Sunteți pe pagina 1din 5

Centrul de Excelen n Informatic i

Tehnologii Informaionale
Lucrare individuala Nr.2
la
Bazele legislaiei

Tema: Drepturile exclusiv politice.

Grupa I-1523

A efectuat : Gorodechi Pavel


A verificat : Cuzneov Alexandru
Data_________
Nota_________

2017
Drepturi exclusiv politice

Conform Codului Electoral al R.M. art.1, dreptul electoral este un drept constituional al
cetenilor de a alege, de a fi ales i de a-i exprima prin vot atitudinea privind cele mai
importante probleme ale statului i ale societii n ansamblu sau n probleme locale de interes
deosebit.

Drepturile exclusiv politice aparin numai cetenilor pentru c ele pot fi folosite numai pentru
participare la guvernare i pentru c este pretutindeni recunoscut i admis ca la guvernarea unei
societi particip numai cetenii, deoarece ei sunt legai de destinele acestei societi.
Drepturile electorale ale cetenilor R.M., conform Constituiei snt urmtoarele:

dreptul de a alege; dreptul de a fi ales; Revocarea.

In categoria drepturilor exclusiv politice sunt incluse drepturi ale cetatenilor care au ca obiect
participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare. Mai sunt si alte drepturi ale
cetatenilor care asigura participarea acestora la conducerea de stat, dar acele drepturi prin
continutul lor pot fi folosite, la alegere, sau in a cest scop sau scopuri culturale, artistice,
stiintifice etc. In aceasta categorie a drepturilor exclusiv politice se incadreaza drepturile
electorale ale cetatenilor. Alaturi de drepturile electorale se cerceteaza tot ca drept politic
propriu-zis si dreptul de asociere. Dreptul de asociere poate fi exercitat fie in scopuri politice, fie
in vederea rezolvarii unor probleme materiale sau culturale ale cetatenilor. Drepturile electorale
sunt: dreptul la vot si dreptul de a fi ales.

Examinarea dreptului de vot in sistemul constitutional , a conditiilor de exercitare, trebuie


facuta prin considerarea trasaturilor sale traditionale asa cum sunt de altfel mentionate prin
Constitutie. Potrivit Constitutie, votul este universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
Universalitatea votului consta in aceea ca cetatenii moldovenesti, sub rezerva doar a conditiilor
de varsta si aptitudini intelectuale sau morale, au dreptul de a vota. O distinctie, frecvent
intalnita, este cea dintre votul universal si votul restrans pe care-l putem denumi vot selectiv.
Votul restrans este explicat, la randul sau, sub doua aspecte si anume votul cenzitar si votul
capacitar.

Votul cenzitar a fost exprimat in constitutii indeosebi prin conditia de avere impusa
cetateanului pentru a putea vota, fapt pentru care deseori era denumit votul contribuabililor.
Censul de avere a fost completat si prin alte censuri precum: censul de domiciliu, censul de sex,
censul rasial- nationalist, censul de profesie, censul de varsta etc. Censul de avere presupune ca
un cetatean sa posede o anumita avere pentru a avea drept de vot.

Censul de domiciliu presupune ca un cetatean, pentru a vota, sa domicilieze o anumita


perioada de timp in localitatea respectiva. Censul de sex a inlaturat mult timp femeile de la
alegeri. Femeile au capatat drept de vot mult mai tarziu decat barbatii. Astfel femeile au dobandit
drept de vot in Norvegia (1913), Anglia (1918), Rusia (1918), Germania (1919), Statele Unite
(1920), Suedia (1921), Spania (1931), Franta (1944), Elvetia (1971). In Romania femeile nu au
avut drept de vot sub imperiul constitutiilor din 1866 si 1923. Censul de varsta a constituit
opreliste in exercitarea dreptului de vot. Varsta exagerat de ridicata a impiedicat participarea
tineretului la alegeri.
Votul capacitar implica din partea alegatorului un anumit grad de instructie. In unele state,
dreptul la vot era acordat celor care puteau citi si explica Constitutia. Limitarile dreptului de a
alege au fost inlaturate in timp, iar votul universal s-a impus de aproximativ un secol. Votul
universal este o necesitate pentru ca, intr-un stat de drept si democratic, intreaga populatie
trebuie chemata la urne. Universalitatea, ca trasatura a dreptului de vot, a cunoscut o evolutie
specifica, sistematizata in trei etape: a) votul universal masculin; b) accesul femeilor la electorat;
c) scaderea varstei minime. Evolutia si extinderea votului universal, rolul sau in caracterizarea
unui regim politic ca democratic sau nu, explica de ce orice sustinere de renuntare la votul
universal sau de restrangere a dreptului de vot trebuie considerata ca anacronica, invalidata de
istoria democratiei constitutionale.

