3 Fișa nr.

3 – TEORIA SUVERANITĂȚII (I)

§1. Noțiuni generale

Introducere în dreptul electoral
Drept constituțional și instituții politice II
Asist. univ. dr. Anthony MURPHY

1 FUNDAMENT. Textul art. 2 alin. (1) din Constituția României statuează că „suveranitatea națională aparține
poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice
și corecte, precum și prin referendum”. Cu alte cuvinte, puterea suverană a poporului se poate manifesta
atât direct, prin referendum, cât și indirect, prin organe reprezentative desemnate în urma alegerilor. În
consecință, studiul instituțiilor politice nu se oprește la titularul suveranității, ci trebuie să includă sistemul
electoral și referendumul.
2 NOȚIUNEA DE DREPT ELECTORAL cunoaște două accepțiuni:
(a) în sens obiectiv, acea ramură de drept compusă din totalitatea normelor juridice care reglementează
organizarea scrutinelor și exercitarea dreptului de a alege și de a fi ales. Fiindcă reglementează tot
relații sociale care privesc realizarea puterii de stat, dreptul electoral este considerată o subramură a
dreptului constituțional.1
(b) în sens subiectiv, putem afirma că drepturile electorale sunt acele drepturi cetățenești fundamentale
și exclusiv politice care permit participarea la guvernare.
§2. Drepturile electorale fundamentale
1 PRECIZĂRI PREALABILE. Ca drepturi fundamentale, drepturile electorale sunt considerate drepturi exclusiv
politice, sens în care pot aparține numai cetățenilor, în considerarea faptului că „sunt legați de destinele
acestei societății”.2 Drepturile electorale sunt dispersate în Constituție și legislația electorală, motiv pentru
care se face distincție între drepturile electorale fundamentale (cele consacrate de legea fundamentală) și
celelalte drepturi electorale (cele cuprinse în legi electorale: e.g., dreptul de a contesta o candidatură).
2 DREPTUL DE A ALEGE [sau drept de vot (art. 36 din Constituția României)]. Dreptul de vot (stricto sensu)
constă într-o pronunțare pentru sau împotrivă, de obicei prin referendum. Dreptul de a alege constă în
desemnarea reprezentanților (în alegeri). Lato sensu, dreptul de vot include dreptul de a alege.
Votul are caracter UNIVERSAL, EGAL, DIRECT, SECRET și LIBER EXPRIMAT [art. 62(1) și 81(1) CONSTITUȚIA ROMÂNIEI].
2.1 CARACTERUL UNIVERSAL – singurele limitări sunt date de TEORIA CAPACITĂȚII ELECTORALE → vot capacitar.
• REGULA GENERALĂ: pot vota cetățenii care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor, inclusiv [art.
36]. Pragul nu a fost stabilit arbitrar; corespunde vârstei la care se dobândește CAPACITATEA DEPLINĂ DE
EXERCIȚIU și denotă că o persoană are MATURITATEA necesară participării în viața politică a statului.
• EXCEPȚIA (confirmă regula): unii cetățeni care îndeplinesc cerința vârstei NU au drept de vot: (1) alienații
mintali puși sub interdicție judecătorească, și (2) persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească
rămasă definitivă cu pedeapsa accesorie a restrângerii exercițiului drepturilor electorale.
În trecut, limitarea drepturilor electorale a cunoscut temeiuri absurde după standardele prezentului. Este
vorba despre censul electoral – votul cenzitar. Criteriile de restrângere erau dintre cele mai diverse:
(a) CENSUL DE AVERE – cel mai răspândit (e.g., Constituția din 1866);
(b) CENSUL DE SEX – femeile au dobândit târziu dreptul de vot (e.g., UK, 1918; SUA, 1920; Franța, 1944);
(c) CENSUL RASIAL – împiedică participarea minorităților la viața politică (e.g., sudul SUA, în trecut);
(d) CENSUL DE DOMICILIU – acordă drept de vot doar cetățenilor care au domiciliul în localitatea respectivă;
(e) CENSUL DE VÂRSTĂ – permite participarea la vot numai cetățenilor care au împlinit o anumită vârstă.
2.2 EGALITATEA votului este concretizarea în materie electorală a principiului egalității în drepturi a cetățenilor.
Votul poate fi egal numai dacă fiecare cetățean este îndrituit la un singur vot pentru alegerea aceluiași
organ de stat. Desigur, acest lucru presupune respectarea mai multor exigențe care previn întrebuințarea
ingineriilor electorale – care pot limita egalitatea:

