Sunteți pe pagina 1din 32

Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor


Specializarea Administratie publica

CETATENIA ROMANA

-referat-

Student :

Iasi 2006
Cuprins
I.NOTIUNEA DE CETATENIE
1.Teoria cetateniei
II.SCURT ISTORIC ASUPRA CETATENIEI
III.PRINCIPII CARE GUVERNEAZA REGLEMENTAREA CETATENIEI ROMANE
1.egalitatea in drepturi
2.Ius sanguinis
3.Lipsa relevantei directe a casatoriei in privinta dobandirii si pierderii casatoriei
4. Tempus regit actum
5. Interdictia privarii arbitrare de cetatenie
6. Reglementarea in mod exclusiv de catre statul roman a cetatenie romane-
7. Unicitatea
IV.DOBANDIREA SI PIERDEREA CETATENIEI
A. MODURI DE DOBANDIRE A CETATENIEI
1.Modalitati de dobandire de drept a cetateniei
a.dobandirea cetateniei ca efect al nasterii
b.cetatenia copilului gasit pe teritoriul Romaniei
c.dobandirea cetateniei prin adoptie
d.dobandirea cetateniei prin stabilirea filiatiei
e.dobandirea cetateniei romane prin efectul schimbarii cetateniei parintilor
2. Dobandirea cetateniei romane ca efect al unui act juridic individual
emis de catre organul de stat competent
a.dobandirea cetateniei romane prin repatriere
b.dobandirea cetateniei romane la cerere
B.MODURI DE PIERDERE A CETATENIEI ROMANE
1.pierderea de drept a cetateniei
a. adoptia copilului de catre cetateni straini
b. stabilirea filiatiei copilului gasit fata de ambii parinti straini sau fata de
un cetatean strain ,in acest caz, daca celalalt parinte ramane necunoscut
2. pierderea cetateniei pe baza unui act juridic individual emis de organul de
stat competent
a. retragerea cetateniei romane
b. renuntarea la cetatenia romana

2
V. DREPTURILE CETATENILOR DUPA CONSTITUTIE
VI. INDATORIRILE CETATENILOR DUPA CONSTITUTIE
VII. DUBLA CETATENIE (BIPATRIDIA, CETATENIA MULTIPLA)
VIII. SPRE CONCEPTE MAI LARGI:
A.CETATENIA EUROPEANA
B. CETATENIA DE ONOARE
C. CETATENIA PLANETARA

3
I. NOTIUNEA DE CETATENIE

Cetatenia intereseaza nu numai dreptul constitutional, ci si legile conferind cetatenilor


toate drepurile (incluzand pe cele politice), in timp ce persoanele care nu au aceasta calitate
nu le confera decat o parte din aceste drepturi. Strainii si persoanele fara cetatenie nu se pot
bucura de de drepturi politice deoarece numai cetatenii exercita puterea si astfel numai ei pot
participa la guvernarea societatii din care fac parte si de destinele careia sunt legati. Totodata,
numai cetatenilor le incumba anumite obligatii, cum ar fi, de exemplu obligatia de aparare a
patriei, cea de satisfacere a serviciului militar etc.
Din dorinta statului de a-si proteja cetatenii sai a aparut notiunea de cetatenie, adica
acea legatura permanenta, politica si juridica ce se realizeaza intre un individ persoana fizica
si statul pe al carui teritoriu locuieste.
Notiunea de cetatenie are un dublu sens: in primul rand ea este utilizata pentru a
desemna o institutie juridica in sensul de ansamblu de norme intre care exista o anumita
conexiune, dar si in sens politic atunci cand este privita ca o apartenenta a unui individ la o
colectivitate (natiune, popor) organizata in stat.
Ca institutie juridica1, cetatenia reprezinta totalitatea regulilor de drept ce au ca obiect
de reglementare modul de dobandire si de pierdere a cetateniei; iar in sens politic, cetatenia
reprezinta o conditie juridica, o situatie rezultata din raporturile juridice statornice dintre o
persoana fizica si stat, exprimand apartenenta acestuia la statul al carui cetatean este.
In prima acceptiune cetatenia constituie o categorie legata de dreptul obiectiv pe cand
in cea de-a doua se axeaza in jurul ideii de subiect de drept, cele doua acceptiuni fiind strans
legate intre ele.
Regulile referitoare la cetatenie apartin in mare masura dreptului constitutional, care,
prin definitie, reglementeaza raporturile dintre stat si cetatean prin stabilirea principalelor
drepturi, libertati si indatoriri ale acestuia precum si prin fixarea conditiilor ce trebuie
intrunite pentru a fi ales sau desemnat intr-o functie de conducere sau de reprezentare.
Cetatenia reprezinta expresia relatiilor social-economice, politice si juridice dintre
persoanele fizice si stat.
In literatura juridica cetatenia a fost conceputa, de regula, fie ca o „legatura intre
individ si stat”, fie ca o „legatura politica si juridica”, ca o „apartenenta juridica”sau ca o