Conform din Constitutia Republicii Moldovaa, o persoana poate vota daca: este cetatean
moldovean; are varsta minima de 18 ani, impliniti in ziua alegerilor inclusiv; este in deplinatatea
facultatilor mintale; are aptitudinea morala de a vota. Calitatea de cetatean exprima constitutional
faptul ca dreptul de vot este un drept politic si ca drepturile politice apartin in exclusivitate
cetatenilor. Varsta de 18 ani permite o larga participare la vot a tinerilor, care au maturitate
politica necesara exercitarii dreptului de vot. Deplinatatea facultatilor mintale este o conditie
fireasca, de aceea Constitutia nu acorda drept de vot debililor mintali pusi sub
interdictie. Constitutia stabileste, de asemenea, ca nu au aptitudine morala de a vota persoanele
condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.

Egalitatea votului exprima principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor fara deosebire de


rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie sau apartenenta politica, avere sau
origine sociala. Votul egal se realizeaza daca: fiecare cetatean are dreptul la un singur vot pentru
alegerea aceluiasi organ de stat; circumscriptiile electorale pentru alegerea aceluiasi organ sunt
egale ca numar de locuitori. Egalitatea votului presupune inlaturarea unor tehnici si procedee
electorale, care s-au practicat in sistemele constitutionale, precum geografia electorala, colegiile
electorale, votul plural sau votul multiplu.

Votul direct consta in aceea ca alegatorii isi exprima direct, personal, acordul sau
dezacordul privind pe candidatii propusi, ei votand direct si nu prin reprezentanti sau delegati.
Votul indirect a fost prevazut la alegerea consiliilor judetene. Acestea au fost alese de catre un
grup de electori, format din totalitatea membrilor consiliilor locale din judetul respectiv.
Modificarile aduse legii au introdus si pentru aceste consilii votul direct, urmand ca doar vice-
primarii sa fie alesi indirect.

Secretul votului este un caracter al dreptului de vot si exprima acea posibilitate a


cetatenilor de a-si manifesta liber vointa lor cu privire la candidatii propusi, fara ca aceasta
manifestare sa poata fi cunoscuta de catre altii. Legea electorala prevede o serie de garantii care
asigura secretul votului. Astfel, buletinele de vot sunt uniforme, fara semne distinctive,
imprimarea lor fiind asigurata de catre birourile electorale care se ocupa de alegerea unui organ
de stat, dupa modelul legal stabilit. Pe buletinele de vot sunt imprimate numai mentiunile strict
necesare, ultima pagina a buletinului de vot ramanand nescrisa, fiind rezervata pentru aplicarea
stampilei de control a biroului electoral al sectiei de votare, stampila executata dupa modelul
legal stabilit. Buletinele de vot sunt predate birourilor electorale ale sectiilor de votare, de catre
birourile electorale de circumscriptie cu cel putin doua zile inainte de data alegerilor. Legea
electorala interzice prezenta oricarei persoane, in afara celei care voteaza, in camera de votare
sau in cabinele de vot.

Votul liber exprimat defineste votul ca posibilitatea cetateanului de a participa sau nu la


alegeri, iar in cazul in care participa, de a-si manifesta liber optiunea pentru o anumita lista de
candidati sau pentru un anumit candidat. Dispozitiile constitutionale valorifica votul liber
exprimat, corelandu-se cu dispozitiile democratice din alte tari.

Din analiza dispozitiilor constitutionale rezulta ca o persoana poate fi aleasa ca deputat,


senator, sef de stat sau in alte organe reprezentative daca are drept de vot si daca indeplineste si
celelalte conditii stabilite in Constitutie. Pentru a fi aleasa, o persoana trebuie sa aiba drept de
vot, adica sa indeplineasca toate conditiile din Constitutie. Potrivit acestui alin. 3, functiile si
demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia
moldoveneasca si domiciliul in tara. Conditia de a avea cetatenia moldoveneasca trebuie corelata
cu dispozitiile legii Republicii Moldova care ingaduie dubla cetatenie.

