CETĂȚENIA

CETATENIA ROMANA. DREPTURILE, LIBERTATILE SI INDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE

CETATENILOR ROMANI

Pentru a putea fi exercitata, puterea de stat necesita doua elemente indispensabile: o populatie,
care sa ii fixeze limitele personale (subiective) si un teritoriu, care sa ii fixeze limitele speciale
(obiective). Asa cum am aratat anterior, aceste trei elemente insumate conduc la o definitie in
sens larg a statului. Conceptul de populatie este analizat in cadrul dreptului constitutional prin
prisma notiunii de cetatenie si a celei de drepturi si libertati fundamentale ale cetateanului.

Cetatenia intereseaza nu numai dreptul constitutional, ci in egala masura si dreptul international

(public si in mod deosebit cel privat), dreptul familiei etc, fiind prin excelenta o
notiune interdisciplinara. Constitutia si legile confera cetatenilor toate drepturile (inclusiv cele
politice), in timp ce persoanelor care nu au aceasta calitate nu le confera decat o parte din aceste
drepturi. Strainii si persoanele fara cetatenie nu se pot bucura de toate drepturile politice,
deoarece numai cetatenii exercita puterea la nivel statal, prin urmare numai ei pot participa la
guvernarea societatii din care fac parte si de destinele careia sunt legati. Totodata, numai
cetatenilor le incumba anumite obligatii, cum ar fi obligatia de aparare a patriei sau de aparare a
tarii.

Conform doctrinei, cetățenia reprezintă legătura politică și juridică dintre un subiectde drept și un
anumit stat. Această legătură conferă posibilitatea unui raport de drepturi șiobligații reciproce între
părți și prin efectele juridice, cetățenia unei persoane se poate extindeoriunde se află persoana.
Metodele de dobândire a cetățeniei sunt nașterea, adopția șiacordarea la cerere, iar
fiecare dintre acestea depind de anumite criterii și condiții specifice.

În cadrul Uniunii Europene, cetățenia europeană are un rol esențial pentru dezvoltareacomunității
și a procesului de integrare, astfel confrom dispozițiilor comunitare aceastaconstituie o
„nouă etapă a procesului de realizare a unei Uniuni din ce în ce mai strânseîntre popoarele
Europei.”1 Prin conceptul de cetățenie europeană se creeză un nou sistem dedrepturi și obligații
care au rolul de proteja interesele persoanelor care aparțin unui statmemnbru al Uniunii.

Conform doctrinei, cetățenia reprezintă legătura politică și juridică dintre un subiectde drept și un
anumit stat. Această legătură conferă posibilitatea unui raport de drepturi șiobligații reciproce între
părți și prin efectele juridice, cetățenia unei persoane se poate extindeoriunde se află persoana.
Metodele de dobândire a cetățeniei sunt nașterea, adopția șiacordarea la cerere, iar
fiecare dintre acestea depind de anumite criterii și condiții specifice. În cadrul Uniunii Europene,
cetățenia europeană are un rol esențial pentru dezvoltareacomunității și a procesului de
integrare, astfel confrom dispozițiilor comunitare aceastaconstituie o „nouă etapă a
procesului de realizare a unei Uniuni din ce în ce mai strânseîntre popoarele Europei.”1 Prin
conceptul de cetățenie europeană se creeză un nou sistem dedrepturi și obligații care au rolul de
proteja interesele persoanelor care aparțin unui statmemnbru al Uniunii.Cetățenia europeană a
luat naștere în urma Tratatului de la Maastricht în anul 1992pentru a favoriza dezvoltarea unei
identități europene, iar în prezent ultima reglementare șimodificare a avut loc prin Tratatul de la
Lisabona. Această noțiune în cadrul statelor facereferire la o relație politică și juridică între
cetățenii statelor membre și Uniune.2 Scopulprincipal urmărit era, pe de o parte, cel de a realiza
unele instituții supranaționale și, pe dealtă parte, formarea unor norme juridice supranaționale
care priveau cetățenii statelor membreși aceste instituții. Totuși, o mare parte din drepturile
incluse nu determină o relație juridicădirectă între cetățean și Uniune, astfel putem obeserva, de
exemplu, că drepturile de circulațieși de rezidență sunt opozabile statelor membre și nu Uniunii. O
relație dintre cetățean șiUniune este determinată de dreptul de vot la alegerile europene, dreptul
de petiție și dreptulde a face apel la mediatorul european. Cetățenilor le sunt recunoscute
anumite drepturieuropene cum ar fi liberul acces la un loc de muncă într-o țară aleasă și cele ce
privescintegrarea, cultura și protecția mediului.
Reglementări în acest sens se regăsesc încă de la Tratatul de la Roma care inițialprevedea că
doar salariații aveau dreptul de a se integra într-un alt stat,
CouminitateaEuropeană a atribuit drepturi persoanelor care erau cetățeni salariați, iar
ulterior acestedrepturi au fost acordate și consumatorilor. Trataul de la Maastricht a avut ca
obiectivprincipal să facă aceste drepturi universale către toți cetățenii, astfel find introdusă
cetățeniaeuropeană cu scopul de a facilita o legătură mai puternică între Uniunea Europeană
și cetățenii statelor membre. O definiție limitativă este reglementată de acest tratat
„estecetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru” și „cetățenii Uniuniise
bucură de drepturi și sunt supuși obligațiilor prevăzute de prezentul tratat”.

