Universitatea Dunărea de Jos Galați

Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

Disciplina: Drept Constituțional

Scrutinul

Profesor de disciplină: Lect. univ. dr. Vasile Stoica

[Link] Niculescu

Student: Codreanu Costel Ionuț

Anul I, Gr.I
 Cuprins

Cap.1 Sistemul Elecoral pag.1-2

1.2 Introducere pag.2-3

Cap.2 Scrutinul Uninominal pag.3-4

2.2 Introducerea Scrutinului Uninominal în România

pag.5-6

2.3 Organizarea și desfășurarea alegerilor pag.7

Cap.3 Referendum-noțiuni generale reprezentative pag.8-11

 Cap.1.1 Sistemul
electoral

Referatul își propune enunțarea,

explicarea și analizarea sistemelor
electorale corespunzătoare
regimurilor democratice.
Sistemele electorale constau
în: formula electorală, magnitudinea circumscripției, pragul electoral, numărul total de membri
ce urmează a fi aleși, influența alegerilor prezidențiale asupra celor legislative, distribuția
inechitabilă și legăturile electorale dintre partide.

Alegerile libere și periodice, în condițiile manifestării pluralismului politic și al competiției

dintre partide si candidați, reprezintă elementul definitoriu al sistemelui democratic modern.
Acestea constituie principala deosebire față de regimurile totalitariste, autoritariste sau
dictatoriale. In plus, în funcție de sistemul electoral ales de fiecare stat sunt favorizate și
politicile conduse de către partidele politice.

Prin urmare, sistemul electoral reprezintă un ansamblu de norme și de relații sociale, prin
intermediul căruia se selecționează organele colegiale și individuale ale statului, prin vot, de
către cetățeni. În cadrul sistemului electoral sunt integrate relații politice, juridice, cât și relații
politico-juridice, acestea având capacitatea de a constitui relațiile sociale.

În decursul lumii contemporane, putea afirma că sistemul electoral a evoluat, de-a lungul
timpului, fiind reprezentativ, fără semne controadictorii o compenentă esențială a vieții politice și
constituționale din fiecare stat. În acest fel, se realizează și se nuanțează condițiile constituirii și
funcționării puterii, dar și a comunicării dintre guvernanți și guvernați, în interiorul regimurilor
democratice.

Cu toate acestea, în decursul

oricărui sistem electoral sunt identificate
normele electorale,acestea reprezentând
fundamentul funcționării sistemului electoral, fiind capabile să stabilească drepturile electorale,
condițiile ce trebuie realizate de o persoană pentru a fi beneficiarul acestora, precum și garanțiile
ce fac efectivă exercitarea lor.

Normele juridice electorale, stabilesc obligațiile organelor de stat, referitor la alegeri, regulile
de organizare și desfășurare a alegerilor, precum și cele de stabilire, centralizare și comunicare a
rezultatelor votării. În examinarea sistemului electoral românesc actual, avem în vedere
dispozițiile constituționale, prevăzute și regăsite în cadrul articolului 36, 62, 81 și 121, ale Legii
nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, ale Legii nr.68/1992 pentru
alegerea Președintelui României, respectiv ale legii nr.70/1991 privind alegerile locale, cu
modificările ulterioare.

Cap.1.2 Introducere

Introducerea temei referatului, respectiv scrutinul, este una relevatoare pentru abordarea
profundă a acesteia, fiind cheia lăcașului a sistemului electoral, nuanțată prin intermediul a unei
descrieri de funcționare a scrutinului.

După cum știm, în cadrul oricărui sistem electoral se evidențiază problema unei sistem, de a
prezenta capacitatea de a ști cum se repartizează mandatele în Parlament, ținând cont de voturile
obținute. Prin urmare, selecționarea modalității de distribuire a mandatelor prezintă o multitudine
de semnificații politice, cu diverse consecințe și, nuanțate, mai ales în scopul partidelor politice.

În explicarea acestora, noțiunea de scrutin este deosebit de utilă. Prin scrutin, cuvânt originar din
limba latină scrutinnum, se înțelege, de fapt, modalitatea în care alegătorii desemnează deputații,
senatorii, consilierii și această listă poate continua.