Constitutia pune si limite minime de varsta, chiar daca pentru dreptul de vot limita minima
este de 18 ani. Explicatia se regaseste in importanta unor demnitati publice, in marea
responsabilitate ce revine celor desemnati sa guverneze, responsabilitate care-si gaseste suport de
credibilitate si in maturitatea si experienta practica a candidatilor. Art. 38 din Constitutie
stabileste doua limite minime de varsta pentru cei care candideaza si deci pot fi alesi si anume:
23 de ani impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv, pentru cei care candideaza pentru Camera
Deputatilor sau organele locale; 33 de ani impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv, pentru cei
care candideaza pentru Senat sau 35 de ani pentru functia de Presedinte al Republicii Moldovei.
Orice nesocotire a acestor conditii atrage nulitatea alegerii, de aceea inregistrarea candidaturilor
trebuie facuta numai cu verificarea atenta a indeplinirii conditiilor legale.

Dreptul de asociere este un drept fundamental, socialpolitic, inclus in categoria


libertatilor de opinie, alaturi de libertatea de exprimare, de libertatea constiintei. Acest drept
cuprinde posibilitatea cetatenilor de a se asocia, in mod liber, in partide sau formatiuni politice,
in sindicate sau in alte forme si tipuri de organizatii, ligi si uniuni, cu scopul de a participa la
viata politica, stiintifica, sociala si culturala de a-si realiza o serie de interese legitime comune.
Articolul 40 din Constitutie se refera la asociere ca rezultat al exercitarii unei libertati
fundamentale, o asociatie de drept constitutional. Aceste asociatii sunt de drept public, temeiul
lor fiind libertatea de asociere si nu contractul care este temeiul asociatiilor de drept privat.
Asociatiile prevazute de art. 40 nu au scopuri lucrative, nu urmaresc obtinerea sau impartirea
unor beneficii, ele trebuie sa aiba scopuri politice, religioase, culturale etc., scopuri care sa
exprime libertatea de gandire si de exprimare a gandurilor, opiniilor, credintelor.

Dispozitiile constitutionale garanteaza dreptul la asociere si stabilesc formele de


asociere. Dificultatea stabilirii unui inventar complet a determinat folosirea a doua procedee:
nominalizarea partidelor si sindicatelor; enuntarea celorlalte forme organizatorice prin
formularea alte forme de asociere. Nominalizarea partidelor politice si a sindicatelor era
obligatorie avand in vedere corelatia dintre art. 40 si articolele 8 (2) si 9 din Constitutie, articole
care privesc direct scopurile acestor forme de asociere. Dreptul de asociere nu poate fi un drept
absolut, de aceea se stabilesc anumite limite constitutionale care privesc trei aspecte: a) scopurile
si activitatea; b) membrii; c) caracterul asociatiei.

In ceea ce priveste scopurile si activitatea, prin alineatul 2 sunt considerate


neconstitutionale partidele sau organizatiile care militeaza impotriva pluralismului politic, a
principiilor statului de drept ori a suveranitatii tarii. El urmareste protejarea unor valori politice,
juridice si statale consacrate inca in primul titlu al Constitutiei. Aceste valori ce intra practic in
ordinea constitutionala nu pot fi afectate nici prin exercitarea abuziva a dreptului de asociere. De
aceea, asociatiile care atenteaza la aceste valori sunt neconstitutionale; constatarea si declararea
ca neconstitutionala a unei asociatii revine Curtii Constitutionale.
Limitele privind membrii asociatiilor au in vedere de fapt numai partidele politice, tinand
seama de rolul lor in viata politica si statala. Potrivit alineatului 3 nu pot face parte din partidele
politice: judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai
armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica. Constitutia
permite legii organice sa stabileasca aceste categorii, noi fiind in prezenta unui temei
constitutional in baza caruia legea organica poate face asemenea nominalizari. In sistemele
constitutionale democratice se practica teoria neutralitatii serviciilor publice, care implica o
detasare a functionarilor publici de problemele politice. Asemenea prevederi constitutionale se
explica si prin egalitatea cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice, fara discriminari si fara
privilegii. Din acest principiu constitutional rezulta ca functia publica este accesibila, in mod
egal tuturor celor care dovedesc capacitatea si aptitudinile cerute de lege pentru ocuparea unei
functii publice.

Potrivit Constitutiei sunt interzise asociatiile cu caracter secret; aceasta dispozitie


constitutionala urmareste practic protejarea valorilor democratiei constitutionale.

S-ar putea să vă placă și