La fel ca și cetățenia națională, cetățenia Uniunii Europene desemnează un raportîntre cetățean

și Uniunea Europeană, caracterizat prin drepturi, îndatoriri și participarepolitică. Acest
raport are scopul de a reduce diferența tot mai mare generată de faptul căacțiunea UE are un
impact ridicat asupra cetățenilor săi, în timp ce exercitarea drepturilor(fundamentale), îndeplinirea
îndatoririlor și participarea la procesele democratice au locaproape exclusiv la nivel
național. Articolul 15 alineatul (3) din TFUE acordă oricăreipersoane fizice sau juridice
dintr-un stat membru dreptul de acces la documentele instituțiilor,organelor și agențiilor Uniunii.
Articolul 16 din TFUE consacră dreptul la protecția datelor cucaracter personal. Articolul 2 din
TUE prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorilerespectării demnității umane,
libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și perespectarea drepturilor omului,
inclusiv a drepturilor persoanelor care aparținminorităților”4. Articolul 7 din TUE reia o
dispoziție din precedentul Tratat de la Nisa, careinstituie atât un mecanism de prevenire atunci
când există „un risc clar de încălcare gravă”de către un stat membru a valorilor prevăzute la
articolul 2 din TUE, cât și un mecanism desancționare în caz de „încălcare gravă și persistentă” a
acelorași valori de către un statmembru. În primă instanță, Comisia cere Consiliului European ca,
hotărând în unanimitate, săconstate existența unui astfel de risc. Astfel se declanșează o
procedură care poate face castatul membru respectiv să își piardă dreptul de vot în Consiliu.

Orice persoană care aparține unui stat membru al Uniunii deține și

cetățenieeuropeană, în baza căreia îi sunt conferite anumite drepturi și obligații. Drepturile ce
decurgdin acestă prerogativă sunt umătoarele:

- Drepturi politice precum dreptul de vot și de a fi ales pentru alegerile locale saupentru
Parlamentul European;
- Drepturi ce fac parte din sfera liberalităților cu caracter economic, dreptul la
liberacirculați și de ședere;
- Drepturi garanții, cel de petiționare, de adresare către un mediator european și celde
protecție diplomatică.

Dreptul la libera circulație este un drept fundamental și personal, totuși acesta poate filimitat de
către statele membre din motive de ordine publică, securitate sau sănătate publică.Prin dreptul la
libera circulație se înțelege că orice persoană care are cetățenie europeană sepoate deplasa liber și
poate locui pe teritoriul statelor membre. Acest drept a existat încă de laînființarea Comunității
Europene, dar aprținea doar persoanelor salariate având ca scoprealizarea unei piețe comune,
cu libera circulație a mărfurilor și serviciilor. Ulterior, a fostextins pentru a cuprinde toate categoriile
de cetățeni. Cetățenii europeni au dreptul să rămanăpe teriotriul oricărui stat membru pentru o
perioadă de până la trei luni, prin prezentarea unuipașaport valabil sau cărții de identitate, iar pentru
o perioadă mai mare de trei luni estenecesar un permis de ședere.