După cum avem capacitatea de a observa, românul prezentând un simț civil al observării
puternic conturat, astăzi în regimurile constituționale se dezvoltă și se practică două tipuri de
sisteme electorale, contrare prin modul de atribuire a mandatelor, respectiv sistemul majoritar și
sistemul reprezentării proporționale.
Sistemul majoritar este reprezentat ca fiind sistemul în decursul căruia sunt aleși candidații
care au obținut cel mai mare număr de voturi, prezentând două variante uninonimal sau de listă și
în unul sau două tururi.
 Sistemul electoral majoritar este cel mai vechi mod de delegare a reprezentanţilor şi a fost
utilizat pretutindeni în veacul al XIX-lea. El functioneaza pe baza următorului principiu: intr-o
circumscriptie, candidatul care obţine majoritatea voturilor fără o majoritate absolută este
declarat învingător. Acest tip de scrutin, prin bipartidismul pe care-l favorizează, asigură o buna
stabilitate politică, in sensul că partidul aflat la putere are asigurată o majoritate parlamentară
absolută, fapt ce îi permite exercitarea unei guvernări fară sincope (cel puţin in teorie). În funcţie
de numărul de mandate puse in joc in fiecare circumscripţie, sistemul majoritar poate fi:
uninominal şi plurinominal.

Cap.2 Scrutinul uninominal

Acest tip de scrutin presupune ca alegătorul să voteze pentru un singur reprezentant,
respective pentru un singur candidat, într-o circumscripție electorală. Scrutinul uninominal este
identificat și practicat în decursul Constituției României, la alegerea primarilor comunelor și
orașelor.
Prin urmare, fără alte adăugiri, prezentăm sensul concis al acestui tip de scrutin, acesta având
capacitatea ca teritoriul țării se organizează într-o multitudine de circumscripții electorale, fiecare
reprezentată de un sigur deputat, prin urmare, fiecare alegător dispune de un vot.
Ca mijloc al sistemului electoral, scrutinul uninominal prezintă atât avantaje, cât și
dezavantaje, acestea constituind o balanță a electoralității, o balanță care prezintă, într-o formă
sau alta, adevărata formă a scrutinului.
Prin urmare, acest tip de scrutin, prin faptul că fiecare circumscripție electorală desemnează
un singur reprezentant, se caracterizează, fără semme contradictorii, prin simplitate. Totodată,
acesta oferă oportunitatea de creeare, oarecum aparent, a unei posibile conexiune stabile între
ales și alegători. Desigur, această legătură politucă, devine discutabilă în cadrul sistemelor
fondate pe mandatul reprezentativ, acesta determinând la o majoritate parlamentară stabile,
situație profitabilă tehnicilor de guvernare.
În contradicție cu părțile pozitive ale acestuia, scrutinul uninominal implică, în cadrul
procesului de organizare și de funcționare, cheltuieli mai mari pentru candidați, în scopul
susținerii campaniei electorale, astfel încât, în mod cert favorizează pe cei care le suportă.
În cele din urmă, acest tip de scrutin nu este prezentat ca fiind procedeul optim pentru
exprimarea pluralismului politic. Acesta fiind capabil, oarecum, să genereze o stare conflictuală
extrem de periculoasă, prin faptul că asigură că partidul ce are o majoritate relativă a opțiunilor,
este reliefat ca fiind deținătorul majorității absolute a mandatelor.

Dincolo de presupusele avantaje ale noului sistem, cum ar fi posibilitatea responsabilizării

