abordat și
de disponibilitatea informațiilor. Pentru a surprinde o imagine cât mai detaliată a egalității de
gen în România, datele statistice au fost completate cu date provenite din cercetări de tip
academic și ale unor organizații recunoscute în domeniu. Datele statistice sunt prezentate într-
o formă narativ-sintetică la începutul fiecărui subcapitol. În cadrul acestor sinteze sunt
prezentate, pe de o parte, modalitățile în care aspectele evidențiate de datele statistice sunt
tratate în strategiile românești și/sau la nivelul UE, iar pe de alta, progresele realizate în
domeniul respectiv, dar și aspectele care necesită intervenție concentrată în următoarea
www.poca.ro
16
perioadă. Pe parcursul analizei, am subliniat importanța pe care o are existența unor strategii
specifice pentru domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, precum și pentru
prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie1. În realizarea diagnozei,
documentele elaborate de către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și
Bărbați (ANES) în vederea monitorizării implementării Strategiilor 2014-2017 și 2018-2021
au constituit un sprijin valoros în ceea ce privește identificarea unor aspecte relevante, dar și a
domeniilor prioritare de intervenție în sfera egalității de gen. Acestea sunt: educație, sănătate,
piața muncii, participarea la decizie, echilibrul dintre muncă și viața privată2, violența
domestică și de gen, abordarea integratoare de gen.
1.1 Definiții și termeni utilizați în analiza diagnostic privind

egalitatea de gen
Pe parcursul analizei diagnostic privind egalitatea de gen, termenii specifici domeniului sunt
utilizați în principal în conformitate cu definițiile oferite de Institutul European pentru
Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE)3. Unii dintre acești termeni sunt prezentați
în cele ce urmează, datorită importanței acestora pentru analiza diagnostic. Acolo unde a fost
necesar, unii termeni sunt definiți pe baza altor resurse bibliografice.
EIGE definește egalitatea de gen ca drepturi, responsabilități și oportunități egale pentru

femei și bărbați, fete și băieți. În accepțiunea aceasta: „Egalitatea de gen nu înseamnă că
femeile și bărbații vor deveni la fel, ci că drepturile și responsabilitățile și posibilitățile lor nu
vor depinde de nașterea ca femeie sau ca bărbat. Egalitatea de gen presupune să fie luate în
considerare atât interesele, nevoile și prioritățile femeilor, cât și ale bărbaților, recunoscând în
acest fel diversitatea diferitelor grupuri de femei și de bărbați. Egalitatea de gen nu este o
problemă a femeilor, ci ar trebui să privească și să angajeze pe deplin atât bărbații cât și
femeile. Egalitatea dintre femei și bărbați este considerată o problemă de drepturi ale omului
și o condiție, un indicator al dezvoltării și al democrației axate pe om.”
Egalitatea de șanse se referă la lipsa de bariere, explicite sau implicite, în calea participării
economice, politice și sociale pe criterii de sex și de gen (EIGE). În accepțiunea aceasta:
1
Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați 2014-2017 și Strategia națională pentru
prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie 2014-2017, însoțite de Planurile generale de acțiuni în
vederea implementării celor două strategii; Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei
și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021, însoțită de Planul
operațional privind implementarea strategiei naţionale privind promovarea egalității de șanse între femei și
bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021.
2
Până de curând, domeniul purta numele generic reconcilierea dintre viața profesională și cea private, abordarea
recentă a UE preferă sintagma echilibru: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1311&langId=ro. Vezi și
Directiva privind echilibrul muncă-viață personală: https://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-20-2019-
INIT/en/pdf. Termenul a fost preluat și utilizat și de către Presedinția română a Consiliului Uniunii Europene:
https://www.romania2019.eu/2019/06/13/un-echilibru-mai-bun-intre-viata-profesionala-si-cea-privata-a-
parintilor-si-ingrijitorilor-in-ue-consiliul-adopta-noi-norme/.
3
Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/thesaurus/overview.
www.poca.ro
17
„Asemenea bariere sunt de multe ori indirecte, dificil de distins, cauzate și menținute de
fenomene structurale și reprezentări sociale care s-au dovedit deosebit de rezistente la
schimbare. Șansele egale ca parte a setului de obiective de egalitate de gen se bazează pe
raționamentul că sunt necesare o serie întreagă de strategii, acțiuni și măsuri pentru a redresa
inegalități adânc înrădăcinate și persistente.”
Egalitatea de tratament se referă la contextul în care nu există discriminare directă sau

indirectă pe criterii de sex și de gen sau un tratament mai puțin favorabil al femeilor pe
motive precum sarcina și maternitatea (EIGE). În accepțiunea aceasta: „Dispoziții mai
favorabile pentru protecția femeilor în ceea ce privește sarcina și maternitatea și măsuri
pozitive cu scopul de a atinge egalitatea de gen substanțială nu sunt contrare principiului
tratamentului egal.”
Disparitatea salarială de gen desemnează diferența dintre câștigurile salariale orare brute
medii dintre angajații femei și bărbați (EIGE).
Abordarea integratoare de gen: „abordarea integratoare a egalității de gen nu presupune

numai a face eforturi pentru promovarea egalității și a merge până la a pune în aplicare măsuri
specifice pentru ajutarea femeilor, ci presupune și mobilizarea tuturor politicilor și măsurilor
generale în mod specific, în scopul realizării egalității, luând în considerare în mod activ și
deschis, în stadiul de proiect, posibilele efecte asupra respectivei situații a femeilor și a
bărbaților (perspectiva de gen). Aceasta presupune examinarea sistematică a măsurilor și a
politicilor și luarea în considerare a unor astfel de efecte posibile în definirea și în punerea lor
în aplicare”4.
Rate de participare: pe parcursul analizei diagnostic, utilizăm ratele de participare ale unor
grupuri specifice – ex. femei, bărbați, părinți singuri etc. – ca procent din rata de participare
totală (Comisia Europeană, 19985).
Statistici segregate pe sex: colectarea și raportarea datelor statistice ținând cont de variabila
sex pentru a facilita analiza comparativă a situației bărbaţilor și a femeilor din diferite
domenii. (Comisia Europeană, 19986)
Stereotipuri de gen: Conform Lexiconului Feminist7 stereotipurile de gen reprezintă

„sisteme organizate de credințe și opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și
bărbaților, precum și despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității. Trăsăturile pe
care oamenii le asociază bărbaților și femeilor au un caracter nu numai descriptiv, ci și
4
Communication of the European Commission: Incorporating equal opportunities for women and men into all
Community policies and activities, COM (1996) 67 final
5
Conform glosarului de termeni furnizați de ANES, realizat în cadrul proiectului EU -TWINNING PROJECT:
“SUPPORT TO THE IMPLEMENTATION OF GENDER EQUALITY”.
6
Idem.
7
Otilia Dragomir, Mihaela Miroiu, Lexicon feminist, Iași, Polirom, 2001, p. 341.
www.poca.ro
18
prescriptiv. Credințele-stereotipuri ne spun nu numai cum sunt femeile și bărbații, dar și cum
ar trebui ei să fie. Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai larg de credințe despre
gen care influențează percepțiile despre cele două sexe. Acest sistem de credințe se transmite
mai ales prin așteptările societale, el incluzând totodată și atitudinile față de rolurile adecvate
fiecărui sex, percepțiile cu privire la cei care violează aceste norme, precum și percepția de
sine ca persoană de un anumit gen”. Stereotipurile transmit viziuni negative asupra membrilor
unui grup specific, viziuni bazate pe prejudecăți. (Comisia Europeană, 19988)
Segregarea ocupațională (verticală și orizontală): reprezintă comasarea femeilor sau a

bărbaților într-un anumit sector al pieței muncii; segregarea ocupațională orizontală
reprezintă tendința de a angaja bărbații și femeile în ocupații diferite din care rezultă tendința
spre crearea domeniilor feminizate și masculinizate; segregarea ocupațională verticală
reprezintă tendința de a angaja bărbații și femeile pentru poziții diferite în cadrul aceleiași
profesii sau aceluiași domeniu profesional.
Violență de gen: prin Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între
femei și bărbați, republicată, cu modificările și completările ulterioare se stabilește că: „prin
violența de gen se înțelege fapta de violență direcționată împotriva unei femei sau, după caz, a
unui bărbat, motivată de apartenența de sex. Violența de gen este violența care afectează
femeile în mod disproporționat. Violența de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea,
următoarele fapte: violența domestică, violența sexuală, mutilarea genitală a femeilor,
căsătoria forțată, avortul forțat și sterilizarea forțată, hărțuirea sexuală, traficul de ființe umane
și prostituția forțată.”
În ceea ce privește tipologia specifică a hărțuirii sexuale, conform definiției formulate de

EIGE, aceasta desemnează o formă specifică de violență pe criterii de gen care cuprinde acte
de conduită nedorită de natură fizică, verbală sau non-verbală de natură sexuală cu scopul sau
efectul de a viola demnitatea victimei și de a crea un mediu ostil, degradant, umilitor sau
jignitor.
Abordarea terminologică stabilește drept categorie generală egalitatea de gen, iar egalitatea de
șanse și tratament reprezintă o componentă a acesteia. Din punct de vedere al prevederilor
legale naționale, sintagma egalitate de șanse și de tratament vizează totalitatea legilor,
politicilor și strategiilor cu efect în România și va fi utilizat ca atare. Termenul egalitate de
gen este utilizat în analiza de diagnostic acolo unde se are în vedere prezentarea „evoluțiilor
recente înregistrate de către indicatorii relevanți și cu prezentarea, pe baza datelor statistice, a
principalelor coordonate ale domeniilor/sferelor în care sunt înregistrate disparități
femei/bărbați”.
8
Conform glosarului de termeni furnizați de ANES, realizat în cadrul proiectului EU -TWINNING PROJECT:
“SUPPORT TO THE IMPLEMENTATION OF GENDER EQUALITY”.
www.poca.ro
19
1.2. Repere metodologice
Prima parte a analizei diagnostic (Context internațional și la nivelul UE și Evoluția cadrului
normativ) s-a bazat pe analiza secundară a documentelor relevante pentru identificarea
aspectelor semnificative pentru conturarea imaginii generale a egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați din România în perioada 2014-2019. Selecția documentelor
utilizate s-a bazat pe metoda Evaluării impactului de gen (EIG în continuare), mai specific
am avut în vedere acele documente și studii care, prin relevanța lor: a) contribuie la
conturarea imaginii tendințelor egalității de șanse între femei și bărbați (2014-2019); b) oferă
posibilități de a identifica măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen, în concordanță
cu datele statistice prezentate în analiza domeniilor (educație, piața muncii, etc.).
EIG este una dintre metodele prin care instituțiile guvernamentale pot redacta, implementa și
monitoriza politicile publice, strategiile și planurile de acțiune care vizează abordarea
integratoare de gen (AIG în continuare) (EIGE, 2016). Specific, EIG reprezintă metoda prin
care egalitatea de gen este integrată în momentul definirii și elaborării politicilor,
strategiilor și planurilor de acțiune de către statele membre în vederea îndeplinirii, prin
intermediul AIG, al indicatorilor propuși privind egalitatea de gen.
EIG permite evaluarea ex-ante a modului în care politicile publice, strategiile și planurile de
acțiune respectă și integrează principiile egalității de gen în două domenii fundamentale
pentru AIG:
1. Mecanisme instituționale: existența și funcționarea mecanismelor instituționale care

vizează, transversal sau specific, egalitatea de gen (ex. activitatea ANES,
departamentele/expertele din cadrul ministerelor cu rol în AIG);
2. Politici specifice sectoriale: politici sectoriale (ex. măsuri care vizează creșterea nivelului
de ocupare al femeilor pe piața muncii) care vizează atingerea unui indicator specific al
egalității de gen.
EIG și AIG se află, la nivelul procesului de elaborare și de implementare al politicilor publice,

într-o relație complementară, de sprijin reciproc. În ceea ce privește analiza domeniilor
relevante pentru egalitatea de gen în România, în cadrul acesteia au fost utilizate două metode
specifice studiilor de gen:
1. identificarea și utilizarea unor statistici diferențiate în funcție de sex, pentru a descrie

evoluțiile și tendințele din domeniile relevante identificate; din necesitatea de a surprinde o
imagine cât mai detaliată a egalității de gen în România, datele statistice au fost completate cu
date provenite din cercetării de tip academic sau ale unor organizații recunoscute în domeniu
(de exemplu, pentru a suplini absența informațiilor cu privire la unele aspecte puțin
documentate sau unde datele lipsesc, de exemplu participarea la programele de screening
parental).
www.poca.ro
20
2. abordarea intersecțională (existența discriminărilor duble sau multiple care se
cumulează și intersectează în cazul multor persoane), care permite în special urmărirea
evoluțiilor și a tendințelor principalilor indicatori privind diferitele categorii ale populației
feminine și masculine. Abordarea intersecțională ține cont de modul în care diversitatea
identităților bărbaților și femeilor (alături de sex, cele care decurg din faptul că bărbații și
femeile au vârste, religii, orientări sexuale, etnii, statut social, etc. diferite) poate influența
șansele indivizilor în societate și, în unele cazuri, poate determina vulnerabilități și chiar poate
duce la discriminări multiple. Inițial un concept utilizat în literatura academică a studiilor de
gen (Crenshaw, 1991; Hancock, 2007), abordarea intersecțională este utilizată actualmente de
către organizații regionale și internaționale9 cu scopul de a identifica mecanisme instituționale
care să integreze în combaterea discriminării pe criteriile de gen și sex caracterul structural al
acesteia.
9
Cum ar fi ONU (https://www.ohchr.org/EN/Issues/Pages/WhatareHumanRights.aspx); OMS
(https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/77421/WHO_RHR_12.38_eng.pdf;jsessionid=5F6443EAC1F
DAF60323DE8D96FF27F6F?sequence=1); Banca Mondială, cu anumite limite
(https://www.worldbank.org/en/news/press-release/2016/06/07/world-bank-partners-with-once-foundation-to-
advance-inclusion-of-persons-with-disabilities).
www.poca.ro
21
2. CONTEXTUL GENERAL INTERNAȚIONAL ȘI
EUROPEAN AL EGALITĂȚII DE GEN
2.1 Context internațional

Evoluția egalității de gen la nivel global în perioada de referință (2014-2019) evidențiază
unele tendințe pozitive, cum ar fi creșterea participării fetelor și femeilor la educația formală,
accesul mai bun la servicii de sănătate pentru unele regiuni anterior deficitare (cum ar fi
Africa Sub-sahariană), îmbunătățirea măsurilor privind combaterea violenței domestice10, dar
și stagnări sau chiar un regres al situației femeilor în unele domenii. În timp ce inegalitatea de
gen rămâne în continuare la niveluri mai ridicate în statele mai puțin dezvoltate, disparități ale
situației femeilor și bărbaților se regăsesc la un nivel încă ridicat și în statele dezvoltate.
Imaginea globală în date a egalității de gen este surprinsă de către trei cercetări recente
(2019), pe care le menționăm datorită numărului ridicat de state pe care le au în vedere.
Raportul Organizației Internaționale a Muncii privind egalitatea de gen pe piața muncii11
evidențiază în mod special două tendințe globale care necesită intervenții concentrate din
partea autorităților publice, dat fiind că se influențează reciproc negativ și determină stagnarea
nivelului egalității de gen. Pe de-o parte, disparitatea salarială între femei și bărbați la nivel
global a rămas blocată în ultima decadă în jurul valorii de 20% (în defavoarea femeilor) și
reprezintă un factor principal al vulnerabilităților economice, politice și sociale ale femeilor 12.
10
Date disponibile pentru progresul în unele domenii ale egalității de gen:
https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/.
11
International Labour Office. A Quantum Leap for Gender Equality. For a Better Future of Work for All,
Geneva: ILO, 2019.
12
Trebuie precizat faptul că disparitatea salarială de gen calculată la nivel global reprezintă un indicator foarte
util pentru evaluarea nivelului egalității de gen, însă metoda sa de calcul (medie aritmetică) maschează diferențe
foarte mari între state și regiuni: în Coreea de Sud femeile câștigă cu 34,5 mai puțin decât bărbații (date OECD);
conform unui alt studiu ILO, femeile din India câștigă cu 34% mai puțin decât bărbații; în Brazilia, procentul
este de 23%; SUA, 20% (date pentru 2017 – Biroul Statistic SUA), iar dintre statele europene, Estonia
www.poca.ro
22
În absența unor intervenții guvernamentale susținute și concentrate, disparitatea salarială nu
va fi redusă în următorii 100 de ani. Un alt aspect semnificativ care determină ritmul lent al
progresului egalității de gen îl reprezintă nivelul mai scăzut al participării și al veniturilor
înregistrate pe piața muncii de femeile cu copii. Denumit în cadrul literaturii de specialitate
„penalizarea maternității” (maternity penalty; Grimshaw și Rubery 2015), acest indicator al
egalității de gen măsoară disparitățile de venit și de ocupare între femeile cu copii și restul
populației ocupate; indicatorul arată că, după apariția copiilor, femeile tind să câștige, în
medie, mai puțin, raportat la veniturile taților, precum și să fie mai înclinate să opteze pentru
locuri de muncă cu normă redusă. Diferența nu se produce doar în raport cu tații. În 2015, în
medie, la nivel global, exista o diferență de aproape 10 procente între prezența pe piața muncii
a femeilor cu copii cu vârste între 0-5 ani și cea a femeilor fără copii; diferența procentuală
este în creștere față de anul 2005 (ILO, 2019).
Raportul SIGI 2019 Global Report. Transforming Challenges into Opportunities13 estimează
că progresul la nivel global al egalității de gen este încetinit în special de persistența normelor
sociale tradiționale și de bariere instituționale care împiedică realizarea potențialului deplin al
femeilor și bărbaților. În mod particular, Raportul subliniază două aspecte unde intervenția
autorităților publice poate contribui într-o foarte mare măsură la îmbunătățirea nivelului
general al egalității de gen: violența de gen și statutul femeilor în familie. Violența de gen
rămâne la cote alarmante, 1 din 5 femei raportând că a fost victima violenței domestice sau
sexuale14, chiar dacă toleranța față de acest fenomen este în scădere dramatică (în 2012, 50%
dintre femei erau de părere că, în unele cazuri, violența domestică este acceptabilă; în 2018,
acest procent a scăzut la 27%, conform datelor OECD 2019). Se impun măsuri care să
conducă la diminuarea acestui fenomen, printre care un rol proeminent îl are aplicarea
prevederilor convențiilor internaționale privind egalitatea de gen și combaterea violenței
domestice. Al doilea aspect vizează persistența rolurilor tradiționale de gen în interiorul
familiei și efectul negativ pe care munca domestică neplătită -cumulată cu munca salariată
(dubla zi de muncă)- realizată preponderent de către femei (la nivel global, 75% din munca
domestică și de îngrijire este realizată de către femei), îl are asupra îmbunătățirii echilibrului
de gen în ceea ce privește participarea politică, piața muncii, independența economică etc. la
nivel global.
Aspectele prezentate mai sus sunt puse în evidență și subliniate și în cadrul celui mai recent
raport al ONU privind egalitatea de gen la nivel global15. Raportul prezintă, pe baza datelor
statistice la nivel global, și a analizei unor cazuri particulare, rolul fundamental pe care
raportează (date Eurostat) cea mai mare disparitate salarială – 25,6%.. International Labour Office. A Quantum
Leap for Gender Equality. For a Better Future of Work for All, Geneva: ILO, 2019
13
OECD. Social Institutions and Gender Index 2019 Global Report. Transforming Challenges into
Opportunities.
14
Date furnizate de Organizația Națiunilor Unite, disponibile:
https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/.
15
Organizația Națiunilor Unite, UN Women: Progress of the World’s Women 2019-2020.
www.poca.ro
23
familiile și, în special, rolul pe care femeile și fetele îl dețin în combaterea inegalităților de
gen. Analizele prezentate în Raportul UN Women menționează faptul că familiile sunt un
mediu care poate determina în mod direct capacitarea fetelor și a femeilor, însă doar dacă în
aceste medii este încurajată și susținută egalitatea de gen. În absența violenței domestice și cu
sprijinul modernizării rolurilor de gen (inclusiv în ceea ce privește distribuția muncilor
domestice), familiile sunt un mediu propice pentru cultivarea bazelor egalității de gen. Însă,
persistența relațiilor și rolurilor tradiționale de gen, precum și absența unor politici publice
care să gestioneze în mod direct contracararea efectelor culturii patriarhale, întârzie sau chiar
împiedică modernizarea familiilor prin modificarea rolurilor de gen din interiorul acestora.
Raportul concluzionează că intervenția guvernamentală este fundamentală, în special (dar nu
exclusiv), în societățile unde problemele cu care se confruntă fetele și femeile rămân acute și
vizează accesul la drepturi fundamentale care țin de autonomia individuală, cum ar fi societăți
unde practici precum mariajele timpurii, mutilarea genitală sau absența (uneori interzicerea)
accesului la drepturi reproductive și la exercitarea acestor drepturi reprezintă în continuare
norma juridică sau culturală și sunt tolerate explicit sau implicit.
Din cele prezentate mai sus, rezultă că dezechilibrele între situația femeilor și a bărbaților
prezintă particularități specifice la nivel național sau regional. Însă, o concluzie care se
desprinde din studiile menționate anterior, susținută și de alte cercetări globale 16 sau
regionale17, este că realizarea egalității de gen la nivel global presupune intervenții
guvernamentale concentrate. Aceste intervenții trebuie să țină cont de multi-cauzalitatea
diferențelor de statut economic, social și politic între femei și bărbați deoarece inegalitatea de
gen are cauze structurale și este o consecință directă a acestora.
De exemplu, diferența globală între ratele de ocupare și veniturile femeilor (în special ale
celor cu copii mici) și ale bărbaților nu va putea fi redusă într-un orizont de timp rezonabil18
doar prin intervenții care vizează exclusiv domeniul pieței muncii; este nevoie să fie adoptate
măsuri care vizează cauzele acestor disparități: munca domestică și de îngrijire genizată,
combaterea violenței domestice, combaterea stereotipurilor de gen (inclusiv prin educație) etc.
Principalele tendințe evidențiate anterior, pe scurt, se reflectă și în evenimentele semnificative

cu implicații globale din perioada 2014-2019:
 Eforturile internaționale de a finaliza ratificarea Convenției Consiliului Europei
privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței
16
The Global Gender Gap Report 2018, World Economic Forum; Harnessing the Power of Data for Gender
Equality, 2019, Equal Measures 2030; Key Global and Regional Commitments to Gender Equality, Annexes to
the UNDP Gender Equality Strategy 2014-2017: The Future We Want: Rights and Empowerment)
17
Gender Equality and the Sustainable Development Goals in Asia and the Pacific: Baseline and Pathways for
Transformative Change by 2030, 2018, ADB and UN Women; Africa Gender Equality Index 2015, African
Development Bank.
18
Estimările diverselor organizații variază cu privire orizontul de timp în care disparitățile de plată și ocupare se
vor reduce dacă nu sunt implementate măsuri suplimentare; una dintre cele mai optimiste estimări este că
disparitatea salarială va dispărea în 70 de ani (ILO 2018).
www.poca.ro
24
domestice (denumire utilizată uzual - Convenția de la Istanbul), concomitent cu cele
care vizează implementarea sa în statele semnatare;
 Aportul pe care Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă îl are asupra cooperării
internaționale în domeniul egalității de gen;
 Inițiative sau mișcări de tipul grass-roots, printre care #metoo sau #NiUnaMenos,
care au adus discriminarea de gen în prim-planul publicului larg.
Agenda 2030: Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) și egalitatea de gen.
Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă reprezintă continuarea inițiativei Organizației

Națiunilor Unite (ONU) de reducere a sărăciei globale prin care statele semnatare se angajau,
printr-o declarație comună (Declarația Mileniului, adoptată în septembrie 2000), să acționeze
în jurul a opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). În 2015, cele 193 de state
semnatare ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, recunoșteau progresele realizate la
nivel global pentru reducerea sărăciei. Observau, de asemenea, că ritmul mai lent decât cel
preconizat în 2000, disparitățile regionale și globale în unele domenii (inclusiv egalitatea de
gen), dar și noile provocări globale (migrație, schimbările climatice) reclamă o nouă abordare
multidimensională a cooperării internaționale. Cu toate că egalitatea de gen este integrată
transversal în cadrul celor 17 obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030, obiectivul 5
abordează direct necesitatea de a realiza egalitatea de gen și a capacitării fetelor și femeilor la
nivel global.
Țintele obiectivului care vizează egalitatea de gen (Obiectivul 5) sunt:
 5.1. Eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor și fetelor

de pretutindeni;
 5.2. Eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, în sfera
publică și privată, inclusiv a traficului, exploatării sexuale și a altor tipuri de
exploatare;
 5.3. Eliminarea tuturor practicilor dăunătoare, precum căsătoriile cu copii, căsătoriile
timpurii și forțate, mutilarea genitală a femeilor;
 5.4. Recunoașterea și aprecierea îngrijirii neremunerate și a muncii casnice prin
furnizarea de servicii publice, infrastructură și politici de protecție socială și
promovarea responsabilității partajate în gospodărie și familie, după caz, la nivel
național;
 5.5. Asigurarea participării depline și eficiente a femeilor și a egalității de șanse la
ocuparea de posturi de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața
politică, economică și publică;
 5.A Implementarea reformelor care să ofere femeilor acces egal la resursele
economice, precum și la dreptul de proprietate și control asupra pământului și a altor
forme de proprietate, servicii financiare, drept la moștenire și asupra resurselor
naturale, în concordanță cu legislația națională;
www.poca.ro
25
 5.B Îmbunătățirea utilizării tehnologiilor care facilitează dezvoltarea capitalului
uman, în mod special tehnologii de comunicație și acces la informații, pentru a
promova capacitarea femeilor;
 5.C Adoptarea și întărirea politicilor substanțiale și a legislației care să susțină
promovarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor la toate
nivelurile.19
România și-a propus, prin Strategia națională pentru dezvoltare durabilă 2030 următoarele
ținte privind egalitatea de gen în contextul ODD20:
 Până în 2020: Organizarea de campanii de informare și sensibilizare privind

împărțirea echitabilă a responsabilităților în cadrul gospodăriei și familiei,
îmbunătățirea serviciilor sociale relevante și concilierea obligațiilor profesionale cu
viața personală și de familie, având ca obiect creșterea implicării bărbaților în viața de
familie și frecventarea cursurilor pentru tineri părinți; reglementarea funcției de expert
în egalitate de șanse între femei și bărbați și a posibilității desemnării persoanelor cu
aceste atribuții în toate instituțiile și autoritățile publice, precum și în companiile
private cu peste 50 de angajați; crearea unui sistem integrat de monitorizare și
raportare privind cazurile de violență domestică; includerea perspectivei de gen în
programa școlară și în manuale, organizarea unor campanii de informare și
sensibilizare pentru combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor;
monitorizarea implementării dispozițiilor legale privind sănătatea sexuală și
reproductivă și organizarea de campanii de informare pentru prevenirea și combaterea
abuzurilor sexuale și respectarea drepturilor la nediscriminare și identitate;
 Ținte 2030: continuarea reducerii disparității salariale dintre sexe; eliminarea tuturor
formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, în sfera publică și privată, inclusiv a
traficului, exploatării sexuale și a altor tipuri de exploatare; asigurarea participării
depline și eficiente a femeilor și a egalității de șanse la ocuparea posturilor de
conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața politică, economică și
publică.
Menționăm aici această inițiativă globală, deoarece în ultima perioadă s-a conturat o agendă
comună a eforturilor Uniunii Europene (UE) și ONU de a implementa măsuri menite să ducă
la îndeplinirea obiectivelor Agendei 2030 privind Obiectivele de Dezvoltare, agendă
evidențiată prin intermediul raportului Reflection Paper “Towards a Sustainable Europe by
19
https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/ și
http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/. Notă internă: traducerea obiectivelor 5.A, 5.B, 5.C aparține
echipei de lucru egalitate de gen. Traducerea oficială disponibilă aici nu include și acești indicatori.
20
Disponibilă: http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/12/Strategia-
na%C8%9Bional%C4%83-pentru-dezvoltarea-durabil%C4%83-a-Rom%C3%A2niei-2030.pdf. Vezi și
prezentarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul capitolului 3
http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/
www.poca.ro
26
2030”21. În ceea ce privește specific obiectivul 5, egalitate de gen, UE și ONU implementează
în parteneriat, proiectul Spotlight Initiative privind combaterea violenței de gen (descris în
următoarea secțiune).
2.2 Contextul egalității de gen în Uniunea Europeană

Egalitatea de gen reprezintă una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene (UE), fapt
consfințit prin articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană
(TUE) care stipulează faptul că egalitatea între femei și bărbați reprezintă un principiu
constitutiv al UE. Instrumentele UE pentru implementarea în statele membre a măsurilor care
vizează realizarea egalității de gen se pot încadra în două categorii: directive cu impact
direct asupra cadrului legislativ național (CE/UE au emis 16 astfel de documente în
perioada 1975-201922) și prevederi cu caracter necoercitiv, de tipul strategiilor, foilor de
parcurs, planurilor de acțiune și recomandărilor specifice. Cu toate acestea, ambele abordări
sunt susținute de către Comisia Europeană (CE) prin programe de finanțare care au permis o
bună integrare a directivelor și a strategiilor privind egalitatea de gen la nivelul statelor
membre. O altă contribuție semnificativă o are jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene (CJUE), care a adoptat începând cu 1976 o serie de hotărâri importante în
domeniul egalității între bărbați și femei23.
Egalitatea de gen este integrată la nivelul tratatelor constitutive ale CEE/UE încă de la
momentul înființării prin Tratatul de la Roma (1957), prin introducerea, la acel moment,
articolului 153 (actualmente 157), care viza remunerația egală pentru muncă egală. Pentru
următoarele patru decenii și, în special, începând cu anii 197024, reglementările CEE/UE din
domeniul egalității de gen au vizat, în special, asigurarea principiului non-discriminării pe
criteriul de sex (și, ulterior, protejarea maternității) pe piața muncii. Începând cu finalul anilor
1970, egalitatea de gen este inclusă și în Pilonul social, prin Directiva 79/7/CEE a Consiliului
din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între
bărbați și femei în domeniul securității sociale25. Odată cu anii 1990 (în special după cea de-a
patra Conferință Mondială privind Condiția Femeilor, Beijing, 1995), abordarea integratoare
21
Comisia Europeană, Reflection Paper “Towards a sustainable Europe by 2030”,
https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/factsheets_sustainable_europe_012019_v3.pdf.
22
Cea mai recentă - DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on work-life
balance for parents and carers and repealing Council Directive 2010/18/EU – este discutată în detaliu în această
secțiune.
23
Vezi capitolul 3 al acestei analize pentru informații detaliate.
24
Prin Directiva Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament
între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea
profesională, precum și condițiile de muncă: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31976L0207.
25
Parlamentul European, http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/59/egalitatea-intre-barbati-si-femei.
www.poca.ro
27
de gen a constituit noul cadru prin care se urmărea realizarea egalității de gen la nivelul UE 26.
Modul în care abordarea integratoare de gen a fost definită presupune că aceasta oferă
instrumente (în special în domeniul politicilor publice) pentru realizarea egalității de gen care
completează politicile din domeniul egalității de gen (Manual pentru abordarea integratoare
a egalității de gen, 2008).
În ceea ce privește perioada de referință 2014-2019, la nivelul UE, aceasta poate fi descrisă,
din punctul de vedere al egalității de gen, ca o perioadă de tranziție, având ca punct de plecare
urmările și efectele crizei economice care a debutat în 2008, care au dus la o reevaluare și
reordonare a priorităților și politicilor în toate aspectele funcționării UE, inclusiv în ceea ce
privește egalitatea de gen. Strategia Europa 2020 sublinia mai ales importanța economică a
realizării egalității de gen și stabilea ținte cu precădere în domeniul pieței muncii (75% rată de
ocupare pentru femei și bărbați până în 202027). Egalitatea de gen a fost abordată în special în
cadrul Strategiei prin Inițiativa emblematică „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de
muncă”, unde, alături de nivelul de ocupare, se menționează că statele membre trebuie „să
promoveze noi forme de reconciliere a vieții profesionale cu cea privată și politici de
îmbătrânire activă și să sporească egalitatea de șanse între femei și bărbați”28.
Chiar dacă egalitatea de gen la nivelul UE a cunoscut o evoluție pozitivă, aceasta este
apreciată în cel mai recent raport al Comisiei Europene (Report on equality between women
and men in the EU 2019) drept mult prea lentă, iar disparitățile dintre bărbați și femei rămân
pronunțate, atât în domenii cheie, cât și între statele membre UE. Datele statistice prezentate
în raportul Comisiei arătau că, la nivelul UE, în 2017 rata participării femeilor pe piața
muncii, chiar dacă înregistrează cel mai înalt nivel istoric, este, în continuare, semnificativ
mai redusă decât cea a bărbaților (cu 11,5%); femeile câștigă în continuare mai puțin (cu
16%) și sunt aproape absente din cele mai înalte poziții de conducere a companiilor private
(doar 6,3% dintre companiile private listate public aveau o femeie în poziția de CEO).
Abordările recente ale egalității de gen în cadrul UE propun o viziune mai comprehensivă,
axată pe dimensiunile multiple ale fenomenului discriminării de gen, cu scopul de a include
aspectele economice alături de cele sociale. Un exemplu în acest sens îl constituie includerii
directivelor privind echilibrul dintre muncă și viață privată în cadrul eforturilor de conturare a
unui nou rol mai pregnant al UE în domeniul social, prin intermediul Pilonului european al
drepturilor sociale, fapt care conduce către o reevaluare a conceptelor de excluziune și
vulnerabilitate socială a femeilor. O serie de noi provocări (precum situația femeilor
migrante, sprijinul pentru dezvoltarea internațională, complementaritatea cu Agenda 2030
26
Communication: Incorporating equal opportunities for women and men into all Community policies and
activities” (COM(96)67final); http://europa.eu.int/comm/employment_social/equ_opp/gms_en.htm
27
EUROPA 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii,
COM(2010) 2020 final, https://www. mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf
28
Idem.
www.poca.ro
28
etc.) și instrumentele conturate la nivelul UE pentru a le gestiona completează imaginea unei
noi abordări a egalității de gen.
Multe dintre propunerile pentru reducerea decalajelor de gen în UE formulate în cadrul

rapoartelor și documentelor emise de către instituțiile europene vizează în mod special
accelerarea eforturilor la nivelul statelor membre de a implementa măsuri care să vizeze
echilibrul dintre muncă și viața privată. Aceste propuneri urmăresc implementarea unei
varietăți de măsuri la nivel public și privat (printre altele, promovarea flexibilității la locul de
muncă, continuarea implementării Strategiei Barcelona care vizează sporirea nivelului de
participare în îngrijirea și educația pre-școlară, dar și promovarea măsurilor menite să crească
nivelul partenerial și implicarea bărbaților în activități domestice și de îngrijire), așa cum
prezentăm mai jos în descrierea Angajamentului strategic pentru egalitatea de șanse între
femei și bărbați 2016-2019. Necesitatea transformării echilibrului muncă-viață privată într-o
prioritate este demonstrată în principal de studiile care arată faptul că persistența rolurilor
tradiționale de gen la nivelul familiilor și a mentalului colectiv (inclusiv la nivelul
angajatorilor) are impact direct și negativ asupra participării femeilor pe piața muncii, și că
aspecte care aparent au cauze și efecte diferite pot fi îmbunătățite într-o cultură partenerială
precum cea promovată de măsurile care vizează distribuția echitabilă a rolurilor de gen în
viața privată și în viața profesională. Un exemplu de acest tip este legătura dintre violența de
gen și concediul parental. Un studiu din 2018 al Schappell D'Inverno et al. arată că concediul
parental plătit contribuie la reducerea violenței domestice, în special pentru categoriile
vulnerabile.
Documentele cadru care delimitează obiectivele în materie de egalitate de gen pentru perioada
de referință 2014-2019 la nivelul UE sunt Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați
(2010-2015) și Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-
2019 (SWD(2015) 278 final)29.
Principele repere ale Angajamentului strategic pentru egalitatea de șanse între femei și
bărbați 2016-2019 sunt definite în jurul următoarelor cinci domenii-cheie de acțiune:
 independență economică egală pentru femei și bărbați;

 remunerație egală pentru munca de valoare egală;
 egalitatea în luarea de decizii;
 demnitate, integritate și încetarea violenței bazate pe gen;
 promovarea egalității de șanse între femei și bărbați în afara UE.
Domeniile și măsurile specifice propuse în cadrul Angajamentului strategic pentru realizarea

egalității de gen corespund domeniilor evidențiate în această analiză diagnostic și în Capitolul
4 (Date statistice indicatori - Analiză de diagnostic privind egalitatea de gen în România
29
Textul integral: https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/24968221-eb81-11e5-8a81-
01aa75ed71a1/language-ro.
www.poca.ro
29
2014-2019), unde vom reveni asupra unor măsuri specifice relevante în contextul românesc.
Totodată, Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019
subliniază necesitatea ca strategiile naționale privind egalitatea de șanse între femei și bărbați
să își extindă aria de intervenție pentru a cuprinde caracterul multidimensional al egalității de
gen, iar domeniul pieței muncii (diferența de remunerare, timpul de lucru, echilibrul dintre
viața profesională și cea privată) să fie completat de prevederi privind violența împotriva
femeilor, sănătatea și luarea deciziilor economice și politice.
Angajamentul este completat de către Planul de acțiune privind egalitatea de gen 2016-2020,
care vizează promovarea egalității de gen prin intermediul relațiilor externe și subliniază
„necesitatea ca femeile și fetele să beneficieze pe deplin și în mod egal de toate drepturile
omului și libertățile fundamentale, precum și necesitatea realizării egalității de gen și a
capacitării femeilor și fetelor”30.
În perioada de referință (2014-2019) a fost inițiată, dezbătută și adoptată cea mai recentă
directivă (și prima începând cu 2010) care abordează direct egalitatea de gen, respectiv
Directiva 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind
echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare
a Directivei 2010/18/UE a Consiliului31. Principalele prevederi vizează:
 concediul paternal – tații (naturali sau vitregi) vor putea să beneficieze de un

concediu de cel puțin 10 zile (disponibil în perioada nașterii copilului), concediu plătit
la un nivel echivalent cu cel stabilit la nivelul UE pentru concediul de maternitate
(prin articolul 11 al Directivei 92/85/CEE). Dreptul de a beneficia de acest concediu
nu este condiționat de statutul ocupațional, însă plata sa poate fi condiționată de acest
lucru, respectiv de faptul ca persoana să fi fost angajată cu 6 luni înainte. Nimic nu
împiedică statele membre să adopte prevederi mai generoase privind concediile
paternale, directiva stabilind doar standarde minime.
 concediul parental – Directiva include prevederi privind dreptul individual (al
oricăruia dintre părinți) de a beneficia de un concediu parental de minimum 4 luni,
dintre care 2 luni nu sunt transferabile între părinți și sunt plătite. Statele membre sunt
cele care stabilesc cuantumul indemnizației și vârsta maximă (a copilului) până la care
părinții pot beneficia de acest concediu.
 concediul de îngrijitor (pentru persoanele care au în îngrijire alte persoane) este un
instrument (și un concept) nou la nivelul UE, prin care angajații care au în îngrijire
30
Planul de acțiune privind egalitatea de gen 2016-2020, disponibil
http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/59/egalitatea-intre-barbati-si-femei.
31
Textul directivei este disponibil în limba română: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019L1158&from=EN. Directiva se bazează pe Comunicarea Comisiei
către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: O
inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care
lucrează (COM/2017/0252 final).
www.poca.ro
30
rude care necesită sprijin din motiv de dizabilitate sau de sănătate precară, au
posibilitatea de a beneficia de un concediu de 5 zile lucrătoare (în total) pe an. Statele
membre pot utiliza o altă perioadă de referință decât cea anuală și pot introduce noi
condiții pentru a beneficia de acest tip de concediu.
 timpul de lucru flexibil – dreptul părinților de a solicita condiții de muncă flexibilă a
fost extins pentru persoanele care au în îngrijire alte persoane.
Tot în această perioadă a fost adoptat Planul de acțiune pentru combaterea diferenței de
remunerare între femei și bărbați 2017-201932. Direcțiile principale de acțiune menționate în
Plan sunt:
1. O mai bună aplicare a principiului egalității de remunerare;

2. Combaterea segregării la nivel profesional și sectorial;
3. Eliminarea „plafonului de sticlă”: inițiative de combatere a segregării pe verticală;
4. Soluții la problema privării de oportunități profesionale a persoanelor care oferă
îngrijiri;
5. O mai bună punere în valoare a competențelor, a eforturilor și a responsabilităților
femeilor;
6. Ridicarea vălului: scoaterea la lumină a inegalităților și a stereotipurilor;
7. Avertizare și informare cu privire la diferența de remunerare între femei și bărbați;
8. Consolidarea parteneriatelor în vederea combaterii diferenței de remunerare între
femei și bărbați.
Alte inițiative/măsuri notabile la nivelul Uniunii Europene:
2017 a fost declarat Anul eliminării violenței împotriva femeilor. Acțiunile au vizat în
special companii publice privind recunoașterea semnelor și combaterea violenței domestice
(de exemplu campania #SayNoStopVaw).
Spotlight Initiative – inițiativă comună cu ONU care vizează eliminarea tuturor formelor de
violență împotriva fetelor și femeilor; inițiativa vizează plasarea eforturilor de a combate
violența domestică în centrul egalității de gen și coordonarea acestora cu Obiectivele de
Dezvoltare Durabilă; UE este principalul contributor la bugetul inițiativei (500 milioane
Euro).
Women in Digital – inițiativa Comisiei Europene care vizează creșterea numărului de femei
care participă în sectorul digital, prin combaterea stereotipurilor de gen în mediul online;
32
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European:
Planul de acțiune al UE 2017-2019 Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbaţi și Anexă
(COM(2017) 678 final). https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:19320cc0-cde3-11e7-a5d5-
01aa75ed71a1.0005.02/DOC_1&format=PDF
www.poca.ro
31
promovarea abilităților și educației digitale în rândul fetelor și femeilor; promovarea mai
multor femei antreprenor în domeniu33.
Foaia de parcurs privind Spațiul european de cercetare pentru perioada 2015-2020 –

conține un set de 8 indicatori principali pentru a evalua progresul statelor membre în ceea ce
privește cercetarea; obiectivul 4 vizează ”Egalitatea de gen și integrarea acestui principiu în
cercetare”.
Women in transport – EU Platform for change – inițiativa Comisiei Europene lansată în

2017 și care reunește actori-cheie din domeniul transporturilor cu scopul de a crea o platformă
comună pentru implementarea măsurilor care să ducă întărirea egalității de șanse între femei
și bărbați și la un grad mai ridicat de ocupare în acest domeniu.
Indicele egalității de gen 2017 realizat de către Institutul European pentru Egalitatea de
Șanse între Femei și Bărbați - analizează ”evoluția și provocările în contextul realizării
egalității de gen în întreaga Uniune Europeană între 2005 și 2015. Folosind o scară de la 1
(inegalitate totală) la 100 (egalitate deplină), indicele măsoară diferențele dintre femei și
bărbați în domenii-cheie ale cadrului de politici al UE (muncă, bani, nivel de cunoștințe, timp
liber, putere și sănătate). Indicele măsoară totodată violența împotriva femeilor și inegalitățile
multiple. Acestea sunt domenii-satelit și fac parte din cadrul Indicelui egalității de gen, fără a
avea însă un impact asupra scorului general”34.
În martie 2019, România, Finlanda și Croația (statele care asigură consecutiv Președinția
Consiliului European în perioada ianuarie 2019-iunie 2020) au semnat o declarație comună
privind abordarea egalității de șanse și de tratament a femeilor și bărbaților post 201935.
Declarația propune elaborarea unei Strategii Europene în domeniul egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați, care să aibă ca obiectiv accelerarea eforturilor la nivelul
statelor membre, atât în ceea ce privește deciziile și măsurile adoptate la cel mai înalt nivel cât
și implementarea politicilor publice și a activităților specifice. Declarația subliniază și rolul
mai ridicat care ar trebui să îl aibă procesul de monitorizare al implementării politicilor din
domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați. Declarația comună
identifică domeniile prioritare de intervenție pentru a asigura progresul egalității de șanse și
de tratament între femei și bărbați: promovarea participării femeilor pe piața muncii, în
special prin promovarea reinserției profesionale după perioade de absență datorate maternității
33
Informații despre inițiativă: https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/increase-gender-gap-digital-
sector-study-women-digital-age
34
Disponibil: http://eige.europa.eu/gender-statistics/gender-equality-index.
35
Joint Trio Declaration on equal opportunities between women and men.
(https://www.romania2019.eu/2019/03/15/romania-finland-and-croatia-signed-the-joint-trio-declaration-on-
gender-equality/).
www.poca.ro
32
sau șomajului; întărirea eforturilor de a sprijini femeile antreprenor; îmbunătățirea calității
vieții tuturor femeilor aflate în situații vulnerabile.
www.poca.ro
33
3. ANALIZA LEGISLAȚIEI NAȚIONALE ÎN
DOMENIUL EGALITĂȚII DE ȘANSE ȘI DE
TRATAMENT ÎNTRE FEMEI ȘI BĂRBAȚI
Considerații introductive
Alinierea legislației interne la normele și la politicile europene și internaționale în

domeniul egalității de gen, precum și asigurarea implementării adecvate a acestei
legislații constituie un angajament cu caracter juridic și un obiectiv politic asumat de
statul român36 în calitate de membru al ONU, Consiliului Europei, Uniunii Europene și
al altor organizații internaționale care promovează valori democratice. 37 Analiza
stadiului actual al cadrului normativ intern relevant pentru implementarea principiului
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în România reflectă în ce
măsură a fost atins acest obiectiv sub aspect legislativ.
Prima parte a analizei urmărește evoluția recentă a cadrului legal general și expres, precum
și a cadrulului instituțional specific al egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbați în România. Această parte analizează modificările și completările recente ale legii
speciale – Legea nr. 202/2002, adoptate după:
(1) ratificarea de către statul român a Convenției de la Istanbul (în 2016),
36
A se vedea:
- Programul de Guvernare, capitolul Politici publice în domeniul muncii și justiției sociale, Punctul 8
„Respect și demnitate pentru femei”;
- Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestic pentru perioada 2018-2021;
- Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030.
37
Fără a neglija importanța aportului tuturor organizațiilor internaționale sau regionale care au facilitat
adoptarea unor convenții în domeniu sau au făcut recomandări importante, această analiză se rezumă la
cadrul normativ și politic al ONU, Consiliului Europei și Uniunii Europene, întrucât acestea fixează
standardele de bază și cele mai relevante pentru România.
www.poca.ro
34
(2) adoptarea Angajamentului Strategic al Comisiei Europene pentru Egalitate de
Șanse între Femei și Bărbați pentru perioada 2016-2019 de către Comisia
Europeană și
(3) transmiterea Observațiilor finale privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale
României de către Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare
împotriva femeilor (în 2017).
Întrucât problematica de gen intersectează în mod inevitabil toate sferele și toate

nivelurile vieții sociale, iar o abordare integratoare a perspectivei de gen constituie o
prioritate la nivel european – a doua parte a analizei urmărește reglementările relevante
din următoarele domenii prioritare:
(1) piața muncii,
(2) echilibrul dintre viața profesională și de familie,
(3) violența de gen și domestică,
(4) accesul la justiție,
(5) educație,
(6) sănătate,
(7) participarea echilibrată la viața publică și accesul la funcții de conducere.
Nu în toate domeniile menționate mai sus există și alte norme exprese care să reglementeze,
în afară de prevederile Legii nr. 202/2002, elemente specifice ale problematicii de gen. Pentru
a avea o perspectivă cât mai completă, am urmărit:
- norme exprese în sfera egalității de șanse și de tratament dintre femei și bărbați;

- norme cu incidență implicită asupra egalității de gen 38 și
- eventuale „lacune” ale legii. 39
De asemenea, pentru a evalua progresele și vulnerabilitățile de natură legislativă, atât în
analiza legislației având ca obiect expres egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați (și care stabilește coordonatele generale ale domeniului), cât și în analiza legislației
din domeniile prioritare enumerate mai sus, am avut în vedere:
 Obligațiile care revin statului român în baza semnării tratatelor și convențiilor

internaționale din sfera egalității de gen și prin angajamentele politice care decurg
din calitatea de stat membru al ONU, al Consiliului Europei și al Uniunii Europene.
38
Anumite reglementări, deși nu au o componentă explicită de gen, pot afecta indirect (în mod pozitiv sau
negativ) gradul de implementare a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în
domeniul respectiv.
39
Analiza a încercat să identifice cazurile în care anumite lipsesc reglementări exprese sau care să iau în
calcul dimensiunea de gen, deși sunt absolut necesare pentru a încadra juridic un fenomen social
problematic.
www.poca.ro
35
 Observațiile finale privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României
transmise de Comitetul CEDAW în 2017 – document care fixează recomandări
foarte concrete, aliniate cu standardele internaționale, privind ceea ce ar trebui să
facă România pentru a implementa în mod adecvat și efectiv principiul egalității de
gen.
Precizăm că nu am efectuat o analiză exhaustivă a legislației din România și a modului

în care aceasta intersectează sau exclude problematica de gen. Este o limită necesară a
analizei, care decurge din constrângerile temporale ale proiectului. Acest lucru a impus
o limitare la analiza celor mai relevante norme interne, accesibile și în vigoare, care au un
impact direct sau indirect asupra fenomenelor sociale asociate inegalităților între femei
și bărbați, la. Totodată, am luat în considerare proiecte de acte normative relevante, în
măsura în care am avut acces la ele.
3.1 Evoluția legislației naționale în materia egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați
Prima sub-secțiune centralizează actele normative interne din sfera egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați în România. A doua sub-secțiune se concentrează doar asupra
legii speciale (Legea nr. 202/2002) și analizează progresele juridice recente și posibilele
vulnerabilități actuale ale acesteia. A treia sub-secțiune urmărește cadrul instituțional, având
în vedere rolul important pe care îl are consolidarea lui pentru a garanta o abordare
integratoare a perspectivei de gen.
3.1.1 Cadru general
Tabelul L140 enumeră principalele acte normative în vigoare în România (legi, hotărâri de
guvern, ordonanțe de urgență, și ordine de ministru) care:
 fie au ca obiect expres de reglementare,
 fie conțin reglementări exprese
în sfera egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.41
Aceste acte normative conturează cadrul legal, politic și instituțional de bază, general,
expres și actual al promovării și implementării egalității de șanse de tratament între
femei și bărbați în România.
Pentru a situa această analiză în contextul internațional și european la care se raportează

analiza, reamintim sumar câteva dintre principalele angajamente.
40
A se vedea pagina 38 din prezenta analiză diagnostic.
41
Principala sursă de informare pentru întocmirea tabelului a fost pagina oficială web a Agenției Naționale
pentru Egalitate de Șanse (Secțiunea - Legislație națională). În afară de această sursă, am utilizat portalul
legislativ: http://legislatie.just.ro/.
www.poca.ro
36
La nivel internațional
Agenda ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă, ca program de acțiune globală în domeniul
dezvoltării, promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile –
economic, social și de mediu. În acest sens, Obiectivul de dezvoltare durabilă 5 (ODD 5)
vizează explicit realizarea egalității de gen și consolidarea statutului tuturor femeilor și
fetelor, stabilind direcții strategice importante pentru toate statele membre:
5.1 Eradicarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor și fetelor de

pretutindeni;
5.2 Eliminarea tuturor formelor de violență împotriva tuturor femeilor și fetelor,
inclusiv în domeniul public și privat, în ceea ce privește traficul de persoane,
exploatarea sexuală sau alte tipuri de exploatare.
România și-a asumat de aproape 37 de ani angajamentul privind eliminarea discriminării față
de femei, odată cu ratificarea Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare împotriva femeilor (CEDAW), la 7 ianuarie 1982, fapt ce impune adoptarea
măsurilor legislative și a altor măsuri necesare pentru a eradica orice discriminare sub
toate formele ei.
De asemenea, România a semnat Protocolul Opțional la CEDAW, la data de 6 septembrie

2000 și l-a ratificat în ianuarie 2003. Acest angajament este reafirmat în prezent la nivel
guvernamental, prin viziunea Programului de guvernare pentru perioada 2018-2020, din
perspectiva căruia, egalitatea de gen reprezintă un domeniu prioritar în modelul social
propus și, pentru prima oară, putem regăsi un capitol distinct dedicat acestui principiu,
la Punctul 8 - Respect și demnitate pentru femei din Capitolul - Politici în domeniul muncii și
justiției sociale.
În anul 2017, în urma prezentării rapoartelor periodice 7 și 8 privind aplicarea CEDAW la

nivel național, Comitetul CEDAW a publicat Recomandările finale privind rapoartele
periodice combinate 7 și 8 ale României. Ele constituie un reper important pentru a evalua
progresul și vulnerabilitățile legislației naționale în domeniu.
La nivel european
Egalitatea între femei și bărbați este o valoare fundamentală a Uniunii Europene,

consacrată de tratate42 și comună statelor membre ca o cerință esențială pentru o democație
stabilă. Uniunea Europeană are ca obiectiv integrarea acestui principiu în toate activitățile
sale43, sarcină care incumbă implicit și statelor membre.
42
Art. 2 TUE.
43
Art. 8 TFUE.
www.poca.ro
37
Totodată, egalitatea de tratament între femei și bărbați este un drept fundamental, consacrat
în art. 23 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, dar și o precondiție
pentru respectarea celorlalte drepturi și libertăți fundamentale. În plus, ea constituie un factor
de creștere economică, necesar pentru o dezvoltare durabilă echitabilă și favorabilă
incluziunii.44
Obiectivul promovării și integrării egalității de șanse și de tratament între femei și

bărbați este o prioritate politică în Uniunea Europeană, consolidată constant prin
instrumente legislative și nelegislative, la nivel jurisprudențial și la nivel politic. Încă de
la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam (1999), Uniunea Europeană s-a angajat în
mod ferm să promoveze și să integreze principiul egalității de gen la toate nivelurile și în toate
activitățile comunitare (gender mainstreaming process). În prezent, prin Angajamentul
strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019, Comisia Europeană a
stabilit ca va acorda importanță în continuare celor cinci domenii tematice prioritare
identificate și definite anterior în Strategia Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați
2010-2015:
 creșterea gradului de participare a femeilor pe piața forței de muncă și

independența economică egală pentru femei și bărbați;
 reducerea diferenței de remunerare, de câștiguri și de pensii între femei și bărbați
și, prin urmare, combaterea sărăciei în rândul femeilor;
 promovarea egalității între femei și bărbați în procesul decizional;
 combaterea violenței bazate pe gen și sprijinirea și protejarea victimelor;
 promovarea egalității de gen și a drepturilor femeilor în întreaga lume.
Aceste direcții de acțiune au rămas valabile și pentru perioada 2016-2019, întrucât, în ciuda
progreselor înregistrate în ultimii ani, și problemele care le însoțesc au rămas actuale.
Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019, care vine
în completarea Pactului european pentru egalitatea de gen 2011-2020, este și un cadru de
referință pentru intensificarea eforturilor la toate nivelurile: european, național, regional sau
local.
Prin semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, România și-a asumat o serie de
angajamente importante printre care și asigurarea egalității de șanse între femei și
bărbați.45 Acest lucru presupune, pe de o parte, transpunerea adecvată a directivelor din
44
A se vedea Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019, p. 16.
45
A se vedea Nota de fundamentare a Hotărârii privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei și bărbați, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, Secțiunea a 2-a privind Motivul emiterii actului normativ. Accesibilă
online la adresa:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Transparentadecizionala/2019/20190117-
NF_ANES_NM_Lg_202-2018.pdf.
www.poca.ro
38
acest domeniu (aspect care va fi discutat în cadrul analizei, acolo unde este cazul) și
armonizarea cu standardele în materie, fixate de documentele cu caracter nelegislativ.
La nivel național
Sediul materiei pentru problematica egalității de șanse de tratament între femei și bărbați în
România este legea specială în domeniu – Legea nr. 202/2002 cu modificările și completările
ulterioare.
În tabelul L1, am grupat tematic actele normative relevante în vigoare (legi, hotărâri de
guvern, ordonanțe de urgență, și ordine de ministru) din sfera egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați, după cum urmează46:
 legislația principală, specifică și expresă în materia egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați;
 norme specifice de implementare a legislației principale;
 legislație care reglementează cadrul instituțional;
 norme având ca scop promovarea egalității de gen;
 norme privind combaterea discriminării pe baza criteriilor de sex și de gen.
Pentru o imagine mai cuprinzătoare, Tabelul L2 enumeră alte acte normative și legi care au
ca obiect de reglementare diverse dimensiuni importante ale problematicii egalității de șanse
și de tratament între femei și bărbați în domenii specifice: (1) prevenirea și combaterea
violenței de gen, (2) accesul la bunuri și servicii și (3) concediul parental.
Există și alte acte normative care conțin prevederi relevante, exprese sau cu impact indirect
pentru implementarea principiului egalității gen, dar nu le-am inclus aici. O parte dintre ele
vor fi discutate în analiza dedicată domeniilor-cheie.
46
Principala sursă de informare pentru întocmirea tabelului a fost pagina web oficială a Agenției Naționale
pentru Egalitate de Șanse (Secțiunea - Legislație națională).
www.poca.ro
39
Legislație specifică Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei și bărbați Cadru instituțional
 Acte modificatoare:
- Legea nr. 178/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind
egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbați
- Legea nr. 115/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.

83/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de
șanse şi de tratament între femei şi bărbați
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2012 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între
femei şi bărbați
HG nr. 177 din 23 martie 2016 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între
Femei și Bărbați
HG nr. 1054/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a comisiilor județene și a

municipiului București în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES)
www.poca.ro
40
HG nr. 933/2013 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei naționale în domeniul
egalității de șanse între (CONES)
HG nr. 262/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 202/2002 privind Norme de
egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare implementare
Promovarea HG nr. 365/2018 privind aprobarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și
egalității de șanse și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 și a Planului operațional
de tratament între privind implementarea strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și
femei și bărbați prevenirea și combaterii violenței domestice
HG nr. 877/2018 privind adoptarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030
Legea nr. 22/2016 pentru declararea zilei de 8 martie – Ziua femeii și zilei de 19 noiembrie – Ziua bărbatului
Legea nr. 23/2015 pentru declararea zilei de 8 mai Ziua egalității de șanse între femei și bărbați
Combaterea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu
tuturor formelor de modificările și completările ulterioare
discriminare
Tabelul L1: Cadrul legal general și expres al promovării și implementării principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în România
www.poca.ro
41
Prevenirea și - Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările
combaterea ulterioare
violenței - Legea nr. 174/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenței în
familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare
- Ordonanța de urgență nr. 24/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru
asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, precum și a altor acte normative
- Ordin nr. 2524/2018 al ministrului muncii și justiției sociale pentru aprobarea Metodologiei privind modalitatea de
participare la programele speciale de consiliere psihologică, organizate de către serviciile de specialitate publice sau private
- Ordin nr. 2525/2018 al ministrului muncii și justiției sociale privind aprobarea Procedurii pentru intervenţia de urgenţă
în cazurile de violenţă domestică Ordin comun nr. 146/2578/2018 al ministrului afacerilor interne și ministrului muncii
și justiției sociale privind modalitatea de gestionare de către polițiști a cazurilor de violență domestică
www.poca.ro
42
Accesul la - HG nr. 476/2019 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 197/2012
servicii privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, aprobate prin HG nr. 118/2014 și a HG nr. 867/2015 pentru
sociale aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funționare a serviciilor
sociale
- HG nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor
vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane
adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate în sistem integrat și
cantinele sociale
- Proiectul de Hotărâre privind modificarea HG nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile
sociale şi a nivelului venitului lunar pe membru de familie în baza căruia se stabilește contribuția lunară de întreținere
datorată de către susținătorii legali ai persoanelor vârstnice din centrele rezidenţiale – în avizare interministerială
- Legea nr. 62/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului
egalității de tratament între femei și bărbați în cee ace privește accesul la nunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;
- O.U.G. nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte
accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, cu modificările și completările ulterioare.
- O.U.G. nr. 67 din 27 iunie 2007 privind aplicarea prinicpiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul
schemelor profesionale de securitate socială
Concediul - Legea 66/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru
parental creșterea copiilor
Tabelul L2: Acte normative relevante în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați
- creșterea copiilor
Legea concediului paternal nr. 210/1999
www.poca.ro
43
3.1.2 Evoluția recentă a cadrului legislativ al egalității de șanse și de tratament
între femei și bărbați
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați
reglementează măsurile pentru promovarea egalității de gen, în vederea eliminării tuturor
formelor de discriminare bazate pe acest criteriu, în toate sferele vieții sociale: în sectorul
public și privat, în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii si informării, politicii,
participării la decizie, furnizării și accesului la bunuri și servicii, cu privire la constituirea,
echiparea sau extinderea unei întreprinderi ori începerea sau extinderea oricărei alte forme de
activitate independentă, precum și în alte domenii reglementate distinct prin legi speciale.
Legea nr. 202/2002 a fost amendată în 2012, 2015 și 2018.
În această sub-secțiune menționăm și, ulterior, comentăm, în tabelul L3, cele mai importante
amendamente recente.
Pe scurt, Legea nr. 178/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind
egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 627 din data de 19 iulie 2018, a adus următoarele amendamente principale:
1. introducerea definiției violenței de gen – în conformitat cu art. 3 lit. d) din Convenția

de la Istanbul;
2. reglementarea regimului general al ocupațiilor de expert în egalitate de șanse și de
tehnician în egalitate de șanse, precum și a atribuțiilor acestor ocupații;
3. introducerea posibilității, pentru persoanele juridice din sectorul public și din sectorul
privat care au peste 50 de salariați, pentru instituțiile și autoritățile publice centrale și
locale, civile și militare, de a identifica un angajat căruia să-i repartizeze, prin fișa
postului, atribuții în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați;
4. introducerea posibilității, pentru persoanele juridice din sectorul public și din sectorul
privat, de a opta pentru angajarea unui expert/tehnician în egalitate de șanse, în limita
bugetului existent pentru cheltuieli salariale;
5. includerea în componența COJES a reprezentanților DGASPC și ai Consiliului
județean, respectiv ai Consiliului General al Municipiului București.
Legea nr. 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea
de șanse și de tratament între femei și bărbați, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
679 din data de 6 august 2018, a interzis expres orice comportament de hărțuire, hărțuire
sexuală sau hărțuire psihologică, manifestate atât în public, cât şi în privat. În Tabelul
L3, am inclus observații cu privire la amendamentele menționate.
www.poca.ro
44
Definiția Introducerea definiției violenței de gen prin art. 4 lit. l) este un pas
violenței de important ce contribuie la convergența cadrului normativ intern cu
gen cerințele Convenției de la Istanbul, precum și la o mai bună aplicare a
principiului egalității de gen.
Legea 202/2002 prevede că: „prin violență de gen se înțelege fapta de

violență direcționată împotriva unei femei sau, după caz, a unui bărbat,
motivată de apartenența de sex. Violența de gen împotriva femeilor este
violența care afectează femeile în mod disproporționat. Violența de gen
cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele fapte: violența
domestică, violența sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria
forțată, avortul forțat și sterilizarea forțată, hărțuirea sexuală, traficul de
ființe umane și prostituția forțată.”
Deși cuprinzătoare, definiția legală nu surprinde întregul spectru de

complexitate și de gravitate al fenomenului violenței de gen. De
exemplu, legea nu face referire expresă la faptul că vătămările ce rezultă
sau pot rezulta din violența de gen pot fi nu doar de natură fizică și
sexuală, ci și psihologică sau economică. De asemenea, definiția legală
nu asimilează expres cu violența de gen amenințările cu asemenea
acțiuni, coerciția sau deprivarea arbitrară de libertate, indiferent dacă
acestea survin în public sau în viață privată. Elementele amintite se
regăsesc în mod explicit în definiția oferită de Convenția de la Istanbul.
Este adevărat că Legea nr. 217/2003, la art. 4, include toate
elementele amintite dar numai cu privire la violența domestică, ce
constituie obiectul reglementării acestei legi. Însă nu există o
suprapunere între violența de gen și violența domestică, prima având
o sferă mult mai extinsă, atât în mediul public, cât și în cel privat. În
lipsa unor referiri clare și exprese, anumite forme grave de violență riscă
să rămână descoperite din punct de vedere juridic.
Deși art. 4 din Legea nr. 202/2002 precizează că enumerarea

situațiilor de violență de gen pe care o realizează are caracter
exemplificativ, nu exhaustiv, și chiar dacă această enumerare este
utilă pentru a oferi o imagine mai amplă asupra conceptului,
www.poca.ro
45
considerăm că lista ar fi trebuit să includă în mod explicit și
„mariajele timpurii”47 (nu doar căsătoria forțată) sau, cel puțin, o
formulare juridică echivalentă adecvată care să trimită direct la
acest fenomen, din cel puțin trei considerente. În primul rând,
fenomenul „mariajelor timpurii” este încă prezent în anumite
regiuni din România48 și are un statut juridic incert întrucât nu
constituie nici căsătorie sau logodnă conform legii civile49, nici nu
este expres interzis în Codul penal. Cu toate acestea, „mariajele
timpurii” reprezintă o formă specifică și frecventă de violență de gen
și o încălcare evidentă a drepturilor omului50, inclusiv a dreptului la
educație, care afectează în mod disproporționat o categorie extrem
de vulnerabilă: minorele și minorii, în special (dar nu exclusiv) din
anumite comunități rome. Absența clarității juridice cu privire la
această formă de violență de gen poate conduce la dificultăți de încadrare
juridică a faptei și chiar la situația în care apartenența la o minoritate
etno-culturală este invocată drept circumstanță atenuantă în litigii penale,
contrar prevederilor art. 12 alin. (1) și alin. (5) și art. 42 alin. (1) din
Convenția de la Istanbul, precum și ale art. 2 lit. f) și art. 5 lit. a) din
Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva
femeilor51 și din art. 4 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.
Trebuie precizat că Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 contribuie
substanțial la clarificarea problemei amintite, în sensul că stipulează
47
În absența unei formule consacrate juridic care să se refere expres la acest fenomen și având în vedere
încadrarea lui juridică incertă (neputând fi în sinonim cu căsătoria), am optat pentru formulările „mariaje
timpurii” sau mariaje între copii”.
48
A se vedea:
- Raportul ECRI (Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței) privind România (al cincilea
ciclu de monitorizare), adoptat pe 3 aprilie 2019 și publicat pe 5 iunie 2019;
- Raportul CAHROM (Comitetul ad-hoc de experţi pentru problemele romilor): „Early and Forced
Marriages in Roma Communities Country Report: Romania din 2015;
49
A se vedea art. 259, art. 271 și art. 272 din Codul civil.
50
A se vedea Raportul „Adressing forced marriage in the EU: legal provisions and promising practices” (2014)
al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene
51
A se vedea:
- Constantin, Măriuca-Oana, „Tipare de aplicare a legii penale în jurisprudența din România, conexă
cutumei mariajelor timpurii”, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2016, ISSN: 1841-4710;
- Constantin, Măriuca-Oana, „Identitatea culturală – o posibilă circumstanță atenuantă? Admisibilitatea
clauzei culturale în procesele penale din România, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2015,
ISSN: 1841-4710;
- Constantin, Măriuca-Oana, „Clauza culturală în jurisprudența penală din România. Cazul mariajelor
timpurii în comunitățile rome tradiționale”, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 3/2011, ISSN:
1841-4710.
www.poca.ro
46
expres că, pentru niciun tip de acte de violență definite în cadrul ei,
obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate
drept justificare în nicio formă și în nicio împrejurare. Dar nici în
acest caz nu reiese integral dacă mariajele timpurii intră sub
incidența Legii nr. 2017/2003.
Pentru aceste motive, considerăm că includerea unei trimiteri

exprese în art. 4 din Legea nr. 202/2002 la această practică și formă
specifică de violență ar contribui la eradicarea ei.
Concluzii preliminare:
Din punctul nostru de vedere, definiția legală, deși are un nivel consistent
de precizie juridică, nu surprinde întreaga gravitate a acțiunilor care intră
în sfera violenței de gen. Aceasta este o vulnerabilitate de fond, nu
doar una semantică. Având în vedere consecințele concrete
importante pe care le are corespondența dintre realitatea socială,
terminologia adecvată utilizată și încadrarea juridică, este necesar
un nivel mai mare de exactitate care să faciliteze încadrarea juridică
corespunzătoare a situației de fapt, cu toate consecințele juridice și
sociale ce decurg de aici. Acest lucru este cu atât mai important cu cât
normele cuprinse în Legea 202/2002 servesc drept punct de referință
pentru a asigura o abordare integrată de gen în toate celelalte domenii.
Reglementarea Prin Legea nr. 178/2018 a fost reglementată posibilitatea

ocupațiilor de angajatorilor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, care au
expert în peste 50 de angajați, de a avea în structura de personal un expert în
egalitate de egalitate de șanse, un tehnician în egalitate de șanse, sau, după caz, de
șanse și a repartiza în sarcina unui salariat, prin fișa postului, atribuții
tehnician în specifice în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, în
egalitate de scopul de a promova și de asigura, la locul de muncă, respectarea
șanse legislației din domeniul egalității de șanse. Printre atribuțiile celor două
ocupații noi, se numără: (1) analizarea contextului de apariție și evoluție
a fenomenului de discriminare de gen și a respectării principiului
egalității de șanse între femei și bărbați; (2) elaborarea unor recomandări,
observații sau propuneri în vederea prevenirii, gestionării sau remedierii
contextului de risc care ar putea conduce la încălcarea acestui principiu;
(3) elaborarea de planuri de acțiune privind implementarea aceluiași
principiu.
Concret, având în vedere diversitatea domeniilor de activitate, „în anul
www.poca.ro
47
2014 a fost introdusă în Clasificarea Ocupațiilor din România ocupația
de expert în egalitate de șanse - COR 242230 care a devenit recunoscută
la nivel național potrivit Ordinului comun MMFPSPV si INS nr.
1419/328/2014 privind modificarea și completarea Clasificării
ocupațiilor din România. În 2015, a fost introdusă în Clasificarea
Ocupațiilor din România ocupația de tehnician în egalitate de șanse -
COR 341207 (conform Ordinului comun MMFPSPV și INS nr.
2196/513/2015 privind modificarea și completarea Clasificării
ocupațiilor din România. De asemenea, au fost elaborate standarde
ocupaționale pentru ambele.”52
Potențialul de dezvoltare al acestor ocupații este important, în special în

contextul în care egalitatea de gen constituie o prioritate politică actuală
la nivel internațional și european, atât în cadrul Obiectivelor de
dezvoltare durabilă (ODD) cuprinse în Agenda ONU 2030, cât și ca temă
transversală cuprinsă în Strategia Europa 2020, precum și în
conformitate cu actualul program de guvernare. O serie de aspecte
pozitive pot fi, așadar, preconizate ca urmare a reglementării acestor
ocupații:
 contribuția la o mai bună înțelegere și aplicare a dispozițiilor

legale din domeniul egalității de șanse și de tratament între femei
și bărbați, atât în instituțiile publice, cât și în cele private, cu
impact direct pe piața muncii și, indirect, într-o sferă extinsă de
domenii.
 contribuția implicită la respectarea efectivă a obligațiilor asumate

de statul român la nivel european și internațional, în principal:
- eradicarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor

și fetelor și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva tuturor
femeilor și fetelor;
- asigurarea unui cadru eficient de integrare a perspectivei de gen, în
52
A se vedea Nota de fundamentare a Hotărârii privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei și bărbați, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, Secțiunea a 2-a privind Motivul emiterii actului normativ. Accesibilă
online la adresa:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Transparentadecizionala/2019/20190117-
NF_ANES_NM_Lg_202-2018.pdf.
www.poca.ro
48
conformitate cu politicile europene în materie și cu Angajamentul
Strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019
al Comisiei Europene;
- în cadrul campaniei HeForShe, inițiată de UN Women, lansată pe 20

septembrie 2014, în care România și-a asumat explicit:
o angajamentul de a crea noi ocupații cu scopul implementării efective a

principiului egalității de gen, inclusiv ocupația de expert în egalitate de
șanse;
o angajamentul ca, până în 2020, 70% din cele 1.680 de instituții publice
naționale și locale din România să cuprindă în structura lor de personal
experți sau tehnicieni în egalitate de șanse între femei și bărbați.
Considerăm că obținerea acestor rezultate pozitive este condiționată

de mai mulți factori. În primul rând, de implementarea efectivă a
acestei prevederi legale, fapt care este problematic având în vedere
caracterul esențialmente opțional (nu obligatoriu) pe care îl are,
conform legii, introducerea acestor ocupații în structura de personal
a instituțiilor din sectorul public și privat. Caracterul opțional este
justificabil pentru o perioadă limitată de timp de la intrarea în
vigoare a noii reglementări, pentru a permite formarea adecvată a
acestui personal cu rol crucial în gestionarea unei problematici
complexe, dar numai caracterul obligatoriu ulterior poate genera
premisele unor progrese reale și transformarea acetei inovații
legislative într-o instituție reală și nu doar formală. În al doilea rând,
deși este important ca experții și tehnicienii în domeniul egalității de
șanse să cunoască foarte bine și să aplice întocmai prevederile legale,
acest lucru nu este suficient. Este în egală măsură necesar ca aceștia
să aibă o formare interdisciplinară și o viziune cuprinzătoare asupra
fenomenului și problematicii „gender equality”, în toată
complexitatea sa, pentru a putea să aplice în mod adecvat principiul
în sectorul propriu de activitate, în spiritul, nu doar în litera legii.
Prin urmare, este necesară asigurarea unui cadru adecvat de formare,
de către persoane care au deja o expertiză validată prin studii în
acest domeniu specific. În al treilea rând, rezultatele dorite sunt
condiționate de elaborarea și de implementarea unor măsuri concrete
ulterioare, chiar de către experții și tehnicienii în egalitate de șanse, în
activitatea acestora.
www.poca.ro
49
Concluzii preliminare: Această noutate legislativă conferă o mai bună
înțelegere a art. 2, 7 și 9 din Legea nr. 202/2002, în sensul consolidării
aplicării legii din perspectiva egalității de șanse și de tratament între
femei și bărbați, în special în relațiile de muncă și, respectiv, a art. 11
din lege, în vederea prevenirii, combaterii și eliminării discriminării
bazate pe criteriul de sex și de gen. Este pe deplin justificată includerea
acestor ocupații în sectorul public și privat. Dar implementarea efectivă a
acestei măsuri exclude, în principiu, caracterul opțional, ce poate fi
acceptabil pentru doar o perioadă determinată, necesară formării
adecvate a resurselor umane necesare.
Componența Includerea în componența COJES a reprezentanților DGASPC și ai

COJES Consiliului județean, respectiv ai Consiliului General al Municipiului
București are potențialul de a consolida o abordare integrată a
principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în
mod corelat atât cu probleme generale specifice, care afectează categorii
sociale vulnerabile precum minorii, cât și cu probleme regionale
specifice, corelate egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbați.
www.poca.ro
50
Regimul Legea nr. 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr.
juridic al 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și
hărțuirii bărbați a interzis în mod expres orice comportament de hărțuire,
hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, manifestat atât în public,
cât și în privat (implicit, și hărțuirea stradală). Această reglementare
permite sancționarea efectivă a comportamentelor de hărțuire, în toate
formele ei, manifestate în special în spațiile publice, prin aplicarea de
amenzi contravenționale în cuantum de 3.000 până la 10.000 de lei, de
către Poliția sau Jandarmeria Română. Este esențial faptul că, dacă astfel
de acte de hărțuire îndeplinesc condițiile legale pentru atragerea
răspunderii penale a făptuitorului, îmbrăcând forma infracțiunii, urmează
a fi aplicate dispozițiile penale. Hărțuirea este deja reglementată expres
ca formă particulară de discriminare în O.G. nr. 137/2000 privind
prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Art. 2 alin.
5 dispune: „constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice
comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o
categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau
orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil,
degradant ori ofensiv.” Această dispoziție asigura doar un cadru de
protecție de bază, nefiind suficientă pentru a îndeplini obligațiile
asumate de România prin ratificarea Convenției de la Istanbul.
Hărțuirea este și o formă particulară de violență de gen, nu doar de
discriminare pe criterii de gen și se manifestă în toate domeniile
vieții sociale.
Tabelul L3: – Evoluția recentă a cadrului normativ al egalității de șanse și de tratament între femei
și bărbați - Observații privind noile modificări și completări legislative
www.poca.ro
51
3.1.3 Cadrul instituțional
Am enumerat mai jos, instituțiile din România cu atribuții exprese și specifice în domeniul
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați. Comentariile sunt minimale, întrucât
obiectivul acestei sub-secțiuni este acela de a include în diagnoză doar mecanismele
instituționale care alcătuiesc cadrul de bază pentru aplicarea unei abordări integrate a
principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în diversele
domenii ale vieții sociale. O resursă importantă și utilă pentru realizarea acestei părți a
analizei a fost Raportul de monitorizare din 2018 al ANES privind stadiul implementării
Planului Operațional pentru Implementarea Strategiei Naționale privind promovarea
egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice
pentru perioada 2018-2021.
Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES)
ANES este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică,

aflat în subordinea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, și promovează principiul egalității
de șanse și de tratament între femei și bărbați în vederea eliminării tuturor formelor de
discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile și programele naționale.53
Funcțiile, atribuțiile și modul de organizare și funcționare al ANES au fost reglementate prin
Hotărârea Guvernului nr. 177/2006 privind funcțiile organizarea și funcționarea ANES.
Conform legii, misiunea ANES este: (1) de a promova principiul egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate
pe criteriul de sex și (2) de a preveni și combate violența în familie prin implementarea unor
măsuri, politici și programe adaptate nevoilor victimelor. În exercitarea funcției sale de
autoritate de stat în aceste două domenii de competență̆, ANES asigură coordonarea
implementării celor două documente programatice de bază: Convenția ONU privind
eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și Convenția
Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a
violenței domestice (Convenția de la Istanbul).
Întreaga activitate a ANES este guvernată de: (1) Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de
șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată, cu modificările și completările
ulterioare și (2) Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice,
republicată, cu modificările și completările ulterioare. Principalele acte normative care
reglementează activitatea ANES sunt următoarele: HG nr. 177/2016 privind organizarea și
53
Art. 23 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.
www.poca.ro
52
funcționarea ANES; HG nr. 12/2017 privind organizarea și funcționarea MMJS; Legea nr.
229/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/200. 54
Alte autorități de stat cu competențe în domeniu conform Legii nr. 202/2002 privind
egalitatea de șanse și de tatament între femei și bărbați, republicată, cu modificările și
completările ulterioare
Art. 26 – 30 din Legea nr. 202/2002 enumeră instituțiile centrale cu rol în integrarea
principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul specific de
activitate. Sintetizăm mai jos aceste prevederi legislative.
 Ministerul Muncii și Justiției Sociale asigură respectarea și exercită controlul asupra

aplicării prevederilor normelor Legii nr. 202/2002 în domeniul specific de activitate,
prin instituțiile aflate în structura, subordinea, sub autoritatea sau în
coordonarea sa și care aplică măsuri pentru promovarea și respectarea egalității
de șanse și de tratament între femei și bărbați, precum și pentru eliminarea
discriminării, în domeniile specifice de activitate:
- Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă – pentru stimularea

ocupării forței de muncă, precum și în domeniul protecției sociale a persoanelor
neîncadrate în muncă;
- Casa Națională de Pensii Publice și Inspecția Muncii – în domeniul
administrării și gestionării sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări
sociale;
- Institutul National de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției
Sociale – pune la dispoziție datele și informațiile pe care le deține, necesare
elaborării strategiilor și politicilor în domeniu);
- Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - în elaborarea și aplicarea
politicilor și strategiilor din domeniul asistenței sociale.
 Ministerul Cercetării și Inovării asigură respectarea și exercită controlul asupra

aplicării prevederilor Legii nr. 202/2002 prin Institutul Național de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protecția Muncii "Alexandru Darabont" (INCDPM București),
care este responsabil cu promovarea și asigurarea egalității de șanse și de tratament
între femei și bărbați în domeniul specific de activitate și care pune la dispoziție datele
și informațiile pe care le deține, necesare elaborării strategiilor și politicilor în
domeniu.
54
A se vedea site-ul oficial ANES.
www.poca.ro
53
 Institutul National de Statistică sprijină activitatea și colaborează cu ANES pentru
dezvoltarea statisticii de gen și pentru implementarea în România a indicatorilor de
gen promovați de Comisia Europeană.
 Consiliul Economic și Social, prin comisia de specialitate, sprijină, în conformitate

cu atribuțiile sale, integrarea principiului egalității de șanse și de tratament între femei
și bărbați în actele normative cu implicații asupra vieții economice și sociale.
 Confederațiile sindicale desemnează, în cadrul organizațiilor sindicale din unități,

reprezentanți cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați la locul de muncă. Aceștia primesc, de la persoanele
care se consideră discriminate pe baza criteriului de sex, sesizări și reclamații, aplică
procedurile de soluționare a acestora și solicită angajatorului rezolvarea cererilor
angajaților, în conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2002.
Comisiile Județene pentru Egalitate de Șanse (COJES)
Conform Legii nr. 202/2002, începând din anul 2005, în toate unitățile administrativ
teritoriale ale României (41 de județe și Municipiul București), funcționează̆, sub coordonarea
ANES, Comisii județene în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES).
COJES este alcătuită din reprezentanți ai serviciilor publice deconcentrate și ai altor organe
de specialitate ale administrației publice locale, din reprezentanți ai organizațiilor sindicale și
ai asociațiilor patronale, precum și din reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, de la
nivel local. COJES sunt structuri cu caracter informativ și consultativ, având ca principală
responsabilitate promovarea și implementarea la nivel local a principiului egalității de
șanse și de tratament între femei și bărbați. Organizarea COJES a fost reglementată prin
HG nr. 1054/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al
comisiilor județene și a municipiului București în domeniul egalității de șanse și de tratament
între femei și bărbați.
În 2017, prin HG nr. 774/2017, au fost amendate prevederile HG nr. 1054/2005 în

vederea eficientizării activității COJES în ceea ce privește:
 condițiile de încetare a mandatelor membrilor COJES;

 asigurarea prezenței instituțiilor membre prin desemnarea unor membri supleanți;
 reglementarea locului de desfășurare, precum și periodicitatea acestora - trimestrial
sau ori de câte ori este necesar.
Comisia Națională în domeniul Egalității de Șanse între Femei și Bărbați (CONES)
CONES își desfășoară activitatea sub coordonarea ANES și a fost înființată prin Legea nr.
202/2002, Capitolul V privind Abordarea integrată de gen în politicile naționale. Rolul
www.poca.ro
54
CONES este acela de a de a sprijini activitățile desfășurate de ANES, având un rol
important în introducerea perspectivei de gen în politicile și în programele derulate la
nivelul fiecărui domeniu de activitate. CONES este un mecanism de colaborare la nivel
național, în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, aflat în
coordonarea Secretarului de stat al ANES conform HG nr. 933/2013 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei naționale în domeniul egalității de
șanse între femei și bărbați (CONES). CONES este alcătuită din:
 reprezentanți ai ministerelor și ai altor organe de specialitate ale administrației

publice centrale din subordinea Guvernului;
 reprezentanți ai autorităților administrative autonome;
 reprezentanți ai organizațiilor sindicale și ai asociațiilor patronale
reprezentative la nivel național;
 reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în
domeniu, desemnați prin consens de acestea55.
Conform Strategiei Naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru
perioada 2014-2017 și a Planului general de acțiuni pentru implementarea Strategiei
(adoptate în data de 18 noiembrie 2014, prin HG nr. 1050/2014), a constituit o prioritate:
continuarea politicilor din domeniul egalității de șanse între femei și bărbați dezvoltate până
la momentul respectiv și promovarea la nivel național a valorilor și principiilor
nediscriminării pe criteriul de sex, prin măsuri și acțiuni concrete, în diferite arii de
intervenție. În principal, planul a inclus: introducerea perspectivei de gen în politicile
naționale, prin implicarea activă a CONES în implementarea și multiplicarea tuturor
activităților din Strategie.
Comitetul Interministerial Pentru Prevenirea și Combaterea Violenței Domestice
Comitetul interministerial a fost înființat în 2016, prin aprobarea unui Memorandum.