1
Draganu,Tudor-Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex,Bucuresti,1998,p.178
Berceanu,Barbu-Cetatenia(monografie juridica),Editura All Beck,Bucuresti,1999,p.134

4
calitate a persoanei. Analiza opiniilor exprimate in doctrina juridica chiar mai veche, prezinta
un anumit interes teoretic in stabilirea conceptului de cetatenie.
Intr-o opinie, cetatenia era privita ca legatura care uneste un individ, un grup sau
anumite bunuri de un stat anume. Aceasta opinie este caracteristica unor autori care
considerau ca raporturile juridice se pot stabili si intre persoane si bunuri, nu numai intre
persoane.
Intr-o alta opinie, se pleaca la definirea cetateniei de la teza conform careia statul ar fi
suma celor trei elemente :teritoriul, populatie si suveranitate. Intre parerile acestor autori nu
exista decat deosebiri de nuanta, in esenta ei definind cetatenia ca o legatura politica sau
juridica sau ca o calitate a persoanei, in virtutea careia persoana face parte din populatie, care
ar fi un element constitutiv al statului.
In doctrina franceza, cetatenia, este legatura politica si juridica permanenta dintre o
persoana fizica si un anumit stat. Aceasta legatura se exprima prin totalitatea drepturilor si
obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este, si mai mult, este o
legatura juridica speciala reflectata pe plan intern, pastrata si prelungita, oriunde s-ar gasi
persoana respectiva (in statul de origine, in alt stat,pe mare, in aer, in cosmos).
In concluzie, cetatenia romana trebuie considerata ca acea calitate a persoanei fizice
ce exprima relatiile permanente social-economice, politice si juridice dintre persoana fizica si
stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi
titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de Constitutie si de legile Romaniei.

1. TEORIA CETATENIEI
2
O definitie generala a cetateanului si a cetateniei rezulta dintr-un studiu istorico
comparativ al sistemelor legislative, fiind necesar a aprecia critic, pentru a-i desprinde
progresul (sau regresul) si pentru a-i anticipa orientarea.
Din acest punct de vedre, ea este utila chiar daca legiuitorul insusi ar da o definitie
institutiei caci daca o asemenea definitie are o incontestabila autoritate pe timpul cat legea
contrazice pe cea dintai, pe care o include (fiind mai generala si mai abstracta) ingaduie
legatura dintre sisteme.
Cetatenia e numai acea resortisanta in care legatura dintre individ numit, ca atare,
cetatean si stat porneste de la drepturi si obligatii reciproce, in care si individul are drepturi si

2
Definitie concreta a cetateniei nu exista,ea reprezentand acea calitate juridica care permite persoanelor
sa aiba drepturi politice si civile precum si sa isi asume obligatii de natura politica si civila.