directe a unui deputat, care, teoretic, ar lupta în legislativ pentru rezolvarea unor probleme
stringente ale comunității locale pe care o reprezintă, există și dezavantaje. Unul dintre punctele
vulnerabile ale noii legi este numărul relativ mic de voturi de care are nevoie un candidat pentru
a accede în parlamentul care va rezulta după viitoarele alegeri. Potrivit datelor statistice de la
ultimul scrutin parlamentar, la care au participat puțin peste 1,7 milioane de alegători, după
împărțirea RM în 50 de circumscripții electorale rezultă o medie de aproximativ 34.000 de voturi
într-o circumscripție. Potrivit noilor reglementări, va deveni parlamentar acel candidat care va
obține 50% plus unu din voturi în primul tur de scrutin. În cazul în care niciunul dintre aspiranții
la un fotoliu de parlamentar nu va atinge acest prag, se va organiza un al doilea tur, între primii
doi clasați, învingătorul urmând să devină membru al legislativului. Practic, cu 17.000 de voturi,
oricine poate deveni deputat.
Un alt dezavantaj ar putea fi faptul că oamenii care nu au legătură cu politica și procesul de
elaborare a legilor, dar populari în alte domenii, ar putea intra în competiție și ajunge
parlamentari. Sunt notorii exemplele din România, unde foști cântăreți sau sportivi au ajuns
senatori sau deputați după ce au câștigat alegerile din circumscripții, dar nu au nicio contribuție
în procesul legislativ în afară de ridicarea mâinii la comandă, în funcție de interesul partidului
care i-a promovat. Nu în ultimul rând, dat fiind numărul mic de voturi necesare, posibilitatea
mituirii unui procent mare de electorat este mult mai ridicată.

Cap.2.2 Introducerea scrutinului uninominal în România

România este identificată alături de țări europene, precum Italia, Spania, Portugalia sau
Bulgaria, în poziția unui stat capabil să utilizeze până în
present pentru alegerea deputaților și senatorilor scrutinul
bazat pe sistemul reprezentării proporționale, ce
presupune un singur tur de scrutin, respectiv cu listă blocată, alegătorul recurgând să voteze lista
propusă de un partid în întregime, fără a-I influența într-un mod anume.
Totodată, în cadrul politicii României se preconizează o reformă a sistemului electoral prin
introducerea scrutinului unonimal pentru alegerea membrilor parlamentului, tip de scrutin ce
beneficiază de sprijinul accentuat al populației. În conformitate cu prevederile proiectului de Cod
electoral, care se nuanțează prin intermediul susținerii majorității forțelor politice și cu privire la
care Guvernul României își asumă răspunderea în raport cu Parlamentul, alegerea Senatului și a
Camerei Deputaților ar urma să se realizeze pe baza unui sistem mixt de compesare, prezentând
la fundamental constituirii acestuia scrutinul uninominal majoritar cu un singur tur.
Sistemul mixt de compensare, propus, identificat și sub denumirea de sistem cu reprezentare
proporțională și selecție personalizată, ar presupune că un procent de 50 % dintre mandate să fie
câștigate în mod direct, la nivelul unor colegii uninominale, de către candidații care obțin cel mai
mare număr de voturi, în fiecare dintre colegiile respective . Restul mandatelor ar urma să fie
repartizate la nivelul circumscripției electorale, în favoarea unora dintre candidații care pierd
alegerile în colegiile uninominale în care candidează.
Principiul după care se realizează acest lucru al asigurării, în cazul fiecărui partid politic în
parte, a unei relații proporționale între suportul electoral de care se bucură la nivelul
circumscripției și numărul de mandate care îi revin, în total, la nivelul circumscripției electorale
respective, prin urmare, numărul mandatelor castigate la nivelul colegiilor uninominale, plus
numărul mandatelor obținute la nivelul circumscripției.
În cele din urmă, avantajele sistemului mixt de compensare sunt incontestabile în comparație
cu sistemul uninominal majoritar care prezintă, după cum am și prezentat, marele dezavantaj de a
introduce disproporționalități, în majoritatea cazurilor, între suportul electoral de care se bucură
partidele politice, cât și reprezentarea acestora parlamentară, astfel că, pentru asigurarea și
menținerea caracterului reprezentativ al Parlamentului României, se recurge la adoptarea
propunerii de Cod electoral, în varianta ce promovează un astfel de sistem de scrutin.
În cadrul sistemului electoral roman mai este identificat, totodată, și scrutinul de listă, care
reprezintă, în aceeași circumscripție electorală, a mai multor deputați. În decursul acestui tip de
scrutin, guvernații votează , nu un singur candidat, ci o listă de candidați, alegătorii neavând
capacitatea de a modifica cuprinsul listei, ci numai să-și exprime votul pentru una dintre liste.
În cazul scrutinului de listă, sunt identificate două tipuri de soluții, de convertire a voturilor în
mandate:

I. Metoda resturilor celor mai puternice;

II. Metoda celor mai puternice medii.

Metoda resturilor celor mai puternice

Pentru această metodă se utilizează coeficientul simplu, iar pentru locurile neatribuite se
utilizează regula resturilor cele mai bine conturate . Această metodă fiind favorabilă partidelor
mici, constituite dintr-un personal redus, dar, totodată metoda resturilor celor mai puternice
prezintă un inconvenient, prezentând capacitatea de a genera paradoxuri matematice, ce previn
evoluția bizară a resturilor.