Dreptul de participa la alegerile locale aparține cetățenilor proprii ai statelor, coformdreptului

național. Participarea la acest demers jurdic de către cetățenii altor state membreconstituie un
progres semnificativ către realizarea uniunii politice, „fapt ce depășeste cu multmăsurile simbolice,
ca drapelul Uniunii, imnul sau pașaportul european”.
Participarea la alegerile pentru Parlamentul European are la baza principiul prin careorice cetățean
al unui stat membru poate fi ales în cadrul acestei instituții dacă îndeplineștecondițiile impuse de
legislația statului de care aparține, în special condiția de reședință.Membrii Parlamentului European
sun aleși prin vot universal direct, iar modul de alegere seface prin respecatrea regulilor democratice
ținând cont de vârsta de vot de 18 ani, egalitateadintre sexe și secretul votului.

Protecția este asigurată de autoritățile diplomatice și consulare față de orice cetățeancare se află pe
teritoriului altui stat membru, din care nu este rezident, în aceleași condiții cași cetățenii acelui stat.6
Atunci când un cetățean solicită un astfel de ajutor, acesta trebuie săprezinte un pașaport sau carte
de identitate ca dovadă a cetățeniei, iar în cazul în care acestedocumente au fost furate sau
pierdute, ambasad poate accepta și o alta metodă. Ambasadalucrează în coordonare cu autoritățile
competente din statul membru al cetățeanului, și îi vaasigura acestuia un tratament eficient
considerandu-l unul din rezidenții săi.

Dreptul la petiționare conferă cetățeanului posibilitatea de a adresa petiții Parlamentului

European în legătură cu domeniile de acivitate ale Uniunii și care îl privesc în mod direct. Petiția
poate fi formulată în mod individual sau în asociere cu alte persoane, pentru asesiza nereguli ce aduc
atingere drepturilor unui cetățean european de către un stat membru.Subiectul petiției trebuie să
țină de competența Uniunii Europene, precum oricare încălcare adrepturilor ca cetățean european,
așa cum sunt stabilite în tratate, aspecte legate de mediu saude protecția consumatorului.7 După
formulare, petița va fi înaintată către Comisie care arerolul de a soluționa acest proces și de a oferi
recomandări, declarând la final admisibilă sauinadmisibilă petiția.

Adresarea către un mediator european reprezintă o persoană aleasă de ParlamentulEuropean

pentru a soluționa plângeri din partea oricărui cetățean care privesc cazuri deadministrare
defectuasă în activitatea instituțiilor Uniunii Europene. În soluționareaplângerilor, dacă se
constată aceste nereguli, ombudsmanul sesisează instituția și dispune untermen de trei luni pentru
a-i comunica punctul său de vedere, apoi întocmește un raport.Totuși, ombudsmanul nu poate
soluționa: plângeri împotriva autorităților naționale, regionalesau locale din statele membre,
activitățile tribunalelor naționale, plangerile împotrivasocietăților comerciale sau a persoanelor
fizice.

Astfel, este important să reținem că cetățenia europeană o completează pe

ceanațională, iar din acest statut izvorăsc anumite drepturi și obligații specifice ce
aparținsubicetelor de drept și fiecare dintre acestea trebuie să își cunoască și să își apere
drepturile,pe de o parte, însă pe de altă parte, este necesar să își asume responasbilitățile în
societateaeuropeană. Drepturi precum, dreptul la vot, sunt garantate de Uniunea Europeană și
cetățeniieuropeni sunt îndreptățiți să se adreseze instituțiilor în cazul încălcării legislației UE,
precumși să solicite protecția consulară a oricărui stat membru.

Băcanu Ionuț