5
statul obligatii, in care individul participa la conducerea statului si in care statul e expresia
vointei cetatenilor, in care cetatenii constituie statul.
Mai mentionam ca prin cetatenie nu se intelege numai legatura juridica dintre individ
si stat (sensul in optica dreptului obiectiv) ci si calitatea avuta de individul legat de stat prin
acea legatura juridica (sensul in optica dreptului subiectiv).
Daca cetatenii constituie statul, daca statul e o asociatie a cetatenilor, atunci cetatenia
inseamna, in principal, drepturi fata de stat si in primul rand drepturile cetatenilor de a
participa in conditii de egalitate la exercitarea puterii de stat in folosul comun, exercitare care
uneori e susceptibila de a avea loc concomitent sau prin rotatie, alteori, si in cazul statelor
mai mici, majoritatea celor de azi, prin delegatia ei,cu alte cuvinte dreptul de a alege si de a
candida la constituirea organului suprem al puterii de stat.
Ca beneficiari ai ordinii de drept pe care au creat-o, cetatenii au dreptul de a-si
reclama drepturile legale, ceea ce pentru cetatenii aflati in strainatate corespunde cu dreptul
de a cere protectia statului ai carui cetateni sunt si de a refuza cetatenia altui stat.
Mai mult, cetatenia este pentru o persoana fizica insusi dreptul sau fundamental, caci
daca de el depind dreptul de a alege si capacitatea de a fi ales, adica drepturile politice
(drepturile cetatenesti in sensul propriu) ca si drepturi proriu-zise (obisnuit numite
fundamentale, cele consemnate de constitutii) inseamna ca valuarea tuturor acestor drepturi e
in functie de valuarea dreptului de cetatenie, de masura in care o persoana fizica dobandeste
sau pierde cetatenia respectiva. Numai cadrul constitutional al dobandirii si pierderii
cetateniei da valuare constitutionala dreptului cetateniei prescrise de constitutie, numai
implicarea caracterului constitutional al dreptului de cetatenie poate just explica faptul ca de
cele mai multe ori el nu e nici definit, nici macar amintit de constitutii..
Cetatenia implica si obligatii „cetateanul bun trebuie sa reuneasca in persoana lui
stiinta si forta ascultarii si guvernarii, virtutile cetateanului si, de exemplu dreptatea sa nu ar
putea fi mereu aceeasi, ea trebuie sa-i schimbe forma, dupa se supune sau
guverneaza”(Aristotel).
Institutia cetateniei nu apartine dreptului civil, ci reprezinta unul dintre punctele de
plecare obligatoriu ale dreptului constitutional (si in general al legii fundamentale) al unui
stat, punct de plecare obligatoriu cu atat mai mult cu cat constitutionalizarea apartine
poporului, cu cat statul nu se intemeiaza prin exploatarea unora dintre resortisantii sai in
favoarea celorlanti, cu alte cuvinte cu cat e mai democratic. La randul ei pluralitatea de
cetatenie reprezinta un punct de plecare al dreptului international privat si un obiect de
reglementare al dreptului international public.

6
Practic in calificarea propriilor cetateni, un stat aplica dreptul lui intern exprimat prin
Constitutie si completat de legi si alte norme speciale privind cetatenia, independent daca un
alt stat ii considera sau nu cetateni de-ai lui; in stabilirea cetateniei unor straini e valabil
dreptul international privat, care e tot un drept national, aplicabil stainilor care au de-a face
cu autoritatea respectivului stat: ceea ce se repeta, independent, in fiecare sistem statal, iar
pentru a se evita apatridia si conflictele de dubla cetatenie, spre a se ocroti dreptul de
cetatenie recunoscut fiecarui om, in raportul dintre cetatean si stat devin necesare conventii
intre state, din care moment cetatenia incepe sa formeze si obiectul dreptului international
propriu-zis, al dreptului international public.