Metoda celei mai puternice medii

În cazul acestei metode, se aplică coeficientul simplu și fiecare loc neatribuit este afectat
succesiv fiecărei liste, adăugându-se locurilor deja obținute. Se calculează pentru fiecare listă
raportul voturi/locuri, locul fiind atribuit acelui care prezintă cea mai mare medie de voturi pe
loc. Prin urmare, fără semen contradictorii, această metodă favorizează partidele mari, metoda
regăsindu-se în vigoare în țări puternic dezvoltate, precum Spania, Portugalia,Islanda,
Olanda,Turcia, Bulgaria, Estonia și, nu în cele din urmă, identificată în Codul Electoral al
României.

Scrutinul de listă este cunoscut, de majoritatea statelor dezvoltate, căruia i-au fost aduse
modificări, potrivit cărora, în circumscripția în care o listă a obținut majoritatea absolute, aceasta
obținând mandatele, anulându-se astfel, reprezentarea proporțională.

În cele din urmă, scrutinul de listă este preferat pentru considerentul că acesta are capacitatea
de a înlătura posibilitatea de corupție electorală și de presiune guvernamentală, favorizând, într-
un sistem de reprezentare proporțională, reprezentarea minorităților, generând posibilitatea de
reprezentare cât mai concise/exacta a tuturor curentelor sociale. Prin urmare, scrutinul de listă
 corectează eroarea scrutinului uninominal de a reprezenta prea mult interesele locale, în
detrimentul intereselor generale.

Organizarea și desfășurarea alegerilor

Stabilirea datei alegerilor este operatiunea cu care debuteaza organizarea si desfasurarea

alegerilor. In practica electorala s-a impus ca data alegerilor se stabileste cu cel putin 60 de zile
inaintea votarii. Uneori aceasta durata poate fi si de 45 de zile.

Stabilirea numarului, delimitarea si numerotarea circumscriptiilor electorale este a doua etapa in

pregatirea alegerilor. Circumscriptiile electorale constituie cadrul organizatoric teritorial in care se
desfasoara operatiunile de alegere. Numarul circumscriptiilor electorale depinde de scrutinul
practicat. Scrutinul uninominal presupune un numar mai mare de circumscriptii, adica un numar egal
cu cel al celor ce urmeaza a fi alesi in ideea ca o circumscriptie electorala desemneaza un deputat
sau, dupa caz, un senator ori consilier. Scrutinul de lista, potrivit caruia fiecare circumscriptie
electorala desemneaza mai multi deputati sau, dupa caz, senatori ori consilieri, presupune un numar
mai mic de circumscriptii. Circumscriptia electorala se identifica sub aspectul intinderii teritoriale cu
chiar unitatea administrativa.

Numerotarea circumscriptiilor electorale se poate realiza fie prin lege (pentru alegerile
parlamentare) fie de catre autoritatile publice desemnate de lege (Guvernul, de exemplu), ea fiind
deosebit de utila in efectuarea si inregistrarea operatiunilor electorale. Stabilirea numarului celor ce
urmeaza a fi alesi in fiecare circumscriptie electorala revine autoritatilor stabilite de lege și după
criteriile legale.

Abordând această
temă, respective formele
unui scrutin, organizarea
și funcționarea acesuita,
prin intermediul acestei teme avem oportunitatea de a dezvolta un subiect, cu caracter național
organizat în decursul acestui an, respectiv în decursul zilelor de 6-7 octombrie, 2018, prezentat
și nuanțat sub formă de referendum.
Acel tip de scrutin reprezentând, fără doar și poate, un eșec lamentabil, un eșec care a imprimat o
influență negative asupra economiei, cât și asupra populației României.