1
I. MURARU, E.S. TĂNĂSESCU, op.cit., vol. II, p. 91.
2
Ibidem, p. 92.
 (a) GEOGRAFIA ELECTORALĂ (gerrymandering) – delimitarea circumscripțiilor electorale în mod inegal sub
aspectul numărului de locuitori, astfel încât să avantajeze / dezavantajeze o formațiune politică;
(b) VOTUL MULTIPLU – dacă un alegător ar avea drept de vot în mai multe circumscripții electorale;
(c) TURISMUL ELECTORAL – similar votului multiplu, dar fără a exista un asemenea drept (e.g., o persoană
votează în mai multe localități prin intermediul listei suplimentare, deși fapta e incriminată);
(d) PRIMA ELECTORALĂ – mecanism de supra-reprezentare care asigură celui mai mare partid majoritatea
necesară unei guvernări stabile (e.g., România – legea electorală din 1926).
2.3 Caracterele DIRECT, SECRET și LIBER EXPRIMAT arată natura personală a participării cetățeanului la guvernare:
• Alegătorul trebuie să-și exprime opțiunea în mod direct, personal, și nu prin reprezentare. Unele state
încă permit votul indirect (e.g., alegerea Președintelui SUA), practică controversată.
• Votul secret asigură alegătorului libertatea exprimării opțiunii sale, eliminând riscul constrângerii.
• Votul liber exprimat este în opoziție cu VOTUL OBLIGATORIU, practicat în unele țări (e.g., Grecia, Australia).
3 DREPTUL DE A FI ALES aparține celor care (1) au DREPT DE VOT, (2) CETĂȚENIA ROMÂNĂ, (3) NU le este interzisă
asocierea în partide și (4) au împlinit vârsta minimă cerută pentru alegerea într-o anumită funcție. Sunt
trei praguri de vârstă: 23 de ani - CAMERA DEPUTAȚILOR, 33 de ani - SENAT, 35 de ani - PREȘEDINTELE ROMÂNIEI.
4 DREPTUL DE REVOCARE. Unele constituții reglementează și dreptul de revocare, aflat în strânsă legătură cu
3
TEORIA MANDATULUI IMPERATIV. În privința deputaților și senatorilor, art. 69 alin. (2) din Constituție arată că
„orice mandat imperativ este nul”, exprimând atașamentul puterii constituante față de TEORIA MANDATULUI
REPREZENTATIV. Motivul pentru care soluția diferă în ceea ce privește mandatul șefului de stat ar fi că acesta
nu poate avea un mandat colectiv de vreme ce este un organ unipersonal. Numai statele cu circumscripții
uninominale, favorizând legătura ales-alegător, permit revocarea și, implicit, mandatul imperativ.
§3. Sistemele electorale
Prin sistem electoral desemnăm acel ansamblu de drepturi și proceduri prin care guvernații participă la
adoptarea deciziilor politice fie pentru a legitima o guvernare, fie pentru a deveni ei înșiși guvernanți. Are
o dublă importanță: (1) influența asupra raporturilor alegători-aleși, respectiv (2) configurația sistemului
de partide.4 Taxonomia sistemelor electorale relevă 3 mari sisteme: MAJORITAR, PROPORȚIONAL și MIXT.
1 SISTEMUL MAJORITAR (plurality system) este scrutinul care desemnează drept câștigător candidatul care a
obținut cel mai mare număr de voturi; sistem specific tradiției politice anglo-americane, se subclasifică în
(a) sistem uninominal, respectiv (b) plurinominal.
1.1 SCRUTINUL UNINOMINAL este caracterizat de votul acordat unui singur candidat pentru mandatul alocat unei
circumscripții electorale.
• Organizat într-un singur tur (first-past-the-post), poate atribui mandatul unui candidat susținut de o
majoritate relativă, devenind un vot tactic. Astfel, alegătorii sunt încurajați să voteze candidatul cel mai
puțin indezirabil dintre cei cu șansa de a obține numărul cel mai ridicat de voturi, respectiv descurajați
să susțină candidatul mai apropiat de convingerile lor, dar considerat fără șanse în cursa respectivă.
• Organizat în două tururi (run-off), scrutinul uninominal asigură atribuirea mandatului către candidatul
susținut de o majoritate absolută, dar nu elimină riscul votului tactic. Alegătorii rămân tentați să susțină
numai candidați considerați apți să ajungă în turul al doilea.
Scrutinul uninominal este practicat în România la alegerea șefului de stat (2 tururi) și primarilor (un singur
tur). La alegerile parlamentare din 2008 și 2012 s-a întrebuințat un sistem mixt, care combina desemnarea
candidaților pe colegii electorale („uninominale”) cu reprezentarea proporțională a formațiunilor politice.
1.2 În SCRUTINUL PLURINOMINAL (plurality-at-large, block vote sau multiple non-transferable vote), alegătorul își
exprimă preferința pentru un număr de candidați egal cu mandatele alocate circumscripției electorale la
care este arondat. Un asemenea scrutin menține avantajele și dezavantajele generale specifice sistemului
majoritar, dar poate fi aplicat numai în desemnarea unui organ colegial ale cărui mandate nu pot fi alocate