7
II. SCURT ISTORIC AL NOTIUNII DE CETATENIE

Pana in secolul XVIII se vorbea despre popor si despre natiune, secolul XIX a adus o
noua notiune, aceea de cetatenie.
Renan spunea ca ”o natiune este un principiu spiritual. Omul nu este sclavul nici al
rasei, nici al limbei, nici al religiei; o mare grupare de oameni cu mintea intreaga si cu inima
calda care creaza o constiinta morala, iata ce numim natiune”.
Poporul reprezinta gruparea omeneasca formata din reunirea mai multor familii
locuind un teritoriu determinat si fiind supusa aceleiasi autoritati. Daca aceasta grupare de
oameni traind sub aceeasi autoritate are o constiinta comuna prin faptul ca membrii ei si
urmasii lor au trait impreuna un timp indelungat pe acelasi teritori, suferind diversele
influente si fiind animati de acelasi ideal, nu mai avem un simplu popor ci o natiune. Din
acest punct de vedere nu se confunda termenul de natiune cu cel de nationalitete. Daca
nationalitatea este un atribut al persoanei in sensul ca orice persoana apartine unui grup ce se
delimiteaza de altele prin unitatea de limba, cultura, obiceiuri, religie, natiunea reprezinta un
element de baza al statului alaturi de suveranitate si teritoriu. O natiune este alcatuita din
persoane cu diferite nationalitati dar care au o istorie comuna pe un teritoriu locuit impreuna.
De-a lungul timpului fiecare stat in parte a incercat sa-si protejeze cetatenii care
locuiau pe teritoriul sau, acordandu-le anumite drepturi ca urmare a unei legaturi stranse ce s-
a realizat intre stat si cei ce locuiau pe acel teritoriu. Astfel, treptat a aparut diferenta intre
nationali, adica cei ce locuiau permanent pe teritoriu statului respectiv si straini, adica acele
persoane care nu erau locuitori ai statului respectiv si aveau o alta nationalitate
Studiind elementul populatiune, adica gruparea omeneasca care se afla pe teritoriul
statului, trebuie sa distingem doua categorii de oameni: nationali si straini. Cuvantul
nationalitate3 reprezinta raportul ce exista intre o colectivitate omeneasca si un individ care
formeaza unul din elementele componente ale colectivitatii, iar prin national sau cetatean
intelegem un individ, o unitate din colectivitatea numita natiune.
Unii autori ca Blunthschli si Cogordan fac deosebire intre nationali si cetateni numai
cei din urma avand plenitudinea drepturilor politice pe cand cei dintai au numai aptitudinea
de a se bucura de aceste drepturi, fara a avea exercitul lor.
Astazi cele mai multa constitutii si legi folosesc termenul de cetatenie pentru a
determina apartenenta unui individ la stat dar, initial cetatenia a fost desemnata prin termenul
nationalitate, termen ce mai poate fi intalnit si azi in unele Constitutii (cum ar fi spre
exemplu Constitutia Suediei).

3
revista Dreptul nr.12/1999 pag.17-25-Stefan Deaconu-Nationalitatea si cetatenia in dreptul roman
8
In Romania, prima reglementare juridica a cetateniei s-a facut prin Codul Civil din
1865 calitatea de cetatean, ca urmare a unei reglementari legale nu a existat pana la adoptarea
Codului, ceea ce si-a pus amprenta asupra regulilor instituite atunci,legiuitorul avand in
vedere acordarea calitatii de cetatean roman locuitorilor tarii. Dobandirea cetateniei era
guvernata ca si astazi de principiul jus sanguinis. Existau urmatoarele moduri de dobandire:
nastere, naturalizare, casatorie, repatriere.
Legea nr.28/1924 privitoare la dobandirea si pierderea nationalitatii (cu sens de
cetatenie) romane a constituit un moment important deoarece pentru prima oara se facea o
reglementare ampla a modurilor de dobandire si de pierdere a cetateniei stabilindu-se
organele competente, procedura si principiile de reglementare a cetateniei.
De acum apare clar deosebirea dintre nationalitate care are la baza anumite trasaturi
comune de limba, cultura, religie, obiceiuri, o istorie comuna si cetatenie fundamentata pe
legatura politica si juridica dintre o persoana fizica si stat pe al carui teritoriu traieste
concretizata in statutul ei juridic.
In ceea ce priveste dobandirea cetateniei acest lucru era posibil prin aplicarea
principiului jus sanguinis cu distinctiile care se faceau intre copii legitimi, copii naturali,
copii legitimati de un roman si copii gasiti pe teritoriul Romaniei si prin casatoria unei straine
cu un roman, prin naturalizare si prin repatriere.
In ceea ce priveste pierderea cetateniei acest lucru era posibil prin naturalizarea
dobandita in alta tara, legitimarea copilului natural de un strain, primirea unei functii publice
intr-un stat strain fara autorizatia Guvernului, supunerea fata de protectia straina si retragerea
naturalizarii in caz de razboi.
Legea nr.28/1924 a cuprins o reglementare ce a constituit un factor de
progres,deoarece reglementa cetatenia potrivit unor principii moderne preluate din legislatiile
tarilor occidentale mai avansate din acest punct de vedere.
Legea nr.33/1939 privitoare la pierderea si dobandirea nationalitatii romane are un
continut mai precis reglementar mai detaliate dar facea un pas inapoi fata de legea anterioara
prin efectele pe care le aveau normele care au introdus o discriminare cu privire la calitatea
de cetatean sub aspectul modurilor de dobandire. Aceasta lege pastreaza criterul rudeniei de
sange si consacra caracterul unitar al cetateniei romane „nici un cuman nu poate fi cetatean al
altui stat”. In ceea ce privesta pierderea cetateniei legea stabilea ca o pierd cei care dobandesc
o cetatenie straina (o pierdeau acei romani care locuiau fara intrerupere timp de 10 ani
inafara Romaniei fara sa dobandeasca cetatenie straina).