Referendum, un cuvânt simplu, la prima analiză , fiind un substantive neutru, originar din
limba latină și care are capacitatea de a desemna procesul de consultare directă a cetățenilor unei
țări în legătură cu un text de lege de o importanță cu totul deosebită sau asupra unei situații de o
importanță națională. Fără alte adăugiri, termenul de referendum ester elevator pentru o
democrație directă, care se corelează într-o oarecare măsură și identificată în contrast cu o
democrație reprezentativă.
În acest sens, acest tip de scrutin oferă posibilitatea cetățeanului de rând, care reprezintă, fără
semne contradictorii unul dintre pionii care stau la baza constituirii unui referendum, deoarece
votul acestuia este relevant ca fiind baza fundamentală a inițierii unei noi norme, acesta dobândit
capacitatea de a-și exprima sprijinul sau opoziția asupra unei măsuri sau a unei norme propusă de
autorități.
Totodată, Legislația românească prevede trei tipuri de referendum national și două tipuri de
referendum local. În ceea ce privește referendumul national, este prezentat ca fiind convocat de
președinte și prin intermediul căruia românii sunt invocați/chemați să-și exprime voința cu
privire la problem de interes national, conform articolului 90 din Constituție .
Conform Constituției României, mai poate fi convocat referendum pentru modificarea
Constituției, după ce propunerile au fost aprobate cu voturile a două treimi dintre parlamentari, și
pentru demiterea președintelui, în cazul unei procedure de suspendare a acestuia , votată de
Parlament. Primul referendum de acest gen identificat în cadrul Constituției României a fost
elaborat la data de 19 mai 2007, referendum pentru demiterea președintelui Trăian Băsescu. Prin
urmare, ambele tipuri de referendum au caracter decizional,iar efectele sunt directe, în decurs ce
referendumul pe teme de interes național prezintă caracter consulativ, iar efectele sale sunt
indirecte.
 Teoretic, acest termen de referendum este puternic nuanțat, fiind înglobat într-o satiră a
realității, a virtuții, însă la nivel practice, nu toate persoanele au capacitatea de a asimila, pe
deplin, care este rolul unui referendum și cum poate fi decisional.
Un exemplu concret identificat, referitor la argumentul prezentat îl reprezintă afirmațiile
europarlamentarului Cristian Preda, asupra acestui fenomen, afirmând că votul cetățenilor este
consultative, iar în cazul în care aceștia sunt de accord, se realizează construcția unei dezbateri,
referitoară de forma parlamentară, pe care statul roman ar trebui s-o prezinte în corelație cu
necesitățile cetățeanului. Însă, votul consultative are capacitatea de a schimba direcția și
povestea, prin urmare, indiferent de rezultat, decizia este coordonată în funcție de latitudinea
legiutorului, fără alte adăugiri, decizia noastră fiind una , oarecum, nesemnificativă.
Pe baza premisei “Crede și nu cerceta”, referendumul românesc prezintă o ideologie, una
binefăcătoare pentru popor recurgând la votul acestuia de a selecționa ce-i se prezintă, într-o
formă mai puternic nuanțată și nu ceea ce se oferă adevărata formă a lucrului fiind cu totul
diferită.
După cum avem capacitea de a observa, în societatea românească contemporană, o multitudine
de persoane, putem afirma că nu mai prezintă interes pentru noile modificări ale Constituției
statului, fiind convinsă că ceea ce votează, nu se realiează, deoarece inițiativa acestora este doar
o formă discretă de a ne afirma democrația, aceasta fiind, în cele mai multe cazuri, doar o
copertină a socialismului, realitatea fiind una cu totul diferită, o realitate vicleană, în care noi
cetățenii, reprezentanții întregului stat, fiind vocea poporului (vox populi), suntem identificați
într-o poziție de subordonați ai oamenilor politici, ai conducerii. Un referendum este validat dacă
rata de participare este de cel puțin 30 /dintre alegătorii înscriși pe listele electorale, iar aprobarea
se face cu voturile a 25 / dintre cei cu drept de vot.