Comitetul are rol consultativ în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie și
trebuie să asigure facilitarea implementării Convenției de la Istanbul, prin coeziunea tuturor
actorilor relevanți în domeniu, răspunzând prevederilor art. 10 din Convenția de la Istanbul.
Comitetul facilitează cooperarea interinstituțională și implicarea societății civile în
problematica prevenirii și combaterii violenței domestice.
Președintele Comitetului este Secretarul de stat al Agenției Naționale pentru Egalitatea de

Șanse între Femei și Bărbați. Comitetul este alcătuit din câte un reprezentant, cu funcție de
conducere, din următoarele ministere (cu desemnarea unui membru supleant): Ministerul
Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe,
55
A se vedea Raportul de activitate al Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse din 2018.
www.poca.ro
55
Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății, Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice, Ministerul Justiției.
Comitetul are următoarele atribuții principale: 
 asigură cooperarea dintre instituțiile și organizațiile ai căror reprezentanți îl

compun, în vederea realizării politicii publice naționale și a Planului de
guvernare în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice;
 monitorizează aplicarea legislației naționale în domeniul prevenirii și combaterii
violenței în familie;
 sprijină procesul de implementare și monitorizare a Convenției de la Istanbul;
 participă la evaluarea efectelor măsurilor privind aplicarea acquis-ului
comunitar în domeniu;
 sprijină̆ propunerile privind îmbunătățirea cadrului normativ în domeniul
prevenirii și combaterii violenței în familie;
 formulează propuneri privind îmbunătățirea și consolidarea relațiilor
interinstituționale dintre autoritățile publice implicate în domeniul prevenirii și
combaterii violenței în familie.
Expert și tehnician în egalitate de șanse
A se vedea Tabelul L3 din sub-secțiunea anterioară privind evoluția recentă a cadrului

legislativ specific.
3.1.4 Comentarii concluzive privind evoluția recentă a cadrului instituțional

al egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.
Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) fost
reînființată prin Legea nr. 229/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002
privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.56 În 2017, în Observațiile
finale privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României, Comitetul CEDAW saluta
reînființarea ANES și activitatea acesteia în elaborarea strategiilor specifice în domeniu. Cu
toate acestea, Comitetul CEDAW își exprima îngrijorarea cu privire la:
(1) resursele umane, financiare și tehnice insuficiente alocate pentru ANES în vederea
implementării Legii nr. 202/2002;
(2) absența unui mecanism de monitorizare a acestei implementări și colaborarea

insuficientă cu societatea civilă în acest sens;
56
După ce a fost desființată în 2013.
www.poca.ro
56
(3) implementarea redusă a Legii nr. 202/2002 și a strategiilor privind egalitatea de șanse
și de tratament între femei și bărbați, din cauza resurselor limitate;
(4) lipsa integrării perspectivei de gen în strategiile guvernamentale.
Există câteva progrese recente importante pe care trebuie să le menționăm în analiză:
- consolidarea mecanismelor concrete de cooperare interinstituțională precum:

(1) înființarea Comitetului Interministerial Pentru Prevenirea și Combaterea
Violenței Domestice;
(2) reglementarea unor măsuri concrete privind eficientizarea activității desfășurate
de COJES (prin HG nr. 774/2017 care a adus amendamente HG nr. 1054/2005.
Comentariu: Este esențială promovarea și susținerea, prin mecanisme instituționale și

financiare eficiente, a implementării efective la nivel local a principiul egalității de șanse
și de tratament între femei și bărbați, ținând cont, în principal, de problemele specifice
și de diferențele ce caracterizează diversele județe. O colectare eficientă a datelor din
teritoriu și o interpretare coerentă a acestora sunt cerințe sine qua non pentru ca acest
deziderat să poată deveni realizabil.
 creșterea nivelului de implementare a dimensiunii de gen în politicile specifice

altor domenii de activitate, deși nu întotdeauna dublată de măsuri legislative
corespunzătoare;57
 consolidarea capacității de monitorizare, reflectată de Raportul de monitorizare
din 2018 al ANES privind stadiul implementării Planului Operațional pentru
Implementarea Strategiei Naționale privind promovarea egalității de șanse între
femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada
2018-2021 precum și reglementarea unor atribuții specifice de monitorizare
specifică în domeniul violenței domestice în sarcina unor instituții care fac parte
din Comitetul Interministerial pentru Prevenirea și Combaterea Violenței
Domestice;
 adoptarea unor modificări legislative care să faciliteze implementarea efectivă
a Legii nr. 202/2002.58
Comentarii: Toate progresele menționate, inclusiv sub aspectul modificărilor și

completărilor legislative, sunt utile, dar insuficiente pentru atingerea obiectivelor
politice profunde și pe termen lung. Sunt necesare măsuri suplimentare consistente
57
Pentru o analiză detaliată, a se vedea secțiunea intitulată Strategii-cadru care vizează dimensiunea egalității de
șanse între femei și bărbați asumate la nivel național.
58
Pentru o analiză detaliată a se vedea sub-secțiunea anterioară privind Evoluția recentă a cadrului legislativ al
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și Secțiunea 3.2.
www.poca.ro
57
pentru îndeplinirea obiectivului de a asigurara o abordare integratoare și substanțială a
principiului egalității de gen, cu câteva direcții principale pe care le identificăm sub
aspect instituțional: (1) Extinderea mecanismelor de cooperare interinstituțională și
consolidarea mecanismelor de monitorizare corelate, în vederea implementării efective a
principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în toate domeniile vieții
sociale; (2) consolidarea mecanismelor de cooperare interinstituțională între autoritățile
centrale și cele locale pentru a putea include problemele regionale și de elemente
intersecționale.
Cu privire la extinderea sferei de cooperare pe domenii
Comisia Națională în domeniul Egalității de Șanse între Femei și Bărbați (CONES) este
cel mai vizibil mecanism de colaborare la nivel național, cu vocație să includă principiul
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în toate domeniile. Consolidarea
rolului său a fost o prioritate în Strategia Națională în domeniul egalității de șanse între femei
și bărbați pentru perioada 2014-2017, dar procesul acestei consolidări nu este finalizat nici la
ora actuală, fiind necesară aprofundarea lui. Remarcăm faptul că, prin prevederile
enumerate la art. 26-30 din Legea nr. 202/2002, sunt trasate linii generale ale unui cadru
instituțional concret, dar acest cadru este minimal, fiindcă nu acoperă toate domeniile
vieții sociale – element indispensabil al unei abordări integratoare de gen – ci se
situează, cu precădere, în sfera relațiilor de muncă și justiție socială.
Totodată, Comitetul Interministerial pentru Prevenirea și Combaterea Violentei

Domestice a fost înființat în 2016, după ratificarea Convenției de la Istanbul pentru a
satisface cu urgență implementarea adecvată a acesteia și respectarea obligațiilor statului
român. Rolul consultativ al acestui comitet a presupus implicarea tuturor instituțiilor
reprezentate în cadrul său în avizarea propunerilor de îmbunătățire a cadrului normativ din
sfera prevenirii și combaterii violenței în familie. Din acest punct de vedere, Comitetul este
un exemplu de bună practică în materie de cooperare interinstituțională concretă și
precisă (destinată unei tematici specifice). Acest lucru este reflectat de modificările aduse
Legii nr. 217/2003, pe baza activității Comitetului, precum și de pachetul legislativ
complex.59 Obiectul de activitate al acestui Comitet a fost specific și clar delimitat.
Considerăm că, pentru a asigura integrarea principiului egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați, acest model de cooperare poate fi extrapolat cu aceeași
eficiență și pentru alte problematici presante care afectează egalitatea de șanse între
femei și bărbați în România, cu scopul de a garanta și nu doar de a promova o abordare
integratoare și respectarea efectivă a principiului egalității de gen. Remarcăm, de
59
Pentru o analiză detaliată, secțiunea următoare conține o sub-secțiune destinată legislației din domeniul
violenței pe criterii de gen.
www.poca.ro
58
asemenea, că introducerea ocupațiilor de expert în egalitate de șanse și tehnician în
egalitate de șanse creează premisele unei abordări integratoare în instituții publice și în
mediul privat, dar caracterul esențialmente opțional împiedică implementarea lor
efectivă.
Cu privire la extinderea sferei de cooperare între nivelurile administrației publice
Am arătat, în sub-secțiunea precedentă, că includerea în componența COJES a

reprezentanților DGASPC și ai Consiliului județean, respectiv ai Consiliului General al
Municipiului București, are potențialul de a aborda integrat principiul egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați:
 atât cu probleme specifice care afectează categorii sociale vulnerabile

precum minorii,
 cât și probleme regionale specifice din sfera egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați.
Consolidarea rolului COJES este un pas esențial în integrarea dimensiunii la nivel local
șipentru o coordonare mai eficientă între nivelurile administrației publice. În acest sens, se
impun:
 consolidarea mecanismelor de cooperare interinstituțională care să-și extindă

aria de cooperare în vederea integrării efective și complexe a dimensiunii de
gen nu doar la tema violenței;
 participarea membrilor COJES la cursuri de perfecționare și schimburi de
experiență asigurată de persoane cu formare academică specifică domeniului
și de instituții cu experiență specifică aceluiași domeniu;
 introducerea obligativității angajării experților și tehnicienilor în egalitate de
șanse atât în mediul public, cât și în cel privat, după un timp rezonabil,
necesar pregătirii lor adecvate, de persoane cu formare academică specifică
domeniului și de instituții cu experiență specifică aceluiași domeniu;
 consolidarea suplimentară a ANES pentru a putea coordona și gestiona un
mecanism instituțional și de cooperare mai complex, dar mai eficient, inclusiv
prin activitatea unui departament distinct, care să vizeze activitatea de
cooperare/colaborare cu instituțiile locale și regionale competente.
www.poca.ro
59
3.2 Analiza legislației în vigoare cu impact asupra egalității de șanse
și de tratament între femei și bărbați în domenii-cheie ale vieții
sociale
Acest subcapitol al analizei urmărește cadrul juridic specific unor domenii-cheie pentru
garantarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați: piața muncii și justiție
socială; echilibrul dintre viața profesională și de familie; violența pe criterii de gen împotriva
femeilor; accesul la justiție (în special al victimelor violenței pe criterii de gen); educație;
sănătate; participarea echilibrată în viața politică și publică. Deși fiecare subcapitol are
propria secțiune, am divizat analiza în trei părți, grupând domeniile menționate în funcție de:
 corelațiile fundamentale existente între ele la nivel normativ și de implementare

(pentru domeniile analizate în Partea I și Partea a II-a) ,
 stadiul actual al evoluției reglementărilor în domeniu. (în Partea a III-a).
Partea I
Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în muncă și asigurarea
echilibrului dintre viața profesională și cea de familie
Atât asigurarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați pe piața muncii, cât
și echilibrarea responsabilităților profesionale și familiale între femei și bărbați sunt principii
reafirmate la nivel european, în cadrul Pilonului european al drepturilor sociale, proclamat de
Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017, conform căruia:
 Principiul 2: „Egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați trebuie asigurată și

promovată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața forței de
muncă, condițiile de angajare și evoluția carierei.”
 Principiul 9: „Părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire au dreptul la concediu

adecvat, forme de muncă flexibile și dreptul de acces la servicii de îngrijire. Femeile și
bărbații au un drept egal de acces la concedii speciale în vederea îndeplinirii
responsabilităților de îngrijire și trebuie încurajați să le utilizeze în mod echilibrat.”
Cele două principii și domeniile vieții sociale cărora le corespund sunt profund corelate,
fără a se suprapune. Chiar dacă dimensiunea echilibrării responsabilităților
profesionale și familiale între femei și bărbați poate apărea ca o subtemă în ce privește
egalitatea de gen pe piața muncii, ea este și trebuie tratată ca o prioritate distinctă,
având în vedere importanța globală pe care o are și impactul său extins. Ultimele
reglementări adoptate la nivel european, precum și actualul Angajament strategic pentru
egalitate de șanse și de tratament între femei și bărbați reflectă această viziune. Analiza
legislației trebuie realizată în mod corespunzător.
www.poca.ro
60
3.2.1 Piața muncii
Asigurarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați pe piața muncii reprezintă
un principiu de bază al Uniunii Europene, conform art. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE) și art. 8, 10, 19 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE). Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați al Comisiei
Europene (2016-2019) definește 5 domenii-cheie de acțiune pentru a accelera implementarea
acestui principiu. Dintre acestea, primele două vizează în mod explicit eliminarea
inegalităților privind participarea femeilor pe piața forței de muncă, mai exact:
 creșterea gradului de participare a femeilor pe piața muncii și independența

economică egală pentru femei și bărbați;
 reducerea diferenței de remunerare, de câștiguri și de pensii între femei și
bărbați și, prin urmare, combaterea sărăciei în rândul femeilor.
Angajamentul strategic subliniază că atingerea acestor obiective strategice va presupune atât

acțiunea continuă cu privire la creșterea gradului de participare a femeilor pe piața muncii, cât
și facilitarea echilibrării responsabilităților profesionale și familiale, fapt care implică o
repartizare mai egală a timpului alocat responsabilităților casnice și de îngrijire a familiei.
Pentru ambele, sunt necesare măsuri legislative și politici publice adecvate, la nivelul statelor
membre. În sub-secțiunile următoare, vom analiza cadrul juridic din România cu privire la
aceste elemente.
În același timp, spiritul antreprenorial al femeilor, egalitatea de șanse între femei și bărbați în
domeniul cercetării și integrarea pe piața forței de muncă a femeilor migrate sunt componente
suplimentare ale unei independențe economice egale, în viziunea strategiilor politice ale
Uniunii Europene.
La nivel internațional, în Agenda ONU pentru Dezvoltare Durabilă (Agenda 2030), precum și
în art. 11 din Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva
femeilor (CEDAW), sunt reglementate măsurile pe care statele părți se angajează sa le adopte
pentru a elimina discriminarea față de femei în domeniul muncii și pentru a garanta aceleași
drepturi între femei și bărbați.60
60
Conform art. 11 alin (1) CEDAW, statele parți se angajează să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a
asigura egalitatea între femei și bărbați în ce privește:
- dreptul la muncă, ca drept inalienabil pentru toate ființele umane;
- dreptul la aceleași posibilități de angajare în munca, inclusiv în privința aplicării acelorași criterii de selecție în
materie de angajare;
- dreptul la libera alegere a profesiei și a locului de muncă;
- dreptul la promovare, la stabilirea locului de muncă și la toate facilitățile și condițiile de lucru;
- dreptul la formare profesională, inclusiv ucenicie, perfecționare profesională și pregătire permanentă;
www.poca.ro
61
În plan legislativ, România a îndeplinit obligațiile care decurg din ratificarea CEDAW –
reglementând în mod expres drepturile enumerate de art. 11, precum și din semnarea altor
convenții, în calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite.61 Dincolo de
îndeplinirea formală, statelor părți la CEDAW le incumbă și obligația de a adopta un cadru
legislativ adecvat, care să conducă la eliminarea efectivă a discriminării femeilor pe piața
muncii, prin implementarea la nivel național a standardelor formulate de CEDAW.
De asemenea, România a transpus în legislația internă directivele europene din domeniul

muncii și justiției sociale:
 Directiva 2010/41/EC privind aplicarea principiului egalității de tratament între

bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și
protecția femeilor care desfășoară activități independente, pe durata sarcinii și a
maternității, care abrogă Directiva 86/613/CEE a Consiliului;
- dreptul la egalitate de remunerație, inclusiv în ceea ce privește și alte avantaje,

- dreptul la egalitate de tratament pentru o muncă de o valoare egală și, de asemenea, la egalitate de tratament în
privința calității muncii;
- dreptul la securitate socială, în special la pensie, ajutoare de șomaj, de boală, de invaliditate, de bătrânețe sau
pentru orice altă situație de pierdere a capacității de muncă, ca și dreptul la concediu plătit;
- dreptul la ocrotirea sănătății și la securitatea condițiilor de munca, inclusiv la salvgardarea funcțiilor de
reproducere.
În plus, alin. (2) prevede că pentru a preveni discriminarea față de femei bazată pe căsătorie sau maternitate și
pentru a le garanta în mod efectiv dreptul la muncă, statele parți se angajează să ia masuri corespunzătoare,
având drept obiect:
- interzicerea, sau pedeapsa sancțiunilor, a concedierii pentru cauza de graviditate sau concediu de maternitate și
a discriminării în ceea ce privește concedierile bazate pe statutul matrimonial;
- instituirea acordării concediului de maternitate plătit sau care ar crea drepturi la prestări sociale similare, cu
garantarea menținerii locului de muncă avut anterior, a drepturilor de vechime și a avantajelor sociale;
- încurajarea creării de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a permite părinților să-și combine obligațiile
familiale cu responsabilitățile profesionale și cu participarea la viată publică, favorizând îndeosebi crearea și
dezvoltarea unei rețele de grădinițe de copii;
- asigurarea unei protecții speciale pentru femeile însărcinate, pentru care s-a dovedit ca munca le este nocivă.
Alin. (3) prevede că normele care au drept obiect sa protejeze femeile in domeniile vizate de art. 11 vor fi
revăzute periodic, in funcție de cunoștințele științifice si tehnice, vor fi abrogate sau extinse, in funcție de
necesitați.
61
Menționăm o listă de Convenții la care România este parte și care au la bază principiul egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați pe piața muncii:
- Convenția nr. 183/2000 privind revizuirea Convenției asupra protecției maternității din 1952;
- Convenția nr. 122/1964 privind politica de ocupare a forței de muncă;
- Convenția nr. 117/1962 privind obiectivele și normele de bază ale politicii sociale;
- Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării
profesiei;
- Convenția nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină şi a mâinii de
lucru feminină, pentru o muncă de valoare egală;
- Convenția nr. 89/1948 privind munca de noapte a femeilor care lucrează în industrie ;
- Convenția nr. 4/1919 privind munca de noapte a femeilor;
- Convenția nr. 3/1919 privind protecția maternității.
www.poca.ro
62
 Directiva 2006/54/CE - În 2006, au fost abrogate o serie de acte legislative care au
fost înlocuite de Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a
principiului egalității de șanse și egalității de tratament între bărbați și femei în materie
de încadrare în muncă și de muncă;
 Directiva 2004/113/CE care implementează principiul egalității de tratament între
femei și bărbați pentru accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;
 Directiva 92/85/CEE care introduce măsuri menite să îmbunătățească siguranța și
sănătatea la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând
sau care alăptează;
 Directiva 79/7/CEE care obligă statele membre să aplice progresiv principiul
egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale.
Această sub-secțiune analizează modul și gradul în care a fost integrat în legislația

internă principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, după
ratificarea convențiilor și transpunerea directivelor în materie. Analiza urmărește
stadiul actual al legislației și nivelul de armonizare cu directivele europene și cu
standardele stabilite de CEDAW și de Recomandările subsecvente. Analiza urmărește
următoarele sub-teme esențiale pentru domeniul studiat:
 remunerarea egală între femei și bărbați;

 egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare de
muncă și în muncă, precum și în privința condițiilor de pensionare;
 protecția lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, mai
exact:
o protecția în raport cu riscurile la adresa sănătății și securității la locul de
muncă;
o încetarea raporturilor de muncă;
o concediul de maternitate;
o indemnizația de maternitate;
o întoarcerea din concediul de maternitate;
 concediul paternal;
 concediul pentru creșterea copiilor.
La finalul sub-secțiunii, Tabelul L4 centralizează atât documentele legislative și nelegislative
internaționale și europene, cât și normele interne cele mai relevante pentru prezenta analiză.
Trebuie menționat că, în cursul anului 2019, Organizația Internațională a Muncii (OIM)
a adoptat primul tratat internațional privind violența și hărțuirea la locul de muncă,
denumit Convenția privind violența și hărțuirea. România va trebui să respecte
standardele stabilite de OIM conform noii convenții. Dacă, până în prezent, accentul a
fost plasat pe discriminare pe criteriul de sex și de gen în muncă, precum și pe hărțuirea
www.poca.ro
63
pe criteriul de sex și de gen la locul de muncă, violența la locul de muncă, incluzând
hărțuirea, dar fără a se limita la aceasta, devine o temă proeminentă, care, dincolo de
aspectele deja rezolvate, trebuie adaptată standardelor internaționale actuale, în mod
eficient, în perioada următoare, atât prin măsuri legislative, cât și prin politici publice
adecvate. Nu vom insista asupra acestui fenomen în cadrul actualei sub-secțiuni, pentru a nu
repeta aspectele pe care deja le-am surprins în prima secțiune a acestui capitol și cele pe care
urmează să le notăm în cadrul părții a doua privind violența pe criterii de gen.
Principiul remunerării egale între femei și bărbați
Principiul remunerării egale între femei și bărbați, prevăzut de art. 157 TFUE și de
Directiva 2006/54/CE62, a fost transpus în legislația internă. Art. 41 alin. (4) din Constituția
României privind Munca și protecția socială a muncii stipulează că: „la muncă egală, femeile
au salariu egal cu bărbații”. Principiul este reglementat la nivel constituțional, dar cu o
aplicare limitată. În primul rând, se referă exclusiv la salarii, nu și la alte tipuri de beneficii
pecuniare în relațiile de muncă. În al doilea rând, vizează exclusiv remunerarea egală pentru
muncă egală, fără a acoperi și remunerarea egală pentru muncă de valoare egală. Cu toate
acestea, Codul muncii transpune integral principiul la art. 6 alin. (3), stabilind că: „pentru
muncă egală sau de valoare egală, este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex
cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare. În plus, conform art. 160 din
Codul muncii, „salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte
adaosuri”, reglementare care se află în armonie cu prevederile art. 157 alin. (2) TUE.63
Legislația internă interzice în mod expres discriminarea directă și indirectă pe criteriul

de sex cu privire la toate aspectele și condițiile remunerării, în conformitate cu art. 4 din
Directiva 2006/54/CE. Art. 59 alin. (3) din Codul muncii prevede că: „la stabilirea și la
acordarea salariului, este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală,
caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională̆, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune
politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență̆ ori
activitate sindicală.” Reglementări similare mai detaliate sunt cuprinse în art. 6 lit. b) și c)64
62
Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare
a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în
muncă și de muncă (reformă).
63
A se vedea: Ionescu, Iustina, Raportul de țară privind egalitatea de gen – Cum sunt transpuse normele UE în
legislația națională – România, 2018 [Country report on Gender equality. How are EU rules transposed into
national law?- Romania, 2018], perioada de raportare: 1 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2017.
64
Conform art. 6 din Ordonanța nr. 137/2000: „constituie contravenție […] discriminarea unei persoane pentru
motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate,
respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă și
protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii: […] b) stabilirea
și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului; c) acordarea altor drepturi sociale decât
cele reprezentând salariul.
www.poca.ro
64
din Ordonanța nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare și în
Legea 202/2002 – Capitolul II privind Egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați în domeniul muncii.65
Cu toate acestea, legislația națională nu stabilește explicit criterii pentru a distinge ce

constituie muncă de valoare egală, care sunt criteriile prin care o muncă este valorizată
sau cum este stabilită o ierarhie între diferite categorii de muncă (cu oxcepția schemelor
salariale pentru funcționarii publici). Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene arată că statele membre ar trebui să clarifice conceptul de „muncă de aceeași
valoare” în legislația internă și că valoarea muncii ar trebui evaluată și comparată pe
baza unor criterii obiective, precum: cerințele educaționale, profesionale și în materie de
formare; competențele, efortul și răspunderea; munca prestată și natura sarcinilor în
cauză. Recomandarea Comisiei 2014/124/UE privind consolidarea principiului egalității de
remunerare între bărbați și femei prin transparență invită statele membre să instituie
65
Art. 7 - (1) Prin egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă se înţelege
accesul nediscriminatoriu la: a) alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi; b) angajare în toate
posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale; c) venituri egale pentru
muncă de valoare egală; d) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare,
specializare şi recalificare profesională, inclusiv ucenicia; e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional; f)
condiţii de încadrare în muncă şi de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, conform
prevederilor legislaţiei în vigoare, inclusiv condiţiile de concediere; g) beneficii, altele decât cele de natură
salarială, precum şi la sistemele publice şi private de securitate socială; h) organizaţii patronale, sindicale şi
organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea; i) prestaţii şi servicii sociale, acordate în
conformitate cu legislaţia în vigoare. […] Art. 8 - Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente,
definite drept discriminare bazată pe criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii: a) să asigure
egalitatea de şanse şi de tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel,
inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor bazate pe criteriul de sex în
regulamentele de organizare şi funcţionare şi în regulamentele interne ale unităţilor; b) să prevadă în
regulamentele interne ale unităţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevăzute de lege, pentru angajaţii care
încalcă demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de
umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare, astfel cum sunt definite la art. 4 lit. a) - e) şi la art. 11; c) să
îi informeze permanent pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au
în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă; d) să
informeze imediat după ce a fost sesizat autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul respectării
legislaţiei privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. Art. 9 - (1) Este interzisă
discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex,
în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la: a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi
selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat; b) încheierea,
suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu; c) stabilirea sau
modificarea atribuţiilor din fişa postului; d) stabilirea remuneraţiei; e) beneficii, altele decât cele de natură
salarială, precum şi la securitate socială; f) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare,
perfecţionare, specializare şi recalificare profesională; g) evaluarea performanţelor profesionale individuale; h)
promovarea profesională; i) aplicarea măsurilor disciplinare; j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la
facilităţile acordate de acesta; k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare. (2) Sunt
exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităţilor
profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfăşurate, o caracteristică legată de sex este o cerinţă
profesională autentică şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul urmărit să fie legitim şi cerinţa să fie
proporţională.
www.poca.ro
65
măsuri care să abordeze cauzele profunde ale diferențelor de remunerare dintre femei și
bărbați, în special pe cele care promovează transparența salarială (deopotrivă în
domeniul public și în cel privat), precum și evaluarea și clasificarea funcțiilor neutre din
punctul de vedere al genului. Recomandarea oferă orientări statelor membre pentru a le
sprijini să pună în aplicare mai bine și mai eficient principiul egalității de remunerare.
Este o problemă cu caracter general la nivelul UE faptul că femeile continuă să fie afectate de
discriminare sub forma diferenței de remunerare dintre femei și bărbați și de inegalități pe
piața muncii care le împiedică să își valorifice întregul potențial. Capitolul 4 al analizei
diagnostic arată că România nu constituie o excepție. În timp ce discriminarea salarială
directă evidentă pentru muncă egală nu mai este foarte frecventă, cadrul juridic existent nu a
reușit să garanteze aplicarea principiului egalității de remunerare pentru o muncă de aceeași
valoare. Este mai puțin probabil ca acest tip de discriminare să facă obiectul unui litigiu în
fața instanțelor naționale, dat fiind că victimele potențiale nu cunosc diferențele de
remunerare. În plus, sarcina probei poate fi problematică în astfel de spețe, întrucât, pentru a
putea transfera sarcina probei asupra angajatorului, victimele trebuie să probeze mai întâi
faptele care dau naștere unei prezumții de discriminare. Lipsa transparenței salariale
pentru angajații care prestează aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare este un
factor-cheie care contribuie la aceste dificultăți.66
În acest sens, conform Recomandării Comisiei nr. 2014/124/UE, statele membre ar trebui
să pună în aplicare măsuri legislative și la nivelul politicilor publice, corespunzătoare și
proporționale, pentru a garanta faptul că angajații pot solicita informații privind
nivelurile de remunerare, dezagregate în funcție de criteriul de sex, pentru categoriile de
angajați care prestează aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare. Aceste informații
ar trebui să includă componentele complementare sau variabile în afara salariului fix de
bază, precum primele. Aceste elemente definesc conținutul dreptului angajaților de a
obține informații privind nivelurile de remunerare. Recomandarea specifică și faptul că
statele membre ar trebui să se asigure că problema egalității de remunerare, inclusiv
auditurile salariale, se discută la nivelul adecvat al negocierilor colective, fără a aduce
atingere autonomiei partenerilor sociali și în conformitate cu legislația și practicile
naționale.
66
A se vedea:
- Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului
egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență;
- Ionescu, Iustina, Raportul de țară privind egalitatea de gen – Cum sunt transpuse normele UE în
legislația națională – România, 2018 [Country report on Gender equality. How are EU rules
transposed into national law?- Romania, 2018], perioada de raportare: 1 ianuarie 2017 – 31 decembrie
2017.
www.poca.ro
66
La acest moment, legislația internă nu aplică și nu transpune prevederile Recomandării
Comisiei nr. 2014/124/UE, fiindcă nu există norme care să corespundă acestor standarde
și care să îndeplinească aceste cerințe.
Pe de altă parte, legislația națională nu reglementează expres condițiile care ar putea să

justifice existența unor diferențe de remunerare. Art. 162 alin. (2) din Codul muncii
prevede că salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și
salariat. Conform art. 163, salariul este confidențial, angajatorul având obligația de a lua
măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității67. În scopul promovării intereselor și
apărării drepturilor salariaților, confidențialitatea salariilor nu poate fi opusă
sindicatelor sau, după caz, reprezentanților salariaților, când se află în strictă legătură
cu interesele acestora în relația lor directă cu angajatorul68. Spre deosebire de sectorul
public, în sectorul privat există o discreție totală în negocierea salariilor între angajator
și angajat, fapt care are potențialul de a genera anumite dificultăți specifice pentru
femei în ce privește aplicarea principiului remunerării egale pentru muncă egală sau de
valoare egală.
Trebuie menționat în acest context că introducerea ocupațiilor de expert în egalitate de

șanse și de tehnician în egalitate de șanse ar putea contribui substanțial la o mai bună
aplicare a principiului egalității de gen în rapoartele juridice de muncă, atât în sectorul
public, cât și în mediul privat, în ce privește remunerarea egală și pentru muncă de
valoare egală – în contrapondere pentru limitele descrise mai sus, precum și față de
celelalte teme pe care le discutăm în cadrul prezentei secțiuni.69
Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă
Legislația națională transpune Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă și de muncă. Art. 14 alin.
(1) din Directiva 2006/54/CE interzice orice discriminare directă sau indirectă pe criteriul de
sex în sectoarele public sau privat, inclusiv în organismele publice, în ceea ce privește:
(a) condițiile de acces la încadrare în muncă, la activitățile nesalariale sau la muncă,

inclusiv criteriile de selecție și condițiile de recrutare, oricare ar fi ramura de
67
Art. 163 alin. (1) Codul Muncii.
68
Art. 163 alin. (2) Codul Muncii.
69
Pentru mai multe detalii, a se vedea comentariile din secțiunea precedentă privind evoluția recentă a cadrului
legislativ al egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.
www.poca.ro
67
activitate și la toate nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv în materie de
promovare;
(b) accesul la toate tipurile și la toate nivelurile de orientare profesională, de formare
profesională, de perfecționare și de reconversie profesională, inclusiv la dobândirea
unei experiențe practice în muncă;
(c) condițiile de încadrare în muncă și de muncă, inclusiv condițiile de concediere,
precum și remunerația;
(d) afilierea la și angajarea în cadrul unei organizații sindicale sau patronale sau în
cadrul oricărei organizații ai cărei membri exercită o profesie dată, inclusiv
avantajele oferite de acest tip de organizare.
Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că Statele membre pot prevedea, în ceea ce privește
accesul la muncă și formarea care facilitează acest acces, o diferență de tratament bazată pe o
caracteristică întemeiată pe criteriul de sex nu va constitui discriminare atunci când, având în
vedere natura activităților profesionale speciale în cauză sau cadrul în care acestea se
desfășoară, o astfel de caracteristică reprezintă o exigență profesională veritabilă și
determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim, iar exigența să fie proporțională.
Legea nr. 202/2002 definește o sferă de aplicare atât personală, cât și materială, mai extinsă
decât cea prevăzută de art. 14 alin. (1) din Directiva 2006/54/CE pentru a preveni
discriminarea pe criteriul de sex în sfera relațiilor de muncă.70
Conform art. 7 din Legea nr. 202/2002, toți lucrătorii beneficiază de principiul egalității de
șanse și de tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă, inclusiv persoanele care
exercită o activitate independentă. Aceste dispoziții legale se aplică tuturor persoanelor,
inclusiv funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul public și privat, din
instituțiile publice, precum și cadrelor militare din sectorul public și tuturor celorlalte
categorii de persoane al căror statut este reglementat prin legi speciale.71
În mod corespunzător excepției reglementate de Directiva 2006/54/CE, art. 9 alin. (2) din
Legea nr. 202/2002 dispune că sunt exceptate din sfera de aplicare a principiului egalității de
șanse și de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă și de muncă –
locurile de muncă în care, ca urmare a naturii activităților profesionale sau a cadrului în care
acestea se desfășoară, o caracteristică legată de criteriul sexului este o cerință profesională
autentică și determinantă. Excepția este de strictă interpretare și aplicare, dacă și numai
dacă obiectivul urmărit este legitim și cerința este proporțională.
70
A se vedea Ionescu, Iustina, Raportul de țară privind egalitatea de gen – Cum sunt transpuse normele UE în
legislația națională – România, 2018 [Country report on Gender equality. How are EU rules transposed into
national law?- Romania, 2018], perioada de raportare: 1 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2017.
71
Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 202/2002.
www.poca.ro
68
Conform art. 10 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 202/2002, este interzis să i se solicite unei
candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de sarcină și/sau să semneze un angajament
că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naște pe durata de valabilitate a contractului
individual de muncă. Fac excepție acele locuri de muncă interzise femeilor gravide și/sau care
alăptează, din cauza naturii și a condițiilor particulare de prestare a muncii.
Vârsta de pensionare
O temă îndelung disputată privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați pe
piața muncii vizează vârsta de pensionare. Disputa a fost soluționată recent pe cale
legislativă, o dată cu ultimele modificări aduse Codului Muncii, prin Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 96/2018, dar este util să descriem pe scurt, în cadrul acestei
analize, cât de lung a fost drumul până la noua reglementare. Parcursul reflectă, în
mare măsură, rezistența cu care sunt întâmpinate în plan legislativ (dar și în justiție)
anumite teme specifice sferei egalității de gen și necesare implementării efective a acestui
principiu. Parcursul gradual mai reflectă și faptul că anumite modificări sau inovații
legislative necesită să fie precedate de o schimbare de mentalitate sau de raporturi la
nivel social, iar acest proces este, în sine, de durată.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice dispune, la art. 53 alin. (1) că
„vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei”.
Conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează
de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de
cotizare pentru pensionare. Diferența vârstei standard de pensionare pentru femei și bărbați
constituie o problemă atât sub aspectul tratamentului egal, cât și în ce privește conformitatea
cu drepturile prevăzute de Constituția României, cu directivele europene și cu respectarea
drepturilor și libertăților fundamentale.
Prin Decizia nr. 387/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 632/24 iulie 2018, Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 56 alin.
(1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii. Curtea a constatat că
dispozițiile art. 56 sunt constituționale doar în măsura în care sintagma „condiții de
vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării
contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la
împlinirea vârstei de 65 de ani. Curtea Constituțională a argumentat că aprecierea inițială a
legiuitorului a fost aceea că impunerea unui tratament juridic uniform și egalizarea vârstei de
pensionare între femei și bărbați ar echivala cu o aplicare rigidă a principiului egalității în
drepturi între bărbați și femei. Curtea mai arată că, în vreme ce dispozițiile art. 53 din Legea
nr. 263/2010 stabilesc condițiile necesare pentru a dobândi pensia pentru limită de
vârstă, art. 56 din Codul muncii nu instituie o opțiune pentru salariat cu privire la
continuarea raportului de muncă aflat în desfășurare la împlinirea vârstei de pensionare. În
www.poca.ro
69
plus, încetarea contractului individual de muncă nu este lăsată nici la dispoziția angajatorului.
Astfel, singura posibilitate a unei persoane care îndeplinește condițiile de vârstă standard și de
stagiu minim de cotizare pentru pensionare de a continua raporturile de muncă în temeiul unui
contract individual de muncă o reprezintă încheierea unui nou contract, la aceleași angajator,
dacă acesta va fi dispus, ori la un alt angajator. Curtea constată că, din această
perspectivă, diferența de tratament juridic între bărbați și femei sub aspectul vârstei la
care încetează de drept contractul individual de muncă, își pierde, în mod evident,
caracterul de măsură menită să vină în sprijinul femeilor, în considerarea unor condiții
sociale, familiale și economice mai puțin favorabile, ci, dimpotrivă, creează o situație
dezavantajoasă pentru acele femei care doresc să-și exercite acest drept în condiții egale
cu bărbații. Astfel, ca efect al dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Codul
muncii, reglementarea cu efect social reparator pentru femei, conținută de art. 53 alin.
(1) teza întâi din Legea nr. 263/2010, se transformă într-o reglementare discriminatorie,
care afectează exercițiul dreptului la muncă al femeilor în raport cu cel al bărbaților.
Trebuie să menționăm că a existat o evoluție graduală, a poziției Curții Constituționale cu

privire la această problematică:
 de la respingerea ca neîntemeiată a criticilor, în Decizia nr. 107/1995, justificând că
„datorită imperativelor legate de creșterea și educarea copiilor, îndeosebi în primii
ani, sarcinilor sporite ce revin femeilor în gospodărie, lipsei unor modalități sociale
și economice larg accesibile, în perioada actuală de tranziție, care să le degreveze de
aceste obligații, precum și altor aspecte care îngreunează ascensiunea lor
profesională (concedii de maternitate, concedii postnatale, concedii pentru îngrijirea
copilului bolnav, interdicțiile cu scop de protecție de a lucra în anumite condiții
etc.), precum și altor împrejurări, femeile sunt în situații ce le dezavantajează față de
bărbați”,
 până la a admite, de principiu, dar nu suficient de tranșant, prin Decizia nr.
1237/2010 că realitățile sociale au cunoscut modificări, fapt care generează
premisele unei evoluții gradate a reglementării uniforme a condițiilor de pensionare,
pentru femei și bărbați, caracterul gradat justificându-se prin faptul că există încă
deosebiri între condițiile sociale din România și standardele întrunite în alte țări.
Prin Decizia nr. 387/2018, Curtea Constituțională a considerat că jurisprudența sa anterioară

referitoare la reglementarea care stabilește vârste diferite de pensionare pentru femei în raport
cu bărbații nu este aplicabilă și cu privire la normele legale care stabilesc condițiile încetării
de drept a contractului individual de muncă.
Ulterior, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018, art. 56 alin. (1)
lit. c) din Codul Muncii a fost amendat în mod corespunzător, după cum urmează:
„Contractul individual de muncă existent încetează de drept: la data îndeplinirii
www.poca.ro
70
cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru
pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru
continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 60 de zile
calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de
cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie
în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei
anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare;
la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității
de gradul I sau II.”
Protecția lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

În ce privește protecția maternității, Ordonanța de urgență nr. 96/2003 reglementează în mod
expres măsuri de protecție socială pentru salariate gravide și mame care au născut recent sau
care alăptează și care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator 72. Actul
normativ definește categoriile de persoane care beneficiază de această protecție specifică, în
armonie cu normele europene în materie73:
 salariata gravidă este femeia care anunță în scris angajatorul asupra stării sale
fiziologice de graviditate și anexează un document medical eliberat de medicul de
familie sau de medicul specialist, care să ateste această stare (art. 2, lit. c);
 salariata care a născut recent este femeia care și-a reluat activitatea după
efectuarea concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de
protecție prevăzute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de
familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut (art. 2, lit. d);
 salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activității după efectuarea
concediului de lăuzie, își alăptează copilul și anunță angajatorul în scris cu privire la
începutul și sfârșitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente
medicale eliberate de medicul de familie în acest sens (art. 2, lit. e).
Normele europene relevante aplicabile – Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie

1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a
sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care
72
A se vedea art. 4-14 din OUG 96/2003 și art. 4-7 din Directiva 92/85/CEE.
73
Conform art. 2 din Directiva 92/85/CEE: (a) prin lucrătoare gravidă se înțelege orice lucrătoare gravidă care
își informează angajatorul despre starea sa, în conformitate cu legislațiile și/sau practicile naționale; (b) prin
lucrătoare care a născut de curând se înțelege orice lucrătoare care a născut de curând, în sensul legislației și/sau
al practicilor naționale, și care își informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu aceste legislații
și/sau practici; (c) prin lucrătoare care alăptează se înțelege orice lucrătoare care alăptează, în sensul legislației și
practicii naționale, și care își informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu aceste legislații și/sau
practici.
www.poca.ro
71
alăptează și Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie
2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și de tratament între
bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă au fost transpuse în legislația
națională prin O.u.G. nr. 96/2003 (sus-menționată), O.u.G. nr. 158/2005 privind concediile și
indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Noile amendamente introduse în O.u.G. nr.
96/2003 prin Legea nr. 154/18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 445 din 22 iunie
2015 au contribuit la o transpunere adecvată a acestor directive sus-menționate. Prevederile
din Codul Muncii se află în armonie cu legislația europeană. Trebuie menționat faptul că
legislația internă transpune și Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de
punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului
încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, dar aceasta a fost abrogată prin
Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019
privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de
abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului, despre care vom discuta într-o sub-secțiune
distinctă.
Directiva 92/85/CEE reglementează drepturi și garanții cu scopul de a preveni defavorizarea

femeilor pe piața muncii ca urmare a vulnerabilităților specifice ce pot apărea în contextul
maternității. Conform acestei directive, lucrătoarele gravide, cele care au născut de curând sau
cele care alăptează trebuie considerate, sub multiple aspecte, un grup expus unor riscuri
specifice, fapt ce impune garantarea protecției sănătății și securității la locul de muncă, a
egalității de șanse și de tratament pe piața muncii, precum și a unor garanții specifice, care țin
cont de vulnerabilitatea lor. Conform art. 10 din Legea nr. 202/2002, maternitatea nu poate
constitui un motiv de discriminare. Orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei,
legat de sarcină sau de concediul de maternitate, constituie discriminare în sensul acestei legi.
Orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat, privind concediul
pentru creșterea copiilor sau concediul paternal, constituie discriminare.
Protecția în raport cu riscurile la adresa sănătății și securității la locul de muncă
Conform Directivei 92/85/CEE angajatorii au obligația să adopte măsurile necesare, astfel

încât să prevină expunerea lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează,
la riscuri ce le pot afecta sănătatea și securitatea la locul de muncă. Salariatele din categoriile
menționate nu pot fi constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătății, stării lor de
graviditate sau copilului nou-născut (după caz). Pentru ca angajatorului să îi revină aceste
obligații, este necesar ca salariatele care se găsesc în una dintre cele trei situații menționate să
se prezinte la medicul de familie pentru eliberarea unui document medical care le atestă
starea. În cazul în care salariatele nu îndeplinesc această condiție și nu informează în scris
angajatorul despre starea lor, acesta este exonerat de obligațiile care îi revin conform O.u.G.
nr. 96/2003.
www.poca.ro
72
Art. 5 din O.u.G. nr. 96/2003 reglementează obligația angajatorului de a evalua orice risc la
adresa sănătății sau securității la locul de muncă al salariatelor, precum și orice efect potențial
dăunător asupra sarcinii sau alăptării și de a decide ce măsuri de protecție trebuie adoptate în
acest sens74. Fără a aduce atingere art. 6 și 7 din Legea nr. 319/2006, cu modificările și
completările ulterioare, în cazul în care rezultatele evaluării evidențiază un risc pentru
sănătatea sau securitatea la locul de muncă, respectiv o repercusiune asupra sarcinii ori
alăptării, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare astfel încât, printr-o modificare
temporară a condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru al salariatei, să fie evitată
expunerea acesteia la riscurile evidențiate, ținând cont de recomandarea medicului de
medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale 75. Dacă
modificarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru nu este posibilă ori nu poate fi
realizată din motive întemeiate, angajatorul va lua măsuri pentru a repartiza salariata la alt
post de lucru fără riscuri pentru sănătatea ori siguranța acesteia, conform recomandărilor
medicale76. În cazul în care angajatorul, din motive justificate obiectiv, nu poate să
îndeplinească această obligație, salariatele au dreptul la concediu de risc maternal77.
Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu
poate depăși 120 de zile, pe baza certificatului medical eliberat de către medicul de familie
sau de medicul specialist, fără a putea fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de O.u.G
nr. 158/2005, aprobată prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare.78
Încetarea raporturilor de muncă

În ceea ce privește încetarea raporturilor de muncă, în preambulul Directivei 92/85/CEE este
subliniat riscul pe care îl poate avea asupra stării fizice și psihice a lucrătoarelor gravide, a
celor care au născut de curând sau a celor care alăptează, concedierea din motive corelate
stării lor. Statelor membre le revine obligația de a adopta toate măsurile legislative necesare
pentru a interzice concedierea lucrătoarelor în perioada de la începutul sarcinii și până la
terminarea concediului de maternitate, cu excepția cazurilor speciale, care nu au legătură cu
starea lor, admise de legislațiile sau practicile naționale și, dacă este cazul, pentru care
autoritatea competentă și-a dat acordul. În cazul în care o lucrătoare este concediată în timpul
acestei perioade, angajatorul trebuie să prezinte în scris motive bine întemeiate pentru
concediere. În concordanță, Art. 59 lit. a) din Codul Muncii interzice concedierea salariaților
pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă,
culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate
familială, apartenență ori activitate sindicală.
74
Art. 5 OuG nr. 96/2003.
75
Art. 9 alin. (1) OuG nr. 96/2003.
76
Art. 9 alin. (2) OuG nr. 96/2003.
77
Art. 10 alin. (1) O.u.G nr. 96/2003.
78
Art. 10 alin. (2) O.u.G nr. 96/2003.
www.poca.ro
73
Conform art. 60 lit. c) – f) din Codul Muncii79, concedierea salariaților nu poate fi dispusă:
 pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat
cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
 pe durata concediului de maternitate;
 pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în
cazul copilului cu dizabilități, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
 pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani
sau, în cazul copilului cu dizabilități, pentru afecțiuni intercurente, până la
împlinirea vârstei de 18 ani.
Conform art. 10 din Legea nr. 202/2002, concedierea nu poate fi dispusă cât timp:
a) salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate;

b) salariata/salariatul se află în concediul pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2
ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități;
c) salariatul se află în concediu paternal.
Este exceptată de la aceste reguli concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a

reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii.
Conform art. 21 alin. (1) din O.u.G nr. 96/2003, încetarea raporturilor de muncă sau de
serviciu este expres interzisă angajatorului, în cazul:
a) salariatei gravide, care a născut de curând sau care alăptează, din motive care au
legătură directă cu starea sa;
b) salariatei care se află în concediu de risc maternal80;
c) salariatei care se află în concediu de maternitate;
d) salariatei care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani
sau, în cazul copilului cu dizabilități, în vârstă de până la 3 ani;
e) salariatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până
la 7 ani sau, în cazul copilului cu dizabilități cu afecțiuni intercurente, până la
împlinirea vârstei de 18 ani.
Excepțiile de la această interdicție vizează situațiile în care concedierea a fost dispusă pentru
motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a dizolvării sau falimentului
angajatorului81.
79
A se vedea Capitolul V din Codul Muncii, privind Încetarea contractului individual de muncă.
80
Conform art. 21 alin. (2) din O.u.G nr. 96/2003, interdicția prevăzută la alin. (1) lit. b) se extinde, o singură
dată, cu până la 6 luni după revenirea salariatei în unitate.
www.poca.ro
74
Enumerând toate aceste prevederi, observăm că legislația internă este unitară, explicită
și conformă normelor europene în formularea garanțiilor pentru salariatele gravide,
celor care au născut recent și celor care alăptează, precum și salariaților aflați în
concediu parental sau de îngrijire a copilului, în ce privește încetarea raporturilor de
muncă.
În toate situațiile menționate, conform art. 62 alin. (3) din Codul Muncii, atunci când
concedierea a fost dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau a salariatei,
decizia de concediere se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie
motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi
contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
În plus, O.u.G nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de
sănătate stipulează că, în cazul în care salariata (concediată) a pierdut calitatea de asigurat din
motive ce nu îi sunt imputabile, va beneficia de drepturile menționate în Ordonanță, cu
condiția ca aceasta să nască în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurată82.
Concediul de maternitate
Conform Directivei nr. 92/85/CEE, lucrătoarele gravide, cele care au născut de curând sau
cele care alăptează trebuie să beneficieze de:
 un concediu de maternitate de cel puțin 14 săptămâni consecutive, repartizate

înainte și/sau după naștere;
 efectuarea unui concediu de maternitate obligatoriu de cel puțin două săptămâni,
repartizat înainte și/sau după naștere, în conformitate cu legislațiile și/sau practicile
naționale83.
O.u.G nr. 158/2005 prevede dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie, pentru o perioadă de
126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizație de maternitate84.
Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar
concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere 85. Legislația națională
prevede o durată minimă obligatorie a concediului de lăuzie de 42 de zile calendaristice.86
81
Art. 21 alin. (3) O.u.G nr. 96/2003. Aceeași excepție este prevăzută și de art. 60 alin. (2) din Codul Muncii.
82
Faptul că pierderea calității de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedește cu
acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilații acestora.
83
Art. 8 din Directiva 92/85/CEE.
84
Art. 23 alin. (1) O.u.G 158/2005.
85
Art. 24 alin. (1) O.u.G 158/2005.
86
Art. 24 alin. (2) O.u.G 158/2005.
www.poca.ro
75
Concediul de maternitate trebuie însoțit de garanția unei remunerații și a drepturilor legate de
contractul de muncă sau de acordarea unei prestații adecvate87. Conform art. 10 alin. (3) din
Directiva 92/85/CEE, prestația este considerată ca fiind adecvată dacă garantează un venit cel
puțin echivalent cu cel pe care lucrătoarea respectivă l-ar primi în cazul întreruperii activității
din motive legate de starea sănătății sale, în limita unui plafon stabilit de legislațiile naționale.
Statele membre pot condiționa dreptul la această remunerație sau prestație de îndeplinirea de
către salariată a condițiilor legale de acordare a acestor prestații în temeiul legislației
naționale.
Indemnizația de maternitate
Conform O.u.G nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de

sănătate88, asigurații au dreptul la: concedii medicale și indemnizații pentru maternitate;
concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav; concedii medicale și
indemnizații de risc maternal. Prin urmare, asiguratele gravide, cele care au născut de
curând sau a cele care alăptează au dreptul, pe perioada sarcinii și a concediului de
maternitate, la o indemnizație de maternitate, legislația internă fiind conformă cu directivele
europene în materie. Cuantumul brut lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din
baza de calcul stabilită conform art. 10 din O.u.G nr. 158/2005. Indemnizația de maternitate
se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Conform art. 31 din O.u.G nr. 158/2005, dreptul la concediul de risc maternal se acordă în
condițiile prevăzute de O.u.G nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004. Pe durata concediului de risc
maternal se acordă o indemnizație de risc maternal care se suportă integral din bugetul
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Concediul și indemnizația de risc
maternal se acordă fără condiție de stagiu de cotizare. Cuantumul indemnizației de risc
maternal reprezintă 75% din baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 19 din O.u.G
nr. 158/2005.
Întoarcerea din concediul de maternitate
Directiva 2006/54/CE prevede că o femeie aflată în concediu de maternitate are dreptul, la

încheierea acestui concediu, să își regăsească locul de muncă sau un loc de muncă echivalent
în condiții care nu sunt mai puțin favorabile pentru aceasta și să beneficieze de orice
îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței sale. În mod
corespunzător, conform art. 10 alin. (8) din Legea nr. 202/2002, la încetarea concediului de
87
Argumente extrase din Preambulului Directivei 92/85/CEE.
88
Art. 2 lit. c) – e) din OuG nr. 158/2005.
www.poca.ro
76
maternitate, a concediului pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani
în cazul copilului cu dizabilități sau a concediului paternal, salariata/salariatul are dreptul de a
se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având condiții de
muncă echivalente, și, de asemenea, de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de
muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței.
3.2.2 Echilibrarea responsabilităților profesionale și familiale între femei și

bărbați
Echilibrarea responsabilităților profesionale și familiale între femei și bărbați este

actualmente o prioritate atât la nivelul Uniunii Europene. La data de 2 august 2019 a
intrat în vigoare Directiva 2019/1158/UE a Parlamentului European și a Consiliului din
20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și
îngrijitorilor. Noua directivă abrogă Directiva 2010/18/UE și stabilește standarde noi
pentru: (1) concediul de creștere a copilului; (2) concediul de paternitate; (3) concediul de
îngrijitor, precum și (4) dreptul de a solicita timp flexibil de lucru.
Măsurile propuse urmăresc, în principal:
 să reducă diferența dintre femei și bărbați în ce privește rata de ocupare a forței

de muncă și a ocupării funcțiilor de conducere, sporind participarea femeilor pe
piața muncii;
 să încurajeze utilizarea de către bărbați a concediilor paternale și de îngrijire, în
beneficiul minorilor;
 - să le ofere lucrătorilor posibilitatea de a beneficia de concediu pentru îngrijirea
rudelor care au nevoie de sprijin.
Pe scurt, conform directivei, standardul european minim este de 10 zile de concediu de

paternitate în perioada ulterioară nașterii copilului lor, tații fiind compensați la nivelul
indemnizației pentru concediul medical. Directiva consolidează dreptul existent la 4 luni de
concediu pentru creșterea copilului, 2 luni fiind netransferabile între părinți, și introduce
compensații pentru aceste 2 luni – la un nivel care urmează să fie stabilit de statele membre.
Este reglementat expres un drept al lucrătorilor de a beneficia de concediu de îngrijitor, fiind
fixată o durată de 5 zile per lucrător pe an. Noile norme consolidează dreptul tuturor părinților
și îngrijitorilor de a solicita formule flexibile de lucru.
Noua directivă este completată de măsuri de politică și de finanțare, pentru a sprijini statele
membre în ceea ce privește asigurarea aplicării legislației în vigoare în materia protecției
împotriva concedierii, dezvoltarea unor servicii de îngrijire formală și abordarea factorilor
economici care descurajează o a doua persoană care contribuie la venitul familiei să lucreze.
www.poca.ro
77
Obiectivul principal al noilor reglementări europene este acela de a genera cadrul legislativ
adecvat, care să încurajeze în mod efectiv bărbații și femeile să-și asume o parte egală a
responsabilităților familiale și, în același timp, de a remedia inegalitățile existente încă pe
piața muncii. Pe aceeași linie, Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de
discriminare împotriva femeilor (CEDAW) stabilește la art. 5 lit. b) obligația statelor părți de
a asigura „recunoașterea responsabilității comune a bărbatului și a femeii în creșterea, în
educarea copiilor și în asigurarea dezvoltării lor, ținând seama că interesul copilului este
condiția prioritară în toate cazurile”. În România, există dispoziții exprese în Codul Muncii,
precum și legi speciale care reglementează:
 concediul de paternitate (Legea concediului paternal nr. 210/1999);

 concediul pentru creșterea copiilor (O.u.G nr. 111/2010 privind concediul şi
indemnizația lunară pentru creșterea copiilor),
Normele actuale nu corespund întocmai standardelor noi fixate de Directiva

2019/1158/UE. România are obligația de a transpune dispozițiile în legislația națională
până la data de 2 august 2022.89
Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea
și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 subliniază reticența la nivelul
angajatorilor pentru utilizarea unor contracte de muncă atipice, precum și persistența unor
stereotipuri de gen, în sensul că mentalitatea generală continuă să acorde în mod prevalent
femeii responsabilitatea aproape exclusivă a creșterii copilului, îngrijirii vârstnicilor și a altor
persoane dependente din familie, a întreținerii gospodăriei și a muncii domestice. Prin urmare,
strategia actuală include între obiectivele sale consolidarea si îmbunătățirea cadrului
legislativ privind crearea unor mecanisme de sprijin a părinților și de asigurare a unui
echilibru între viața de familie și cea profesională. Între măsurile legislative care
funcționează drept indicatori în acest sens, conform aceleiași strategii, se află modificarea și
completarea actelor normative privind crearea unor mecanisme de sprijin a părinților
pentru concilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată.
În continuare, analizăm comparativ legislația internă actuală și prevederile Directivei

2019/1158/UE, urmărind următoarele teme:
 concediul paternal,
 concediul și indemnizația pentru creșterea copiilor,
89
Statele membre care dispun deja de prevederi mai favorabile în materie decât cele din Directivă nu vor trebui
să își modifice legislația. Statele membre pot decide, de asemenea, să meargă dincolo de standardele minime
prevăzute în acest document.
www.poca.ro
78
 concediul de îngrijitor
 timpul flexibil de lucru.
Concediul paternal
Până la intrarea în vigoare a Directivei 2019/1158/UE nu existau standarde minime la
nivelul UE pentru concediul de paternitate. Art. 4 din directivă introduce dreptul taților de
a-și lua concediu de paternitate sub forma unei scurte perioade de concediu, de minimum 10
zile lucrătoare, după nașterea copilului.
În România, legislația reglementează expres dreptul la concediu paternal plătit, în baza Legii
concediului paternal nr. 210/1999, conform căreia, tatăl copilului nou-născut are dreptul la un
concediu paternal de 5 zile lucrătoare90, în cazul în care titularul dreptului la concediu
paternal este asigurat în sistemul asigurărilor sociale91. După ultimele modificări și
completări, tatăl care satisface serviciul militar obligatoriu are dreptul, la nașterea propriului
copil, la o permisie de 7 zile calendaristice92. Concediul paternal se acordă la cerere, în
primele 8 săptămâni de la nașterea copilului, justificat cu certificatul de naștere al acestuia,
din care rezultă calitatea de tată a solicitantului93. În cazul în care tatăl copilului nou-născut a
obținut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal, acordat
în condițiile art. 2, se majorează cu 10 zile lucrătoare, dar poate beneficia de această
prevedere numai o singură dată94.
Forma actuală a legii este lacunară și nu corespunde în mod adecvat realităților sociale
pe care le reglementează, fapt ce poate determina aplicarea prevederilor legale într-un
mod inechitabil. Ea va trebui modificată conform Directivei 2019/1158/UE, atât pentru a
respecta obligația României de transpunere în legislația internă, cât și în vederea
soluționării problemei posibilităților inegale pentru femei și bărbați de a-și lua concediu
în jurul datei nașterii unui copil și a asumării unei părți mai echitabile a
responsabilităților de îngrijire de către bărbați, permițând astfel crearea timpurie a unei
legături între tați și copii. Introducerea acestei măsuri trebuie să evite orice discriminare
între cuplurile căsătorite și cele necăsătorite.
Dincolo de obligația de transpunere a noii directive, modificarea este necesară pentru

îmbunătățirea cadrului legislativ și pentru soluționarea următoarelor probleme:
(1) numărul redus de zile de concediu paternal la care are drept tatăl imediat
după naștere,
90
Art. 1 din Legea nr. 210/1999.
91
92
93
94
www.poca.ro
79
(2) lipsa de diferențiere în ceea ce privește numărul de zile libere acordate în cazul
nașterii unui singur copil și în cazul nașterii multiple.
Prin ultimele modificări ale Legii nr. 202/2002, legislația internă a fost armonizată cu
prevederile Directivei 2006/54/CE, care reglementează concediul de paternitate și de adopție
și dispune că statele membre care recunosc dreptul la concediu paternal trebuie să adopte și
măsurile necesare pentru a-i proteja pe lucrători și lucrătoare împotriva concedierilor
rezultând din exercitarea acestor drepturi și pentru a se asigura că aceștia au dreptul, la
încheierea acestui concediu, de a-și regăsi locul de muncă sau un loc de muncă echivalent în
condiții care să nu le fie mai puțin favorabile, precum și să beneficieze de orice îmbunătățire a
condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul pe durata absenței lor.
Noul art. 10 alin. (8) din Legea nr. 202/2002 prevede că, întocmai ca în cazul încetării
concediului de maternitate sau a concediului pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2
ani (respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități), și după încheierea concediului paternal,
salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă
echivalent, având condiții de muncă echivalente și, de asemenea, de a beneficia de orice
îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței.
Concediul și indemnizația lunară de creștere a copiilor
O.u.G nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor,
actualmente în vigoare, transpune Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010,
abrogată prin Directiva 2019/1158/UE. În expunerea de motive, instituțiile europene
implicate în procesul decizional de adoptare a noii directive au arătat că Directiva
2010/18/UE:
 nu a permis în mod suficient ambilor părinți să-și utilizeze drepturile în mod egal,
având în vedere că ea nu garanta o indemnizație pe durata concediului pentru creșterea
copilului;
 nu a reușit să promoveze o mai mare implicare a taților în responsabilitățile de
îngrijire, fapt ce a condus la diferențe marcante între rata medie de utilizare a
concediului pentru creșterea copilului între mame și tați.
Art. 5 din Directiva 2019/1158/UE urmărește soluționarea acestor deficiențe prin:
 stabilirea unei perioade minime de cel puțin două luni a concediului pentru creșterea
copilului, care nu poate fi transferată între părinți;
 introducerea unei mai mari flexibilități la nivelul formei în care se poate lua concediul
pentru creșterea copilului (pe bază de normă întreagă sau cu fracțiune de normă,
www.poca.ro
80
precum și în alte forme flexibile), având în vedere faptul că flexibilitatea mărește
șansele ca părinții, în special tații, să facă uz de dreptul lor la un astfel de concediu.
Conform legislației interne actuale, după finalizarea concediului de maternitate, persoanele

care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat, timp de cel puțin 12 luni,
venituri (din salarii și asimilate salariilor; din activități independente; din drepturi de
proprietate intelectuală; din activități agricole, silvicultură și piscicultură) supuse impozitului
pe venit, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani,
respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități. Angajatul va primi o indemnizație lunară în
cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani
anteriori datei nașterii copilului. Există și un cuantum minim și maxim al indemnizației
lunare95.
Aceste prevederi sunt aplicabile atât în sectorul public, cât și în sectorul privat, fără a
distinge între situația în care contractul de angajare a fost încheiat în regim cu fracțiune
de normă sau cu normă întreagă.
Ambii părinți au dreptul la concediu parental. Dreptul este individual și netransferabil

conform art. 11 din O.u.G nr. 111/2010. Conform legii, o lună de concediu este rezervată
pentru unul dintre părinți, în timp ce de diferența până la 2 ani (respectiv 3 ani în cazul
copilului cu dizabilități) poate beneficia celălalt părinte. În total, durata maximă a
concediului pentru creșterea copiilor este de 2 ani (respectiv 3 ani). Legea internă nu
prevede posibilitatea unui regim part-time pentru concediul parental sau a altor
formule flexibile.
Pe durata concediului parental, contractul de muncă este suspendat, dar drepturile dobândite
sau în curs de dobândire care existau la data la care a început concediul parental se mențin și
vor fi reluate după încheierea concediului. Aceste garanții sunt reglementate expres de art. 10
din Legea 202/2002. Alin. (6) lit. b) stipulează că nu poate fi dispusă concedierea salariatei
sau salariatului care se află în concediu pentru creșterea copiilor. Orice tratament mai puțin
favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat în ce privește concediul pentru creșterea copiilor
sau concediul paternal, constituie discriminare în sensul Legii nr. 202/2002. Această
prevedere, cuprinsă de art. 19 alin (3) din Legea nr. 202/2002 transpune clauza 5 a Directivei
2010/18/CE. Jurisprudența Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea
Discriminării aplică aceste principii. Un exemplu relevant este Hotărârea Colegiului
Director al CNCD nr. 125/10.02.2016.
95
A se vedea Legea nr. 111/2010.
www.poca.ro
81
Concediul de îngrijitor
Concediul de îngrijitor este o instituție nou introdusă de Directiva 2019/1158/UE, cu scopul

de a crea mecanisme care să asigure echilibrul între viața profesională și de familie. Nu există
încă prevederi specifice în legislația internă, dar acestea urmează a fi introduse prin
transpunerea directivei. Art. 6 din Directiva 2019/1158/UE prevede un drept anual al
lucrătorilor de a-și lua concediu de la locul de muncă în caz de boală gravă sau de dependență
a unei rude, așa cum sunt definite în cadrul directivei. Pentru a proteja angajatorul de
abuzarea acestui drept, legea poate impune obligația de a aduce acte doveditoare privind boala
sau situația de dependență înainte de acordarea concediului. Raționamentul care stă la baza
introducerii acestui drept este faptul că îmbunătățirea posibilităților lucrătorilor de a-și lua o
scurtă perioadă de timp liber pentru a îngriji o rudă poate contribui la îmbunătățirea
echilibrului dintre viața lor profesională și cea privată și, în același timp, poate preveni ieșirea
completă a acestora de pe piața muncii.
Timpul flexibil de lucru
Legislația națională reglementează activitatea de telemuncă prin Legea nr. 81/2018,

posibilitatea de a încheia un contract individual de muncă cu timp parțial96 și munca la
domiciliu97 în Codul Muncii, dar nu într-un mod care să pună aceste formule în legătură
directă cu problematica egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați sau cu
problematica echilibrului între viața familială și profesională.
Directiva 2019/1158/UE introduce expres formule flexibile de lucru pentru părinții care
revin din concediul pentru creșterea copilului, pentru a-i încuraja pe părinții care lucrează și
au copii mici, precum și pe îngrijitori, să rămână pe piața forței de muncă, având asigurată
posibilitatea adaptării programului de muncă în funcție de necesitățile personale. Potrivit art.
9, aceștia pot solicita trei tipuri de formule flexibile de lucru:
(1) reducerea timpului de lucru;

(2) programele de muncă flexibile și
(3) munca la distanță (telemunca).
Noua directivă extinde sfera de aplicare personală a acestor drepturi la toți îngrijitorii și la toți
lucrătorii cu copii de până la doisprezece ani.
Pentru a ține seama deopotrivă de nevoile angajatorilor și ale lucrătorilor, această dispoziție
dă statelor membre posibilitatea de a limita durata formulelor flexibile de lucru. Această
posibilitate este relevantă în special în ceea ce privește munca cu timp parțial. Mai exact, deși
96
Art. 103-107 din Codul Muncii.
97
Art. 108-110 din Codul Muncii.
www.poca.ro
82
s-a dovedit utilă prin faptul că permite anumitor femei să rămână pe piața muncii după
nașterea copiilor, s-a observat că perioadele lungi de muncă cu timp redus pot conduce la
contribuții reduse la asigurările sociale, care se traduc, ulterior, prin drepturi de pensie reduse
sau inexistente și afectează nivelul de trai al femeilor.
Strategia națională̆ privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021, prevede
organizarea de campanii pentru a stimula conștientizarea aplicării unor instrumente de lucru
alternative, precum munca cu timp flexibil și telemunca pentru părinți. Cu toate acestea,
campaniile sunt insuficiente pentru a garanta implementarea adecvată, eficientă și echitabilă a
acestor prevederi, fiind necesar un pachet legislativ cuprinzător și unitar care să surprindă și
să abordeze toate aceste dimensiuni. În condițiile obligației de transpunere a Directivei
2019/1158/UE, adoptarea acestui pachet legislativ este inevitabilă și are caracter urgent.
www.poca.ro
83
Documente internaționale relevante
Organizația Națiunilor Unite
Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) (art. 11)
Agenda ONU pentru Dezvoltare Durabilă (Agenda 2030)
Convenția privind violența și hărțuirea adoptată în cadrul Organizației internaționale a Muncii (OIM) (2019)
Recomandarea generală nr. 27 privind femeile în vârstă și protejarea drepturilor fundamentale ale acestora
Recomandarea generală nr. 26 privind lucrătoarele migrante
Convenția nr. 183/2000 privind revizuirea Convenției asupra protecției maternității din 1952
Convenția nr. 122/1964 privind politica de ocupare a forței de muncă
Convenția nr. 117/1962 privind obiectivele și normele de bază ale politicii sociale
Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei
Convenția nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină și feminină, pentru o muncă de valoare egală
Convenția nr. 89/1948 privind munca de noapte a femeilor care lucrează în industrie
Convenția nr. 4/1919 privind munca de noapte a femeilor
Convenția nr. 3/1919 privind protecția maternității
Uniunea Europeană
Pilonul european al drepturilor sociale – proclamat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017 (Principiile 2 și 9)
Carta Socială Europeană
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) (art. 2 și 3)
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (art. 8, 10, 19, 157)
Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați al Comisiei Europene (2016-2019)
Directiva 2010/41/CE
Directiva 92/85/CEE
Directiva 79/7/CEE
Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE privind consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență
www.poca.ro
84
Directiva 2019/1158/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a
părinților și îngrijitorilor
Legislație internă relevantă
Constituția României
Legea 53/2003 - Codul muncii
Legea nr. 202/2002 privind Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, Capitolul II – Egalitatea de șanse și de tratament între femei
și bărbați în domeniul muncii
Ordonanța nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modoficările și completările ulterioare
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte
normative
Ordonanța de urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, cu modificările și completările ulterioare
Legea nr. 25/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă
Legea nr. 154/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile
de muncă
O.u.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare
Legea nr. 399/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale
de sănătate
Legea nr. 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
OuG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modoficările și completările ulterioare
Legea nr. 210/1999 – Legea concediului paternal
Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă
Tabelul L4: Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați pe piața muncii
www.poca.ro
85
Partea a II-a
3.2.3 Violența pe criterii de gen împotriva femeilor și accesul la justiție al
victimelor
Fenomenul violenței pe criterii de gen împotriva femeilor este prezent la toate nivelurile vieții
sociale, atât în spațiul public, cât și în sfera privată, cu consecințe grave asupra victimelor, pe
termen scurt și pe termen lung și, uneori, pe parcursul mai multor generații 98. Violența
împotriva femeilor, sub toate formele ei, încalcă sau restrânge exercițiul plenar al celorlalte
drepturi. În Recomandarea generală nr. 35 din 26 iulie 2017 privind violența de gen
împotriva femeilor (care completează Recomandarea generală nr. 19), Comitetul pentru
Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor sublinia că dreptul la o viață
lipsită de violență este o componentă indivizibilă a celorlalte drepturi fundamentale: „dreptul
la viață, liberate și siguranță, viață privată și de familie – incluzând protecția egală în cadrul
familiei, dreptul de a nu fi supus(ă) torturii, tratamentelor inumane și degradante, libertatea de
exprimare, de asociere sau de circulație99”. În cazul violenței împotriva minorilor – fete și
băieți – riscurile și vulnerabilitatea sunt mult mai accentuate.
Eradicarea tuturor formelor de violență față de femei și fete constituie un imperativ

legal, moral și economic, asumat prin garanții normative exprese, atât la nivel
internațional, cât și de statul român. Pentru îndeplinirea angajamentelor normative în
acest domeniu, sunt necesare reglementări adecvate bazate pe o abordare integratoare,
centrată pe victimă, precum și implementarea efectivă a acestor norme. Acest lucru
presupune adoptarea unor măsuri legislative care să asigure prevenția tuturor formelor
de violență împotriva femeilor și fetelor, protecția victimelor, condamnarea agresorilor
cu remedii echitabile pentru victime100.
Secțiunea analizează cadrul legislativ intern privind prevenirea și combaterea violenței pe

criteriul de gen. De asemenea, am analizat normele privind accesul la justiție, în mod corelat
cu tema violenței de gen, având în vedere conexiunea profundă dintre cele două. Tabelul L5
enumeră documentele internaționale legislative și nelegislative relevante din care rezultă
angajamente pentru România și centralizează legislația națională relevantă. Analiza propriu-
98
Strategia Consiliului Europei privind Egalitatea de Gen 2018-2023, Obiectivul strategic nr. 2 - Prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice.
99
Recomandarea generală nr. 35 din 26 iulie 2017 privind violența de gen împotriva femeilor.
100
Conform Convenției pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW), o
recomandare cu caracter legislative și general este ca Statele semnatare să adopte: (1) măsuri legislative
generale; (2) măsuri legislative privind prevenția; (3) măsuri legislative privind protecția victimelor; (4) măsuri
legislative privind condamnarea și pedeapsa infractorilor; (5) măsuri legislative privind reparațiile echitabile și
daunele.
www.poca.ro
86
zisă a cadrului legislativ intern se regăsește în sub-secțiunile următoare.
Pentru a urmări progresele și vulnerabilitățile actuale ale legislației interne în materie, am

analizat evoluția legislației după ratificarea Convenției de la Istanbul, ținând cont de:
 gradul de armonizare a legislației interne cu prevederile Convenției de la Istanbul;

 recomandările generale ale Comitetului CEDAW privind măsurile legislative concrete
pe care ar trebui să le adopte Statele părți în scopul eradicării violenței pe criteriul de
gen (în special Recomandarea generală nr. 35 din 26 iulie 2017 privind violența
degen împotriva femeilor);
 Observațiile finale ale Comitetului CEDAW privind rapoartele periodice combinate 7
și 8 ale României, care conțin recomandări specifice pentru statul român;
 alte obligații juridice și angajamente politice asumate de România, în calitate de stat
membru al Organizației Națiunilor Unite, la Consiliul Europei și la Uniunea
Europeană.
Am avut în vedere următoarele teme principale:
1. sfera de aplicare a normelor interne privind protecția împotriva actelor de violență

pe criteriul de gen;
2. interzicerea practicilor vătămătoare ca justificări pentru violența pe criteriul de
gen;
3. în ce măsură au fost completate măsurile de protecție urgentă a victimelor violenței
prin reglementarea ordinului de protecție provizoriu;
4. emiterea legislației secundare în vederea implementării efective și adecvate a noilor
norme;
5. existența unor măsuri legislative care să garanteze pentru victimele violenței de gen
accesul la asistență pe mai multe niveluri;
6. existența posibilității declanșării urmăririi penale ex-officio în cazul violenței de
gen;
7. efectele retragerii plângerii prealabile de către victima violenței și ale împăcării
părților.
Sub-secțiunile următoare vor analiza aspectele enumerate mai sus, cu precizarea că Punctele 6
și 7 vor fi incluse în cea privind accesul la justiție al victimelor. Înainte de analiza propriu-
zisă, mai este necesară o precizare care clarifică ce obligații de conformitate legislativă îi
revin statului român în raport după ratificarea Convenției de la Istanbul.
www.poca.ro
87
Armonizarea legislației interne cu prevederile acestei convenții a constituit o prioritate
în plan legislativ, contribuind substanțial la consolidarea legislației interne în domeniul
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și al prevenirii și combaterii
violenței domestice. Această convenție este larg recunoscută drept cel mai cuprinzător tratat
internațional care abordează violența pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor. România
a ratificat Convenția de la Istanbul, prin Legea nr. 30/2016, publicată în Monitorul Oficial
din 25 martie 2016, dar ratificarea a fost făcută cu rezerve.
 Prima rezervă este aceea de a nu aplica sau de a aplica doar în anumite situații
prevederile art. 30 alin. (2)101, art. 35102, art. 44 alin. (1) lit. e), alin. (3) și alin.
(4)103, art. 55 alin. (1)104 și art. 59105 din Convenție.
 În al doilea rând, România și-a rezervat dreptul de a nu incrimina comportamentele
prevăzute de art. 33106 și art. 34107, prevăzând pentru acestea sancțiuni civile pe
terenul răspunderii delictuale și nu pedepse penale.
101
Art. 30 alin. (2) din Convenția de la Istanbul privește compensațiile pentru victime și are următorul conținut:
„Acelora care au suferit vătămări corporale grave sau deteriorarea sănătăţii li se va acorda o compensaţie
adecvată din partea Statului, în măsura în care prejudiciul nu este acoperit din alte 12 surse, precum agresorul,
asigurarea sau pensii medicale şi sociale finanţate de Stat. Acest fapt nu împiedică Părţile să pretindă retragerea
pentru compensaţia acordată din partea agresorului, atâta timp cât este acordată atenţia cuvenită siguranţei
victimei.”
102
Articolul 35 privind violenţa fizică dispune că: „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare
pentru a asigura faptul că este incriminat comportamentul de comitere de acte de violenţă fizică împotriva unei
alte persoane.”
103
Articolul 44 privind jurisdicţia prevede că: alin (1) lit. e) „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri
necesare pentru a stabili jurisdicţia asupra oricărei infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, în
cazul în care infracţiunea este comisă:de către o persoană care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor.” (3)
„Pentru urmărirea penală a infracţiunilor stabilite în conformitate cu articolele 36, 37, 38 şi 39 din prezenta
Convenţie, părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că jurisdicţia lor nu
este subordonată condiţiei ca faptele să fie incriminate pe teritoriul unde au fost comise.” (4) „Pentru urmărirea
penală a infracţiunilor stabilite în conformitate cu articolele 36, 37, 38 şi 39 din prezenta Convenţie, Părţile vor
lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că jurisdicţia lor în ceea ce privește punctele
d) şi e) ale alin. (1) nu este subordonată condiţiei conform căreia urmărirea penală poate fi iniţiată doar în urma
raportării de către victimă a infracţiunii sau a stabilirii informaţiilor de către Stat cu privire la locul unde a fost
comisă infracţiunea.
104
Articolul 55 – Procedurile ex parte şi ex officio: (1) Părţile vor asigura faptul că investigaţiile sau urmărirea
judiciară a infracţiunilor stabilite în conformitate cu Articolele 35, 36, 37, 38 şi 39 ale prezentei Convenţii nu vor
fi dependente în întregime de o raportare sau plângere depusă de victimă, dacă infracţiunea a fost comisă în
întregime sau parţial pe teritoriul său, precum şi că procedurile pot continua chiar dacă victima îşi retrage
declaraţia sau plângerea.
105
Articolul 59 conține reglementări despre statutul reşedinţei în contextul migrației și azilului.
106
Art. 33 privește violenţa psihologică și dispune că: „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri
necesare pentru a asigura faptul că este incriminat comportamentul intenţionat de prejudiciere a integrităţii
psihologice a unei persoane prin coerciţie sau ameninţări.”
107
Art. 34 privește urmărirea și dispune că: „Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru
a asigura faptul că este incriminat comportamentul intenţionat de angajare repetată într-un comportament
ameninţător direcţionat către o altă persoană, determinând-o pe aceasta să se teamă pentru siguranţa sa.”
www.poca.ro
88
Pentru restul prevederilor Convenției, ratificarea ei generează obligația adaptării cadrului
juridic. În consecință, legea specială (Legea nr. 217/2003) a fost amendată în mod
corespunzător. Ulterior, a fost adoptat un pachet de legislație secundară și terțiară pentru
implementarea efectivă a noilor reglementări.
În plus, Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și
prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 și Planul
operațional privind implementarea strategiei naționale privind promovarea egalității de
șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021,
aprobate și adoptate prin HG nr. 365/2018 realizează în premieră o abordare integrată și
corelată a celor două domenii.
www.poca.ro
89
Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW)
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului(CRC)
Recomandarea generală nr. 19/1992 privind violența împotriva femeilor
Recomandarea generală nr. 35/ 2017 privind violența de gen împotriva femeilor (care completează Recomandarea generală nr. 19)
Recomandarea generală nr. 33/ 2015 privind accesul femeilor la justiție
Declarația și Platforma de Acțiune de la Beijing
Convenția privind violența și hărțuirea adoptată în cadrul Organizației Internaționale a Muncii (OIM) (2019)
Consiliul Europei
Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Convenţia Consiliului Europei privind Lupta împotriva Traficului de Fiinţe Umane
Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Convenția de la Lanzarote)
Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice (Convenția de la
Istanbul)
Strategia Consiliului Europei privind Egalitatea de Gen 2018-2023
Uniunea Europeană
Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamanetului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în
materie civilă
Directiva 2012/29/UE a Parlamanetului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția
victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului
Directiva 2011/99/UE a Parlamanetului European și a Consiliului privind ordinul european de protecție
Directiva 2011/36/UE a Parlamanetului European și a Consiliului privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea
victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului
www.poca.ro
90
Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019 (Comisia Europeană)
Legislație internă
Constituția României
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
Legea nr. 178/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbați,
republicată, cu modificările și completările ulterioare
OUG nr. 24/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor
infracţiunilor, precum şi a altor acte normative
Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a
violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011
Ordin nr. 2524/2018 al ministrului muncii si justiției sociale privind Metodologia de participare la programele de consiliere
psihologică
Ordinul nr. 2525/2018 al ministrului muncii si justitiei sociale privind aprobarea Procedurii pentru intervenția de urgență
în cazurile de violență domestică
Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor
persoane sau asupra minorilor, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de
Date Genetice Judiciare.
Ordin comun nr. 146/2578/2018 al ministrului afacerilor interne și ministrului muncii și justiției sociale privind modalitatea de
gestionare a cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti
Ordin nr. 28/2019 al ministrului muncii și justiției sociale privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru acreditarea
serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice
Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare
Hotărârea Guvernului nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de
asistență socială și a structurii orientative de personal, cu modificările și completările ulterioare
www.poca.ro
91
Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și
în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie și a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și
interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de
persoane, precum și copiii români migrați victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state
Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare
Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de
organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare
Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare
Hotărârea Guvernului nr. 365/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse și de tratament
între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018 - 2021 și a Planului operațional pentru
implementarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestice pentru perioada 2018 - 2021
Tabelul L5: - Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați privind eradicarea violenței pe
criterii de gen împotriva femeilor și fetelor
www.poca.ro
92
Sfera de aplicare
În România, Legea nr. 217/2003 reglementează explicit doar violența domestică

(limitându-se astfel la sfera privată, fără a include sfera publică). În același timp,
normele penale interne fac referire explicită doar la violența în familie (nu la violența de
gen sau la cea domestică). În contrast, Convenția de la Istanbul se referă în mod expres la
violența de gen și pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor.
În cadrul acestei analize, am utilizat constant formulările violență de gen, violență împotriva
femeilor și violență pe criterii de gen împotriva femeilor, considerând că acestea sunt mult
mai cuprinzătoare în raport cu fenomenul social real și mai compatibile cu prevederile
Convenției de la Istanbul.
În anul 2017, Comitetul CEDAW, în Observațiile finale privind rapoartele periodice

combinate 7 și 8 ale României, își exprima preocuparea față de domeniul de aplicare limitat
al:
- legislației naționale în vigoare privind violența pe criterii de gen împotriva femeilor,

- legislației privind ordinele de protecție,
- strategiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați și violența domestică.
La acel moment, legislația nu cuprindea prevederi despre: (1) violența bazată pe criterii
de gen în afara căminului și (2) violența comisă în uniunile consensuale, și (3) nu făcea
referiri exprese la violul marital și la (4) combaterea violenței împotriva femeilor rome.
În prezent, cu excepția extinderii domeniului de aplicare al Legii nr. 217/2003 la uniunile
consensuale (fapt reflectat și în strategia actuală) și a reglementării ordinului provizoriu
de protecție, celelate probleme semnalate de Comitet persistă și în prezent, chiar dacă
au fost înregistrate progrese importante în plan legislativ.
În anul 2017, preocuparea Comitetului CEDAW provenea cu precădere de la faptul că

strategia și legislația națională în domeniu abordau doar fenomenul prevenirii și combaterii
violenței în familie, nu fenomenul violenței domestice sau cel al violenței pe criterii de gen.
În prezent, Legea nr. 217/2003 reglementează doar prevederi privind violența domestică,
dar nu toate formele de violență de gen. Definiția violenței de gen a fost introdusă în
Legea nr. 202/2002, însă fără implicații penale distincte.
Normele penale sunt incidente doar când faptele de violență împotriva femeilor și fetelor
întrunesc elementele obiective și subiective standard ale altor infracțiuni prevăzute de
Codul Penal în vigoare, fără a reglementa o infracțiune distinctă de violență de gen sau
infracțiuni similare. Mai mult, art. 199 din Codul Penal dispune că violența în familie
este circumstanță agravantă pentru anumite infracțiuni (prevăzute la art. 188, art. 189,
art. 193-195) și că, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 193 și 196, săvârșite asupra
www.poca.ro
93
unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, însă
împăcarea înlătură răspunderea penală.
Trebuie să observăm că art. 199 nu ia în calcul explicit dimensiunea de gen, nici violența
domestică sau violența de gen și măcar violența domestică (în sensul extins, stipulat de
Legea nr. 217/2003). De asemenea, trebuie precizat că art. 218 din Codul Penal referitor
la viol, nu se află în seria de articole pentru care sunt incidente prevederile art. 199, nici
nu este reglementat distinct violul marital.
Vom relua o parte dintre aceste aspecte. Înainte, este necesar să trecem în revistă principalele
modificări normative și progresele recente ale legislației speciale.
După adoptarea Legii nr. 174/2018, a fost extinsă explicit sfera de aplicare Legii nr.
217/2003 la actele de violență comise în uniunile consensuale. Prin amendamentele aduse
de Legea nr. 174/2018, în forma actuală, Legea nr. 217/2003:
- definește „violența domestică” la art. 3 drept:

„orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică,
economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori
între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă
agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima;
- extinde sfera de protecție și la alte forme de violență (în sfera domestică): violența
psihologică, fizică,socială și spirituală prin completarea art. 4 alin. (1) cu lit. b), lit.
c). lit.f) și lit. g), forme care nu erau reglementate anterior;
- explică sensul noțiunii de „membru de familie” incluzând la art. 5 lit. c): „persoanele
care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii,
actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul,
ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile
acestora.”
Legea nr. 178/2018 pentru completarea Legii nr. 202/2002 definește la punctul 2 al art. 4
lit. l): „violența de gen” ca fiind: fapta de violenţă direcţionată împotriva unei femei sau,
după caz, a unui bărbat, motivată de apartenenţa de sex. Conform legii, violenţa de gen
împotriva femeilor este violenţa care afectează femeile în mod disproporţionat. Totodată,
violenţa de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele fapte: violenţa
domestică, violenţa sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forţată, avortul
forţat şi sterilizarea forţată, hărţuirea sexuală, traficul de fiinţe umane şi prostituţia
forţată."
Legea nr. 232/2018 pentru modificarea și completarea legii nr. 202/2002 privind egalitatea
de șanse și de tratament între femei și bărbați a interzis în mod expres orice
comportament de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, manifestat atât în
www.poca.ro
94
public, cât și în privat. Implicit, a fost interzisă hărțuirea stradală, aceasta fiind o formă
specifică, recurentă și persistentă de discriminare, dar și de violență împotriva femeilor,
pe criteriile de sex și de gen. Deși legea nu definește expresis verbis hărțuirea stradală,
noua reglementare permite sancționarea efectivă a comportamentelor de hărțuire
manifestate în special în spațiile publice, inclusiv aceasta, prin aplicarea de amenzi
contravenționale în cuantum de 3.000 până la 10.000 de lei, de către Poliția sau
Jandarmeria Română.
Totodată, dacă astfel de acte de hărțuire îndeplinesc și condițiile legale pentru atragerea
răspunderii penale a făptuitorului, îmbrăcând suplimentar forma altor infracțiuni,
atunci urmează a fi aplicate dispozițiile penale incidente.
Reglementarea violenței de gen din cadrul uniunilor consensuale și a anumitor forme

specifice de violență din sfera publică sunt elementele-cheie ale evoluției recente a
legislației în domeniu.
Progresul este, însă, unul parțial întrucât nici legea specială, nici Codul Penal, nici alte
acte normative nu conțin prevederi explicite privind:
 prevenirea, combaterea sau pedepsirea actelor violenței de gen per se;

 violul marital;
 diverse forme de violență împotriva femeilor rome sau împotriva femeilor
aparținând diferitor grupuri vulnerabile, fapt care ignoră caracterul
intersecțional și transversal al violenței împotriva femeilor și pericolul social
multiplicat al acestei convergențe de situații, pentru unele fenomene sociele
prezente la nivelul societății românești (precum „mariajele timpurii”).
Codul Penal dispune că violența în familie este circumstanță agravantă, în art. 199 din
Capitolul III: Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie. Ca atare, violența în
familie nu constituie ea însăși o infracțiune. Aparent, acest lucru nu este necesar fiindcă alte
reglementări acoperă situațiile variate de violență din sfera domestică și din spațiul public –
mai exact prevederile Codului Penal de la Titlul I privind infracțiunile contra persoanei:
Capitolul I privind infracțiunile contra vieții; Capitolul II privind infracțiunile contra
integrității corporale sau sănătății și Capitolul VIII privind infracțiunile contra libertății și
integrității sexuale.
Așadar, deși nu putem vorbi despre o lacună legislativă, ne confruntăm, totuși, cu o

vulnerabilitate normativă. Reglementările penale interne existente, în formularea
actuală, nu surprind pericolul social complex al violenței de gen în general, nici pericolul
social suplimentar pe care îl poartă cu sine violența de gen, ca element de fapt în
comiterea altor infracțiuni (altele decât cele asupra unui membru de familie – care cad
sub incidența art. 199).
www.poca.ro
95
Vulnerabilitatea legii rezultă din faptul că nici prevederile penale menționate, nici legea
specială nu realizează o reglementare care să protejeze femeile și fetele neechivoc,
exhaustiv și explicit – adică în fața tuturor formelor de violență, în toate domeniile și în
toate contextele vieții sociale, ținând cont și de particularități intersecționale cu care se
confruntă, conform datelor, anumite grupuri marginalizate. Or, obiectivul Convenției de
la Istanbul este tocmai acesta.
Conform punctului de vedere formulat de Direcția Prevenire și Combatere Violență

Domestică din cadrul ANES:
„Propunerea privind modificarea art. 199 din Codul Penal (formulată în cadrul Grupului de
lucru privind implementarea Convenției de la Istanbul, constituit din reprezentanți la nivel
interministerial și din experți în domeniu, care a reunit specialişti din principalele ministere
și instituții cu atribuţii în domeniu: Agenția Națională pentru Egalitatea de Şanse între
Femei şi Bărbaţi, în calitate de organism coordonator, Ministerul Afacerilor Externe,
Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii,, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Public,
Ministerul Sănătății, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Consiliului Național al Magistraturii și alți specialiști în
drept cu expertiză relevantă) avea următorul cuprins: Art. 199 alin. (2) În cazul
infracţiunilor prevăzute la art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de familie,
acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Împăcarea părților nu înlătură răspunderea
penală. Deoarece, potrivit competențelor, inițiativa privind modificarea legislației în materie
penală aparține Ministerului Justiției, ANES a depus, în mod repetat, diligențe în vederea
inițierii demersurilor de exercitare a inițiativei legislative a Ministerului Justiției pentru
Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal (elaborat in cadrul Grupului de lucru aminit). Potrivit art. 199 Cod penal – violența în
familie – este prevăzută doar sub formă de circumstanță agravantă, și nu de infracțiune de
sine-stătătoare, putând fi aplicată în cazul infracțiunilor de la art. 188, art.189, art.193-196,
prin majorarea maximului special al pedepselor cu o pătrime. Astfel, se poate observa faptul
că art. 218 din codul Penal [n.a. privind violul] nu se află în seria de articole pentru care
sunt incidente prevederile art. 199. Acest lucru, poate fi explicat prin inexistența ca
infracțiune de sine-stătătoare a violului marital (propunere de reglementare nesusținută de
de către Ministerul Justiției).”
Adăugăm că, pentru o armonizare substanțială cu normele și cu principiile Convenției

de la Istanbul și pentru îndeplinirea de fond a altor angajamente politice și juridice
asumate la nivel european și internațional, precum Declarația și Platforma de acțiune
Beijing care prevede că Statele părți trebuie să condamne violența împotriva femeilor, în
toate formele sale – este necesară o completare corespunzătoare a sferei de
reglementare și de aplicare. La acestea se adaugă și standardele fixate prin Convenția
privind hărțuirea și violența adoptată recent în cadrul OIM, în 2019. Aceste prevederi
www.poca.ro
96
impun urgentarea completării cadrului normativ și adoptarea unor politici publice
corespunzătoare. Până atunci, inconsistențele legislative semnalate pot fi compensate de
modul în care este aplicată legea, în special de către magistrați, în așa fel încât să fie
luate în calcul dimensiunea de gen a actelor de violență și principiul egalității de șanse și
de tratament între femei și bărbați. Desigur, pentru ca acest lucru să fie realizabil, este
necesară formarea adecvată a juriștilor, în general, aspect susținut și de Recomandarea
generală nr. 33 a Comitetului CEDAW.
Interzicerea practicilor vătămătoare
Un progres obținut prin ultima amendare a Legii nr. 217/2003 este interzicerea expresă
a utilizării argumentelor de natură culturală sau religioasă pentru justificarea unor
practici vătămătoare care echivalează cu acte de violență domestică. Din pacate,
interdicția se limitează la acest domeniu, nefiind aplicabilă tuturor formelor de violență
de gen.
Art. 4 alin. (2) stipulează că: „În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura,
religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de
violență definite în prezenta lege”. Această prevedere este importantă din cel puțin trei puncte
de vedere.
În primul rând, aliniază, în limita sferei sale de aplicare, legislația internă la standardele
internaționale prevăzute de:
 Art. 12 din Convenția de la Istanbul, privind obligațiile generale ale statelor

semnatare, conform căruia: „părțile vor lua toate măsurile legislative necesare pentru a
promova schimbările în modelele sociale și culturale de comportament al femeilor și
al bărbaților, în vederea eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor și a altor
practici care sunt bazate pe ideea inferiorității femeilor sau pe roluri stereotipale
pentru femei și bărbați” (alin. 1) și „părțile se vor asigura că obiceiul, cultura, religia,
tradiția sau așa-numita onoare nu vor fi considerate drept justificare pentru orice acte
de violență acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenții” (alin. 2).
 Obiectivele strategice din Declarația și Platforma de acțiune Beijing, care recomandă

Guvernelor, pentru îndeplinirea acestor obiective să nu admită invocarea obiceiurilor,
tradițiilor sau a practicilor religioase care constituie sau generează violență pe criterii
de gen împotriva femeilor și fetelor;
 Recomandarea generală nr. 35 din 2017 privind violența de gen împotriva femeilor
(care completează Recomandarea generală nr. 19), care include în măsurile
legislative privind condamnarea și pedeapsa pe care trebuie să le adopte Statele părți:
www.poca.ro
97
eliminarea practicilor vătămătoare, precum căsătoria timpurie a copiilor, căsătoria
forțată și mutilarea genitală a femeilor.
În al doilea rând, introducerea acestei prevederi constituie o interdicție expresă și

neechivocă a excepțiilor culturale sau religioase cu caracter abuziv în cazurile unde este
prezentă violența domestică.
În 2017, Comitetul CEDAW constata absența unor măsuri din partea statului român în ce
privește prevenția practicilor dăunătoare și în legătură cu căsătoriile timpurii sub vârsta de 18
ani. În acest sens, Comitetul CEDAW recomanda expres statului român să adopte acțiuni
urgente pentru a preveni căsătoriile timpurii, prin creșterea gradului de conștientizare
al impactului extrem de negativ al acestei practici asupra fetelor, în conformitate cu
Recomandările generale comune nr. 31 și nr. 18 ale CEDAW. Totodată, CEDAW
recomanda expres statului român modificarea legislației pentru a elimina orice excepție
care ar putea conduce la acceptarea căsătoriilor sub vârsta de 18 ani, precum și
urmărirea penală sau pedepsirea adecvată a autorilor acestor practici dăunătoare.
În România, excepția culturală108 nu este o instituție juridică reglementată per se, dar este
invocată implicit sau explicit în unele litigii în care elementele și argumentele culturale sau
religioase pot părea decisive pentru situația de fapt, de exemplu în cazul spețelor derivate din
mariaje timpurii. 109 În aceste cauze, deși nu pot fi reținute drept circumstanțe atenuante
legale, excepțiile culturale pot ajunge să opereze drept circumstanțe atenuante judiciare. În
absența unor criterii expres prevăzute de lege, aplicarea unor circumstanțe atenuante bazate pe
argumente culturale poate fi riscantă în măsura în care recunoaște tacit sau contribuie implicit
la perpetuarea practicii vătămătoare respective. De aceea, în doctrina de specialitate care a
dezvoltat teoria excepției culturale, testul aplicării legitime a excepțiilor culturale include,
între altele, două criterii: dacă practica produce vătămări și dacă practica perpetuează
patriarhatul110.
Absența unei astfel de interdicții era, până la amendarea Legii nr. 217/2003 prin Legea
nr. 174/2018, o reală lacună legislativă, implicit remediată prin dispozițiile art. 4 alin.
108
A se vedea: F. Palermo, M. Nicolini, For a New Semantics of Cultural Differences: Cultural Exception and
the Law, în Polemos – Journal of Law, Literature and Culture, vol. 8, nr. 1/2014, p. 95.și A.D. Renteln, The
Cultural Defense, New York, Oxford University Press, 2008.
109
A se vedea:
- Constantin, Măriuca-Oana, „Tipare de aplicare a legii penale în jurisprudența din România conexă
cutumei mariajelor timpurii”, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2016, ISSN: 1841-4710 și
- Constantin, Măriuca-Oana, „Un punct de vedere asupra rolului magistraților în problematica diversității
culturale” Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2017, ISSN: 1841-4710.
110
A se vedea I. Ruggiu, Il giudice antropologo e il test culturale, în Questione Justizia nr. 1/2017
www.poca.ro
98
(2). Noua reglementare poate fi invocată și aplicată inclusiv în spețele penale derivate
din așa-zisa cutumă a mariajelor timpurii, fenomen social ce nu a fost încă eradicat
total.
Singura problemă care persistă și pe care am semnalat-o și am detaliat-o în prima parte

a acestui capitol este statutul juridic încă incert al „mariajelor timpurii”, care nu sunt
enumerate în lege expres între formele de violență împotriva femeilor. Cu toate acestea,
ele pot fi încadrate acolo, întrucât lista enumerată de legislație are doar caracter
exemplificativ.
Jurisprudența penală anterioară din România având ca obiect infracțiuni de act sexual
cu minor și instigare la act sexual cu minor, rele tratamente aplicate minorului sau viol,
rezultate din mariaje timpurii, conține exemple frecvente de utilizare a argumentelor
culturale pentru a justifica practici vătămătoare și cu caracter patriarhal. Prin urmare,
în al treilea rând, art. 4 alin. (2) contribuie implicit și la soluționarea unor vulnerabilități
intersecționale.
O altă vulnerabilitate care persistă se regăsește la nivelul aplicării ei, din cauza unei
vizibilități slabe a legislației și a problematicilor specifice domeniului, atât pentru
justițiabili, cât și pentru avocați sau magistrați. De altfel, o problemă semnalată
anterior, în 2017, de Comitetul CEDAW, în Observațiile finale ale privind rapoartelor
periodice combinate 7 și 8 ale României este tocmai jurisprudența redusă care utilizează
prevederile acestui act normativ, chiar și în situații în care aplicarea lui este necesară.
Pe baza acelorași considerente, Observațiile reiterau o recomandare anterioară (A/55/38,

paragraful 305) în care se menționează că România trebuie să se asigure de faptul că:
Convenția (CEDAW), Protocolul opțional la aceasta, recomandările generale ale
Comitetului, opiniile sale privind comunicările individuale și anchetele sale, precum și
legislația națională relevantă, constituie o parte integrantă a educației și formării
juridice pentru toți judecătorii, procurorii și avocații, pentru a le permite să aplice
Convenția în mod direct și/sau să interpreteze normele interne în conformitate cu
aceasta.
Protecția victimelor
În 2017, în Observațiile finale privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României,

Comitetul își exprima preocuparea în legătură cu următoarele aspecte corelate:
 faptul că poliția intervine în cazurile de violență pe criterii de gen împotriva

femeilor numai în baza mandatelor instanțelor, observând astfel o colaborare
insuficientă între instanțe, poliție și asistenți sociali în cazurile de violență în
familie;
www.poca.ro
99
 ratele ridicate de retragere a plângerilor de către victime și lipsa de urmăriri
penale ex-officio pentru infracțiunile de violență pe criterii de gen, precum și
utilizarea medierii în cazurile de violență în familie;
 existența cerinței justificării legale a violenței suferite pentru solicitarea unui
ordin de protecție, a ratelor scăzute de emitere a acestora, a implementării slabe
a ordinelor de protecție, precum și a eficienței limitate a distanțelor de securitate
impuse și a ratelor scăzute de investigare pentru încălcarea proprietății și
urmărirea victimei.
În consecință, în 2017, Comitetul CEDAW recomanda statului român:
 să introducă ordinele de protecție eliberate de poliție, în plus față de ordinele de

protecție existente în instanță, să furnizeze rapid un temei juridic pentru emiterea
ordinelor de protecție de urgență și să le aplice atât persoanelor căsătorite, cât și celor
aflate în uniuni consensuale;
 să accelereze punerea în aplicare a inițiativelor poliției pentru a preveni retragerea

plângerii de către victimă, introducerea urmăririi penale ex-officio pentru infracțiunile
de violență pe criterii de gen împotriva femeilor și să se asigure că respectivele cazuri,
inclusiv de violență domestică, nu sunt supuse în niciun caz procedurilor de mediere;
 să ușureze sarcina aducerii de probe victimelor care solicită ordine de protecție, să

garanteze punerea lor în aplicare de către poliție și instanțe, să garanteze accesul la
asistență juridică gratuită în procedurile legate de ordinele de protecție, să consolideze
colaborarea dintre poliție și asistenții sociali în investigarea cazurilor de violență
criterii de gen împotriva femeilor și fetelor și să ia măsuri pentru a preveni în mod
eficient încălcarea proprietății și urmărirea victimei de către agresor.
Amendamentele aduse în 2018 reglementează, în materie administrativă, o formă

specifică de protecție a victimelor violenței domestice aflate în situații de pericol iminent
– ordinul de protecție provizoriu (OPP)111. Acest instrument este distinct de ordinul de
protecție (OP)112 reglementat în 2002, având caracter complementar față de acesta.
Potrivit noilor reglementări interne, OPP este emis de către polițist, de
îndată, executoriu, fără termen și fără somație și are o valabilitate de 5 zile
care poate fi prelungită până la emiterea ordinului de protecție. Conform
actualei reglementări, polițistul are dreptul și obligația să se deplaseze la domiciliul
victimei, să intre în domiciliu chiar si cu forța și să emită un OPP prin care
111
A se vedea art. 22 din Legea nr. 217/2003 cu modificările și completările ulterioare.
112
A se vedea art. 23 din Legea nr. 217/2003 cu modificările și completările ulterioare.
www.poca.ro
100
să înlăture de îndată agresorul chiar și în cazurile în care acesta este
proprietarul imobilului.
Dacă riscul pentru victimă este mare, polițistul emite un OPP prin care pot fi
dispuse următoarele măsuri față de agresor:
 evacuarea din domiciliu cu interdicția de a reveni pe toată durata OPP;

 stabilirea unei distanțe minime de apropiere de victimă (de domiciliu, de locul
de muncă, de școală, după caz), confiscarea cheilor, a armelor etc.
Întocmai ca în cazul OP, OPP este monitorizat ulterior de către polițiști, iar
nerespectarea măsurilor dispuse constituie infracțiune pentru care este prevăzută
pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 1 lună și 1 an. După emiterea OPP polițistul
trebuie să se asigure că și drepturile agresorului sunt respectate prin măsuri care
vizează informarea corectă și respectiv îndrumarea și orientarea acestuia către
un serviciu social specializat pentru găzduire și consiliere.
OPP extinde prerogativele polițiștilor în sensul de a asigura protecția victimelor prin

înlăturarea imediată a agresorului din domiciliu în situațiile de pericol imediat, în acord
cu prevederile art. 52 din Convenția de la Istanbul care dispune că:
„Părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura
faptul că autorităților competente le este acordată puterea de a dispune, în situații
de pericol imediat, ca un autor al violenței domestice să părăsească domiciliul
victimei sau al persoanei la risc pentru o perioadă de timp suficientă și de a-i
interzice agresorului să intre în domiciliu sau să contacteze victima sau persoana
la risc. Măsurile adoptate conform prezentului articol vor da prioritate siguranței
victimelor sau celei a persoanelor la risc.”
De asemenea, reglementarea OPP este în deplină concordanță cu jurisprudența CEDO, care a

confirmat într-o serie de spețe că obligația statelor de a proteja viața persoanelor aflate sub
jurisdicția lor „presupune implementarea unei legislații penale concrete care să descurajeze
atingerile aduse persoanei și care se bazează pe un mecanism de punere în aplicare conceput
pentru prevenirea, eliminarea și sancționarea încălcărilor. Acest lucru poate însemna, de
asemenea, însărcinarea autorităților cu obligația pozitivă de a lua în mod preventiv măsuri de
ordin practic pentru protejarea individului a cărui viață este amenințată de actele criminale ale
altor persoane”113.
113
A se vedea Opuz v. Turcia, cererea nr. 33401/02CEDO 2009, pcr. 128-130 și 183-202 și Hüseyin PAȘALI și
alții împotriva Turcia, Cererea nr. 26029/11, depusă la 7 martie 2011 și comunicată la 7 septembrie 2018.
www.poca.ro
101
Scopul noii reglementări este asigurarea posibilității de intervenție imediată și adecvată
din partea tuturor factorilor responsabili de sprijinul victimelor violenței domestice și
reflectă o abordare centrată pe victimă și pe prevenirea violenței domestice, conformă
cu standardele internaționale. Recomandarea generală nr. 35 sublinia în secțiunea privind
măsurile legislative cu caracter general că: „în toate situațiile, statele părți trebuie să se
asigure că interesele victimelor sau ale supraviețuitoarelor sunt considerate și primesc
prioritate, fără a le periclita sau limita capacitatea de a reclama violența a cărei victime au fost
către autoritățile și serviciile competente”.
Rezultă că reglementarea OPP este un progres important în direcția satisfacerii

obligațiilor care îi revin statului român în plan legislativ după ratificarea Convenției de
la Istanbul, dar și pentru respectarea recomandărilor Comitetului pentru Eliminarea
tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (atât cele generale, cât și cele
specifice pentru România).
Pe baza datelor furnizate de ANES conform datelor primite de la IGPR, rezultă că, în
anul 2018 au fost emise 3775 de ordine de protecție, iar în primele 7 luni ale anului 2019
au fost emise 4166 de ordine de protecție și 4195 de ordine provizorii de protecție.
Implementarea efectivă a noilor reglementări
Adoptarea unui pachet de legislație terțiară necesar pentru implementarea

efectivă a prevederilor Legii nr. 174/2018 privind modificarea și completarea
Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, este
un alt progres în plan legislativ, care contribuie la armonizarea cadrului
juridic intern cu reglementările Convenției Consiliului Europei privind
prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.
Enumerarea de mai jos este preluată din Raportul de monitorizare a stadiului
implementării Planului Operațional pentru Implementarea Strategiei Naționale
privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021:114
 Ordinul comun MMJS/MAI nr. 146/2578 din data de 18 decembrie 2018

privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică de
către polițiști, publicat în Monitorul Oficial nr. 1110 din 28.12.2018. Actul
normativ stabilește procedura de intervenție a polițiștilor, de cooperare cu
celelalte instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței
domestice, metodologia de utilizare a formularului de evaluare a riscului și
114
A se vedea pe larg: Raportul de monitorizare din 2016 a stadiului implementării Planului general de acțiuni
pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada
2014-2017.
www.poca.ro
102
procedura de emitere a ordinului de protecție provizoriu, precum și cea
de punere în executare a acestuia.
 Ordinul nr. 2524/2018 al ministrului muncii si justiției sociale privind

Metodologia de participare la programele de consiliere psihologică,
publicat în Monitorul Oficial nr. 74/30.01.2019. Obiectul de reglementare
al ordinului vizează Metodologia privind modalitatea de participare la
programele speciale de consiliere psihologică, organizate de către serviciile de
specialitate publice sau private. Actul normativ are ca element central atât
nevoile victimei, cât si ale agresorului, din perspectiva dezvoltării unor
măsuri concrete de prevenire a faptelor de violență domestică. În acest
context, în cadrul măsurilor care au ca scop rezolvarea problemei
violenței domestice, consilierea psihologică a agresorului reprezintă o
necesitate pentru reducerea comportamentului violent al acestuia și
sporește eficiența intervenției, precum și șansele refacerii echilibrului
familial.
 Ordinul nr. 2525/2018 al ministrului muncii si justiției sociale privind

aprobarea Procedurii pentru intervenția de urgență în cazurile de
violență domestică, publicat în Monitorul Oficial nr. 95/06.02.2019. Prin
acest ordin a fost aprobată procedura pentru intervenția de urgență în
cazurile de violență domestică, precum și instrumentul specific de
evaluare a gradului de risc realizată de către personalul din cadrul
SPAS/DGASPC, respectiv fișa de evaluare a gradului de risc, din
perspectiva acordării serviciilor sociale.
Ordinul nr. 146/2578/2018 din 11 decembrie 2018 privind modalitatea de gestionare a

cazurilor de violență domestică de către polițiști dispune la art. 2 alin. (1) că intervențiile
polițiștilor la cazurile de violență domestică se realizează ca urmare a sesizărilor: a) „prin
sistemul național unic pentru apeluri de urgență; b) formulate în scris sau oral, direct ori
telefonic la sediul unităților de poliție de către persoanele implicate în actele de violență
domestică, de către persoanele care au asistat la producerea actelor de violență domestică sau
de către alte persoane; c) din oficiu.” Alin. (2) stabilește că, în situația prevăzută la alin. (1)
lit. b), polițistul care preia sesizarea va gestiona intervenția și emiterea ordinului de protecție
provizoriu, indiferent dacă victima reclamă sau nu săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală, aplicând în mod corespunzător prevederile prezentului ordin. Legea nr. 217/2003
pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările și
completările ulterioare stipulează, la art. 22^4 alin. (7) (nou introdus) că autoritățile și
instituțiile publice competente au obligația ca, din oficiu sau la solicitarea unităților de
poliție ori a oricărei persoane interesate, să pună în aplicare măsuri de protecție urgente
www.poca.ro
103
și specifice cu privire la minori, persoane cu dizabilități sau persoane cu nevoi speciale,
vizate de ordinul de protecție provizoriu. Este de remarcat că această nouă
reglementare se referă în mod specific la trei categorii de grupuri vulnerabile, generând,
într-o anumită măsură, premisele unei abordări intersecționale. Considerăm că sfera de
aplicare a acestei prevederi ar trebui să fie extinsă explicit, pentru a putea trata cu
aceeași diligență și alte situații de vulnerabilitate.
Relevante pentru identificarea grupurilor celor mai vulnerabile sunt Recomandările nr.
28 și nr. 33, în care Comitetul CEDAW a confirmat că discriminarea împotriva femeilor
a fost inextricabil corelată de alți factori. Jurisprudența Comitetului a subliniat că,
printre acești factori, se numără: „originea etnică, culoarea pielii, apartenența la o
minoritate, statutul marital, maternitatea, vârsta, apartenența la mediul rural sau
urban, starea de sănătate, infectarea cu HIV/SIDA, dizabilitatea, proprietatea,
orientarea sexuală sau identitatea de gen, analfabetismul, statutul de refugiat, solicitant
de azil sau apatrid, privarea de libertate, statutul de lucrătoare sexual sau de victimă a
traficului de persoane, statutul de casnică, situațiile de conflict armat sau izolare
geografică, stigmatizarea femeilor care luptă pentru drepturile lor.” Dat fiind că femeile
se confruntă cu forme variate și intersectate de discriminare, fapt care are un impact
agravant, Comitetul apreciază că violența de gen poate afecta femeile și fetele în mod
diferit și într-un grad diferit, iar acest lucru constrânge statele să adapteze reacțiile
legislative și politice în mod corespunzător.
Implementarea acestor progrese legislative rămâne, totuși, problematică fără o

pregătire corespunzătoare cu privire la fenomenul violenței pe criterii de gen a
personalului care gestionează cazurile de violență la toate nivelurile (poliție, asistenți
sociali, medici, justiție). În plus, pe termen lung, sunt indispensabile măsuri care să
abordeze cauzele profunde ale fenomenului, prin intermediul formării specifice
domeniului.
Accesul victimelor la servicii sociale
O obligație importantă care revine statelor semnatare ale CEDAW și ale Convenției de la
Istanbul este aceea de a se asigura în mod efectiv că femeile și fetele victime ale violenței
bazate pe criteriul de gen beneficiază de acces liber și fără obstacole la asistență medicală și
psihologică, la adăposturi sigure aflate la distanțe rezonabile, precum și la servicii de
consiliere și reabilitare în toate regiunile.
În acest sens, Legea nr. 174/2018 din 13 iulie 2018 privind modificarea și completarea Legii
nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie reglementează la art. 13
alin. (1) lit. c) obligația autorităților administrației publice locale de a înființa direct, în
parteneriat public sau, după caz, în parteneriat public-privat, servicii sociale pentru prevenirea
www.poca.ro
104
și combaterea violenței domestice și de a susține funcționarea acestora. Art. 15 prevede
tipurile de servicii sociale la care pot avea acces victimele violenței domestice.
Trebuie menționat și Ordinul nr. 28/2019 al ministrului muncii și justiției sociale

prin care au fost aprobate noile standarde minime de calitate pentru
serviciile sociale din domeniul violenței domestice, publicat în Monitorul
Oficial nr. 90/05.02.2019 completează reglementările existente, mai precis:
 Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor

sociale, cu modificările și completările ulterioare;
 Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea
Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-
cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu
modificările și completările ulterioare;
Măsura legislativă a completării cadrului juridic aplicabil constituie un progres, dar

rămân persistente, următoarele probleme, în special la nivel de implementare:
 Cerința la adresa victimei de a prezenta documente de identitate pentru a

avea acces la adăposturile și serviciile de sănătate, conform Standardului 2,
Punctul 1 din Ordinul nr. 28/2019;
În acest sens, trebuie precizat că Standardul 2 pct. 1 prevede că „Adăpostul elaborează şi

aplică o procedură proprie de admitere, care face parte integrantă din regulamentul de
organizare și funcționare”. Acestea trebuie să facă parte din dosarul beneficiarului, însă,
formalitățile pot fi ulterioare accesului în serviciile sociale. Nu există nicio condiționare
legală propriu-zisă cu privire la prezentarea documentelor de identitate, dar nici norme
sau politici unitare care să evite condiții exagerat de stricte ce pot avea efectul contrar
al scopului pentru care au fost formulate. În ceea ce privește serviciile de sănătate, acestea
exced competenței serviciilor sociale fiind furnizate numai de catre unitatile sanitare;
 Lipsa de conștientizare publică a mecanismelor de recuperare;
Raportul de monitorizare din 2016 a stadiului implementării Planului general de acțiuni

pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul egalității de șanse între femei și
bărbați pentru perioada 2014-2017 este unul dintre documentele care indică două fenomene
complementare și problematice: pe de o parte, cunoașterea și informarea insuficicente ale
victimelor și ale potențialelor victime; pe de altă parte insuficienta pregatire a
profesioniștilor în domeniu, fapt ce împiedică acordarea unui sprijin cu adevărat
eficient victimelor. Aceste două probleme au caracter persistent și se impune
remedierea lor prin măsuri legislative și nelegislative.
www.poca.ro
105
 Stadiul colaborării dintre poliție și asistenții sociali în investigarea
cazurilor de violență pe criteriul de gen împotriva femeilor și fetelor și în
vederea prevenției eficiente;
Este absolut necesară cooperarea interinstituțională efectivă și eficientă între toți actorii
implicați în gestionarea problematicii violenței domestice si violenței bazate pe criterii de gen
atât pentru prevenire, cât și pentru protectia victimelor.

bărbați pentru perioada 2014-2017 pentru Pilonul Prevenirea și Combaterea Violenței
Domestice centralizează date statistice din domeniul violenței domestice în România, mai
exact, numărul total al cazurilor de violență domestică ce au beneficiat la cerere de servicii
sociale, în perioada 2009-2018.
Observăm, de la început, câteva dintre limitele acestor date. În primul rând, ele vizează
exclusiv violența domestică, nu și situații de violență în afara căminului. În al doilea
rând, așa cum am evidențiat în această sub-secțiune, a existat o evoluție a definiței legale
a violenței domestice. Raportul urmărește datele care au fost strânse conform cu
definiția legală aplicabilă în momentul colectării lor. Prin urmare, situațiile de violență
domestică incluse pentru 2009 se raportează la un alt orizont conceptual asupra acestui
fenomen decât datele din 2018, ulterioare modificărilor legislative privind sfera violenței
domestice. În al trelea rând, raportul conține doar cazurile de violență domestică ce au
beneficiat la cerere de servicii sociale. În al patrulea rând, datele nu sunt colectate
segregat astfel încât să surprindă aspecte intersecționale, singurul grup vulnerabil
vizibil fiind cel al minorilor. Cu atenția cuvenită pentru aceste detalii, menționăm că, în baza
raportului, în anul 2011 au fost înregistrate 12205 cazuri de violență domestică din care 1723
de victime adulte de sex feminin și 10787 de victime minori cu vârste cuprinse între <1 și 17
ani. Comparativ, în anul 2018 (date parțiale) au fost înregistrate 13182 de cazuri de violență
domestică din care 2149 de victime adulte de sex feminin și 172 de sex masculin, precum și
10861 de victime copii cu vârste cuprinse între <1 și 17 ani. Raportul evidențiază că, în ceea
ce privește evoluția fenomenului violenței domestice din anul 2018 (față de anul 2017),
numărul cazurilor a crescut cu 0,6%. Tot Raportul subliniază că „datele pe care le conține nu
reprezintă dimensiunea reală a fenomenului, ci doar numărul victimelor violenței domestice
beneficare de servicii sociale, înregistrate și centralizate la nivel național de către ANES,
extrase de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), instituții
aflate în subordinea consiliilor județene și ale consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului
București. [...] Astfel, cazurile de violență domestică înregistrate și centralizate la nivel
național de ANES reprezintă, în fapt, numărul de cazuri care au fost raportate și înregistrate la
nivelul autorităților locale.” Creșterea numărului de cazuri înregistrate începând cu anul
www.poca.ro
106
2012 nu a însemnat în mod obligatoriu o creștere a fenomenului violenței domestice, ci
poate reflecta o îmbunătățire sau o vizibilitate mai mare a mecanismelor legale și
instituționale de protecție împotriva violenței domestice. Cu toate acestea, absența unor
date complete care:
 să includă toate tipurile de violență pe criterii de gen, deopotrivă cele
incriminate penal, cât și cele sancționate civil, atât din sfera rivată, cât și
din spațiul public;
 să centralizeze în mod distinct situația diferitelor grupuri vulnerabile
pentru fiecare dintre aceste forme de violență;
 să reflecte diferențe specifice la nivel local, pentru fiecare județ în parte,
precum și la nivel central;
 să nu se limiteze la sfera serviciilor sociale, ci să detalieze și evoluția
cazurilor la nivel judiciar, acolo unde aest lucru este posibil.
Doar îmbunătățirea mecanismelor de colectare a datelor și colectarea lor reală, cât mai
completă li eficientă, care să reducă omisiunile și să ofere atât o perspectivă de
ansamblu cât și una de detaliu poate oferi o imagine completă. Prezenta analiză
diagnostic a lucrat cu date limitate și într-un orizont de timp redus. Este esențial ca în
perioada următoare să fie desfășurate studii suplimentare și complete asupra
fenomenului vizibilității de gen, mai ales din cauză că, în ciuda evoluției legislației și a
creșterii numărului de cazuri beneficiare de asistență socială, acest număr rămâne redus
comparativ cu amploarea reală a fenomenului, exclude forme specifice de violență
(precum, de exemplu, situația mariajelor timpurii care nu echivalează cu o căsătorie
forțată), vizibilitatea legislației și a noilor mecanisme de protecție este în continuare
redusă, iar cazurile de violență domestică sunt în continuare subreprezentate în
instanțe. Vom detalia aceste elemente în secțiunea următoare.
Accesul la justiție
Teme cu caracter general

Accesul la justiție este un drept fundamental (consacrat, sub diferite formulări, în Declarația
Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților
Fundamentale și de Carta Drepturilor Fundamentale în Uniunea Europeană). În același
timp, accesul la justiție este un concept central și o temă de bază în domeniul extins al
justiției115. Această analiză se concentrează asupra unei sub-teme, constând în accesul la
115
Conform art. 15 din Convenția ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva
Femeilor: (1) Statele părți recunosc egalitatea femeii cu bărbatul în fața legii. (2) Statele părți recunosc femeia,
www.poca.ro
107
justiție al victimelor violenței pe criterii de gen.
Recomandarea generală nr. 33 a Comitetului pentru Eliminarea tuturor formelor de

Discriminare împotriva Femeilor din 3 august 2015 privind accesul femeilor la justiție
consemna obligația statelor semnatare CEDAW de a se asigura că victimele au acces la
justiție și la remedii efective, în conformitate cu prescripțiile generale formulate de
Recomandarea nr. 33.
În 2017, Comitetului remarca măsurile pozitive luate de statul român pentru a facilita
accesul femeilor la justiție, inclusiv instituirea unui sistem public de asistență juridică și
consolidarea capacității magistraților în materia combaterii discriminării. Cu toate
acestea, Comitetul își exprima preocuparea față de câteva vulnerabilități corelate
legislației aplicabile și implementării ei:
 stigmatizarea victimelor, inclusiv în ceea ce privește violența psihologică și

economică, hărțuirea sexuală și violul marital;
 subreprezentarea în instanțe a cazurilor de violență împotriva femeilor și
fetelor;
 ratele ridicate de retragere a plângerilor de către victime;
 lipsa de urmăriri penale ex-officio pentru infracțiunile de violență pe
criterii de gen.
Totodată, Comitetul semnala lipsa consolidării capacității poliției și a sistemului judiciar
în ceea ce privește luarea de măsuri în cazurile de violență pe criteriul de gen, într-un
mod care ia în calcul în mod adecvat dimensiunea și particularitățile de gen. Noile
reglementări adoptate după ratificarea Convenției de la Istanbul au abordat în mod direct cel
puțin o parte dintre problemele semnalate de Comitet.
Sesizarea din oficiu

Posibilitatea sesizării din oficiu în cazurile în care violența de gen este incidentă ca
element al situației de fapt, nu este consacrată ca regulă, ci depinde de tipul incracțiunii
cu care se „intersectează” și dacă normele penale prevăd posibilitatea sesizării din oficiu
pentru infracțiunea respectivă.
în materie civilă, ca având o capacitate juridică identică cu aceea a bărbatului și aceleași posibilități pentru a o
exercita. Ele îi recunosc, în special, drepturi egale în ceea ce privește încheierea de contracte și administrarea
bunurilor și îi vor acorda același tratament în toate fazele procedurii judiciare. (3) Statele convin ca orice
contract și orice act privat, de orice natură, având un efect juridic care vizează limitarea capacității juridice a
femeii, trebuie să fie considerat ca nu și neavenit. 4. Statele părți vor acorda bărbatului și femeii aceleși drepturi
în ceea ce privește legislația referitoare la dreptul persoanelor de a circula liber și de a-și alege reședința și
domiciliul lor.
www.poca.ro
108
Am menționat anterior că, art. 199 dispune că violența în familie (nu violența domestică
sau de gen) constituie circumstanță agravantă pentru anumite infracțiuni (nu pentru
toate) și că urmărirea penală poate fi declanșată și din oficiu, nu doar ca urmare a
plângerii prealabile din partea victimei. Aceasta din urmă rămâne însă regula, fără a
exista, măcar ca alternativă, posibilitatea sesizării din oficiu, în cazul unor infracțiuni cu
pericol social foarte grav și pentru care violența pe criteriile de sex și de gen reprezintă o
caracteristică fundamentală. Cel mai relevant exemplu este art. 218 alin. (5) din Codul
Penal care dispune că acțiunea penală pentru fapta de viol prevăzută la alin. (1) și alin.
(2) se pune în mișcare exclusiv la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Așa cum
vom arăta în capitolul următor, din datele statistice, reiese că numărul de victime
agresate sexual este procentual mult mai mare în rândul femeilor.
Considerăm că infracțiunile cu pericol social grav care se pot suprapune și cu violența

pe criterii de sex sau de gen ar trebui să includă explicit și posibilitatea începerii
urmăririi penale din oficiu. Infracțiunile contra libertății și integrității sexuale
prevăzute în Partea Specială a Codului Penal, Titlul I, Capitolul VIII, constituie unul
dintre exemplele relevante.
În această ordine de idei, este util să menționăm că, la data de 29 iunie 2019 a fost
adoptată Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la
persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra
minorilor, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și
funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. Aceste completări vin în
sprijinul persoanelor ce sunt victime ale unor infracțiuni cu pericol social grav (printre
care și cele enunțate mai sus), care constituie în acelașii timp și forme de violență pe
criterii de gen.
Problema împăcării părților și a retragerii plângerii prealabile
Alin. (2) al art. 199 din Codul Penal stipulează că, în cazul infracțiunilor prevăzute de art.
193 (lovirea sau alte violențe) și art. 196 (vătămarea corporală din culpă), săvârșite asupra
unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu. Articolul mai
adaugă că, pentru aceste situații, împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Această
ultimă prevedere a generat dezbateri la nivelul instanțelor privind modul în care trebuie
aplicate creând premisele unei jurisprudențe neunitare. Unele instanțe au reținut că, în
general, împăcarea părților va duce la oprirea procesului penal, în cazul faptei de loviri sau
alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie. Altele au reținut că împăcarea ar avea
efecte asupra procesului doar dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu (lucru
posibil în cazul faptei de loviri sau alte violențe și doar dacă victima este un membru de
familie).
www.poca.ro
109
Divergența a fost generată, în principal, de faptul că împăcarea înlătură răspunderea (și, astfel,
duce la oprirea procesului) doar dacă legea prevede expres această posibilitate. Dar ea nu era
prevăzută expres decât în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru loviri
săvârșite asupra unui membru de familie, s-a făcut din oficiu. Astfel, era neclar ce se întâmpla
când acțiunea penală era pornită în baza unei plângeri prealabile a victimei.
Prin Decizia nr. 11/2019, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și a stabilit că: „Pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită asupra
unui membru de familie prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul
penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al
retragerii plângerii prealabile și nu ca efect al împăcării”. Menționăm că în cauză nu era
vorba despre o neclaritate legislativa ci despre aspecte procedurale legate de
necesitatea asigurării caracterului unitar al soluțiilor pronunțate de instanțele
judecătorești.
Date relevante privind accesul la justiție al victimelor violenței domestice

bărbați pentru perioada 2014-2017 pentru Pilonul Prevenirea și Combaterea Violenței
Domestice subliniază că un indicator relevant pentru fenomenul violenței domestice îl
reprezintă numărul de inculpați trimiși în judecată în cauze care au avut ca obiect fapte ce se
circumscriu cazuisticii violenței domestice, conform datelor furnizate privind activitatea
desfășurată de Ministerul Public în anii 2012-2018. În anul 2018, din datele statistice
preliminare din Raport rezultă că un număr de 1360 de inculpați au fost trimiși în judecată,
precum și un număr de 1647 de victime ale violenței domestice la nivel național. Pentru a
evita subreprezentarea spețelor având ca obiect situații de violență pe criterii de gen sunt
necesare, pe de o parte, coerența legislației care acoperă acest fenomen social și, pe de altă
parte, formarea adecvată a persoanelor din instituțiile implicate direct în soluționarea lor.
Un alt element important care reiese cu claritate din toate datele Raportului menționat
este că, în ce privește violența domestică, minorele și minorii alcătuiesc și rămân cel mai
vulnerabil grup. Acest lucru impune generarea unor instrumente de politici publice care
să abordeze în mod specific acest fenomen. De asemenea, strategia din domeniul
egalității de șanse și de tratament, pentru ambii piloni care o alcătuiesc, trebuie corelată
cu strategiile și reglementările exprese care vizează alte două fenomene sociale grave
unde minorele (și minorii) sunt cele mai expuse victime: traficul de ființe umane și
prostituția forțată.
www.poca.ro
110
Partea a III-a
Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației,

sănătății și participării la viața publică
Gruparea acestor trei domenii în cadrul analizei se datorează mai puțin eventualelor corelații
dintre ele, cât unei trăsături problematice comune sub aspect legislativ. Dacă domeniul
egalității de șanse și de tratament pe piața muncii și cel al combaterii violenței sunt vast
reglementate, în domeniile incluse în această secțiune, integrarea dimensiunii de gen în
reglementările specifice acestor domenii are caracter relativ redus și incipient.
3.2.4. Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul

educației
Educația are un rol pivotal și transformator în consolidarea și promovarea drepturilor omului

și valorilor democratice, fiind o cale către a asigura o egalitate de șanse și de tratament
efectivă între femei și bărbați. După adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului,
dreptul la educație a fost general recunoscut ca drept fundamental. În același timp, egalitatea
de șanse între femei și bărbați este indisolubil legată de dreptul universal la educație, iar acest
lucru implică necesitatea unei abordări centrate pe drepturi, astfel încât toate elevele și toți
elevii nu numai să încheie ciclurile de educație, dar să aibă și șanse egale ulterioare ca urmare
a completării acestora116. Viziunea aceasta este reflectată de instrumente internaționale și
regionale cu caracter obligatoriu, care generează pentru Statele părți angajamentul de a
respecta, proteja și garanta, prin măsuri legislative: accesul, tratamentul egal și șansele egale
dintre femei și bărbați, respectiv dintre fete și băieți, la toate nivelurile educaționale.
Angajamente similare, însoțite de recomandări concrete de implementare, sunt reiterate în
cadrul unor strategii și instrumente politice fără caracter obligatoriu.
În Tabelul L6 am enumerat cele mai relevante documente obligatorii și neobligatorii

internaționale și regionale, precum și normele naționale specifice din sfera asigurării egalității
de șanse între femei și bărbați, respectiv între fete și băieți în domeniul educației.
116
Cadrul de Acţiune pentru Educație 2030.
www.poca.ro
111
Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) – (art. 10 și art. 14)
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (art. 13)
Recomandarea generală nr. 36 din 27 noiembrie 2017 privind dreptul fetelor și femeilor la educație
Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (art. 24)
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (art. 28)
Cadrul de Acțiune pentru Educație 2030 adoptat în 2015 în cadrul UNESCO
Declarația și Platforma de Acțiune de la Beijing
Cadrul de Acțiune Dakar adoptat în cadrul Forumului mondial privind educația în 2000
Consiliul Europei
Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) –
(art. 14)
Strategia pentru egalitate de gen a Consiliului Europei 2018-2021
Recomandarea Consiliului Europei privind integrarea dimensiunii de gen în educație (2007)
Uniunea Europeană
Angajamentul strategic pentru egalitatea dintre femei și bărbați (2016-2019)
Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET2020)
Declarația cu privire la promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (adoptată la Paris, în
2015)
Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la capacitarea fetelor prin educație în UE
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați – Cap. III – art. 14 și 15
O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
Tabelul L6: – Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul educației
www.poca.ro
112
Aspecte generale
Comparând cele două tabele, observăm că reglementările interne din sfera egalității de
gen în educație sunt restrânse atât cantitativ, cât și cu privire la obiectul de
reglementare. În legislația națională, problematica specifică de gen pentru domeniul
educației se rezumă la legea specială și la chestiuni de bază. Dezvoltarea cadrului
normativ al egalității de gen în domeniul educației este necesară din cel puțin trei
motive.
În primul rând, modul în care este abordată egalitatea de gen în educație se repercutează
asupra altor sfere ale vieții publice precum piața muncii, justiția, sănătatea, și în viața privată.
Stereotipurile de gen necontracarate în plan educațional se perpetuează și pot degenera în
violență de gen117. Ele pot, de asemenea, menține, un nivel crescut de toleranță față de
inegalitățile sistemice, practicile vătămătoare și discriminări pe criteriul de sex și de gen în
celelalte sfere ale vieții sociale.
În al doilea rând, în baza instrumentelor internaționale enumerate, atât cele cu caracter

normativ și obligatoriu, cât și cele de natură politică, rezultă angajamente pentru statele
membre constând, între altele, în adoptarea unor măsuri legislative în sfera educației, care să
abordeze impedimentele variate în calea egalității de gen în acest domeniu, nu doar temele
corelate discriminării.
În al treilea rând, domeniului educației este consemnat explicit ca prioritar în Strategia

naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și
prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021: „În cadrul acestui
document strategic, educaţia a fost apreciată ca fiind unul dintre domeniile prioritare de
intervenţie pentru promovarea unei societăţi axate pe respectarea drepturilor omului şi
susţinerea diversităţii”. Strategia a relevat faptul că, dincolo de intervenţii legislative
punctuale, combaterea discriminării de gen per ansamblu este condiţionată de existenţa
unui sistem educativ favorabil egalităţii de şanse și de tratament între femei și bărbați.
Obiectivul general pentru această arie de intervenţie a fost introducerea perspectivei de

gen în educaţie. Mai precis, Strategia menționează ca indicator pentru acest obiectiv o
măsură cu caracter legislativ: adoptarea unui ordin al ministrului educației naționale
privind includerea în curricula școlară a unor noțiuni privind violența de gen și
egalitatea de gen.
117
A se vedea Strategia Consiliului Europei pentru Egalitate de Gen (2018-2023) și Simone
Cusack, Eliminating Judicial Stereotyping. Equal Justice for Women in Gender-based Violence Cases (Raport
transmis către Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile omului la 9 iunie 2014).
www.poca.ro
Reglementarea acestei măsuri are virtutea de a alinia sistemul de educație național la
standarde internaționale și europene, prevăzute de documentele relevante în domeniu.
Menționăm câteva dintre cele mai importante:
 Art. 10 lit. (a) din Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare împotriva femeilor (CEDAW) dispune că: eliminarea tuturor
stereotipurilor privind rolul bărbaților si al femeilor la toate nivelurile și în
cadrul tuturor formelor de învățământ contribuie la eradicarea tuturor formelor
de discriminare pe criteriul de sex și poate fi realizată prin revizuirea
manualelor si curriculei, precum și prin adaptarea corespunzătoare a
metodelor pedagogice. Aceeași viziune este reiterată de Recomandarea generală
nr. 36 din 27 noiembrie 2017 privind dreptul fetelor și femeilor la educație.
 Declarația de la Beijing solicită statelor părți să adopte urgent acțiuni care să

elimine orice discriminare împotriva femeilor și fetelor, iar Platforma de Acțiune
Beijing cuprinde recomandări concrete în cadrul Obiectivului Strategic B12, între
care se regăsește și revizuirea manualelor și a curriculei.
 Recomandarea Consiliului Europei privind integrarea dimensiunii de gen în

educație (2007) reunește un număr consistent de obiective, între care:
o Încurajarea cadrelor didactice să analizeze, să contrazică și să elimine

stereotipurile sexiste conținute de manuale și alte materiale de studiu
(punctul 30);
o Încurajarea fetelor și băieților de a explora varietatea rolurilor sociale, a
activităților și a domeniilor de studiu, de a avea acces egal în aprofundarea
oricărei discipline studiate și la aceleași experiențe de învățare (punctul
35);
o Statele membre trebuie să se asigure că nu este utilizat un limbaj cu
caracter sexist în materialele de studiu sau în procesul educațional și să-și
asume responsabilitatea privind integrarea dimensiunii de gen în educație.
 Convenția de la Istanbul conține prevederi privind educația, astfel încât

reglementările din acest domeniu și implementarea lor să contribuie la eradicarea
tuturor formelor de violență pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor. Art. 14
dispune că statele părți vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare
pentru a include material didactic pe probleme precum egalitatea între femei şi
bărbaţi, rolurile de gen nestereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-
violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen împotriva
femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacităţii în evoluţie a
elevilor, în curricula formală şi la toate nivelurile de educaţie.  
www.poca.ro
 Prin Declarația cu privire la promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale
libertății, toleranței și nediscriminării prin educație, adoptată la Paris, în 2015,
miniștrii statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul educației și Comisarul
European responsabil pentru educație, cultură, tineret și sport au convenit să adopte
în plan legislativ și la nivelul politicilor publice măsuri menite să consolideze inter
alia egalitatea de gen în sfera educației.
Art. 14 alin. (2) din Legea nr. 202/2002 instituie obligația expresă pentru toate instituţiile
de învăţământ de toate gradele şi toţi furnizorii de servicii de formare şi de
perfecţionare, autorizaţi conform legii, de a include în programele naţionale de educaţie
teme şi activităţi privind la egalitatea de şanse și de tratament între femei şi bărbaţi.
Complementar, art. 15 din Legea nr. 202/2002 subliniază rolul Ministerului Educației în:
 instruirea, pregătirea şi informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate

formele de învăţământ, public şi privat, pe tema egalităţii de şanse pentru femei şi
bărbaţi;
 promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în mod direct
sau prin intermediul organelor şi instituţiilor specializate din subordine, prin
recomandări privind realizarea cursurilor universitare, prin instrumente de evaluare
a manualelor şcolare, prin programe şcolare și ghiduri pentru aplicarea programelor
şcolare care să excludă aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi
stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al
bărbaţilor în viaţa publică şi familială;
 monitorizarea modului de respectare a principiului egalităţii de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi, în activitatea curentă a unităţilor de învăţământ.
Prevederile cuprinse în Legea nr. 202/2002 și menționate mai sus sunt utile și necesare în
integrarea dimensiunii de gen în educație. Considerăm că, pentru atingerea obiectivelor
propuse, este necesară și o abordare globală și coerentă. Fără aceasta, dispozițiile legale
amintite nu pot conduce prin ele însele la eliminarea stereotipurilor, inegalităților,
discriminării și, în general, a clivajelor de gen din domeniul educației și nici la
îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor ce revin României ca stat membru al ONU,
Consiliului Europei și Uniunii Europene.
Până la momentul realizării prezentei analize, nu a fost încă adoptat ordinul de ministru
menționat ca indicator în Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru
perioada 2018-2021. Adoptarea lui are caracter urgent. În 2017, Comitetul CEDAW
sublinia „lipsa de conștientizare pe probleme de gen în rândul cadrelor didactice, care
transmit frecvent o înțelegere stereotipă a rolurilor de gen, așa cum sunt ele reflectate în
manualele școlare, și faptul că aceste cărți nu dispun de informații despre rolul istoric al
www.poca.ro
femeilor, inclusiv al femeilor rome, și despre contribuția lor atât în cultura românească,
precum și în știință.” De aceea, Comitetul CEDAW recomanda statului român să
accelereze revizuirea manualelor școlare pentru eliminarea stereotipurilor
discriminatorii pe criterii de gen și etnice, să includă module obligatorii privind educația
pe problemele de gen în programele școlare și să ofere cadrelor didactice formare în
domeniul egalității de gen. De asemenea, Comitetul recomanda consolidarea formării
cadrelor didactice cu privire la drepturile femeilor și egalitatea de gen.
Totodată, prin ratificarea CEDAW, România și-a asumat obligația de a asigura drepturi egale
pentru femei și bărbați în și prin educație. Art. 10 din CEDAW dispune că: Statele părți vor
lua măsurile corespunzătoare pentru a elimina discriminarea împotriva femeilor, cu scopul de
a le asigura drepturi egale cu cele ale bărbaților în ceea ce privește educația și, în special,
pentru a asigura, pe baza egalității între femei și bărbați:
a) aceleași condiții de orientare profesională, de acces la studii și la obținerea de

diplome în toate instituțiile de învățământ, atât în mediul rural, cât și în cel urban;
această egalitate trebuie să fie asiguraă în învățământul preșcolar, general, tehnic,
profesional și în învățământul tehnic superior, precum și în cadrul oricărui alt mijloc
de formare profesională;
b) accesul la aceleași programe, la aceleași examene, la un corp didactic cu o calificare
de același nivel și la școli și echipamente școlare de aceeași calitate;
c) [...]
d) aceleași oportunități de acces la burse și alte subvenții pentru studii;
e) aceleași oportunități de acces la programele de educație continuă, inclusiv la
programele de alfabetizare pentru adulți și la programele de alfabetizare speciale,
îndeosebi în vederea reducerii cât mai rapide a oricărei segregări în domeniul
educației între femei și bărbați;
f) reducerea abandonului școlar în rândul femeilor și organizarea de programe pentru
tinerele fete si pentru femeile care părăsesc școala înainte de finalizarea studiilor;
g) aceleași oportunități de participare la educație fizică și sport;
h) accesul la educație specială care contribuie la sănătatea și bunăstarea familială,
inclusiv informații și consiliere în sfera planificării familiale.
În principiu, sub aspect legislativ, aceste obligații sunt îndeplinite, prin reglementările exprese
care interzic orice fel de discriminare, inclusiv în domeniul educației, cuprinse atât în O.u.G
nr. 137/2000, precum și prin prevederile legii speciale. Art. 14 alin. (1) din Legea nr.
202/2002 interzice orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce priveşte
accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesională,
inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continuă. Alin.
(4) stipulează că restricţionarea accesului unuia dintre sexe în instituţii de învăţământ publice
sau private se face pe criterii obiective, anunţate public, în conformitate cu prevederile
legislaţiei din domeniul combaterii discriminării. Totodată, art. 14. Alin. (5) interzice în mod
www.poca.ro
expres să se solicite candidatelor, la orice formă de învăţământ, să prezinte un test de
graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu vor rămâne însărcinate sau că nu vor naşte
pe durata studiilor.
Urmărind cadrul juridic din România, observăm că două teme par a avea la acest moment o
vizibilitate mai mare, sub aspect legislativ, în sfera educației. Prima este combaterea
discriminării, iar a doua este o problemă, în curs de rezolvare, privește modificarea
manualelor școlare. Totuși, problemele privind egalitatea de gen în educație care pot face
obiectul unor reglementări sunt mult mai numeroase și nu pot fi soluționate exclusiv prin
campanii de informare.
Un prim aspect, accentuat atât de CEDAW, cât și de Cadrul de Acţiune pentru Educație 2030
este accesul la educație al fetelor din zone marginalizate și considerarea
vulnerabilităților intersecționale în procesul legislativ în domeniul educației. Preambulul
CEDAW subliniază că „în situaţii de sărăcie, femeile au cel mai limitat acces la educaţie,
alimentaţie, servicii medicale, pregătire profesională, precum şi la angajarea în muncă.
Cadrul de Acţiune pentru Educație 2030 împărtășește această viziune subliniind că există
factori care afectează în mod disproporționat participarea fetelor și a femeilor, împiedicându-
le exercițiul plenar al dreptului fundamental la educție. Printre acești factori se enumeră:
obstacolele care decurg din apartenența la o categorie defavorizată sau la un grup
marginalizat; sărăcia extremă; stereotipurile de gen prezente în curricula, manuale și în
activitatea educațională; violența împotriva fetelor și femeilor în școală și în afara ei;
limitările structurale și ideologice în cazul implicării în medii academice și vocaționale
dominate de bărbați. CEDAW reglementează obligația statelor părți de a lua toate
măsurile corespunzătoare, inclusiv în plan legislativ pentru a asigura aplicarea
dispoziţiilor acestei Convenţii femeilor din zonele rurale, femeilor rome și femeilor din
medii marginalizate.
Al doilea aspect, recomandat ca direcție prioritară de lucru (Raportul comun al Comisiei și

Consiliului din 2015 privind progresul în implementarea Cadrului strategic ET 2020 pentru
cooperare europeană în educație și formare) este clivajul privind opțiunile de studiu între
fete și băieți și promovarea unei abordări mai echilibrate în acest sens, inclusiv prin
măsuri legislative. UE a urmărit în mod special segregarea din domeniul tehnologic.
Comitetul CEDAW recomanda statului român, în 2017, prioritizarea eliminării
stereotipurilor tradiționale și a barierelor structurale care ar putea descuraja fetele să se
înscrie în domenii de studiu tradiționale dominate de bărbați, cum ar fi știința și
tehnologia și să intensifice eforturile de a oferi fetelor consiliere în carieră cu privire la
domeniile de activitate netradiționale.
Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în mediul științific și universitar
O problemă importantă semnalată la nivel european este garantarea egalității de șanse și de
www.poca.ro
tratament între femei și bărbați în mediul științific și universitar, fiind o temă care se
intersectează cu sfera relațiilor de muncă, domeniul educației și problematica accesului
echilibrat la funcții de conducere.
Rezoluția Parlamentului European referitoare la carierele femeilor în mediul științific și

universitar și „plafoanele de sticlă” susține că Statele membre ar trebui să adopte politici
privind practici mai bune în materie de recrutare și de angajare a oamenilor de știință și
să consolideze legislația aplicabilă în domeniu (cu măsuri afirmative și sancțiuni
exprese). În pofida eforturilor existente de a promova egalitatea de gen și șansele egale,
femeile încă se confruntă cu un acces inegal la posturile de cercetare. Carierele academice ale
femeilor sunt în continuare marcate semnificativ și de o puternică segregare verticală, numai
un procent foarte mic de femei ocupând cele mai înalte poziții academice. „Plafonul de sticlă”
poate fi definit ca una dintre barierele cu care se confruntă femeile, împiedicându-le să ajungă
în poziții de conducere în domeniul științific, universitar și profesional. Deși au existat unele
evoluții pozitive pentru cercetătoarele europene și participarea acestora a crescut mai rapid
decât cea a bărbaților în ultimii ani, numărul lor este încă semnificativ mai mic decât al
cercetătorilor. Motivele pentru această situație sunt numeroase și complexe și nu vor fi
detaliate în cadrul acestei secțiuni, dar se impune să reluăm trei elemente.
În primul rând, fetele devin mai puțin interesate de materiile din școli din domeniile științifice
și tehnice, fiind puțin probabil ca ele să ajungă să urmeze o specializare în domeniul științific
în învățământul superior. În al doilea rând, femeile care lucrează în cercetare, ca și în toate
celelalte domenii, sunt obligate să își asume și o parte mai mare a obligațiilor de creștere a
copiilor sau de familie decât colegii lor bărbați. Din acest punct de vedere, măsurile
legislative și nelegislative privind reconcilierea vieții private și profesionale, au un rol curcial.
În al treilea rând, se acordă puțină atenție integrării dimensiunii de gen în programele
de cercetare naționale sau în includerea unor prevederi referitoare la egalitatea de gen
în cadrul juridic din domeniul cercetării. Acest lucru este vizibil și în O.u.G. privind
activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare și pentru modificarea unor acte normative.
Concluzii preliminare
Normele interne privind egalitatea de gen în domeniul educației sunt concentrate în art. 14 și
art. 15 din Legea nr. 202/2002 și reglementează, în principal, interzicerea oricărei
discriminări pe criteriul de sex în educație și rolul ministerului de resort în promovarea,
implementarea și monitorizarea principiului egalității de gen în acest domeniu. Caracterul
minimal actual al reglementărilor contrastează cu declarația din Strategia națională privind
promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021, caracterul prioritar al integrării
dimensiunii de gen în educație. Până la acest moment, nu a fost adoptat ordinul ministrului
educației naționale pentru includerea în curricula școlară a unor noțiuni privind violența de
www.poca.ro
gen și egalitatea de gen, deși este consemnat ca indicator al îndeplinirii obiectivelor strategiei
în acest domeniu. În consecință, finalizarea revizuirii a manualelor școlare constituie
principala prioritate legislativă actuală în domeniu, necesară pentru aplicarea efectivă a
principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în sfera educației, dar și
pentru respectarea recomandărilor CEDAW și a angajamentelor internaționale asumate de
statul român. Totodată, persistă anumite probleme, ce nu fac obiectul unor reglementări
exprese și nici nu sunt suficient abordate la nivelul politicilor publice. În primul rând, sunt
persistente vulnerabilitățile intersecționale. Astfel, este extrem de redus accesul la educație al
fetelor din mediul rural, al fetelor de etnie romă și al celor care provin din medii defavorizate
sau afectate de sărăcie. În al doilea rând, clivajul dintre fete și băieți cu privire la opțiunile de
specializare nu sunt abordate prin măsuri afirmative, ajungând să consolideze implicit
segregarea pe piața muncii ce derivă din aceste opțiuni.
3.2.5 Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul

sănătății
Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor

(CEDAW) dispune că statelor părți le revine obligația de a elimina discriminarea împotriva
femeilor, prin măsuri de natură legislativă și politică, inclusiv în domeniul sănătății. Mai
precis, art. 21 din CEDAW stabilește că statele vor lua toate măsurile necesare pentru
eliminarea discriminării față de femei în domeniul sănătății și pentru a asigura, pe baza
principiului egalității, accesul acestora la serviciile medicale, inclusiv la planificare familială.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că statele vor asigura pentru femei, în timpul sarcinii, la
naștere și după naștere, servicii adecvate și, dacă este cazul, gratuite.
În mod corespunzător, atât O.u.G. 137/2000 (în Secțiunea a II-a privind Accesul la serviciile
publice administrative și juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități), cât și
Legea nr. 202/2002 (în Capitolul III privind egalitatea de șanse și de tratament în ceea ce
privește accesul la educație, la sănătate, la cultură și la informare) conțin prevederi care
interzic expres discriminarea în domeniul sănătății.
Art. 16 din Legea nr. 202/2002 dispune că este interzisă orice formă de discriminare bazată
pe criteriul de sex în ceea ce privește accesul femeilor și bărbaților la toate nivelurile de
asistență medicală, la programele de prevenire a îmbolnăvirilor și de promovare a sănătății.
Art. 29 din Capitolul IV despre Drepturile pacientului la tratament și îngrijiri medicale din
Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, completează garanțiile legislative privind
nediscriminarea și stipulează că: în cazul în care furnizorii sunt obligați sa recurgă la
selectarea pacienților pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr
limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
Toate aceste dispoziții asigură o bază normativă clară, specifică și utilă pentru egalitatea
de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul medical. Cu toate acestea,
sunt cel puțin patru situații care pot conduce la discriminare împotriva femeilor și la
www.poca.ro
perpetuarea inegalităților de gen, în absența unor reglementări sau a unor politici care
să le abordeze în mod specific:
(1) accesul la servicii medicale al femeilor și fetelor provenind din medii

defavorizate sau din mediul rural;
(2) includerea diferențelor specifice de gen în norme exprese;
(3) accesul la servicii medicale al victimelor violenței pe criterii de gen;
(4) accesul la servicii specifice sănătății sexuale și reproductive.
Accesul la servicii medicale al femeilor și fetelor provenind din medii marginalizate sau din
mediul rural
Femeile rome, femeile cu dizabilități, femeile migrate, femeile care trăiesc cu HIV/SIDA,
femeile în vârstă și femeile care trăiesc pe stradă au un acces mult mai redus la servicii de
îngrijire medicală, în special în zonele rurale unde serviciile medicale pot lipsi. Comitetul
CEDAW sublinia acest lucru în Observațiile finale privind rapoartele periodice combinate 7
și 8 ale României.
În conformitate cu Recomandarea sa generală nr. 24 (1999) privind femeile și sănătatea,

Comitetul recomanda ca România să adopte măsuri legislative și nelegislative care să
asigure accesul la servicii de îngrijire medicală accesibile și de calitate pentru femeile
aparținând grupurilor vulnerabile sau marginalizate, inclusiv servicii medicale privind
sănătatea sexuală și reproductivă, în special în zonele rurale și pentru: femei însărcinate,
femei în vârstă, femei cu dizabilități, femei migrate și femei rome.
Integrarea diferențelor specifice de gen în norme exprese privind serviciile medicale
Recomandarea CM/Rec(2008) privind integrarea diferențelor de gen în politicile de sănătate

arăta că varietatea de factori care generează diferențe între sănătatea bărbaților și femeilor
trebuie abordată în politici și reflectată în legislația statelor membre. Recomandarea mai arăta
că, pe lângă factorii de natură biologică, normele sociale au un impact diferit asupra stării de
sănătate sau asupra accesului la servicii medicale pentru femei și pentru bărbați. În domeniul
sănătății este de importanță fundamentală să fie conștientizată distincția dintre „sex” și
„gen”, cu toate consecințele ce decurg de aici. În plus, abuzurile sexuale asupra femeilor
și violența pe criterii de gen afectează în mod disproporționat femeile și fetele în toate
statele și la toate nivelurile sociale. Accesul la servicii medicale în aceste cazuri este
esențial.
Din acest punct de vedere, două măsuri promovate în România abordează în mod direct
probleme specifice de gen. Primul este Programul de screening pentru cancerul de col uterin
adoptat de Ministerul Sănătății. Al doilea este Proiectul de lege privind reglementarea
www.poca.ro
marketingului înlocuitorilor laptelui matern și promovarea alăptării. Schimbările preconizate
în cadrul Notei de fundamentare118 a proiectului sunt: armonizarea legislației interne cu
legislația Uniunii Europene și ameliorarea unor probleme de sănătate publică precum
îmbunătățirea nutriției copilului și scăderea riscului de apariție a obezității. Nota de
fundamentare mai precizează: „Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte
Matern, elaborat de către Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF, a fost adoptat, cu titlu
de recomandare, la a 34-a ediție a Adunării Mondiale a Sănătății, prin Rezoluția nr. 34.22 din
21 mai 1981. România are o obligație principială și politică atât de a prelua în legislația
internă principiile Codului Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern, cât
și de a le implementa și de a atinge astfel obiectivele acestuia. Totodată, Convenția cu privire
la drepturile copilului stipulează la art. 24 pct. 2 lit. e), obligația statelor părți de a lua
măsurile corespunzătoare pentru asigurarea că toate segmentele societății, în mod deosebit
părinții și copiii, sunt informate, au acces la educație și sunt sprijinite în folosirea
cunoștințelor de bază despre sănătatea și alimentația copilului, despre avantajele alăptării.
Prevederea menționată este întărită de art. 43 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 272/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare.”119
Accesul la servicii medicale al victimelor violenței pe criterii de gen
În amendamente aduse Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței

domestice prin Legea nr. 174/2018, s-au adoptat o serie de reglementări concrete,
specifice și cuprinzătoare, care să garanteze accesul victimelor violenței domestice la
servicii medicale corespunzătoare. Cu toate acestea, încă persistă problema
implementării efective.
Art. 6 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, enumeră drepturile victimelor
violenței domestice, între care lit. D) include accesul la servicii de asistență medicală gratuită.
Art. 9 alin. (2) stabilește în sarcina Ministerului Sănătății obligația de a elabora instrucțiuni
pentru a se asigura de faptul că medicii de familie și medicii specialiști din sistemul de
sănătate public sau privatnotează în fișa pacientului suspiciunile de violență domestică. Art.
13 alin. (1) stabilește în sarcina autorităților administrației publice locale, obligația de a lua
măsuri specifice. Lit. H) obligă aceste autorități să suporte, din bugetul local, în cazurile de
violență domestică constatate în urma luării în evidență a victimei de către serviciile publice
de asistență socială, cheltuielile cu întocmirea actelor juridice, precum și cele necesare pentru
obținerea certificatelor medico-legale pentru victimele violenței domestice. Lit. H^1) obligă
118
A se vedea Nota de fundamentare a Legii privind reglementarea marketingului înlocuitorilor laptelui matern
şi promovarea alăptării, accesibilă online la adresa: http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2019/09/Nota-de-
fundamentare-legea-laptelui-matern.pdf.
119
Idem.
www.poca.ro
aceleași autorități să suporte, din bugetul local, în cazurile de violență domestică constatate în
urma luării în evidență a victimei de către serviciile publice de asistență socială, cheltuielile
cu asistenţa medicală a victimelor violenţei domestice care nu sunt asigurate medical. Art. 17
alin. (2) dispune că adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială
atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului,
asistenţă medicală şi îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică şi consiliere juridică,
potrivit instrucţiunilor de organizare şi funcţionare elaborate de autoritate. Alin. (6) al
aceluiași articol obligă toate adăposturile să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau
cu altă unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Ultima modificare
din 2018 adaugă la art. 21^2 și prevederea că centrele integrate de urgenţă în caz de violenţă
sexuală asigură examinarea medicală şi medico-legală, asistenţă posttraumatică şi consiliere
pentru victimele violenţei sexuale.
Este foarte important că, în baza ultimelor amedamente, refuzul primirii în adăpost ori
refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului social, îngrijire medicală
gratuită celui aflat în suferinţă vizibilă, pentru înlăturarea consecinţelor violenţei
constituie contravenție (dacă potrivit legii penale nu întrunește elementele unei
infracţiuni) și se sancţionează cu amendă între 1.000 lei şi 5.000 lei. Reglementarea
acestei contravenții și adoptarea unei sancțiuni exprese funcționează drept granție
pentru accesul la servicii medicale a victimelor violenței domestice. Existența unor
norme specifice în acest domeniu constituie un progres substanțial care aliniază
legislația internă la standardele juridice fixate de Convenția de la Istanbul, dar și la
recomandări importante în domeniu, precum Recomandarea CM/Rec(2008) privind
integrarea diferențelor de gen în politicile de sănătate.
Sănătatea sexuală și reproductivă
O problemă importantă semnalată de Observațiile finale ale Comitetului CEDAW privind

rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României în 2017 se încadrează în sfera sănătății
reproductive. Comitetul CEDAW își exprima îngrijorarea în legătură cu:
 refuzul profesioniștilor din domeniul sănătății și al spitalelor de a efectua avorturi

medicale;
 întreruperea finanțării pentru furnizarea contraceptivelor gratuite încă din 2013;
 lipsa de conștientizare în rândul populației adulte cu privire la mijloacele moderne
de contracepție.
Recomandările Comitetului CEDAW vizau adoptarea unor politici și a unor măsuri legislative
care să soluționeze în mod efectiv problemele semnalate și care:
 să asigure accesul liber și adecvat la serviciile privind avortul legal și post-avort;

 să garanteze că instituțiile competente nu refuză avortul în scop medical;
www.poca.ro
 să crească gradul de conștientizare cu privire la mijloacele de contracepție și la
drepturile din sfera sănătății reproductive;
 să garanteze disponibilitatea și accesibilitatea tuturor formelor moderne de
contracepție pentru toate femeile și fetele, inclusiv pentru cele din grupurile
dezavantajate.
În legislația actuală, Codul Penal (Legea nr. 286/2009) stipulează la art. 201 alin (7) că nu
se pedepsește femeia însărcinată care își întrerupe cursul sarcinii. Mențiunea este importantă
întrucât elimină cu claritate orice dezbatere asupra legalității acestei teme. Normele în vigoare
în România prevăd că avortul „la cerere” este permis până la 14 săptămâni (art. 201 alin. 1),
iar avortul în scop medical este permis până la 24 de săptămâni (art. 201 alin. 6).
În situația tinerelor sub 16 ani, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
dispune că acestea trebuie însoțite de către unul din părinți sau de reprezentantul legal pentru
a-și exprima consimțământul informat pentru avort. În practică, pentru pacienții sub 18 ani
este necesar consimțământul părinților în toate cazurile.120
Art. 22 din Noul Cod de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România prevede
că atât refuzul acordării serviciilor medicale, cât și abandonarea unui pacient care necesită
servicii de urgență sau care se află în pericol (fără asigurarea că acesta a fost preluat de o altă
unitate medicală) sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic.
Refuzul de a practica avortul în scop medical intră sub incidența acestei prevederi. Trebuie
specificat că din perspectiva CEDAW, a nega dreptul femeilor la întreruperi de sarcină în
condiții sigure constituie un act de violență împotriva femeilor. Prin urmare, pentru a
implementa în mod adecvat atât legislația internă, cât și normele europene și internaționale,
deopotrivă în litera și în spiritul lor, este necesară modificarea cadrului legislativ intern prin
stipularea unor sancțiuni clare aplicabile personalului medical care refuză să efectueze
întreruperi de sarcină în scop medical. În același timp, sunt necesare: armonizarea normelor
deontologice și formarea inițială a medicilor în care să se regăsească elementele practice
pentru acordarea serviciului de întrerupere de sarcină prin metode sigure.
În Tabelul L7, am centralizat principalele documente legislative și nelegislative pentru

egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul sănătății.
120
Raport de cercetare - Refuzul la Efectuarea Avortului la Cerere în România 2019, Centrul FILIA și Centrul
Euroregional pentru Inițiative Publice – ECPI.
www.poca.ro
Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) (art. 21)
Recomandarea generală a CEDAW nr. 24 (1999) privind femeile și sănătatea
Observațiile finale ale Comitetului CEDAW privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României în 2017
Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern, elaborat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi UNICEF,
adoptat cu titlu de recomandare, la a 34-a ediție a Adunării Mondiale a Sănătății Rezoluţia nr. 34.22 din 21 mai 1981
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (art. 24)
Recomandarea Comisiei Europene CM/Rec(2008) privind integrarea diferențelor de gen în politicile de sănătate
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în
Capitolul III privind egalitatea de șanse și de tratament în ceea ce privește accesul la educație, la sănătate, la cultură și la informare)
O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată (în Secțiunea a II-a privind Accesul la serviciile
publice administrative și juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități)
Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului (art. 16)
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Legea nr. 174/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal (art. 201)
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Noul Cod de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România (art.22)
Tabelul L7: Documente legislative și nelegislative pentru egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul sănătății
www.poca.ro
3.2.6. Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în participarea la
viața politică și publică
Egalitatea de șanse dintre femei și bărbați în ocuparea funcțiilor și demnităților publice este
garantată expres de art. 16 alin. (3) din Constituția României. De asemenea, Legea nr. 202/2002
conține reglementări exprese privind echilibrul de gen în viața politică și publică în Capitolul IV
privind Egalitatea de șanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea
deciziei. Art. 21 alin. (1) dispune că instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, civile şi
militare, unităţile economice şi sociale, precum şi partidele politice, organizaţiile patronale şi
sindicale şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii,
promovează şi susţin participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie şi
adoptă măsurile necesare pentru asigurarea participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor la
conducere şi decizie. Aceste prevederi se aplică şi pentru nominalizarea membrilor şi/sau
participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de
consultanţă.
Conform art. 22, pentru realizarea în fapt a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi
bărbaţi, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, structurile de dialog social,
patronatele şi sindicatele, partidele politice asigură reprezentarea echitabilă şi echilibrată a
femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile decizionale. Toate comisiile şi comitetele
guvernamentale şi parlamentare asigură reprezentarea echitabilă şi paritară a femeilor şi
bărbaţilor în componenţa lor.
Partidele politice au obligaţia să prevadă în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în

favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi să asigure reprezentarea echilibrată
a femeilor şi bărbaţilor în propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru
Parlamentul European. Mai jos, am grupat principalele acte normative relevante.