3
Ibidem, p. 95.
4
E. BOC, C.C. CURT, op.cit., p. 60.
2
 pe circumscripții diferite (e.g., consiliul local). Un posibil dezavantaj inerent acestui sistem îl prezintă riscul
voturilor nule (e.g., un alegător votează mai mulți candidați decât numărul mandatelor alocate).
1.3 AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE. Avantajele generale ale sistemului majoritar pot fi sintetizate astfel:
(a) simplifică procesul electoral (înțelegerea de către electorat) și viața politică (împiedică fragmentarea
sistemului de partide prin filtrarea accesului partidelor mici);
(b) facilitează stabilitatea guvernamentală întrucât crește șansele formării de majorități la nivelul unui
singur partid, evitând coalițiile sau minimizând incidența lor;
(c) încurajează relația alegător-ales, făcând necesară o legătură reală cu locuitorii circumscripției, ceea
ce creează premisele mandatului imperativ;
(d) filtrează (în principiu) accesul partidelor extremiste, întrucât nu vor primi un număr de mandate
proporțional cu susținerea în rândul electoratului general, ci doar în funcție de preferințele la nivelul
circumscripțiilor electorale.
Dezavantajele votului majoritar sunt următoarele:
(a) polarizarea vieții politice prin stimularea partidelor mari în detrimentul formațiunilor mai mici,
rezultatul fiind (în general) un sistem de partide bipolar (bipartidist);
(b) încurajează votul tactic, în detrimentul votului bazat pe convingeri;
(c) creează premisele manipulării circumscripțiilor (geografie electorală sau gerrymandering).
2 SISTEMUL REPREZENTĂRII PROPORȚIONALE este scrutinul în care votul obținut de partide se reflectă în mod
proporțional asupra numărului de locuri atribuite. Astfel, reprezentarea proporțională se aplică exclusiv
în desemnarea adunărilor, neputând fi adaptată alegerii unui organ unipersonal. Consecința firească ar fi
că scrutinul se desfășoară pe liste de candidați și într-un singur tur de scrutin.
2.1 Scrutinul de listă cunoaște următoarea taxonomie:
(a) lista blocată – partidele impun o listă de candidați a căror ordine / componență nu poate fi alterată;
(b) votul preferențial – alegătorul are posibilitatea de a modifica ordinea candidaților;
(c) panașajul – alegătorul poate întocmi propria listă de candidați (folosit în SISTEMUL PLURINOMINAL).
• PRAGUL ELECTORAL reprezintă o particularitate a scrutinului de listă, practicată și în România. Acest prag
condiționează alocarea mandatelor către o formațiune politică de obținerea unui număr minim de
voturi, exprimat printr-un procent – de obicei între 2-10% din numărul total de voturi valabil exprimate.
Uneori, acest prag implică și plata unei cauțiuni electorale restituite numai partidelor care îl trec.
• În România, pragul este stabilit la 5%, la care se adaugă 3% pentru alianțele formate din două partide,
și câte 1% pentru alianțele cu câte un membru în plus (e.g., 9% - 3 partide), până la cel mult 10%.
2.2 AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE. Avantajele reprezentării proporționale constau în:
(a) consolidarea rolului și influenței partidelor, acordând prioritate programelor de guvernare;
(b) asigură egalitatea sufragiilor și reflectă diversitatea opiniilor, inclusiv reprezentarea minorităților;
(c) favorizează un sistem de partide pluralist și reprezentarea partidelor mai mici.
Dezavantajele sistemului proporțional:
(a) creează o barieră în legătura alegători-aleși, favorizând mandatul reprezentativ.
(b) facilitează fragmentarea sistemului de partide prin multiplicarea lor, complicând viața politică și
favorizând coalițiile guvernamentale;
(c) permite accesul formațiunilor extremiste și chiar câștigarea puterii de către acestea;
(d) întrebuințează metode de calcul matematic în distribuirea mandatelor, ceea ce complică procesul
electoral în ochii alegătorilor.
3 Prin SISTEM ELECTORAL MIXT înțelegem acel scrutin care combină elemente atât din cel majoritar, cât și din
cel proporțional. Acest amestec se poate realiza fie în mod echilibrat (e.g., sistemul buletinului dublu), fie
cu o componentă dominantă (e.g., sistemul înrudirilor).

