Mielu Vlad Ionuț

Facultatea de Drept, anul I, IF

Referat la Drept constituțional și instituții politice I

CETĂȚENIA ROMÂNĂ

Cetățenia interesează în primul rând dreptul constituțional, deoarece in această ramură de

drept iși află reglementarea. Constituția, principalul izvor al dreptului constituțional și legile sunt
reglementările care asigură cetățenilor toate drepturile, inclusiv cele politice, în timp ce
persoanelor care nu au această calitate nu li se oferă decât o parte din drepturi. Străinii și
persoanele fără cetățenie nu avea recunoscute drepturile politice. Numai cetățenii exercitând
puterea, având dreptul de a participa la guvernarea societății din care fac parte, au recunoscute
drepturile politice. Numai cetățenii au anumite obligații cum sunt obligațiile de apărare a patriei,
de fidelitate față de țară etc.
În sens juridic noțiunea de cetățenie are două accepțiuni și anume: o accepțiune prin care
se desemnează institutia juridică a cetățeniei, o grupă de norme juridice, și o altă accepțiune prin
care este desemnată condilia a unui cetățean de a fi subiect de drept constituțional.
Pentru a defini cetățenia trebuie plecat de Ia faptul că cetô,'enia are un conlinut și o
finalitate care se corelează in realități economice, sociale și culturale concrete, dintr-o societate
dată, definește cetățenia română ea acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relațiile
permanente social-economiee, politice și juridice dintre fizică și stat dovedind apartenența sa la
statul român și atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor și
îndatoririlor prevăzute de Constituția și legile României. Din această definiție se desprinde faptul
că cetățenia dovedește în cazul românilor apartenența la statul român in care suveranitatea
națională aparține poporului, cetățenii români bucurându-se de drepturi și libertăți democratice,
dar având și îndatoriri cum sunt: devotamentul și fidelitatea față de patrie, slujirea intereselor
poporului și indeplinirea cu bună credință a obligațiilor înscrise in Constituție și Legile țării. Se
mai desprinde faptul că numai persoana fizică are cetățenie, nu și persoana juridică.

NATURA JURIDICĂ A CETĂȚENIEI

În stabilirea naturii juridice a cetățeniei trebuie să se plece de la categoria subiectelor
raporturilor juridice. Prof Ioan Muraru consideră că cetățenia este un element, parte componentă
a capacității juridice.
Capacitatea juridică nu are un conținut invariabil ci dimpotrivă variabil, în funcție de
voința guvernanților, ea este o categorie social-istorică.
Rezultă din cele spuse că cetățenia este un element al capacității juridice, dar al
capacității juridice cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constituțional.

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A CETĂȚENIEI ROMÂNE

Normele care reglementează cetățenia sunt norme ale dreptului constituțional, norme care
formează instituția juridică a cetățeniei. Aceste norme se găsesc fie în Constituție, fie în Legea
cetățeniei române. Cetățenia română așa cum este reglementată apare ca apartenența persoanei
fizice la patria română, drepturile și obligațiile implicate de această apartenență. Din analiza
normelor juridice care compun instituția juridică a cetățeniei, așa cum opina prof. Ioan Muraru,
se desprind următoarele principii:
a) numai cetățenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute de constituție și legi.
b) numai cetățenii români sunt ținuți a îndeplini toate obligațiile stabilite prin constituție și legile
țării.
Mielu Vlad Ionuț
Facultatea de Drept, anul I, IF

c) cetățenii români sunt egali în drepturi și îndatoriri, fără deosebire de rasă,

naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, de avere sau origine
socială și indiferent de modul în care au dobândit cetățenia.
d) cetățenia este în exclusivitate o chestiune de stat.
e) cetățenia nu produce nici un efect juridic asupra cetățeniei soților.
f) schimbarea cetățeniei unuia dintre soți nu produce nici un efect asupra cetățeniei
române a celuilalt soț.

DOBÂNDIREA CETĂȚENIEI ROMÂNE

Sunt cunoscute două sisteme privind dobândirea cetățeniei și anume:
a) sistemul care are Ia bază principiul jus sangvinis (dreptul sângelui)
b) sistemul care are Ia bază principiul jus loci sau jus soli (dreptul locului, al teritoriului
pe care s-a născut o persoană).
În dreptul nostru a fost adoptat sistemul bazat pe jus sangvinis, sistem considerat mai
potrivit, în raport cu legăturile dintre părinți și copii, cu continuitatea neîntreruptă a generațiilor,
pe pământul strămoșesc. Legea nr. 21/1991 publicată în M. Of. al României nr. 47/1991 (și
republicată, cu modificările și completările ulterioare), a stabilit patru moduri în care cetățenia
română poate fi dobândită, adăugând pe lângă jus sangvinis și unele moduri derivate care să
ușureze persoanelor care nu s-au născut din părinți cetățeni români, să dobândească totuși
cetățenia română, dacă cer acest lucru și dacă li se autorizează.
DOBÂNDIREA CETĂȚENIEI PRIN NAȘTERE
In temeiul principiului jus sangvinis, Legea cetățeniei române prevede că este cetățean
român, copilul care se naște din părinți cetățeni români. Tot cetățean român este și copilul născut
dintr-un părinte cetățean român și un părinte străin cu sau fără cetățenie română.

CONCLUZIE

Prin urmare, constat ca notiunea juridica de cetatenie are un caracter complex, generat de
multitudinea si de natura ramurilor de drept care ii confera o haina juridica specifica. Precizez
insa ca in opinia mea cetatenia nu este o notiune juridica-sinteza, constituita prin integrarea si
forjarea intr-o unica unitate a caracteristicilor ce i le imprima, dupa caz, dreptul international,
dreptul constitutional, dreptul administrativ sau dreptul familiei.

Consider ca notiunea juridica de cetatenie rezulta cu preponderenta din stiinta dreptului

constitutional, respectiv din dreptul constitutional, celelalte ramuri ale dreptului reglementand,
mai degraba, modurile de dobandire sau de pierdere a cetateniei, decat continutul propriu-zis al
acesteia.