Constituția României (art. 16)
Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați – Cap. IV –
art. 21 și 22
O.u.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale,
republicată – art. 18 alin. (2)
Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente – art. 52 alin. (2)
Tabelul L8: Legislație internă relevanță pentru participarea echilibrată la viața publică și politică
www.poca.ro
125
Observăm că domeniul de aplicare al normelor privind participarea echilibrată la decizie
este extins și clar delimitat, însă normele privind implementarea nu sunt caracterizate de
aceeași claritate, nefiind prevăzute nici în acest act normativ, nici prin legislație secundară,
măsuri sau sancțiuni concrete prin care obiectivul să fie realizat în mod efectiv. Excepție
face Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice şi a campaniilor
electorale, republicată, care, la art. 18 alin. (2) are inclusă o măsură afirmativă concretă
conform căreia: „pentru partidele politice care promovează femei pe listele electorale, pe locuri
eligibile, suma alocată de la bugetul de stat va fi majorată dublu proporțional cu numărul
mandatelor obținute în alegeri de candidații femei.”
În rest, un impediment major al unei reprezentări echilibrate (și echitabile) între femei și bărbați
în procesul decizional, semnalat și de Comitetul CEDAW în 2017, este absența măsurilor
eficiente de implementare a Capitolului IV din Legea nr. 202/2002, dublată de absența unor
măsuri speciale de monitorizare a aplicării acestor dispoziții.
În ciuda creșterii numărului de femei reprezentante în Parlament, reprezentarea femeilor în

instituțiile decizionale centrale și locale este în continuare redusă. În 2016, a fost inițiată o
Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea
Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Electorale Permanente.Proiectul de lege a propus modificarea art. 52 din această lege cu
includerea expresă a măsurii implementării unei cote de gen minime de 30% atât pentru femei,
cât și pentru bărbați, care să constituie o condiție pentru validarea listelor de candidați în cadrul
alegerilor parlamentare. Propunerea nu consta în predefinirea unui număr de mandate pe
criteriul de gen, ci avea ca scop asigurarea egalității de șanse pentru locurile eligibile.
Sistemul cotelor are valența de a accelera echilibrarea participării ambelor sexe în politică și în
viața publică. În 2017, Comitetul CEDAW saluta această inițiativă legislativă privind
introducerea cotelor minime de reprezentare. Dar, în forma actuală, accesibilă pe site-ul oficial,
art. 52 alin. (2), legislația prevede că listele de candidați pentru alegerea senatorilor și
deputaților trebuie întocmite astfel încât să asigure reprezentarea ambelor sexe, cu excepția
listelor care conțin un singur candidat.
În concluzie, recomandările Comitetului CEDAW de la punctul 25 din Observații finale privind

rapoartele periodice recomandă:
 Punerea în aplicare a dispozițiilor capitolului 4 din Legea nr. 202/2002 și accelerarea

creșterii reprezentării femeilor în pozițiile la nivel înalt din administrația publică
națională și locală, inclusiv prin oferirea de formare femeilor, cu privire la abilitățile de
leadership și adoptarea măsurilor, cum ar fi cele speciale temporare, în conformitate cu
articolul 4 alineatul (1) din Convenție și cu recomandările generale ale Comitetului nr. 25
www.poca.ro
126
(2004) privind măsurile speciale temporare;
 Adoptarea și punerea în aplicare a inițiativelor legislative de introducere a cotelor de

reprezentare în Parlament, în conformitate cu Recomandarea generală a Comitetului nr.
23 (1997) privind femeile în viața publică, de exemplu prin plasarea candidaților, femei și
bărbați, în poziții alternative pe listele electorale (așa- numit sistem "slide" sau "zip")
pentru a atinge paritatea;
 Introducerea de stimulente și sancțiuni pentru a asigura respectarea dispozițiilor legale în

vigoare, pentru a accelera participarea femeilor la viața politică și publică și pentru a
consolida rolul de monitorizare al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între
Femei și Bărbați, în această privință.
Scurt rezumat al analizei legislative
Acest capitol a analizat stadiul actual al legislației interne relevante pentru implementarea
principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați. În primul rând, am urmărit
nivelul de armonizare cu standardele stabilite în domeniu prin documentele cu caracter juridic și
nejuridic adoptate în cadrul principalelor organizații regionale și internaționale la care România
este parte. În al doilea rând, am urmărit cele mai recente modificări și completări ale legilor
speciale din domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați: Legea nr.
202/2002 și Legea nr. 217/2003. Obiectivul a fost acela de a identifica principalele progrese și
vulnerabilități actuale, sub aspect legislativ, în vedere formulării viitoarei strategii în materie. În
al treilea rând, am separat analiza pe domenii-cheie: (1) piața muncii, (2) echilibrul dintre viața
profesională și de familie, (3) violența de gen și domestică, (4) accesul la justiție, (5) educație,
(6) sănătate și (7) participarea echilibrată la viața publică și accesul la funcții de conducere.
Sintetizăm analiza legislativă, înainte de a prezenta, în subcapitolul următor, strategiile-cadru
care vizează dimensiunea egalității de șanse între femei și bărbați.
1. Introducerea ocupațiilor de expert în egalitate de șanse și tehnician în egalitate de

șanse, prin Legea nr. 178/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002
privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați constituie un progres
important. Facem următoarele precizări:
 Are potențialul de a contribui la o mai bună integrare și la vizibilitatea principiului
egalității de gen, în toate domeniile de activitate.
 Are potențialul de a consolida aplicarea efectivă a dispozițiilor Legii nr. 202/2002, în
special în raporturile juridice de muncă și în combaterea discriminării bazate pe criteriile
de sex și de gen;
www.poca.ro
127
 Contribuie la îndeplinirea obligațiilor ce revin statului român în context european și
internațional.
Pe lângă aspectele pozitive, semnalăm și o vulnerabilitate, constând în caracterul opțional al

includerii acestor ocupații în structura de personal atât în mediul public, cât și în mediul privat.
Acest caracter opțional poate fi justificat pentru o perioadă limitată de timp, pentru a permite
formarea profesională adecvată a experților și a tehnicienilor, dar, pe termen mediu și lung este
necesar să devină obligatorii, astfel încât progresul să fie unul real și de fond, nu doar potențial
și formal.
2. Amendarea legislației în sfera violenței de gen și adoptarea unui pachet consistent

de legislație secundară care să faciliteze implementarea efectivă a noilor prevederi.
Acest lucru a constituit, de altfel, o prioritate pentru statul român, conform obligațiilor
rezultate din ratificarea Convenției de la Istanbul. Principalele progrese sunt următoarele:
a) Legea 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 a interzis în
mod expres orice comportament de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire
psihologică, manifestat atât în public, cât și în privat. Această reglementare este
fundamentul sancționării efective a acestor comportamente, care nu constituie doar
discriminări, ci forme specifice de violență pe criterii de gen.
b) Introducerea definiției violenței de gen la art. 4 lit. l) din Legea nr. 202/2002 este
un pas important pentru convergența cadrului normativ intern cu cerințele Convenției
de la Istanbul.
 Cu toate acestea, definiția nu surprinde întreaga gravitate a acțiunilor care intră în
sfera violenței de gen fiindcă nu face referire expresă la ele, spre deosebire de
Convenția de la Istanbul. Aceasta este o vulnerabilitate de fond, nu doar una
semantică, având în vedere consecințele concrete importante pe care le are
corespondența dintre realitatea socială, terminologia adecvată utilizată și încadrarea
juridică. Este necesar un nivel mai mare de acuratețe care să faciliteze încadrarea
juridică corespunzătoare a raporturilor sociale și juridice care intră în sfera violenței
de gen. Acest lucru este cu atât mai important cu cât normele cuprinse în legea
specială servesc drept punct de reper pentru celelalte domenii.
c) Ultimele modificări aduse Legii nr. 217/2003 (prin Legea nr. 174/2018), privind
definiția violenței domestice (art. 3), completarea formelor de violență domestică
protejate (art. 4 alin. 1 lit. b și f) și explicarea noțiunii de membru de familie (art. 5
lit. c) extind sfera de aplicare și, implicit, de protecție a acestei legi în sensul
includerii violenței din cadrul uniunilor consensuale, nu doar din familie stricto
sensu.
www.poca.ro
128
 Extinderea expresă este doar parțială întrucât nici legea specială, nici Codul Penal,
nici alte acte normative nu conțin prevederi exprese privind prevenirea, combaterea
sau pedepsirea actelor de violența pe criterii de gen împotriva femeilor și fetelor în
afara căminului, violul marital sau anumite forme de violență împotriva femeilor
rome (precum așa-numitele „mariaje timpurii”). Nu putem vorbi despre o lacună
legislativă propriu-zisă, ci despre o vulnerabilitate care poate avea repercusiuni
asupra aplicării adecvate a normelor în vigoare. În forma lor actuală,
reglementările specifice domeniului nu surprind pericolul social real și complex
al fenomenului violenței de gen. Riscul este acela că, deși există cadru normativ,
absența anumitor clarificări exprese suplimentare poate conduce la o protecție
diminuată și neexhaustivă a femeilor și fetelor, contrar obiectivelor Convenției de la
Istanbul care urmărește eradicarea tuturor formelor de violență, în toate domeniile și
în toate contextele vieții sociale.
 Un progres important care rezultă din completarea Legii nr. 217/2003 este
interzicerea expresă a utilizării argumentelor de natură culturală sau religioasă
pentru justificarea unor practici vătămătoare care echivalează cu acte de
violență domestică, la art. 4 alin. (2). Anterior, absența acestei reglementări
constituia o lacună legislativă care genera premisele unei jurisprudențe neunitare, în
special în litigiile cu specific cultural-identitar sau religios. Vulnerabilitățile care
persistă sunt sfera limitatî de aplicare și vizibilitatea slabă a acestor prevederilor, atât
pentru juriști, cât și pentru justițiabili. Din aceste motive, Observațiile finale ale
Comitetului CEDAW privind rapoartele periodice combinate 7 și 8 ale României
subliniau că statul român trebuie să se asigure de faptul că CEDAW, Protocolul
opțional la aceasta, recomandările generale ale Comitetului, Convenția de la Istanbul,
precum și legislația internă̆ specială constituie o parte integrantă a educației și
formării juridice pentru toți judecătorii, procurorii și avocații.
d) Prin ultimele modificări aduse Legii nr. 217/2003, a fost reglementat ordinul
provizoriu de protecție (OPP), suplimentar față de ordinul de protecție (OP), care
vine în sprijinul victimelor violenței domestice aflate în situații de pericol iminent și
extinde prerogativele polițiștilor în acord cu prevederile art. 52 din Convenția de la
Istanbul.
e) Corelat cu punctul anterior, constituie un progres important și adoptarea unui amplu
pachet de legislație secundară și terțiară, necesar pentru implementarea noilor
prevederi ale Legii nr. 217/2003. Ultimele modificări legislative au făcut pași
importanți în garantarea accesului efectiv al victimelor la servicii sociale. Legea nr.
174/2018 reglementează la art. 13 alin. (1) lit. c) obligația autorităților administrației
publice locale de a înființa direct, în parteneriat public sau, după caz, în parteneriat
www.poca.ro
129
public-privat, servicii sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice și
de a susține funcționarea acestora. Art. 15 prevede tipurile de servicii sociale la care
pot avea acces victimele violenței domestice. Rămân unele probleme persistente la
nivel de implementare, fiind necesară o mai bună colaborare între poliție și
asistenții sociali.
f) În România, normele penale interne fac referire explicită doar la violența în
familie (nu la violența de gen sau la cea domestică). Art. 199 din Codul Penal
dispune că violența în familie este circumstanță agravantă pentru anumite
infracțiuni (prevăzute la art. 188, art. 189, art. 193-195) și că, în cazul
infracțiunilor prevăzute de art. 193 și 196), săvârșite asupra unui membru de
familie. Normele penale sunt incidente doar când faptele de violență împotriva
femeilor și fetelor întrunesc elementele obiective și subiective standard ale altor
infracțiuni prevăzute de Codul Penal
g) În cazul infracțiunilor prevăzute de art. 199, acțiunea penală poate fi pusă în
mișcare și din oficiu. În cazul altor infracțiuni, în ciuda pericolului social grav și
în ciuda violenței de gen evidente, posibilitatea declanșării urmăririi penale din
oficiu nu este prevăzută nici măcar ca alternativă la plângerea prealabilă,
aceasta rămânând regula. Un exemplu important este infracțiunea de viol,
prevăzută de art. 218 din Codul penal.
h) Persistă problema ratelor ridicate de împăcare a părților și de retragere a plângerilor
prealabile de către victime, fapt care conduce la nepedepsirea agresorilor, în spețele
respective. Comitetul CEDAW a semnalat această vulnerabilitate în 2017,
recomandând României să accelereze punerea în aplicare a inițiativelor poliției,
pentru a preveni retragerea plângerii de către victimă, și să se asigure că respectivele
cazuri, inclusiv de violență̆ domestică, nu sunt supuse în niciun caz procedurilor de
mediere. În ce privește retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților, printr-un
recurs în interesul legii (RIL), publicat în Monitorul Oficial nr. 477 din 12 iunie
2019, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis că persoanele cercetate penal
pentru violență în familie vor fi în continuare cercetate penal chiar dacă intervine
împăcarea cu victima care a formulat plângerea prealabilă. În acest mod, a fost
remediată, într-o anumită măsură, o neclaritate de ordin procedural.
3. În domeniul muncii, România a transpus în mod satisfăcător directivele europene în

legislația internă. De asemenea, a îndeplinit obligațiile formal-legislative care decurg din
ratificarea CEDAW, precum și din alte convenții la care este parte în cadrul ONU. Câteva
precizări:
www.poca.ro
130
a) Legislația internă interzice în mod expres discriminarea directă și indirectă pe
criteriul de sex cu privire la toate aspectele și condițiile remunerării, în
conformitate cu art. 4 din Directiva 2006/54/CE. Cu toate acestea, legislația
națională nu stabilește explicit criterii pentru a distinge ce constituie munca de
valoare egală. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) arată că
statele membre ar trebui să clarifice conceptul de „muncă de aceeași valoare” și că
valoarea muncii ar trebui evaluată și comparată pe baza unor criterii obiective.
Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE privind consolidarea principiului
egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență invită statele
membre să instituie măsuri care să abordeze cauzele diferențelor de remunerare
dintre femei și bărbați, în special pe cele care promovează transparența
salarială, precum și evaluarea și clasificarea funcțiilor neutre din punctul de
vedere al genului. Conform acestei recomandări, statele membre ar trebui să pună în
aplicare măsuri legislative și la nivelul politicilor publice, corespunzătoare și
proporționale, pentru a garanta faptul că angajații pot solicita informații privind
nivelurile de remunerare, dezagregate în funcție de criteriul de sex, pentru categoriile
de angajați care prestează aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare. La acest
moment, legislația internă nu aplică și nu transpune prevederile Recomandării
Comisiei nr. 2014/124/UE.
b) Totodată, este necesară consolidarea măsurilor legislative, dublate de politici
adecvate, prin care se garantează atât accesul, cât și egalitatea de șanse și de
tratament pentru femeile care pot proveni din grupuri vulnerabile, precum: femeile
din mediul rural, femeile în vârstă, femeile din categorii sociale defavorizate, femeile
rome, lucrătoarele migrante etc.
c) Legislația internă este unitară, explicită și conformă normelor și standardelor
europene în formularea garanțiilor pentru salariatele gravide, cele care au născut
recent și cele care alăptează, în ce privește concediul de maternitate și încetarea
contractului de muncă. Odată cu intrarea în vigoare a Directivei 2019/1158/UE,
sunt fixate standarde minime la nivelul UE pentru concediul de paternitate. În
România, legislația reglementează expres dreptul la concediu paternal plătit în baza
Legii concediului paternal nr. 210/1999, conform căreia, tatăl copilului nou-născut
are dreptul la un concediu paternal de 5 zile lucrătoare. Forma actuală a legii va
trebui modificată conform Directivei 2019/1158/UE, atât pentru a respecta
obligația de transpunere în legislația internă ce revine României, cât și în
vederea soluționării problemei posibilităților inegale pentru femei și bărbați de
a-și lua concediu în jurul datei nașterii unui copil. Introducerea acestei măsuri
trebuie să evite orice discriminare între cuplurile căsătorite și cele necăsătorite.
www.poca.ro
131
Problematica echilibrului dintre viața profesională și de familie constituie o
prioritate și o preocupare la nivelul Uniunii Europene, fapt reflectat deopotrivă de
Angajamentul strategic pentru egalitate între femei și bărbați și de adoptarea
Directivei 2019/1158/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie
2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și
îngrijitorilor, intrată în vigoare la 2 august 2019.
d) După o evoluție graduală a jurisprudenței sale privind problema vârstei inegale de
pensionare între femei și bărbați, prin Decizia nr. 387/2018, Curtea Constituțională a
arătat că această inegalitate are caracter discriminatoriu și afectează exercițiul
dreptului la muncă al femeilor în raport cu cel al bărbaților. Prin Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 96/2018, art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii a fost
modificat în mod corespunzător.
4. În domeniul educației, normele interne privind egalitatea de gen sunt concentrate în art.
14 și 15 din Legea nr. 202/2002 reglementează, în principal, interzicerea oricărei
discriminări pe criteriul de sex în educație și rolul ministerului de resort în promovarea,
implementarea și monitorizarea principiului egalității de gen în acest domeniu. Caracterul
minimal actual al reglementărilor contrastează cu declarația din Strategia naţională
privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea
și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 care sublinia caracterul
prioritar al integrării dimensiunii de gen în educație. Până la acest moment, nu a fost
adoptat ordinul ministrului educației naționale pentru includerea în curricula școlară a
unor noțiuni privind violența de gen și egalitatea de gen, deși este consemnat ca indicator
al îndeplinirii obiectivelor strategiei în acest domeniu. În consecință finalizarea revizuirii
a manualelor școlare constituie principala prioritate legislativă actuală în domeniu.
Persistă anumite probleme, ce nu fac obiectul unor reglementări exprese și nici nu sunt
suficient abordate la nivelul politicilor publice. În primul rând, vulnerabilitățile
intersecționale. Accesul la educație al fetelor din mediul rural, al fetelor de etnie romă și
al celor care provin din medii marginalizate sau afectate de sărăcie este extrem de redus.
În al doilea rând, clivajul dintre fete și băieți cu privire la opțiunile de specializare nu este
abordat prin măsuri afirmative, ajungând să consolideze segregarea pe domenii ulterior,
pe piața muncii.
În prezent, se acordă puțină atenție integrării dimensiunii de gen în programele de

cercetare naționale. Rezoluția Parlamentului European referitoare la carierele femeilor
în mediul științific și universitar și „plafoanele de sticlă” susține că Statele membre ar
www.poca.ro
132
trebui să adopte politici privind practici mai bune în materie de recrutare și de angajare a
oamenilor de știință și să consolideze legislația aplicabilă în domeniu (cu măsuri
afirmative și sancțiuni exprese).
5. În domeniul sănătății, în mod corespunzător prevederilor art. 21 din CEDAW, atât

O.u.G. 137/2000 (în Secțiunea a II-a privind Accesul la serviciile publice administrative
și juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități), cât și Legea nr. 202/2002 (în
Capitolul III privind egalitatea de șanse și de tratament în ceea ce privește accesul la
educație, la sănătate, la cultură și la informare la art. 16) conțin prevederi care interzic
expres discriminarea în domeniul sănătății. Art. 29 din Capitolul IV despre Drepturile
pacientului la tratament și îngrijiri medicale din Legea nr. 46/2003 privind drepturile
pacientului, completează garanțiile legislative privind nediscriminarea și stipulează că: în
cazul în care furnizorii sunt obligați sa recurgă la selectarea pacienților pentru anumite
tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe
baza criteriilor medicale. Aceste dispoziții asigură o bază normativă clară pentru
egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul medical, dar există
cel puțin patru situații care pot conduce la discriminare împotriva femeilor și la
perpetuarea inegalităților de gen, în absența unor reglementări sau a unor politici care să
le abordeze în mod specific: (1) accesul la servicii medicale al femeilor și fetelor
provenind din medii marginalizate sau din mediul rural; (2) includerea diferențelor
specifice de gen în norme exprese; (3) accesul la servicii medicale al victimelor violenței
pe criterii de gen; (4) accesul la servicii specifice sănătății sexuale și reproductive. Este
necesar ca România să adopte măsuri legislative și nelegislative care să prevină și să
remedieze aceste situații, în conformitate cu Recomandarea generală a CEDAW nr. 24
(1999) privind femeile și sănătatea și cu recomandările specifice pentru statul român.
6. În ce privește participarea echilibrată la viața publică și politică, principiul egalității

de șanse dintre femei și bărbați în ocuparea funcțiilor și demnităților publice este garantat
expres de art. 16 alin. (3) din Constituția României și este consolidat prin Legea nr.
202/2002. De asemenea, Legea nr. 334/2006 din 17 iulie 2006 privind finanțarea
activității partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată prevede la art. 18
alin. (2) o măsură afirmativă concretă conform căreia: pentru partidele politice care
promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma alocată de la bugetul de
stat va fi majorată dublu proporțional cu numărul mandatelor obținute în alegeri de
candidații femei.
În ciuda creșterii numărului de femei reprezentante în Parlament, un impediment major al
unei reprezentări echilibrate (și echitabile) între femei și bărbați în procesul decizional,
www.poca.ro
133
semnalat și de Comitetul CEDAW în 2017, este absența măsurilor eficiente de
implementare a Capitolului IV din Legea nr. 202/2002. Este important să fie adoptate
măsuri legislative și nelegislative exprese care să vizeze accesul femeilor la funcții de
conducere și în mediul privat, precum și participarea echilibrată între femei și bărbați în
cadrul companiilor.
3.3 Strategii-cadru care vizează dimensiunea egalității de șanse între

femei și bărbați asumate la nivel național.
O serie de Strategii-cadru, asumate la nivel național, sunt relevante pentru egalitatea de șanse
între femei și bărbați, fie prin faptul că adresează direct componenta egalității de gen fie prin
implicațiile pe care implementarea acestora le pot avea asupra reducerii decalajelor de gen.
Prezentăm aici o analiză succintă a Strategiilor identificate ca fiind relevante pentru analiza de
diagnostic în domeniul egalității de gen.
Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice 2014-2020 este bazată pe principiul

egalității de șanse între femei și bărbați, prin care se înțelege că se asigură participarea echilibrată
a femeilor și bărbaților pe piața muncii, a tinerilor, precum și egalitatea de șanse și de tratament
între angajați, femei și bărbați, în cadrul relațiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin
introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminărilor bazate pe criterii de sex, apartenență
la grupuri minoritare, rasă, religie, dizabilități121.
Unul dintre domeniile prioritare identificate în Strategie este implementarea la termen a

elementelor esențiale ale Planului național pentru investiții strategice şi crearea de locuri de
muncă, cu accent pe angajarea tinerilor în câmpul muncii, prin implicarea mai multor instituții
(Cancelaria Primului-Ministru, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Educației Naționale, Agenția Națională
pentru Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Departamentul
pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism, Ministerul Tineretului şi
Sportului)122.
121
Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice 2014-2020, pg. 18.
122
Idem, pg. 27.
www.poca.ro
134
Mai mult, administrația publică, chiar dacă nu este un domeniu direct legat de țintele Strategiei
Europa 2020, joacă un rol cheie în coordonarea, reglementarea, promovarea și implementarea
politicilor și acțiunilor care creează cadrul pentru atingerea acestora123.
Strategia menționează că în conceperea şi furnizarea serviciilor, ca şi în luarea altor tipuri de

decizii, administrația publică se va sprijini pe participarea cetățenilor, implicarea experților şi a
actorilor cheie din societate, prin mecanisme stabile de consultare124, fără a exista date segregate
cu privire la participarea femeilor și bărbaților.
Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 enumeră printre

provocările specifice pieței muncii din România rata de ocupare scăzută a femeilor în comparație
cu bărbații, furnizarea insuficientă a facilităților de îngrijire de calitate a copiilor şi/ sau a
persoanelor dependente, incidență ridicată a inactivității şi a muncii cu normă redusă involuntară
(n.n. termenul în engleză: involuntary part-time employment) și decalajul ridicat între femei şi
bărbaţi în ceea ce priveşte rata de ocupare.
Strategia identifică nivelul ridicat al abandonului școlar/părăsire timpurie a școlii şi a ratei NEET
printre punctele slabe care afectează domeniul ocupării forței de muncă125. Mai mult, reducerea
abandonului școlar şi a părăsirii timpurii a scolii, precum şi implementarea de programe pentru
persoanele care au un nivel scăzut de educație se numără printre condiționalitățile identificate în
vederea atingerii obiectivului de atingere a unui nivel sustenabil de ocupare a forței de muncă
susținut de competitivitate economică, coeziune socială şi dezvoltare durabilă126. Un alt punct
slab este participarea redusă pe piaţa muncii a tinerilor, a femeilor, lucrătorilor vârstnici
concomitent cu durata redusă a vieții profesionale127.
Al doilea obiectiv al Strategiei este legat de îmbunătățirea structurii ocupaționale şi participării

pe piaţa muncii în rândul femeilor şi persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, două dintre
direcțiile de acțiune fiind centrate pe creșterea participării femeilor pe piaţa muncii, inclusiv prin
măsuri suport de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie, respectiv pe creşterea
participării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii prin dezvoltarea de
măsuri care să combine suportul social cu activarea, cele două fiind foarte importante pentru
atingerea acestui obiectiv, dat fiind că femeile se situează într-o poziție vulnerabilă pe piaţa
muncii din România, generată de factori care vizează nivelul educațional, perioade de întrerupere
a carierei (nașterea unui copil, concediu de maternitate) în care se pierd oportunități de formare
123
Idem, pg. 13.
124
Idem, pg. 6.
125
Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020, pg. 42.
126
Idem, pg. 45.
127
Idem, pg. 41.
www.poca.ro
135
profesională în vederea adaptării la cerințele de competențe de pe piaţa muncii, insuficienta
dezvoltare a facilităților de creștere şi îngrijire a copiilor sau a altor persoane dependente şi
prețul inaccesibil al multora dintre cele existente pentru a permite o bună conciliere a vieții
profesionale cu cea de familie, atitudinile preconcepute ale angajatorilor privind femeile, pe care
le consideră forța de muncă inferioară cu productivitate redusă, performanţa lor fiind întreruptă
de maternitate128. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv sunt enumerate acțiunile propuse de
strategie şi orientate către sprijinirea femeilor pentru revenirea pe piaţa muncii şi reintegrarea
profesională, inclusiv prin promovarea antreprenorialului şi a programelor de tip “a doua șansă”
pentru dobândirea de competențe şi calificări cerute pe piaţa muncii, dezvoltarea infrastructurii
pentru a asigura facilități de îngrijire a copiilor şi a serviciilor suport pentru îngrijirea membrilor
de familie dependenți, activitățile de conștientizare cu privire la flexibilizarea timpului de lucru
şi diferenţa salarială între femei şi bărbaţi, precum şi cele legate de combaterea stereotipurilor de
gen129. Mai mult, strategia propune acţiuni care vor viza: acordarea de facilităţi fiscale
angajatorilor în vederea stimulării incluziunii pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile
concomitent cu sprijinirea acestora pentru a facilita un acces mai uşor la mediul fizic,
informaţional şi comunicaţional, în scopul asigurării protecţiei, sănătăţii şi securităţii la locul de
muncă, precum şi stimularea economiei sociale şi a antreprenoriatului social, precum și
extinderea la nivel naţional a reţelei de centre de consiliere, orientare şi reconversie profesională,
inclusiv evaluarea gratuită a abilităţilor şi competenţelor 130.
Din perspectivă intersecțională, este important de subliniat că sunt prevăzute programe de

reintegrare profesională şi reabilitare vocaţională şi profesională destinate persoanelor cu
dizabilităţi și măsuri integrate destinate creşterii gradului de ocupare a persoanelor din grupurile
vulnerabile în scopul reducerii riscului de sărăcie şi excluziune socială, concomitent cu
stimularea participării la programe de educaţie şi formare personalizate, cu mențiunea că
asigurarea unor servicii suport pentru persoanele de etnie romă inactive pe piaţa muncii pot fi
realizate prin eforturile conjugate ale tuturor instituţiilor cu atribuţii în domeniu, în paralel cu
asigurarea accesului la servicii de asistenţă socială în funcţie de nevoia specifică a persoanei, în
special în comunităţile marginalizate, inclusiv în cele rurale131.
Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020 propune ca

obiectiv al Guvernului României ca toți cetățenii să aibă oportunități egale de a participa în
societate, să fie apreciați și valorizați, să trăiască în demnitate, iar nevoile lor elementare să fie
satisfăcute și diferențele respectate (acestea putând fi determinate de rasă, gen, etnie, situație
128
Idem, pg. 49-50.
129
Idem, pg. 51.
130
Idem, pg. 51-52.
131
Idem, pg. 53.
www.poca.ro
136
socioeconomică, vârstă, orientare sexuală și convingeri religioase, politice sau de altă natură,
precum și de abilitățile fizice, cognitive sau sociale)132.
Acest document identifică problemele sociale ale României ca ținând de nutriția copiilor,
neglijarea şi abuzul asupra copiilor, participarea redusă la învățământul preşcolar şi abandonul
sau părăsirea timpurie a şcolii, şomajul în rândul tinerilor, serviciile medicale primare
insuficiente, locuințele sociale prea puține sau subdezvoltarea serviciilor de suport pentru o gamă
largă de nevoi (precum dizabilitățile, dependența de droguri şi alcoolismul, violența în familie,
lipsa de adăpost şi nevoile de integrare ale foştilor deținuți, reliefând că sărăcia adânceşte şi mai
mult toate aceste vulnerabilități)133.
Ca urmare, este conturat Pachetul minim de intervenție (pentru a cărui implementare efectivă
universitățile şi Colegiul Național al Asistenților Sociali din România ar trebui să dezvolte
instrumente şi metodologii centrate pe familie şi persoană privind evaluarea nevoilor,
planificarea, proiectarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea serviciilor şi a asistenței,
care să stea la baza programului de formare continuă pentru personalul cu atribuții de asistență
socială de la nivel local), care trebuie să includă:
a) activități de teren care sunt cruciale pentru identificarea potențialilor beneficiari şi pentru
serviciile de intervenție timpurie;
b) evaluarea nevoilor comunității, gospodăriilor şi persoanelor vulnerabile sau în situații de
risc social, precum şi planificarea serviciilor necesare, folosind o abordare centrată pe
familie şi pe persoană;
c) servicii de informare şi consiliere îndreptate în special spre grupurile vulnerabile sau în
situații de risc social, inclusiv victime ale violenței sau neglijării, persoanele dependente
de substanțe (droguri sau alcool), foştii deținuți, familiile monoparentale cu venituri mici
sau tinerii expuşi riscurilor (precum tinerii infractori, tinerii care au abandonat sau părăsit
timpuriu şcoala sau tinerii şi copiii din gospodăriile cu venituri mici);
d) servicii de sprijin administrativ (precum ajutorul acordat beneficiarilor privind
completarea formularelor de solicitare a diferitelor tipuri de beneficii), precum şi
asistență medicală şi juridică;
e) servicii de referire către serviciile specializate;
f) monitorizarea tuturor persoanelor din comunitate aflate în situații vulnerabile şi vizite la
domiciliul acestora (diferite alte servicii, cum ar fi cantină socială, centru de zi etc.,
132
Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 8.
133
Idem, pg. 50.
www.poca.ro
137
putând fi adăugate la acest pachet minim de intervenție, în funcție de nevoile şi resursele
specifice comunității)134.
Așadar, această strategie este importantă din punct de vedere intersecțional, dat fiind că aceasta
vizează grupuri dezavantajate, prevăzând că măsurile Guvernului vor urmări: (i) organizarea de
campanii de sensibilizare a opiniei publice pentru reducerea discriminării grupurilor vulnerabile,
în special a romilor, persoanelor cu dizabilități şi a femeilor care îşi caută un loc de muncă; (ii)
proiectarea şi furnizarea de cursuri de formare profesională, calificare sau recalificare în diverse
meserii, respectiv accesibilizarea căilor de acces în clădiri şi a posturilor de lucru care să
faciliteze angajarea romilor şi a persoanelor cu dizabilități; (iii) reabilitarea, modernizarea şi
dezvoltarea fondului locativ existent, respectiv înființarea şi extinderea rutelor şi mijloacelor de
transport pentru includerea pe piața muncii a şomerilor, în special a celor din zonele rurale; (iv)
facilități fiscale pentru întreprinzătorii care demarează afaceri în mediul rural şi creează locuri de
muncă adresate grupurilor dezavantajate, (v) scheme de garanții pentru persoane defavorizate din
mediul rural şi pentru tineri, şi (vi) sprijinirea activităților de antreprenoriat, în special
pentru tineri135.
Proiectul de strategie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, din 2014, include inițiative cu
scopul îmbunătățirii serviciilor de consiliere cu privire la educație şi formare pentru elevii din
învățământul secundar şi terțiar și furnizării către şomeri de vouchere şi granturi pentru
continuarea studiilor136. Pe de altă parte, prin prevederea creării de activități de formare, stagii
profesionale și programe de plasare în poziții administrative la nivel central, regional sau local
pentru tinerele femei rome137, Strategia încurajează și participarea femeilor în administrația
publică.
Accesul la educație este însă împiedicat în mediul rural sau zonele urbane marginalizate, mai
ales din perspectiva de gen, date fiind obstacolele ce țin de siguranța fetelor în drumul către și de
la școală ori lipsa unor condiții optime de funcționare și a unor resurse educaționale
corespunzătoare, măsurile prevăzute de Strategie fiind investiția în infrastructura de transport, în
alte proiecte aferente pentru a asigura accesul la educație de calitate al copiilor din comunități
rurale îndepărtate şi slab conectate, precum și în instalațiile sanitare şi de încălzire, precum şi în
acordarea gratuită de materiale educaționale şi dotarea cu echipamente moderne138.
134
Idem, pg. 56.
135
Idem, pg. 39.
136
Idem, pg. 63.
137
Idem, pg. 90.
138
Idem, pg. 64.
www.poca.ro
138
În plus, în ceea ce privește accesul la educație, strategia identifică două tipuri de măsuri cheie: a)
îmbunătățirea capacității personalului didactic de a integra practicile educaționale incluzive în
relația cu elevii romi şi b) eliminarea din şcoli a segregării, discriminării şi stereotipurilor
negative față de elevii romi, conturând măsuri menite să crească participarea copiilor romi la
toate nivelurile de învăţământ obligatoriu (dezvoltarea unui sistem de avertizare timpurie pentru
a identifica elevii cu risc de abandon şcolar sau părăsire timpurie a şcolii; extinderea şi
îmbunătăţirea activităților de mentorat şi de tutorat; promovarea şi susținerea şcolilor incluzive,
relevante şi încurajatoare pentru copiii romi; facilitarea implicării părinților în procesul de
educaţie al copiilor; şi investiția în transportul copiilor romi care locuiesc departe de şcoli) și la
nivelul învățământului secundar (extinderea şi creşterea eficacității programului de mediatorii
romi; creşterea substanțială a disponibilității programului „A doua şansă” şi a stagiilor de
ucenicie; şi crearea de stagii de ucenicie şi servicii de plasament pe piața muncii, în special
pentru tinerele femei rome)139.
Printre măsurile prioritare pentru promovarea unui acces mai larg la învățământ terțiar
(nonuniversitar) a grupurilor sub-reprezentate (abordarea nefiind una gender mainstreaming) se
numără: a) elaborarea unor trasee clare de tranziție de la învățământul profesional şi forme de
învățământ secundar la învățământul terțiar; b) lansarea unui program de acordare de credite
pentru continuarea studiilor în condiții favorabile pentru elevi; c) conceperea unor măsuri
speciale pentru a identifica şi sprijini elevii din grupuri subreprezentate; şi d) creşterea
transparenței informațiilor privind oportunitățile educaționale140.
Mai mult, un element prevăzut de Strategie ar produce efecte din perspectiva de gen, atât pentru
fete, ca beneficiare ale serviciilor de îngrijire și educație preșcolară, cât și pentru femei, ca mame
în vederea reconcilierii vieții profesionale cu cea privată, dat fiind că se referă la formare
profesională sistematică a profesorilor și furnizorilor de servicii de îngrijire în furnizarea de
educație preșcolară pentru copiii din familii sărace și vulnerabile141.
Astfel, este evidențiată relația dintre educație, echilibrul vieții profesionale și a celei private, rata
de ocupare și nivelul veniturilor pe parcursul diferitelor etape ale vieții mai ales prin faptul că
Guvernul își propune să creeze noi oportunități de angajare și să promoveze egalitatea de șanse
prin: a) creșterea nivelului abilităților, educației și experienței pe piața muncii a persoanelor
sărace și a celor provenind din alte grupuri vulnerabile; b) creșterea ratei de ocupare a forței de
muncă a acestor persoane/grupuri; și c) implementarea de măsuri care ar putea determina
creșterea nivelului de salarizare a grupului țintă (de exemplu măsuri vizând reducerea
139
Idem, pg. 64.
140
Idem, pg. 63.
141
Idem, pg. 90.
www.poca.ro
139
discriminării), principala prioritate fiind prevenirea șomajului și creșterea ocupării forței de
muncă în rândul persoanelor în căutarea unui loc de muncă, inclusiv pentru populația vulnerabilă
prin aplicarea eficace a politicilor active de ocupare a forței de muncă, subliniind că aceste
măsuri vor fi doar parțial eficiente dacă nu sunt însoțite de politici economice care să determine
crearea de locuri de muncă sustenabile și bine plătite142.
Tocmai pentru că sărăcia nu este prezentă doar în exemplele de șomaj, ci și în unele cazuri ale
persoanelor încadrate în muncă, pentru a reduce intensitatea acestui fenomen, Guvernul va
urmări: (i) modificarea metodologiei acordării ajutoarelor bazate pe evaluarea mijloacelor de trai
pentru a mări stimulentele de angajare formală; (ii) realizarea continuă de investiții în
productivitatea lucrătorilor cu venituri mici, fie prin formare la locul de muncă, fie prin învățare
pe tot parcursul vieții; şi (iii) reglementarea pieței muncii şi a dialogului social pentru a sprijini şi
dezvolta abilitatea lucrătorilor de a negocia salarii proporționale cu productivitatea lor143.
Mai mult, persoanele active se confruntă cu o sărăcie care va produce efecte și după ce acestea se
pensionează, femeile resimțind această realitate mai acut decât bărbații, din cauza unor factori
precum diferențele de venituri de-a lungul vieții profesionale, concediilor de maternitate și
numărului de persoane cu venit din gospodărie în perioada pensiei, astfel că strategia impune
asigurarea furnizării unui nivel adecvat al veniturilor din pensii pentru persoanele vârstnice cu
cariere formale scurte şi venituri salariale scăzute, precum şi pentru persoanele vârstnice care
trăiesc singure144.
Ținând cont de ineficiența serviciilor actuale de planificare familiară, în special în cazul femeilor
sărace şi vulnerabile sau numărul mare de sarcini ale minorelor, prioritatea principală a Strategiei
în domeniul sănătății constă în revizuirea şi actualizarea programelor naționale pentru sănătatea
reproducerii şi de planificare familială ale Ministerului Sănătății și mărirea alocărilor bugetare
pentru serviciile preventive în aceste arii, împreună cu implementarea unor mecanisme de
monitorizare, evaluare şi de control a furnizorilor de astfel de servicii145.
De asemenea, în ciuda derulării programelor naționale de imunizare şi de sănătate a femeii şi

copilului, mortalitatea infantilă este încă ridicată, în special în zonele rurale şi în rândul celor mai
vulnerabile grupuri, copiii care provin din gospodării sărace și rome confruntându-se cu
dezavantaje privind sănătatea și bunăstarea, scăderea rata națională de imunizări este scăzută și
se înregistrează deficiențe nutriționale la copii din cauza accesului limitat la hrană şi/sau boli ale
142
Idem, pg 34.
143
Idem, pg. 37.
144
Idem, pg. 48.
145
Idem, pg. 67.
www.poca.ro
140
copilului, astfel că măsurile propuse țin de a) creşterea acoperirii vaccinării pentru copiii
vulnerabili; b) creşterea acoperirii furnizorilor de servicii de sănătate de bază la nivel local, pe
întregul teritoriu al țării; şi c) îmbunătățirea calității îngrijirii pre-natale şi post-natale şi a
îngrijirii copilului prin dezvoltarea standardelor de practică, formarea furnizorilor de servicii de
sănătate în comunitate, precum şi monitorizarea şi evaluarea calității îngrijirii146.
O altă problemă ce ține de domeniul sănătății este răspândirea bolilor infecțioase, în special
tuberculoza (TB) şi HIV/ SIDA în rândul grupurilor vulnerabile147, neexistând însă măsuri
prevăzute pentru remedierea deficiențelor respective.
Una dintre concluziile fundamentale ale Strategiei este că în prezent, familiile aflate în sărăcie
extremă se confruntă cu multe obstacole atunci când încearcă să acceseze serviciile sociale, în
primul rând, pentru că adesea nu ştiu că aceste servicii există, dar chiar şi atunci când dispun de
această informație, nu pot utiliza aceste servicii din cauza discriminării sau pentru că sunt
insuficiente, complicat sau costisitor de accesat, rezultând vitală atât integrarea la nivel
instituțional (presupunând abandonarea abordării fragmentare prin care fiecare instituție lucrează
numai în cadrul propriului domeniu specific de responsabilitate şi adoptarea echipelor inter-
instituționale, la nivelurile național, regional şi local) a diferitelor servicii (asistență socială,
locuire, ocuparea forței de muncă, educație, sănătate şi alte servicii publice) prin coordonarea
reală între instituțiile implicate, pe orizontală şi pe verticală, cât și realizarea programelor de
mediere sau facilitare socială (în special din zonele marginalizate) pentru a ajuta aceste familii să
acceseze beneficii şi servicii sociale, atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane148.
Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România utilizează parțial date
segregate și evidențiază faptul că:
 băieții au performanțe mai bune decât fetele la matematică, dar rămân cu aproape un an
în urmă la lectură;
 copiii cei mai săraci sunt la un nivel cu 2,5 ani în urma copiilor care provin din familii cu
venituri mai mari din perspectiva competențelor de bază (citit și scris);
 copiii din mediul rural sunt aproape cu un an în urma celor din mediul urban din
perspectiva competențelor de bază (citit și scris);
146
Idem, pg. 67.
147
Idem, pg. 67.
148
Idem, pg. 57.
www.poca.ro
141
 scorurile scăzute la evaluările PISA la citire, matematică și științe au drept cauză
diferențele semnificative dintre școlile din mediul rural și cele din mediul urban, ceea ce
reflectă discrepanțe socio-economice și culturale semnificative149;
 părăsirea timpurie a școlii este mai ridicată în rândul băieților, decât al fetelor, la fiecare
nivel de învățământ, cu excepția învățământului profesional și tehnic150.
Principalele grupuri aflate în situație de risc de părăsire timpurie a școlii în România sunt
minoritățile și alte grupuri marginalizate (principalele motive ale abandonului școlar sunt direct
asociate dificultăților financiare, iar populația de etnie romă este cea mai vulnerabilă în fața
acestora, iar situația este cu atât mai gravă în cazul fetelor de etnie romă, din cauza condițiilor de
trai precare și a tradițiilor), copiii din comunitățile rurale (criza economică aducând noi
provocări: probleme privind accesul la nivelul învățământului secundar superior și impactul
crizei economice asupra veniturilor familiilor din mediul rural, însemnând costuri de transport și
alte costuri directe și indirecte de școlarizare mai greu de suportat), elevii care repetă sau care
abandonează școala (riscul de abandon al elevilor cu rezultate slabe sau a celor cu vârsta mai
mare pentru nivelul la care sunt înscriși), copiii/tinerii cu cerințe educative speciale (din cauza
numărului insuficient de cadre didactice de sprijin, desființării școlilor de arte și meserii și prin
neadaptării finanțării școlarizării elevilor cu cerințe educaționale speciale, înscriși în
învățământul de masă, în vederea costurilor suplimentare cu noile cadre didactice și asistenți,
echipamentelor și materialelor adecvate pentru creșterea accesibilității și pentru modificarea
claselor)151.
Acest document vizează grupuri precum: a) copii și tineri care se vor încadra în grupa de vârstă
18-24 de ani în 2020; b) copii și tineri din familii cu statut socioeconomic scăzut (sărace); c)
copii și tineri din zonele rurale; și d) copii și tineri romi și alte grupuri marginalizate sau
subreprezentate152 și este construită pe 4 piloni. Dintre acești Pilonul 1 - Asigurarea accesului la
educație și o educație de calitate pentru toți copiii – presupune implementarea unui program cu
implicații directe asupra problematicii egalității de gen. Programul reprezentativ 1.1, inclus în
Pilonul 1, constă în creșterea accesului la îngrijire și educație timpurie a copiilor (ÎETC) prin
consolidarea învățământului preșcolar (3-6 ani) și extinderea rapidă a furnizării de servicii ÎETC
pentru copiii sub 3 ani (îndeosebi pentru copiii cu vârste între 2-3 ani)153.
149
Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România, pg. 18.
150
Idem, pg. 23.
151
Idem, pg. 26-29.
152
Idem, pg. 7.
153
Idem, pg. 8.
www.poca.ro
142
Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparținând Minorității
Rome pentru Perioada 2014-2020 propune ca obiectiv în domeniul sănătății creşterea
prevalenței utilizării planificării familiale, în special în rândul tinerelor rome şi implementarea de
intervenții adresate sănătăţii femeii şi copilului, prin informarea şi consilierea femeilor şi fetelor
rome privind sănătatea reproducerii, riscurile asociate mariajelor timpurii, sănătatea mamei şi
copilului, prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a traficului de persoane, extinderea
gradului de acoperire teritorială cu măsuri de contracepție gratuite și creşterea capacităţii
personalului din rețeaua comunitară în domeniul sănătăţii reproducerii şi sănătăţii mamei şi
copilului154. În ceea ce privește domeniul ocupării, strategia impune creşterea numărului femeilor
rome, active pe piața muncii155.
Strategia Națională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabilități 2014-2020

este constituită în jurul principiilor afirmate de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilități, printre care și egalitatea între bărbaţi şi femei156, astfel că în cadrul Direcțiilor
strategice ale politicilor sociale în favoarea persoanelor cu dizabilități în perioada 2014-2020 se
află și capitole precum:
 Egalitate, printre ale cărui obiective specifice regăsim promovarea unor măsuri de
prevenire și combatere a discriminării, abuzării femeilor și fetelor cu dizabilități157
 Ocuparea forței de muncă, printre ale cărei obiective specifice regăsim includerea în
sistemul de asistenţă pentru muncă a tuturor categoriilor de persoane cu dizabilități apte
de muncă (până la vârsta de pensionare), cu o atenție specială pentru grupurile cele mai
vulnerabile: tineri şi femei cu dizabilități, şomeri, persoane din mediul rural, persoane
condamnate aflate în evidența serviciilor de probațiune şi a celor care execută sau au
executat în parte, sau în întregime o pedeapsă privativă de libertate158
 Sănătate, printre ale cărui obiective specifice regăsim finanţarea cu prioritate a măsurilor
privind îmbunătățirea calității şi accesibilității serviciilor sociale şi de sănătate, mai ales
pentru persoanele cele mai vulnerabile (vârstnici, copii, femeilor şi fetelor cu dizabilități,
persoane cu dizabilități din mediul rural)159.
154
Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparţinând Minorităţii Rome pentru Perioada
2014-2020, pg. 22.
155
Idem, pg. 24.
156
Strategia Națională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabiltăţi 2014-2020, pg. 5.
157
Idem, pg. 24.
158
Idem, pg. 26.
159
Idem, pg. 33.
www.poca.ro
143
În Strategia Naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități" 2015-
2020 prioritatea pentru Obiectivul-cheie 2, Promovarea participării femeilor cu dizabilități în
scopul creşterii calității vieţii lor, este promovarea unor măsuri de prevenire şi combatere a
discriminării femeilor cu dizabilități în vederea respectării drepturilor şi libertăților fundamentale
ale omului, acestea fiind transpuse în direcții de acţiune precum:
a) sprijinirea femeilor cu dizabilități de a trăi o viaţă independentă, ținând cont de exemple

din domeniul sănătății (precum acela al femeilor cu deficiențe de mobilitate, care nu au
adesea acces la programele de screening pentru cancerul de col uterin sau de sân,
deoarece mesele de examinare nu au înălțime reglabilă, sau mamografele nu se pot adapta
la poziţia lor de examinare160), ocupării (îmbunătățirea participării pe piaţa muncii a
grupurilor celor mai vulnerabile din populaţia cu dizabilități - tineri şi femei cu
dizabilități, şomeri, persoane din mediul rural, persoane condamnate aflate în evidenţa
serviciilor de probațiune şi a celor care execută sau au executat în parte, sau în întregime
o pedeapsă privativă de libertate161), protecției sociale (analiza şi revizuirea, după caz, a
cadrului general şi specific privind asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități, în
special al femeilor şi persoanelor vârstnice cu dizabilități, la programe de protecţie
socială şi de diminuare a sărăciei162)
b) asigurarea accesului femeilor cu dizabilități, în condiţii de egalitate, la informații şi
tratamente privind educația sexuală şi planificare familială163.
Strategia Naţională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului propune obiective

generale și specifice care nu vizează o abordare integratoare a genului:
1. Îmbunătățirea accesului tuturor copiilor la servicii de calitate

1.1. Creşterea gradului de acoperire a serviciilor la nivel local
1.2. Creşterea calității tuturor serviciilor furnizate copiilor
1.3. Creșterea capacității beneficiarilor de a accesa şi utiliza serviciile destinate copilului
şi familiei
1.4. Întărirea capacităţii de evaluare și monitorizare a drepturilor copilului și a situației
sociale
2. Respectarea drepturilor şi promovarea incluziunii sociale a copiilor aflaţi în situaţii
vulnerabile
160
Idem, pg. 16.
161
Idem, pg. 36.
162
Idem, pg. 40.
163
Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi" 2015-2020, pg. 8.
www.poca.ro
144
2.1. Asigurarea unui minim de resurse pentru toți copiii, în cadrul unui program național
anti-sărăcie, cu atenție specială pe copii
2.2. Reducerea decalajelor existente între copiii din mediul rural şi copiii din mediul
urban
2.3. Eliminarea barierelor de atitudine şi mediu în vederea reabilitării şi reintegrării
sociale a copiilor cu dizabilități
2.4. Reducerea decalajului de oportunități dintre copiii romi și ne-romi
2.5. Continuarea tranziției de la îngrijirea instituţională a copiilor la îngrijire comunitară
2.6. Reducerea fenomenului copiii străzii
2.7. Încurajarea reintegrării sociale şi familiale a copiilor în conflict cu legea şi
prevenirea recidivelor
2.8. Întărirea controlului consumului de droguri sau alte substanțe nocive în rândul
copiilor şi reducerea consecinţelor acestui fenomen
2.9. Oferirea de sprijin adecvat copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate precum
și persoanelor care îi îngrijesc
2.10. Prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor
3. Prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă
3.1. Promovarea valorilor nonviolenței și implementarea unor acțiuni de sensibilizare
3.2. Reducerea fenomenului violenţei în rândul copiilor
4. Încurajarea participării copiilor la luarea deciziilor care îi privesc)
4.1. Dezvoltarea mecanismelor care să asigure participarea copiilor164.
Astfel, Strategia presupune îndeplinirea până în 2020 a următoarelor rezultate fără a menționa
însă faptul că majoritatea indicatorilor au o componentă care vizează și egalitatea de gen:
 Ieşirea copiilor din sărăcie sau excluziune socială

 Reducerea cu 5% a decalajului de acces al copiilor, din mediul rural, la servicii
 Reducerea cu 30% a numărului copiilor separaţi temporar sau definitiv de familie
 Închiderea tuturor instituţiilor clasice destinate copiilor separaţi temporar sau definitiv
de familie
 Copiii de vârstă mică separaţi temporar sau definitiv de familie beneficiază de
îngrijire în servicii de tip familial
 Copiii cu cerinţe educative speciale au acces la educaţie incluzivă
 Copiii cu dizabilități au acces la servicii de depistare precoce, evaluare şi reabilitare
164
Strategia Naţională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020, pg. 41-43.
www.poca.ro
145
 Reducerea semnificativă a numărului copiilor victime ale oricarei forme de violenţă
 Implicarea activă a copiilor în elaborarea strategiilor şi documentelor de politică
publică
 Abandonul şcolar în învăţământul obligatoriu scade la jumătate în comparaţie cu
situaţia actuală
 Numărul copiilor 0-3 ani care beneficiază de servicii de educaţie şi îngrijire timpurie
se dublează
 Cel puţin 95% dintre copii cu vârsta cuprinsă între 4-6 ani frecventează învăţământul
preşcolar
 Numărul adolescenţilor (15-18 ani) care nu sunt cuprinşi în sistemul de educaţie sau
formare profesională şi nici nu au loc de muncă scade cu cel puţin 30%
 Copiii au competenţe de bază dezvoltate la finalizarea învăţământului obligatoriu
 Mortalitatea infantilă scade cu cel puţin 30% - 3 la mie
 Copiii au acces la pachetul de bază de servicii de sănătate și la programele naționale
de sănătate
 Acoperire vaccinală de cel puțin 95% pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani cu
vaccinurile din calendarul național de imunizare
 Copiii cunosc riscurile şi efectele grave ale consumului de droguri sau de alte
substanţe nocive
 Copiii, în funcție de caracteristicile vârstei, au acces la servicii de sănătate a
reproducerii165.
Strategia naţională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012–2016 identifică

responsabilitățile instituțiilor implicate în activităţi de prevenire şi combatere a traficului de
persoane, dar şi de asistenţă şi reintegrare a victimelor, dintre care reies: Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă (prin măsurile active de stimulare a ocupării forţei de muncă,
asigură egalitatea de şanse pe piaţa muncii tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui
loc de muncă şi, în special, persoanelor care prezintă dificultăţi de inserţie pe piaţa muncii:
femei, victime ale traficului de persoane, persoane cu dizabilități, persoane de etnie romă etc și
dezvoltă programe de informare pentru persoanele cu risc ridicat de a fi traficate privind piaţa
muncii şi drepturile angajaţilor, programe de formare profesională, precum şi de informare a
operatorilor economici pentru angajarea acestora cu prioritate) și Inspecţia Muncii (activitatea de
control fiind structurată pe următoarele direcţii: identificarea angajatorilor care folosesc munca
nedeclarată; depistarea cazurilor de nerespectare a celorlalte acte normative care reglementează
activitatea relaţiilor de muncă; identificarea şi eliminarea formelor de exploatare a muncii
165
Strategia Naţională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020, pg. 43.
www.poca.ro
146
copilului; respectarea prevederilor legale referitoare la încadrarea în muncă a cetăţenilor străini,
protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi)166.
Mai mult, Strategia Națională Împotriva Traficului de Persoane 2018-2022167 își propune să
meargă mai departe, prin dinamizarea activităților instituțiilor statului, încurajarea participării și
implicării organizațiilor internaționale și neguvernamentale în lupta împotriva traficului de
persoane, motivarea cooperării interinstituționale și internaționale (în special dat fiind că acesta
este unul dintre elementele cele mai importante atunci când este vorba despre relația dintre țările
de origine și tările de destinație, România făcând parte din primul grup de state în general),
aducerea în mentalitatea colectivă a realității problematice a acestui fenomen prin trimitere la
efectele negative implicate și adaptarea și îmbunătățirea calității serviciilor de asistență oferite
victimelor traficului de persoane.
Astfel, acțiunile prevăzute în Strategie țin atât de prevenirea traficului de persoane (bazată pe 3
direcții: creșterea nivelului de informare a populației în vederea conștientizării implicațiilor
traficului de persoane, reducerea factorilor de risc ce conduc la victimizare, monitorizarea
activității operatorilor economici din domeniile profesionale cu fluctuație mare a forței de muncă
- construcții, agricultură, exploatarea lemnului, turism etc.), cât și de protecția, asistența și
reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane (având în vedere consolidarea dialogului
interinstituțional și a coordonării asistenței și protecției victimelor traficului de persoane și
traficului de minori, creșterea capacității sistemului de asistență socială de răspuns la nevoile
specifice victimelor traficului de persoane, asigurarea asistenței și protecției specifice
principalelor categorii de victime identificate) și de combaterea fenomenului în sine (dezvoltarea
și consolidarea cunoștințelor și competențelor profesionale prin formarea și pregătirea continuă,
necesară și adaptată a profesioniștilor din domeniul judiciar antitrafic și a celor din cadrul
celorlalte structuri de aplicare a legii, creșterea gradului de participare a victimelor traficului de
persoane în procesul penal, dezvoltarea capacității de utilizare a investigațiilor financiare în
cercetarea infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, precum și în identificarea și
urmărirea bunurilor și profiturilor obținute din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane,
îmbunătățirea tehnicilor și instrumentelor de lucru în scopul optimizării identificării, urmăririi și
confiscării bunurilor și profiturilor obținute din comiterea infracțiunii de trafic de
persoane/minori, dezvoltarea cooperării judiciare dintre structurile din domeniile conexe
traficului de persoane ce pot contribui la cercetarea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic
de minori, la nivel național, consolidarea cooperării judiciare internaționale dintre structurile de
166
Idem, pg. 43.
167
Strategia Națională Împotriva Traficului de Persoane 2018-2022, pg. 20.
www.poca.ro
147
combatere a criminalității organizate în domeniul traficului de persoane), alcătuind secțiuni
aparte dedicate dimensiunii instituționale, precum monitorizarea și evaluarea traficului de
persoane și a implementării politicilor (prin îmbunătățirea datelor colectate și a modului de
colectare a datelor de către instituțiile cu responsabilități în domeniu, precum și a cunoștințelor
referitoare la dimensiunea fenomenului traficului de persoane), cooperarea interinstituțională și
internațională (accentul fiind pus pe consolidarea cooperării dintre instituțiile relevante cu
responsabilități în prevenirea și combaterea traficului de persoane și în oferirea de asistență și
protecție victimelor traficului de persoane, diversificarea colaborării în domeniul traficului de
persoane între instituțiile publice, societatea civilă și reprezentanții sectorului privat, dezvoltarea
relațiilor de cooperare internațională cu instituții similare din străinătate, organizații și organisme
internaționale sau instituții/organisme ale Uniunii Europene, aprofundarea cooperării cu statele
de destinație în scopul coordonării acțiunilor și eforturilor de prevenire și descurajare a traficului
de persoane și al asistenței acordate cetățenilor români, continuarea politicii de atragere a
fondurilor externe nerambursabile).
Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 cuprinde un capitol aparte
pentru egalitatea de gen, provocările în acest domeniu fiind legate de preconcepțiile populației în
privința rolului femeii în societate și familie, participarea femeilor la luarea deciziilor,
disparitatea salarială și violența împotriva femeilor, obiectivele fiind formulate în jurul
următoarelor aspecte: prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor, în sfera
publică și cea privată, asigurarea participării echilibrate și efective a femeilor și a egalității de
șanse la ocuparea posturilor de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața politică,
economică și publică168.
Țintele pentru anul 2030 sunt continuarea reducerii disparității salariale dintre sexe, eliminarea
tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, în sferele publice și private, inclusiv a
traficului, exploatării sexuale și a altor tipuri de exploatare și asigurarea participării depline și
eficiente a femeilor și a egalității de șanse la ocuparea posturilor de conducere la toate nivelurile
de luare a deciziilor în viața politică, economică și publică, urmând ca până în 2020 să fie
îndeplinite următoarele acțiuni:
 Organizarea de campanii de informare și sensibilizare privind partajarea echitabilă a

responsabilităților în cadrul gospodăriei și familiei, îmbunătățirea serviciilor sociale
relevante și concilierea obligațiilor profesionale cu viața personală și de familie având ca
obiect creșterea implicării bărbaților în viața de familie și frecventarea cursurilor pentru
tineri părinți
168
Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, pg. 43.
www.poca.ro
148
 Reglementarea funcției de expert în egalitate de șanse între femei și bărbați și a
posibilității desemnării persoanelor cu aceste atribuții în toate instituțiile și autoritățile
publice, precum și în companiile private cu peste 50 de angajați
 Crearea unui sistem integrat de monitorizare și raportare privind cazurile de violență
domestică
 Includerea perspectivei de gen în programa școlară și în manuale; organizarea unor
campanii de informare și sensibilizare pentru combaterea stereotipurilor de gen în rândul
tinerilor.
 Monitorizarea implementării dispozițiilor legale privind sănătatea sexuală și reproductivă
și organizarea de campanii de informare pentru prevenirea și combaterea abuzurilor
sexuale și respectarea drepturilor la nediscriminare și identitate169.
Relevant este și capitolul privind Reducerea inegalităților, care subliniază necesitatea abordării
intersecționale, dat fiind că unele grupuri vulnerabile, cum ar fi femeile cu dizabilități sau cele de
etnie romă, se confruntă cu discriminare intersecțională, prin care mai multe caracteristici ale
grupului sunt supuse fenomenelor discriminatorii, acesta devenind astfel în mod particular
dezavantajat170.
De asemenea, capitolul privind Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să ﬁe

deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile prevede asigurarea accesului până în 2030 la
sisteme de transport sigure, la prețuri echitabile, accesibile și durabile pentru toți, în special prin
extinderea rețelelor de transport public, acordând o atenție deosebită nevoilor celor aflați în
situații vulnerabile, femei, copii, persoane cu dizabilități și în etate171.
Mai mult, capitolul privind Promovarea unor societăți pașnice şi incluzive pentru o dezvoltare
durabilă, a accesului la justiție pentru toți şi crearea unor instituții eﬁciente, responsabile şi
incluzive la toate nivelurile prevede ca până în 2020, să se ajungă la aplicarea riguroasă a
prevederilor legale existente privind combaterea și condamnarea oricăror acte de violență, abuz,
exploatare, trafic de persoane sau discriminare de orice fel, îndeosebi în privința copiilor,
femeilor sau persoanelor cu dizabilități, indiferent de rasă, religie, gen sau orientare sexuală172.
169
Idem, pg. 44.
170
Idem, pg. 66.
171
Idem, pg. 75.
172
Idem, pg. 100.
www.poca.ro
149
4. DATE STATISTICE ȘI INDICATORI - ANALIZA
DIAGNOSTIC PRIVIND EGALITATEA DE GEN ÎN
ROMÂNIA 2014-2019
Acest capitol vizează identificarea prin intermediul datelor statistice disponibile a principalelor
tendințe în ceea ce privește situația femeilor și a bărbaților în domeniile analizate în perioada
2104-2019, date statistice obținute și/ sau prelucrate din principalele surse la nivel național (INS)
și european (EUROSTAT), completate de alte date, studii și cercetări în funcție de domeniul
abordat și disponibilitatea informațiilor. Datele statistice sunt prezentate într-o formă narativ-
sintetică la începutul fiecărui sub-capitol. În cadrul acestor sinteze sunt prezentate și modul în
care aspectele evidențiate de datele statistice sunt tratate în strategiile românești și/sau la nivelul
UE, prezentarea progreselor realizate în domeniul respectiv dar și aspectele care necesită
intervenție concentrată în următoarea perioadă. Am inclus în acest capitol o secțiune dedicată
bunelor practici în domeniile analizate, cu scopul identificării unor politici publice sau proiecte
ale societății civile care ar putea fi adaptate contextului românesc în vederea reducerii
disparităților semnalate de către datele statistice.
Importanța egalității de gen este adesea tradusă în termeni economici, menționându-se pierderile
pe care economia le înregistrează datorită persistenței disparităților, în special pe piața muncii.
De exemplu, raportul Decalaje de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă: provocări și
soluții (Eurofound 2016) estimează că pierderea economică cauzată de inegalitatea de gen la
nivelul ocupării forței de muncă se ridică la 370 de miliarde EUR pe an. Această abordare a dus
la prevalența în ultima perioadă a unor abordări cantitativiste în ceea ce privește măsurarea
egalității de gen. Însă utilizarea de date statistice în cercetarea aspectelor ce țin de egalitatea de
gen este adesea controversată în literatura de specialitate și constituie în special practica
instituțiilor internaționale sau regionale (vezi capitolul 2 al analizei diagnostic). Controversa
provine din faptul că imaginea macro a egalității de gen, surprinsă la nivel de indicatori statistici
www.poca.ro
150
principali, poate masca inegalități micro, ce țin adesea de imposibilitatea ca unele grupuri
marginalizate să fie „înregistrate” statistic173.
O abordare alternativă nu contestă sau minimalizează importanța datelor statistice, dar propune o
construcție și semnificare a termenului egalitate de gen în funcție de multitudinea de aspecte,
adesea contextualizate spațial, care o compun. Astfel înțeleasă, egalitatea de gen sau egalitatea de
șanse între femei și bărbați nu necesită neapărat o definiție pre-stabilită pentru a fi relevantă din
punct de vedere practic, dar se compune din și înglobează realitățile trăite174. Astfel, pe parcursul
analizei diagnostic și în special în cadrul acestui capitol, am încercat să surprindem diversitatea
femeilor și bărbaților din România pentru a contura o imagine cât mai detaliată a egalității de gen
în România, completând datele statistice cu studii sectoriale sau calitative provenite din cercetării
de tip academic sau ale unor organizații recunoscute în domeniu. Considerăm că această
abordare (care reprezintă o opțiune normativă și metodologică completată prin abordarea
interjecțională) contribuie la înțelegerea faptului că egalitatea de gen trebuie abordată structural,
la nivelul politicilor publice și al priorităților de bugetare, iar domeniile analizate aici trebuie
tratate în totalitatea inter-conectivității lor.
O notă suplimentară ține de clarificarea conceptului de grup vulnerabil, utilizat în special în

cadrul acestui capitol, în secțiunile care vizează propunerea principalelor măsuri de abordare a
principalelor disparități de gen identificate. Prin conceptul de grup vulnerabil avem în vedere
definiția utilizată de instituțiile UE175, respectiv acele grupuri care se confruntă cu un risc de
sărăcie și excluziune socială mai ridicat decât restul populației. Aceste grupuri pot fi minorități
etnice, migranți, persoane cu disabilități, persoane fără adăpost sau domiciliu, persoane
dependente de droguri, persoane în vârstă izolate social și copii aflați în diverse circumstanțe
marginalizante Această definiție s-a regăsit în Legea Asistenței sociale (292/2011), Art. 6 litera p
cu câteva precizări diferite: grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc
de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală,
dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool ori a altor situaţii care conduc la
vulnerabilitate economică şi socială. Aceste definiţii suprind contribuţia adusă de cercetarea
173
Vezi Cancian, Francesca. 1992. Feminist Science. Gender & Society. Vol. 6, N° 4: pp. 623-642 și Metso, Milka;
Le Feuvre, Nicky. 2006. Quantitative Methods for Analysing Gender, Ethnicity and Migration, Research Integration
Project – University of York.
174
Verloo, Mieke; Lombard, Emanuela. 2007. Contested Gender Equality and Policy Variety in Europe: Introducing
a Critical Frame Analysis Approach, în Verloo, Mieke (ed.). 2007. Multiple Meanings of Gender Equality A Critical
Frame Analysis of Gender Policies in Europe, CEU Press: Budapest.
175
Vezi: http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/vulnerable_groups_en.htm.
www.poca.ro
151
academică privind sărăcia și exlcluziunea socială, care a pus în evidență modul în care
vulnerabilitatea este mai ridicată în cadrul unor grupuri sociale și identitare176.
Abordarea normativă și metodologică pe care am avut-o în vedere pentru realizarea analizei

diagnostic, expusă anterior și în cadrul primului capitol, implică completarea acestor definiții
prin utilizarea abordării intersecționale. În timp ce grup vulnerabil reprezintă o abordare
descriptivă bazată pe măsurarea a cine este expusă sau riscă marginalizarea economică și/sau
socială, intersecționalitatea se concentrează pe înțelegerea cauzelor marginalizării. Astfel, pentru
a evidenția unele dintre aspectele disparităților de gen, este importantă identificarea și
menționarea acelor caracteristici individuale sau de grup (etnia, orientarea sexuală, dizabilitatea
etc. – toate criterii protejate de către legislația națională) care pot adânci situația de
vulnerabilitate datorită faptului că fie au fost ignorate fie există o reticență în abordarea lor la
nivel de politici publice. În România, cercetările (citate anterior sau pe parcursul analizelor din
acest capitol) care au vizat modul în care etnia și genul se intersectează în cazul femeilor rome
din România pentru a duce la una dintre cele mai vulnerabile situații incluzând recomandări
privind abordarea sistemică a cauzelor acestei stări de fapt, respectiv combaterea discriminării
instituționale. Oferim în capitolul care vizează sănătate un exemplu în acest sens, respectiv
modul în care campaniile de testare pentru cancerul de col uterin eșuează în a oferi acoperire
adecvată celui mai marginalizat grup, femeile rome din mediul rural, deoarece nu iau în
considerare cauzele discriminării istorice. În completarea acestei abordări, punctăm faptul că
există grupuri în România pentru care vulnerabilitatea este adâncită în raport cu unele dintre
dimensiunile abordate aici, cum ar fi situația femeilor cu dizabilități sau a femeilor cu altă
orientare sexuală pe piața muncii, în accesarea serviciilor de sănătate etc., a căror situație este
puțin cercetată și abordată, însă reprezintă o problemă ce ține de drepturile fundamentale ale
omului.
Context general socio-economic

În perioada 2014-2019 România a înregistrat o creștere economică relativ stabilă și situată peste
media UE, având în 2018 o creștere de 4.1% a PIB (dar această valoare reprezentând o încetinire
de aproape 3 puncte procentuale față de anul precedent), în comparație cu media UE de 1,8% 177.
Nivelul general al ocupării forţei de muncă a crescut constant în această perioadă, ajungând în
2018 la procentul de 69.9% iar predicțiile pentru 2019 arată că România va atinge ținta națională
176
Alwang, J, Siegel, PB, Jorgensen, SL. Vulnerability: a view from different disciplines. Social Protection
Discussion Paper Series 23304. Washington, D.C., USA: The World Bank; 2001.
177
Comisia Europeană. Raportul de țară din 2019 privind România. SWD (2019) 1022 final,
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf.
www.poca.ro
152
de 70% ocupare stabilită prin Strategia Europa 2020, dar cel mai probabil va rata ținta europeană
de 75%178. Alte tendințe macroeconomice relevante în perioada 2014-2019 au fost creșterea
consumului individual (în 2017 a generat 90% din avansul PIB real - Starea economică și socială
a României, INS179) și creșterea a gradului de ocupare pe piața muncii (vezi datele prezentate în
sub-capitolul 4.3).
Veniturile salariale ale populației au cunoscut o creștere robustă, pe fundalul majorării salariilor
din sectorul bugetar. Anumite măsuri din sfera fiscal-bugetară, precum creșterile salariale din
sectorul bugetar, ridicarea pragului minim de salarizare pe economie, majorarea pensiilor, au
avut un impact direct asupra femeilor. Cu toate acestea, creșterea economică nu s-a reflectat și în
îmbunătățirea unor indicatori care măsoară nivelul de dezvoltare umană și riscul de excluziune
socială și sărăcie. Aceștia nu au cunoscut o îmbunătățire proporțională, în special în privința
categoriilor vulnerabile. Un alt aspect al contextului socio-economic general relevant pentru
analiza diagnostic privind egalitatea de gen îl constituie evoluția generală principalilor indicatori
ai nivelului de dezvoltare umană: participarea la educație, sănătate, bunăstarea populației etc. O
parte dintre aceste date sunt incluse în analiza statistică din cadrul capitolului 5. Menționăm aici,
pentru context, faptul că procentul persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială se
află în tendință descendentă în România în perioada analizată, însă rămâne substanțial mai ridicat
în comparație cu media europeană. Semnificativ este faptul că femeile au un risc mai ridicat de
sărăcie în comparație cu bărbații, diferența generală fiind de aproximativ 2 procente, însă
diferențe de gen mai accentuate regăsim în funcție de educație și vârstă (vezi pentru completări
secțiunea Piața muncii: Salarizare).
Sistemul de educație în perioada analizată a continuat tendințele din perioadele anterioare, care
au avut ca repere principale reformele succesive și scăderea populației școlare. Ratele de
abandon timpuriu rămân pronunțate (vezi analiza domeniului educație), iar participarea la
educația terțiară rămâne cea mai scăzută din Europa.
Tabelul 1: Câștiguri salariale medii pe lună – net (RON/ salariat)
2014 2015 2016 2017 2018 2019 (august)
1697 1859 2046 2338 2642 3044
Sursă: INS http://www.insse.ro/cms/ro/content/c%C3%A2%C8%99tiguri-salariale-din-1938-
serie-anual%C4%83-0
178
Idem.
179
Disponibil: http://www.insse.ro/cms/ro/tags/starea-economica-si-sociala-romaniei.
www.poca.ro
153
Tabelul 2: Riscul de sărăcie sau excluziune socială 2014-2018, total populație (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
UE 28 24,4 23,8 23,5 22,4 :
România 40,3 37,4 38,8 35,7 32,5
Sursă: Eurostat [ilc_peps04]
În ceea ce privește tendințe demografice, populația României a înregistrat o scădere de

aproximativ 400.000 de persoane în perioada 2014-2018, continuând tendința negativă din anii
precedenți. Scăderea demografică s-a datorat în principal migrației, care a continuat să rămână la
cote ridicate, în timp ce nașterile au cunoscut o tendință fluctuantă, cu cel mai scăzut număr de
nașteri înregistrându-se în 2018.
Tabelul 3: Populația României pe sexe (mil.) (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018
Total 19,947,311 19,870,647 19,760,585 19,644,350 19,530,631
M 9,746,052 9,707,074 9,649,733 9,602,578 9,553,249
F 10,201,259 10,163,573 10,110,852 10,041,772 9,977,382
Sursă: Eurostat [demo_pjan]
Tabelul 4: Nașteri total

2014 2015 2016 2017 2018
198,740 201,995 200,009 202,151 187,824
Sursă: Eurostat [demo_gind]
Tabelul 5: Nașteri în funcție de nivelul de educaţie al mamei

2014 2015 2016 2017
ISCED 0-2 65,124 61,292 59,568 57,354
ISCED 3-4 71,391 73,975 73,487 74,915
ISCED 5-8 53,759 55,605 58,493 60,833

Sursă: Eurostat [demo_faeduc]
În ceea ce privește specific evoluția egalității de șanse și tratament între femei și bărbați, aceasta
a înregistrat anumite tendințe pozitive în raport cu anii precedenți, aspecte care vor fi detaliate în
acest capitol. Reperul care permite comparația îl reprezintă Indicele egalității de gen realizat de
către Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) publicat în
2017, deoarece acoperă perioada anterioară celei analizate aici (respectiv 2010-2015) precum și
www.poca.ro
154
date statistice și tendințe congruente cu cele selectate în vederea realizării analizei diagnostic.
Astfel, în ceea ce privește indicatorii statistici care măsoară disparitățile dintre femei și bărbați,
România a înregistrat progrese în ceea ce privește egalitatea de șanse între femei și bărbați în
perioada de referință (2014-2019), însă mai rămân o serie de domenii și zone unde nivelul
inegalității de gen și a situațiilor vulnerabile cu care se confruntă femeile din România rămân
ridicate. În cadrul Indicelui egalității de gen 2017180, România a obținut un scor de 52,4 din 100,
reprezentând o creștere de 2,5 puncte față de Indicele măsurat în 2010. Clasamentul realizat de
EIGE a reflectat o îmbunătățire a egalității de gen în domeniile bani și educație, unde progresele
au înregistrat un ritm mai rapid în raport cu media UE. Un progres mai limitat a fost înregistrat și
în domeniul sănătății. Indicele EIGE identifică ca zone vulnerabile diviziunea de gen a timpului
dedicat activităților de îngrijire (creștere a inegalități), egalitatea de gen în procesul decizional și
egalitatea de șanse între femei și bărbați în domeniul economic (domeniu care a înregistrat o
înrăutățire, contrar tendinței europene).
În România, egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați este reglementată prin
Legea nr. 202/2002 (republicată, cu modificările și completările ulterioare). Tot la nivel
legislativ, violența împotriva femeilor este reglementată prin Legea nr. 217/2003 privind
prevenirea și combaterea violenței domestice (republicată, cu modificările și completările
ulterioare). La nivel instituțional, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și
Bărbați (ANES) reprezintă organizația care asigură promovarea principiului egalității de șanse
între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice181. Unul dintre principalele
domenii de activitate al ANES îl reprezintă coordonarea procesului de implementare a
Convenției de la Istanbul și de a raporta stadiul implementării acesteia. Activitatea ANES este
completată de către alte organisme în domeniul egalității de șanse și tratament, precum CONES
și COJES, însă activitatea acestora a fost limitată în perioada de referință a analizei. Evoluțiile
legislative din perioada analizată și, acolo unde este cazul, impactul la nivel instituțional, sunt
descrise pe larg în cadrul capitolului 3.
În perioada analizată (2014-2019) România a avut două cadre strategice specifice egalității de
șanse și tratament, documente-cadru care evidențiază unele dintre prioritățile din domeniul
egalității de gen:
180
Scorul mediu la nivelul UE era 66,2 din 100. Dintre statele incluse în Indice, Suedia a înregistrat cel mai bun scor
(82.6), pe ultimul loc plasându-se Grecia (50). Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați
Gender Equality Index 2017 – Measuring gender equality in the European Union 2005-2015.
181
Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, Raport de activitate ANES 2018, http://anes.gov.ro/wp-
content/uploads/2017/09/Raport-activitate-ANES-anul-2018-PDF.pdf.
www.poca.ro
155
 Strategia naționala în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați 2014-2017;
Strategia națională pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie
2014-2017; Planurile generale de acțiuni în vederea implementării celor două strategii.
 Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și
prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021; Planul
operațional privind implementarea strategiei naționale privind promovarea egalității de
șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021.
ANES elaborează anual rapoarte de monitorizare ale Strategiilor182, iar pe parcursul acestui
capitol vom sublinia indicatorii privind egalitatea de șanse între femei și bărbați asumați și modul
în care aceștia corespund unora dintre disparitățile de gen evidențiate de către datele statistice. În
plus, selectarea inițială a principalilor indicatori statistici analizați s-a bazat pe parcurgerea
acestor strategii, alături de care am identificat următoarele documente fundamentale pentru
analiza stării de fapt privind egalitatea de gen:
 Angajamentul Strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019,

Comisia Europeană;
 Strategia Europa 2020;
 Agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă.
Începând cu mijlocul anilor 1990, în România s-au realizat și publicat studii academice și
cercetării care au abordat în mod direct experiențele și problemele cu care se confruntă femeile
din România. Odată cu anii 2000 consolidarea studiilor de gen în România, în special prin
organizarea de programe masterale specializate în cadrul SNSPA, UB sau UBB, dar și debutul și
extinderea activismului feminist, au dus la abordarea experiențelor specific femeiești 183 și a
relațiilor de gen în special din perspectiva politizării inechităților, plecând de la premisa comun
împărtășită că atât orientările dominante ale științelor sociale cât și principalii actori politici din
România în cel mai bun caz ignoră, în cel mai rău caz marginalizează interesele femeilor.
Unul dintre domeniile cele mai des abordate de cercetare l-a reprezentat participarea femeilor pe
piața muncii. Vladimir Pasti184, Alina Dragolea185 sau Oana Băluță186 au analizat și teoretizat
182
Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, http://anes.gov.ro/rapoarte/.
183
Miroiu, Mihaela. 2004. Drumul către autonomie. Iași: Polirom.
184
Pasti, Vladimir. 2003. Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România.
185
Dragolea, Alina. 2007. “Dimensiunea de gen a pieței muncii.” în Băluță, Oana, Alice Iancu, și Alina Dragolea.
Parteneri egali, competitori egali: integrarea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a politicilor publice.
București: Maiko; Dragolea, Alina. 2007. Preferinţe şi mecanisme pe piaţa muncii – o abordare de gen sau cum
„aleg” femeile performanţe profesionale mai scăzute şi bani mai puţini, în Băluţă, Oana; Dragolea, Alina; Iancu,
www.poca.ro
156
modul în care se produc disparitățile de statut, venit și perspective ale femeilor și bărbaţilor din
România. Concluziile acestor studii, chiar și atunci când premisele teoretice și instrumentele
utilizate au fost diferite, se apropie de cele incluse în analiza diagnostic de față. O primă
constatare este că inegalitatea de gen pe piața muncii se produce (și) anterior începerii activității
profesionale, prin educația diferențiată la nivel de specializării dar și prin transmiterea pe
parcursul traseului educațional că există așteptări diferite pentru băieți și fete privind cariera
(vezi secțiunea educație). Impactul educației genizată asupra traseelor profesionale a fost analizat
și de către Mihaela Miroiu187 sau Doina Olga Ștefănescu188. Un alt aspect evidențiat de Alina
Dragolea și Oana Băluță, subliniat pe parcursul analizei diagnostic privind egalitatea de gen, îl
reprezintă modul în care absența echilibrului între muncă și viața privată contribuie în România
la adâncirea și menținerea inegalităților între femei și bărbați pe piața muncii.
În domeniul egalității de gen în participarea la decizii, Oana Băluță 189 a coordonat unul dintre
primele studii care a pus în discuție cauzele și efectele sub-reprezentării de gen în politica
românească, temă pe care autoarea a reluat-o în studii ulterioare în care a subliniat, printre altele,
modul în care absența femeilor din forurile politice decizionale duce la ignorarea intereselor
acestora și absența lor de pe agenda publică. La rândul său, Diana Neaga190 analizează
participarea politică a femeilor, abordarea autoarei analizând absența echității reprezentării în
contextul mai amplu al exercitării (sau al absenței) drepturilor cetățenești.
O contribuție semnificativă în ceea ce privește abordarea în cadrul studiilor de gen a modului în

care genul și etnia se intersectează și duce la marginalizarea femeilor rome au avut-o feministele
rome. Nicoleta Bițu191 sau Carmen Gheorge192 au abordat teme diverse precum identitatea romă,
locul feminismului rom în cadrul studiilor de gen sau discriminările multiple la care sunt supuse
femeile rome.
Alice, Gen şi interese politice.Teorii si practici, Editura Polirom, Iaşi. Dragolea, Alina. 2016. Statul bunăstării după
criza economică. București: Tritonic. Pp 181-226.
186
Băluță, Oana. 2007. Dimensiunea de gen a reconcilierii dintre muncă, familie şi viaţă privată. în Băluță, Oana,
Alice Iancu, și Alina Dragolea. Parteneri egali, competitori egali: integrarea dimensiunii de gen în procesul de
elaborare a politicilor publice. București: Maiko.
187
Miroiu, Mihaela, 2003, Guidelines for Promoting Gender Equity in Higher Education in Central and eastern
Europe, CEPES, UNESCO, Bucharest.
188
Ștefănescu, Doina-Olga. 2003. Dilema de gen a educaţiei. Iași: Polirom.
189
Băluță, Oana, ed. 2006. Gen și putere: Partea leului în politica românească. Iași: Polirom.
190
Neaga, Diana Elena. 2013. Gen şi cetăţenie în România: între formal şi substanţial, normal şi normativ. Iaşi:
Polirom.
191
Bițu. Nicoleta. Council of Europe. 1997. “Report on the Situation of the Romani/Gypsy Women in Europe”;
Bițu, Nicoleta; Vincze, Eniko. 2012. Personal encounters and parallel paths toward Romani feminism. Signs:
Journal of Women in Culture and Society 38 (1), 44-46.
192
Gheorghe, Carmen (coord.). 2012. Sindicatele la intersecția dintre gen și etnie. Agenția de dezvoltare comunitară
”Împreună”.
www.poca.ro
157
Alte studii au abordat aspecte ale unor teme cruciale pentru egalitatea de gen, însă ”invizibile”
politic, precum violența de gen193, familiile monoparentale194 sau maternitatea195. O contribuție
foarte importantă la delimitarea agendei egalității de gen în România au avut-o abordările
sociologice ale cercetătoarelor Eniko Vincze sau Laura Grunberg. Eniko Vincze196 a cercetat
sistematic intersecția dintre gen, etnie și clasă socială pentru a evidenția modul în care se produce
marginalizarea socială, în timp ce Laura Grunberg197 a abordat teme diverse precum educația sau
organizațiilor non-guvernamentale din România. Recent, Laura Grunberg a coordonat realizarea
cele mai extinse cercetării sociologice după anul 2000 - când apărea primul Barometrul de gen
realizat de către Fundația pentru o Societate Deschisă - privind opiniile populației referitoare la
statutul femeilor și relațiile de gen din România198.
Aderarea României în 2007 a dus la un alt tip ce cercetare în domeniul egalității de gen, cel
facilitat de către fondurile europene. Axate în special pe problematica pieței muncii, studiile
realizate în cadrul unor proiecte au completat studiile feministe și de gen academice și au
furnizat în special date statistice privind diverse aspecte ale nivelului de ocupare, veniturile și
barierele formale sau informale cu care se confruntă femeile la locul de muncă. Un proiect
reprezentativ l-a constituit cel implementat de către Centrul parteneriat pentru egalitate,
împreună cu TBWA și Active Watch, intitulat ALTFEM - Îmbunătățirea percepției asupra
femeilor și creşterea gradului de conștientizare a experților și operatorilor mass media, a
partenerilor sociali, autorităților publice și femeilor asupra problematicii egalității de şanse ți gen
pe piaţa muncii. Tot aici menționăm proiectele implementate de către ANES a căror descriere
poate fi consultată pe site-ul anes.gov.ro.
193
Bragă, Andreea; Neaga, Diana-Elena; Nica, Georgiana Anca. 2017. „Toată lumea ştia!”. Violenţa împotriva
femeilor rome şi nerome între „normal” şi normativ. Editura Hecate: București.
194
Ștefan, Cristina. 2006, Familia monoparentală. O abordare politică. Iași : Polirom.
195
Păunescu, Ramona. 2012. Evoluții politice ale maternității. Iași: Polirom.
196
Vincze. Eniko. 2006. Social Exclusion at the Crossroads of Gender, Ethnicity and Class. A View of Romani
Women’s Reproductive Health. Open Society Institute; Vincze, Eniko2013. Socio-spatial marginality of Roma as
form of intersectional injustice. Studia Universitatis Babes-Bolyai-Sociologia. Volume 58, Issue 2.
197
Grunberg, Laura. 2008. BiONGrafie: AnA, istoria trăită a unui ONG de femei. Iași: Polirom; Rughiniș Cosima,
Grünberg Laura, Popescu Raluca (coord.). 2017. Alice în Țara Manualelor - O explorare a personajelor care îi
inspiră pe copii în școală, Universitatea din București.
198
Centrul Filia. 2018. Barometrul de gen. Disponibil: https://centrulfilia.ro/new/wp-
content/uploads/2019/05/Barometru_de_gen.Romania_2018.pdf
www.poca.ro
158
4.1 EDUCAȚIE
4.1.1 Descrierea narativ-sintetică a principalelor evoluții, tendințe și

disparități ale situației femeilor și bărbaților în domeniul educației
În România, când analizăm distribuția populației cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani pe
niveluri educaționale absolvite, se remarcă ponderea semnificativ mai mare de persoane care au
absolvit cel mult nivelul liceal (sau post liceal). Altfel spus, anual (în cei patru ani analizați),
aproximativ jumătate din populația României a finalizat doar studiile liceale și în proporție de
15% studiile universitare. Această situație este și mai evidențiată în momentul în care România
este comparată (pe această dimensiune) cu media europeană: distribuția persoanelor pe niveluri
educaționale finalizate, este mai mare pentru nivelul liceal (46% media UE-28, respectiv 58%
România în 2018) și semnificativ mai redusă pentru nivelul terțiar. Dacă la nivel UE-28
aproximativ 29% din populația de referință a finalizat studii universitare, România se remarcă
printr-o pondere foarte scăzută a acestei categorii, plasându-se în jurul valorii de 15% în 2018.
Totodată, important de subliniat sunt diferențele de la nivel național între ponderea persoanelor
de sex masculin și cele de sex feminin care au absolvit doar învățământul liceal. Practic,
ponderea bărbaților cu studii liceale este mai mare (60,7% în 2018) comparativ cu cea a
persoanelor de sex feminin (55,7% în 2018). Raportul se schimbă în cazul persoanelor care au
finalizat studiile universitare (în favoarea femeilor): 14,3% bărbați, respectiv 16,7% femei (tabel
6). Această tendință se înregistrează și la nivel european, procentul persoanelor de sex feminin
care finalizează studiile universitare este mai mare decât cel al persoanelor de sex masculin cu
același nivel de studii. Însă, diferența de la nivel european este mai accentuată decât cea de la
nivel național (30,8% femei, respectiv 26,5% în cazul bărbaților) (tabel 7 și tabel 8).
www.poca.ro
159
În 2018, România înregistrează printre cele mai scăzute valori din UE ale ponderii
persoanelor cu studii universitare, aceste ponderi aferente categoriei de vârstă 30-34 de ani
fiind de 24,6% sub ținta asumată de România pentru 2020 de 26,7% . Însă, dacă comparăm
pe această categorie de vârstă procentul persoanelor de sex feminin cu cele de sex masculin,
observăm faptul că raportul este mai ridicat în cazul femeilor (28%), comparativ cu cel al
bărbaților (21%) la nivel național (tabel 9 și 10), aceste rapoarte fiind însă semnificativ mai mici
comparativ cu media UE28: 48% femei, respectiv 36% bărbați.
O altă tendință care merită menționată este diferența importantă între categoriile de vârstă în
privința celui mai înalt nivel educațional finalizat. Cu toate că în perioada analizată se remarcă o
scădere a procentului de persoane în vârstă care au finalizat doar școala gimnazială, diferențele
între aceste categorii rămân semnificative. Totodată, pe același grup de vârstă se înregistrează
diferențe sistematice și semnificative între ponderea femeilor și cea a bărbaților care au absolvit
același nivel educațional. Cea mai accentuată diferență este în cazul categoriei 55-74 de ani:
în 2018, 45% din femei au finalizat cel mult școala gimnazială, comparativ cu 29% din
bărbați (aceste valori înregistrând o scădere în cei patru ani analizați), respectiv 47% au
absolvit nivelul liceal, comparativ cu 61% din persoanele de sex masculin) (tabel 9 și 10).
România se confruntă cu o scădere a populației școlare, cea mai însemnată evoluție negativă
înregistrându-se în rândul populației de sex masculin. Cu toate că în 2017 valorile populației de
sex masculin se apropie de cele ale populației de sex feminin, ponderea populației școlare
masculine se menține mai mare, tendință înregistrată pe întreagă perioada de referință (figura 1).
În 2017, aproximativ 49% din populația școlară este înscrisă în învățământul primar și gimnazial
(tabel 11), în cadrul acestui nivel educațional majoritatea elevilor fiind băieți (51%). Raportul se
modifică la nivel de liceu: 48% elevi și 52% eleve (2017). Însă, dacă luăm în calcul și
învățământul profesional (învățământul secundar – ciclul 2) observăm faptul că în cadrul acestui
ciclu sunt înscriși o pondere mai ridicată de elevi (50,8% elevi, respectiv 49,2% eleve în 2017)
(tabel 12).
O posibilă explicație pentru această tendință poate fi faptul că la finalul nivelului gimnazial,
elevii și elevele trec printr-un examen standardizat care evaluează cunoștințele dobândite în
ultimii patru ani de studiu, iar rezultatele obținute reprezintă criteriul principal pentru admiterea
la nivelul liceal. Ținând cont de faptul că băieții au obținut scoruri mai scăzute la testările PISA
de matematică și citire (la 15 ani în clasa IX, comparativ cu fetele), putem extrapola aceste
rezultate și la nivelul evaluărilor naționale și afirma faptul că există o probabilitate ridicată ca
aceștia să înregistreze rezultate mai slabe, fapt care a avut un impact asupra deciziei sau a
posibilității de a continua studiile la liceu (teoretic, vocațional), ci mai degrabă la nivel de studii
liceale profesionale (figura 2).
www.poca.ro
160
Această tendință (pondere mai ridicată a fetelor înscrise la studii teoretice) o regăsim inclusiv la
nivelul studiilor de licență și master. Mai mult, ponderea studentelor este mai mare la nivel de
masterat, decât la nivel de licență. Diferențele între femei și bărbați sunt și mai evidente dacă
analizăm domeniile de studiu în care sunt înscriși/se studenții și studentele. Astfel, se poate
observa faptul că o pondere importantă din populația școlară de la acest nivel educațional
studiază în două domenii (45%): „Afaceri, administrație si drept” și „Inginerie, prelucrare si
construcții”, din acestea primul putând fi considerat un domeniu feminizat, având în vedere că la
nivel de licență și master, peste 61% din populația înscrisă este de sex feminin. Totodată, această
tendință de feminizare a anumitor domenii (la nivel de licență și masterat) se remarcă și în cazul
„Științelor educaționale”, „Arte și științe umaniste”, „Științe sociale, jurnalism si informații”,
„Științe naturale, matematica și statistică”, majoritatea populației care se specializează în aceste
domenii (peste 50%) fiind de sex feminin. Însă, important de subliniat este că la nivel de doctorat
ponderea femeilor înscrise scade semnificativ față de master, indiferent de specializarea urmată,
dacă domeniul este feminizat sau nu. Tendința aceasta ar putea fi explicată prin faptul că femeile
nu sunt încurajate să urmeze studii avansate în specializarea pe care au urmat-o (tabel 14).
Dacă analizăm rata de ocupare a absolvenților recenți (care au finalizat cel puțin studiile liceale)
observăm la nivel național o disparitate între ponderea femeilor și cea a bărbaților, în favoarea
bărbaților (82,8% bărbați, respectiv 72,3% femei în 2018), tendință care se menține pe parcursul
perioadei de referință. Însă, trebuie menționat că acest indicator înregistrează o creștere în cei
patru ani analizați atât la nivel național (de la 66% în 2014, la 77% în 2018), cât și la nivel UE-
28 (76,1% în 2014 la 81,2% în 2018) cu toate că se mențin diferențele mari între valorile
indicatorului la nivel față de european (tabel 28).
În ceea ce privește rata abandonului școlar timpuriu, România înregistrează una din cel mai
ridicate ponderi de la nivelul UE a persoanelor între 18 și 24 de ani care au finalizat cel mult
școala generală și nu sunt înscriși în educația formală: 16,4% în 2018, media UE-28 fiind de
10,6%. Cu toate că valorile acestui indicator au o evoluție negativă în perioada analizată (ex. o
scădere de aprox. 2% față de 2017), România se poziționează în 2018 la 5% în plus față de ținta
asumată pentru 2020 de 11,3%. Tema abandonului școlar timpuri este extrem de relevantă în
contextul în care persoanele se regăsesc în această situație au o probabilitate mai mică de a fi
angajate sau desfășoară munci slab plătite. Astfel, acest indicator poate reprezenta un factor
explicativ pentru aspecte ce țin de piața muncii precum: rata de ocuparea și șomaj sau salarizare.
Analizând la nivel național rata de abandon școlar timpuriu în funcție de statutul pe piața muncii,
observăm un procent mai ridicat al acestei ponderi în rândul persoanelor de sex masculin ocupate
pe piața forței de muncă (11% în 2018), aproape dublu față de populația de sex feminin (5,7% în
2018), această tendință menținându-se pe întreaga perioadă de referință. Însă, acest raport se
schimbă în cazul persoanelor care nu au un loc de muncă (10,4% pentru femei, respectiv 5,7%
www.poca.ro
161
pentru bărbați în 2018) sau care nu sunt dispuși să muncească (8,1% pentru femei, respectiv
2,6% pentru bărbați în 2018), evoluția indicatorului pe aceste două dimensiuni variind în
perioada analizată (tabel 20). Acest lucru rămâne valabil și dacă comparăm valorile indicatorului
de la nivel național cu media UE-28 în funcție de gen, însă diferențele sunt mai accentuate între
ponderea femeilor din RO care au abandonat timpuriu sistemul educațional formal și categoria
echivalentă de la nivel european, în special în rândul populației care nu este ocupată sau care nu
este dispusă să muncească. Totodată, datele de indică faptul că ponderea populației de sex
feminin care a abandonat timpuriu educația formală și nu este dispusă să muncească este printre
cele mai ridicate din UE-28 (tabel 21), alături de Bulgaria.
O variabilă explicativă puternică pentru nivelul ridicat al ratei abandonului timpuriu în cazul
României o reprezintă mediul de rezidență. Astfel, populația care locuiește în mediul rural are o
probabilitate mai ridicată de abandon școlar, comparativ cu cea din mediul urban. Acest lucru
poate fi explicat și prin lipsa acută de unități școlare de la nivelul liceal din mediul rural, fapt
care face dificilă continuarea studiilor obligatorii în special pentru copiii din familiile care se
confruntă cu dificultăți materiale (tabel 23). Există, de asemenea, disparități regionale, în ceea ce
privește rata de abandon școlar timpuri, cele mai afectate regiuni fiind Sud-Est și Centru cu cele
mai mari ponderi de persoane cu vârste între 18 si 24 de ani care părăsesc timpuriu sistemul
educațional formal. În plus, se observă diferențe între regiuni dacă analizăm rata de abandon
timpuri în funcție de gen: dacă în Nord-Vest, Sud-Est și în Nord-Est rata de abandon este mai
ridicată în rândul băieților, în regiunea Centru, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și regiunea Vest
ponderea crește în defavoarea femeilor, tendință care se menține pe întreaga perioadă analizată,
deși înregistrează o scădere în ultimii ani (tabel 24).
Învățarea continuă a adulților reprezintă o temă de interes la nivel european, fiind considerat unul
din mecanismele prin care se asigură creșterea ponderii persoanelor ocupate pe piața forței de
muncă și implicit a incluziunii sociale. În contextul unei piețe a muncii supusă constant
transformărilor se recunoaște importanța creării de instrumente (programe de studiu, servicii de
orientare în carieră) care să le permită adulților dezvoltarea de competențe și calificări necesare
pentru integrarea și mobilitatea pe piața muncii199. În privința indicatorului care măsoară rata de
participare a persoanelor cuprinse între 25 și 64 ani, la activități de învățarea formală și non-
formală, după părăsirea educației formale (în ultimele patru săptămâni de la realizarea
sondajului), România este țara cu cea mai scăzută rată de participare, comparativ cu celelalte
state ale Uniunii Europene (0,9% comparativ cu 11,1% UE-28). Un aspect care trebuie evidențiat
este că în cazul României, rata de participare la învățare continuă a adulților este în scădere (cu
toate că la nivel UE-28 are o tendință pozitivă), atât la nivelul populației de sex masculin, cât și
199
Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Adult_learning_statistics.
www.poca.ro
162
în rândul celei de sex feminin. Mai mult, dacă în 2014 se înregistrau diferențe în funcție de sexul
persoanelor participante la învățarea continuă (1,7% pentru bărbați, respectiv 1,4% pentru
femei), diferențele se aplatizează în 2018 (la 1% bărbați și 0,9% femei). Astfel, se poate observa
o scădere în această perioadă mai accentuată în cazul bărbaților (tabel 25).
4.1.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici din

domeniul educației din perspectiva egalității de gen
Descrierea modului în care aspectele evidențiate sunt tratate în strategiile

românești și/sau la nivelul UE.
Accesul la educație este egal din punct de vedere al genului iar cifrele de școlarizare o
tendință ascendentă a participării la educația terțiară. Cu toate acestea, disparitățile semnalate de
către datele statistice se referă în principal la domeniile de studiu urmate, absența femeilor din
domeniile STEM având un impact și asupra structurii ocupațiilor pe piața muncii.
Problema egalității de gen în educație este actualmente mai larg abordată în contextul finalității
și scopului studiilor, iar datele statistice prezentate în această analiză indică faptul că până în
acest moment tendințele pozitive din domeniul educației nu sunt transpuse de către femei în
poziționări mai bune pe piața muncii (vezi nivelurile de salarizare și ocupare, descrise în
secțiunile următoare) sau participarea la decizii. Un cadru eficient pentru abordarea acestui
aspect îl reprezintă Obiectivele de Dezvoltare Durabilă care accentuează calitatea procesului de
educație (Obiectivul 4), inclusiv în ceea ce privește finalităților acestuia, respectiv dezvoltarea
capitalului uman și valorificarea oportunităților pe tot parcursul vieții.
Totodată, Angajamentul strategic 2016-2019 și Cadrul strategic pentru cooperarea

europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) indică necesitatea de a
elimina stereotipurile de gen, nu numai la nivelul manualelor școlare dar și în ceea ce privește
consilierea privind opțiunile de carieră și studiu. Conform unui studiu recent200, stereotipurile de
gen se fac în continuare simțite în atitudinea cadrelor didactice la clasă (prin remarcile și
limbajul utilizat), precum și în modul în care acestea îndrumă sau ghidează elevii în procesul
de găsire a vocației. Angajamentul strategic stabilește ca măsuri prioritare în acest sens:
promovarea egalității de gen la toate nivelurile și în toate tipurile de educație, inclusiv în ceea ce
privește opțiunile de carieră și de studiu influențate de gen, utilizând instrumentele de cooperare
200
Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen - A.L.E.G.. GenderEd: „Combaterea stereotipurilor de gen în
educație și în orientare profesională” Analiză privind stereotipurile de gen în educație și orientare profesională în
România. 2018. Disponibil: http://aleg-romania.eu/wp-content/uploads/2018/09/Analiza-privind-stereotipurile-de-
gen-in-Romania.pdf.
www.poca.ro
163
politică și instrumentele de finanțare existente, după caz, în conformitate cu prioritățile stabilite
în cadrul programului Educație și formare 2020.
Politici/ strategii în domeniul egalității de gen în educație

Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 menționează ca direcții de acțiune în
domeniul educației:
Creșterea gradului de conștientizare a copiilor și tinerilor cu privire la prevederile legale din

domeniul egalității de șanse între femei și bărbați prin:
a) Includerea în programa școlară a unor noțiuni privind violența de gen și egalitatea de gen;
b) Integrarea perspectivei de gen în manualele școlare;
c) Organizarea unei campanii de informare și sensibilizare în rândul elevilor și studenților cu
privire la semnificația și importanta respectării dreptului la nediscriminare și egalitate de șanse
între femei și bărbați, inclusiv a faptului că femeile și fetele cu dizabilități sunt supuse
discriminărilor multiple.
d) Organizarea unei campanii de informare și sensibilizare în rândul elevilor și studenților cu
ocazia zilei de 8 mai, Ziua Egalității de Șanse între Femei și Bărbați (evenimentul „Săptămâna
Egalității de șanse între femei și bărbați”).
Combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor prin:
a) Organizarea unei campanii de sensibilizare destinată elevilor de liceu privind încurajarea

alegerii unei cariere în domeniile știință, tehnologie, inginerie și matematică și în domeniile
tehnologiilor informaționale și de comunicații;
b) Organizarea unei campanii de sensibilizare și promovare a rolului și importanța dezvoltării
abilităților non - cognitive la adolescenți cu accent pe eliminarea stereotipurilor, prejudecăților
și a tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și a fetelor, inclusiv a formelor de
discriminare multiplă cu care se confruntă femeile și fetele cu dizabilități201.
Unele dintre măsurile care pot contribui la reducerea suplimentară a unor disparități țin în mod
direct de combaterea stereotipurilor din educație, iar în acest sens unele politici publice sau
strategii acoperă această nevoie la nivel principial. Menționăm aici inițiativa care vizează
201
Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea
violenței domestice pentru perioada 2018-2021, disponibilă: http://anes.gov.ro/wp-
content/uploads/2018/06/Strategia-Nationala-ES-si-VD.pdf.
www.poca.ro
164
introducerea principiilor egalității de gen în manuale școlare, aspect în continuare problematic
relevat de către studiul Alice în Țara Manualelor. O explorare a personajelor care îi inspiră pe
copii în școală202, dar care deocamdată se află la stadiul de planificare și nu pot fi furnizați
indicatori de rezultat203.
O serie de alte strategii în vigoare la nivel național în perioada analizată integrează dimensiunea
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.
Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020 vizează

accesul persoanelor care aparțin grupurilor vulnerabile la educație, în special accesul copiilor
romi. Măsurile menționate vizează: a) îmbunătățirea capacității personalului didactic de a integra
practicile educaționale incluzive în relația cu elevii romi și b) eliminarea din școli a segregării,
discriminării și stereotipurilor negative față de elevii romi, conturând măsuri menite să crească
participarea copiilor romi la toate nivelurile de învățământ obligatoriu (dezvoltarea unui sistem
de avertizare timpurie pentru a identifica elevii cu risc de abandon școlar sau părăsire timpurie a
școlii; extinderea și îmbunătățirea activităților de mentorat și de tutorat; promovarea și susținerea
școlilor incluzive, relevante și încurajatoare pentru copiii romi; facilitarea implicării părinților în
procesul de educație al copiilor; și investiția în transportul copiilor romi care locuiesc departe de
școli) și la nivelul învățământului secundar (extinderea și creșterea eficacității programului de
mediatorii romi; creșterea substanțială a disponibilității programului „A doua șansă” și a stagiilor
de ucenicie; și crearea de stagii de ucenicie și servicii de plasament pe piața muncii, în special
pentru tinerele femei rome.
Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România utilizează parțial date
segregate și menționează o serie dintre aspectele menționate aici, printre care și faptul că
părăsirea timpurie a școlii este mai ridicată în rândul băieților, decât al fetelor, la fiecare nivel de
învățământ, cu excepția învățământului profesional și tehnic.
Alte proiecte semnificative în domeniul educației sunt:
Proiectul „Justice has no Gender” - ANES în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Dizabilități și organizația ActiveWatch implementează în perioada mai 2017-
decembrie 2019 proiectul „Justice has no gender”. Proiectul vizează creșterea gradului de
conștientizare în rândul elevilor și cadre didactice de liceu cu privire la violența cauzată de
202
Rughiniș Cosima, Grünberg Laura, Popescu Raluca (coordonatoare), Alice în Țara Manualelor - O explorare a
personajelor care îi inspiră pe copii în școală, Universitatea din București, 2017.
203
Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale privind egalitatea de șanse între femei și bărbați,
2018-2021, disponibil: http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/06/Plan-operational-2018-2021-SN-PILON-ES-
SI-VD.pdf.
www.poca.ro
165
discriminare, cu accent pe violența de gen (inclusiv violența sexuală și violența împotriva fetelor
și femeilor cu dizabilități) și egalitatea de șanse între femei și bărbați, prin dezvoltarea de
activități educaționale non-formale. Astfel, peste 15.000 de elevi de liceu au format grupul țintă
pentru 27 campanii de conștientizare cu privire la efectele negative ale stereotipurilor de gen și
discriminarea bazată pe criterii de gen, dizabilitate și/sau etnie în societatea românească204.
GENDER-ED: Combaterea stereotipurilor de gen în educație și consiliere vocațională –

proiect implementat de ALEG România.
Domenii prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce privește

domeniul educație:
1. Fetele și femeile sunt subreprezentate în domeniile educaționale STEM (la toate nivelurile
ISCED care permit măsurarea), în timp ce băieții sunt sub-reprezentați în cadrul
absolvenților de studii liceale. Conform datelor statistice prezentate mai jos, discrepanța de gen
în ceea ce privește domeniile de studii se produce altfel destul de devreme, începând cu
domeniile urmate în cadrul studiilor liceale. Trebuie încurajate măsurile care urmăresc
promovarea femeilor în domenii în care sunt sub-reprezentate, inclusiv prin analizarea cauzelor
pentru care procentul femeilor care urează studii masterale și doctorale este în continuare scăzut
în domeniile STEM.
2. Sistemul educațional românesc reprezintă unul din sectoarele care a suferit cele mai multe
transformări în ultimii 30 de ani, realizate pe fondul tranziției la un sistem democratic și la o
economie de piața, de tip capitalist. Astfel, dacă analizăm principalele preocupări și măsuri
adoptate din zona asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați, observăm faptul că acest
concept a fost înțeles într-un sens mai larg, fără să se vizeze adoptarea de măsuri centrate pe
echilibrarea inegalităților de gen. De exemplu, problema hărțuirii sexuale în mediul universitar
nu este încă conștientizată la nivelul universităților și a ministerului de resort, cu toate că există
un studiu care atestă prevalența fenomenului205. Cu toate că discutăm despre un cumul de
structuri instituționale care își pun puternic amprenta asupra inegalităților de gen, sistemul
educațional românesc nu tratează problematica egalității de șanse între femei și bărbați ca fiind o
tematică relevantă, cu impact asupra populației școlare, viitori cetățeni integrați activ pe piața
forței de muncă.
204
Raport de activitate ANES.
205
Campania “Stop hărțuirii sexuale în universități”, coordonată de Centrul FILIA, ca acțiune a Coaliției pentru
Egalitate de Gen și cu sprijinul oferit de CeRe: Centrul de Resurse pentru Participare Publică, prin proiectul “Așa se
Ce-Re”, finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România:
https://centrulfilia.ro/hartuirea-sexuala-in-universitati/
www.poca.ro
166
3. Ponderea populației care a finalizat învățământul universitar este mai mică decât la nivel
UE-28, raportul fiind mai mic în defavoarea bărbaților, iar rata de abandon timpuriu școlar
rămâne foarte ridicată.
Exemple de bune practici în domeniul educației în statele membre UE care

vizează creșterea nivelului egalității de gen
Structura pentru controlul privind genul și diversitatea din cadrul Goethe University Frankfurt
din Germania206 are ca scop monitorizarea evoluțiilor în ceea ce privește egalitatea de gen în
toată universitatea, precum și oferirea de îndrumare și sprijin și monitorizarea eforturilor legate
de egalitatea de gen în cadrul celor 16 facultăți (în cadrul cărora este obligatoriu să se stabilească
un Plan de acțiune privind egalitatea și diversitatea de gen la fiecare doi ani pentru a se respecta
cerințele de raportare) ale universității (coordonatorul de control al genului și diversității fiind
responsabil de conducerea procedurilor de control / monitorizare și de gestionare a compilării
statisticilor de gen și diversitate în cadrul universității).
Din 2012, Universidade da Beira Interior din Portugalia207 realizează Rapoarte anuale privind
egalitatea de gen, pentru a monitoriza progresul către egalitatea de gen în universitate, acestea
fiind accesibile publicului și fiind bazate pe evaluarea inițială efectuată la începutul procesului de
elaborare a planului de egalitate de gen al UBI (având în vedere echilibrul de gen în ceea ce
privește disciplinele predate și pe pozițiile de luare a deciziilor și de conducere, diferența de
remunerare între femei și bărbați, utilizarea unor măsuri pentru reconcilierea vieții profesionale
și personale - cum ar fi programul de lucru flexibil, o analiză de gen privind utilizarea
concediilor și informații despre numărul de studenți dezagregate.
Tot referitor la participarea femeilor în mediul universitar, regăsim exemplul Universității

Santiago de Compostela din Spania208, care acordă un premiu prin intermediul căruia să
recunoască și să facă vizibile proiectele de cercetare existente și practicile didactice care se
evidențiază pentru integrarea unei dimensiuni de gen.
206
Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-
mainstreaming/good-practices/germany/gender-diversity-controlling-goethe-university-frankfurt.
207
mainstreaming/good-practices/portugal/gender-equality-report.
208
Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-
mainstreaming/good-practices/spain/gender-perspective-research-and-teaching-award.
www.poca.ro
167
O cale de a combate stereotipurile de gen privind domeniile de studiu și meseriile a fost
identificată în Germania209, unde universitățile și companiile organizează zile deschise, ateliere,
cursuri de vară și alte inițiative pentru eleve, în vederea promovării studiilor și profesiilor din
domeniul TIC.
Austria210 este o altă țară care a adoptat astfel de măsuri de către ministere precum Ministerul
Federal al Educației și Ministerul Federal al Științei, Cercetării și Economiei, în vederea creșterii
numărului de femei care studiază informatică/științele calculatorului, inginerie și alte specialități
tehnice (Girl’s Day, Meine Technik, MINT Unterricht, FIT – Frauen in der Technik, MINT –
Fächer in Theorie und Praxis).
Astfel de inițiative se regăsesc și în Croația211, sub forma unei zile tematice în care Microsoft
organizează ateliere și prelegeri pentru eleve de liceu sau în Polonia212, ca de exemplu Girls as
Engineers! și Girls Go Science!, care au scopul de a promova beneficiile potențiale pe termen
lung ale unei cariere într-una din profesiile tehnologice și de a arăta că studiile tehnice pot aborda
o nevoie recunoscută în afaceri și industrie: atragerea lucrătorilor cu pregătire înaltă, cu o gamă
largă de competențe (instituțiile responsabile de gestionarea acestor programe sunt ministerele
Științei și Învățământului Superior, Educației Naționale, Administrației și Digitizării și al Muncii
și Politicii Sociale, Plenipotențiarul Guvernului pentru Egalitate de Tratament, Oficiul pentru
Brevete și Ombudsmanul).
Mai mult, în cadrul programului DigiPippi din Danemarca213 sunt organizate ateliere de
tehnologie și brunch-uri cu tematică TIC pentru mame și fiice, adresându-se în principal fetelor
cu vârste cuprinse între 7 și 13 ani, care sunt deja consumatoare digitale, dar care adesea nu au o
bază fundamentală pentru tehnologie și competențele de care au nevoie pentru a prelua controlul
asupra vieții lor digitale.
209
mainstreaming/good-practices/germany/work-life-balance-innovation-deutsche-telekom-ag.
210
mainstreaming/good-practices/austria/how-attract-women-workplace-and-keep-them-there.
211
mainstreaming/good-practices/croatia/microsoft-croatia-empowering-girls-choose-ict-digigirlz.
212
mainstreaming/good-practices/poland/girls-engineers-and-girls-go-science-motivation-and-support-girls-it-and-
stem.
213
mainstreaming/good-practices/denmark/digipippi-coolest-girls-club-denmark.
www.poca.ro
168
Bulgaria214 încearcă de asemenea să crească participarea fetelor în domeniul TIC prin proiecte
precum Enterpregirl V.1. to V.4 (o competiție în care 200 de fete din întreaga țară își prezintă
proiectele inovatoare), Move It Forward Sofia (sub forma unei activități de un weekend care
reunește fetele și femeile pentru a dezvolta proiecte digitale cu și pentru femeile rome), Breakfast
Club (rețele lunare și evenimente educaționale care abordează provocările cotidiene cu care se
confruntă femeile, propunându-și să creeze un mediu sigur pentru discuții deschise între
participanți și profesioniști cu privire la posibile soluții și pași suplimentari pentru cooperarea
între diferiți actori, incluzând subiecte precum: cum este să fii femeie într-un sector dominat de
bărbați; provocări legate de concediul de maternitate și reîntoarcerea la muncă; iluminatoare
digitale; rolul organizațiilor de femei pentru emanciparea femeilor; și fondatoarele de start-up-uri
de succes).
Belgia215 se alătură statelor în care regăsim astfel de planuri, prin Interface3, care încă din anii
’80 oferă module de orientare care le permit femeilor să exploreze cariere în diferite profesii de
calcul și oferă scheme de instruire calificate și certificate care duc la angajare în profesii de
calcul (precum administrator de rețea, designer de aplicații web, webmaster) sau în profesii care
folosesc intens instrumente de calcul (cum ar fi asistent administrativ).
4.1.3 Date statistice în domeniul educației

4.1.3.1 Participarea la educație
Tabelul 6: Ponderea populației (15-64 ani) pe nivel de educație și sexe, la nivel național (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Cel mult şcoala gimnazială 29,1 33,3 27,4 31,4 26,3 29,8 25,5 28,4 25 27,6
Cel mult liceu sau post-liceal 57,3 51,9 58,3 52,8 59,5 54,2 60,3 55,1 60,7 55,7
Educație terțiară 13,5 14,8 14,2 15,8 14,2 16 14,2 16,5 14,3 16,7
Sursa: EUROSTAT [edat_lfse_03]
214
mainstreaming/good-practices/bulgaria/bulgarian-centre-women-technology-initiatives-promote-women-ict-
entrepreneurship-and-science.
215
mainstreaming/good-practices/belgium/interface3
www.poca.ro
169
Tabelul 7: Ponderea populației de sex feminin (15-64 ani) pe nivel de educație, la nivel național și
european (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO
Cel mult şcoala gimnazială 27,3 33,3 26,6 31,4 26 29,8 25,4 28,4 24,7 27,6
Cel mult liceu sau post-liceal 45,2 51,9 45 52,8 44,9 54,2 44,6 55,1 44,4 55,7
Educație terțiară 27,5 14,8 28,5 15,8 29,1 16 30 16,5 30,8 16,7
Tabelul 8: Ponderea populației de sex masculin (15-64 ani) pe nivel de educație, la nivel național și
2014 2015 2016 2017 2018
Cel mult şcoala gimnazială 27,7 29,1 27,3 27,4 27 26,3 26,6 25,5 26,3 25
Educație terțiară 24,4 13,5 24,9 14,2 25,4 14,2 25,9 14,2 26,5 14,3
Tabelul 9: Ponderea populației de sex feminin pe categorii de vârste și nivel de educație, la nivel
național (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
ISCED 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8
15–19 84,1 15,9 : 83,6 16,4 : 84,6 15,4 : 83,4 16,6 : 82,9 17,1 :
20–24 18,9 68,4 12,7 19,8 70,7 9,5 20,7 71 8,3 20,5 70,1 9,4 18,3 73 8,7
25–34 24,4 47,5 28,1 23,7 48 28,3 23,2 49,4 27,4 23,1 48,1 28,8 22,8 49 28,2
30-34 25,6 47,2 27,2 24,9 48,0 27,2 23,9 48,6 27,4 24,3 46,8 28,9 23,7 48,2 28,1
35–44 23,7 57,7 18,6 22,7 55,5 21,7 21,2 56 22,8 20,6 56,5 22,9 20,6 54,6 24,8
45–54 24,5 63,3 12,1 20,9 65,4 13,7 19,5 66,1 14,4 18,4 66,8 14,8 17,9 67,4 14,7
55–64 46,5 46,3 7,1 42,5 49,4 8,1 37,8 53,4 8,8 33,5 57,5 9 31,9 59,1 9,1
55-74 56,2 37,4 6,4 53,6 39,6 6,8 49,9 42,9 7,3 46,7 46 7,4 45,2 47,5 7,3
Sursa: EUROSTAT [edat_lfs_9903]
www.poca.ro
170
Tabelul 10: Ponderea populației de sex masculin pe categorii de vârste și nivel de educație, la nivel
2014 2015 2016 2017 2018
ISCED 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8 0-2 3-4 5-8
15 - 19 84,9 15,1 : 85,7 14,3 : 85,6 14,4 : 83,9 16,1 : 83,3 16,7 :
20 - 24 21,6 69,1 9,3 20,7 73 6,3 19,5 75,5 5 20 74,2 5,8 18,4 75,9 5,7
25 - 34 24,7 52,5 22,8 23,9 53,2 22,9 23,9 53,6 22,4 24 53,5 22,5 23,2 55 21,8
30 – 34 24,0 53,1 22,9 23,7 52,1 24,2 22,9 53,2 23,9 23,1 53,0 23,9 23,9 54,7 21,4
35 - 44 22,8 61,5 15,7 22,7 59,1 18,1 22,6 58,8 18,6 21,4 59,8 18,8 21,2 58,2 20,6
45 - 54 21 67,1 11,9 17 70,1 13 15 71,3 13,6 15 71,5 13,5 15 71,9 13
55 - 64 29,8 60,1 10 26,1 63,2 10,7 22,6 66,9 10,6 20,9 68,8 10,3 20,6 69,6 9,9
55 - 74 38,7 52,2 9,2 35,3 55 9,7 31,4 58,7 9,9 30 60,3 9,7 29,6 61 9,4
Populația școlară
Figura 1: Evoluția populației școlare, la nivel național (2014-2017)
1.878.229
1.830.867 1.805.801 1.792.993
1.857.323
1.811.765 1.791.479 1.785.568
2014 2015 M F 2016 2017
Sursa: INS [SCL103A]
Tabelul 11: Ponderea populației școlare pe nivel de educație (2014-2017)

2014 2015 2016 2017
Învățământ anteprescolar 0,5% 0,5% 0,6% 0,6%
Învățământ preșcolar 15,7% 15,5% 15,3% 15,4%
Învățământul primar 26,4% 27,0% 27,1% 27,8%
Învățământ gimnazial 21,8% 22,1% 22,3% 21,3%
Învățământ liceal 20,4% 19,5% 19,1% 18,9%
Învățământ superior – licență 11,5% 11,9% 11,9% 12,1%
Învățământ superior - master, cursuri postuniversitare 3,1% 3,1% 3,1% 3,3%
Învățământ superior - doctorat si programe postdoctorale 0,5% 0,5% 0,6% 0,6%
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor de la INS [SCL103A]
www.poca.ro
171
Tabelul 12: Ponderea populației școlare pe nivel de educație și sexe (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
M F M F M F M F
Total 50,3% 49,7% 50,3% 49,7% 50,2% 49,8% 50,1% 49,9%
Învățământ anteprescolar 53,4% 46,6% 53,0% 47,0% 52,9% 47,1% 52,9% 47,1%
Învățământ preșcolar 51,3% 48,7% 51,3% 48,7% 51,4% 48,6% 51,3% 48,7%
Învățământ primar si gimnazial 51,7% 48,3% 51,6% 48,4% 51,6% 48,4% 51,6% 48,4%
Învățământul primar 51,6% 48,4% 51,6% 48,4% 51,6% 48,4% 51,5% 48,5%
Învățământ gimnazial 51,7% 48,3% 51,7% 48,3% 51,6% 48,4% 51,8% 48,2%
Învățământ liceal 49,4% 50,6% 49,0% 51,0% 48,4% 51,6% 48,2% 51,8%
Învățământul secundar ciclul 2
51,0% 49,0% 51,1% 48,9% 50,9% 49,1% 50,8% 49,2%
(liceal si profesional)
Învățământ superior – licență 47,0% 53,0% 46,7% 53,3% 46,7% 53,3% 46,4% 53,6%
Învățământ superior - master,
42,9% 57,1% 43,0% 57,0% 42,7% 57,3% 42,8% 57,2%
cursuri postuniversitare
Învățământ superior - doctorat si
51,9% 48,1% 50,7% 49,3% 51,5% 48,5% 51,0% 49,0%
programe postdoctorale
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor de la INS [SCL103A]
Tabelul 13: Ponderea populației școlare înscrise în învățământul superior (total) pe domenii de studiu,
la nivel național (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
Științele educației 1,9 2,6 3 3,2
Arte și științe umaniste 9,1 9,2 9,2 9,1
Științe sociale, jurnalism si informații 14,1 8,6 8,7 8,5
Afaceri, administrație si drept 23,1 25,3 24 23,9
Științe naturale, matematica si statistica 5,2 5,3 5,1 4,6
Tehnologiile informației si comunicațiilor (TIC) 2 6,4 6,1 6,5
Inginerie, prelucrare si construcții 25,6 21,5 22,2 21,6
Agricultura, silvicultura, piscicultura si științe
3,2 4,7 4,8 4,8
veterinare
Sănătate si asistenta sociala 12,9 12,6 12,9 13,6
Servicii 2,9 3,8 4 4
Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_enrt04]
www.poca.ro
172
Tabelul 14: Ponderea populației școlare de sex feminin înscrisă în învățământul superior pe domenii și
cicluri de studiu, la nivel național (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
L M D L M D L M D L M D
Științele educației 97 na na 97 86 81 93 88 71 92 87 71
Arte și științe umaniste 60 65 55 62 63 54 63 62 54 62 61 52
Științe sociale, jurnalism si
67 73 58 70 76 56 69 76 60 70 77 57
informații
Afaceri, administrație si
61 66 51 62 69 54 63 69 59 62 69 55
drept
Științe naturale,
67 58 58 60 66 59 61 67 58 61 67 59
matematica si statistica
Tehnologiile informației si
42 na na 27 34 31 28 35 38 29 34 36
comunicațiilor (TIC)
Inginerie, prelucrare si
27 38 33 29 39 35 28 38 37 29 39 36
construcții
Agricultura, silvicultura,
piscicultura si științe 23 53 46 34 55 46 33 52 48 33 53 48
veterinare
Sănătate si asistenta
76 64 64 80 65 54 78 65 59 79 65 57
sociala
Servicii 22 37 40 30 31 28 32 29 27 31 31 26
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [educ_uoe_enra03]
4.1.3.2 Rezultate educaționale și rata de absolvire

Tabelul 15: Rata brută de cuprindere la finalul învățământului obligatoriu.
2014 2015 2016 2017
Total 81,5 80,9 81,2 80,4
M 41,7 41,4 41,8 41,2
F 39,8 39,5 39,5 39,2
Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_enra09]
Tabelul 16: Ponderea elevilor (15 ani) care nu au competențe de bază, pe domenii și sexe, la nivel
național (2009-2015) – rezultate PISA
2009 2012 2015
M F M F M F
Matematică 46,8 47,2 40,4 41,2 39,9 40
Citire 50,7 30,4 46,8 28,1 41,8 35,7
Științe 44,7 38,2 39,5 35,3 40,1 37
Sursa: EUROSTAT [educ_outc_pisa]
www.poca.ro
173
Figura 2: Ponderea elevilor (15 ani) care nu au competențe de bază, pe domenii și sexe la nivel
național și european (2015) – rezultate PISA
41,8
40,1
40,0
39,9
39,9
38,7
38,5
37,0
35,7
23,5
23,2
22,2
21,2
20,7
20,6
20,4
19,7
15,9
Matematica Matematica Citire Citire Stiinte Stiinte
EU28 Romania EU28 Romania EU28 Romania
Total M F
Sursa: EUROSTAT [educ_outc_pisa]
Tabelul 17: Rata absolvenților pe sexe și nivel de educație, la nivel național (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
M F M F M F M F
Liceu 51,2 48,8 50,4 49,6 50,9 49,1 51,2 48,8
Învățământ terțiar (5-8)
41,3 58,7 41,7 58,3 41,5 58,5 40,8 59,2
(din care)
Licență sau nivel echivalent 43,2 56,8 43 57 42,8 57,2 42,9 57,1
Masterat sau nivel echivalent 38,6 61,4 39,3 60,7 39,3 60,7 37,7 62,3
Doctorat sau nivel echivalent 48,8 51,2 47,8 52,2 45,2 54,8 45,6 54,4
Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_grad03]
www.poca.ro
174
Tabelul 18: Rata de absolvenți din învățământul terțiar pe sexe și domenii de studiu, la nivel național
(2014-2017)
2014 2015 2016 2017
M F M F M F M F
Total 41,3 58,7 41,7 58,3 41,5 58,5 40,8 59,2
Științele educației 0,1 1,9 0,3 3,2 0,4 3,8 0,6 4,4
Arte și științe umaniste 3,2 5,4 3,4 5,8 3,3 6,4 3,2 5,9
Științe sociale, jurnalism si informații 4,6 10,0 2,3 6,8 2,2 6,9 2,1 6,6
Afaceri, administrație si drept 9,3 17,6 9,9 19,8 9,4 19,0 8,9 18,8
Științe naturale, matematica si statistica 1,7 3,1 2,0 3,8 1,9 3,8 1,7 3,6
Tehnologiile informației si comunicațiilor (TIC) 0,6 0,3 3,6 1,8 3,3 1,6 3,7 1,9
Inginerie, prelucrare si construcții 14,1 8,1 10,9 6,3 11,7 6,4 11,7 6,6
Agricultura, silvicultura, piscicultura si științe
1,3 0,8 2,4 1,7 2,4 1,6 2,5 1,9
veterinare
Sănătate si asistenta sociala 4,3 10,5 3,4 7,6 2,9 7,4 3,4 8,2
Servicii 2,2 0,8 3,4 1,6 3,9 1,6 3,1 1,4
Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_grad03]
Tabelul 19: Rata absolvenților de sex feminin pe nivel educațional, național și european (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO
Liceu : 48,8 : 49,6 50,2 49,1 50,5 48,8
Învățământ terțiar, din care: 57,9 58,7 57,6 58,3 : 58,5 57,6 59,2
Licență sau nivel echivalent 58,7 56,8 58,5 57 58,6 57,2 58,7 57,1
Masterat sau nivel echivalent 58,5 61,4 58,3 60,7 58,3 60,7 58,3 62,3
Doctorat sau nivel echivalent 47,7 51,2 47,5 52,2 : 54,8 47,6 54,4
Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_grad03], [educ_uoe_grad01]
4.1.3.3 Abandonul școlar

Tabelul 20: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe și statutul pe piața muncii, la nivel
național.
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Populație 19,5 16,7 19,5 18,5 18,4 18,7 18 18,1 16,7 16,1
Populație ocupata 11,5 6,5 11,9 6,6 11,4 5,9 12,1 6,4 11 5,7
Populație care nu are un loc de
7,9 10,2 7,6 11,9 7 12,8 5,9 11,7 5,7 10,4
muncă
Persoane care își doresc să
6,1 3,4 5,3 3,6 4,9 3,7 4 3,3 3,1 2,3
muncească (caută sau nu de lucru)
Persoane care nu doresc să
1,9 6,8 2,4 8,4 2,1 9,1 1,9 8,4 2,6 8,1
muncească
www.poca.ro
175
Tabelul 21: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) al personaelor de sex feminin, statutul pe piața
muncii, la nivel național și european
2014 2015 2016 2017 2018
Populație 9,6 16,7 9,5 18,5 9,2 18,7 8,9 18,1 8,9 16,1
Populație ocupata 3,1 6,5 3,2 6,6 3,1 5,9 3,2 6,4 3,4 5,7
Populație care nu este
6,5 10,2 6,3 11,9 6,1 12,8 5,7 11,7 5,5 10,4
ocupata
Persoane care își doresc
să muncească (caută sau 3,8 3,4 3,6 3,6 3,2 3,7 2,9 3,3 2,8 2,3
nu de lucru)
Persoane care nu doresc
2,6 6,8 2,7 8,4 2,8 9,1 2,8 8,4 2,7 8,1
să muncească
Tabelul 22: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) al personaelor de sex masculin, statutul pe piața
muncii, la nivel național șieuropean
2014 2015 2016 2017 2018
16,
Populație 12,7 19,5 12,4 19,5 12,2 18,4 12,1 18 12,2
7
Populație ocupata 5,9 11,5 5,9 11,9 5,9 11,4 6,1 12,1 6,4 11
Populație care nu este ocupata 6,9 7,9 6,5 7,6 6,3 7 6 5,9 5,8 5,7
Persoane care își doresc să
5,5 6,1 5 5,3 4,8 4,9 4,4 4 4,1 3,1
muncească (caută sau nu de lucru)
Persane care nu doresc să
1,4 1,9 1,5 2,4 1,6 2,1 1,7 1,9 1,7 2,6
muncească
www.poca.ro
176
Tabelul 23: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe, statutul pe piața muncii și mediul de
rezidență
2014 2015 2016 2017 2018 2014 2015 2016 2017 2018
Grad de urbanizare M F
Zone
5,5 6,1 5,3 3,6 4,2 4,9 5,7 7,1 5,5 4,1
urbane
Populație
Suburbii și
18,8 19,9 17,2 16,1 14,6 15,0 18,7 17,5 19,0 15,3
orașe mici
Zone rurale 30,2 28,0 26,7 28,0 25,7 28,0 27,6 26,5 26,0 24,9
Zone
2,7 3,1 3,2 : : : : : : :
urbane
Populație
Suburbii și
ocupata 10,6 11,0 9,6 8,7 7,9 5,1 : 4,2 5,2 4,1
orașe mici
Zone rurale 18,6 18,1 17,1 20,2 18,1 12,0 11,8 9,0 10,6 10,2
Zone
2,8 3,0 : : : 3,8 4,4 4,9 4,2 3,4
Populație care urbane
nu este Suburbii și
8,2 9,0 7,6 7,4 6,6 9,9 14,9 13,4 13,8 11,3
ocupata orașe mici
Zone rurale 11,7 9,9 9,6 7,9 7,7 16,0 15,8 17,5 15,4 14,8
Tabelul 24: Rata de abandon timpuriu (18-24 de ani) pe sexe și regiuni georgrafice (2014-2018)
GEO/TIME 2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Nord-Vest 19,6 15,8 16,4 17,3 17,3 19,4 16,3 16,3 16,8 12,9
Centru 21,0 14,6 25,5 22,7 20,9 19,6 20,5 21,7 17,4 20,2
Nord-Est 23,4 19,8 26,8 23,6 25,9 23,3 25,9 21,0 21,9 16,8
Sud-Est 27,3 22,4 24,4 25,5 24,6 24,1 22,0 22,7 22,3 20,2
Sud - Muntenia 22,4 21,5 18,7 18,7 16,7 19,0 19,1 18,5 16,4 20,5
București - Ilfov : 10,1 11,6 9,9 10,3 10,7 : : : :
Sud-Vest Oltenia 17,0 14,7 15,1 17,5 16,1 15,8 16,3 18,9 12,0 14,3
Vest 10,3 11,2 9,9 : : 10,9 : 15,1 9,8 11,8
4.1.3.4 Participarea la educație și tranziția pe piața muncii

Tabelul 25: Rata de participare (25-64 ani) la activități de învățarea formală și non-formală, după
părăsirea educației formale - pe sexe, la nivel național și european (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
EU28 9,9 11,8 9,7 11,7 9,8 11,7 10 11,8 10,1 12,1
RO 1,7 1,4 1,3 1,3 1,2 1,2 1,1 1 1 0,9
Sursa: EUROSTAT [trng_lfse_01]
www.poca.ro
177
Tabelul 26: Rata de participare a populației tinere (25-34) în educația formală în funcție de sex și
statutul pe piața muncii, la nivel național (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Educație sau formare 0,8 0,6 : 0,5 : : 0,6 : 0,6 :
Persoane
Ocupate Nu sunt în educația
81,2 67,2 82,6 65,8 82,7 65,2 84,2 68,1 85,8 67,8
formală sau formare
Educație sau formare 2,3 2,2 1,5 1,2 1,7 1,7 1,7 1,4 1,6 1,5
Persoane
neocupate Nu sunt în educația
15,8 30 15,6 32,5 15,2 32,8 13,5 30,2 12,1 30,5
formală sau formare
Tabelul 27: Rata de ocupare a populației tinere (15-34 ani) care nu sunt înscriși în educația formală, pe
sexe și niveluri de educație absolvite, la nivel național (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Cel mult scoală gimnazială 67,3 46,3 69,8 41,4 68,6 39 72,4 41,8 73,7 41,2
Cel mult liceu sau post-liceal 81,7 66,1 81,4 63,5 82 63,4 83,7 66,5 86,1 66,6
Tabelul 28: Rata de ocupare a absolvenților recenți (20-34 ani, cel puțin liceu), pe sexe, la nivel
național și european (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M 77,9 70,6 78,6 74,1 80,8 75,1 82,0 77,6 83,3 82,8
F 74,3 61,7 75,3 62,0 76,1 63,6 78,4 74,5 80,0 72,3
Sursa: EUROSTAT [tps00053]
www.poca.ro
178
4.2. SĂNĂTATE

disparități ale situației femeilor și bărbaților în domeniul sănătății
Durata medie de viață a populației României a rămas relativ stabilă în perioada 2014-2018,
menținându-se decalajul de aproape 7 ani în favoarea femeilor (figura 3). Se observă o
disparitate în ceea ce privește durata de viață între bărbații și femeile care trăiesc în mediul urban
(73,9, respectiv 80,2 ani) și cei care trăiesc în mediul rural (70,6 ani, respectiv 78,4 ani) (figura
4). Însă, chiar dacă au speranță de viață mai ridicată în comparație cu cea a bărbaților, femeile
din România se confruntă cu o rată mult mai scăzută a anilor sănătoși de viață, atât în comparație
cu bărbații dar și față de media UE. În 2017 (ultimul an pentru care există date oficiale), speranța
de ani sănătoși la naștere a femeilor din România era de 58,3 ani, aproximativ aceeași cu a
bărbaților, însă, având în vedere faptul că trăiesc mai puțin, aceștia trăiesc sănătoși un procent
mai semnificativ din viață. Datele ne situează sub media europeană, unde media indicatorului ani
sănătoși de viață atinge valoarea de 64 ani (tabel 29).
Datele indică faptul că femeile din România apelează mai des la servicii medicale (figura 5 și
tabel 33), însă rămâne alarmant procentul celor care au declarat că nu au mers nici odată la
doctor într-un an, mai mulți bărbați (82,6%) față de femei (72,9) afirmând că nu au făcut nicio
vizită la doctor în 2014 (ultimul an pentru care există date în acest sens). Datele analizate aici
indică faptul că nivelul nevoilor medicale de examinare neîndeplinite rămâne ridicat. În acest
context, este important de subliniat faptul că femeile din România înregistrează cel mai ridicat
www.poca.ro
179
nivel din UE în ceea ce privește rata mortalității evitabile prin asistență medicală (și ocupă
locul al treilea la nivelul bărbaților)216.
Așa cum este indicat și în cadrul altor rapoarte și studii, procentul femeilor care s-au testat pentru
cancerul cervical sau de col uterin (testul Papanicolau) rămâne foarte scăzut. 67,2% dintre
femeile din România nu s-au testat niciodată (comparat cu media europeană de 20,1%). Datele
sunt alarmante și contribuie la faptul că cancerul de col uterin este principala cauză a deceselor la
femeile cu vârsta între 15 și 44 de ani la nivel național217, chiar dacă acest tip de cancer
reprezintă cea mai prevenibilă formă a bolii. România implementează un program național de
testare (screening) care ar trebui să furnizeze acest serviciu gratuit pentru categoriile vulnerabile
ale populației feminine, însă datele prezentate în tabelul 39 indică faptul că femeile din mediul
rural au cea mai scăzută rată de testare.
O situație similară găsim și în cazul testării pentru cancerul de sân, în acest caz datele statistice
indică atât o rată deosebit de scăzută a testării anuale (doar 1,4% din femei declarau în 2014 că
au realizat o radiografie în anul anterior sondajului) cât și o diferență semnificativă între femeile
din urban și cele din rural, 77,5% dintre femeile din urban nu făcuseră niciodată o radiografie
mamară, în timp ce pentru femeile din urban procentul atingea valoarea alarmantă de 91,9%.
(figura 11, tabelul 41).
Datele furnizate în această secțiune indică o situație similară și în cazul nivelului de testare
pentru boli care afectează preponderent bărbații. În 2014, un procent alarmant de bărbați - 97.3%
- nu s-au testat niciodată pentru cancerul colorectal (tabel 43).
Tendințele privind natalitatea și sănătatea reproducerii indică o imagine în evoluție pozitivă, însă
unele aspecte rămân problematice. Nașterile au cunoscut în perioada analizată o tendință
fluctuantă, cu cel mai scăzut număr de nașteri înregistrându-se în 2018, 187,824 față de 202,151
înregistrate în anul anterior (tabel 51). În România, vârsta medie a femeilor la naştere rămâne
mai scăzută în comparație cu media UE (27,9 ani, respectiv 30,7 ani), același lucru constatând-se
și pentru vârsta la prima naştere (26,5 ani, respectiv 29,1 ani), conform datelor Eurostat pentru
216
Comisia Europeană, DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI. Raportul de țară din 2019
privind România, inclusiv un bilanț aprofundat referitor la prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice, care
însoţeşte documentul COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL
EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ ȘI EUROGRUP. Semestrul european 2019:
evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor
macroeconomice, precum și rezultatele bilanțurilor aprofundate efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr.
1176/2011, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-
romania_ro.pdf.
217
Institutul Național de Sănătate Publică, http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/05/Analiza-de-
situatie-Cancer-col-uterin-2018.pdf.
www.poca.ro
180
2017 (figura 14). România a înregistrat în continuare cea mai ridicată proporție a nașterilor de
către mame minore din UE (tabel 53): în 2017, din totalul nașterilor, 4,5% aveau mame minore,
în timp ce media europeană era de 1,1%. Un aspect pozitiv îl constituie scăderea ratei mortalității
infantile în perioada 2014-2018 (tabel 57), însă procentul de 6,4 rămâne mult peste media
europeană.
În ceea ce priveşte accesul la drepturi reproductive, un punct important al agendei globale și

europene a egalității de gen, datele analizate indică o tendință descendentă la nivel național al
numărului avorturilor (78.371 în 2014 la 56.238 în 2017 – tabel 60), dar datele nu ne permit să
spunem ce conduce la această tendință, în special dacă avortul ca metodă de contracepție (un
aspect problematic al drepturilor reproductive, care sugerează acces defectuos la alte metode de
contracepție) a înregistrat o tendință descendentă similară. Și nivelul utilizării de metode de
contracepție moderne de către femeile cu vârsta de 15-49 de ani a cunoscut o tendință pozitivă în
perioada 2014-2019 (tabel 62), în timp ce o tendință descendentă a fost înregistrată în ceea ce
priveşte nevoia de contracepție utilizând metode moderne neîndeplinită a femeilor din grupul de
vârstă 15-49. Cu toate acestea, dreptul la avort în condiții de siguranță rămâne o problemă pentru
unele grupuri sociale cu venituri/statut social scăzut, așa cum reiese din alte studii și cercetări218.
Una dintre cele mai acută problemă relevată de datele statistice și analiza altor documente o
reprezintă îngrijirea medicală pre și post-natală a femeilor și copiilor. Un prim aspect
problematic este dat de absența unui proces de colectare a datelor privind îngrijirea pre și post-
natală la nivel național. Datele disponibile și prezentate în analiza diagnostic sunt extrase din
raportul UNICEF219 și indică un nivel care ne plasează pe ultimele locuri în clasamentele
internaționale în ceea ce privește îngrijirea medicală pre și post-natală. Conform Raportului
UNICEF, 76,3% dintre femeile însărcinate au beneficiat de îngrijire medicală pre-natală,
procent care ne plasează sub media statelor cel mai puțin dezvoltate (conform clasificării
ONU) și semnificativ sub media globală, care se situează la 80,3%, respectiv 86,2%.
218
Anibal Faúndes, Iqbal H. Shah. 2015. Evidence supporting broader access to safe legal abortion. International
Journal of Gynecology & Obstetrics. Volume 131, Issue S1; Lorena Anton. 2018. Forgetting Pronatalism? Abortion
Governance and Pro-life Discourses in Post-communist Romania. Antropologia, Vol. 5, Numero 2 n.s.; raportul
”Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România”, realizat de Centrul FILIA, în parteneriat cu ECPI – Centrul
Euroregional pentru Inițiative Publice în 2019: https://centrulfilia.ro/avortul-un-drept-legiferat-dar-greu-de-accesat-
in-romania-anului-2019/.
219
UNICEF, State of the World's Children, Childinfo, and Demographic and Health Surveys, 2015.
www.poca.ro
181
Conform Organizației Mondiale a Sănătății220, îmbunătățirea condițiilor și frecvenței vizitelor
(mai mult de o vizită) la medic în perioada sarcinii și în primul an de viață al copilului reduce
semnificativ rata de mortalitate a mamelor și copiilor, precum și are efecte benefice pe termen
scurt, mediu și lung asupra nivelului de sănătate general al acestora221. Îmbunătățirea îngrijirii
pre și post-natală reprezintă la nivel global o prioritate a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă,
reprezentând o continuare a țintelor propuse prin Declarația Mileniului (2000). În termeni
concreți, contribuția măsurilor propuse în contextul Declarației Mileniului au contribuit la
reducerea la jumătate a mortalității materne și a copiilor la naștere în 2015 față de nivelul
înregistrat în 1990222.
4.2.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici în

domeniul sănătății din perspectiva egalității de gen

românești și/sau la nivelul UE.
În perioada analizată, au fost derulate sau se derulează proiecte și programe care vizează
îmbunătățirea unora dintre aspectele menționate aici. Strategia națională privind promovarea
egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice
pentru perioada 2018-2021 prevede faptul că asigurarea accesului universal al fetelor și
femeilor la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile reproductive reprezintă un obiectiv
specific și o arie de intervenție prioritară.
Ca și indicatori de rezultat Strategia menționează:
 Campanii de informare privind importanța educației pentru sănătatea reproducerii din

perspectiva prevenirii și combaterii abuzurilor sexuale și respectarea drepturilor la
nediscriminare și identitate (sexuale și reproductive) și a prevalenței crescute a
mortalității infantile, mortalității materne, cancerului de sân și sarcinilor la adolescente,
precum și a lipsei educației sexuale în școli, mai ales în rândul grupurilor vulnerabile și
anume, femei rome, femei cu dizabilități, femei migrante, femei cu HIV/SIDA, femei în
vârstă și femei fără adăpost.
220
World Health Organization, Postnatal Care for Mothers and Newborns Highlights from the World Health
Organization 2013 Guidelines, disponibil: https://www.who.int/maternal_child_adolescent/publications/WHO-
MCA-PNC-2014-Briefer_A4.pdf.
221
Thomas, Timothy N; Gausman, Jewel; Lattof, Samantha R.; Mary, Nell Wegner; Kearns, Annie D.; Langer, Ana.
2015. Improved maternal health since the ICPD: 20 years of progress. Contraception. Volume 60. Issue 6.
222
Idem.
www.poca.ro
182
 Campanii de informare și conștientizare privind importanța screening –ului prenatal, a
cancerului de col uterin și a cancerului la sân223.
O serie de probleme evidențiate în urma analizei principalelor date statistice din domeniul
sănătății prezentate aici sunt incluse și în cadrul strategiilor naționale (discutate în capitolul 3).
La nivel național, România și-a propus, prin Strategia națională pentru dezvoltare durabilă, a
României ca țintă, monitorizarea implementării dispozițiilor legale privind sănătatea sexuală și
reproductivă. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019
subliniază necesitatea ca strategiile naționale privind egalitatea de șanse între femei și bărbați să
își extindă aria de intervenție pentru a cuprinde caracterul multidimensional al egalității de gen,
inclusiv prin includerea de strategii și ținte privind sănătatea femeilor.
Importanța sănătății reproductive pentru egalitatea de gen este subliniată și în cadrul Strategiei
naționale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020 (descrisă în capitolul
3). Aceasta menționează că, ținând cont de ineficiența serviciilor actuale de planificare
familiară, în special în cazul femeilor sărace şi vulnerabile sau numărul mare de sarcini ale
minorelor, prioritatea principală a Strategiei în domeniul sănătății constă în revizuirea şi
actualizarea programelor naționale pentru sănătatea reproducerii şi de planificare familială ale
Ministerului Sănătății și mărirea alocărilor bugetare pentru serviciile preventive în aceste arii,
împreună cu implementarea unor mecanisme de monitorizare, evaluare şi de control a
furnizorilor de astfel de servicii224. De asemenea, în ciuda derulării programelor naționale de
imunizare şi de sănătate a femeii şi copilului, mortalitatea infantilă este încă ridicată, în special în
zonele rurale şi în rândul celor mai vulnerabile grupuri, copiii care provin din gospodării sărace
și rome confruntându-se cu dezavantaje privind sănătatea și bunăstarea, rata națională de
imunizări este scăzută și se înregistrează deficiențe nutriționale la copii din cauza accesului
limitat la hrană şi/sau boli ale copilului, astfel că măsurile propuse țin de a) creşterea acoperirii
vaccinării pentru copiii vulnerabili; b) creşterea acoperirii furnizorilor de servicii de sănătate de
bază la nivel local, pe întregul teritoriu al țării; şi c) îmbunătățirea calității îngrijirii pre-natale şi
post-natale şi a îngrijirii copilului prin dezvoltarea standardelor de practică, formarea furnizorilor
de servicii de sănătate în comunitate, precum şi monitorizarea şi evaluarea calității îngrijirii225.
223
Menționăm și introducerea unui alt indicator, relevant în contextul discuțiilor referitoare la fertilitate: Sprijin prin
susținerea de la bugetul de stat a până la 4 proceduri FIV (Fertilizare in vitro), fără condiționalități medicale
nejustificate gen valoare AMH (Hormon Anti-Mullerian) mai mare de 1,1 ng/ml., pentru cuplurile căsătorite de
minim 2 ani, în care femeia are vârsta între 30-42 de ani și o vechime în muncă de minim 5 ani.
224
Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, pg. 67.
225
Idem, pg. 67.
www.poca.ro
183
Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetățenilor Români aparținând Minorității
Rome pentru Perioada 2014-2020 propune ca obiectiv în domeniul sănătății creşterea
prevalenței utilizării planificării familiale, în special în rândul tinerelor rome şi implementarea de
intervenții adresate sănătății femeii şi copilului, prin informarea şi consilierea femeilor şi fetelor
rome privind sănătatea reproducerii, riscurile asociate mariajelor timpurii, sănătatea mamei şi
copilului, prevenirea şi combaterea violenței domestice şi a traficului de persoane, extinderea
gradului de acoperire teritorială cu măsuri de contracepție gratuite și creşterea capacității
personalului din rețeaua comunitară în domeniul sănătății reproducerii şi sănătății mamei şi
copilului226. În ceea ce privește domeniul ocupării, strategia impune creşterea numărului femeilor
rome, active pe piața muncii227.
Multe dintre programele derulate în România în perioada 2014-2019 de către instituții publice,
non-guvernamentale sau în parteneriat au vizat specific problema accesului și calității îngrijirii
pre și post-natale și multe dintre acestea au vizat în mod special accesul femeilor defavorizate la
acestea. Prezentăm pe scurt câteva dintre acestea, în dorința de a realiza o imagine cât mai
completă a evoluțiilor din acest domeniu.
Dă o șansă vieții – Program național de îngrijire a gravidei și copilului (Ministerul Sănătății prin
Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”) destinat
secțiilor spitalicești de obstetrică-ginecologie prin care se urmărește dezvoltarea la nivel național
a unor ghiduri de intervenție, informare, educare, nediscriminare și conștientizare în rândul
femeilor privind importanța controalelor medicale prenatale; proiectul urmărește să dezvolte o
metodologie de prevenție, depistare precoce, diagnostic și tratament precoce prenatal; vor fi
recrutați și formați 376 de medici și personal din asistența medicală, din care 90% vor proveni
din regiunile defavorizate ale României.
Programul Național de Sănătate a Femeii și Copilului - derulat de către Institutul Național

pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”. Acesta vizează reducerea
inegalităților prin sprijinirea tratamentului copiilor cu diverse deficiențe (boli înnăscute de
metabolism, prevenirea deficiențelor de auz prin screening auditiv la nou-născuți, profilaxia
malnutriției la copiii cu greutate mică la naştere etc.) și prin creşterea accesului la servicii de
planificare familială, prevenirea morbidității şi mortalității materne prin creşterea accesului la
servicii medicale, sporirea calității şi eficienței serviciilor medicale specifice pentru gravidă şi
lăuză etc.
226
Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparţinând Minorităţii Rome pentru Perioada
2014-2020, pg. 22.
227
Idem, pg. 24.
www.poca.ro
184
Bona Dea – implementat de Centrul FILIA. Vizează sporirea nivelului de informare cu privire la
sănătatea reproducerii și sexuale în comunități diverse. A constat în oferirea unui spațiu sigur
prin organizarea a 90 evenimente pentru peste 1700 de femei din 24 de comunități rurale și
urbane, în cadrul cărora participantele au putut discuta cu experți despre problemele cu care se
confruntă pe teme legate de sănătate maternală și alăptare, prevenirea cancerului de col uterin și
de sân, violența împotriva femeilor și fetelor, hărțuirea sexuală sau discriminarea pe piața
muncii.
RENASC – Reţea Naţională De Promovare A Sănătăţii Reproducerii Prin Politici Publice

Integrate – parteneriat Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu-
Rusescu”, Asociaţia PartNET – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă, Asociaţia SAMAS şi
Asociaţia Moaşelor Independente (iunie 2018 – octombrie 2019). Proiectul vizează
monitorizarea efectelor politicilor publice din domeniul sănătății reproducerii, urmărește
elaborarea unor propuneri alternative la politicile în vigoare din acest domeniu în vederea
rezolvării problemelor existente (declinul demografic şi rata ridicată a mortalității materne şi
infantile din România). Vizează creşterea accesului la servicii şi îngrijiri medicale a femeilor
însărcinate, creşterea informării şi educării sexuale și sporirea nivelului de accesare al
screeningului pre-concepțional şi pre-natal.
SPITAL-COMUNITATE, flux de îngrijire continuă a nou-născutului și a sugarului cu risc

crescut de îmbolnăvire și deces – derulat de Institutul Național Pentru Sănătatea Mamei și
Copilului „Alessandrescu-Rusescu”, împreună cu Fundația CRED și Centrul Româno-Elveţian
pentru Dezvoltarea Sistemului de Sănătate. Urmărește instruirea personalului medical și ne-
medical în vederea oferirii de servicii medicale adecvate și de calitate nou-născutului și sugarului
care să conducă la scăderea numărului de decese neonatale și infantile.
Voucher Materna – derulat de Primăria Municipiului București, prin Direcția Generală de

Asistență Socială a Municipiului București. Proiectul vizează acordarea unui sprijin financiar
femeilor gravide din București pentru achitarea medicamentelor și serviciilor medicale. Conform
obiectivelor descrise, Voucher-ul Materna București se acordă oricărei femei cu vârsta de peste
18 ani, cu domiciliul stabil în București sau viză de reședință, de cel puțin 6 luni pe raza
Capitalei, la data depunerii cererii, după săptămâna a 10 – a de sarcină. Pe baza voucher-ului
primit, femeile însărcinate pot achiziționa: orice serviciu medical necesar monitorizării sarcinii,
din orice clinică publică sau privată, cu care societatea emițătoare a voucher-ului are contract.
Serviciul medical nu trebuie să fie neapărat de ginecologie-obstetrică și/sau orice tratament
medicamentos, inclusiv suplimente nutritive sau dispozitive medicale.
Mame pentru Viață. Viață pentru mame – derulat de World Vision în perioada 2015-2016, a
vizat reducerea mortalității infantile, susținerea serviciilor medicale materne integrate,
www.poca.ro
185
planificării familiale și reducerea ratei mortalității materne, a sarcinilor nedorite și a avortului (în
special în cazul adolescentelor).
Fiecare Copil Contează – derulat de Salvați Copiii începând cu 2010. Proiectul are și o
componentă prin care vizează dezvoltarea programelor de suport parental adresate familiilor din
comunitățile defavorizate.
Cutia Bebelușului – derulat de Asociația Samas, reprezintă oferirea unui ajutor material destinat
familiilor din medii defavorizate, constând în special în produse destinate îngrijirii post-natale a
mamei și copilului. Până la finalul anului 2019, Asociația SAMAS dorește să echipeze și să
distribuie 2.000 de astfel de cutii.
Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce priveşte

domeniul sănătate:
1. Cu câteva excepții, toți indicatorii analizați și prezentați în cadrul domeniului sănătate indică o
ameliorare a stării de sănătate a femeilor la nivel general. Cu toate acestea, datele prezentate aici,
coroborate cu alte studii din acest domeniu, permit identificarea a două categorii vulnerabile
din perspectiva stării de sănătate și a accesului la îngrijire și servicii medicale: femeile din
mediul rural și femeile rome.
Cu toate că datele statistice analizate aici nu permit identificarea situației femeilor rome din
perspectiva domeniului sănătate, menționăm în cele ce urmează studii complementare care indică
faptul că femeile rome au cel mai redus acces la servicii de sănătate, inclusiv la programele de
testare națională. În general, aceste studii pun în evidență situația deficitară a persoanelor de
etnie romă228 și, în special, al femeilor rome și obstacolele cu care se confruntă în ceea ce
privește accesul la servicii de sănătate.
 Accesul general al populației roma la îngrijire medicală este scăzut comparativ cu restul
populației, iar printre factorii identificați de raportul Roma Health Report Health status of
the Roma population 2014, EC menționează că 20% dintre cetăţenii romi, s-au confruntat
cu refuzul fără motiv la îngrijirea medicală.
 Datele de care dispunem indică faptul că femeile rome au cea mai scăzută rată de testare
pentru cancerul de col uterin și de sân (84% dintre femeile roma nu s-au testat niciodată
pentru cancer de col uterin și aproape 90% pentru cel de sân; datele sunt însă vechi -
2009). Două studii recente au identificat o serie de cauze posibile: sistemul de testare nu
În România, persoanele de etnie romă trăiesc în medie cu 12 ani mai puțin comparativ cu restul populației (Roma
228
Health Report Health status of the Roma Population 2014, EC).
www.poca.ro
186
este adaptat realităților și experiențelor femeilor rome, acestea nu primesc destul de multe
informații medicale privind procedurile de testare și astfel dezvoltă un grad foarte scăzut
de încredere și chiar respingere a actului de screening229; un alt studiu, publicat în 2017,
indica faptul că accesul femeilor rome din mediul rural la programul de screening pentru
cancerul de col uterin este cel mai scăzut în comparație cu toate categoriile de femei din
România iar, parțial, explicațiile țin de costurile în continuare prea ridicate230;
 Accesul la îngrijire pre și post-natală a femeilor rome este deosebit de scăzut iar
mortalitatea maternă a femeilor rome este de 15 ori mai mare comparativ cu femeile non-
rome231.
2. Accesul și participarea femeilor la programele de testare/screening este în continuare

deficitar. Accesul la acestea trebuie îmbunătățit ținând cont de două coordonate: 1. Desfășurarea
de campanii de informare țintite către nevoile și specificul grupurilor vulnerabile; 2. Costurile de
participare pentru unele grupuri sunt în continuare prohibitive, de exemplu dacă implică
deplasarea într-o altă localitate decât cea de domiciliu/muncă.
3. Lipsesc datele statistice recente privind indicatori importanți ai sănătății și sănătății

reproducerii. În unele cazuri, lipsesc analizele sistematice la nivel național și regional. În
special, nu există date și/sau informații legate de starea de sănătate și accesul la servicii de
sănătate al femeilor cu dizabilități și LGBTQ.
Exemple de bune practici în statele membre UE care vizează creşterea

nivelului egalității de gen în domeniul sănătății.
În Olanda232 a fost dezvoltat modelul de îngrijiri medicale pentru femei și fete cu MGF, care
este o inițiativă comună a mai multor organizații profesionale medicale care elaborează
recomandări cu privire la modul în care profesioniștii pot oferi îngrijiri medicale, psihosociale și
229
Andreassen, Trude; Weiderpass, Elisabete; Nicula, Florian; Suteu, Ofelia; Itu, Andreea; Bumbu, Minodora,
Tincu, Aida; Ursin, Giske; Moen, Kare. 2017. Controversies about cervical cancer screening: a qualitative study of
Roma women’s (non) participation in cervical cancer screening in Romania. Soc Sci Med. June 183:48–55.
Disponibil: https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0277953617302708?via%3Dihub
230
Grigore, Mihaela; Popovici, Razvan; Pristavu, Anda; Grigore, Ana Maria; Matei, Mioara; Gafitanu, Dumitru.
2017. “Perception and use of Pap smear screening among rural and urban women in Romania.” European Journal of
Public Health 27(6): 1084-1088
231
Comisia Europeană. „Roma Health Report Health status of the Roma population. Data collection in the Member
States of the European Union. 2014. Disponibil:
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/social_determinants/docs/2014_roma_health_report_en.pdf
232
Institutul European pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-
violence/good-practices/netherlands/model-protocol-medical-care-women-and-girls-fgm
www.poca.ro
187
sexuale fetelor și femeilor care sunt victime ale MGF. Protocolul vizează prevenirea, ajutorul
urgent și îngrijirea de lungă durată. Sunt făcute declarații cu privire la înregistrarea și raportarea
cazurilor (potențiale) de MGF.
În Marea Britanie233 una dintre acțiunile programului de prevenire a MGF a Departamentului

Sănătății este reprezentată de Female Genital Mutilation Enhanced Dataset, care este un
program național de schimbare, de 3 milioane lire sterline, pentru a îmbunătăți modul în care
NHS răspunde nevoilor de sănătate ale fetelor și femeilor care au avut MGM și pentru a sprijini
activ prevenirea.
Pe de altă parte, Portugalia234 a avut până în prezent trei programe de acțiune pentru eliminarea
mutilării genitale feminine, acestea fiind implementate de un grup intersectorial compus din
reprezentanții mai multor organisme (entități publice din cele mai relevante ministere, organizații
internaționale și ONG-uri) și coordonate de Comisia pentru cetățenie și egalitate de gen (CIG).
Scopul unui studiu din Belgia235 a fost de a evalua dacă procedurile de înregistrare existente în
spitale sunt suficiente pentru a asigura înregistrarea adecvată a cazurilor de MGF, astfel că un
număr de cazuri a fost monitorizat pentru o perioadă de 12 luni (pentru acest studiu de
monitorizare fiind alese 10 spitale), rezultatele studiului arătând că numărul de cazuri de MGF
înregistrat după sesiuni de sensibilizare/formare este de 2,5 ori mai mare decât media anilor
precedenți (de 1,6 ori mai mare decât în 2011).
233
violence/good-practices/united-kingdom/fgm-enhanced-dataset
234
violence/good-practices/portugal/health-database-fgm
235
Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-based-
violence/good-practices/belgium/registration-fgm-hospitals
www.poca.ro
188
4.2.3 Date statistice în domeniul sănătății
4.2.3.1 Speranța de viață și ani sănătoși de viață
Figura 3: Durata medie de viață la nivel național, pe sexe (2014-2018)
79,1 79,2 79,4

78,9 78,9
72,1 72,3 72,4

72,0 71,9
2014 2015 2016 2017 2018
Masculin Feminin
Sursa: INS [POP217A]
Figura 4: Durata medie de viață, pe sexe și medii de rezidență (2014-2018)
79,9 80,1 80,2

79,7 79,6
78,1 78,2 78,4

77,9 77,9
73,7 73,9
73,4 73,4 73,6
70,3 70,4 70,6 70,6

70,2
2014 2015 2016 2017 2018

Urban Masculin Rural Masculin Urban Feminin Rural Feminin
www.poca.ro
189
Tabelul 29: Ani sănătoși de viață la naștere, la nivel național și medie UE28, pe sexe (2014-2017)
Perioada 2014 2015 2016 2017
România
Masculin 59,0 59,4 59,0 58,3
Feminin 59,0 59,4 59,0 58,3
UE 28
Masculin 61,4 62,6 63,5 63,5
Feminin 61,8 63,3 64,2 64,0
Sursa: EUROSTAT [hlth_hlye]
Tabelul 30: Ani sănătoși de viață la naștere ca procent din speranța de viață, la nivel național și media
UE28, pe sexe (2014-2017)
Perioada 2014 2015 2016 2017
România
Masculin 82,6% 82,6% 83,4% 82,5%
Feminin 74,9% 75,4% 74,6% 73,7%

UE 28
Masculin 78,6% 80,3% 81,2% 81,1%
Feminin 73,9% 76,0% 76,8% 76,6%

Tabelul 31: Ani sănătoși de viață la 50 de ani și 65 de ani ca procent din speranța de viață, la nivel
național și media UE28, pe sexe (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
Masculin 57,0% 58,0% 58,8% 56,6%

România
Feminin 44,5% 46,7% 45,6% 43,7%
La 50 de ani
Masculin 57,7% 61,4% 63,0% 63,3%
UE28
Feminin 50,9% 55,0% 56,9% 57,2%
Masculin 40,3% 43,2% 42,4% 40,0%
România
Feminin 31,5% 31,8% 30,7% 27,7%
La 65 de ani
Masculin 47,2% 52,2% 54,0% 54,0%
UE28
Feminin 39,8% 44,4% 46,8% 47,6%
www.poca.ro
190
Tabelul 32: Rata mortalității (decese la 1000 de locuitori), pe sexe (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Masculin 12,3 12,6 12,4 12,6 12,7
Feminin 10,7 11,1 10,8 11,0 11,1
Total 11,5 11,8 11,6 11,8 11,9

Sursa: INS [POP207B]
4.2.3.2 Accesarea serviciilor de sănătate
Figura 5: Numărul de vizite la medic în ultima lună, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-
raportate, 2014)
0,7%
RO Masculin 82,6% 13,4% 3,3%
1,4%
RO Feminin 72,9% 20,8% 5,0%
UE28 Masculin 63,9% 19,2% 9,4% 7,5%
UE28 Feminin 52,5% 24,4% 12,5% 10,6%
Nicio consultație 1 consultație 2 consultații 3 sau mai multe consultații
sursa: EUROSTAT [hlth_ehis_am2u]
Figura 6: Numărul de vizite la medic în ultima lună, în funcție de gradul de urbanizare), la nivel
național (date auto-raportate, 2014)
1,0%
Zone rurale 79,5% 15,8% 3,7%
0,9%
Orașe și
78,2% 17,4% 3,5%
suburbii
1,1%
Zone urbane 74,9% 18,8% 5,2%
Nicio consultație 1 consultație 2 consultații 3 sau mai multe consultații
Sursa: EUROSTAT [hlth_ehis_am2u]
www.poca.ro
191
Figura 7: Data ultimei vizite la medic, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate,
2014)
0,6%
UE28 Feminin 85,9% 13,5%
1,5%
UE28 Masculin 75,1% 23,4%
2,1%
RO Feminin 51,9% 46,0%
4,0%
RO Masculin 40,0% 56,1%
Mai puțin de 1 an 1 an sau mai mult Niciodată

Figura 8: Data ultimei vizite la dentist, la nivel național și media UE28, pe sexe (date auto-raportate,
2014)
2,3%
UE28 Feminin 62,8% 34,9%
3,4%
UE28 Masculin 57,2% 39,5%
RO Feminin 15,3% 76,9% 7,8%
RO Masculin 14,7% 75,2% 10,1%
Mai puțin de 1 an 1 an sau mai mult Niciodată
www.poca.ro
192
Tabelul 33: Data ultimei vizite la medic, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-
raportate, 2014)
Mai puțin de 1 1 an sau mai
Niciodată Total
an mult
Masculin
Zone urbane 44,1% 54,1% 1,8% 100%
Orașe și suburbii 40,0% 56,0% 4,0% 100%
Zone rurale 36,7% 57,6% 5,7% 100%
Feminin
Zone urbane 55,0% 43,4% 1,6% 100%
Orașe și suburbii 51,2% 46,4% 2,4% 100%
Zone rurale 49,5% 48,1% 2,5% 100%
Tabelul 34: Data ultimei vizite la dentist, la nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-
raportate, 2014)
Niciodată Total
an mult
Masculin
Zone urbane 18,4% 77,2% 4,4% 18,4%
Orașe și suburbii 14,5% 74,8% 10,7% 14,5%
Zone rurale 11,9% 73,7% 14,4% 11,9%
Feminin
Zone urbane 18,1% 77,9% 4,0% 18,1%
Orașe și suburbii 17,2% 74,8% 8,1% 17,2%
Zone rurale 12,0% 77,0% 11,0% 12,0%
www.poca.ro
193
Tabelul 35: Data ultimei vizite la medic/ dentist, pe categorii de vârstă, la nivel național (date auto-
raportate, 2014)
Niciodată Total
an mult
Ultima vizită la Medic
15-24 ani 24,4% 67,4% 8,2% 100%
25-34 ani 28,8% 67,0% 4,1% 100%
35-44 ani 33,5% 63,5% 3,0% 100%
45-64 ani 51,6% 46,6% 1,7% 100%
65 de ani și peste 78,0% 21,2% 0,7% 100%
Toate vârstele 46,1% 50,8% 3,0% 100%
Ultima vizită la Dentist
15-24 ani 19,3% 63,0% 17,8% 100%
25-34 ani 18,1% 70,2% 11,7% 100%
35-44 ani 16,4% 75,3% 8,3% 100%
45-64 ani 14,5% 79,7% 5,8% 100%
65 de ani și peste 9,3% 84,4% 6,3% 100%
Toate vârstele 15,0% 76,0% 8,9% 100%
Tabelul 36: Data ultimului control medical pentru boli cardiovasculare și diabet, pe sexe (date auto-
raportate, 2014)
Masculin Feminin
Măsurarea tensiunii arteriale
Mai puțin de 1 an 33,9% 44,9%
1-3 ani 36,1% 33,4%
3-5 ani 10,3% 8,6%
5 ani și peste 7,7% 5,5%
Niciodată 12,1% 7,5%
Total 100,0% 100,0%
Măsurarea colesterolului din sânge
1-3 ani 35,8% 35,8%
3-5 ani 13,0% 11,1%
Total 100,0% 100,0%
www.poca.ro
194
Măsurarea glicemiei
1-3 ani 36,1% 36,1%
3-5 ani 12,4% 10,7%
Total 100,0% 100,0%
Sursa: EUROSTAT [hlth_ehis_pa2u]
Figura 9: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, la nivel național și media
UE28, pe sexe (date auto-raportate, 2014)
18,5%
16,9%
4,0%
2,7%
UE28 Feminin UE28 Masculin RO Feminin RO Masculin

Tabelul 37: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, pe sexe și grad de
urbanizare (date auto-raportate, 2014)
Grad de urbanizare Masculin Feminin
Zone urbane 3,3% 4,7%
Orașe și suburbii 3,7% 5,0%
Zone rurale 1,7% 2,9%
TOTAL 2,7% 4,0%
www.poca.ro
195
Tabelul 38: Proporția persoanelor vaccinate împotriva gripei în ultimele 12 luni, pe sexe și vârstă (date
auto-raportate, 2014)
Grupe de vârstă Masculin Feminin
15-24 ani 1,6% 2,2%
25-34 ani 2,1% 3,7%
35-44 ani 1,9% 3,2%
45-64 ani 2,7% 3,9%
65 de ani și peste 5,0% 5,9%
Total 2,7% 4,0%
Figura 10: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, la nivel național și media
UE28 (date auto-raportate, 2014)
RO 67,2% 11,0% 7,6% 10,4% 3,7%
UE28 20,1% 19,6% 9,5% 20,3% 30,5%
Niciodată 3 ani și peste Între 2 și 3 ani Între 1 an și 2 ani Mai puțin de 1 an
Tabelul 39: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, pe grad de urbanizare (date
auto-raportate, 2014)
Între 2 și 3 Între 1 an Mai puțin
Grad de urbanizare Niciodată 3 ani și peste
ani și 2 ani de 1 an
Zone urbane 54,1% 15,1% 11,9% 14,4% 4,4%
Orașe și suburbii 67,5% 10,3% 5,7% 11,4% 5,2%
Zone rurale 78,7% 7,8% 4,8% 6,4% 2,3%
TOTAL 67,2% 11,0% 7,6% 10,4% 3,7%
www.poca.ro
196
Tabelul 40: Data ultimului test în rândul femeilor pentru cancerul cervical, pe vârste (date auto-
raportate, 2014)
Grupe de vârstă Niciodată 3 ani și peste
15-24 ani 93,1% 0,8% 1,8% 2,8% 1,5%
25-34 ani 62,8% 5,8% 8,8% 16,1% 6,6%
35-44 ani 55,7% 9,1% 11,8% 17,2% 6,1%
45-64 ani 58,6% 14,8% 9,8% 12,7% 4,1%
65 de ani și peste 77,1% 16,3% 3,6% 2,3% 0,7%
TOTAL 67,2% 11,0% 7,6% 10,4% 3,7%
Figura 11: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, la nivel național și media UE28 (date auto-
raportate, 2014)
1,4%
RO 85,0% 6,0% 3,8% 3,7%
UE28 44,7% 13,0% 7,0% 16,5% 18,9%

Tabelul 41: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, pe grad de urbanizare (date auto-
raportate, 2014)
Grad de urbanizare Niciodată 3 ani și peste
Zone urbane 77,5% 9,8% 5,6% 5,3% 1,8%
Orașe și suburbii 84,6% 5,0% 3,7% 4,8% 2,0%
Zone rurale 91,9% 3,2% 2,3% 1,8% 0,8%
TOTAL 85,0% 6,0% 3,8% 3,7% 1,4%
www.poca.ro
197
Tabelul 42: Data ultimei radiografii la sân în rândul femeilor, pe vârste (date auto-raportate, 2014)
Grupe de vârstă Niciodată 3 ani și peste
15-24 ani 98,0% 0,9% 0,2% 0,6% 0,3%
25-34 ani 87,7% 2,2% 3,3% 4,5% 2,2%
35-44 ani 83,9% 5,2% 5,1% 4,5% 1,2%
45-64 ani 77,2% 9,0% 5,9% 5,9% 2,1%
65 de ani și peste 87,8% 8,0% 2,2% 1,4% 0,7%
TOTAL 85,0% 6,0% 3,8% 3,7% 1,4%
Figura 12: Data ultimului test pentru cancerul colorectal, la nivel național și media UE28 (date auto-
raportate, 2014)
0,5% 1,0%
RO 96,9% 1,1%
0,4%
UE28 70,2% 8,4% 3,7% 7,3% 10,4%
Tabelul 43: Data ultimului test pentru cancerul colorectal, la nivel național, pe sexe (date auto-
raportate, 2014)
Masculin Feminin Total
Niciodată 97,3% 96,6% 96,9%
3 ani și peste 0,5% 0,5% 0,5%
Între 2 și 3 ani 0,3% 0,5% 0,4%
Între 1 an și 2 ani 0,9% 1,1% 1,0%
Mai puțin de 1 an 1,0% 1,3% 1,1%
www.poca.ro
198
Tabelul 44: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată236 un test pentru cancerul colorectal, la
nivel național, pe sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)
Zone urbane 97,1% 95,7%
Orașe și suburbii 98,1% 97,5%
Zone rurale 97,1% 96,9%
TOTAL 97,3% 96,6%
Tabelul 45: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată un test pentru cancerul colorectal, la
nivel național, pe sexe și vârstă (date auto-raportate, 2014)
15-24 ani 99,4% 98,6%
25-34 ani 99,4% 97,9%
35-44 ani 98,6% 97,9%
45-64 ani 95,6% 95,2%
65 de ani și peste 95,3% 95,4%
Total 97,3% 96,6%

Figura 13: Data ultimei colonoscopii, la nivel național și media UE28 (date auto-raportate, 2014)
0,1% 1,3%
RO 97,5% 0,6%
0,5%
4,1%
UE28 80,3% 3,6% 8,2% 3,8%
Niciodată 10 ani și peste Între 5 și 10 ani Între 1 și 5 ani Mai puțin de 1 an
236
Proporția la nivel național a persoanelor care au făcut testul pentru cancerul colorectal este de doar 3.1%.
Distribuția acestora în 4 intervale de timp de la data ultimul test (Mai puțin de un an, Între 1 și 2 ani, Între 2 și 3 ani,
3 ani și peste) produce procente foarte mici de respondenți în cadrul fiecărei categorii. Tocmai de aceea,
comparațiile în funcție de gradul de urbanizare și grupe de vârstă vor fi prezentate doar pentru respondenții care nu
au făcut niciodată acest test.
www.poca.ro
199
Tabelul 46: Data ultimei colonoscopii, la nivel național, pe sexe (date auto-raportate, 2014)
Niciodată 97,7 97,4 97,5
10 ani și peste 0,1 0,1 0,1
Între 5 și 10 ani 0,4 0,6 0,5
Între 1 și 5 ani 1,4 1,2 1,3
Mai puțin de 1 an 0,5 0,7 0,6
Tabelul 47: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată237 o colonoscopie, la nivel național, pe
sexe și grad de urbanizare (date auto-raportate, 2014)
Zone urbane 97,2 96,6
Orașe și suburbii 97,9 97,7
Zone rurale 97,9 97,9
TOTAL 97,7 97,4
Tabelul 48: Proporția persoanelor care nu au făcut niciodată o colonoscopie, la nivel național, pe sexe
și vârstă (date auto-raportate, 2014)
15-24 ani 99,7 99,6
25-34 ani 99,6 99,2
35-44 ani 99,1 97,7
45-64 ani 96,5 96,6
65 de ani și peste 94,6 95,9
Total 97,7 97,4
Sursa: EUROSTAT [hlth_ehis_pa6e]
237
Similar cu data ultimului pentru cancerul colorectal, comparațiile între respondenți în funcție de gradul de
urbanizare și grupe de vârstă vor fi prezentate doar pentru respondenții care nu au făcut niciodată o colonoscopie.
www.poca.ro
200
Tabelul 49: Proporția persoanelor care au raportat nevoi medicale de examinare neîndeplinite, la nivel
național și media UE28, pe sexe (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
România
Masculin 9,3% 9,0% 6,6% 5,1% 5,5%
Feminin 14,4% 13,9% 10,4% 8,2% 8,4%
Total 11,9% 11,5% 8,6% 6,7% 6,9%
UE 28
Masculin 6,4% 4,7% 3,9% 2,9% 0,0%
Feminin 7,1% 5,6% 4,7% 3,4% 0,0%
Total 6,7% 5,2% 4,3% 3,1% 0,0%
Sursa: EUROSTAT [hlth_silc_08]
Tabelul 50: Motivele raportate pentru nevoile medicale de examinare neîndeplinite, la nivel național,
pe sexe (2018)
Bărbați Femei
Costuri prea mari 2,7% 4,1%
Am vrut să aștept să văd dacă problema medicală se rezolvă de la
0,6% 1,2%
sine
Timpul de așteptare 0,8% 1,1%
Distanța prea mare pentru a călători 0,3% 0,7%
Lipsa timpului 0,4% 0,4%
Frica de doctor, spital, consultație sau tratament 0,3% 0,4%
Altele 0,3% 0,3%
TOTAL 5,5% 8,4%
Sursa: EUROSTAT [hlth_silc_08]
4.2.3.3 Îngrijirea pre-natală și post-natală
Figura 14: Vârsta medie a femeilor la naștere, la nivel național și media UE28 (2014-2017)
30,4 30,5 30,6 30,7
27,5 27,6 27,8 27,9
2014 2015 2016 2017

UE28 România
www.poca.ro
201
Figura 15: Vârsta medie a femeilor la prima naștere, la nivel național și media UE28 (2014-2017)
28,8 28,9 29,0 29,1
26,2 26,3 26,4 26,5
2014 2015 2016 2017

UE28 România
Tabelul 51: Numărul de nașteri în funcție de vârsta mamei, la nivel național (2014-2017)
Categoria de vârstă 2014 2015 2016 2017
Mame minore
9.482 9.571 9.374 9.154
(10-17 ani)
18-24 ani 50.868 49.078 47.777 47.627
25-34 110.881 114.123 112.989 114.506
35-50 de ani 27.509 29.223 29.869 30.864
Total 198.740 201.995 200.009 202.151
Sursa: EUROSTAT [demo_faeduc]
Tabelul 52: Numărul de nașteri cu mame minore, în funcție de vârsta mamei minore, la nivel național
(2014-2017)
Vârsta 2014 2015 2016 2017
10-14 ani 723 695 700 742
15 ani 1.654 1.624 1.580 1.564
16 ani 3.041 2.999 2.955 2.846
17 ani 4.064 4.253 4.139 4.002
Total (mame minore) 9.482 9.571 9.374 9.154
www.poca.ro
202
Tabelul 53: Proporția nașterilor cu mame minore din totalul nașterilor, la nivel național și alte state UE
(2014-2017)
Țara 2014 2015 2016 2017
Romania 4,8% 4,7% 4,7% 4,5%
Ungaria 2,5% 2,3% 2,4% 2,2%
Slovacia 2,5% 2,4% 2,4% 2,2%
Grecia 1,1% 1,0% 1,1% 1,1%
Portugalia 1,0% 0,9% 0,9% 0,8%
Polonia 0,9% 0,8% 0,7% 0,6%
Croația 0,8% 0,8% 0,7% 0,7%
Spania 0,7% 0,7% 0,7% 0,7%
Cehia 0,6% 0,6% 0,6% 0,6%
Belgia 0,5% Na na na
Finlanda 0,3% 0,3% 0,3% 0,2%
Danemarca 0,2% 0,1% 0,1% 0,1%
Suedia 0,2% 0,2% 0,2% 0,2%
Letonia na Na na 0,9%
Slovenia na Na 0,3% 0,3%
MEDIE LA NIVELUL
1,2% 1,2% 1,1% 1,1%
STATELOR UE
Tabelul 54: Numărul de nașteri în funcție de nivelul de instruire al mamei, la nivel național (2014-2017)
Nivelul de instruire 2014 2015 2016 2017
Cel mult școală
65,124 61,292 59,568 57,354
gimnazială
Cel mult liceu sau post-
71,391 73,975 73,487 74,915
liceal
Educație terțiară 53,759 55,605 58,493 60,833
NA 8,466 11,123 8,461 9,049
Total 198,740 201,995 200,009 202,151
Tabelul 55: Numărul de decese în rândul femeilor, cauzate de sarcină, naștere și post-partum, la nivel
național și total UE28 (2014-2016)
2014 2015 2016
România 24 27 17
TOTAL UE28 232 232 232
Sursa: EUROSTAT [hlth_cd_aro]
www.poca.ro
203
Figura 16: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), la nivel național și
media UE28 (2014-2017)
8,2
7,5
7,0 6,7
3,7 3,6 3,6 3,6
2014 2015 2016 2017