3
 Aplicații

1 Întrebări cu variante multiple de răspuns (pot fi corecte una sau cel mult două):
1. Sistemul reprezentării proporționale este folosit în
3. Dreptul de a fi ales presupune împlinirea vârstei de:
alegerea:
a) 18 ani, în toate cazurile;
a) Președintelui României;
b) 23 de ani pentru ambele Camere ale Parlamentului;
b) Parlamentului;
c) 35 de ani pentru Președintele României.
c) Consiliului Local.
4. Mandatul reprezentativ:
2. Sistemul electoral majoritar:
a) este interzis de Constituția României;
a) descurajează accesul partidelor extremiste;
b) este specific scrutinului majoritar;
b) favorizează coalițiile guvernamentale;
c) este specific reprezentării proporționale.
c) poate fi utilizat în desemnarea organelor colegiale.

2 Potriviți noțiunile din coloana A cu definițiile din coloana B:

A B
1. Prag electoral a. dreptul de vot este restrâns prin censul electoral;
2. Vot capacitar b. procentaj minim care condiționează obținerea mandatelor în alegeri;
3. Vot cenzitar c. dreptul de vot este restrâns prin capacitatea electorală;
4. Scrutin uninominal d. inginerie electorală prin votarea fără drept în mai multe circumscripții;
5. Turism electoral e. vot acordabil unui singur candidat pentru mandatul alocat circumscripției.

3 Ar fi oportună reducerea vârstei la care cetățenii dobândesc capacitate electorală, de la 18 la 16 ani?

4 Următorul tabel prezintă rezultatele ultimelor alegeri parlamentare din România (2020) – numai formațiunile
politice care au obținut fie mandate în Parlament, fie un scor de cel puțin 4% din voturile valabil exprimate.
Comentați efectele sistemului electoral asupra sistemului de parte.
CAMERA DEPUTAȚILOR SENAT
FORMAȚIUNE POLITICĂ Voturi % Mandate Voturi % Mandate
Partidul Social Democrat 1.705.786 28,9 110 1.732.289 29,32 47
Partidul Național Liberal 1.486.402 25,18 93 1.511.227 25,58 41
Alianța USR-PLUS 906.965 15,18 55 936.864 15,86 25
Alianța pentru Unirea Românilor 535.831 9,08 33 541.938 9,17 14
Uniunea Democrată Maghiară din România 339.030 5,74 21 348.262 5,89 9
Partidul Mișcarea Populară 284.502 4,82 - 291.485 4,93 -
Pro România Social-Liberal 241.272 4,09 - 244.227 4,13 -
*Minorități naționale (totalul nedefalcat) *102.241 *1,72 18 - - -
6.057.774 (33,3%) 330 5.908.364 (33,3) 136

5 Comentați următorul fragment:

„Ruptura dintre cele două tipuri de sisteme electorale este mare și în sensul că modificările în interiorul
fiecărui tip sunt comune, dar foarte puține democrații trec de la metoda RP la [metoda] majoritară ori
invers (Nohlen, 1984). Fiecare grup de țări pare puternic atașat de sistemul său electoral. Într-un
comentariu privitor la retragerea numirii în 1993 a lui Lani Guinier în funcția de asistent pentru drepturi
civile al procurorului general, președintele Bill Clinton – șeful unei țări în care se utilizează cu precădere
metoda pluralității – a afirmat că a obiectat împotriva propagandei ei pentru RP, pe care a considerat-
o «foarte dificil de apărat» și chiar «antidemocratică» (New York Times, 4 iunie 1993, A18)”.
(A. LIJPHART, Modele ale democrației, Polirom, 2006, p. 141)