Importanța referendum-ului familial din anul 2018

Până acum, Constituția prevedea că familia se bazează pe căsătoria între soți, iar modificarea
ar înlocui acest cuvânt cu ideea că soții pot fi doar un bărbat și o femeie.
Observăm, cu nostalgie, involuția populației, aceasta dorind să se manifeste prin intermediul a
unor diverse metode cu scopul de a se remarca, de a sublinia caracterul divers al acesteia.
 Din punctul meu de vedere, fiecare persoană trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima
propria opinie, de a avea capacitatea că dacă identifică, regăsește un aspect negativ, aceasta să
aibă inițiativa de a-l converti într-un unul pozitiv.
Referendum-ul care se desfășoară în decursul zilelor de 6 și, respective 7 octombrie, îndrumă,
direcționează cetățenii de origine română să susțină familia tradițonală, familie constituită de o
femeie și nu, în cele din urmă, de un reprezentant al sexului masculin.

Acest referendum este benefic sau nu statului român?!

Sincer, organizarea acestui scrutin o consider ca fiind o sursă risipitoare de economii ale
statului, chiar dacă referendum-ul o să proclame existența familiei tradiționale, la nivelul statului
se vor constitui diverse legi în favoarea celor care doresc să aibă relații cu persoane de același
gen. Prin urmare,care a fost efectul acestei teme organizatorice ?! Un impact negativ, fără semen
contradictorii, asupra economiei românești, dar nu numai fondurile țării sunt influențate, ci în
cadrul acestuia se recurge și la resurse umane.

Cum va modifica referendumul Constituţia?

Plenul Senatului, în calitate de for decizional, a adoptat în 11 septembrie proiectul legislativ

care îşi propune revizuirea articolului 48 din Constituţie, în sensul că familia se întemeiază pe
căsătoria între un bărbat şi o femeie, şi nu între soţi, aşa cum este în prezent. “Familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe
dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, se arată
în propunerea de modificare a art. 48 alin. (1) din Constituţia României. Aceasta este
modificarea care va apărea în legea fundamentală dacă rezultatul referendumului va fi validat.

Cu toate aceste, care este întrebarea adresată de către parlamentul României ?!

Întrebarea este contrastată într-o formă intelectuală, și anume “Sunteţi de acord cu Legea de
revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?”. Nu foarte multe persoane
sunt informate cu privire la Legea de revizuire a Constituției României, acestea având vaga
impresie că aceast referendum este organizat cu obiectivul de a diminua numărul parlamentarilor
din cadrul Parlamentului României, fiind definit ca organul reprezentativ suprem și unica
autoritate legiuitoare a României. Parlamentul este bicameral, fiind alcătuit din Senat și Camera
Deputaților.
 În esența sa reală și obiectivă, întrebarea se referă la redefinirea familiei ca fiind căsătoria liber
consimțită între un bărbat și o femeie.

Care au fost rezultatele acestui scrutin?!

Acesta a fost, fără îndoială, un eșec total,unul relevat prin intermediul participării cetățenilor la
vot, puţin peste 3,7 milioane de români au participat la referendumul pentru redefinirea familiei.
Organizarea scrutinului, pe parcursul a două zile, a scos din buget peste 163 de milioane de lei şi
a mobilizat zeci de mii de oameni, de la poliţişti şi jandarmi până la membri ai secţiilor de votare
şi observatori ai organizaţiilor civice.
În cele din urmă, prezența la vot a fost de 20,41%, o prezența insuficentă pentru ca referendumul
să poată fi declarant valid. În aceste condiții, Constituția României nu se modifică și prezintă, în
continuare, definiția căsătoriei ca fiind între “soți”,noțiunea fiind identifică în cadrul Articolului
48, din Constituția României, enunțăm :

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe
dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creșterea, educația și instruirea copiiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria
religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
 Bibliografie

NĂSTASE GEORGESCU, Maria, Conf. Univ. Dr. 2005. Drept

constituțional și instituții politice. Bucurețti: Editura Pământul.

PASQUINO, Giangranco. 2002. Curs de știință politică. Iași: Institutul European.

RIKER, William H. . Dec. 1982. Sistemul celor doua partide și Legea lui Duverger: Un
eseu despre Istorie si Stiinte Politice, publicat in revista “The American Political Science
Review”. New York.

RIKER, William H. . Oct. 1976. Numărul partidelor politice. Reexaminarea Legii lui
Duverger, publicat în revista “Comparatice Politics”. New York.

SARTORI, Giovanni. 1999. Teoria democrației reinterpretată. Iași: Editura Polirom

[Link]
[Link]

[Link]

[Link]
posibil/

[Link]
Lista-Si-Scrutinul-Uninominal