UE28 Romania
Sursa: EUROSTAT [demo_minfind]
Tabelul 56: Mortalitatea infantilă (numărul de decese sub 1 an), la nivel național, pe sexe (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
Masculin 971 849 813 779

Feminin 661 658 585 585
Total 1,632 1,507 1,398 1,364
Sursa: EUROSTAT [demo_minfs]
Tabelul 57: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), la nivel național, pe
medii de rezidență (2014-2018)
Mediul de rezidență 2014 2015 2016 2017 2018
Urban 5.9 5.7 5.6 5.2 5.2
Rural 10.7 9.3 8.5 8.4 7.8
Total 8.1 7.3 6.9 6.6 6.4
www.poca.ro
204
Tabelul 58: Rata mortalității infantile (decedați sub 1 an la 1000 de născuți vii), pe regiuni de
dezvoltare (2014-2018)
Regiuni de dezvoltare 2014 2015 2016 2017 2018
Regiunea NORD-EST 8.4 7.4 7.1 6.7 7.6
Regiunea SUD-EST 10.2 8.1 8.7 7.8 7.5
Regiunea NORD-VEST 7.3 7.7 7.0 6.7 7.2
Regiunea CENTRU 8.4 7.7 7.3 6.9 6.6
Regiunea SUD-MUNTENIA 9.4 7.2 7.2 6.7 6.3
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 8.2 8.3 6.8 6.8 6.0
Regiunea VEST 7.5 7.4 6.4 7.2 5.3
Regiunea BUCURESTI - ILFOV 4.8 5.0 4.1 4.6 3.7
TOTAL 8.1 7.3 6.9 6.6 6.4
Tabelul 59: Proporția femeilor însărcinate care beneficiază de îngrijire medicală pre-natală238, la nivel
național și mondial (2014-2015)
2014 2015
România 76,3%
Media pentru statele cel mai puțin dezvoltate
80,3%
(Clasificarea ONU)
Media la nivel mondial 86,2%
Sursa: UNICEF, State of the World's Children, Childinfo, and Demographic and Health Surveys.
4.2.3.4 Drepturile reproductive

Tabelul 60: Numărul de avorturi la nivel național și media UE 239 (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
România 78.371 70.885 63.518 56.238
Media UE 32.989 41.124 39.775 29.881
Sursa: EUROSTAT [demo_fabort]
Tabelul 61: Rata avorturilor la nivel național și media UE (2014-2017)

2014 2015 2016 2017
România 13.6 12.4 11.3 10.1
Media UE 7.5 7.3 7.0 6.6
Sursa: EUROSTAT [demo_fabortind]
238
Îngrijirea medicală pre-natală se referă la cel puțin o consultație de către un specialist medical pe perioada
sarcinii, pentru motive legate de sarcină.
239
Date disponibile pentru 19 țări UE.
www.poca.ro
205
Tabelul 62: Procentul femeilor240 cu vârsta de 15-49 de ani, care utilizează metode de contracepție, la
nivel național, în funcție de metoda de contracepție (2014-2019)
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Metode de
53,3% 54,2% 55,1% 55,8% 56,5% 57,3%
contracepție moderne
Metode de
contracepție 17,9% 17% 16,2% 15,6% 14,9% 14,2%
tradiționale
Orice metodă de
71,2% 71,2% 71,2% 71,4% 71,4% 71,5%
contracepție
Sursa: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division. Estimates and Projections
of Family Planning Indicators 2019
Tabelul 63: Nevoi de contracepție utilizând metode moderne neîndeplinite pentru femeile cu vârsta de
15-49 de ani, la nivel național (2014-2019)
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Procent din totalul
26,3% 25,4% 24,5% 23,9% 23,2% 22,5%
femeilor 15-49 ani
Număr de femei 15-49
de ani (mii de 738 703 667 637 602 570
persoane)
Sursa: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division. Estimates and Projections
of Family Planning Indicators 2019
240
Datele reprezintă proiecții realizate de Națiunile Unite. Valorile prezentate sunt calculate ca valori mediane
standardizate.
www.poca.ro
206
4.3. PIAȚA MUNCII: OCUPARE

disparități ale situației femeilor și bărbaților pe piața muncii
(ocupare)
Datorită complexității domeniului și a importanței sale pentru egalitatea de gen, piața muncii va
fi analizată ținând cont de mai multe paliere: ocupare, șomaj, situația tinerilor NEETs241,
venituri și sărăcia în muncă. Analiza a pus în evidență însă, o serie de aspecte transversale și
interconectate cu alte domenii ale analizei care vor fi subliniate pe parcurs.
Rata de activitate a persoanelor 15-64 ani a cunoscut o creștere în perioada 2014-2018, mai
pronunțată în cazul femeilor, însă aflată mult sub media europeană. Astfel, în 2018 rata de
activitate a femeilor 15-64 se situa cu 19 puncte procentuale sub cea a bărbaților din România și
cu 10 puncte procentuale sub media femeilor din UE (figura 17, tabel 65). Analizând rata de
activitate în funcție de mediul de rezidență observăm, la nivel național, disparități între valorile
acestui indicator pentru mediul rural și cel urban, în favoarea celui urban (care înregistrează o
creștere constantă în perioada analizată). Totodată, diferențe semnificative ale ratei de activitate
feminină regăsim între regiunile de dezvoltare, la extrema negativă fiind regiunea Centru (51,5%
rată de activitate a femeilor) iar la cea pozitivă regiunea București-Ilfov (68,8%), în această
regiune înregistrându-se cea mai accentuată creștere față de 2014 (cu aproximativ 6 puncte
procentuale 62.1% în 2014, tabelul 66).
Tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare.
241
EUROFOUND: https://www.eurofound.europa.eu/ro/topic/NEETs.
www.poca.ro
207
În funcție de vârstă, cea mai semnificativă discrepanță de gen în ceea ce privește rata de
activitate o regăsim pe categoria de vârstă 55-64 ani, 59% în 2019 (trimestrul I) dintre bărbați
sunt activi comparat cu 36,2% femei, trend care se menține pe întreaga perioadă analizată. Însă
diferențe semnificative (de aproximativ 20 puncte procentuale) sunt și în cazul categoriei de
vârstă 25-34 ani (90,6% bărbați, respectiv 70,5% femei în anul 2019, trimestrul I) (tabel 67).
Numărul total al persoanelor considerate inactive rămâne relativ constant în perioada analizată,
cu o ușoară creștere pentru populația de sex masculin (în 2019 față de 2018). Mediul de rezidență
nu reprezintă un factor explicativ semnificativ pentru numărul de persoane inactive,
neînregistrându-se diferențe semnificative între populația din mediul urban și cea din rural (tabel
68 și 69).
Un aspect important este creșterea ponderii persoanelor de sex feminin care sunt descurajate să
își găsească un loc de muncă: dacă în 2014 ponderea femeilor în totalul persoanelor care se
regăseau în această situație era de aproximativ 40%, în 2018 ponderea femeilor era de 56,1%,
fiind înregistrată o creștere de aproximativ 16 puncte procentuale (tabel 72). Un aspect relevant
pentru corelarea cu alte domenii îl reprezintă faptul că femeile sunt, în comparație cu
bărbații, mai descurajate în a mai găsi un loc de muncă la nivel național, menționând ca
motiv principal responsabilitățile familiale/ de îngrijire (tabel 73). Astfel, discrepanțe mari
între femei și bărbați se înregistrează și în cazul motivelor invocate pentru inactivitatea pe piața
muncii. Astfel, este important de subliniat faptul că „Responsabilități familiale/ de îngrijire”
reprezintă principalul motiv al populației de sex feminin pentru faptul că nu își caută un loc de
muncă: ne referim la o diferență de 26,9 puncte procentuale între ponderea femeilor și cea a
bărbaților care nu lucrează din cauza responsabilităților familiale (1,5% bărbați și 28,4% femei).
În schimb, pentru bărbați, participarea la educație este principalul motiv pentru care nu sunt în
căutarea unui loc de muncă (43,1% bărbați), acest motiv fiind invocat doar de către 24% din
femei (în anul 2018) (tabel 73).
Rata de ocupare a persoanelor cu vârste între 15 și 64 de ani este indicatorul care înregistrează
cele mai mari discrepanțe între populația de sex feminin și masculin la nivel național (55,7%
pentru femei și 72,4% pentru bărbați, în 2019), dar și european (63,4% pentru femei și 73,9%
pentru bărbați, în 2018). Mai mult, în cazul României se observă o creștere în perioada 2014-
2018 a decalajului de gen privind ocuparea forței de muncă (de la 16,7 puncte procentuale în
2014 la 18,3 în 2018), cu toate că la nivel european valorile acestui indicator rămân constante
(figura 19). Indiferent de dimensiunea în funcție de care analizăm acest indicator, fie că ne
referim la categorii de vârstă, mediul de rezidență sau nivel educațional, ponderea femeilor
ocupate este mai mică decât cea a bărbaților, disparitate care se menține pe întreaga
perioadă de referință (2014-2019).
www.poca.ro
208
Cu toate că și la nivel european observăm diferențe între femei și bărbați în privința ratei de
ocupare, ponderea femeilor ocupate din România este semnificativ mai mică decât media de la
nivelul UE-28 (56,2% România, 63,4% UE-28 pentru 2018), aspect care este și mai evidențiat în
contextul în care diferențele de ponderi între persoanele ocupate de sex masculin de la nivel
european și național sunt semnificativ mai mici (73,9% UE-28 și 73,2% RO pentru 2018). Însă,
este necesar de evidențiat faptul că, indicatorul înregistrează la nivel național o evoluție pozitivă
în ultimii cinci ani, atât în rândul populației feminine, cât și masculine (53,3% în 2014, 55,7% în
2019 pentru femei, respectiv 68,7% în 2014 și 72,4% în 2019 pentru bărbați) (figura 20).
În ceea ce privește rata de ocupare pe categorii de vârste, la fel ca și în cazul ratei de activitate, se
observă diferențe semnificative de gen, în special în cazul categoriilor 25 - 34 de ani (85,8%
bărbați și 67,7% femei în 2019) și 55 - 64 ani (57,5% bărbați și 35,5% femei în 2019), tendință
care se menține pe întreaga perioadă analizată (tabel 75).
Și în cazul mediului de rezidență sau a regiunii de dezvoltare observăm diferențe semnificative

între ponderea femeilor ocupate și cea a bărbaților. Ca și în cazul populației active, în Regiunea
București-Ilfov se regăsesc cele mai mari ponderi de populație feminină ocupată, această zonă
înregistrând și cea mai accentuată creștere. La polul opus este regiunea Sud-Est unde ponderea
persoanelor ocupate este cea mai scăzută și în rândul femeilor, dar și a bărbaților, comparativ cu
celelalte regiuni ale României (57,8% bărbați, respectiv 36,3% femei în 2019) (tabel 76). În ceea
ce privește mediul de rezidență, se observă diferențe importante între ponderea femeilor ocupate
în mediul urban și cea din mediul rural, de aproximativ 11 puncte procentuale (63,8% în urban și
52,3% în rural, în 2018). Diferența este accentuată și de faptul că acest indicator a înregistrat o
evoluție pozitivă mai accentuată, cu aproximativ 7 puncte procentuale, în cazul femeilor care
locuiesc în zona urbană (de la 56% în 2014, la 63,8% în 2018). Această diferență între mediul
urban și cel rural se observă și în cazul mediei UE-28, însă este mult mai mică, de aproximativ 2
puncte procentuale (64,2% urban, respectiv 62,4% rural) (tabel 78).
Totodată, se observă o creștere direct proporțională a ratei de ocupare, o dată cu nivelul

educațional absolvit. Astfel, ponderea femeilor care au finalizat cel mult școala generală este
semnificativ mai mică comparativ cu cea a femeilor care au finalizat studiile liceale, respectiv
studiile universitare. Un aspect important de menționat este ponderea mai mare de bărbați
ocupați, decât femei care au finalizat studiile universitare (90,4% bărbați, 88,1% femei) (tabel
81), cu toate că rata de absolvire a acestui nivel este în favoarea femeilor (40,8% bărbați, 59,2%
femei în 2017) (tabel 17).
Dacă ne uităm la domeniile de activitate ale populației ocupate, observăm o serie de domenii
feminizate, precum: „Intermedieri financiare și asigurări”, „Tranzacții imobiliare”,
„Administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public”, „Activități de
www.poca.ro
209
spectacole, culturale și recreative; activități ale gospodăriei și ale organizațiilor extrateritoriale”.
Aceste domenii de activitate corespund cu domeniile universitare în care ponderea studenților
este în favoarea femeilor (tabel 95).
Analizând ponderea populației ocupate pe structuri ocupaționale, observăm faptul că rata

femeilor salariate este mai mare decât cea a bărbaților, acest indicator înregistrând o creștere de 9
puncte procentuale în perioada 2014-2019 (72% în 2014, respectiv 81% în 2019 – tabel 84).
Comparând rata la nivel național a femeilor salarizate cu media UE-28, observăm că în 2018
diferența între cele două valori scade (datorită tendinței pozitive înregistrat la nivel național),
deși valorile se mențin sub media UE-28 cu aproximativ 8 puncte procentuale (81% RO, 89%
UE-28 – figura 21). În ceea ce privește nivelul educațional al persoanelor salarizate, observăm
faptul că peste 60% sunt absolvenți de liceu și în jur de 26% au finalizat studiile universitare. În
cazul nivelului educațional terțiar, ponderea femeilor este mai mare decât cea a bărbaților (21,9%
bărbați, respectiv 31,3% femei în 2018 – tabel 85), aspect care este consistent cu rata de
absolvire a studiilor universitare. Analizând ponderea persoanelor salariate pe categorii de
ocupații, la nivel național, observăm o serie de categorii în care procentul femeilor salarizate este
mai mare decât al bărbaților, precum: specialiști, tehnicieni și specialiști asociați, funcționari
administrativi sau lucrători în domeniul serviciilor, această tendință menținându-se pe întreaga
perioadă de referință (tabel 98).
În ceea ce privește lucrătorii pe cont propriu, ponderea este în favoarea bărbaților, înregistrând
pe parcursului celor patru ani o scădere treptată. În plus, se observă faptul că persoanele cu astfel
de caracteristici sunt mai degrabă absolvente de școală generală și liceu, și doar 7,6% din femeile
lucrătoare pe cont propriu (2018) au finalizat studiile universitare (tabel 86).
Totodată, se remarcă tendința descrescătoare din perioada 2014-2019 a ponderii femeilor care
sunt lucrătoare familiale neremunerate (17% în 2014, respectiv 10% în 2019 – figura 23). Cu
toate acestea, se mențin decalajele între femei și bărbați (din această categorie), rata femeilor
angrenate în munci familiale neplătite fiind mai mare decât cea a bărbaților (4% bărbați, 10%
femei în 2019 – tabel 84). Comparativ cu media UE-28 observăm diferențe importante, România
înregistrând în 2019 o rată mai mare (cu 9 puncte procentuale) de persoane neplătite care
lucrează în familie (10% RO, 1% UE-28 figura 23).
Rata persoanelor angajate cu normă parțială înregistrează o stagnare la nivel UE-28 în

perioada 2014-2018, cu toate că valorile acestui indicator au avut o evoluție pozitivă și constantă
începând cu 2002242. Comparând datele în funcție de gen observăm faptul că, la nivelul UE-28, o
242
Definiție: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Employment_statistics#Rise_in_part-
time_and_temporary_work
www.poca.ro
210
pondere însemnată de femei sunt angajate cu normă parțială (31,3% în 2018), semnificativ mai
mare decât cea a bărbaților (8,7% - tabel 87). În cazul României, rata persoanelor angajate cu
normă parțială este mult sub media UE-28, având o evoluție negativă în cei patru ani analizați,
atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Acest aspect este evidențiat și de indicatorul care măsoară
decalajele de gen în ocuparea cu normă redusă: la nivelul UE-28 având valori care se plasează
între 23,5 (în 2014) și 22,7 (în 2018), respectiv la nivel național 1,2 (în 2014) și 0,6 (în 2018)
(figura 24).
Cea mai mare pondere, de la nivel național, de femei angajate cu normă parțială au vârste
cuprinse între 15-24 de ani și 55-64 de ani, tendință care se regăsește și la nivel UE-28 (în
proporții diferite – tabel 88 și 89). Principalul motiv invocat de către persoanele angajate cu
normă parțială pentru acest statut pe piața muncii se leagă de faptul că nu au găsit un loc de
muncă cu normă întreagă (64,7% bărbați, 41,4% femei în 2018 la nivel național – tabel 91). Se
remarcă însă diferența de gen în privința motivului privind responsabilitățile familiale/de
îngrijire care îi determină să opteze pentru un loc de muncă cu normă parțială, ponderea femeilor
fiind semnificativ mai ridicată decât cea a bărbaților (3,9% bărbați, 14,9% femei – în 2018, tabel
93). Ponderea persoanelor care sunt angajate involuntar cu normă parțială (pentru că nu au găsit
un loc de muncă cu normă întreagă) este mai mare la nivel național (53% în 2018), comparativ
cu media UE-28 (28% în 2018 – tabel 93).
Un alt indicator relevant în contextul analizei diferențelor de gen este numărul de persoane
care au un al doilea loc de muncă, în cazul României numărul bărbaților fiind semnificativ mai
mare decât cel al femeilor în această situație. Cea mai accentuată discrepanță în funcție de sex
este în rândul persoanelor care au finalizat liceul, 63,4 mii din această categorie fiind bărbați și
doar 34,9 mii femei (în 2018). Astfel, sunt șanse mai mari ca persoanele de sex masculin care au
finalizat liceul să opteze pentru angajarea la cel puțin două locuri de muncă în paralel243 (tabel
94).
În ceea ce privește munca precară, România înregistrează printre cele mai mici ponderi ale
persoanelor care sunt angajate cu contracte pe perioade mai scurte de trei luni, comparativ cu
celelalte state UE (0,2% RO și 2,3 EU-28). Totodată, nu se observă diferențe în privința acestui
indicator între rata femeilor și cea a bărbaților (tabel 99).
Cu toate că rata șomajului înregistrează o scădere accentuată în perioada 2014-2018, diferențele

între ponderea persoanelor de sex masculin și cele de sex feminin persistă, rata șomajului fiind
243
Vezi și datele disponibile : https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php?title=File:Persons_in_employment_who_have_a_second_job,_by_educational_attainment_leve
l,_age_group_20-64,_2018_(%25_of_total_employment)
www.poca.ro
211
mai ridicată în rândul bărbaților (4,6 bărbați și 3,5 femei în 2019), raport care se menține
indiferent de dimensiunile suplimentare în funcție de care examinăm acest raport (figura 25).
Analizând numărul șomerilor pe categorii de vârstă, se remarcă un număr mai mare de șomeri
între 35 și 49 ani, tendință valabilă atât pentru populația de sex masculin (73 mii, în 2019), cât și
pentru cea de sex feminin (48 mii, în 2019) (tabel 107). Totodată, observăm că nivelul
educațional poate reprezenta un indicator puternic, indiferent de gen, pentru ponderea șomerilor,
majoritatea finalizând nivelul de studiu gimnazial (57 mii bărbați, 22 mii femei în 2019) și liceal
(98 mii bărbați,73 mii femei în 2019) (tabel 108).
Diferențe importante în privința ratei șomajului se observă și în cazul regiunilor de dezvoltare,

cele mai mici rate ale șomajului sunt în regiunile Nord-Vest și Nord-Est (2,9% bărbați, 2,5%
femei, respectiv 2,8% bărbați, 2,4% femei în 2019 tabel 100), pe când cele mai ridicate ponderi
ale persoanelor șomere sunt în Sud-Vest Oltenia și Sud Est, aceasta din urmă având o rată mai
mare de femei șomere (7,2% bărbați și 5,4% femei, respectiv 5,7% bărbați și 7,2% femei) (tabel
100). Dacă în 2014 rata șomajului era mai ridicată în mediul urban (8,1% urban, 5,3% în rural),
în 2019 raportul urban-rural se modifică, rata șomajului fiind mai mare în mediul rural (tabel
101). Această tendință se poate explica prin faptul că rata șomajului din mediul urban a
înregistrat o scădere importantă în perioada analizată.
Totodată, analizând rata șomajului în funcție de durată, observăm faptul că o pondere importantă
din totalul șomerilor sunt în șomaj de lungă și foarte lungă durată. Practic, în 2018, 67,8% din
bărbați, respectiv 57,4% din femei sunt șomeri/șomere de cel puțin 12 luni (tabel 106).
Ponderea persoanelor între 15 și 34 ani care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun

program educațional sau de formare profesională (rata NEET) este în scădere în perioada
analizată, atât la nivel național, cât și european. Cu toate acestea, la fel ca și în cazul ratei
persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială, România înregistrează printre cele mai
ridicate procente în raport cu celelalte state membre UE pentru acest indicator. Atât la nivel
național, cât și european se remarcă o disparitate între ponderea femeilor NEETs și cea a
bărbaților NEETs, rata femeilor fiind cu aproximativ 12 puncte procentuale mai mare la nivel
național (în 2018) și 6 puncte procentuale la nivel european (în 2018) decât cea a populației de
sex masculin (figura 27).
Disparitățile pe gen la nivel național în privința ratei NEETs sunt și mai pregnante dacă analizăm
acest indicator în funcție de categoriile de vârstă sau nivelul educațional absolvit. Spre exemplu,
după împlinirea vârstei de 25 de ani este mai probabil ca una din trei femei (până în 34 de ani) să
nu aibă un loc de muncă sau să nu fie înscrisă într-un program de educație sau formare
profesională (30,6% comparativ cu 13,1% bărbați – pentru segmentul 25-29 ani; și 30,3%
www.poca.ro
212
comparativ cu 11,1% bărbați – pentru segmentul 30-34 ani, în 2018 – tabel 110). Totodată, se
înregistrează o diferență importantă între femei și bărbați a ratei NEETs și în funcție de nivelul
educațional finalizat: cea mai mare disparitate fiind înregistrată în rândul persoanelor care au
finalizat cel mult nivelul gimnazial (15,6% bărbați, 31,4% femei în 2018 – tabel 112).
Mediul de rezidență reprezintă o altă dimensiune unde se observă disparități de gen, însă un
aspect care trebuie menționat este diferența mare între ponderea persoanelor de sex feminin
NEETs care locuiesc în zonele urbane și cele care au domiciliul în mediul rural (13,5% zone
urbane respectiv 24,6% în zonele rurale – tabel 114).
4.3.2 Strategii, măsuri prioritare și exemple de bune practici în

domeniul muncii (ocupare) din perspectiva egalității de gen

românești și/ sau la nivelul UE
Politicile și strategiile europene care vizează domeniul pieței muncii ocupă cel mai important rol
în cadrul Strategiei Europa 2020, inclusiv prioritățile și direcțiile de acțiune în domeniul
egalității de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește nivelul de ocupare și veniturile
femeilor și bărbaților. Importanța domeniului este evidențiată și în cadrul Programul Național
de Reformă (PNR)244 2019, care constituie o platformă-cadru pentru definirea priorităților de
dezvoltare care ghidează evoluția României în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa
2020. Conform datelor pe care le prezentăm aici, dar și a prognozelor incluse în PNR 2019,
atingerea obiectivului asumat la nivel național de 70% femei și bărbați încadrați în muncă în
2020 și reducerea decalajului de încadrare în muncă pentru femei poate fi ratat de către România.
Angajamentul strategic 2016-2019 alocă cea mai semnificativă parte a sa direcțiilor de acțiune
pentru reducerea decalajelor de gen pe piața muncii și măsurilor care vizează direct sau indirect
creșterea participării și îmbunătățirii statutului femeilor pe piața muncii.
Abordarea UE, evidențiată prin Angajamentul strategic 2016-2019 dar și prin Pilonul european
al drepturilor sociale, în ceea ce privește reducerea decalajelor de gen privind ratele de ocupare,
vizează accelerarea implementării măsurilor pentru echilibrarea muncii cu viața privată.
La nivel național, decalajul de gen în ceea ce privește ocuparea este tratat în cadrul strategiilor
specifice din două perspective majore (care înglobează mai multe direcții):
244
Guvernul României, Programul Național de Reformă 2019, disponibil:
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2019-european-semester-national-reform-programme-romania_ro.pdf.
www.poca.ro
213
1. Creșterea generală a nivelului de ocupare al femeilor;
2. Includerea grupurilor vulnerabile și/sau defavorizate pe piața muncii, în special tinerii NEETs
și femeile rome.
Măsuri prioritare de abordare a disparităților de gen în ceea ce privește

domeniul pieței muncii – ocupare:
1. Nivelul de ocupare al femeilor rămâne considerabil mai redus comparativ cu cel al
bărbaţilor și cu media UE, ceea ce indică necesitatea asumării la nivel național a unor măsuri
care să reducă acest decalaj. Datele statistice prezentate în această analiză diagnostic indică
faptul că responsabilitățile familiale/ de îngrijire au un impact puternic negativ asupra participării
femeilor pe piața muncii și, așa cum vom sublinia în analiza domeniului echilibrul muncă-viață
privată, intervenția întărită prin politici publice constituie o necesitate în acest moment.
2. Combaterea discriminării de gen pe piața muncii. Menționăm aici faptul că, recent, a fost
adoptată Legea 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea
de șanse și de tratament între femei și bărbați, prin care se interzice expres orice comportament
de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, manifestat atât în public, cât şi în privat.
Implementarea acestei legi trebuie susținută prin măsuri care să vizeze conștientizarea impactului
negativ al acestor fenomene asupra participării femeilor pe piața muncii și indicăm necesitatea ca
măsurile care vizează campanii de informare/ diseminare să fie completate prin implementarea
cât mai rapidă a legii 178/2018, care a reglementat posibilitatea angajatorilor cu peste 50 de
angajați, atât din sectorul public, cât și din cel privat, de a avea în structura de personal un expert
în egalitate de șanse, un tehnician în egalitate de șanse, sau, după caz, de a repartiza în sarcina
unui salariat, prin fișa postului, atribuții specifice în domeniul egalității de șanse între femei și
bărbați, în scopul de a promova și de asigura, la locul de muncă, respectarea legislației din
domeniul egalității de șanse245.
3. În ceea ce privește specific participarea femeilor rome pe piața muncii, datele statistice
colectate la nivel național nu permit conturarea tendințelor în perioada analizată. Datele statistice
secundare sau alte rapoarte permit identificarea femeilor rome ca reprezentând cel mai
defavorizat grup și în ceea ce privește participarea pe piața muncii. Strategia Guvernului
României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada
2015-2020 prezintă date bazate pe Recensământul național din 2011. În rândul persoanelor
aparținând minorității rome, rata ocupării a fost estimată în anul 2011 la nivelul de 36,3%,
șomajul estimat în rândul persoanelor aparținând minorității rome a fost de 48,6%. Femeile rome
245
Analiza detaliată a legii se regăsesște în cadrul capitolului 3.
www.poca.ro
214
manifestă o slabă participare pe piața muncii, doar 27% fiind angajate și 36% declarând că sunt
în căutarea unui loc de muncă. Conform raportului Sărăcia și ocuparea forței de muncă:
situația romilor în 11 state membre ale UE246, 35% dintre femeile rome declară că sunt
casnice (dar este neclar dacă această încadrare reflectă o opțiune) și doar 17% declarau că au un
loc de muncă. Cauzele acestei situaţii sunt multi-dimensionale și corect identificate în cadrul
unor strategii naționale specifice, însă considerăm că o abordare a dezavantajelor cu care se
confruntă femeile rome pe piața muncii ar trebui să includă aspecte ce țin nu doar de paradigma
clasică a integrării, dar și de modul în care discriminarea instituţională (la toate nivelurile:
educaţie, piața muncii, sănătate) determină excluderea acestora.
Exemple de bune practici în statele membre UE care vizează creșterea

nivelului egalității de gen pe piața muncii
Autoritățile și instituțiile publice au rolul de a asigura o participare adecvată a femeilor pe piața
muncii. Municipalitatea din Avesta, Suedia247, a implementat un proiect al Fondului Social
European, prin care urmărea angajabilitatea cu normă întreagă în rândul femeilor (obținând un
scor de 90%).
Pe de altă parte, compania Prezi din Ungaria248 implementează măsuri în vederea egalității de
gen precum un program de lucru flexibil, o politică de vacanță adaptabilă, servicii corporative de
îngrijire de zi, un sistem de compensare care garantează că nu există niciun decalaj de
remunerare între femei și bărbați și programe care ajută fetele să dobândească abilități din aria
TIC.
Parteneriatul pentru schimbare și dezvoltare pe piața locală a forței de muncă (Partnerstvo za

promjene i razvoj na lokalnom tržištu rada) este o inițiativă din Croația249 privind egalitatea de
gen care are ca scop creșterea participării femeilor din mediul rural la angajare, lansată în 2013 și
care s-a concentrat asupra femeilor șomere dintr-o zonă rurală din județul Karlovac, unul dintre
județele cel mai puțin dezvoltate din Croația, cu o rată de angajare foarte scăzută. Proiectul a
dezvoltat un program de abilitare personalizat, axat pe îmbunătățirea gradului de angajare și
246
Fundamental Rights Agency (Violence against women: an EU-wide survey, 2012) Sărăcia și ocuparea forței de
muncă: situația romilor în 11 state membre ale UE, 2016.
247
mainstreaming/good-practices/sweden/promoting-full-time-employment.
248
mainstreaming/good-practices/hungary/diversity-core-corporate-value-prezi-encouraging-womens-employment-
tech.
249
mainstreaming/good-practices/croatia/partnership-change-and-development-local-labour-market.
www.poca.ro
215
capacitate antreprenorială a femeilor, combinat cu o strategie inovatoare de marketing pentru
consolidarea șanselor femeilor pe piața forței de muncă, dezvoltând un brand numit „zdravKA”,
care a adunat o serie de producători agricoli din județul Karlovac - de la producător de fructe,
miere și alune până la brânză de vaci și caprine - și care a beneficiat de activități de marketing
comune și puncte de vânzare comune.
4.3.3 Date statistice piața muncii: ocupare

4.3.3.1 Populația Activă
Tabelul 64: Populația activă (milioane de persoane) la nivel național, pe sexe (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*250
Masculin 5.23 5.24 5.15 5.18 5.19 5.06
Feminin 4.01 3.92 3.83 3.94 3.88 3.79
Total 9.24 9.16 8.98 9.12 9.07 8.85
Sursa: INS [AMG101A]
Figura 17: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe sexe (2014-2019)
74,3 75,3 74,8 76,2 76,9 75,9
56,9 56,7 56,2 58,2 58,3 57,8
2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Masculin Feminin
Sursa: INS [AMG1010]
Tabelul 65: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național și media UE 28, pe sexe (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
UE 28 78,1 66,5 78,3 66,8 78,5 67,3 78,9 67,8 79,2 68,2
România 74,3 56,9 75,3 56,7 74,8 56,2 76,2 58,2 76,9 58,3
Sursa: EUROSTAT [lfsa_argan]
250
Datele din 2019 se referă la primul trimestru al anului 2019.
www.poca.ro
216
Figura 18: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019)
67,9 68,4 68,4
65,9 66,4
65,8
66,4 66,6 66,9

65,5 65,2
64,6
2014 2015 2016 2017 2018 2019*

Urban Rural Sursa: INS [AMG1010]
Tabelul 66: Rata de activitate 15-64 ani (%) la nivel național, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-
2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Regiunea de
M F M F M F M F M F M F
dezvoltare
Nord-Vest 73,6 59,1 75 58,1 75,8 57,8 77,3 60,3 77,4 60,6 76,5 59,8
Centru 69,1 51,4 71,1 51,2 71,3 51,7 73,1 53,6 72,8 50,1 70,8 51,4
Nord-Est 75,1 64,5 79,2 66 78,1 64,1 79,2 64,7 80,7 66,1 79,8 64,7
Sud-Est 73,8 47,7 75,8 50,4 73,1 49,1 73,4 49,6 74,5 51,1 74,3 51,6
Sud-Muntenia 76,1 57,2 76,7 56,6 76 55,6 76,6 58,2 77,2 58,1 76,1 55,2
Bucuresti-Ilfov 77,5 62,1 77,9 62,6 78,1 64,8 80,3 66,7 81,2 67,4 79,9 68,8
Sud-Vest Oltenia 74,9 58,4 72,5 52,9 71,9 52 75,7 56,7 76,5 57,1 76,1 54,7
Vest 73,5 51,3 71,6 50,3 71,2 49 71,4 51,9 72,7 51,1 71,2 51,5
Total 74,3 56,9 75,3 56,7 74,8 56,2 76,2 58,2 76,9 58,3 75,9 57,8
Sursa: INS [AMG155F]
www.poca.ro
217
Tabelul 67: Rata de activitate (%) la nivel național, pe sexe și grupe de vârstă (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Grupa de vârstă M F M F M F M F M F M F
15-24 ani 34,8 24 37 25,2 33,9 21,8 34,6 25 34,6 24,2 33,4 20,9
25-34 ani 89,8 72,8 91,3 71 90,4 69,9 91,6 71,5 91,6 70,6 90,6 70,5
35-54 ani 90,9 73,6 91,7 73,8 91,3 73,5 92,4 75,4 92,8 75,7 91,4 75,5
55-64 ani 55,4 35 53,8 32,8 55,1 34,4 57,4 35,7 59,7 36,4 59 36,2
15-64 ani 74,3 56,9 75,3 56,7 74,8 56,2 76,2 58,2 76,9 58,3 75,9 57,8
65 de ani și
21,8 19,0 18,1 15,2 16,8 13,3 17,3 14,2 16,7 13,8 13,3 11,7
peste
15 ani și peste 64,2 46,2 64,5 45,2 63,6 44,4 64,6 45,9 64,9 45,6 63,6 44,8
Sursa: INS [AMG155A, AMG155C]
Tabelul 68: Populația inactivă (milioane persoane) la nivel național, pe sexe (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Masculin 5.23 5.24 5.15 5.18 5.19 6.15

Feminin 4.01 3.92 3.83 3.94 3.88 4.45
Total 10.68 10.70 10.80 10.54 10.46 10.60
Tabelul 69: Populația inactivă (milioane persoane) la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Urban 5.66 5.68 5.66 5.56 5.55 5.57

Rural 5.03 5.02 5.14 4.98 4.91 5.04
Total 10.68 10.70 10.80 10.54 10.46 10.60
Sursa: INS [AMG145B]
www.poca.ro
218
Tabelul 70: Populația inactivă (mii de persoane) la nivel național, pe sexe și grupe de vârstă (2014-
2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Grupa de
vârstă
15 - 24 ani 761 833 711 793 736 823 716 779 705 779 711 805
25 - 34 ani 146 364 124 383 133 386 112 355 110 355 121 350
35 - 49 ani 178 544 161 550 182 571 155 540 135 501 154 493
50 - 64 ani 666 1151 673 1151 638 1098 592 1034 559 1024 580 1020
65 ani și
1167 1790 1221 1867 1252 1916 1264 1934 1290 1967 1330 2008
peste
Total 2919 4683 2890 4743 2940 4794 2838 4642 2800 4627 2897 4676
Sursa: INS [AMG146E]
Tabelul 71: Populația inactivă (mii de persoane) la nivel național, pe sexe și nivel de instruire (2014-
2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Nivelul de instruire M F M F M F M F M F M F
Fără școală
54 140 50 135 49 129 46 114 51 108 59 107
absolvită
Primar 390 807 348 818 347 810 327 765 319 740 297 724
Gimnazial 1067 1762 1075 1793 1046 1769 1011 1730 996 1705 1010 1711
Profesional,
complementar sau 482 418 525 459 556 488 537 490 518 486 559 507
de ucenici
Liceal 621 1219 600 1226 658 1284 651 1251 650 1292 693 1343
Postliceal de
specialitate sau 118 108 112 93 108 85 96 79 96 80 103 85
tehnic de maiștri
Superior 187 229 179 220 176 228 169 213 170 216 177 199
TOTAL 2919 4683 2890 4743 2940 4794 2838 4642 2800 4627 2897 4676
Sursa: INS [AMG146E]
www.poca.ro
219
Tabelul 72: Persoane descurajate în a mai găsi un loc de muncă la nivel național, pe sexe (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Masculin 60,6% 52,0% 55,1% 52,5% 45,1% 43,9%

Feminin 39,4% 48,0% 44,9% 47,5% 54,9% 56,1%
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor INS [AMG152A]
Tabelul 73: Populația inactivă (15-64 de ani), pe sexe și principalul motiv (%) pentru care nu sunt în
căutarea unui loc de muncă (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Principalul motiv M F M F M F M F M F
Responsabilități familiale/ de
0,9 25,6 1,3 26,9 1,1 27,3 1,2 27,6 1,5 28,4
îngrijire
Educație sau formare 39,8 24,5 37,8 21,9 39,1 22,9 41,9 23,8 43,1 24,1
Pensionare 15,8 14,4 19,4 16,4 17,7 14,8 17,9 15,0 16,8 14,7
Boală sau dizabilitate 14,8 10,4 15,5 9,4 13,8 8,5 13,3 8,3 13,4 8,0
Cred că nu există
11,9 6,6 4,2 3,1 9,3 5,3 7,5 4,9 6,8 4,0
oportunități de muncă
Alte motive 16,5 18,4 21,4 22,2 18,7 21,1 18,0 20,3 18,2 20,7
Sursa: EUROSTAT [lfsa_igar]
4.3.4 Date statistice ocuparea forței de muncă

4.3.4.1 Populația ocupată și rata de ocupare
Figura 19: Rata de ocupare (%) la nivel național (15-64 ani), pe sexe (2014-2019)
71,8 73,2 72,4
68,7 69,5 69,7
63,9 64,8 64,2

61 61,4 61,6
55,8 56,2 55,7

53,3 53,2 53,3
2014 2015 2016 2017 2018 2019*

T M F
www.poca.ro
220
Figura 20: Rata de ocupare (%) la nivel național și european (15-64 ani), pe sexe (2014-2019)
T M F
73,9
73,2
72,4
71,9
71,8
70,9
70,1
69,7
69,5
68,7
68,6
67,7
73
66,7
65,7
64,8
64,8
64,2
63,9
63,4
62,5
61,6
61,4
61,4
60,4
59,6
56,2
55,8
55,7
61
53,3
53,3
53,2
EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Sursa: INS și EUROSTAT [AMG156F] și [lfsi_emp_a]
Tabelul 74: Decalajul de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă (20-64 de ani) la nivel
național și european
2014 2015 2016 2017 2018
EU28 11,5 11,6 11,6 11,5 11,6
RO 16,7 17,5 17,6 17,1 18,3
Sursa: Eurostat [sdg_05_30]
Tabelul 75: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe grupe de vârstă și sexe (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Vârstă M F M F M F M F M F M F
15 - 24 ani 26,6 18 29,4 19,3 27,2 17,1 28,4 20,4 28,9 20,3 28,1 17,7
25 - 34 ani 82,0 67,8 82,9 66,3 83,1 65,5 84,8 68,4 86,4 68,0 85,8 67,7
25 - 54 ani 84,6 69,3 85,2 69,2 85,5 69,2 87,6 71,8 88,7 72,1 88,3 73,5
35 - 54 ani 85,9 70,0 86,4 70,5 86,6 70,9 88,9 73,3 89,7 73,8 87,5 71,8
55 - 64 ani 53,2 34,2 51,2 32,1 53 33,6 55,3 34,9 57,9 35,7 57,5 35,5
15 - 64 ani 68,7 53,3 69,5 53,2 69,7 53,3 71,8 55,8 73,2 56,2 72,4 55,7
15 ani si peste 59,5 43,3 59,6 42,6 59,4 42,2 61,0 44,0 61,9 44,0 60,7 43,2
www.poca.ro
221
Tabelul 76: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Regiunea de Dezvoltare M F M F M F M F M F M F
Regiunea Nord-Vest 61,5 46,2 61,4 44,5 61,8 44,5 63,7 46,5 64 46,4 62,8 45,6
Regiunea Centru 53,2 36,8 55,1 37,2 56,1 38,3 57,9 39,9 57,0 37,0 54,8 37,5
Regiunea Nord-Est 63,2 52,1 67,0 53,1 66,1 51,4 66,9 52,0 68,6 52,9 67,1 51,2
Regiunea Sud-Est 55,9 34,2 57,7 36,1 56,4 35,8 56,7 36,2 57,9 36,9 57,8 36,3
Regiunea Sud-Muntenia 59,2 42,2 58,1 40,1 58,3 38,8 59,5 41,9 60,9 42,1 60 39,9
Regiunea Bucuresti-Ilfov 62,0 46,8 63,1 48,1 63,3 49,9 65,0 51,3 66,1 51,6 64,8 53,3
Regiunea Sud-Vest Oltenia 59,9 46,1 54,2 39,9 53,8 38,5 59,0 42,1 59,6 43,0 58,3 39,5
Regiunea Vest 59,5 39,4 57,1 37,4 56,3 36,6 56,3 38,9 57,4 38,5 56,4 38,3
Sursa: INS [AMG156F – AMIGO]
Tabelul 77: Rata de ocupare (%) la nivel național, pe grad de urbanizare și sexe (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Grad de urbanizare M F M F M F M F M F
Zone urbane 69,1 56 70,9 59,1 72,4 61,1 73,9 63,5 75,6 63,8
Suburbii și orașe mici 66,9 51,2 67,3 49,3 68 49,8 69,7 51,5 71,4 51,7
Zone rurale 69,2 51,8 69,6 50,2 68,7 48,5 71,5 51,6 72,5 52,3
Sursa: EUROSTAT [lfst_r_ergau]
Tabelul 78: Rata de ocupare a femeilor (%) (15-64 ani) la nivel național și european, pe grad de
urbanizare (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Grad de urbanizare EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO
Zone urbane 60,5 56 61,5 59,1 62,5 61,1 63,1 63,5 64,2 63,8
Suburbii și orașe mici 59,5 51,2 60,2 49,3 61,1 49,8 62 51,5 62,9 51,7
Zone rurale 58,1 51,8 58,9 50,2 59,8 48,5 61,8 51,6 62,4 52,3
www.poca.ro
222
Tabelul 79: Rata de ocupare (%) din zonele urbane, pe sexe și categorii de vârstă (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Categorii de vârstă M F M F M F M F M F
15 – 24 16,8 11,9 19,1 14,9 16,2 12,8 16,6 15,4 17,3 14,8
25 – 29 77,4 70,6 82 74,9 82,7 75,2 84,1 78,5 87 77,6
30 – 34 90,7 80,9 90,5 79,6 92,2 80,6 93,5 83,4 94,8 84
35 – 39 91,9 80,5 92,8 83,8 92,4 85,3 94,6 86,5 94,4 86
50 – 64 58,9 36,4 58,4 39,4 61,4 43 63,6 44,5 66,9 46,2
15 – 64 69,1 56 70,9 59,1 72,4 61,1 73,9 63,5 75,6 63,8
Tabelul 80: Rata de ocupare (%) din zonele rurale, pe sexe și categorii de vârstă (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Categorii vârste M F M F M F M F M F
15 – 24 31,4 22,5 36,7 24,7 35,2 24,7 34,5 23,2 36,1 23,4
25 – 29 76,6 58,2 78 60,3 78,5 58,4 77,2 57,4 79,2 54,2
30 – 34 83,2 62,5 82,8 60,7 80,3 59 81,8 59,2 83,6 60,2
35 – 39 84,2 66,8 86,6 66,6 85,6 65,2 83,7 63 86,2 64,9
50 – 64 59,2 44,3 65,8 50,9 66,2 50,6 66,5 51,3 63,3 45,1
15 – 64 66,1 50,5 69,7 52,8 69,8 52,3 69,2 51,8 69,6 50,2
Tabelul 81: Rata de ocupare (%) (15-64 de ani) la nivel național, pe niveluri de educație și sexe (2014-
2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Nivel de educație (ISCED11) M F M F M F M F M F M F
Cel mult scoală gimnazială 52,9 36,9 53,2 33,3 52,1 31,1 53,9 32,1 54,1 32,0 53,4 31,9
Cel mult liceu sau post-liceal 72,9 56,1 72,7 56,2 72,9 56,5 75,2 58,9 77,0 59,2 76,0 57,8
Educație terțiară 84,8 80,3 88,1 82,9 89,1 83,6 89,7 86,4 90,6 86,4 90,4 88,1
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_ergaed]
Tabelul 82: Rata de ocupare a populației tinere (15-34 ani) care nu este înscrisă în educația formală,
pe sexe și niveluri de educație absolvite, la nivel național (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Nivel de educație (ISCED11) M F M F M F M F M F
Cel mult scoală gimnazială 67,3 46,3 69,8 41,4 68,6 39 72,4 41,8 73,7 41,2
Cel mult liceu sau post-liceal 81,7 66,1 81,4 63,5 82 63,4 83,7 66,5 86,1 66,6
www.poca.ro
223
Tabelul 83: Rata de ocupare (15-64 de ani), la nivel național și europeam, în funcție de sex și nivelul
de educație (2014-2019)
Nivel de 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
educație
(ISCED11) M F M F M F M F M F M F
Cel mult şcoală UE 28 50,6 36,0 51,2 36,1 52,2 36,5 53,4 37,3 54,3 37,8 53.6 37.2
gimnazială RO 52,9 36,9 53,2 33,3 52,1 31,1 53,9 32,1 54,1 32,0 53.4 31.9
Cel mult liceu UE 28 73,9 62,6 74,5 63,2 75,5 64,1 76,4 65,0 77,3 65,6 77.2 65.5
sau post-liceal RO 72,9 56,1 72,7 56,2 72,9 56,5 75,2 58,9 77,0 59,2 76.0 57.8
UE 28 85,7 78,8 86,4 79,4 87,1 80,2 87,7 80,7 88,2 81,4 88.1 82.0
Educație terțiară
RO 84,8 80,3 88,1 82,9 89,1 83,6 89,7 86,4 90,6 86,4 90.4 88.1
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor de la EUROSTAT (lfsq_ergaed)
4.3.4.2 Populația ocupată: structuri ocupaționale

Tabelul 84: Rata de ocupare la nivel național, pe structuri ocupaționale (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Structuri ocupaționale M F M F M F M F M F M F
Salariați 70% 72% 72% 75% 74% 78% 74% 79% 76% 79% 77% 81%
Lucrători pe cont propriu 24% 11% 22% 11% 21% 10% 21% 10% 20% 10% 19% 9%
Lucrători familiali neremunerați 6% 17% 5% 13% 5% 12% 5% 11% 4% 11% 4% 10%
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_eftpt]
Salariați
Figura 21: Ponderea salariatelor (femei), la nivel național și european (2014-2019)
88% 89% 89% 89% 89% 89%
79% 79% 81%

75% 78%
72%
2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE 28 Romania
Sursa: EUROSTAT [lfsq_eftpt]
www.poca.ro
224
Tabelul 85: Ponderea salariaților pe niveluri de educație, la nivel național (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Nivel de educaţie M F M F M F M F M F
Cel mult şcoală gimnazială 11,3 9,1 10,6 8,3 10,6 8,0 10,0 7,4 9,9 7,0
Lucrători pe cont propriu
Figura 22: Ponderea lucrătoarelor pe cont propriu (femei), la nivel național și european(2014-2019)
11% 11%
10% 10% 10%
9%
10% 10% 10% 10% 10% 9%
2014 2015 2016 2017 2018 2019
UE 28 Romania
Sursa: EUROSTAT [lfsq_eftpt]
Tabelul 86: Ponderea lucrătorilor pe cont propriu la nivel național, în funcție de sex și nivelul de
educație (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Nivel de educație M F M F M F M F M F
Cel mult şcoală gimnazială 46,0% 49,1% 45,0% 46,1% 42,6% 40,4% 42,8% 39,0% 42,4% 39,0%
Cel mult liceu sau post-liceal 48,9% 42,7% 50,2% 46,4% 52,5% 51,0% 51,8% 51,8% 52,1% 53,4%
Educație terțiară 5,1% 8,1% 4,9% 7,5% 4,9% 8,6% 5,4% 9,1% 5,5% 7,6%
Sursa: EUROSTAT [lfsa_esgaed]
www.poca.ro
225
Lucrători familiali neremunerați
Figura 23: Ponderea lucrătoarelor familiale neremunerate (femei), la nivel național și european (2014-
2019)
17%
13%
12% 11% 11% 10%
2% 1% 1% 1% 1% 1%
2014 2015 2016 2017 2018 2019
UE 28 Romania
Sursa: Eurostat [lfsq_eftpt]
4.3.4.3 Populația ocupată cu normă parțială

Tabelul 87: Ponderea persoanelor angajate cu normă parțială (15-64 de ani) din total populație
ocupată, la nivel național și european (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
EU28 8,8 32,2 8,9 32,1 8,8 31,9 8,8 31,7 8,7 31,3
RO 8,2 9,5 8,5 9,2 7,3 7,7 6,7 6,9 6,2 6,9
Sursa: EUROSTAT [lfsi_pt_a]
Figura 24: Decalajul de gen în ocuparea cu normă redusă, la nivel național și european (2014-2018)
23,5 23,3 23,2 23 22,8
1,2 0,6 0,4 0,2 0,6
2014 2015 2016 2017 2018
EU28 RO
Sursa: EUROSTAT [tepsr_lm210]
www.poca.ro
226
Tabelul 88: Ponderea persoanelor angajate cu normă parțială din total populație ocupată, pe categorii
de vârstă (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
Vârstă M F M F M F M F M F
15 – 24 17,6 16,4 19,7 18,4 16,4 16,7 16,3 15,5 14 16,4
20 – 64 8 9,2 8,2 8,8 7 7,4 6,4 6,6 6 6,6
25 – 64 6,7 7,1 6,9 6,9 5,9 5,7 5,4 5,3 5,1 5,2
55 – 64 11,9 20 12,3 19,2 10,7 16,2 9,5 13,2 9 12,9
15 – 64 8,2 9,5 8,5 9,2 7,3 7,7 6,7 6,9 6,2 6,9
Sursa: Eurostat [lfsi_pt_a]
Tabelul 89: Ponderea femeilor angajate cu normă parțială din total populație ocupată, pe categorii de
vârstă, la nivel național și european (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
15 – 24 40 16,4 40,6 18,4 40,8 16,7 40,5 15,5 40,5 16,4
20 – 64 31,7 9,2 31,5 8,8 31,4 7,4 31,1 6,6 30,8 6,6
25 – 64 30,5 7,1 30,3 6,9 30,1 5,7 29,8 5,3 29,3 5,2
55 – 64 36,4 20 35,9 19,2 35,7 16,2 35,5 13,2 35,7 12,9
15 – 64 32,2 9,5 32,1 9,2 31,9 7,7 31,7 6,9 31,3 6,9
Sursa: Eurostat [lfsi_pt_a]
Tabelul 90: Ponderea angajaților cu normă parțială din total populație ocupată, pe niveluri de educație
și sexe (2014-2019)
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Cel mult şcoala
18,8% 23,8% 21,8% 26,6% 18,5% 23,6% 18,4% 22,5% 18,2% 22,7% 16,4% 20,8%
gimnazială
Cel mult liceu
6,4% 6,8% 6,2% 6,7% 5,6% 5,9% 4,9% 5,3% 4,3% 5,4% 4,4% 4,9%
sau post-liceal
Educație
0,9% 1,2% 1,0% 0,9% 0,9% 0,9% na 0,8% na na na na
terţiară
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_epgaed]
www.poca.ro
227
Tabelul 91: Principalele motive pentru care persoanele sunt angajate cu normă parțială (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Nu au găsit un loc de muncă cu
69,5 42,5 70,2 45 68,1 44,8 66,2 42,5 64,7 41,4
normă întreagă
Boală sau dizabilități 3,6 2,7 2,7 2,5 2,7 2,5 2,6 2,6 2,9 3,2
2,4 9,8 2,4 14,1 2,8 14,3 3,7 15,4 3,9 14,9
îngrijire
Îngrijirea copilului sau a
persoanelor care nu se află în : 5 : 3,9 : 3,5 : 4,4 : 4,8
capacitate de muncă
Educație sau formare : : : 2,2 2,2 : 2,7 2,9 3,1 4,3
Alte motive 23,2 38,8 22,6 32,3 24 32,5 24,7 32,1 25,1 31,4
Sursa: EUROSTAT [lfsa_epgar]
Tabelul 92: Principalele motive ale femeilor pentru angajarea cu normă parțială, la nivel național și
2014 2015 2016 2017 2018
Nu au găsit un loc de muncă cu
26,3 42,5 25,7 45 24,6 44,8 23,2 42,5 22,1 41,4
normă întreagă
Boală sau dizabilități 3,3 2,7 3,4 2,5 3,5 2,5 3,8 2,6 4 3,2
15,1 9,8 15,2 14,1 15,3 14,3 15,1 15,4 14,8 14,9
îngrijire
Îngrijirea copilului sau a
persoanelor care nu se află în 27,1 5 27,2 3,9 27,4 3,5 27,5 4,4 27,7 4,8
capacitate de muncă
Educație sau formare 7,5 : 7,5 2,2 7,8 : 8,2 2,9 8,4 4,3
Alte motive 20,6 38,8 20,9 32,3 21,5 32,5 22,1 32,1 22,9 31,4
Sursa: EUROSTAT [lfsa_epgar]
Tabelul 93: Rata de angajare cu normă parțială involuntară (din total ocupare cu normă parțială), la
nivel național și european (2014-2018)
zona sex 2014 2015 2016 2017 2018
M 40,2 39,9 37,6 36,2 33,4
EU28
F 26,3 25,7 24,6 23,2 22,1
M 69,5 70,2 68,1 66,2 64,7
RO
F 42,5 45 44,8 42,5 41,4
Sursa: EUROSTAT [lfsa_eppgai]
www.poca.ro
228
Tabelul 94: Populația ocupată (mii) care are un al doilea loc de muncă, pe niveluri educaționale (2014-
2019)
2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Nivel de educație M F M F M F M F M F M F
Cel mult scoală
16,4 13,3 14,9 7,1 13,3 NA 11,9 7,7 10,8 8,4 NA 6,7
gimnaziala
Cel mult liceu
76,7 40,8 66,4 31,9 65,5 32,1 64,1 33,5 63,4 34,9 65,5 25,8
sau post-liceal
Educație terțiară 8,8 9,8 8,4 8,7 7,4 7,9 NA 7,4 7,6 7,3 NA NA
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_e2ged]
4.3.4.4 Populația ocupată pe tipuri de ocupație

Tabelul 95: Ponderea persoanelor ocupate la nivel național, pe tipuri de activități economice (2014-
2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Agricultura, silvicultura si
56% 44% 58% 42% 59% 41% 59% 41% 59% 41%
pescuit
Industria extractiva 61% 39% 61% 39% 61% 39% 59% 41% 61% 39%
Industria prelucrătoare 92% 8% 93% 7% 94% 6% 94% 6% 94% 6%
Comerț cu ridicata si cu
amănuntul, transport,
54% 46% 55% 45% 54% 46% 55% 45% 56% 44%
cazare și servicii
alimentare
Informații si comunicații 64% 36% 59% 41% 63% 37% 63% 37% 65% 35%
Intermedieri financiare si
34% 66% 35% 65% 36% 64% 33% 67% 33% 67%
asigurări
Tranzacții imobiliare 64% 36% 57% 43% 53% 47% 51% 49% 45% 55%
Activități profesionale,
științifice si tehnice;
60% 40% 60% 40% 58% 42% 57% 43% 56% 44%
activități de suport și
administrative
Administrație publica si
apărare; asigurări sociale 37% 63% 38% 62% 37% 63% 35% 65% 36% 64%
din sistemul public
Activități de spectacole,
culturale si recreative;
activități ale gospodăriei și 40% 60% 38% 62% 36% 64% 38% 62% 39% 61%
ale organizațiilor
extrateritoriale
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsa_epgn62]
www.poca.ro
229
Tabelul 96: Ponderea persoanelor ocupate de sex feminin, la nivel național, pe grupuri de ocupatii
(2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Membri ai corpului legislativ ai executivului,
înalți conducători ai administrației publice, 31,7% 31,5% 33,6% 30,4% 31,6% 34,0%
conducători si funcționari superiori
Specialiști in diverse domenii de activitate 56,9% 56,2% 56,1% 57,4% 57,5% 57,4%
Tehnicieni si alți specialiști din domeniul tehnic 53,0% 54,4% 53,9% 54,2% 51,8% 50,4%
Funcționari administrativi 63,9% 62,1% 61,8% 63,6% 62,7% 63,7%
Lucrători in domeniul serviciilor 60,4% 60,6% 61,5% 61,8% 62,0% 63,2%
Lucrători calificați in agricultura, silvicultura si
47,1% 45,2% 44,8% 45,6% 45,9% 44,3%
pescuit
Muncitori calificați si asimilați 21,7% 20,5% 21,0% 21,4% 20,8% 20,5%
Alte categorii de ocupații 32,4% 31,4% 30,8% 30,6% 29,7% 29,9%
Muncitori necalificați 43,2% 42,9% 41,4% 40,6% 40,4% 43,0%
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor INS [AMG110U]
Tabelul 97: Pondere persoane ocupate cu normă parțială pe categorii de activități economice, la nivel
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Agricultura, silvicultura si
14% 14% 16% 15% 15% 14% 14% 13% 14% 13%
pescuit
Industria prelucrătoare 6% 6% 7% 6% 5%
Comerț cu ridicata si cu
amănuntul, transport,
1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%
cazare și servicii
alimentare
Activități de spectacole,
culturale si recreative;
activități ale gospodăriei 7% 6% 5% 4% 3% 5% 4% 4% 5% 3%
și ale organizațiilor
extrateritoriale
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsa_epgn62]
www.poca.ro
230
Tabelul 98: Ponderea persoanelor salariate pe categorii de ocupații, la nivel național (2014-2019)
2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Manageri 65% 35% 64% 36% 62% 38% 66% 34% 65% 35% 58% 42%
Specialiști 43% 57% 43% 57% 44% 56% 42% 58% 42% 58% 42% 58%
Tehnicieni si specialiști
47% 53% 45% 55% 46% 54% 45% 55% 48% 52% 49% 51%
asociați
Funcționari
36% 64% 38% 62% 38% 62% 36% 64% 37% 63% 36% 64%
administrativi
Lucrători în domeniul
38% 62% 38% 62% 38% 62% 37% 63% 37% 63% 36% 64%
serviciilor
Lucrători calificați în
agricultură, silvicultură 77% 23% 74% 26% 74% 26% 71% 29% 75% 25% 67% 33%
şi pescuit
Muncitori calificați şi
76% 24% 77% 23% 76% 24% 76% 24% 77% 23% 77% 23%
asimilați
Operatori la instalații şi
mașini; asamblori de 75% 25% 77% 23% 76% 24% 76% 24% 77% 23% 78% 22%
mașini şi echipamente
Ocupații elementare 56% 44% 56% 44% 57% 43% 58% 42% 59% 41% 57% 43%
Armata 94% 6% 93% 7% 90% 10% 88% 12% 88% 12% 91% 9%
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor EUROSTAT [lfsq_eegais]
4.3.4.5 Ocupare precară

Tabelul 99: Ponderea persoanelor ocupate care prestează o muncă precară la nivel național și
european, pe categorii de vârstă și sexe
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
EU28 2,3 2,2 2,3 2,2 2,4 2,3 2,4 2,3 2,4 2,3
15 – 64
RO 0,3 0,3 0,3 0,3 0,2
EU28 2,2 2,1 2,2 2,1 2,3 2,1 2,2 2,1 2,2 2,1
20 – 64
RO 0,3 0,3 0,3 0,3 0,2
EU28 15 ani si 2,3 2,2 2,3 2,2 2,4 2,3 2,4 2,3 2,4 2,3
RO peste 0,3 0,3 0,3 0,3 0,2
Sursa: EUROSTAT [lfsa_qoe_4ax1r2]
www.poca.ro
231
4.3.5 Date statistice șomaj
Figura 25: Rata șomajului BIM la nivel național, pe sexe (2014-2019)
7,3 7,5
6,6
5,6
4,7 4,6
6,1 5,8
5,0
4,0
3,5 3,5
2014 2015 2016 2017 2018 2019

Masculin Feminin
Tabelul 100: Rata șomajului, pe sexe și regiuni de dezvoltare (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Regiunea de
dezvoltare
NORD-VEST 3,7 3,9 4,8 4,5 4,8 3,5 3,9 3,2 3,0 2,7 2,9 2,5
CENTRU 9,1 9,4 7,7 6,9 5,9 4,1 4,9 3,1 5,0 2,9 5,9 3,8
NORD-EST 4,9 3,3 3,9 3,3 3,2 2,8 3,3 2,3 2,4 2,3 2,8 2,4
SUD-EST 11,0 9,4 9,6 8,2 8,5 6,5 7,4 5,2 6,5 5,5 5,7 7,2
SUD-MUNTENIA 9,6 8,1 11,0 9,3 8,9 9,1 7,2 6,3 5,5 5,4 4,9 4,4
BUCURESTI-ILFOV 7,4 7,0 6,2 4,2 5,6 3,8 5,3 3,2 4,2 3,0 4,1 1,6
SUD-VEST
7,9 4,7 12,5 6,7 11,7 7,3 8,3 6,9 7,7 4,5 7,2 5,4
OLTENIA
VEST 5,3 4,1 5,6 5,0 5,8 3,6 5,6 2,8 5,0 1,7 4,5 2,4
TOTAL 7,3 6,1 7,5 5,8 6,6 5,0 5,6 4,0 4,7 3,5 4,6 3,5
Tabelul 101: Rata șomajului la nivel național, pe medii de rezidență (2014-2019)

Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Urban 8,1 7 5,6 4,5 3,8 3,8
Rural 5,3 6,6 6,3 5,4 4,7 4,5
Total 6,8 6,8 5,9 4,9 4,2 4,1
Sursa: INS [AMG157B]
www.poca.ro
232
Tabelul 102: Număr șomeri BIM la nivel național, pe sexe (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Masculin 384,089 394,898 338,928 290,406 244,352 230,847
Feminin 244,593 229,012 190,941 158,925 135,327 133,050
Total 628,682 623,910 529,869 449,331 379,678 363,898
Tabelul 103: Număr șomeri (mii de persoane), 15-64 ani, în funcție de durata șomajului, sex MASCULIN
(2014-2018)
Durata șomajului 2014 2015 2016 2017 2018
Mai puțin de o lună 18.2 20.9 13.4 21.3 18.3
1-2 luni 80.5 67.5 64.8 52.4 37.6
3-5 luni 52.2 56.8 36.4 36.6 32.0
6-11 luni 72.4 76.6 54.0 53.2 40.8
12-17 luni 58.4 62.2 61.5 46.5 45.0
18-23 luni 29.3 28.3 33.5 22.8 19.3
24-47 luni 57.0 70.2 63.8 49.5 44.4
48 de luni și peste 15.6 12.3 11.1 7.7 NA
Total 383.6 394.8 338.5 290.0 237.4
Sursa: EUROSTAT [lfsa_ugad]
Tabelul 104: Număr șomeri (mii de persoane), 15-64 ani, în funcție de durata șomajului, sex FEMININ
(2014-2018)
Durata șomajului 2014 2015 2016 2017 2018
Mai puțin de o lună 15.7 14.1 14.8 20.7 19.2
1-2 luni 46.3 34.2 31.4 24.9 19.9
3-5 luni 34.6 36.0 20.3 25.0 24.3
6-11 luni 50.0 43.8 29.2 28.5 19.0
12-17 luni 36.5 36.5 31.2 17.1 17.4
18-23 luni 16.4 18.5 18.2 10.2 9.5
24-47 luni 36.5 39.7 38.6 28.5 21.2
48 de luni și peste 8.5 NA 7.0 NA NA
Total 244.5 222.8 190.7 154.9 130.5
Sursa: EUROSTAT [lfsa_ugad]
www.poca.ro
233
Tabelul 105: Număr șomeri de lungă durată (mii de persoane), 15-74 ani, pe sexe, la nivel național
(2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M 161 173 170 127 115
Șomaj de lungă durată
F 98 101 95 60 52
M 73 83 75 57 51
Șomaj de foarte lungă durată
F 45 46 46 32 25
TOTAL (Șomaj de lungă și M 234 256 245 184 166
foarte lungă durată) F 143 147 141 92 77
Sursa: EUROSTAT [une_ltu_a]
Tabelul 106: Proporția (%) șomajului de lungă durată (15-74 ani) în totalul șomajului, pe sexe la nivel
2014 2015 2016 2017 2018
M 41,8 43,8 50,1 43,6 47,1

Șomaj de lungă durată
F 40,0 44,1 49,8 37,5 38,6
M 18,9 20,9 22,1 19,7 20,7
Șomaj de foarte lungă durată
F 18,4 20,0 23,9 20,3 18,8
TOTAL (Șomaj de lungă și M 60,7 64,7 72,2 63,3 67,8

foarte lungă durată) F 58,4 64,1 73,7 57,8 57,4
Sursa: EUROSTAT [une_ltu_a]
Tabelul 107: Șomeri (mii de persoane), pe sexe și grupe de vârstă, la nivel național (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Grupa de vârstă M F M F M F M F M F M F
15 - 24 ani 96 65 86 62 75 50 69 48 61 40 56 32
25 - 34 ani 112 68 119 62 101 56 90 38 68 31 62 34
35 - 49 ani 123 81 132 76 116 59 87 52 77 45 73 48
50 ani si peste 53 31 58 28 47 26 44 20 38 19 39 19
Total 384 245 395 229 339 191 290 159 244 135 231 133
Sursa: INS [AMG155G]
www.poca.ro
234
Tabelul 108: Șomeri (mii de persoane), pe sexe și nivel de instruire (2014-2019)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018 2019*
Nivelul de instruire M F M F M F M F M F M F
Fără școală absolvită 5 2 4 2 4 2 5 1 5 2 3 1
Primar 17 8 22 7 16 5 17 4 17 3 21 3
Gimnazial 89 35 88 45 76 40 66 31 53 22 57 22
Profesional,
complementar sau de 77 25 79 23 69 17 52 19 40 15 31 17
ucenici
Liceal 140 117 161 105 141 91 122 79 106 73 98 73
Postliceal de
specialitate sau tehnic 8 7 5 8 6 6 4 5 3 2 2 2
de maiștri
Superior 48 50 34 40 27 29 25 20 20 19 18 15
TOTAL 384 245 395 229 339 191 290 159 244 135 231 133
Sursa: INS [AMG155G]
4.3.6 Date statistice NEET - Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un

loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de
formare profesională
Figura 26: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program
educațional sau de formare profesională (rata NEET) la nivel național, pe sexe (2014-2018)
27,4 27,3
24,9 24,8 24,6
21,1 20,8
20,0
18,7 18,0
15,5 15,2 14,7
12,9
11,7
2014 2015 2016 2017 2018

www.poca.ro
235
Figura 27: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program
educațional sau de formare profesională (rata NEET) la nivel național și media UE 28, pe sexe (2014-
2018)
27,4 27,3
24,9 24,8 24,6
19,6 19,3 18,9

18,0 17,5
15,5 15,2 14,7
12,9
11,7
13,6 13,0 12,3 11,5 10,8
2014 2015 2016 2017 2018

UE28 Masculin RO Masculin UE28 Feminin RO Feminin
Tabelul 109: Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau
de formare profesională (rata NEET), pe grupe de vârstă (2014-2018)
Grupa de vârstă 2014 2015 2016 2017 2018
15-19 ani 10,4 12,0 11,1 9,4 9,2
20-24 ani 23,1 24,1 23,6 21,0 19,9
25-29 ani 24,6 25,3 24,7 22,2 21,5
30-34 ani 20,4 21,6 22,3 20,9 20,3

www.poca.ro
236
Tabelul 110: Persoane tinere care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau
de formare profesională (rata NEET), pe grupe de vârstă și sexe (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Grupa de vârstă M F M F M F M F M F
15-19 ani 10,1 10,7 10,8 13,2 10,6 11,7 7,9 11,0 8,0 10,4
20-24 ani 20,1 26,3 19,0 29,5 17,6 30,0 16,3 25,9 14,7 25,3
25-29 ani 18,3 31,3 17,7 33,6 16,9 33,1 15,2 29,7 13,1 30,6
30-34 ani 12,9 28,4 13,0 30,8 13,2 31,9 11,9 30,6 11,1 30,3
Tabelul 111: Persoane tinere (15-34 ani) care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program
educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe nivel de instruire (2014-2018)
Nivelul de instruire 2014 2015 2016 2017 2018
Cel mult școală
25,0 25,8 26,0 23,5 23,2
gimnazială
19,0 20,7 20,1 18,3 17,2
liceal
Educație terțiară 12,3 11,8 10,2 8,2 8,2
Total 20,0 21,1 20,8 18,7 18,0

educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe nivel de instruire și sexe (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Nivelul de instruire M F M F M F M F M F
Cel mult școală
19,6 30,7 18,4 33,7 18,6 33,9 15,9 31,7 15,6 31,4
gimnazială
Cel mult liceu sau
14,1 24,5 14,8 27,4 14,0 27,1 12,6 25,0 10,8 24,6
post-liceal
Total 15,5 24,9 15,2 27,4 14,7 27,3 12,9 24,8 11,7 24,6
www.poca.ro
237
educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe grad de urbanizare (2014-2018)
Grad de urbanizare 2014 2015 2016 2017 2018
Zone urbane 14,1 14,2 12,4 10,3 9,8
Suburbii și orașe 20,2 23,9 23,1 22,6 21,2
Zone rurale 25,3 25,2 25,9 23,0 22,6
Total 20,0 21,1 20,8 18,7 18,0

educațional sau de formare profesională (rata NEET), pe grad de urbanizare și sexe (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Grad de urbanizare M F M F M F M F M F
Zone urbane 11,3 17,1 10,6 17,8 8,8 15,9 7,4 13,2 6,0 13,5
Suburbii și orașe 16,0 24,3 17,5 30,8 16,6 30,0 15,5 30,1 13,5 29,4
Zone rurale 18,9 32,6 17,7 33,9 17,9 35,0 15,4 31,5 15,0 31,2
Total 15,5 24,9 15,2 27,4 14,7 27,3 12,9 24,8 11,7 24,6
www.poca.ro
238
4.4. PIAȚA MUNCII: SALARIZARE

disparități ale situației femeilor și bărbaților pe piața muncii
(salarizare)
La nivel național, venitul mediu lunar (atât cel brut, cât și cel net) a înregistrat o creștere treptată
în perioada 2014-2018 (de la aprox. 900 lei în 2014 la 1.457 lei în 2018), observându-se
diferențe între veniturile femeilor cu cele ale bărbaților, în favoarea acestora din urmă (figura
28). Însă, conform celor mai recente date disponibile (2014), aceste disparități de câștiguri
salariale (generale) între bărbați și femei tind să scadă atât la nivel european, cât și la nivel
național (41,2 în 2010, 36,6 în 2014 – european, 29,9 în 2010, 26,8 în 2014 – național – figura
33). Totodată, România se remarcă printr-o valoare semnificativ mai mică a acestui indicator,
comparativ cu media UE-28.
Analizând indicatorul care măsoară disparitatea de câștiguri salariale brute (în forma neajustată)
între bărbați și femei pe categorii de vârstă, se poate observa faptul că cele mai mari diferențe
apar între persoanele care au mai mult de 65 de ani. Datele arată o disparitate de doar 1,1 pentru
segmentul 25-34 de ani, urmată de o creștere bruscă a disparităților (la 6,7) pentru segmentul 35-
44 ani (tendință care poate fi observată pe întreaga perioadă analizată), pentru ca aceasta să scadă
ulterior, treptat, până la vârsta pensionării. Penru persoanele de peste 65 de ani se observă o
creștere bruscă a disparităților salariale între bărbați și femei, la peste 17 procente (figura 35).
Chiar dacă disparitatea de venit între bărbaţi și femei la nivel național se situează sub media UE,
structura veniturilor pe domenii de activitate indică faptul că femeile sunt suprareprezentate în
cadrul nivelurilor inferioare de salarizare, chiar și în domenii unde sunt covârșitor majoritare (de
exemplu, domeniul sănătății). Astfel, în perioada 2014-2017, din totalul de 18 domenii de
www.poca.ro
239
activitate (NACE Rev. 2), în cazul a 12 domenii se înregistrează diferențe pozitive care indică
faptul că bărbații au salarii mai mari decât ale femeilor în aceste domenii. Printre domeniile cu
cele mai mari diferențe se numără: Intermedieri financiare si asigurări, Tranzacții imobiliare,
Activități de spectacole, culturale si recreative, cu toate că aceste domenii pot fi considerate mai
degrabă feminizate (datorită ratei mari de femei angajate). Domeniul în care femeile câștigă cel
mai mult în raport cu bărbații este cel al Activităților de servicii administrative si activități de
servicii suport, aspect care poate fi explicat prin ponderea mare de salariate femei angajate în
cadrul instituțiilor care activează în acest domeniu (tabel 117).
Totodată, diferențele de gen devin și mai evidente dacă analizăm câștigurile salariale în funcție
de forma de proprietate a angajatorului. Astfel, conform celor mai recente date disponibile
(2017), persoanele care obțin cele mai mici câștiguri salariale sunt femeile care lucrează în
mediul privat (comparativ cu bărbații cu același tip de angajator, dar și cu femeile angajate în
spațiul public) (figura 29 și 30). Mai mult, valorile indicatorului (la nivel național) care măsoară
disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între femei și bărbați în funcție de forma de
proprietate a angajatorului indică faptul că, în mediul public, aceste diferențe au înregistrat o
scădere (în special între 2015 – 12,2 și 2017 – 5,4), pe când în mediul privat, diferențele salariale
au crescut ușor (de la 4,6 în 2014, la 7 în 2017). Însă nu trebuie ignorată diferența salarială mare
care se regăsea în mediul public față de cel privat (în perioada 2014-2016), în favoarea celui din
urmă (figura 36).
Principala explicație privind aceste diferențe pe care o regăsim în rapoartele Eurostat se leagă de
caracteristicile diferite pe care le au angajații (precum „sectoarele economice în care sunt
angajați, ocupații, responsabilități de management etc.251)”, caracteristici care sunt în favoarea
bărbaților. Astfel, în cazul României, sectorul economic este una din variabilele explicative
puternice252, bărbații fiind mai degrabă angajați în domenii de activitate în care salarizarea este
mai ridicată.
Sărăcia în muncă și deprivare materială
Scăderea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială reprezintă una
din cele cinci ținte asumate de către Uniunea Europeană pentru 2020, obiectiv cuantificat prin
reducerea cu 20 milioane față de 2008 a numărului de persoane aflate în această situație, în cazul
251
Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3888793/8979317/KS-TC-18-003-EN-N.pdf/3a6c9295-5e66-
4b79-b009-ea1604770676, p.21.
252
Eurostat https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3888793/8979317/KS-TC-18-003-EN-N.pdf/3a6c9295-5e66-
4b79-b009-ea1604770676, p. 16.
www.poca.ro
240
particular al României, ținta fiind de 580.000253. În valori absolute, România înregistra în 2008
9.115.000 persoane expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, pentru ca în 2018 valoarea
acestui indicator să scadă la 6.360.000, diferența între cele două perioade de referință fiind cu
mult peste valoarea propusă.
Din punctul de vedere al distribuției în funcție de gen, indicatorul care măsoară riscul de sărăcie
și excluziune socială indică faptul că ponderea femeilor în această situație este mai mare decât
cea a bărbaților, tendință care se observă atât la nivel național (32,9% femei, 29,3% bărbați în
2018), cât și la nivel european (23,1% femei, 20,9% bărbați în 2018) (figura 42 și 43). Cu toate
că acest indicator a înregistrat o evoluție negativă în perioada 2014-2018, valorile de la nivel
național sunt cu mult peste media de la nivel UE-28 (cu aproximativ 12 puncte procentuale atât
în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaților, în 2018). Mai mult, România este printre țările de la
nivelul UE 28 care înregistrează cele mai ridicate valori ale acestui indicator. Practic 35,7% din
populația României, cu vârstă mai mare de 18 ani, sunt în risc de sărăcie (23,5%) sau deprivare
materială severă (10,6%) sau trăiesc în gospodării cu intensitate scăzute a muncii (1,6%),
indicatorul agregat luând în calcul persoanele care se află în cel puțin una din aceste trei situații.
Conform datelor Eurostat, înaintarea în vârstă crește disparitatea între ponderea femeilor și a
bărbaților expuse/ expuși riscului de sărăcie și excluziune socială. Astfel, începând cu vârsta de
50 de ani, se remarcă o pondere mai ridicată a populației feminine, comparativ cu cea a
bărbaților din aceeași categorie de vârstă care se confruntă cu un risc ridicat de sărăcie, deprivare
materială severă sau trăiesc în gospodării cu intensitate scăzute a muncii (29,7 bărbați, 34,9
femei cu vârste între 50 și 64 de ani, 25,8 bărbați, 37,4 femei cu vârste între 65 ani și peste –
tabel 120). O posibilă explicație pentru acest lucru ar putea fi faptul că, disparitățile salariale
între femei și bărbați se transferă și la nivelul pensiilor, fapt care accentuează riscul de sărăcie
sau excluziune socială în rândul femeilor254.
Totodată, nivelul de studii absolvit reprezintă o variabilă explicativă puternică pentru valorile
înregistrate de indicatorul care măsoară ponderea persoanelor în risc de sărăcie și excluziune
socială. Astfel, persoanele care au finalizat cel mult școala gimnazială sunt mai predispuse să se
afle în această situație (55,2% bărbați, 54% femei, în 2018), urmate de cele care au absolvit
studiile liceale (25% bărbați, 24,8% femei, în 2018). O tendință care necesită subliniată este
faptul că segmentul femeilor cu studii universitare expuse riscului de sărăcie și excluziune
socială este mai mare decât cel al bărbaților (4,9% bărbați, 6,8% femei în 2018), aspect care
253
Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/documents/4411192/4411431/Europe_2020_Targets.pdf
254
Definiție conform Eurostat:
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion#Analysis_of_populations_at_risk
www.poca.ro
241
poate fi explicat prin faptul că, ponderea populației cu studii universitare ocupate este mai mică
în rândul femeilor cu acest nivel de studii finalizat, sau din cauza disparităților salariale în
defavoarea femeilor (tabel 122).
În plus, dacă analizăm acest indicator în funcție de statusul ocupațional observăm disparități între
ponderea populației de sex feminin și cea de sex masculin, cu o pondere mai ridicată în rândul
femeilor neocupate sau pensionare. În schimb, ponderea bărbaților aflați în risc de sărăcie și
excluziune socială este mai ridicată în rândul persoanelor ocupate, salariați sau șomeri (tabel
124).
Valorile indicatorului care măsoară riscul de sărăcie sau excluziune socială variază și în funcție
de tipul de gospodărie. Astfel, datele indică faptul că persoanele care locuiesc singure (31,6% în
2018) sau persoanele singure peste 65 de ani (36,7% în 2018) sunt mai predispuse să se afle în
această situație, valori care au înregistrat o creștere ușoară în 2018 față de 2017. Dacă analizăm
diferențele în funcție de gen și tipul de gospodărie, observăm faptul că ponderea femeilor singure
aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială (37,2% în 2018) este mai mare decât cea a
bărbaților singuri (23,5% în 2018). În plus, numărul de copii poate reprezenta un indicator pentru
probabilitatea mai ridicată de a fi expus riscului de sărăcie și excluziunii sociale: gospodăriile
unde locuiesc doi adulți și cel puțin trei copii (53,4% în 2018) și persoanele singure cu un singur
copil în îngrijire (41,6% în 2018) au printre cele mai ridicate ponderi, comparativ cu celelalte
categorii de gospodării (tabel 125).
Un alt indicator care ne ajută să conturăm o imagine privind relația dintre ocupare, salarizare și
sărăcie este cel care măsoară sărăcia în muncă (ponderea persoanelor care, cu toate că sunt
ocupate, se află în risc de sărăcie, obținând venituri sub 60% din valoarea mediană a distribuției
veniturilor la nivel național). În România, în perioada 2014-2018, indicatorul înregistrează o
scădere treptată, ponderea bărbaților aflați în această situație fiind mai mare decât al femeilor cu
aproximativ 5 puncte procentuale (17,9% bărbați, 11,4% femei în 2018 – tabel 126). Însă, dacă
analizăm indicatorul pe categorii de vârstă, observăm că această pondere suferă modificări.
Practic, femeile ocupate (inclusiv cele salariate) cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani au o
probabilitate mai ridicată să fie expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială (comparativ cu
bărbații cu aceeași vârstă). Însă, dacă raportăm ponderile persoanelor de sex feminin ocupate,
aflate în risc de sărăcie cu valorile de la nivel european, observăm că România înregistrează
valori mai mari decât media UE-28 (9,1 UE-28; 13,6 RO în 2017) (tabel 126 și 127). La fel ca și
în cazul riscului de sărăcie și excluziune socială, tipul de gospodărie în care locuiesc, reprezintă
un factor explicativ pentru variațiile indicatorului care măsoară sărăcia persoanelor ocupate.
Astfel, persoanele singure (18,2% în 2018), persoanele singure cu un copil în întreținere (21,4%
în 2018), dar și persoanele care locuiesc în gospodării cu doi copii în întreținere (25,3% în 2018)
au cea mai ridicată probabilitate de a fi în risc de sărăcie cu toate că sunt ocupate pe piața muncii,
www.poca.ro
242
valori cu mult peste media UE-28 (pentru anul 2017, în cazul valorilor referitoare la ponderea
persoanelor ocupate aflate în sărăcie, observăm o scădere la 19,6, de la 27,9 în 2016, pentru că
valoarea indicatorului pe această dimensiune să crească la 25,3 în 2018) (tabel 128).
Dacă analizăm indicatorul care măsoară rata persoanelor aflate în incapacitatea de a achiziționa
cel puțin patru bunuri „pe care alte persoane le consideră importante sau chiar elementare pentru
a trăi rezonabil”255, observăm că ponderea femeilor care se află în deprivare materială severă
este, în general, mai mare decât a bărbaților, indiferent de categoria de vârstă în care se află (cu
excepția categoriei 25-49 de ani, unde raportul se inversează). Mai mult, acest indicator
înregistrează o scădere importantă în perioada 2014-2018. Cu toate acestea, diferențele față de
valorile de la nivel UE rămân constante, atât între persoanele de sex feminin, cât și între cele de
sex masculin (figura 44 și tabel 129).
Deprivarea materială în funcție de dimensiunea durabilă („'Durables' dimension”), la fel ca în

cazul indicatorilor care măsoară riscul de sărăcie și excluziune socială sau a sărăciei în muncă,
variază în funcție de tipul de gospodărie. Indicatorul agregat ia în calcul persoanele care nu pot
achiziționa cel puțin unul din cele cinci bunuri considerate importante pentru asigurarea unei
calități a vieții: telefon, TV color, computer, mașină de spălat haine sau mașină personală. Astfel,
persoanele care sunt cel mai expuse riscului de deprivare materială sunt cele care locuiesc în
gospodării în care există copii aflați în întreținere (ponderea persoanelor aflate în această situație
crescând proporțional cu numărul de copii) sau locuiesc singure. Analizând rezultatele acestui
indicator în funcție de numărul de bunuri de care nu pot dispune, observăm că cea mai mare rată
de persoane aflate în această situație nu își permit unul din cele cinci bunuri menționate mai sus.
Însă, tendința care rămâne constantă, indiferent de numărul de itemi de care nu dispun, este
faptul că numărul copiilor aflați în întreținere este o variabilă explicativă pentru creșterea
ponderii persoanelor aflate în risc de deprivare materială (tabel 130).
Dacă analizăm însă ponderea persoanelor pe categorii de gospodării, care nu au posibilitatea să

achiziționeze o mașină de spălat, bun care poate fi considerat vital într-o gospodărie, observăm
faptul că, mai degrabă persoanele singure (indiferent de sex sau vârstă) tind să nu aibă
posibilitatea să achiziționeze acest tip de bun (tabel 131).
Un alt indicator relevant în contextul analizei privind relația între salarizare și sărăcie este cel
care măsoară incapacitatea de a face față unor cheltuieli neprevăzute. Cu toate că acest indicator
a avut o tendință descrescătoare din 2014 până în 2018, observăm diferențe importante pe tipuri
de gospodării (atât la nivel european, cât și la nivel național), comparând grupurile între ele.
255
Eurostat: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/product?code=tespm030
www.poca.ro
243
Astfel, persoanele cele mai predispuse incapacității de a face față la situații neprevăzute care ar
presupune cheltuieli suplimentare sunt persoanele singure (femeie singură 63,9% în 2018), un
adult cu vârstă mai mare de 65 de ani (66,3%), persoane singure cu copii aflați în întreținere
(55,3% în 2018) (tabel 132).
Transferurile sociale (prin care înțelegem toate beneficiile de asistență și asigurări sociale) au o
contribuție importantă la scăderea ponderii persoanelor aflate în risc de sărăcie relativă. În primul
rând observăm că valorile indicatorului care măsoară rata riscului de sărăcie relativă (fie că
vorbim de cel care ia în calcul transferurile sociale sau nu (cu excepția pensiilor)), sunt într-o
ușoară scădere în perioada 2014-2018, cea mai accentuată fiind în cadrul categoriei de vârstă <16
ani (40,6% bărbați, 39,4% femei în 2018 înainte de transferurile sociale, respectiv 31,3% bărbați,
32,3% femei în 2018 după transferurile sociale). Însă, un aspect important care trebuie menționat
este faptul că, deși rata populației aflată în sărăcie relativă scade după transferul beneficiilor
sociale, disparitățile de gen se mențin (în defavoarea femeilor), în special pentru persoanele care
au vârsta mai mare de 65 de ani (15,9% bărbați, 27,5% femei în 2018) (tabel 133).
Pensii:
În România, majoritatea persoanelor care beneficiază de pensii sunt femei, ponderea acestora
înregistrând o ușoară creștere în perioada 2014-2016 (57% în 2014, 58% în 2016 – figura 37). În
plus, datele indică faptul că disparitățile salariale dintre femei și bărbați se transferă și în sistemul
de pensii, putând fi identificate diferențe între valorile pensiilor primite de către bărbați și femei.
Spre exemplu, în perioada 2014-2016 vorbim de diferențe aflate în jurul valorii medii de 470 lei,
în favoarea bărbaților, pentru ca această diferență să scadă brusc în 2017 la 57 lei256. Cu toate că
aceste discrepanțe se regăsesc indiferent de tipul de pensie de care beneficiază pensionarii și
pensionarele, se observă însă că cele mai mari diferențe sunt la pensia anticipată sau cea
anticipată parțial (figura 39).
Valoarea pensiilor este un indicator puternic pentru variațiile indicatorului care măsoară
ponderea persoanelor aflate la pensie în risc de sărăcie, acesta înregistrând o tendință ascendentă
în perioada 2014-2018. Astfel, în ultimii cinci ani, ponderea pensionarilor aflați în risc de sărăcie
a crescut cu aproape 7 puncte procentuale în 2018, față de 2014, discrepanța între femei și
bărbați rămânând constantă în perioada analizată, în defavoarea femeilor, pensionarele având o
probabilitate mult mai ridicată de a fi expuse riscului de sărăcie (22,3% femei, 15,6% bărbați în
2018 – figura 41).
256
Institutul Național de Statistică, 2019, Women and Men. Work and Living Partnership,
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/women_and_men_working_and_living_partnership_2019.
pdf
www.poca.ro
244
Analizând rezultatele obținute pentru Indexul îmbătrânirii active (UNECE), observăm faptul că
România se plasează printre țările de la nivelul Uniunii Europene cu cele mai mici scoruri ale
acestui indicator agregat. Indexul îmbătrânirii active ia în calcul patru dimensiuni: rata de
angajare, participare în societate, locuire independentă și sigură, capacitatea de a oferi un mediu
propice îmbătrânirii active. Acest indicator este utilizat pentru a măsura gradul de ocupare (fie pe
piața muncii sau în cadrul familiei, prestând activități neremunerate), autonomia sau calitatea
vieții persoanelor aflate la vârsta pensiei. Scorurile iau valori între 0 și 100, aproprierea de 100
indicând un scor ridicat al îmbătrânirii active. Analizând aceste patru dimensiuni în funcție de
gen, observăm faptul că scorurile obținute de către bărbați sunt mai mari comparativ cu cele ale
femeilor, ceea ce poate indica faptul că, în cazul României, bărbații pensionați, comparativ cu
femeile, tind să fie mai activi pe piața muncii sau se bucură de o locuire independentă și sigură.
Acest raport tinde să rămână constant în cei trei ani analizați (2014, 2016 și 2018, studiul
desfășurându-se o dată la doi ani). Singura dimensiune unde femeile au obținut scoruri mai mari
este cea care măsoară participarea în societate (care ia în calcul orice formă de activitate
voluntară desfășurată-tabel 118).
4.4.2 Strategii și măsuri prioritare din domeniul muncii (ocupare) din

perspectiva egalității de gen

românești și/sau la nivelul UE
Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE privind consolidarea principiului egalității de
remunerare între bărbați și femei prin transparență invită statele membre să instituie măsuri
care să abordeze cauzele diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați, în special pe cele
care promovează transparența salarială, precum și evaluarea și clasificarea funcțiilor neutre din
punct de vedere al genului. Recomandarea oferă orientări statelor membre pentru a le sprijini să
pună în aplicare mai bine și mai eficient principiul egalității de remunerare, în scopul de a
combate discriminarea salarială și de a contribui la combaterea diferențelor de remunerare dintre
femei și bărbați. Această recomandare este însoțită de Planul de acțiune pentru combaterea
diferenței de remunerare între femei și bărbați 2017-2019257.
257
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: Planul
de acțiune al UE 2017-2019 Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbaţi și Anexă (COM(2017) 678
final). https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:19320cc0-cde3-11e7-a5d5-
01aa75ed71a1.0005.02/DOC_1&format=PDF
www.poca.ro
245
În ceea ce privește decalajul de pensii, Angajamentul strategic 2106-2019 menționează faptul
că reducerea decalajelor între femei și bărbați la vârsta pensionării depinde de scăderea
disparității de gen în ceea ce privește accesul la resurse financiare pe toată durata vieții. Diferența
de venituri între femei și bărbați la vârsta pensionării, diferență care se adâncește pe parcursul
anilor inactivi după pensionare, a fost semnalată ca reprezentând un aspect problematic pentru
România în cadrul raportului de țară pentru Semestrul European 2019.
Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și

prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 menționează la aria
de intervenție „Piața muncii” măsuri în vederea reducerii disparităților salariale și combaterea
segregării ocupaționale. În acest sens, măsurile cuprinse în strategie prevăd organizarea unei
campanii social-media de eliminare a segregării profesionale femei/bărbați pe piața muncii
precum și organizarea de campanii de promovare a importanței respectării principiului egalității
de șanse între femei și bărbați în procesul de recrutare și ocupare, în domeniul public și privat.

domeniul piața muncii – salarizare
Chiar dacă disparitatea de venit între bărbaţi și femei la nivel național se situează sub media UE,
structura veniturilor pe domenii de activitate indică faptul că femeile sunt suprareprezentate în
cadrul nivelurilor inferioare de salarizare, chiar și în domenii unde sunt covârșitor majoritare (de
exemplu, domeniul sănătății). Datele prezentate aici, coroborate cu alte concluzii exprimate de
rapoarte asumate la nivelul UE258, indică faptul că diferența de venit între femei și bărbați se
accelerează pe parcursul vieții adulte și contribuie la creșterea riscului de sărăcie și sărăcia
mai accentuată a femeilor la vârsta pensionării.
În acest sens, considerăm necesară implementarea principiilor Recomandării Comisiei nr.

2014/124/UE privind consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei
prin transparență, care invită statele membre să instituie măsuri care să abordeze cauzele
diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați, în special pe cele care promovează
transparența salarială, precum și evaluarea și clasificarea funcțiilor neutre din punct de vedere al
genului259.
258
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf; EIGE
2019.https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf
259
Analiza completă a acestei recomandări se regăsește în capitolul 3.
www.poca.ro
246
Recomandările UE260 privind reducerea disparităților salariale între femei și bărbați indică trei
arii prioritare de intervenție:
 combaterea stereotipurilor de gen în educație și pe piața muncii în vederea reducerii

segregării ocupaționale, veriticală și orizontală;
 re-evaluarea diferenței de plată între domeniile feminizate și cele tradițional
considerate masculine, cele din urmă fiind superior salarizate chiar și la nivelul UE;
 accelerarea eforturilor de echilibrare a muncii cu viața privată.
Cele trei arii sunt, așa cum am precizat pe parcursul analizei dignostic, cruciale pentru
promovarea egalității de gen în general și indică faptul că reducerea disparităților pe piața
muncii (în ceea ce privește nivelul de salarizare și ratele de ocupare) necesită intervenții
publice în mai multe domenii – educație și echilibrul muncă-viață privată fiind prioritare –
datorită cauzelor interconectate ale acestora.
4.3.3 Date statistice piața muncii: salarizare

4.4.3.1 Structura câștigurilor salariale și venituri
Figura 28: Venitul mediu lunar pe sexe, la nivel națioal – anchetele EU-SILC și ECHP (2014-2018)
1482
1164 1432
1009 1032
912
1127
973 1003
887
2014 2015 2016 2017 2018
M F
260
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf
www.poca.ro
247
Sursa: EUROSTAT [ilc_di03]
Figura 29: Câștig salarial nominal mediu net lunar (lei) Figura 30: Câștig salarial nominal mediu brut
lunar (lei)
2383
2116 3280
1928 2900
1761 2646
2288 2412
1968 3159
1783 2707
1627 2453
2234
2014 2015 2016 2017 2014 2015 2016 2017

M F M F
Sursa: INS [FOM106E] Sursa: INS [FOM107E]
Tabelul 115: Câștigul salarial nominal mediu net lunar pe activități ale economiei naționale (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
M F M F M F M F
Agricultura, silvicultura si pescuit 1.279 1.240 1.377 1.353 1.626 1.603 1.871 1.813
Industria extractiva 3.235 3.390 3.415 3.649 3.334 3.807 3.624 3.867
Industria prelucrătoare 1.758 1.378 1.882 1.506 2.068 1.677 2.297 1.890
Producția si furnizarea de energie electrica si
3.120 3.007 3.098 3.010 3.243 3.166 3.442 3.418
termica, gaze, apa calda si aer condiționat
Distribuția apei; salubritate, gestionarea
1.496 1.544 1.566 1.600 1.738 1.752 1.969 1.960
deșeurilor, activități de decontaminare
Construcții 1.204 1.473 1.385 1.674 1.493 1.727 1.658 1.927
Comerț cu ridicata si cu amănuntul; repararea
1.547 1.294 1.755 1.432 1.930 1.560 2.196 1.854
autovehiculelor si motocicletelor
Transport si depozitare 1.676 1.805 1.834 1.954 1.966 2.089 2.204 2.287
Hoteluri si restaurante 1.014 923 1.134 1.045 1.289 1.195 1.478 1.389
Informații si comunicații 3.514 3.117 4.070 3.439 4.632 3.939 5.050 4.256
Intermedieri financiare si asigurări 4.653 3.292 5.035 3.560 5.232 3.568 5.402 3.844
Tranzacții imobiliare 1.343 1.345 1.554 1.472 1.879 1.753 2.056 1.800
Activități profesionale, științifice si tehnice 2.510 2.363 2.793 2.698 3.057 2.964 3.189 3.070
Activități de servicii administrative si activități
1.162 1.464 1.331 1.615 1.490 1.847 1.737 2.109
de servicii suport
Administrație publica si apărare; asigurări
2.603 2.865 2.770 2.983 2.992 3.151 3.722 3.929
sociale din sistemul public
Învățământ 1.851 1.684 1.978 1.848 2.263 1.945 2.592 2.309
Sănătate si asistenta sociala 1.655 1.456 1.794 1.622 2.225 2.024 2.906 2.615
Activități de spectacole, culturale si recreative 1.326 1.197 1.498 1.306 1.735 1.488 2.147 1.909
Alte activități de servicii 1.300 1.017 1.483 1.153 1.536 1.264 1.709 1.413
Sursa: INS [FOM106E]
www.poca.ro
248
Figura 31: Câștigul salarial nominal mediu net lunar (RON), pe forme de proprietate, la nivel națioal
(2014-2017)
2945
2740
2514
2281
2251
2231
2147
2072
2019
2000
1852
1840
1838
1673
1655
1510
M F M F
Proprietate publica Proprietate privata
2014 2015 2016 2017
Sursa: INS [FOM106F]
Figura 32: Câștigul salarial nominal mediu brut lunar (RON), pe forme de proprietate, la nivel național
(2014-2017)
4090
3823
3476
3153
3101
3089
2960
2844
2771
2760
2557
2518
2515
2291
2262
2066
M F M F
Proprietate publica Proprietate privata
2014 2015 2016 2017
www.poca.ro
249
Tabelul 116: Câștigul salarial nominal mediu net lunar (femei), pe forme de proprietate și activități, la
nivel național (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
Publi Priva Publi Priva Publi Priva Publi
Privat
c t c t c t c
Agricultura, silvicultura si pescuit 1.771 1.134 1.890 1.247 2.263 1.474 2.755 1.626
Industria extractiva 2.767 3.813 2.754 4.250 2.792 4.377 2.960 4.439
Industria prelucrătoare 1.916 1.371 2.022 1.500 2.182 1.672 2.431 1.884
Producția si furnizarea de energie electrica si
2.787 3.540 2.790 3.388 2.842 3.620 3.156 3.752
termica, gaze, apa calda si aer condiționat
Distribuția apei; salubritate, gestionarea
1.680 1.399 1.735 1.461 1.853 1.640 2.072 1.839
deșeurilor, activități de decontaminare
Construcții 2.148 1.404 2.528 1.592 2.505 1.649 2.768 1.848
Comerț cu ridicata si cu amănuntul;
2.024 1.293 1.715 1.432 3.125 1.559 3.695 1.852
repararea autovehiculelor si motocicletelor
Transport si depozitare 1.993 1.471 2.164 1.622 2.293 1.777 2.500 1.992
Hoteluri si restaurante 951 922 1.261 1.038 1.563 1.185 1.837 1.380
Informații si comunicații 2.888 3.133 2.993 3.468 3.332 3.975 3.421 4.299
Intermedieri financiare si asigurări 3.509 3.266 3.619 3.553 3.863 3.533 4.165 3.806
Tranzacții imobiliare 1.236 1.382 1.389 1.502 1.676 1.779 1.849 1.785
Activități profesionale, științifice si tehnice 2.287 2.389 2.441 2.774 2.916 2.977 3.356 2.998
Activități de servicii administrative si activități
1.468 1.463 1.455 1.628 1.551 1.866 1.846 2.127
de servicii suport
Administrație publica si apărare; asigurări
2.865 2.983 3.151 3.929
sociale din sistemul public
Învățământ 1.688 1.535 1.849 1.831 1.953 1.686 2.326 1.763
Sănătate si asistenta sociala 1.445 1.554 1.614 1.685 2.032 1.960 2.655 2.293
Activități de spectacole, culturale si recreative 1.291 1.110 1.388 1.229 1.601 1.392 2.190 1.672
Alte activități de servicii 2.764 933 2.913 1.069 3.430 1.174 3.873 1.304
4.4.3.2 Disparitate salarială între femei si bărbaţi

Figura 33: Disparitate de câștiguri salariale (generală) între bărbați și femei, la nivel național și
41,2 39,6
29,9
26,8
2010 EU28 RO 2014
Sursa: EUROSTAT [teqges01]
www.poca.ro
250
Figura 34: Disparitate de câștiguri salariale brute (în formă neajustată) între bărbați și femei, la nivel
16,6 16,5 16,3 16
5,8 5,2
4,5 3,5
2014 2015 2016 2017
EU28 RO
Sursa: EUROSTAT [sdg_05_20]
Figura 35: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între între bărbați și femei pe
categorii de vârste, la nivel național (2014-2017)
17,5
17,5
18,0
17,6
6,7
6,7
6,7
6,6
4,9
4,8
4,8
4,8
2,8
2,8
2,8
2,8
1,1
1,1
1,1
1,1
2014 2015 2016 2017

-1,1
-1,1
-1,1
-1,1
<25 25 - 34 35 - 44 45 - 54 55 - 64 65+
Sursa: EUROSTAT [earn_gr_gpgr2ag]
Tabelul 117: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între bărbați și femei pe tipuri de
activități economice, la nivel național (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
Industria extractiva -9,5 -12,9 -17,2 -14,1
Industria prelucrătoare 19,6 17,9 18,6 18,2
Producția si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer condiționat 0,8 2,3 2,6 3,6
Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare -5,0 -2,6 -2 -0,1
www.poca.ro
251
2014 2015 2016 2017
Construcții -26,1 -24,2 -20,5 -20,9
Comerț cu ridicata si cu amănuntul; repararea autovehiculelor si motocicletelor 9,0 13 13,6 11,8
Transport si depozitare -8,9 -8,7 -6 -2,1
Hoteluri si restaurante 4,1 5,2 4,4 4,7
Informații si comunicații 16,6 19,1 16,8 16,3
Intermedieri financiare si asigurări 20,9 24,2 29,2 28,2
Tranzacții imobiliare 0,6 4,9 10 10,6
Activități profesionale, științifice si tehnice 1,1 0,6 -1,4 1,8
Activități de servicii administrative si activități de servicii suport -30,3 -27,9 -27,8 -24,2
Administrație publica si apărare; asigurări sociale din sistemul public -1,1 0,6 0,3 3,3
Învățământ 3,3 2,2 9,8 9,4
Sănătate si asistenta sociala 8,9 6,8 7,4 8,5
Activități de spectacole, culturale si recreative 4,6 14,2 15,7 13,3
Alte activități de servicii 13,1 16,2 18,3 18,1
Sursa: EUROSTAT [earn_gr_gpgr2]
Figura 36: Disparitate de câștiguri salariale (în formă neajustată) între între bărbați și femei în funcție
de forma de proprietate, la nivel național (2014-2017)
12,3 12,2
9,9
6,8 7
5,4
6
4,6
2014 2015 2016 2017
Public Privat
Sursa: EUROSTAT [earn_gr_gpgr2ct]
4.4.3.3 Pensii
Figura 37: Ponderea persoanelor care beneficiază de pensie pe sexe, la nivel național (2014-2016)
2016 41,9% 58,1%

2015 41,9% 58,1%
2014 42,2% 57,8%
M F
Sursa: EUROSTAT [spr_pns_ben]
www.poca.ro
252
Figura 38: Diferența (%) de pensii între femei și bărbați
38
31
2012
EU28 RO
Sursa: EIGE (https://eige.europa.eu/gender-statistics/dgs/indicator/gei_context_edlm__gei_context_pengap)
Figura 39: Diferențe de pensii (RON) între bărbați și femei
500
450 465
57
2014 2015 2016 2017

RON
Sursa: INS (Women and men: work and life partnership: 2019. p.66)
Figura 40: Valoarea medie lunară a pensiilor pe categorii de pensii și sexe (2017)
1312
1234 1177 1152
946
707 674
545
M F M F M F M F
Pentru limita de varsta Anticipată Anticipată parțial Invaliditate
Sursa: INS (Women and men: work and life partnership: 2019. p.66)
www.poca.ro
253
Figura 41:Ponderea persoanelor aflate la pensie în risc de sărăcie pe sexe (EU-SILC survey) (2014-2018)
22,3
17,8 18,9 18,8
14,8 15,6
12,8 12,4
11,6
9,7
2014 2015 2016 2017 2018
M F
Sursa: EUROSTAT [TESPN100]
Tabelul 118: Indexul îmbătrânirii active

Indicatori
Valoare
Capacitatea de a Rank
An Sex Locuire globală
Rata de Participare oferi un mediu (din 28)
independentă Index
angajare in societate propice
și sigură
îmbătrânirii active
M 34,8 11,3 66,0 46,2 32,0 26
2018
F 23,7 15,3 61,5 43,6 28,5 26
M 37,1 11,3 64,9 44,8 32,4 23
RO 2016
F 26,5 15,3 62,6 42,4 29,4 22
M 36,8 11,7 63,7 43,1 32,0 21
2014
F 26,4 13,4 61,0 40,0 28,0 23
M 35,5 17,5 72,6 57,6 37,3
2018
F 27,0 18,2 69,4 57,6 34,3
M 34,0 17,5 73,1 56,6 36,6
EU28 2016
F 24,7 18,2 70,0 56,5 33,3
M 32,8 17,5 72,1 55,3 35,9
2014
F 23,3 17,5 69,5 55,0 32,2
Sursa: UNECE (https://statswiki.unece.org/pages/viewpage.action?pageId=76287845)
www.poca.ro
254
4.4.3.4. Sărăcia în muncă și deprivare materială – date statistice
Figura 42: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială (peste 18 ani) la nivel
național, pe sexe (2014-2018)
38,8
37,8
36,3
35,4
36,9 32,9
34,7
33,8 33,1
29,3
2014 2015 2016 2017 2018

Sursa: EUROSTAT [ilc_peps04]
Masculin Feminin
Figura 43: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială la nivel național și european,
pe sexe (2014-2017)
38,8 36,3 37,8
35,4
36,9
33,8 34,7
24,7 33,1
24,0 23,9 23,1
22,4 22,1 21,6 20,9

2014 2015 2016 2017
UE28 Masculin UE28 Feminin RO Masculin RO Feminin
Tabelul 119: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe grupe de vârstă, la nivel
Grupa de vârstă 2014 2015 2016 2017 2018
18-24 ani 47,6 45,1 45,6 42,4 36,7
25-49 ani 36,3 34,2 35,3 32,4 28,7
50-64 39,3 34,7 36,8 35,9 32,4
65 ani și peste 34,9 33,3 34,0 33,3 32,7

www.poca.ro
255
Tabelul 120: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe grupe de vârstă și sexe
(2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Grupa de vârstă M F M F M F M F M F
18-24 ani 48,6 46,5 44,7 45,5 46,4 44,8 43,6 41,2 35,2 38,4
25-49 ani 36,7 35,8 34,6 33,7 35,2 35,4 33,1 31,8 29,3 28,0
50-64 38,3 40,3 33,6 35,6 34,6 38,8 33,7 37,8 29,7 34,9
65 ani și peste 28,2 39,5 25,8 38,4 27,0 38,8 26,7 37,7 25,8 37,4
Tabelul 121: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe nivel de instruire (2014-
2018)
Nivelul de instruire 2014 2015 2016 2017 2018
Cel mult școală gimnazială 57,1 50,1 51,0 56,2 54,5
33,8 29,3 29,2 28,7 24,9
liceal
Educație terțiară 9,8 8,3 11,9 7,1 5,9
Total 37,9 35,1 36,3 34,3 31,2
Tabelul 122: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, pe nivel de instruire și sexe
(2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Nivelul de instruire M F M F M F M F M F
Cel mult școală
59,2 55,9 49,4 50,7 50,1 51,6 58,0 55,2 55,2 54,0
gimnazială
Cel mult liceu sau
34,2 33,3 29,7 28,8 29,6 28,6 29,5 27,8 25,0 24,8
post-liceal
Total 36,9 38,8 33,8 36,3 34,7 37,8 33,1 35,4 29,3 32,9
www.poca.ro
256
Tabelul 123: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, în funcție de statusul
ocupațional la nivel națioanal (2014-2018)
Status ocupațional 2014 2015 2016 2017 2018
Persoane ocupate 31,2 27,9 29,2 26,8 22,8
Salariați 18,6 15,5 17,4 15,0 12,5
Persoane ocupate,
65,8 63,1 64,1 62,4 58,8
nesalariați
Persoane neocupate 45,2 43,1 44,2 42,4 40,3
Șomeri 77,3 75,0 73,5 67,0 60,9
Pensionari 36,6 34,1 35,4 33,4 32,1
Alte persoane inactive 56,7 55,3 56,7 56,0 52,5
Total 37,9 35,1 36,3 34,2 31,2
Tabelul 124: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, în funcție de statusul
ocupațional și sex, la nivel național (2014-2018)
Perioada 2014 2015 2016 2017 2018
Status ocupațional M F M F M F M F M F
Persoane ocupate 34,3 26,9 30,5 24,2 31,8 25,5 30,1 22,1 25,4 19,1
Salariați 20,6 15,9 17,0 13,5 18,6 15,7 17,0 12,4 13,5 11,1
Persoane ocupate,
69,9 59,5 67,2 56,9 67,0 59,1 65,1 57,6 62,0 52,7
nesalariați
Persoane neocupate 41,4 47,5 39,1 45,4 39,6 46,9 38,0 44,9 36,2 42,7
Șomeri 82,6 66,0 81,7 54,6 81,0 52,1 72,3 51,6 64,1 49,6
Pensionari 32,7 39,3 29,6 37,3 30,2 39,0 29,1 36,5 27,4 35,5
Alte persoane inactive 51,8 58,6 51,4 56,7 53,2 57,9 55,3 56,3 54,4 51,9
Total 37,0 38,8 33,7 36,3 34,6 37,9 33,0 35,4 29,3 32,9
www.poca.ro
257
Tabelul 125: Proporția persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială pe tipul de gospodărie, la
nivel național (2014-2018).
2014 2015 2016 2017 2018
Total 25 25,4 25,2 23,6 23,5
Persoana singura 25,6 29,8 30,2 28,7 31,6
Un adult cu vârsta mai mică de 65 ani 25 26,1 27,2 24,6 25,6
Un adult cu vârsta mai mare de 65 ani 26 32,5 32,4 32 36,7
Femeie singură 27 31,6 33,2 33,2 37,2
Bărbat singur 23,2 26,9 25,9 22,4 23,5
Doi adulți 12 13,5 13,9 14,2 15,9
Doi adulți cu vârstă mai mică de 65 de ani 15 16 16,3 15,9 15
Persoană singură cu copii în îngrijire 31,3 39,7 41,4 31,2 41,6
Două persoane adulte cu un copil în îngrijire 13,6 15,3 16,4 13,2 15,4
Două persoane adulte cu doi copii în îngrijire 30,9 26,1 28,1 26,3 26,6
Două persoane adulte cu trei sau mai multi copii în
70,5 69,5 61,9 61,9 53,4
îngrijire
Gospodărie fără copil în îngrijire 16 17,2 18,3 17,8 19,2
Gospodărie cu copii în îngrijire 32 31,8 30,8 28,1 27
Sursa: EUROSTAT [ilc_li03]
Tabelul 126: Sărăcia în muncă a persoanelor ocupate pe categorii de vârstă și sexe, la nivel național
(2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
16 - 19 ani 77,8 0 78,8 0 69,8 0 39,7 0 39,1 0
20 - 24 ani 29,3 25,8 28,8 28,5 28 26,3 30,1 22,2 19 24,9
25 - 54 ani 21,8 14,5 20,7 14 20,9 13,7 19 12 16,9 9,8
55 - 64 ani 20,6 19,8 17 18 19,7 16,7 20,7 17,6 20,8 13,4
18 și peste 22,6 16,1 21 15,7 21,5 15,2 20,1 13,6 17,9 11,4
65 și peste 35,1 40,6 21,9 44,8 35,8 50,3 42,9 52,3 40,6 51,8
Sursa: EUROSTAT [ilc_iw01]
Tabelul 127: Sărăcia în muncă a persoanelor ocupate de sex feminin pe categorii de vârstă, la nivel
2014 2015 2016 2017 2018
20 - 24 ani 14,2 25,8 11,8 28,5 12,3 26,3 10,8 22,2 NA 24,9
25 - 54 ani 8,8 14,5 8,6 14 9 13,7 8,9 12 NA 9,8
55 - 64 ani 8,3 19,8 8,1 18 8,3 16,7 9,2 17,6 NA 13,4
18 și peste 9,1 16,1 8,7 15,7 9,1 15,2 9,1 13,6 NA 11,4
65 și peste 9,1 40,6 7,1 44,8 9,9 50,3 10,4 52,3 NA 51,8
www.poca.ro
258
Tabelul 128: Sărăcia în muncă pe tipuri de gospodării la nivel național și european (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
EU2 EU2 EU2 EU2
EU28 RO RO RO RO RO
8 8 8 8
Persoana singură 13,5 20,9 13,2 21,3 13,9 22,6 13,5 21,4 NA 18,2
Persoana singură cu un copil în
20 22,3 19,9 27,3 21,6 27,9 21,9 19,6 NA 25,3
întreținere
Doi sau mai mulți adulți fără copii în
6,1 13,9 6,1 13,1 6,2 13,9 6 12,6 NA 11,6
întreținere
Doi sau mai mulți adulți cu copii în
10,5 23,6 10,6 22,1 10,4 21,8 10,4 20,2 NA 17,2
întreținere
Gospodării fără copii în întreținere 8 14,9 8 14,3 8,2 15,3 7,9 14,1 NA 12,8
Gospodării cu copii în întreținere 11,1 23,5 11,2 22,3 11,2 22 11,1 20,2 NA 17,4
Figura 44: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială severă pe sexe, la nivel național și
european
25,2
23,7
26,6 22,4
23,8 19,7
23,1
17,2
19,7
16,3
8,8 8 7,3 6,4 5,7
9 8,2 7,7 6,8 6,1
2014 2015 2016 2017 2018
M (EU28) M (RO) F (EU28) F (RO)
Sursa: EUROSTAT [ilc_mddd11]
www.poca.ro
259
Tabelul 129: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială severă pe categorii de vârste, la nivel
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
< 16 ani 33,3 28,8 29,8 29,1 31 29 21,1 21,3 18,8 21,2
16 - 24 ani 32,5 25,3 27,1 25,1 27,6 28,6 22,2 20,1 16,8 17,6
25 - 49 ani 24,2 22,7 22 19,5 22,4 21,1 19,3 17,4 15,9 14,4
50 - 64 ani 24,8 23,2 21,2 18,8 21,6 20,7 19,4 19,1 15,7 16,6
65 - 74 ani 20,7 24,5 16 21,2 18 19,3 16,8 17,6 13,8 16,2
65 < 22,8 29 17,1 24,5 18,9 25 17,4 22,7 14,7 19,2
75 < 25,5 33,7 18,6 28 20 30,8 18,5 28,6 16,2 23,2
Tabelul 130: Ponderea persoanelor aflate în deprivare materială, deprivați de unul sau mai multe
bunuri (telefon, TV color, computer, mașină de spălat haine, mașină personală), la nivel național
(2014-2018)
Nr. itemi Tip gospodărie 2014 2015 2016 2017 2018
Persoană singură 27,5 25,4 29,8 30,9 25,1
Un adult cu vârstă mai mare de 65 ani 28,5 27,7 28,8 28,8 23,7
Persoane singure cu copii aflați în întreținere 17,6 42,8 25,2 35,9 37,1
Femeie singură 28,4 28,2 30,1 31 25,1
Bărbat singur 25,9 20,3 29,4 30,6 25,1
Doi adulți 28,5 27,9 29 25,7 25,1
bun
Doi adulți cu un copil aflat în întreținere 26,2 32,7 24,1 27,6 31,5
Doi adulți cu doi copii aflați în întreținere 27,3 30,4 25,7 36,9 43,6
Doi adulți cu trei sau mai multi copii aflați în
14,8 21,2 25,7 27,3 33,3
întreținere
Gospodării fără copii aflați în întreținere 25,5 24,8 28,9 29,7 27,3
Gospodării cu copii aflați în întreținere 22,2 26,6 25,3 29,2 34,9
Un adult cu vârstă mai mare de 65 ani 16 11,8 13,1 8,6 7,6
Persoane singure cu copii aflați în întreținere 36,8 14,5 14,9 21,7 12,4
Femeie singură 16,8 12,1 13,4 9,6 8,7
Bărbat singur 15,8 18 15,3 15,7 11,1
Doi adulți 19,6 19,2 17,1 15,8 11,5
2 bunuri
Doi adulți cu un copil aflat în întreținere 24 21 16,6 21,5 14,9
Doi adulți cu doi copii aflați în întreținere 11,7 13,3 22,4 17,6 15
19,5 15,5 17,2 23,1 18,1
întreținere
Gospodării cu copii aflați în întreținere 24 18,2 20,3 19,9 20,1
Un adult cu vârstă mai mare de 65 ani 7,7 6,6 8,2 5 3,1
3 bunuri
Persoane singure cu copii aflați în întreținere 15,8 11,1 20,4 0 7,8
Femeie singură 9,2 7,4 8 4,7 3
www.poca.ro
260
Bărbat singur 18,6 16,8 18,4 13,3 13,2
Doi adulți 16,5 11,8 10,8 10,7 9,5
Doi adulți cu un copil aflat în întreținere 11,4 14,4 12,4 12,9 11,5
Doi adulți cu doi copii aflați în întreținere 12,9 20,7 9 5,9 6,1
13 10,5 7,3 16,2 18,1
întreținere
Gospodării cu copii aflați în întreținere 12,2 16,2 11,3 10,9 11,2
Tabelul 131: Ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie care nu-și permit o mașină de spălat haine,
la nivel național (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
EU2
RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO
8
Persoana singura 6,3 47,3 6,5 43,7 7 43 5 37,2 : 29,1
Un adult cu vârsta pe 65 ani 5,5 48,6 6 43,8 6,7 42,2 5,7 37,7 : 27,9
Persoane singure cu copii aflați
2,3 39,1 2 26,4 3 34,7 2,2 5,1 : 16,2
în întreținere
Femeie singură 4,8 45,7 5 41,9 5,9 41,1 4,6 37,4 : 26,2
Bărbat singur 8,2 50,4 8,4 47 8,7 46,6 5,5 37 : 35,7
Doi adulți 3,2 33,2 3 28,2 3,3 24,1 2,8 24,2 : 20,8
Doi adulți cu un copil aflat în
2,3 25,5 2,4 28,4 2,3 22,5 1,9 18,5 : 16,8
întreținere
Doi adulți cu doi copii aflați în
2,7 21,8 2,5 24,7 3,4 22,3 2,4 12,9 : 12
întreținere
Doi adulți cu trei sau mai multi
5,5 30,1 4,6 28,3 5,7 27 3,2 16,9 : 28,7
copii aflați în întreținere
Gospodării fără copii aflați în
4,9 44,1 4,8 38,4 5 34,6 4 31 : 24,5
întreținere
Gospodării cu copii aflați în
3,8 28 3,6 29,2 4,1 25,6 3,1 18 : 19,4
întreținere
Sursa: EUROSTAT [ilc_mddu04]
www.poca.ro
261
Tabelul 132: Incapacitatea de a face față la cheltuieli neprevăzute pe categorii de gospodării, la nivel
2014 2015 2016 2017 2018
EU2 EU2 EU2 EU2 EU2
RO RO RO RO RO
8 8 8 8 8
Bărbat singur 41,7 62,3 41 60,7 39,7 60,6 37,5 58,3 36,6 54,7
Femeie singură 48,7 70,3 47 71 46,5 72,3 44,2 69,9 43,9 63,9
Un adult cu vârstă mai mică de
47,9 58 46,6 59 45,5 59,4 43,7 58,8 42,9 52,8
65 ani
Un adult cu vârstă mai mare de
42,5 73,8 41,4 72,7 41 73,8 38 70,2 37,9 66,3
65 ani
Doi adulți, din care cel puțin
unul cu vârstă mai mare de 65 26,1 51 25,1 49,7 25,7 49,8 23,4 54,1 22,6 49,1
ani
Gospodării fără copii aflați în
35,6 53,1 34,5 51,7 33,6 53,4 31,4 52,6 30,6 47,8
întreținere
Gospodării cu copii aflați în
42,4 52,4 40,6 51,1 39,3 55,4 36,3 52,3 34,5 44,4
întreținere
Persoane singure cu copii aflați
67,6 74 65,5 68,3 65,2 74,7 60,8 64,2 60 55,3
în întreținere
Doi adulți cu un copil aflat în
35,8 39,6 33,9 39 32,6 45 31,3 44,8 28,7 36,9
întreținere
Doi adulți cu doi copii aflați în
34,5 47,6 33,4 47,2 31,6 52 28,9 49,3 27,5 43,4
întreținere
Sursa: EUROSTAT [ilc_mdes04]
Tabelul 133: Rata sărăciei înainte și după transferurile sociale pe sexe, la nivel național (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Rata de sărăcie înainte de transferurile sociale (fără pensii)
< 16 ani 43,3 42,8 41,1 44,8 44,3 44,6 39,9 39,8 40,6 39,4
16 - 64 ani 29,1 27,1 28,7 27,2 28,8 27,5 27,6 27 25,7 26,2
16 < 26,1 25,8 26,4 26,8 26,1 26,9 25,2 26,7 24,2 27,1
25 - 54 ani 27,8 26,5 27,5 26,5 27,9 26,9 26 25,9 24,7 24,9
55 - 64 ani 24 20,7 23,1 20,7 24,2 22,3 26 23,4 25,6 23,5
65 < 10,6 21,5 14,7 25,4 13,3 24,9 14,2 25,8 17,4 29,7
Rata de sărăcie după transferurile sociale
< 16 ani 38,7 38,8 36,3 38,4 36,6 37,8 30,6 32,4 31,3 32,3
16 - 64 ani 25 23,1 24,7 23,3 24,5 23,3 23 22,1 21,6 21,6
16 < 22,5 22,3 22,8 23,3 22,3 23,4 21,2 22,7 20,6 23,1
25 - 54 ani 24,5 22,8 24,2 22,7 24,3 22,9 21,6 21,1 20,7 20,3
55 - 64 ani 17,7 15,7 16,8 15,6 18 17,3 19,6 17,6 20,8 19,6
65 < 9,7 19,7 13,3 23,5 12,2 23,7 13,2 24,5 15,9 27,5
Sursa: EUROSTAT [ilc_li10]; [ilc_li02]
www.poca.ro
262
4.5. ECHILIBRUL DINTRE VIAȚA PRIVATĂ ȘI VIAȚA
PROFESIONALĂ
disparități ale situației femeilor și bărbaților în privința echilibrului
dintre viața privată și cea profesională
Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex și numărul de copii (2014-2018) relevă disparități
semnificative pe piața muncii între femei și bărbaţi, iar diferențele sunt accentuate de creşterea
numărului de copii în gospodărie. Astfel, în 2018, rata de ocupare a bărbaţilor care trăiesc în
gospodării cu un copil era de 87,6% în timp ce pentru femei era de 68,3%. În timp ce procentele
ocupării rămân stabile pentru bărbaţii care trăiesc în gospodării cu doi sau trei copii (87,2%,
respectiv 80,3%), rata de ocupare a femeilor descrește dramatic, doar 49,5% dintre femeile cu
trei copii fiind ocupate pe piața muncii. Ratele de ocupare au variaţii semnificative și în funcţie
de vârsta copiilor și nivelul de educaţie al părinților. În funcţie de acești indicatori, cea mai
scăzută rată de ocupare o au femeile care au absolvit cel mult școala gimnazială și au un copil cu
vârsta până în șase ani – doar 34,4% dintre acestea sunt ocupate pe piața muncii. Disparitățile
nivelului de ocupare între femei și bărbaţi rămân semnificative pentru toate nivelurile de
educaţie, număr de copii și vârsta acestora, dar sunt comparativ mai scăzute pentru absolvenții de
educație terțiară (tabel 136). Totodată, ratele de ocupare parţială ale persoanelor cu trei copii sunt
aproape duble față de restul populaţiei, cele mai ridicate valori înregistrându-se în rândul
femeilor care au trei copii în gospodărie (însă acestea se situează mult sub media europeană –
tabel 135).
Impactul negativ pe care absenţa echilibrului între muncă și viața privată îl are asupra egalității
de șanse între femei și bărbați este subliniat în numeroase documente la nivel european și
www.poca.ro
263
național, inclusiv în cadrul Strategiei Europa 2020, Angajamentul strategic 2016-2019 sau
Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021. Unul dintre aspectele subliniate în
cadrul acestor documente, și care a reieșit din analiza diagnostic de față, îl reprezintă modul în
care persistența rolurilor tradiționale de gen în familii/cupluri și absența mecanismelor
instituționale de reconciliere între muncă-viață privată determină, în continuare, o distribuție
inegală a muncii domestice și de îngrijire. Femeile rămân responsabile în continuare de mare
parte din aceste activități. Chiar dacă s-au înregistrat unele progrese în integrarea unei culturi
parteneriale, acestea sunt inegale la nivelul statelor membre, iar România se plasează pe ultimele
locuri în ceea ce privește echilibrul muncă-viață privată261.
Unul dintre motive îl reprezintă inadecvarea facilităților de îngrijire și educație a copiilor

preșcolari în România, în special numărul mic de creșe raportat la nevoile populației. La nivelul
anului școlar 2016-2017, conform INS262, în învăţământul antepreşcolar au funcţionat 363 creşe
(unităţi independente şi secţii din cadrul altor unităţi care şcolarizează acest nivel de învăţământ -
grupuri şcolare). În 2018, un număr de aproximativ 20 de mii de copii cu vârsta de 1 și 2 ani erau
înscriși în grădinițe (date INS), număr nesemnificativ în raport cu totalul copiilor de această
vârstă. Conform datelor colectate de INS, majoritatea copiilor înscrişi în învăţământul
antepreşcolar sunt cuprinşi în creşele aparținând sectorului public (95,4%). Acest procent,
precum și numărul total al copiilor înscriși, poate fi mai scăzut datorită ambiguităților legislative
privind funcționarea creșelor private, însă considerăm că diferența nu este foarte mare. Situația
este relativ mai bună în cazul copiilor cu vârsta de 3 ani și până în vârsta de școlarizare, unde
datele statistice sunt complete și arată faptul că, în 2017, 82,6% dintre copiii cu vârsta de 3 ani
sunt înscriși la grădiniță. Chiar dacă acest procent a crescut în ultimii ani, el se situează sub
media europeană (93,3%) și sub obiectivele Barcelona263 (vezi și obiectivele stabilite prin
Angajamentul strategic – capitolul 2.2). Menționăm faptul că procentul scade semnifcativ în
cazul copiilor romi, doar 38% erau înscriși în grădinițe în anul 2015264. Studii recente
demonstrează faptul că neparticiparea la educația preșcolară adâncește riscul de excluziune, iar
decalajele dintre copii formate de mediul de proveniență cresc și riscul de abandon școlar.
261
Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. Gender Equality Index 2017 – Measuring
gender equality in the European Union 2005-2015.
262
Institutul Național de Statistică, Sistemul educațional din România. Date sintetice 2016-2017, 2018, disponibil:
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/sistemul_educational_in_romania_2016_2017.pdf
263
În urma Consiliului European de la Barcelona (2002) s-a stabilit obiectivul de a furniza până în 2010 servicii de
îngrijire a copilului pentru cel puţin 90% din copiii între trei ani şi vârstă şcolară şi pentru cel puţin 30% din copiii
sub trei ani (modificată la 33% ulterior). După 2010, perioada de realizare a acestui obiectiv a fost prelungită pentru
unele state, printre care și România.
264
Fundamental Rights Agency (Violence against women: an EU-wide survey, 2012), Sărăcia și ocuparea forței de
muncă: situația romilor în 11 state membre ale UE, 2016.
www.poca.ro
264
Un efect al lipsei de acoperire adecvată a necesităților de îngrijire a copiiilor o reprezintă și
persistența rolurilor de gen tradiționale în ceea ce privește accesarea concediului de creștere și
îngrijire a copilului. Datele prezentate în această secțiune sunt completate de cele care vizează
accesarea concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului în perioada 2014-2019265. Acestea
indică faptul că tații acesează semnificativ mai puțin acest concediu, cu toate că datele prezentate
mai jos nu cuprind și accesarea lunii netransferabile din concediul parental.
Tabelul 134: Persoane beneficiare de concediu de creștere și îngrijire a copilului, date segregate pe
gen.
Tați (nr. mediu) Mame (nr. mediu) Total (nr. mediu)
2014 26.971 191.521 218.492
2015 25.364 190.523 215.887
2016 25.299 199.227 224.526
2017 28.879 217.678 246.557
2018 32.473 232.055 264.528
2019 28.248 206.702 234.950
Sursă: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială
Rata scăzută a îngrijirii formale a copiilor, în special a celor antepreșcolari, reprezintă o cauză
directă a declajelor de gen în ceea ce priveşte ocuparea, veniturile femeilor și perspectivele de
evoluție profesională. Acest fapt este recunoscut și subliniat în cadrul Strategiei naționale privind
promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței
domestice pentru perioada 2018-2021, dar și în cadrul altor documente strategice la nivel
național. Menționarea absenței echilibrului datorat lipsei facilităților adecvate de îngrijire în
cadrul Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 este importantă datorită
recunoașterii directe a legăturii dintre ocuparea femeilor și responsabilitățile de îngrijire. Mai
mult, Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020
identifică faptul că, absenţa echilibrului are un impact negativ mai pronunțat asupra
categoriilor deja vulnerabile ale populaţiei și, în special, asupra femeilor aflate în risc de
sărăcie și excluziune socială. Datele colectate și prezentate aici susţin acest argument,
problema echilibrului între muncă și viața privată fiind în România (și) o problemă socială.
Motivele financiare reprezintă cel mai invocat argument pentru neaccesarea serviciilor
formale de îngrijire a copiilor, mai ales de către familiile/cuplurile din mediul rural (tabel 142).
Absența efectivă a creșelor, costurile asociate participării (de exemplu, transport în altă
265
Datele au fost furnizate de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială în urma unei solicitări
formulată de către "Federația PUBLISIND" în baza legii 544/2001 privind accesul la informații de interes public.
Datele sunt reproduse în analiza diagnostic prin colaborarea informală cu această instituție și prin intermediul Elenei
Marinescu, Asistentă de comunicare în cadrul Federației.
www.poca.ro
265
localitate) dar și situaţia precară a părinților fac ca doar 1,4% din totalul copiilor înscriși în creșe
să provină din mediul rural.
În ceea ce priveşte îngrijirea altor persoane din gospodărie (persoane cu dizabilități, persoane în
vârstă), datele auto-raportate arată că situația este mai echilibrată în România în raport cu media
europeană (tabel 150). Rata accesării concediului paternal rămâne scăzută în România, 3% dintre
tați afirmă că au accesat acest concediu, față de media europeană de 9%.
4.5.2 Strategii și măsuri prioritare din domeniul echilibrului muncă-

viață privată din perspectiva egalității de gen

românești și/ sau la nivelul UE
Conform Angajamenului strategic (2016-2019) o împărțire mai echilibrată între femei și
bărbați a timpului alocat responsabilităților casnice, îmbunătățirea posibilităților de
echilibrare a responsabilităților profesionale și familiale, atingerea obiectivelor de la Barcelona
privind îngrijirea copiilor și luarea în considerare a unei reflecții profunde cu statele membre în
ceea ce privește posibilele modalități de a face obiectivele mai ambițioase și de a le extinde
pentru a acoperi îngrijirea altor persoane aflate în întreținere, reprezintă principalele instrumente
pentru atingerea egalității de gen și corectarea unor disparități persistente, în special pe piața
muncii. Conform datelor prezentate în analiza diagnostic, aceste aspecte necesită o atenție sporită
în România.
Echilibrul muncă-viață privată este menționat în cadrul Strategiei naționale privind egalitatea de
șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada
2018-2021, care prevede faptul că „participarea echilibrată pe piaţa muncii atât a femeilor, cât şi
a bărbaţilor - în termeni de ocupare, salarizare, promovare şi participare la formare continuă -
este strâns legată de contextul familial”. Mai mult, au fost implementate programe/ proiecte de
către sectorul public sau privat care vizează în mod special accesul persoanelor și al femeilor
care se confruntă cu risc de sărăcie la facilități de creștere și îngrijire a copiilor. Un exemplu de
bună practică îl constituie proiectul Fiecare copil în grădiniță266, implementat inițial de către
Asociația OvidiuRo, care prevedea acordarea de tichete sociale familiilor defavorizate cu scopul
de a încuraja participarea la învățământul pre-școlar. Proiectul a devenit ulterior politică
implementată la nivel național (prin legea nr. 248/2015 privind stimularea participării în
învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, cu modificările și
266
Informații despre proiect: http://fiecarecopilingradinita.ro/.
www.poca.ro
266
completările ulterioare). Astfel de proiecte, care vizează și componenta excluziunii sociale, pot
contribui la reducerea decalajelor privind echilibrarea muncii cu viața privată ce reies din datele
statistice prezentate aici.

domeniul echilibrului muncă-viață privată:
1. Accelerarea stadiului îndeplinirii obiectivelor Barcelona, în special prin investiția
prioritară în creșe și măsuri care să sporească nivelul de includere a copiilor din medii
defavorizate în grădinițe și creșe.
2. Promovarea culturii parteneriale prin educație cu scopul de a prezenta o imagine pozitivă

a participării bărbaților și taților la activitățile domestice și de îngrijire.
3. Corelarea noii Directive UE privind echilibrul muncă-viață profesională cu prevederile

legislative naționale. La nivelul Uniunii Europene, la 2 august 2019 a intrat în vigoare Directiva
2019/1158/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul
dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor. Noua directivă abrogă
Directiva 2010/18/UE și stabilește standarde noi pentru: (1) concediul de creștere a copilului, (2)
concediul de paternitate și (3) concediul de îngrijitor, precum și (4) dreptul de a solicita timp
flexibil de lucru. Măsurile propuse urmăresc, în principal:
 să reducă diferența dintre femei și bărbați în ce privește rata de ocupare a forței de

muncă și ocuparea funcțiilor de conducere, sporind participarea femeilor pe piața
muncii;
 să încurajeze utilizarea de către bărbați a concediilor paternale și de îngrijire, în
beneficiul minorilor;
 să le ofere lucrătorilor posibilitatea de a beneficia de concediu pentru îngrijirea
rudelor care au nevoie de sprijin267.
Directiva 2019/1158/UE introduce expres formule flexibile de lucru pentru părinții care revin
din concediul pentru creșterea copilului, pentru a-i încuraja pe părinții care lucrează și au copii
mici, precum și pe îngrijitori, să rămână pe piața forței de muncă, având asigurată posibilitatea
adaptării programului de muncă în funcție de necesitățile personale. Potrivit art. 9, aceștia au
posibilitatea de a solicita trei tipuri de formule flexibile de lucru: (1) reducerea timpului de lucru;
(2) programele de muncă flexibile și (3) munca la distanță. Aceste formule flexibile de lucru
trebuie introduse în mod explicit în legislația internă.
267
Analiza detaliată a noii Directive se regăsește în capitolul 3.
www.poca.ro
267
Exemple de bune practică în statele membre UE care vizează creşterea
nivelului egalității de gen în domeniul echilibrului muncă-viață privată
În Austria268 atelierele campaniei referitoare la concediul paternal au fost proiectate și
desfășurate de organizația non-profit abz*austria și finanțate de Ministerul Federal pentru Femei
și Serviciul Public, Ministerul Federal al Muncii, Afaceri Sociale și Protecției Consumatorilor,
partenerii sociali și Federația Industriilor Austriece. Acestea oferă un exemplu interesant de
inițiativă concertată de sensibilizare și schimbare a culturii companiei cu privire la concediul
paternal ca obiectiv al egalității de gen, fiind, de asemenea, un bun exemplu de cooperare cu
angajatorii și sindícatele și deschizând oportunități pentru crearea de rețele, munca în grup,
crearea de legături, lucrul la strategiile companiei, prezentarea de studii de caz și discutarea
soluțiilor.
Mai mult, în Danemarca269, proiectul Børnepasning (Proiectul de îngrijire a copiilor), o

comunitate de interes între sindicate, angajatori și întreprinderi, își propune să facă schimb de
experiențe între companii, pentru a convinge municipalitățile să ofere îngrijirea copiilor în afara
timpului normal de lucru, pentru ca părinții să poată lucra ore flexibile, acest lucru fiind foarte
necesar, deoarece modelul danez de flexicuritate promovează programul de lucru flexibil, iar
serviciile precum spitalele și transporturile nu pot funcționa fără ele.
Women-ReBoot este un program din Irlanda270 care abordează deficitul de competențe din
industria tehnologică, permițând femeilor deja calificate să reintre pe piața forței de muncă după
o pauză de carieră. Femeile participante beneficiază de o combinație de oportunități în
actualizarea cunoștințelor și abilităților, pregătirea și experiența muncii, coaching și mentorat
individual. Ca măsură a succesului, numărul companiilor participante și numărul de participanți
recrutați aproape s-a dublat între prima și a doua rundă a Women-ReBoot. Inițiativa este
finanțată de guvernul irlandez prin intermediul organismului Skillnets Ireland. Acest program are
un dublu rol, fiind util atât din punct de vedere al participării femeilor în sectoare de activitate
masculinizate, cât și al reconcilierii dintre viața privată și cea profesională, facilitându-le
femeilor revenirea pe plan profesional.
268
mainstreaming/good-practices/austria/encouraging-smes-give-fathers-time-their-kids
269
mainstreaming/good-practices/denmark/round-clock-childcare-suits-flexible-workers
270
mainstreaming/good-practices/ireland/women-reboot-have-you-still-got-it
www.poca.ro
268
În Finlanda271, toți partenerii companiei Netlight semnează Declarația de egalitate a companiei,
iar o clauză de egalitate este inclusă în toate acordurile semnate de aceasta și oferă compensații
pentru perioadele de concediu de creștere copil, ore de lucru reduse după concediul pentru
creșterea copilului și săli de joacă pentru copii în toate sediile sale.
În ceea ce privește concediul de creștere a copilului în mediul universitar, în Marea Britanie272 a

fost dezvoltat Fondul pentru acoperirea maternității, care permite femeilor din toată
universitatea, academicienii și personalul profesionist/personal de asistență, să ia concediu de
maternitate fără să-și facă griji de muncă și îi permite managerului/șefului de departament să
solicite fonduri pentru a angaja înlocuitori pentru a desfășura activitatea mamei în timp ce este în
concediu.
4.5.3 Date statistice echilibru dintre viața privată și cea profesională.

4.5.3.1 Ocuparea forței de muncă și activitățile domestice/ de îngrijire
Tabelul 135: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex și numărul de copii (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
1 copil 82,9 66,1 82,5 65,4 83,7 66,4 85,7 68,9 87,6 68,3
2 copii 83,8 63,6 85,5 63,3 85 62,2 85,8 65,7 87,3 67,5
3 copii 72,3 50,2 77,7 49,4 76 47 80,3 49,9 80,3 49,5
Sursa: EUROSTAT [lfst_hheredch]
Tabelul 136: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex, nivelul de educație absolvit, nr. de copii și
vârsta celui mai mic copil
Vârstă cel mai mic 2014 2015 2016 2017 2018
Nr. copii
copil M F M F M F M F M F
Cel mult școală gimnazială
< 6 ani 68,2 41,1 70 34,2 70,7 30,9 75,7 38,5 77,7 34,4
1 copil
6 - 11 ani 69,7 44,3 69,5 44 72,3 42 76,1 43,2 80,7 39,8
< 6 ani 71 38,6 76,6 38,1 72,6 30,9 70,5 37,4 70,4 39,8
2 copii
6 - 11 ani 71,9 53,2 77,4 48,8 77,6 48,3 74 48 72,8 45,3
3 copii sau < 6 ani 62,6 35 71,2 39,6 66,8 35,8 70,8 34,7 76,8 39
mai multi 6 - 11 ani 66,5 43,6 70 44,4 73,8 36,3 74,3 42,7 69,6 41,8
271
mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective
272
Institutul European Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, https://eige.europa.eu/gender-
mainstreaming/good-practices/united-kingdom/maternity-cover-fund
www.poca.ro
269
Cel mult liceu sau post-liceal
< 6 ani 81,9 59 82,6 58,6 84,5 57,5 87,9 59,8 91,1 57,7
1 copil
6 - 11 ani 87 66,1 83,2 65,1 85,2 64,5 87,4 66,5 87,6 66,6
< 6 ani 83,9 55,7 85,7 58,6 82 54,5 83,6 60,5 88 61,3
2 copii
6 - 11 ani 87,7 66,5 87 67,9 89,1 68,5 89,1 67,7 91,5 72,1
3 copii sau < 6 ani 79,3 54,8 83,6 53,1 78,2 48,8 83,1 47 81,6 50,3
mai multi 6 - 11 ani 80,1 67,6 82,2 63 85,3 63,6 92 64,1 90,1 58,7
Educație terțiară
< 6 ani 94,1 85,1 95,5 82,4 96,5 82,3 98,7 87,7 98,7 86,3
1 copil
6 - 11 ani 96,5 87,9 96,8 90,9 97,4 91,7 96,2 93,5 96,5 91,6
< 6 ani 93,3 87,9 97 86,2 96,7 84,2 97,9 84,6 97,2 86,2
2 copii
6 - 11 ani 92,2 89,2 96,6 90,4 96,2 87,7 95,8 92,6 98,2 93,6
3 copii sau < 6 ani 85,3 80,4 93,7 84 89,1 91,3 92 95,2 92,9 80
mai multi 6 - 11 ani : : 96,5 : 93,6 : 94,2 89,3 96,9 89,4
Sursa: EUROSTAT [lfst_hheredch]
Tabelul 137: Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de sex, nivelul de educație absolvit și compoziția
gospodăriei
2014 2015 2016 2017 2018
M F M F M F M F M F
Adult singur Cel mult școală gimnazială : 44,8 : 52,3 : 42,5 : 43,1 : 48,5
cu copil în Cel mult liceu sau post-liceal 74,5 70,3 84,4 72,4 80 76,7 73,3 78,4 74,7 77,1
îngrijire Educație terțiară : 89 : 91 : 93,4 : 90,9 : 93,9
Adult singur Cel mult școală gimnazială 61 38,9 65,4 33,5 62,1 30,7 66,7 30,6 64,5 32,4
fără copil în Cel mult liceu sau post-liceal 63,5 44,3 64,8 47,3 66,2 49,2 69,8 50,5 71,6 50,7
îngrijire Educație terțiară 87,6 77,8 84,3 82,3 85,3 80,2 86,6 82,4 88,6 83,3
Adult în Cel mult școală gimnazială 75 48 79,1 44,5 76,5 41,6 78,8 43,3 78,3 41,2
cuplu cu
Cel mult liceu sau post-liceal 88,7 69,7 88,5 68,7 89,2 68,6 92,1 69,8 93 71
copil în
îngrijire Educație terțiară 96,1 90,6 96,7 88,5 96,2 88,7 96,9 91,9 97,5 91,7
Adult în Cel mult școală gimnazială 61,5 40,3 56,4 34,4 58,7 35,9 61,6 36,8 62 36,2
cuplu fără
Cel mult liceu sau post-liceal 65,1 49,5 65 50,8 67 51,5 68,7 53,3 69,2 54,4
copil în
îngrijire Educație terțiară 81,8 78,7 84,3 81,4 85,9 83,1 87 84,7 87 85,1
Sursa: EUROSTAT [lfst_hheredty]
www.poca.ro
270
Tabelul 138: Pondere persoane ocupate partial (15-64) pe sexe, nr. de copii și vârsta celui mai mic
copil
Vârstă cel mai 2014 2015 2016 2017 2018
Nr. copii
mic copil M F M F M F M F M F
Mai mic de 6 ani 4,8 5,8 5,4 6,8 4,6 5,2 4,8 5,2 4,6 5,3
1 copil
6 - 11 ani 6,6 9 8 8,7 6,4 6,1 5,4 5,8 5,3 5,7
Mai mic de 6 ani 7,8 7,9 7,1 8,9 6,1 6,1 5,5 6,1 5,2 6,8
2 copii
6 - 11 ani 7,7 11,7 7,8 9,7 6,5 7,6 6,4 8,6 5,7 8
3 copii sau Mai mic de 6 ani 17,1 17,3 14,2 22,5 11,7 19,7 12,6 12,7 11,4 12
mai multi 6 - 11 ani 8,1 14,5 14,5 21,3 8,9 14,6 10,4 12,7 9,7 13,8
Sursa: EUROSTAT [lfst_hhptechi]
Tabelul 139: Pondere persoane ocupate partial de sex feminin (15-64) pe nr. de copii și vârsta celui mai
mic copil, la nivel național și european
2014 2015 2016 2017 2018
Vârstă cel mai
Nr. copii UE2 UE2 UE2 UE2 UE2
mic copil RO RO RO RO RO
8 8 8 8 8
Mai mic de 6 ani 32,6 5,8 33,1 6,8 33,3 5,2 33,9 5,2 34 5,3
1 copil
6 - 11 ani 33,7 9 33,5 8,7 33,2 6,1 32,6 5,8 31,9 5,7
Mai mic de 6 ani 41,6 7,9 41,5 8,9 41,5 6,1 41,1 6,1 40,8 6,8
2 copii
6 - 11 ani 39,8 11,7 39,3 9,7 37,6 7,6 37,7 8,6 37 8
3 copii sau mai Mai mic de 6 ani 46,1 17,3 46,7 22,5 47,5 19,7 46,6 12,7 46 12
multi 6 - 11 ani 44 14,5 44,2 21,3 43,9 14,6 44,1 12,7 42,9 13,8
Sursa: EUROSTAT [lfst_hhptechi]
Tabelul 140: Ponderea copiilor înscriși în învățământ, cu vârsta cuprinsă între 3, 4, 5 ani și vârsta
începerii învățământului obligatoriu, ca procent din populația de vârstă echivalentă, la nivel național și
european
Ani 2014 2015 2016 2017
Vârsta EU28 RO EU28 RO EU28 RO EU28 RO

3 ani – vârsta aferentă educației
91,2 84,2 92,6 84,6 : 84,5 93,3 82,6
obligatorii
94,2 86,4 94,9 87,6 95,3 88,2 95,4 89,6
obligatorii
96 87,8 96,1 88,8 96,3 88,4 96,2 90
obligatorii
Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_enra21]; [educ_uoe_enra10]; [educ_uoe_enra18]
www.poca.ro
271
Tabelul 141: Ponderea copiilor înscriși în învățământ, cu vârsta cuprinsă între 3, 4, 5 ani și vârsta
începerii învățământului obligatoriu, ca procent din populația de vârstă echivalentă, pe sexe, la nivel
național și european
Ani 2014 2015 2016 2017
Romania M F M F M F M F
3 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 83,7 84,8 84,3 84,9 84,3 84,8 82,2 82,9
5 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 87,5 88 89,1 88,5 88,7 88,1 90,2 89,8
EU28 M F M F M F M F
3 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 91,1 91,2 92,6 92,7 : : 92,7 92,8
5 ani – vârsta aferentă educației obligatorii 96 95,9 96,1 96 96,4 96,2 96,3 96,2
Sursa: EUROSTAT [educ_uoe_enra21]; [educ_uoe_enra10]; [educ_uoe_enra18]
Tabelul 142: Principalele motive pentru neaccesarea serviciilor formale de îngrijire a copiilor (2016)
Motive financiare Distanța Nu este nevoie Alt motiv
Zone urbane
Zone urbane
Zone urbane
Zone urbane
Zone rurale
Zone rurale
Zone rurale
Zone rurale
Suburbii și
Suburbii și
Suburbii și
Suburbii și
orașe mici
orașe mici
orașe mici
orașe mici
Tip de gospodărie
Adult singur cu copii în

: : : : : : : : : : : :
îngrijire
Doi adulți cu un copil în
: : : : : : : : : : : :
îngrijire
Doi adulți cu doi copii în
17,7 : 36,1 0 : 15,3 82,3 : 39,4 0 : 3,5
îngrijire
Doi adulți cu trei sau mai
: 23,7 76,4 : 9,1 0 : 62,4 13,7 : 4,8 9,8
multi copii în îngrijire
Trei sau mai multi adulți
cu trei sau cu copii în : 20,4 26,5 : 0,9 15,2 : 78,7 36,4 : 0 20,6
îngrijire
Gospodărie cu copii în
26,6 17,2 43,5 0 4,2 11,6 71,9 66 31,7 0 9,6 9,8
îngrijire
Sursa: EUROSTAT [ilc_ats04]
www.poca.ro
272
Tabelul 143: Ponderea populației școlare, pe niveluri de instruire și mediu de rezidență
Medii de
Niveluri de instruire 2014 2015 2016 2017
rezidenta
Urban 70,1% 70,3% 70,8% 71,4%
Total
Rural 29,9% 29,7% 29,2% 28,6%
Urban 99,9% 99,0% 98,6% 98,6%
Copii înscriși in creșe
Rural 0,1% 1,0% 1,4% 1,4%
Urban 56,3% 56,3% 56,2% 57,0%
Copii înscriși in grădinițe
Rural 43,7% 43,7% 43,8% 43,0%
Elevi înscriși in învățământul Urban 52,9% 53,7% 54,6% 55,5%
primar si gimnazial Rural 47,1% 46,3% 45,4% 44,5%
Elevi înscriși in învățământul Urban 92,0% 92,0% 92,2% 92,3%
secundar ciclul 2 (liceal si
profesional) Rural 8,0% 8,0% 7,8% 7,7%
Sursă: INS [POP105A]
Tabelul 144: Ponderea populației școlare (selecție de niveluri) din total populație școlară (2014-2017)
2014 2015 2016 2017
Copii înscriși in creșe 0,5% 0,5% 0,6% 0,6%
Copii înscriși in grădinițe 15,0% 14,7% 14,5% 14,6%
Elevi înscriși in învățământul preuniversitar 70,0% 70,1% 70,2% 69,8%
Sursă: INS [SCL103I]
Tabelul 145: Ponderea populației rezidente pe categorii de vârste și mediu de rezidență

Medii de
Categorii de vârstă 2014 2015 2016 2017
rezidenta
Urban 53,2% 54,1% 54,8% 55,1%
0-2 ani
Rural 46,8% 45,9% 45,2% 44,9%
Urban 52,0% 52,3% 52,4% 53,2%
3-4 ani
Rural 48,0% 47,7% 47,6% 46,8%
Urban 49,9% 50,6% 51,0% 51,2%
5-9 ani
Rural 50,1% 49,4% 49,0% 48,8%
Urban 45,5% 46,1% 46,8% 47,6%
10-14 ani
Rural 54,5% 53,9% 53,2% 52,4%
Urban 46,8% 46,1% 45,5% 45,0%
15-19 ani
Rural 53,2% 53,9% 54,5% 55,0%
Sursă: INS [POP105A]
www.poca.ro
273
4.5.3.2 Percepția față de balanța dintre viața privată și viața profesională
Tabelul 146: Numărul mediu de ore lucrate, la nivel național și european – Eurofound’s European
Quality of Life Survey (2015)
RO EU28
Număr de ore lucrate: F M F M
…în total 46 49 36 43
…de partener 44 43 42 42
Sursa: EUROFOUND (Eurofound’s European Quality of Life Survey)
Tabelul 147: Frecvența activităților în gospodărie, pe sexe, la nivel național și european – Eurofound’s
European Quality of Life Survey (2015)
RO EU28
F M F M
Câteva zile pe
Frecvența gătitului și a muncii în gospodărie 90% 57% 91% 56%
săptămână
Mai puțin decât
11% 61% 5% 60%
partenerul
Îngrijirea copiilor în comparație cu partenerul Mai mult decât
61% 12% 70% 9%
partenerul
La fel 28% 26% 25% 31%
Ore petrecute cu îngrijirea copiilor Medie 32 19 39 21
Câteva zile pe
Frecvența îngrijirii copiilor 88% 70.3% 90,5% 78,1%
săptămână
Câteva zile pe
Frecvența îngrijirii nepoților 43% 23,1% 23,1% 19,1%
săptămână
Tabelul 148: Tipul principal de îngrijire de care a beneficiat cel mai mic copil (2015)
RO EU28
Un alt tip de îngrijire a copilului 9% 7%
Creșă/grădiniță 11% 29%
Bunicul(a) (Bunicii) copilului 56% 36%
Alți membri ai gospodăriei sau rude 23% 22%
Asistent maternal 2% 5%
www.poca.ro
274
Tabelul 149: Sunteți satisfăcuți de echilibrul între muncă și viața personala? - Flash Eurobarometer
470: Work-life balance (2018)
RO UE28
M F M F
Foarte satisfăcut 14% 15% 30% 28%
Satisfăcut/ă 50% 52% 50% 50%
Nu foarte satisfăcut/ă 26% 29% 50% 50%
Deloc satisfăcut/ă 9% 4% 6% 5%
Total
Satisfăcut/ă 64% 67% 80% 78%
Nesatisfăcut/ă 35% 33% 20% 21%
Sursa: EUROBAROMETRU
Tabelul 150: Tipul de responsabilități - Flash Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)
Membru
Copil/cop
Fără Copil/cop Copil/cop Persoan al familiei
ii mai
responsabilită ii între 3 ii între 7 e în cu Altul
mici de 3
ți și 6 ani și 14 ani vârstă dizabilită
ani
ți
M 49% 35% 49% 52% 53% 49% 67%
RO
F 51% 65% 51% 48% 47% 51% 33%
UE2 M 50% 43% 46% 44% 43% 44% 41%
8 F 50% 57% 54% 56% 57% 56% 59%
Tabelul 151: În compania/organizația în care lucrați există aranjamente flexibile? - Flash

Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)
RO EU28
M F M F
Da (s-a folosit sau se folosește de acest tip de aranjamente) 30% 31% 43% 49%
Da, dar nu s-a folosit de astfel de aranjamente 28% 33% 27% 23%
Nu 39% 35% 27% 26%
NS/NR 3% 1% 3% 2%
Total „Da” 58% 64% 70% 72%
www.poca.ro
275
Tabelul 152: Ati fost sau va gândiți să vă luați concediu maternal/paternal? - Flash Eurobarometer 470:
Work-life balance (2018)
RO EU28
M F M F
Da, am fost în concediu maternal/paternal 3% 40% 9% 35%
Da, mă gândesc să iau concediu maternal/paternal 16% 15% 17% 14%
Nu, nu mă gândesc să-mi iau concediu maternal/paternal 51% 19% 34% 18%
Nu, nu știam ca am dreptul la concediu maternal/paternal 13% 11% 9% 5%
Nu am copii (nu plănuiesc să am) 13% 12% 11% 9%
NS/NR 4% 3% 5% 7%
Total „Da” 19% 55% 26% 48%
Total „Nu” 64% 30% 58% 36%
Tabelul 153: Care sunt principalele motive pentru care nu luați concediu maternal/paternal? - Flash
Eurobarometer 470: Work-life balance (2018)
M F
Nu îmi permit din punct de vedere financiar să-mi iau concediu
9% 25%
maternal/paternal
Partenerul/a nu lucrează 16% 3%
Partenera/ul va lua întreaga perioadă de concediu maternal/paternal 41% 10%
O altă persoană are grijă de copil 7% 29%
Copilul este la creșă/grădiniță 3% 15%
Altul 29% 22%
NS/NR 13% 8%
www.poca.ro
276
4.6. PARTICIPAREA LA DECIZIE

disparități ale situației femeilor și bărbaților în domeniul
participării la decizie
Participarea la decizie reprezintă unul dintre cele mai complexe domenii analizate și, totodată,
unul dintre domeniile în care România înregistrează scoruri foarte scăzute în ceea ce priveşte
egalitatea de șanse între femei și bărbați (vezi EIGE 2017). Principalul motiv îl reprezintă ratele
scăzute de participare politică, în special în ceea ce priveşte reprezentarea politică de gen,
respeectiv procentul femeilor care candidează și sunt alese la nivel național, regional sau local.
Am analizat indicatorul reprezentare politică de gen în funcţie de nivelul de reprezentare, local,
regional și național, în conformitate cu abordările Inter-Parliamentary Union (IPU) și UN
Women273 sau EIGE.
În 2019, proporția femeilor primar la nivel național era de 4,5%, considerabil mai scăzută față de
media europeană de 15,4% (figura 45). O și mai bună exprimare a acestei disparități de gen o
avem dacă ne uităm la numerele absolute (și nu la procente): astfel, din totalul de 3,186 primari
la nivel național în 2019, 3,050 erau bărbați și 136 femei. În ceea ce privește proporția femeilor
membre în consiliile locale, aceasta înregistra valori superioare, fiind în 2019 de 12,4%, însă
departe de media europeană de 32,6% (figura 46). O evoluție pozitivă regăsim în ceea ce privește
273
Abordarea comparativă globală a reprezentării politice de gen: https://www.unwomen.org/en/what-we-
do/leadership-and-political-participation/facts-and-figures
www.poca.ro
277
proporția femeilor președinte de Consiliul Județean, unde în 2014 nicio o femeie nu ocupa
această poziție, iar începând cu 2016, 4,8% (respectiv 2 femei) din totalul Consiliilor Județene
erau ocupate de către femei. Și în acest caz, distanța față de media europeană (21,5%) este
considerabilă. Proporția femeilor membre în Consiliul Județean a înregistrat tot o tendință
pozitivă, crescând în perioada 2014-2019 cu aproximativ 2 puncte procentuale, de la 15,1% la
17,5% (figura 48). Conform datelor analizate (tabel 154) cea mai ridicată prezență a femeilor în
Consiliile Județene o regăsim în regiunea București-Ilfov (21%) și cea mai scăzută în regiunea
Centru (13,5%).
Reprezentarea politică la nivel național rămâne scăzută în comparație cu media europeană, însă
putem vorbi în acest caz de o evoluție ascendentă semnificativă de la 11,9% femei în
Parlamentul național în 2014 la aproape 20% în 2019 (figura 49). Numărul femeilor alese în
Camera Deputaților este superior celui din Senat, 21,9% respectiv 14%. Procentul ministrelor din
guvernele României în perioada 2014-2019 a înregistrat o evoluție oscilantă (și, notabil, în 2018
s-a situat peste media europeană), însă valorile sale sunt superioare celor care măsoară
reprezentarea la nivel național. Acest tip de abordare a fost introdus datorită faptului că
politicienele sunt mai degrabă numite la conducerea ministerelor cu atribuții eronat274
considerate soft (educaţie, asistenţă socială, sănătate, cultură etc) și mai puţin în conducerea celor
care vizau ordinea și apărarea, economia etc.
O situație mai echilibrată regăsim în administrația publică centrală și locală, unde în România,
proporția femeilor este superioară mediei europene (49,6% RO, respectiv 41,7% UE-28, în
2018). Proporția femeilor în ceea ce priveşte pozițiile de conducere variază în funcţie de tipul
activității/domeniului aferent unui minister275. Însă, așa cum arată datele din tabelul 160,
România are un echilibru de gen mult mai bun în ceea ce priveşte ministerele cu funcții
economice (60,1% RO, respectiv 42,1% UE-28, în 2018) și cele cu funcții socio-culturale
(58,8% RO, respectiv 50,9% UE-28, în 2018).
274
Un raport recent a stabilit că sporirea numărului de femei în politică și implicit în cadrul guvernelor duce la o
îmbunătăţire a indicatorilor care măsoară sănătatea și speranța de viaţă a populaţiei - World Economic Forum,
https://www.weforum.org/agenda/2019/01/the-more-women-in-government-the-healthier-a-population/
275
Clasificarea BEIS împarte ministerele unui guvern în 4 categorii diferite: (1) Ministere ce asigură funcții de bază
ale unui guvern (Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Apărării etc.); (2) Ministere ce asigură funcții
economice (Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor, Ministerul Fondurilor Europene etc.); (3) Ministere ce
acoperă domeniul Infrastructurii (Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului, Ministerul Energiei etc.); (4)
Ministere ce asigură funcții socio-culturale (Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul Educației
Naționale, Ministerul Sănătății etc.). Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați:
https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_natadmin_1.pdf
www.poca.ro
278
Chiar dacă a înregistrat o tendință descendentă în ultimii cinci ani, proporția femeilor membre
(judecătoare) în Curtea Supremă de Justiție este net superioară celei europene, situându-se la
nivelul de 77,7% în 2019 față de 41,9% media europeană (figura 54).
În ceea ce priveşte alte aspecte ale domeniului participare la decizie, disparitățile de gen prezintă
o imagine mai nuanțată, cu unele tendinţe pozitive în perioada analizată. Numărul femeilor în
rândul administratorilor ne-executivi ai marilor companii cotate la bursă a înregistrat o tendință
ascendentă în perioada 2014-2019, proporția acestora în 2019 fiind de 14,4%, procent care
reprezintă însă mai puţin de jumătate din media europeană. Această tendință ascendentă o
regăsim și în cazul femeilor în rândul directorilor executivi (CEO) ai marilor companii cotate la
bursă, însă procentele rămân foarte scăzute, doar 6,9% dintre directorilor executivi erau în 2019
femei (figura 56).
Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale angajaţilor
și angajatorilor (figura 57 și figura 58) a crescut în perioada analizată, mai puternic în cazul
structurilor angajatorilor. Din nou, procentele sunt relativ mici și ne situează mult sub media
europeană.
4.6.2 Strategii, exemple de bune practici și măsuri prioritare din

domeniul participării la decizie din perspectiva egalității de gen

În ceea ce privește participarea la decizii, Angajamentul strategic 2016-2019 propune:
1.continuarea eforturilor de a îmbunătăți echilibrul de gen în pozițiile de conducere în sectorul
economic, în special în rândul directorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă (cel puțin 40
% din sexul subreprezentat); 2. îmbunătățirea echilibrului de gen în rândul directorilor executivi
din marile societăți cotate la bursă și în pepinierele de talente; 3. îmbunătățirea colectării datelor
și a echilibrului de gen în pozițiile decizionale din organisme de cercetare; 4. îmbunătățirea
echilibrului de gen în procesul decizional politic și în viața publică, inclusiv în domeniul
sportului. Aceste obiective au un grad variat de relevanță pentru România, însă niciunul
dintre acestea nu acoperă direct problema reprezentării de gen la cel mai înalt nivel decizional,
unde decalajul față de media europeană rămâne cel mai semnificativ.
În contextul obiectivului care vizează egalitatea de gen inclus în inițiativa Aria Europeană de
Cercetare (obiectivul 2.4), datele analizate indică faptul că proporția femeilor membre în
structurile decizionale ale organizațiilor pentru finanțarea cercetării este superioară celei
europene (tabel 165), însă nicio femeie nu face parte din cele mai înalte structuri decizionale ale
www.poca.ro
279
Academiei Române276. Aici subliniem că Angajamentul strategic 2016-2019 stabiliește ca
măsură prioritară promovarea schimbărilor instituționale la nivelul organizațiilor de cercetare
pentru a elimina obstacolele existente în calea egalității de șanse între femei și bărbați, precum și
implicarea în toate aceste organizații pentru a pune în aplicare planuri privind egalitatea de șanse
între femei și bărbați.

domeniul participarea la decizie
1. În ciuda creșterii numărului de femei reprezentante în Parlament, reprezentarea femeilor în
instituțiile decizionale locale este în continuare redusă. În 2016, a fost inițiată o Propunere
legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a
Camerei Deputaților, precum şi pentru organizarea şi funcționarea Autorității Electorale
Permanente. Proiectul de lege a propus modificarea art. 52 din această lege cu includerea
expresă a măsurii implementării unei cote de gen minime de 30% atât pentru femei, cât și pentru
bărbați, care să constituie o condiție pentru validarea listelor de candidați în cadrul alegerilor
parlamentare277. Considerăm necesară continuarea demersurilor pentru implementarea acestei
propuneri precum și respectarea recomandărilor Comitetului CEDAW în privința participării
echitabile la decizii.
2. În vederea identificării cauzelor decalajelor de gen semnalate pe parcursul analizei domeniului

participarea la decizie, considerăm necesară realizarea unor cercetări care să includă
colectarea de date privind: a. Participarea femeilor în proiecte de cercetare și inovare
(indiferent de sursa finanțării); b. Echilibrul de gen în mediul privat – participarea
femeilor la nivelurile intermediare și de management.

nivelului egalității de gen în domeniul participării la decizie.
Având în vedere subreprezentarea frapantă a femeilor în Consiliul universității Siauliai din
Lituania278, au fost elaborate Tactica și strategia electorală a Consiliului pentru a încuraja o
reprezentare echilibrată între genuri. Aceasta a cuprins mai multe activități care au avut scopul
de a împuternici candidatele să participe la alegerile pentru Consiliul universității, cum ar fi:
276
Vezi și analiza realizată în cadrul capitolului 3 – secțiunea Egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați în domeniul educației.
277
Analiza detaliată se regăsește în cadrul capitolului 3.
278
mainstreaming/good-practices/lithuania/council-election-strategy-siuliai-university-council-election
www.poca.ro
280
comunicarea cu cel mai înalt personal de conducere din universitate prin întâlniri formale;
consultarea avocatului universității despre posibilele modalități de reprezentare a femeilor la
alegerile Consiliului; participarea la pregătirea regulamentelor electorale etc.
De asemenea, procedurile electorale actuale din cadrul Universității Ghent din Belgia279 solicită
reprezentarea echilibrată între sexe a 40/60% a membrilor săi, fiind necesar ca facultățile să aibă
cel puțin un bărbat și o femeie candidată la alegeri.
Partidul Laburist din Malta280 a optat pentru o abordare ce promovează egalitatea de gen la
nivelul partidului, bazată pe patru direcții, care vizează cote, structuri de partid, dezvoltarea
capacității și creșterea conștientizării. Modificările au ținut de faptul că a introdus o cotă
voluntară de 20% pentru femei pe listele electorale și o cotă de 1/3 în cadrul executivului său
național, a organizat un program de instruire la Bruxelles, a elaborat comunicate de presă și
articole și a organizat vizite și seminarii.
Pe de altă parte, în 2007, Spania281 a adoptat o lege care obligă partidele politice să includă cel
puțin 40% dintre femei pe toate listele pentru fiecare alegeri. Două caracteristici sunt esențiale
pentru eficacitatea acesteia: în primul rând, măsura include sancțiuni eficiente - listele
neconforme sunt respinse; în al doilea rând, pentru a împiedica situația în care femeilor să le fie
alocate în mod sistematic locuri neeligibile (în partea de jos a listei), cota de 40% se aplică nu
numai listei în ansamblu, ci și fiecărui grup de cinci candidați.
Mai mult, în Croația282 partidele politice au fost obligate legal încă din 2008 să includă cel puțin
40% din fiecare sex în listele lor electorale - însă această cotă este larg ignorată. Campania Stup
srama, condusă de organizația feministă CESI, numește și rușinează acele partide politice care
persistă în ignorarea acestei legislații privind egalitatea, prin instituirea „stâlpilor rușinii” pe
străzi în timpul fiecărei campanii electorale, gestionând, de asemenea, un site web care publică
cele mai grave exemple de discursuri sexiste sau discriminatorii din partea politicienilor și a altor
persoane publice și, în fiecare lună, oferă publicului șansa de a vota pentru cei mai scandaloși
dintre ei.
279
mainstreaming/good-practices/belgium/new-election-procedure-board-ghent-university
280
mainstreaming/good-practices/malta/party-strategy-increase-womens-political-representation
281
mainstreaming/good-practices/spain/electoral-quotas-work
282
mainstreaming/good-practices/croatia/political-parties-pillory
www.poca.ro
281
În Germania283 au fost luate diferite măsuri pentru favorizarea participării femeilor în politică,
printre care: acordarea Premiul Helene Weber, în valoare de 10.000 €, pentru 15 politiciene la
fiecare rundă (până în prezent, 45 de laureate au fost premiate și formează o rețea națională de
politiciene la nivel local); realizarea unei scheme de mentorat de nouă luni pentru femeile care
doresc să intre în politica locală (până în prezent, acesta a susținut 107 femei, care au beneficiat
de activități, inclusiv shadowing, seminarii privind prezentarea profesională, motivația,
feedback-ul, rețelele și politica) și activități locale realizate de câștigătoare, pentru promovarea
participării femeilor în politică.
4.6.3 Date statistice în domeniul participării la decizie

4.6.3.1 Participarea la decizie în politică
Participarea la nivel local

Figura 45: Proporția femeilor primar, la nivel național și european (2015-2019)
14,8% 14,9% 15,4%
4,3% 4,5% 4,5%
2015 2017 2019
Sursa: EIGE [pdt_wmid_locpol]

UE28 România
Figura 46: Proporția femeilor membre în consiliile locale, la nivel național și european (2017-2019)
32,1% 32,6%
12,4% 12,4%
2017 2019
Sursa: EIGE [pdt_wmid_locpol]
UE28 România
283
mainstreaming/good-practices/germany/women-power-politics-helene-weber-kolleg
www.poca.ro
282
Participarea la nivel județean
Figura 47: Proporția femeilor președinte de Consiliul Județean/ structură decizională regională, la nivel
21,1% 21,5% 22,2% 21,5%

19,6%
13,8%
4,8% 4,8% 4,8% 4,8%

0,0% 0,0%
2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 România
Sursa: EIGE [pdt_wmid_regall]
Figura 48: Proporția femeilor membre în Consiliul Județean/structuri decizionale regionale, la nivel
32,6% 32,8% 33,3% 33,3% 33,4%

31,9%
16,3% 16,9% 17,5% 17,5%

15,1% 15,3%
2014 2015 2016 2017 2018 2019
UE28 RO
Sursa: EIGE [pdt_wmid_regall]
Tabelul 154: Proporția femeilor membre în Consiliul Județean, pe regiuni de dezvoltare (2014-2019)
Regiunea de dezvoltare 2014 2015 2016 2017 2018 2019
BUCURESTI-ILFOV 18,2% 20,1% 16,8% 19,5% 21,0% 21,0%
SUD-MUNTENIA 16,5% 16,9% 17,6% 19,9% 20,7% 20,7%
SUD-VEST OLTENIA 18,2% 16,0% 21,3% 18,2% 18,7% 18,7%
NORD-EST 11,9% 12,7% 16,8% 16,3% 17,7% 17,7%
NORD-VEST 15,2% 14,8% 15,5% 16,2% 16,8% 16,8%
VEST 13,9% 14,5% 13,7% 14,6% 15,9% 15,9%
SUD-EST 17,9% 19,0% 14,4% 15,8% 15,6% 15,6%
CENTRU 10,6% 10,8% 14,6% 13,5% 13,5% 13,5%
TOTAL 15,1% 15,3% 16,3% 16,9% 17,5% 17,5%
Sursa: Prelucrarea datelor la nivel de județe furnizate de EIGE [pdt_wmid_region]
www.poca.ro
283
Tabelul 155: Numărul de persoane în structuri decizionale locale și regionale, pe sexe (2019)
Nivel Local
Primari 3,050 136 3,186
Membri consilii locale 35,231 4,989 40,220
Nivel Regional
Președinți consilii județene 40 2 42
Membri consilii județene 1,193 253 1,446
Sursa: EIGE [pdt_wmid_locpol și pdt_wmid_regall]
Participarea la nivel național
Figura 49: Proporția femeilor în Parlament, la nivel național și european (2014-2019)
29,8% 30,6% 30,9%

27,2% 28,0% 28,2%
19,1% 19,6% 19,6%
11,9% 12,1% 12,0%
2014 2015 2016 2017 2018 2019
UE28 RO
Sursa: EIGE [pdt_wmid_natparl]
Figura 50: Proporția femeilor în Parlamentul României, la nivelul Camerei Deputaților și Senat (2014-
2019)
21,3% 21,9% 21,9%
13,7% 13,9% 14,2% 14,0% 14,0% 14,0%
7,6% 7,9% 7,1%
2014 2015 2016 2017 2018 2019

Camera Deputaților Senat
Sursa: EIGE [pdt_wmid_natparl]
www.poca.ro
284
Tabelul 156: Proporția femeilor membre în Birouri Parlamentare, la nivel național și european (2017-
2019)
2017 2019
Camera Deputaților/ Camera Inferioară a Parlamentului
UE 28 29,7% 32,5%
România 15,4% 15,4%
Senat/ Camera Superioară a Parlamentului
UE 28 28,6% 31,7%
România 7,7% 30,8%
TOTAL (Ambele camere ale Parlamentului
UE 28 29,4% 32,2%
România 11,5% 23,1%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_parlbur]
Tabelul 157: Proporția femeilor membre în Comisii Parlamentare, la nivel național și european (2017-
2019)
2017 2019
UE 28 31,5% 31,7%
România 22,4% 22,9%
UE 28 31,2% 33,0%
România 14,4% 13,6%
UE 28 31,5% 32,1%
România 19,4% 19,5%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_parlcom]
www.poca.ro
285
Tabelul 158: Proporția femeilor președinte de Comisii Parlamentare, la nivel național și european
(2017-2019)
2017 2019
UE 28 28,0% 31,2%
România 19,0% 14,3%
UE 28 20,2% 22,6%
România 13,6% 9,1%
UE 28 26,2% 29,4%
România 16,3% 11,6%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_parlcom]
Figura 51: Proporția femeilor în Guvern, la nivel național și european (2014-2019)

32,2% 32,4% 30,4%
26,9% 27,2% 28,0%
29,7%
26,6% 26,2% 26,3%
20,2% 20,1%
2014 2015 2016 2017 2018 2019
UE28 RO
Sursa: EIGE [pdt_wmid_natgov]
Participarea la nivelul structurilor europene
Figura 52: Proporția femeilor în Parlamentul European, la nivel național și european (2014-2019)
36,8% 36,9% 37,3% 36,8% 36,4% 36,0%
28,1% 28,1% 28,1% 28,1% 28,1% 28,1%
2014 2015 2016 2017 2018 2019

UE28 RO
Sursa: EIGE [pdt_wmid_euparl]
www.poca.ro
286
Tabelul 159: Proporția femeilor membre în comitete europene, la nivel național și european (2019)
2019
Comitetul European al Regiunilor
UE 28 20,8%
România 6,7%
Comitetul Economic și Social European
UE 28 28,2%
România 6,7%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_eucom]
4.6.3.2 Participarea la decizie în administrația publică
Figura 53: Proporția femeilor în administrația publică centrală, la nivel național și european (2014-
2018)
52,4% 53,4%
51,7% 51,9%
49,6%
41,7% 41,7%
40,4%
38,1% 39,2%
2014 2015 2016 2017 2018
UE28 RO
Sursa: EIGE [pdt_wmid_natadmin]
Tabelul 160: Proporția femeilor în administrația publică centrală din România, după funcțiile
guvernamentale ale ministerelor (clasficarea BEIS) (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
Funcții de bază 47,2% 48,0% 51,3% 43,2% 36,8%
Funcții economice 54,6% 56,5% 59,3% 61,9% 60,1%
Funcții infrastructură 50,7% 46,3% 44,3% 47,1% 47,8%
Funcții socio-culturale 62,7% 56,3% 56,0% 52,3% 58,8%
TOTAL 52,4% 51,7% 53,4% 51,9% 49,6%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_natadmin]
www.poca.ro
287
4.6.3.3 Participarea la decizie în sistemul de justiție
Figura 54: Proporția femeilor membre (judecătoare) în Curtea Supremă de Justiție, la nivel național și
84,6% 84,1% 84,1% 84,0%

80,5% 77,7%
39,5% 42,4% 41,5% 41,9%

37,0% 38,6%
2014 2015 2016 2017 2018
UE28 RO
Sursa: EIGE [pdt_wmid_natcrt_supcrt]
Tabelul 161: Distribuția de gen a personelor cu funcții de conducere pentru cele mai importante
instituții din sistemul de justiție (2014-2019)
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Președinte Curtea Supremă de Justiție

Masculin
Feminin      
Procuror General al României
Masculin      
Feminin
Predinte Curtea Constituțională
Masculin      
Feminin
Sursa: EIGE [pdt_wmid_natcrt_supcrt, pdt_wmid_natcrt_concrt, pdt_wmid_natcrt_pubpros]
www.poca.ro
288
4.6.3.4 Participarea la decizie în domeniul afacerilor și finanțelor
Figura 55: Proporția femeilor în rândul administratorilor ne-executivi ai marilor companii cotate la
bursă, la nivel național și european (2014-2019)
29,1% 30,4%
25,8% 27,4%
23,9%
21,2%
14,4%
10,6% 10,9% 9,4% 10,5% 10,6%
2014 2015 2016 2017 2018 2019
UE28 RO
Sursa: EIGE [pdt_wmid_comp]
Figura 56: Proporția femeilor în rândul directeorilor executivi (CEO) ai marilor companii cotate la
bursă, la nivel național și european (2014-2019)
33,3%
22,2% 22,2%
18,2%
15,4%
13,3%
4,0% 5,5% 5,5% 6,9%

3,3% 6,4%
2014 2015 2016 2017 2018 2019
UE28 RO Sursa: EIGE [pdt_wmid_comp]
Tabelul 162: Proporția femeilor în structurile decizionale ale Băncii Centrale, la nivel național și
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Membrii în structurii decizionale
UE 28 17,4% 20,3% 20,0% 20,1% 20,9% 25,2%
România 11,1% 11,1% 11,1% 11,1% 11,1% 11,1%
Vice-Guvernatori ai Băncii Centrale
UE 28 19,6% 19,6% 23,1% 18,4% 19,6% 25,5%
România 0% 0% 0% 0% 0% 0%
Guvernatori ai Băncii Centrale
UE 28 3,6% 3,6% 3,6% 3,6% 3,6% 3,6%
România 0% 0% 0% 0% 0% 0%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_centbnk]
www.poca.ro
289
4.6.3.5 Participarea la decizie în domeniul dialogului social
Figura 57: Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale
angajaților, la nivel național și european (2014-2019)
27,8% 28,2% 28,4%
13,8% 14,7%
12,9%
2014 2016 2018

UE28 RO
Sursa: EIGE [pdt_wmid_socp_nat]
Figura 58: Proporția femeilor membre în cea mai înaltă structură decizională din organizații ale
angajatorilor, la nivel național și european(2014-2019)
15,6% 16,4%
14,1%
13,8%
10,8%
8,3%
2014 2016 2018
UE28 RO
Tabelul 163: Proporția femeilor în cea mai înaltă poziție de conducere (șef executiv) a organizațiilor
pentru dialog social284, la nivel național și european(2014-2018)
2014 2016 2018
Organizații ale angajaților
UE 28 19,4% 22,7% 23,7%
România 0,0% 0,0% 0,0%
Organizații ale angajatorilor
UE 28 20,5% 18,9% 17,3%
România 11,1% 0,0% 12,5%
284
Listele organizațiilor incluse în analiză de EIGE pot fi consultate aici:
https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_socp_nat_1.pdf,
https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_socp_nat_2.pdf
www.poca.ro
290
4.6.3.6. Participare la decizie în domeniul științei și cercetării
Tabelul 164: Proporția femeilor în structurile decizionale ale academiilor de știință, la nivel național 285
și european (2017-2019)
2017 2019
Membre în cea mai înaltă structură
decizională
UE 28 21,6% 25,9%
România 0,0% 0,0%
Președinte al academiei
UE 28 15,5% 15,3%
România 0,0% 0,0%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_acadsci]
Tabelul 165: Proporția femeilor membre în structurile decizionale ale organizațiilor pentru finanțarea
cercetării, la nivel național286 și european (2018-2019)
2018 2019
UE 28 38,8% 39,3%
România 44,9% 44,9%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_acadsci]
4.6.3.7 Participarea la decizie în domeniul sportului

Tabelul 166: Proporția femeilor membre în structurile decizionale ale Comitetelor Olimpice Naționale,
la nivel național și european (2019)
2019
UE 28 20,7%
România 36,8%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_sp_nat_noc]
285
În contextul național, datele se referă la structurile decizionale din cadrul Academiei Române.
286
În contextul național, datele se referă la structurile decizionale din cadrul Ministerului Cercetării și Inovării.
www.poca.ro
291
Tabelul 167: Proporția femeilor în structuri decizionale ale federațiilor naționale, pentru sporturile
olimpice cu cea mai mare finanțare287, la nivel național și european (2018)
2018
Membre în cea mai înaltă structură decizională
UE 28 17,8%
România 20,9%
Șef executiv
UE 28 23,6%
România 40,0%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_sp_nat_fed_fnd]
Tabelul 168: Proporția femeilor în structuri decizionale ale federațiilor naționale, pentru sporturile
olimpice cu cea mai mare popularitate288, la nivel național și european (2018)
2015 2018
Membre în cea mai înaltă structură
decizională
UE 28 13,6% 16,1%
România 10,6% 12,2%
Șef executiv
UE 28 16,5% 19,7%
România 0,0% 20,0%
Sursa: EIGE [pdt_wmid_sp_nat_fed_pop]
287
Lista federațiilor pentru sporturile olimpice cu cea mai mare finanțare, incluse în analiză de EIGE la nivelul
României poate fi consultată aici: https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_nat_fed_fnd.pdf
288
Lista federațiilor pentru sporturile olimpice cu cea mai mare popularitate, incluse în analiză de EIGE la nivelul
României poate fi consultată aici: https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_nat_fed_pop.pdf
www.poca.ro
292
4.7. VIOLENȚA DOMESTICĂ ȘI VIOLENȚA DE GEN

disparități ale situației femeilor și bărbaților în domeniul violenței
domestice și violenței de gen
Fenomenul violenței pe criteriul de gen împotriva femeilor este prezent la toate nivelurile vieții
sociale, atât în spațiul public, cât și în sfera privată, cu consecințe grave asupra victimelor, pe
termen scurt și pe termen lung și, uneori, pe parcursul mai multor generații 289. Violența
împotriva femeilor, sub toate formele ei, încalcă sau restrânge exercițiul deplin al celorlalte
drepturi. În Români,a înțelegerea pe deplin la nivel guvernamental a necesității implementării
prevederilor Convenției de la Istanbul cuplate cu activitățile organizațiilor non-
guvernamentale290 care au condus la conștientizarea publică a gravității fenomenului violenței
domestice și de gen au generat în perioada analizată o serie de evoluții pozitive în România.
Alături de aspectele redate în cadrul capitolului 3 care vizează evoluția cadrului legislativ
național privind prevenirea și combaterea violenței pe criterii de gen, menționăm în cele ce
urmează unele tendințe care rezultă din analiza datelor statistie. Precizăm că, datorită
289
Strategia Consiliului Europei privind Egalitatea de Gen 2018-2023, Obiectivul strategic nr. 2 - Prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice.
290
Menționăm aici activitatea desfășurată de organizațiile din cadrul Rețelei pentru prevenirea și combaterea
violenței împotriva femeilor.
www.poca.ro
293
complexității fenomenului violenței de gen și violenței domestice, descrierea narativ-
sintetică de mai jos este completată mai mult decât în cazul altor domenii prin analiza
realizată în cadrul capitolului 3.
Numărul de inculpați trimiși în judecată pentru fapte privind violența domestică și violența de
gen, la nivel național, în perioada 2014-2018, a cunoscut o fluctuație semnificativă, de la
maximul de 2.455 de persoane trimise în judecată în 2015 la minimul atins în 2018 de 1.843
persoane (datele cumulează faptele de violență domestică și viol – tabel 170). Datele statistice
furnizate de ANES indică faptul că numărul de victime ale violenței domestice care au beneficiat
de servicii sociale la nivel național a crescut în perioada 2014-2018; în 2018 – 10.861 copii,
2.149 femei și 172 bărbați au apelat la astfel de servicii (tabel 169). Acestora le-au fost oferite
43.197 servicii sociale, respectiv consiliere primară (10.495), consiliere socială (8.216),
consiliere psihologică (6.763), consiliere juridică (3.989), mediere (1.129), reprezentare în
instanță (1.067), asistență socială (3.990), asistență medicală și îngrijire (1.971), decontare
certificat medico-legal (125), găzduire (2.600) și măsuri de protecție socială (2.852)291.
Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen, la nivel național
(2014-2016) au înregistrat o evoluție pozitivă. Conform EIGE, România îndeplinește la nivel
formal angajamentele asumate în urma ratificării Convenției de la Istanbul, respectiv există o
linie națională de asistență telefonică dedicată victimelor violenței domestice și de gen, gratuită
și care funcționează cu program 24 de ore din 7 zile, și au fost înființate centre de găzduire și
asistență pentru femei (însă numărul acestora nu acoperă în continuare necesarul estimat).
4.7.2 Strategii, exemple de bune practici și măsuri prioritare din

domeniul violenței domestice și de gen de din perspectiva egalității
de gen

Armonizarea legislației naționale cu prevederile Convenției de la Istanbul a constituit o prioritate
în plan legislativ, contribuind substanțial la consolidarea legislației naționale în domeniul
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și al prevenirii și combaterii violenței
domestice. Ca urmare directă a ratificării Convenției de la Istanbul, în perioada 2014-2019 au
fost dezvoltate strategii specifice pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva
femeilor și a violenței domestice – cea mai recentă (și actualmente în vigoare) fiind Strategia
291
Date furnizate de către ANES în vederea completării analizei diagnostic.
www.poca.ro
294
naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și
prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 ( HG nr. 356/2019).
Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019

(Comisia Europeană) menționează ca obiective prioritare în ceea ce privește violența de gen și
violența domestică:
1. Continuarea punerii în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor și a legilor

privind ordinele europene de protecție, în special pentru a garanta accesul la protecție și
sprijin pentru cei expuși violenței bazate pe gen.
2. Îmbunătățirea în continuare a disponibilității, a calității și a fiabilității datelor privind
violența prin intermediul colaborării cu Eurostat, Institutul European pentru Egalitatea de
Șanse între Femei și Bărbați și Agenția pentru Drepturi Fundamentale; de asemenea,
continuarea colectării de date comparabile cu privire la violența bazată pe gen în sport,
prin intermediul unui studiu specific.
3. Continuarea acțiunilor specifice pentru a stopa toate formele de violență bazată pe gen și
sensibilizarea opiniei publice. Această dimensiune a fost vizată și prin Inițiativa
Spotlight, proiect comun UE și ONU în cadrul ODD (vezi descrierea sa în cadrul
secțiunii 2.2).
4. Continuarea promovării schimbării de atitudine și de comportament prin intermediul unor
activități de sensibilizare, inclusiv activități adecvate pentru a marca Ziua internațională
de toleranță zero față de mutilarea genitală a femeilor (6 februarie) și Ziua internațională
pentru eliminarea violenței împotriva femeilor (25 noiembrie).

domeniul violenței de gen și violenței domestice
Măsurile pe care le prezentăm reies din analiza coroborată a datelor statistice prezentate și a
elementelor prezentate în cadrul capitolului 3 și au rolul de a completa măsurile prevăzute deja
în Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați
și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021.
1. Nevoia de a îmbunătăți sistemul de colectare a datelor privind violența domestică și

violența de gen. Datele statistice oficiale existente la momentul de față includ doar cazurile în
care victimele contactează autoritățile pentru a reclama faptele petrecute sau pentru a accesa
servicii sociale de protecție. Monitorizarea implementării legislației în domeniu (în special în
ceea ce privește aplicarea ordinului de protecție și ordinul de protecție provizoriu).
www.poca.ro
295
2. Lipsa unor date actualizate privind prevalența fenomenului. Ultimul sondaj aplicat unui
eșantion reprezentativ de femei și ce permite comparații cu alte state europene a fost efectuat în
2012 (Fundamental Rights Agency).
3. Formarea/instruirea tuturor categoriilor de profesioniști cu responsabilități în domeniul

violenței domestice și violenței împotriva fetelor și femeilor, care să vizeze, în principal,
îmbunătățirea capacității de intervenție a mecanismelor interinstituționale și dezvoltarea
cooperării instituțiilor responsabile la nivel local.
4. Finanțarea serviciilor sociale pentru victimele violenței domestice și de gen și, în special, a
celor în regim rezidențial.
5. Identificarea obstacolelor cu care se confruntă victimele violenței domestic sau de gen în

ceea ce priveşte accesul la servicii sociale sau accesul la justiţie, acestea fiind dificile în
special pentru unele categorii vulnerabile292.
6. Sprijin pentru continuarea implementării prevederilor Convenției de la Istanbul. Analiza

rezervelor formulate prin intermediul Legii nr. 30/2016 și identificarea unor soluții legislative.
7. Susținerea și dezvoltarea serviciilor integrate în funcție de nevoile individuale (sprijin

multi-dimensional, ex: locuință, loc de muncă, educație, consiliere etc) pentru victimele violenței
domestice.
8. Introducerea noțiunilor privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și combaterea

stereotipurilor de gen în procesul educațional prin accelerarea reformei manualelor școlare
și a ariei curriculare.
9. Integrarea perspectivei intersecționale în ceea ce privește violența de gen și violența

domestică, dat fiind faptul că o serie de cercetări atrag atenția asupra faptului că violența
împotriva unor femei vulnerabile este în continuare sub-raportată293. Violența împotriva femeilor
rome a constituit o preocupare în special a organizațiilor non-guvernamentale294, care au atras
292
293
Aldridge, Jo. 2013. Identifying the Barriers to Women's Agency in Domestic Violence: The Tensions between
Women's Personal Experiences and Systemic Responses. Social Inclusion. Vol. 1, No. 1. Disponibil:
https://www.cogitatiopress.com/socialinclusion/article/view/109; Fundamental Rights Agency, „Adressing forced
marriage in the EU: legal provisions and promising practices” 2014; Fundamental Rights Agency (Violence against
women: an EU-wide survey, 2012) Sărăcia și ocuparea forței de muncă: situația romilor în 11 state membre ale UE,
2016.
294
www.poca.ro
296
atenția asupra intersecției acestui fenomen cu alte forme de discriminare ale femeilor rome (lipsa
independenței economice, stereotipurile prevalente, discriminarea semnalată în raport cu
instituțiile statului). Acesta este și cazul altor grupuri vulnerabile, precum comunitatea LGBTQ,
în cazul căreia cele mai expuse sunt persoanele trans, urmate de femei, apoi bărbați, conform
Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene295. Considerăm necesară integrarea
unei perspective intersecționale în cadrul măsurilor care vizează combaterea și prevenirea
violenței domestice și de gen296.
10. Adoptarea unei Strategii naționale pentru prevenirea şi combaterea violenței sexuale
care să cuprindă măsuri specifice privind prevenirea și protecția victimelor acestui fenomen.
11. Campanii de informare, educare și conștientizare destinate atât victimelor violenței

domestice și de gen, cât și profesioniștilor din domeniu și publicului larg.
12. Întărirea capacității de intervenție a polițiștilor în domeniul violenței domestice și de gen,

în sensul asigurării unor soluții tehnice moderne pentru probarea faptelor de violență domestică
și de gen.

nivelului egalității de gen în domeniul combaterii și prevenirii violenței
domestice și de gen
Compania Netlight din Finlanda297 are o politică de combatere a hărțuirii (ca de exemplu, glume
derogatorii care pot fi jignitoare sau dăunătoare, generalizarea enunțurilor și disprețuirea
atitudinilor și a utilizării limbajului, prezența sau difuzarea de imagini sau link-uri cu conținut
pornografic, rasist ori alt conținut discriminatoriu, alte acțiuni care degradează sau ridiculizează
ori sunt percepute ca o insultă a angajatului) și un grup intern care dezvoltă continuu noi
inițiative pentru promovarea egalității.
Asociația ARAMP pentru Prevenirea, Reintegrarea și Îngrijirea Femeilor Prostituate din

Spania298 își propune eliberarea femeilor victime ale traficului de persoane pentru exploatare
sexuală din situația lor de violență și sărăcie asociată, pentru a permite integrarea lor deplină în
295
Agenția pentru Drepturi Fundamentale,EU LGBT Survey 2014, https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-eu-
lgbt-survey-main-results_tk3113640enc_1.pdf, pg. 55-78
296
Menționăm că sublinierea dificultăților cu care se confruntă femeile cu altă orientare sexuală nu reprezintă
punctul de vedere ANES.
297
mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective
298
mainstreaming/good-practices/spain/step-step-pathway-rescuing-women-modern-day-slavery
www.poca.ro
297
societate și pe piața muncii (prin identificarea femeilor; sprijinirea lor în spații sigure; furnizarea
de sprijin a acestora înainte de angajare, permițându-le să adopte posibilități de formare și
angajare).
Suedia299 reprezintă un exemplu de bună practică în ceea ce privește reducerea fenomenelor de

violență de gen prin Consiliul Național Suedez pentru Prevenirea Criminalității, o agenție din
subordinea Ministerului de Justiție care acționează încă din 1974 pentru reducerea criminalității
și îmbunătățirea nivelului de siguranță în societate, prin colectarea de date privind violul,
constrângerea sexuală, abuzul sexual etc., molestarea sexuală, încălcarea gravă a integrității
femeii /încălcarea brută a integrității - versiunea neutră de gen și persecuția ilegală - hărțuirea și
discriminarea, de cunoștințe cu privire la criminalitatea și activitatea de prevenire a criminalității
Unitatea interdepartamentală pentru protecția femeilor împotriva violenței și pentru combaterea

traficului de persoane (MIPROF) a fost creată în Franța300 în ianuarie 2013, și este atașată
Ministerului francez responsabil pentru drepturile femeilor. MIPROF are rolul de a îmbunătăți
cunoștințele globale despre violența asupra femeilor în Franța, de a dezvolta programe de
instruire pentru profesioniștii care se ocupă de femeile victime ale violenței și de a coordona
acțiunile împotriva traficului de persoane la nivel național.
Un alt exemplu asemănător este cel din Danemarca301, unde poliția colectează din 2001 date
complete la nivel național cu privire la toate infracțiunile raportate de poliție, care sunt
înregistrate cu un număr unic de caz, ce indică biroul de poliție dat, infracțiunea raportată cu
referire la codul penal național, numărul individual de caz, numărul personal individual al
presupusului făptuitor, cât și cel al victimei raportate. Publicul are acces la sumarizarea acestor
date prin intermediul site-ului web Statistici Danemarca, ce prezintă date privind infracțiunile
specifice anuale și trimestriale raportate, distribuția regională, vârsta și sexul presupusului
infractor și al victimei raportate, precum și o imagine de ansamblu asupra rezultatelor judiciare
ale cazurilor raportate (de exemplu procesul, hotărâri de respingere, sentințe).
Tot în Danemarca302 există un sistem de monitorizare a adăposturilor, Ministerul Afacerilor

Sociale și Internelor fiind responsabil de colectarea datelor privind toate contactele cu
299
violence/good-practices/sweden/police-and-justicial-administrative-data
300
violence/good-practices/france/miprof-crime-and-criminal-justice-statistics
301
violence/good-practices/denmark/police-report-cases
302
violence/good-practices/denmark/nationwide-registration-women-shelters
www.poca.ro
298
adăposturile (48 la număr, situate în toate regiunile Danemarcei) pentru femeile expuse violenței
partenerilor, în cooperare cu Organizația Națională a Adăposturilor (LOKK).
Baza de date Rape Crisis Network Ireland (RCNI) este o bază de date on-line din Irlanda303,
care permite serviciilor de violență sexuală non-statutare autorizate din Irlanda să înregistreze
informații anonime cu privire la nevoile specifice și utilizarea serviciilor de către utilizatorii
individuali ai serviciilor. Datele permit serviciilor individuale și RCNI să genereze o gamă largă
de rapoarte despre utilizarea serviciilor la nivel local și național, cât și despre caracteristicile și
situația utilizatorilor serviciilor în legătură cu violența sexuală, astfel că sistemul oferă o sursă de
date unică, deoarece aproape două treimi din aceste date se referă la cazuri de violență sexuală
care nu au fost raportate (în timp ce serviciile se ocupă de cei cu vârsta de 14 ani și mai mult,
poate că violența sexuală a avut loc la orice vârstă).
În Portugalia304 a fost dezvoltat un model integrat de intervenție asupra violenței interpersonale

de-a lungul ciclului de viață, HAGVLC (coordonat de Direcția Generală a Sănătății) care își
propune să prevină violența interpersonală, în special violența în familie, violența de întâlnire,
violența împotriva persoanelor în vârstă, violența viciară și traficul de persoane.
Începând cu 2002, monitorul de omucideri din Finlanda305 (FHM) a fost întreținut de Institutul
de Criminologie și Politică Juridică (Universitatea din Helsinki), Consiliul Național de Poliție și
Unitatea de Cercetare a Colegiului Poliției, cu scopul de a monitoriza fenomenul omucideri, de a
crea o bază de date pentru cercetări în profunzime și de a servi prevenirea criminalității și
orientarea prevenirii criminalității (incluzând informații despre motive ale crimei, cum ar fi
răzbunarea, încheierea unei relații violente, certurile domestice și infracțiunea legată de onoare).
303
violence/good-practices/ireland/rape-crisis-network
304
violence/good-practices/portugal/health-action-gender-violence-and-life-cycle-hagvlc
305
violence/good-practices/finland/finnish-homicide-monitor-fhm
www.poca.ro
299
4.7.3 Date statistice privind violența domestică și de gen.
4.7.3.1 Statistica oficială privind violența domestică și violența de gen
Tabelul 169: Numărul de victime ale violenței domestice care au beneficiat de servicii sociale, la nivel
2014 2015 2016 2017 2018
Copii 9698 10258 10798 11034 10861

Femei 1623 1910 2056 1927 2149
Bărbați 277 105 165 141 172
Total 11598 12273 13019 13102 13182
Sursa: ANES, Raport de Monitorizare 2018
Tabelul 170: Numărul de inculpați trimiși în judecată pentru fapte privind violența domestică și
violența de gen, la nivel național (2014-2018)
2014 2015 2016 2017 2018
Inculpați trimiși în
judecată pentru fapte
1459 1938 1467 1491 1360
privind violența
domestică
Inculpaţi trimişi în
469 517 561 421 483
judecată pentru viol
Sursa: Ministerul Public, Raport anual de activitate (2014-2018)
Tabelul 171: Numărul de infracțiuni privind violența de gen soluționate sau declinate parchetului de
către Poliția Română (2017-2018)
2017 2018
Viol (art. 218 NCP) 862 887
Proxenetism (art. 213 NCP) 220 203
Sursa: IGPR, Statistica principalelor activități desfășurate de Poliția Română (2017, 2018)
www.poca.ro
300
4.7.3.2. Prevalența violenței domestice și a violenței de gen
Tabelul 172: Proporția persoanelor care cunosc femei sau bărbați victime ale violenței domestice, la
nivel național și european (2016)
Cunoașteți vreun bărbat sau vreo femeie care Victime Femei Victime Bărbați
a fost victima oricărei forme de violență de
gen? România UE28 România UE28
În cercul de prieteni sau familie 22,3% 22,4% 5,7% 7,0%
În vecinătatea dvs. sau în cartier 27,4% 17,8% 7,9% 5,3%
În locul unde lucrați sau studiați 8,7% 9,7% 3,0% 3,9%
Sursa: EIGE, date prelucrate din sondajul Eurobarometru 85.3
Tabelul 173: Prevalența violenței domestice și a violenței de gen în rândul femeilor, la nivel național și
european (2012)
Prevalența pe Prevalența în
parcursul vieții ultimele 12 luni
Prevalența violenței fizice și/ sau sexuale de către un partener intim
România 23,5% 6,1%
UE28 21,6% 4,2%
Prevalența violenței fizice și/ sau sexuale de către alte persoane decât partenerii intimi
România 13,6% 2%
UE28 21,9% 4,7%
Prevalența violului de către un partener intim
România 3,8% 1,4%
UE28 4,8% 0,9%
Prevalența violului de către alte persoane decât partenerii intimi
România 1,6% 0,1%
UE28 4,4% 0,5%
Sursa: EIGE, date prelucrate din FRA (Violence against women: an EU-wide survey, 2012)
www.poca.ro
301
4.7.3.3 Violența de gen la locul de muncă
Tabelul 174: Proporția persoanelor expuse la locul de muncă la comportamente din sfera violenței de
gen, la nivel național și european(2015)
În ultimele 12 luni, ați fost expus/ă la următoarele
Bărbați Femei
comportamente în timpul muncii?
Violență fizică
România 1,2% 0,4%
UE28 1,8% 2,1%
Avansuri de natură sexuală nedorite
România 0,6% 1,8%
UE28 0,9% 2,7%
Abuz verbal
România 9,3% 8,8%
UE28 11,3% 11,7%
Comportamente umilitoare
România 5,9% 6,5%
UE28 5,0% 6,2%
Amenințări
România 4,8% 2,5%
UE28 5,1% 3,6%
Bullying
România 3,0% 5,0%
UE28 4,3% 5,3%
Sursa: EIGE, date prelucrate din Eurofund (European Working Conditions Survey, 2015)
4.7.3.4. Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de

gen
Tabelul 175: Serviciile de sprijin pentru victimele violenței domestice și violenței de gen, la nivel
2014 2016
Existența serviciilor de sprijin
Existența unei linii naționale de asistență telefonică  
Existența unei linii naționale de asistență telefonică,
 
cu program 24 de ore din 7
Existența unei linii naționale de asistență telefonică
 
gratuită
Calitatea serviciilor de sprijin
Linia națională de asistență telefonică îndeplinește
 
standardul Convenției de la Istanbul
Rețeaua națională de centre de găzduire și asistență
X X
îndeplinește standardul Convenției de la Istanbul
Sursa: EIGE, date prelucrate din rapoartele WAVE (Women Against Violence Europe)
www.poca.ro
302
Tabelul 176: Principalii indicatori privind centrele de găzduire și asistență pentru femei, la nivel
2014 2016
Numărul de centre pentru femei
România 73 61
UE28 55 61
Numărul de paturi din centrele pentru femei
România 828 940
UE28 868 550
Proporția paturilor lipsă din centrele pentru femei (pentru atingerea standardului Convenției
de la Istanbul)
România 58% 52%
UE28 45% 48%
Sursa: EIGE, date prelucrate din rapoartele WAVE (Women Against Violence Europe)
Tabelul 177: Proporția persoanelor care au auzit de existența a cel puțin unui serviciu de sprijin pentru
femei victime ale violenței domestice, la nivel național și european (2016)
România UE28
Bărbați 19,0% 74,1%
Femei 23,9% 87,7%
Total 21,6% 81,0%
Sursa: EIGE, date prelucrate din sondajul Eurobarometru 85.3
www.poca.ro
303
4.7.3.5. Victime ale traficului de persoane
Figura 59: Distribuția numărului de victime ale traficului de persoane, în funcție de sex și vârstă (2014-
2018)
307 312
283 280
276 274
257 258
248
184 181 182
128
104
82
74
40 42
30
10
2014 2015 2016 2017 2018
Adulți (feminin) Minori (feminin) Adullți (masculin) Minori (masculin)
Sursa: ANITP [Analizele privind traficul de persoane 2014, 2015, 2016, 2017, 2018]
Tabelul 178: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de sex (2014-2018)

2014 2015 2016 2017 2018
Feminin 74,4% 66,3% 77,5% 76,4% 73,0%

Masculin 25,6% 33,8% 22,5% 23,6% 27,0%
Total 100% 100% 100% 100% 100%
Sursa: ANITP
www.poca.ro
304
Tabelul 179: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de mediul de rezidență (2014-
2018)
Rezidență 2014 2015 2016 2017 2018
Urban 41,1% 46,5% NA 48,7% 46,1%

Rural 58,9% 53,5% NA 51,3% 53,9%
Total 100% 100% 100% 100% 100%
Sursa: ANITP
Tabelul 180: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de nivelul de educație (2014-2017)
Nivel de educație 2014 2015 2016 2017
Cel mult școală gimnazială 66,4% 71,9% 72,1% 71,1%

32,4% 27,0% 26,1% 27,2%
liceal
Educație terțiară 1,2% 1,1% 1,9% 1,7%
Total 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

Sursa: ANITP
Tabelul 181: Distribuția victimelor traficului de persoane, în funcție de modul de exploatare (2014-
2018)
Mod de exploatare a
2014 2015 2016 2017 2018
victimelor
Sexuală 65,9% 56,6% 71,0% 68,6% 68,6%
Muncă 24,8% 20,5% 16,5% 11,9% 20,5%
Cerșetorie 7,0% 7,8% 9,1% 5,3% 5,3%

Obligare la comitere
0,4% 1,3% 0,5% 6,5% 0,0%
de furturi
Tentativă 1,8% 7,5% 2,1% 7,3% 5,5%
Alte situații 0,0% 6,4% 0,8% 0,5% 0,0%
Total 100% 100% 100% 100% 100%

Sursa: ANITP
www.poca.ro
305
4.8. ABORDAREA INTEGRATOARE DE GEN
Evoluția acestui indicator în perioada analizată nu poate fi surprinsă statistic într-o manieră
similară celorlalte domenii analizate anterior, indicatorii de măsurare și/sau rezultat fiind de
ordin calitativ. Abordarea integratoare a perspectivei de gen constituie o prioritate la nivel
european o dată cu anii 1990, iar evoluția sa este descrisă în secțiunea 2.2 din analiza diagnostic.
Principalele evoluții din acest domeniu în perioada 2014-2018 vizează:
1. Reglementarea ocupațiilor de expert în egalitate de șanse și tehnician în egalitate de

șanse (analiza comprehensivă se regăsește în capitolul 3 al analizei diagnostic).
Prin Legea nr. 178/2018 a fost reglementată posibilitatea angajatorilor atât din sectorul public,
cât și din cel privat, care au peste 50 de angajați, de a avea în structura de personal un expert în
egalitate de șanse, un tehnician în egalitate de șanse, sau, după caz, de a repartiza în sarcina unui
salariat, prin fișa postului, atribuții specifice în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați,
în scopul de a promova și de asigura, la locul de muncă, respectarea legislației din domeniul
egalității de șanse între femei și bărbați. Potențialul de dezvoltare al acestor ocupații este
important, în special în contextul în care egalitatea de șanse între femei și bărbați este o prioritate
politică actuală la nivel internațional și european, atât în cadrul Obiectivelor de dezvoltare
durabilă cuprinse în Agenda ONU 2030, cât și ca temă transversală cuprinsă în Strategia Europa
2020. O serie de aspecte pozitive pot fi preconizate ca urmare a reglementării ocupațiilor de
expert în egalitate de șanse și tehnician în egalitate de șanse:
www.poca.ro
306
 contribuția la o mai bună înțelegere și aplicare a dispozițiilor legale din domeniul
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați atât în instituțiile publice, cât și în
cele private, cu un impact direct pe piața muncii și indirect, într-o sferă largă de domenii.
 contribuția indirectă la respectarea a obligațiilor asumate de statul român la nivel
european și internațional, în principal:
 eradicarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor și fetelor și
eliminarea tuturor formelor de violență împotriva tuturor femeilor și fetelor
(conform obiectivului de dezvoltare durabilă 5 din Agenda ONU 2030);
 asigurarea unui cadru eficient de integrare a perspectivei de gen, în conformitate cu
politicile europene în materie și cu Angajamentul Strategic pentru egalitatea de
șanse între femei și bărbați 2016-2019 al Comisiei Europene;
 în cadrul campaniei HeForShe, inițiată de UN Women, lansată pe 20 septembrie
2014, în care România și-a asumat:
o angajamentul de a crea noi ocupații cu scopul implementării efective
a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați,
inclusiv ocupația de expert în egalitate de șanse;
o angajamentul ca, până în 2020, 70% din cele 1.680 de instituții
publice naționale și locale din România să cuprindă în structura lor
de personal experți sau tehnicieni în egalitate de șanse între femei și
bărbați.
În ceea ce privește angajamentul ca, până în 2020, 70% din cele 1.680 de instituții publice
naționale și locale din România să cuprindă în structura lor de personal experți sau tehnicieni în
egalitate de șanse între femei și bărbați, eforturile din acest domeniu vor trebui intensificate.
Conform cererii de acces la documente publice formulată în verdea realizării analizei diagnostic
privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, în august 2019 un sigur minister (Ministerul
Apărării Naționale) avea inclusă această funcţie în organigrama sa.
2. Existența și funcționarea Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și

Bărbați (ANES).
Conform Raportului de activitate pentru anul 2018, ANES este instituția care promovează
principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în vederea eliminării tuturor
formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex și de a preveni și combate violența în familie,
prin implementarea unor măsuri, politici și programe adaptate nevoilor victimelor. În exercitarea
funcției sale de autoritate de stat în cele două domenii de competență, ANES asigură
coordonarea implementării celor două documente programatice esențiale: Convenția ONU
privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și Convenția
www.poca.ro
307
Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței
domestice (Convenția de la Istanbul). De asemenea, întreaga activitate a ANES este guvernată de
prevederile a două legi foarte importante: Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea
violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 202/2002
privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
Aspectele relevante în ceea ce privește abordarea integratoare de gen menționate în cadrul

Angajamentului strategic 2016-2019 pentru contextul românesc vizează:
1. Continuarea oferirii de finanțare pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați prin
programe UE relevante.
2. Luarea în considerare a perspectivei egalității de gen în pregătirea programelor de
finanțare ale UE după 2020.
3. Urmărirea documentelor strategice naționale și a evoluțiilor în domeniul egalității de
șanse între femei și bărbați.
4. Continuarea facilitării schimbului de bune practici între statele membre prin intermediul
programului de învățare reciprocă.

domeniul abordării integratoare de gen:
1. Sprijinirea ANES pentru a dezvolta capacitate mai ridicată de monitorizare a
indicatorilor asumați în strategiile privind egalitatea de șanse și de tratament între femei
și bărbați post 2020.
2. Dezvoltarea la nivelul cel mai înalt de decizie și cel de la nivel local al rețelei de
experți egalitate de șanse – respectarea indicatorului asumat în cadrul campaniei
HeForShe, inițiată de UN Women privind angajarea în instituțiile centrale și locale din
România a persoanelor pe funcția expert egalitate de șanse.

nivelului egalității de gen în domeniul abordării integratoare de gen
Finlanda306 a introdus programe de instruire în domeniul integrării perspectivei de gen pentru
oficialii din toate ministerele sale naționale. Acestea au fost organizate în trei faze, care au
evoluat de la general la specific, și au implicat înființarea unor grupuri de lucru pentru egalitatea
306
mainstreaming/good-practices/finland/training-ministries-gender-mainstreaming
www.poca.ro
308
de gen în ministere: în faza 1, au fost organizate seminarii în primul rând pentru 130 de directori,
apoi pentru alte 220 persoane (personal al instituției), și au fost create un manual și un site web
(accentul a fost pe simplitate și practic, deoarece instruirea anterioară a atras critici pentru faptul
că a fost prea complexă și teoretică); în faza a 2-a, au fost organizate patru seminarii de formare
tematică pentru 188 de persoane, în principal membri ai grupurilor de lucru pentru egalitate din
fiecare minister, deși au fost deschise întregului personal. În faza a 3-a au fost vizate 100 de
persoane din trei ministere: educație și cultură, afaceri sociale și sănătate, interne iar consultanții
externi au oferit sprijin pentru gestionarea unor problemele specifice fiecărui minister. Primele
două faze ale inițiativei au beneficiat de sprijinul financiar al UE
Pe de altă parte, Ministerele federale din Austria307 au fost obligate să introducă bugetarea de
gen în urma modificării Constituției în 2009, dar această prevedere nu se aplică și autorităților
regionale sau locale. Ca urmare a acestei modificări, a fost dezvoltat un program de instruire
intern privind bugetarea de gen și a fost livrat de 19 ori unui număr de 350 de participanți din
ministere, agenții, institute, universități și Parlamentul austriac.
Agenția pentru Egalitatea de Gen din cadrul FSE a fost contractată din 2009 până în 2014 de
Ministerul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale din Germania308, ca structură de sprijin
pentru egalitatea de gen, personalul său fiind format din patru experți interni și trei experți
externi, cu sarcina de a asigura integrarea coerentă a genurilor în structurile și procedurile
programului operațional federal al FSE din Germania, pe parcursul fazelor de analiză, elaborare
a strategiei, implementare, monitorizare și evaluare.
In același timp, în Suedia309 a fost înființată o echipă de lucrători de sprijin din opt regiuni
suedeze, cu un coordonator central pentru a dezvoltata un set de instrumente și metode, inclusiv
tehnici precum SWOT, analiză 4R și materiale de informare și instruire, oferind un serviciu de
asistență persoanelor și organizațiilor care proiectează sau conduc proiecte FSE și a fost adesea
solicitat de către promotorii de proiect dornici să respecte cerințele de integrare a problemelor de
gen stabilite în procedura de aplicație.
307
mainstreaming/good-practices/austria/house-training-gender-budgeting
308
mainstreaming/good-practices/germany/supporting-coherent-gender-mainstreaming-esf
309
mainstreaming/good-practices/sweden/fulfilling-commitment-gender-mainstreaming
www.poca.ro
309
În Suedia310, ideea tehnicilor de dominare (definite ca strategii de manipulare și dominație
socială prin care un grup dominant își păstrează puterea și privilegiul, fiind adesea folosite de
bărbați pentru a se afirma asupra femeilor, de exemplu, tratând femeile ca fiind invizibile,
ridiculizându-le, reținând informații, punându-le într-o dublă legătură și rușinându-le), precum și
a strategiilor de combatere a acestora au fost diseminate la mari segmente de partide politice,
școli și organizații din toată țara, prin dezvoltarea diverselor jocuri de rol, filme și exerciții
pentru combaterea acestor tehnici.
Roma Women Talk este o inițiativă de cercetare din Slovacia311 care își propune să afle cum
gândesc femeile rome despre ele, comunitatea lor, societatea și viitorul lor, urmărind să
exploreze specificul identităților femeilor rome, atât în ceea ce privește etnia, cât și genul, să
stabilească puncte de concordanță cu femeile care se confruntă cu sărăcia în societatea majoritară
și să prezinte perspectiva și poveștile de viață ale femeilor rome care trăiesc în diferite tipuri de
medii sociale și lupta lor împotriva prejudecăților și discriminării.
Proiectul Centrul mobil pentru migranți MOBI din Germania312 s-a concretizat într-un centru de
transfer mobil pentru familiile de migranți de sud-est europeni și romi, care oferă servicii de
consiliere și informare în domeniile educației, sănătății, acces la orele de limbă, ocuparea forței
de muncă, situații de viață și servicii de muncă stradală în zone defavorizate din districtele
Berlinului.
În Cehia313, Asociația pentru Integrare și Migrație (SIMI), în cooperare cu Persoanele Nevoiașe,

agenția media Oglivy & Mather și Institutul de Economie al Academiei Cehe de Științe au
implementat un proiect privind femeile migrante care lucrează în gospodării cehe, care a pledat
pentru șanse egale pentru femeile migrante muncitoare casnice, pentru îmbunătățirea condițiilor
de muncă și poziția de multe ori dificilă în societate. Proiectul s-a concentrat în primul rând pe
lucrătoarele casnice migrante, prin furnizarea de consiliere directă și ateliere; în al doilea rând, pe
angajatori, în promovarea standardelor pentru condiții echitabile de muncă; în al treilea rând, pe
publicul larg, în sensibilizarea printr-o campanie de comunicare; și nu în ultimul rând, pe factorii
de decizie în căutarea sprijinului lor pentru a pune în aplicare condițiile legale necesare.
310
mainstreaming/good-practices/sweden/tools-combat-domination-techniques
311
mainstreaming/good-practices/slovakia/roma-women-talk
312
mainstreaming/good-practices/germany/mobi-mobile-drop-center-migrants
313
mainstreaming/good-practices/czech-republic/equal-opportunities-threshold-czech-households
www.poca.ro
310
Bucătarii fără case este o inițiativă din Cehia314 a lui Homelike (Jako doma - o organizație non-
profit care se concentrează pe femeile care se confruntă cu lipsa unei locuințe), prin care femeile
fără adăpost gătesc și vând mâncare vegană sănătoasă pentru un preț mic sau contribuie voluntar
pe piețele fermierilor și la alte evenimente, având astfel posibilitatea unui spațiu și a unei
comunități sigure pentru a crea contacte sociale de susținere între ele și șansa de a obține un venit
suplimentar, stimulând schimbarea imaginii femeilor fără adăpost, schimbarea socială prin
oferirea de mâncare la prețuri accesibile altor grupuri defavorizate și împuternicirea femeilor fără
adăpost (prin participare și parteneriat în calitate de colaboratori).
Fundația Cleo-Patria din Rotterdam, Olanda315, a înființat 14 studiouri pentru femei pentru a
crea un loc sigur de întâlnire și mediu de învățare în propriul cartier pentru femeile migrante de
toate naționalitățile, conduse de femeile însele, vizând în special femeile migrante care trăiesc
izolat sau exclusiv în propriul cerc etnic, care erau adesea analfabete, vorbeau olandeză puțin sau
deloc și adesea trebuiau să se confrunte cu multiple probleme.
314
mainstreaming/good-practices/czech-republic/cooks-without-homes
315
mainstreaming/good-practices/netherlands/cleo-patria-womens-and-neighbourhood-studios
www.poca.ro
311
GLOSAR: INDICATORI FOLOSIȚI ÎN ANALIZA DE
DIAGNOSTIC PRIVIND EGALITATEA DE GEN
Sursa: Cod
Indicator Definiție Indicator (conform sursei)
Indicator
Date de sondaj în cadrul EU-LFS, prin care respondenții
declară că lucrează cu normă redusă (part-time), deoarece nu
Angajare cu normă parțială EUROSTAT: sunt în măsură să găsească un loc de muncă cu normă întreagă
involuntară lfsa_eppgai (full-time). Distincția dintre munca full-time și munca part-time
este dată de răspunsul spontan al respondenților la această
întrebare în cadrul sondajelor de opinie.
Indicatorul anilor de viață sănătoși măsoară numărul anilor
EUROSTAT:
Ani sănătoși de viață rămași pe care o persoană de vârstă specifică este de așteptat să
hlth_hlye
îi trăiască fără probleme de sănătate grave sau moderate.
Câștigul salarial mediu lunar brut reprezintă raportul dintre
sumele brute plătite salariaților de către agenții economici în
perioada de referință, indiferent pentru ce perioada se cuvin, și
numărul mediu de salariați.
Câștigul salarial nominal INS: FOM106E Câștigul salarial mediu lunar net reprezintă raportul dintre
mediu lunar INS: FOM107E sumele nete plătite salariaților de către agenții economici în
luna de referință, indiferent pentru ce perioada se cuvin, și
numărul mediu de salariați. Numărul mediu al salariaților
reprezintă o medie aritmetica simpla calculata pe baza
efectivelor zilnice ale salariaților din luna respectivă.
Competențele educaționale de bază reprezintă nivelul 2 („nivel
de abilități de bază”) în evaluarea PISA pentru cele trei
discipline școlare de bază: lectură, matematică și știință. Datele
Competențe educaționale de EUROSTAT:
provin din Programul pentru Evaluarea Internațională a
bază educ_outc_pisa
Studenților (PISA), sondaj internațional trienal care își propune
să evalueze sistemele de învățământ prin testarea abilităților și
cunoștințelor elevilor în vârstă de 15 ani.
Indicatorul măsoară diferența dintre ratele de ocupare ale
bărbaților și femeilor cu vârste între 20 și 64 de ani. Rata de
Decalajul de gen în ceea ce
ocupare se calculează prin împărțirea numărului de persoane cu
privește ocuparea forței de Eurostat: sdg_05_30
vârste între 20 și 64 de ani ocupate la populația totală a
muncă
aceleiași grupe de vârstă. Indicatorul se bazează pe Studiul UE
privind forța de muncă.
Indicatorul măsoară diferența dintre ratele de ocupare cu normă
redusă ale bărbaților și femeilor cu vârste între 20 și 64 de ani,
Decalajul de gen în EUROSTAT: prin raportarea acestora la procentul populației totale ocupate.
ocuparea cu normă redusă tepsr_lm210 Distincția dintre munca full-time și munca part-time este dată de
răspunsul spontan al respondenților la această întrebare în
cadrul sondajelor de opinie.
www.poca.ro
312
Sursa: Cod
Indicator
Deprivarea materială severă se referă la imposibilitatea de a
deține cel puțin 4 bunuri sau servicii incluse pe lista deprivării
materiale. Rata deprivării materiale exprimă inabilitatea de a-și
EUROSTAT: permite anumite bunuri sau servicii considerate de majoritatea
Deprivare materială severă
ilc_mddd11 populației ca fiind dezirabile sau chiar necesare pentru a avea o
viață adecvată. Indicatorul diferențiază între cei care nu-și
permit financiar respectivul bun sau serviciu și cei care nu-l au
din alte motive (nu-l doresc, sau nu au nevoie de el).
EUROSTAT: Se referă la ponderea din populație care este deprivată material
Deprivare materială în
[ilc_mddd02] prin faptul că nu își permit unul din cele cinci bunuri: a) telefon,
funcție de dimensiunea
b) TV color, c) computer, d) mașină de spălat; d) mașină
durabilă
personală.
Indicatorul reflectă diferența procentuală între pensiile

Diferența (%) de pensii
Sursa: EIGE316 bărbaților și pensiile femeilor (cu cât la sută sunt mai mari
între bărbați și femei
pensiile bărbaților față de pensiile femeilor).
Diferența de câștig în general între sexe măsoară impactul

următorilor factori combinați: (1) câștigul mediu pe oră, (2)
Disparitatea de câștiguri media lunară a numărului de ore plătite (înainte de orice
EUROSTAT:
salariale generale între ajustare pentru munca cu normă redusă) și (3) rata ocupării
teqges01
femei și bărbați forței de muncă, pe câștigul mediu al tuturor femeilor cu vârstă
de muncă - indiferent dacă sunt angajate sau nu - în comparație
cu bărbații.
Indicatorul măsoară diferența dintre câștigurile brute medii pe
oră ale angajaților de sex masculin și ale angajaților de sex
feminin, ca procent din câștigurile brute medii pe oră ale
Disparitatea de câștiguri angajaților de sex masculin. Indicatorul a fost definit ca fiind în
salariale în formă EUROSTAT: formă neajustată, deoarece oferă o imagine de ansamblu a
neajustată între femei și sdg_05_20 inegalităților de gen din punct de vedere al salarizării și
bărbați măsoară un concept mai larg decât conceptul de egalitate
salarială pentru muncă egală. Sunt incluși toți angajații care
lucrează în firme cu zece sau mai mulți angajați, fără restricții
de vârstă și ore lucrate.
Indexul îmbătrânirii active ia în calcul patru dimensiuni: rata de
angajare, participare în societate, locuire independentă și
UNECE: sigură, capacitatea de a oferi un mediu propice îmbătrânirii
https://statswiki.une active. Acest indicator este utilizat pentru a măsura gradul de
Indexul îmbătrânirii active ce.org/pages/viewpa ocupare (fie pe piața muncii sau în cadrul familiei, prestând
ge.action?pageId=7 activități neremunerate), autonomie sau al calității vieții
6287845 persoanelor aflate la vârsta pensiei. Scorurile iau valori între 0
și 100, apropierea de 100 indicând un scor ridicat al
îmbătrânirii active.
316
https://eige.europa.eu/gender-statistics/dgs/indicator/gei_context_edlm__gei_context_pengap
www.poca.ro
313
Sursa: Cod
Indicator
Indicatorul oferă informații cu privire la ponderea salariaților
al cărui contract de muncă, verbal sau scris, are o durată relativ
scurtă sau al cărui contract poate fi reziliat în termen scurt.
Măsoară vulnerabilitatea lucrătorilor atât în cazul angajaților,
EUROSTAT: cât și al lucrătorilor independenți prin prisma locurilor de
Munca precară
lfsa_qoe_4ax1r2 muncă care devin instabile și / sau nesigure. Date conform
Cadrului privind calitatea ocupării forței de muncă dezvoltat
sub conducerea UNECE și definit prin Clasificarea
internațională a statutului în ocuparea forței de muncă (ICSE-
93).
Date colectate în cadrul EU-SILC privind nevoile nesatisfăcute
pentru îngrijirea sănătății. Acestea vizează două tipuri largi de
servicii: îngrijire medicală și îngrijire dentară. Variabilele se
Nevoi medicale de EUROSTAT:
referă la propria evaluare a respondentului dacă a avut nevoie
examinare neîndeplinite hlth_silc_08
de tipul respectiv de examinare sau tratament, dar nu a avut
parte de acesta, precum și motivul principal pentru
neîndeplinirea respectivelor nevoie medicale.
Conform Clasificării Internaționale Standard a Educației,
ISCED 2011:
ISCED nivel 0 – Educația timpurie
ISCED nivel 1 – Învățământ primar
ISCED nivel 2 – Învățământ gimnazial
ISCED nivel 3 – Învățământ liceal
Nivelul de educaţie Sursă Eurostat
ISCED nivel 4 – Învățământ postliceal
Învățământ superior/ terțiar:
ISCED nivel 5 – Învățământ superior de scurtă durată
ISCED nivel 6 – Licență sau nivel echivalent
ISCED nivel 7 – Master sau nivel echivalent
ISCED nivel 8 – Doctorat sau nivel echivalent
Persoanele descurajate sunt persoane inactive disponibile să
lucreze în următoarele două săptămâni (inclusiv săptămâna în
care s-a desfășurat interviul). care au declarat că în ultimele 4
săptămâni (inclusiv săptămâna de referință) au căutat un loc de
Persoane descurajate în a
INS: AMG152A muncă folosind metode pasive sau că nu caută un loc de muncă
mai găsi un loc de muncă
din următoarele motive: - au crezut ca nu exista locuri libere sau
nu au știut unde să caute; - nu se simt pregătite profesional; -
cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei; - au căutat
altădată și nu au găsit.
Reprezintă procentul persoanelor ocupate part-time din totalul
Ponderea persoanelor EUROSTAT: persoanelor ocupate. Distincția dintre munca full-time și munca
ocupate parțial/part-time lfst_hhptechi part-time este dată de răspunsul spontan al respondenților la
această întrebare în cadrul sondajelor de opinie.
Populația activă din punct de vedere economic cuprinde toate

persoanele care furnizează forță de munca disponibila pentru
Populația Activă INS: AMG101A
producția de bunuri si servicii in timpul perioadei de referință.
incluzând populația ocupata si șomerii BIM.
www.poca.ro
314
Sursa: Cod
Indicator
Populația inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate
persoanele care n-au lucrat nici cel puțin o oră și nici nu erau
șomeri în perioada de referință. aflându-se în una din
următoarele situații: - elevi sau studenți; - pensionari (de toate
Populația Inactivă INS: AMG145A
categoriile); - casnice (care desfășoară numai activități casnice
in gospodărie); - persoane întreținute de alte persoane ori de
stat sau care se întrețin din alte venituri (chirii. dobânzi. rente
etc.).
Rata brută de cuprindere la
EUROSTAT: Participarea elevilor la sfârșitul învățământului obligatoriu ca
finalul învățământului
educ_uoe_enra09 procent din populația de vârstă echivalentă.
obligatoriu
Rata de activitate reprezintă ponderea populației active din
Rata de activitate INS: AMG155A grupa de vârsta x în populația totala din aceeași grupa de vârstă
x.
Rata de ocupare reprezintă ponderea populației ocupate din
Rata de ocupare INS: AMG156A grupa de vârstă x în populația totala din aceeași grupă de vârstă
x.
Proporția persoanelor cu un venit disponibil (pentru cheltuieli

sau economisiri) mai mic decât pragul riscului de sărăcie (după
transferurile sociale).
EUROSTAT: Pragul riscului de sărăcie este stabilit la 60% din valoarea
Rata riscului de sărăcie
ilc_li02 venitului median la nivel național, după transferurile sociale.
Transferurile sociale acoperă ajutoarele sociale oferite de
instituțiile centrale sau locale, cum ar fi: ajutoare de șomaj,
alocații, ajutoare pentru boală sau invaliditate etc.
Rata riscului de sărăcie Proporția persoanelor cu un venit disponibil (pentru cheltuieli

EUROSTAT:
înainte de transferurile sau economisiri) mai mic decât pragul riscului de sărăcie
ilc_li10
sociale (înainte de transferurile sociale).
Rata șomajului reprezintă proporția șomerilor conform definiției

Rata șomajului BIM INS: AMG157A
internaționale (BIM317). în populația activă.
317
Șomerii, conform definiției internaționale (BIM*), sunt persoanele în vârsta de 15 - 74 ani care în cursul
perioadei de referință îndeplinesc simultan următoarele condiții:
1) nu au un loc de munca si nu desfășoară o activitate in scopul obținerii unor venituri;
2) sunt in căutarea unui loc de muncă, utilizând in ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de referință) diferite
metode active pentru a-l găsi: contactarea agenției (naționale sau județene) pentru ocuparea forței de munca sau a
unei agenții particulare de plasare in vederea găsirii unui loc de muncă, contactarea directă a patronilor sau a
factorilor responsabili cu angajarea, susținerea unor teste, interviuri, examinări, demersuri pentru a începe o
activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri și răspunsuri la anunțuri, studierea anunțurilor din mica publicitate,
apel la prieteni, rude, colegi, sindicate, alta metodă în afara celor menționate;
3) sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni (inclusiv săptămâna în care s-a desfășurat
interviul), dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.
www.poca.ro
315
Sursa: Cod
Indicator
Riscul de sărăcie sau excluziune socială (prescurtat AROPE) se
referă la persoanele care se află fie în risc de sărăcie, fie sunt în
deprivare materială severă, fie locuiesc într-o gospodărie cu o
Risc de sărăcie sau EUROSTAT: intensitate foarte redusă a muncii. Persoanele sunt numărate o
excluziune socială ilc_peps04 singură dată, chiar dacă se încadrează în mai multe categorii
ale sub-indicatorilor. Rata AROPE reprezintă proporția
persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială din
totalul populației.
Proporția persoanelor ocupate, în risc de sărăcie.
EUROSTAT:
Sărăcia în muncă Pragul riscului de sărăcie este stabilit la 60% din valoarea
ilc_iw01
venitului median la nivel național, după transferurile sociale.
www.poca.ro
316
Bibliografie
Cărți. Articole academice

 Aldridge, Jo. 2013. Identifying the Barriers to Women's Agency in Domestic Violence:
The Tensions between Women's Personal Experiences and Systemic Responses. Social
Inclusion. Vol. 1, No. 1. Disponibil:
https://www.cogitatiopress.com/socialinclusion/article/view/109
 Alwang, Jeffrey; Siegel, Paul B.; Jorgensen, Steen L. Vulnerability: a view from different
disciplines. Social Protection Discussion Paper Series 23304. Washington, D.C., USA:
The World Bank; 2001
 Andreassen, Trude; Weiderpass, Elisabete; Nicula, Florian; Suteu, Ofelia; Itu, Andreea;
Bumbu, Minodora, Tincu, Aida; Ursin, Giske; Moen, Kare. 2017. Controversies about
cervical cancer screening: a qualitative study of Roma women’s (non) participation in
cervical cancer screening in Romania. Soc Sci Med. June 183:48–55. Disponibil:
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0277953617302708?via%3Dihub
 Anton, Lorena. 2018. Forgetting Pronatalism? Abortion Governance and Pro-life
Discourses in Post-communist Romania. Antropologia, Vol. 5, Numero 2 n.s.;
 Băluță, Oana, ed. 2006. Gen și putere: Partea leului în politica românească. Iași: Polirom.
 Băluță, Oana. 2007. Dimensiunea de gen a reconcilierii dintre muncă, familie şi viaţă
privată. în Băluță, Oana, Alice Iancu, și Alina Dragolea. Parteneri egali, competitori
egali: integrarea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a politicilor publice.
București: Maiko.
 Bițu. Nicoleta. 1997. “Report on the Situation of the Romani/Gypsy Women in Europe”.
Council of Europe.
 Bițu, Nicoleta; Vincze, Eniko. 2012. Personal encounters and parallel paths toward
Romani feminism. Signs: Journal of Women in Culture and Society 38 (1), 44-46.
 Bragă, Andreea; Neaga, Diana-Elena; Nica, Georgiana Anca. 2017. „Toată lumea ştia!”.
Violenţa împotriva femeilor rome şi nerome între „normal” şi normativ. Editura Hecate:
București.
 Cancian, Francesca. 1992. Feminist Science. Gender & Society. Vol. 6, N° 4: pp. 623-
642.
 Centrul Filia. 2018. Barometrul de gen. Disponibil: https://centrulfilia.ro/new/wp-
content/uploads/2019/05/Barometru_de_gen.Romania_2018.pdf.
 Centrul FILIA în parteneriat cu ECPI – Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice.
2019. Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România. Disponibil:
https://centrulfilia.ro/avortul-un-drept-legiferat-dar-greu-de-accesat-in-romania-anului-
2019/
 Crenshaw, Kimberle. 1991. Mapping the Margins: Intersectionality, Identity Politics and
Violence against Women of Color. Stanford Law Review. vol. 43, no. 6, pp. 1241-1299.
www.poca.ro
317
 Constantin, Măriuca-Oana. „Tipare de aplicare a legii penale în jurisprudența din
România conexă cutumei mariajelor timpurii”, Noua Revistă de Drepturile Omului, nr.
4/2016, ISSN: 1841-4710
 Constantin, Măriuca-Oana. „Un punct de vedere asupra rolului magistraților în
problematica diversității culturale” Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 4/2017,
ISSN: 1841-4710.
 Dragolea, Alina. 2007. Dimensiunea de gen a pieței muncii. În Băluță, Oana, Alice Iancu,
și Alina Dragolea. Parteneri egali, competitori egali: integrarea dimensiunii de gen în
procesul de elaborare a politicilor publice. București: Maiko;
 Dragolea, Alina. 2007. Preferinţe şi mecanisme pe piaţa muncii – o abordare de gen sau
cum „aleg” femeile performanţe profesionale mai scăzute şi bani mai puţini, în Băluţă,
Oana; Dragolea, Alina; Iancu, Alice, Gen şi interese politice. Teorii și practici, Editura
Polirom, Iaşi.
 Dragolea, Alina. 2016. Statul bunăstării după criza economică. București: Tritonic.
 Gheorghe, Carmen (coord.). 2012. Sindicatele la intersecția dintre gen și etnie. Agenția
de dezvoltare comunitară ”Împreună”.
 Faúndes, Anibal. Shah, Iqbal H. 2015. Evidence supporting broader access to safe legal
abortion. International Journal of Gynecology & Obstetrics. Volume 131, Issue S1.
 Grigore, Mihaela; Popovici, Razvan; Pristavu, Anda; Grigore, Ana Maria; Matei, Mioara;
Gafitanu, Dumitru. 2017. “Perception and use of Pap smear screening among rural and
urban women in Romania.” European Journal of Public Health 27(6): 1084-1088.
 Grunberg, Laura. 2008. BiONGrafie: AnA, istoria trăită a unui ONG de femei. Iași:
Polirom.
 Grimshaw, Damian; Rubery, Jill. 2015. The motherhood pay gap: A review of the issues,
theory and international evidence. ILO: Working Paper No. 1 / 2015, Disponibil:
https://eige.europa.eu/resources/wcms_371804.pdf.
 Hancock, Ange-Marie. 2007. When Multiplication Doesn’t Equal Quick Addition:
Examining Intersectionality as a Research Paradigm. Perspectives on Politics. vol. 5, nr.
1, pp. 63-79
 Karam, Azza. “Education as the pathway towards gender equality”, UN Chronicle, vol.
L, No. 4 (2013)
 Miroiu, Mihaela, 2003, Guidelines for Promoting Gender Equity in Higher Education in
Central and eastern Europe, CEPES, UNESCO, Bucharest.
 Miroiu, Mihaela. 2004. Drumul către autonomie. Iași: Polirom.
 Neaga, Diana Elena. 2013. Gen şi cetăţenie în România: între formal şi substanţial,
normal şi normativ. Iaşi: Polirom.
 Thomas, Timothy N; Gausman, Jewel; Lattof, Samantha R.; Mary, Nell Wegner; Kearns,
Annie D.; Langer, Ana. 2015. Improved maternal health since the ICPD: 20 years of
progress. Contraception. Volume 60. Issue 6.
 Metso, Milka; Le Feuvre, Nicky. 2006. Quantitative Methods for Analysing Gender,
Ethnicity and Migration, Research Integration Project – University of York, disponibil:
www.poca.ro
318
https://www.york.ac.uk/res/researchintegration/Integrative_Research_Methods/Metso%2
0and%20Le%20Feuvre%20Quantitative%20Methods%20April%202007.pdf
 Palermo, F., Nicolini M., For a New Semantics of Cultural Differences: Cultural
Exception and the Law, în Polemos – Journal of Law, Literature and Culture, vol. 8, nr.
1/2014, p. 95.
 Pasti, Vladimir. 2003. Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România.
 Păunescu, Ramona. 2012. Evoluții politice ale maternității. Iași: Polirom.
 Renteln A.D., The Cultural Defense, New York, Oxford University Press, 2008
 I. Ruggiu, Il giudice antropologo e il test culturale, în Questione Justizia nr. 1/2017
 Rughiniș Cosima, Grünberg Laura, Popescu Raluca (coordonatoare), Alice în Țara
Manualelor - O explorare a personajelor care îi inspiră pe copii în școală, Universitatea
din București,. 2017
 Schappell D'Inverno, Ashley; Reidy, Dennis E.; Kearns, Megan C. 2018. Preventing
intimate partner violence through paid parental leave policies, Preventive Medicine.
Volume 114, September, Pages 18-23. Disponibil:
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0091743518301804.
 Ștefan, Cristina. 2006, Familia monoparentală. O abordare politică. Iași : Polirom.
 Ștefănescu, Doina-Olga. 2003. Dilema de gen a educaţiei. Iași: Polirom.
 Verloo, Mieke; Lombard, Emanuela. 2007. Contested Gender Equality and Policy
Variety in Europe: Introducing a Critical Frame Analysis Approach, în Verloo, Mieke
(ed.). 2007. Multiple Meanings of Gender Equality A Critical Frame Analysis of Gender
Policies in Europe, CEU Press: Budapest.
 Vincze. Eniko. 2006. Social Exclusion at the Crossroads of Gender, Ethnicity and Class.
A View of Romani Women’s Reproductive Health. Open Society Institute;
 Vincze, Eniko. 2013. Socio-spatial marginality of Roma as form of intersectional
injustice. Studia Universitatis Babes-Bolyai-Sociologia. Volume 58, Issue 2.
Alte resurse
 Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, http://anes.gov.ro/
 Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, http://anes.gov.ro/rapoarte/
 Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, Raport de activitate ANES 2016
 Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Violence against women: an EU-wide survey,
2012
 Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Sărăcia și ocuparea forței de muncă: situația
romilor în 11 state membre ale UE, 2016
 Agenția pentru Drepturi Fundamentale, „Adressing forced marriage in the EU: legal
provisions and promising practices” 2014, https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-
2014-forced-marriage-eu_en.pdf.pdf
www.poca.ro
319
 Agenția pentru Drepturi Fundamentale, EU LGBT Survey 2014,
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-eu-lgbt-survey-main-
results_tk3113640enc_1.pdf
 Asociația OvidiuRo, Proiect Fiecare copil în grădiniță, http://fiecarecopilingradinita.ro/
 Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen - A.L.E.G.. GenderEd: „Combaterea
stereotipurilor de gen în educație și în orientare profesională” Analiză privind
stereotipurile de gen în educație și orientare profesională în România. 2018. Disponibil:
http://aleg-romania.eu/wp-content/uploads/2018/09/Analiza-privind-stereotipurile-de-
gen-in-Romania.pdf
 Banca Mondială, https://www.worldbank.org/en/news/press-release/2016/06/07/world-
bank-partners-with-once-foundation-to-advance-inclusion-of-persons-with-disabilities
 Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1311&langId=ro
 Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/increase-gender-
gap-digital-sector-study-women-digital-age
 Comisia Europeană, Report on equality between women and men in the EU 2019
 Comisia Europeană: Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă, Probleme Sociale și
Șanse Egale. Manual pentru abordarea integratoare a egalităţii de gen în politicile de
ocupare a forţei de muncă, incluziune socială și protecţie socială. 2008
 Comisia Europeană. Raportul de țară din 2019 privind România. SWD (2019) 1022 final,
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-
report-romania_ro.pdf
 Comisia Europeană, „Roma Health Report Health status of the Roma population. Data
collection in the Member States of the European Union. 2014. Disponibil:
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/social_determinants/docs/2014_roma_health_
report_en.pdf
 Comisia Europeană, Reflection Paper “Towards a sustainable Europe by 2030,
https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-
political/files/factsheets_sustainable_europe_012019_v3.pdf
 Comisia Europeană, EUROPA 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,
ecologică și favorabilă incluziunii, COM(2010) 2020 final,
https://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf
 Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și
Comitetul Economic și Social European: Planul de acțiune al UE 2017-2019 Combaterea
diferenței de remunerare între femei și bărbaţi și Anexă (COM(2017) 678 final).
 Comisia Europeană, Communication of the European Commission: Incorporating equal
opportunities for women and men into all Community policies and activities, COM
(1996) 67 final.
 Comisia Europeană, Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și
bărbați 2016-2019 (SWD(2015) 278 final).
 Comisia Europeană, Recomandarea Comisiei nr. 2014/124/UE
 Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței, Raportul ECRI privind România,
2019
www.poca.ro
320
 Comitetul ad-hoc de experţi pentru problemele romilor. „Early and Forced Marriages in
Roma Communities Country Report: Romania, 2015
 Consiliul Uniunii Europene, https://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-20-2019-
INIT/en/pdf
 Consiliul Uniunii Europene, Directiva Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în
aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește
accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și
condițiile de muncă
 European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions -
Eurofound . The gender employment gap: Challenges and solutions (Diferențele de gen
în ceea ce privește ocuparea forței de muncă: provocări și soluţii). 2016
 Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3888793/8979317/KS-TC-18-003-EN-
N.pdf/3a6c9295-5e66-4b79-b009-ea1604770676
 Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Adult_learning_statistics
 Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion#Analysis_of_popul
ations_at_risk
 Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/product?code=tespm030
 Eurostat,
https://ec.europa.eu/eurostat/documents/4411192/4411431/Europe_2020_Targets.pdf
 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,
https://eige.europa.eu/thesaurus/overview
 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. GENDER
IMPACT ASSESSMENT. Gender Mainstreaming Toolkit. 2016
 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. Gender Equality
Index 2017 – Measuring gender equality in the European Union 2005-2015
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/gender-diversity-
controlling-goethe-university-frankfurt
 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați ,
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/portugal/gender-equality-
report
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/spain/gender-perspective-
research-and-teaching-award
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/work-life-balance-
innovation-deutsche-telekom-ag
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/how-attract-women-
workplace-and-keep-them-there
www.poca.ro
321
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/microsoft-croatia-
empowering-girls-choose-ict-digigirlz
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/poland/girls-engineers-and-
girls-go-science-motivation-and-support-girls-it-and-stem
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/denmark/digipippi-coolest-
girls-club-denmark
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/bulgaria/bulgarian-centre-
women-technology-initiatives-promote-women-ict-entrepreneurship-and-science
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/belgium/interface3
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/netherlands/model-protocol-
medical-care-women-and-girls-fgm
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/united-kingdom/fgm-
enhanced-dataset
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/portugal/health-database-
fgm
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/belgium/registration-fgm-
hospitals
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/promoting-full-time-
employment
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/hungary/diversity-core-
corporate-value-prezi-encouraging-womens-employment-tech
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/partnership-change-
and-development-local-labour-market
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/encouraging-smes-
give-fathers-time-their-kids
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/denmark/round-clock-
childcare-suits-flexible-workers
www.poca.ro
322
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/ireland/women-reboot-have-
you-still-got-it
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-
diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/united-kingdom/maternity-
cover-fund
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/lithuania/council-election-
strategy-siuliai-university-council-election
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/belgium/new-election-
procedure-board-ghent-university
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/malta/party-strategy-
increase-womens-political-representation
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/spain/electoral-quotas-work
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/croatia/political-parties-
pillory
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/women-power-
politics-helene-weber-kolleg
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/finland/equality-and-
diversity-netlights-cornerstone-and-strategic-objective
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/spain/step-step-pathway-
rescuing-women-modern-day-slavery
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/sweden/police-and-justicial-
administrative-data
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/france/miprof-crime-and-
criminal-justice-statistics
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/denmark/police-report-cases
www.poca.ro
323
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/denmark/nationwide-
registration-women-shelters
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/ireland/rape-crisis-network
 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați The European
Institute for Gender Equality, https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-
practices/portugal/health-action-gender-violence-and-life-cycle-hagvlc
https://eige.europa.eu/gender-based-violence/good-practices/finland/finnish-homicide-
monitor-fhm
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/finland/training-ministries-
gender-mainstreaming
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/austria/house-training-
gender-budgeting
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/supporting-
coherent-gender-mainstreaming-esf
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/fulfilling-
commitment-gender-mainstreaming
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/sweden/tools-combat-
domination-techniques
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/slovakia/roma-women-talk
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/germany/mobi-mobile-drop-
center-migrants
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/czech-republic/equal-
opportunities-threshold-czech-households
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/czech-republic/cooks-
without-homes
https://eige.europa.eu/gender-mainstreaming/good-practices/netherlands/cleo-patria-
womens-and-neighbourhood-studios
https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_nat_fed_fnd.pdf
www.poca.ro
324
https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_nat_fed_pop.pdf
https://eige.europa.eu/sites/default/files/wmid_mapping_natadmin_1.pdf
 Institutul Național de Statistică, Women and Men. Work and Living Partnersip,
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/women_and_men_working_an
d_living_partnership_2019.pdf
 International Labour Organization. Global Wage Report 2018/19 What lies behind
gender pay gaps. Geneva: ILO. 2018
 International Labour Organization. A Quantum Leap for Gender Equality. For a Better
Future of Work for All, - Geneva: ILO, 2019.
 OECD. Social Institutions and Gender Index 2019 Global Report. Transforming
Challenges into Opportunities.
 Organizația Mondială a Sănătății,
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/77421/WHO_RHR_12.38_eng.pdf;jsessi
onid=5F6443EAC1FDAF60323DE8D96FF27F6F?sequence=1
 Organizația Națiunilor Unite,
https://www.ohchr.org/EN/Issues/Pages/WhatareHumanRights.aspx
 Organizația Națiunilor Unite, https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-
equality/
 Organizația Națiunilor Unite, UN Women: Progress of the World’s Women 2019-2020
 Organizația Națiunilor Unite, UN Women, https://www.unwomen.org/en/what-we-
do/leadership-and-political-participation/facts-and-figures
 Parlamentul European, http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/59/egalitatea-
intre-barbati-si-femei
 Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor
https://violentaimpotrivafemeilor.ro/
 UNICEF, State of the World's Children, Childinfo, and Demographic and Health
Surveys, 2015
 Uniunea Europeană, Tratatul de la Lisabona, 2007 (TUE, TFUE)
 Uniunea Europeană, Directiva Parlamentului European și a Consiliului, Directive Of The
European Parliament And Of The Council on work-life balance for parents and carers
and repealing Council Directive 2010/18/EU
https://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-20-2019-INIT/en/pdf
 Uniunea Europeană, Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de
tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)
www.poca.ro
325
 Uniunea Europeană, Directiva 2019/1158/UE a Parlamentului European și a Consiliului
din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și
îngrijitorilor.
 World Economic Forum, https://www.weforum.org/agenda/2019/01/the-more-women-in-
government-the-healthier-a-population/
 *** Cadrul de Acţiune pentru Educație 2030
 *** Codul Muncii
 *** Guvernul României. Programul național de reformă 2019. Disponibil:
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2019-european-semester-national-reform-
programme-romania_ro.pdf
 *** Joint Trio Declaration on equal opportunities between women and men.
(https://www.romania2019.eu/2019/03/15/romania-finland-and-croatia-signed-the-joint-
trio-declaration-on-gender-equality/)
 *** Legea nr. 202/2002
 *** Legea nr. 178/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind
egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați
 *** Legea 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind
egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați
 *** Nota de fundamentare a Hotărârii privind aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între
femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Secțiunea a 2-a
privind Motivul emiterii actului normativ. Acessibilă online la adresa:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Transparentadecizionala/2019/20
190117-NF_ANES_NM_Lg_202-2018.pdf
 *** Nota de fundamentare a Legii privind reglementarea marketingului înlocuitorilor
laptelui matern şi promovarea alăptării, accesibilă online la adresa: http://www.ms.ro/wp-
content/uploads/2019/09/Nota-de-fundamentare-legea-laptelui-matern.pdf
 *** Ordinul comun MMFPSPV si INS nr. 1419/328/2014 privind modificarea și
completarea Clasificării ocupațiilor din România
 *** Ordinul comun MMFPSPV si INS nr. 2196/513/2015 privind modificarea și
completarea Clasificării ocupațiilor din România
 *** Programul de Guvernare, capitolul Politici publice în domeniul muncii și justiției
sociale, Punctul 8 „Respect și demnitate pentru femei”
 *** Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale privind egalitatea de
șanse între femei și bărbați, 2018-2021
 *** Raportul de monitorizare a stadiului implementării Planului Operațional pentru
Implementarea Strategiei Naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și
bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021
 *** Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați 2014-2017
 *** Strategia națională pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie
2014-2017
www.poca.ro
326
 *** Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și
prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021
 *** Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice 2014-2020, disponibilă:
http://www.dpfbl.mdrap.ro/documents/strategia_administratiei_publice/Strategia_pentru_
consolidarea_administratiei_publice_2014-2020.pdf
 *** Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020, disponibilă:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/2014-DOES/2014-01-
31_Anexa1_Strategia_de_Ocupare.pdf
 *** Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020,
disponibilă:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2016/StrategyVol1RO_web.pdf
 *** Strategia Guvernului României de Incluziune a Cetăţenilor Români aparţinând
Minorităţii Rome pentru Perioada 2014-2020, disponibilă:
http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/Strategie/Strategie_final_18-11-2014.pdf
 *** Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România, disponibilă:
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-
Preuniversitar/2015/Strategie-PTS/Strategia-PTS-2015.pdf
 *** Strategia Națională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabiltăţi 2014-
2020, disponibilă:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/protectie_sociala/DPPD/2014-01-
31_Strategie_DPPD-2014-2020.pdf
 *** Strategia Naţională pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020,
disponibilă: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014/2014-02-
03_Anexa1_HG_Strategie_protectia_copilului.pdf
 *** Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi" 2015-
2020, disponibilă:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2015/2015-10-08-
proiecthg-strateg-diz-anexa1.pdf
 *** Strategia Naţională împotriva Traficului de Persoane 2018-2022, disponibilă:
http://webapp.mai.gov.ro/frontend/documente_transparenta/96_1513085656_STRATEGI
E%202018-2022.pdf
 *** Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030, disponibilă:
http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/12/Strategia-
na%C8%9Bional%C4%83-pentru-dezvoltarea-durabil%C4%83-a-Rom%C3%A2niei-
2030.pdf
www.poca.ro
327

Analiza Diagnostic Egalitatea Gen 2014-2019

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Diagnostic Egalitatea Gen 2014-2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZĂ DIAGNOSTIC ÎN DOMENIUL EGALITĂȚII

DE GEN ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2014-2019

Măriuca Oana Constantin - expertă fundamentare politici publice în egalitate de gen

Modificări/completări/comentarii realizate de:

Mihaela Miroiu, Expertă egalitate de gen SNSPA

Mihai Păunescu, Expert politici publice SNSPA

Gianina Dimitrescu, Expert egalitate de gen ANES

Selena Vasile, Expert violență domestică ANES

1.1 Definiții și termeni utilizați în analiza diagnostic privind

EIGE definește egalitatea de gen ca drepturi, responsabilități și oportunități egale pentru

Egalitatea de tratament se referă la contextul în care nu există discriminare directă sau

Abordarea integratoare de gen: „abordarea integratoare a egalității de gen nu presupune

Stereotipuri de gen: Conform Lexiconului Feminist7 stereotipurile de gen reprezintă

Segregarea ocupațională (verticală și orizontală): reprezintă comasarea femeilor sau a

În ceea ce privește tipologia specifică a hărțuirii sexuale, conform definiției formulate de

1. Mecanisme instituționale: existența și funcționarea mecanismelor instituționale care

EIG și AIG se află, la nivelul procesului de elaborare și de implementare al politicilor publice,

1. identificarea și utilizarea unor statistici diferențiate în funcție de sex, pentru a descrie

2.1 Context internațional

Principalele tendințe evidențiate anterior, pe scurt, se reflectă și în evenimentele semnificative

Agenda 2030: Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) și egalitatea de gen.

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă reprezintă continuarea inițiativei Organizației

Țintele obiectivului care vizează egalitatea de gen (Obiectivul 5) sunt:

 5.1. Eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor și fetelor

 Până în 2020: Organizarea de campanii de informare și sensibilizare privind

2.2 Contextul egalității de gen în Uniunea Europeană

Multe dintre propunerile pentru reducerea decalajelor de gen în UE formulate în cadrul

 independență economică egală pentru femei și bărbați;

Domeniile și măsurile specifice propuse în cadrul Angajamentului strategic pentru realizarea

 concediul paternal – tații (naturali sau vitregi) vor putea să beneficieze de un

1. O mai bună aplicare a principiului egalității de remunerare;

Alte inițiative/măsuri notabile la nivelul Uniunii Europene:

Foaia de parcurs privind Spațiul european de cercetare pentru perioada 2015-2020 –

Women in transport – EU Platform for change – inițiativa Comisiei Europene lansată în

Alinierea legislației interne la normele și la politicile europene și internaționale în

(1) ratificarea de către statul român a Convenției de la Istanbul (în 2016),

Întrucât problematica de gen intersectează în mod inevitabil toate sferele și toate

- norme exprese în sfera egalității de șanse și de tratament dintre femei și bărbați;

 Obligațiile care revin statului român în baza semnării tratatelor și convențiilor

Precizăm că nu am efectuat o analiză exhaustivă a legislației din România și a modului

3.1 Evoluția legislației naționale în materia egalității de șanse și de

3.1.1 Cadru general

Pentru a situa această analiză în contextul internațional și european la care se raportează

5.1 Eradicarea tuturor formelor de discriminare împotriva tuturor femeilor și fetelor de

De asemenea, România a semnat Protocolul Opțional la CEDAW, la data de 6 septembrie

În anul 2017, în urma prezentării rapoartelor periodice 7 și 8 privind aplicarea CEDAW la

Egalitatea între femei și bărbați este o valoare fundamentală a Uniunii Europene,

Obiectivul promovării și integrării egalității de șanse și de tratament între femei și

 creșterea gradului de participare a femeilor pe piața forței de muncă și

 legislația principală, specifică și expresă în materia egalității de șanse și de

- Legea nr. 115/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2012 pentru modificarea şi

HG nr. 1054/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a comisiilor județene și a

Legea concediului paternal nr. 210/1999

1. introducerea definiției violenței de gen – în conformitat cu art. 3 lit. d) din Convenția

Legea 202/2002 prevede că: „prin violență de gen se înțelege fapta de

Deși cuprinzătoare, definiția legală nu surprinde întregul spectru de

Deși art. 4 din Legea nr. 202/2002 precizează că enumerarea

Pentru aceste motive, considerăm că includerea unei trimiteri

Reglementarea Prin Legea nr. 178/2018 a fost reglementată posibilitatea

Concret, având în vedere diversitatea domeniilor de activitate, „în anul

Potențialul de dezvoltare al acestor ocupații este important, în special în

 contribuția la o mai bună înțelegere și aplicare a dispozițiilor

 contribuția implicită la respectarea efectivă a obligațiilor asumate

Comitetul are următoarele atribuții principale: 