9
In perioada 1940-1944 au fost introduse unele discriminari referitoare la calitatea de
cetatean roman, mai ales, pe motiv de origine etnica si nationalitate, prin acte normative care
au fost abrogate de legea nr.86/1945.
Dupa instaurarea regimului comunist s-a adoptat decretul nr.125/1948 privind
cetatenia romana care stabilea doua modalitati de dobandire: de plin drept si prin incetatiune.
In acest act normativ se face o referire la parinti, ceea ce elimina vreo deosebire intre barbati
si femei la fel ca si deosebirile dintre copii legitimi si cei naturali.
Retragerea cetateniei cu titlu de pedeapsa se reglementa in amanunt stabilind ca cei
care au pierdut astfel cetatenia nu o mai pot dobandi pe nici o cale.
Decretul nr.33/1952 cuprindea reguli ce constituiau o noutate in materie si omitea
altele intalnite constant in legile anterioare ce priveau cetatenia. Astfel se semnaleaza
inexistenta unor reguli referitoare la cetatenia copiilor gasiti pe teritoriul Romaniei cu parinti
necunoscuti precum si dispozitii referitoare la dobandirea cetateniei ca efect al adoptiei.
Legea nr.24/1971 a constituit in mare masura un model pentru legea adoptata in urma
evenimentelor din 1989, respectiv legea nr.21/1991.
Astazi, institutia cetateniei este reglementata de Constitutie si legea nr.21/1991 care
prevede ca toti cetatenii romani sunt egali in fata legii, ceea ce inseamna ca ei se bucura de
aceleasi drepturi si obligatii fara deosebire de nationalitate, rasa, sex, origine.
Legea nr.24/1971 are la baza principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, cetatenia
putandu-se dobandi ca efect al legaturii de sange (jus sanguinis), cetatenia nu poate fi retrasa
celui ce a dobandit-o prin nastere.
Renuntarea la termenul de nationalitate poate fi explicata prin aceea ca nationalitatea
este o categorie politica, ea implicand apartenenta la o natiune. Pentru a evita confuzia s-a
preferat notiunea de cetatenie, ea exprimand un anumit statut juridic al omului. De altfel
terminologia juridica a cunoscut si cunoaste o evolutie a sensurilor sale.

10
III. PRINCIPII CARE GUVERNEAZA REGLEMENTAREA
CETATENIEI ROMANE

Cetateanul roman nu este definit nici prin etnica daco-romana, nici prin ortodoxism
sau crestinism-stadii anterioare ale unei virtuale cetatenii romane: cetateanul roman este cel
care este socotit si se socoteste membru al comunitatii al carei expresie este statul roman, fata
de care are drepturi si obligatii cetatenesti si fata de care se presupune a avea un sentiment
numit patriotism, sentiment presupus a fi avut in vedere si de legiuitor. Aceste calitati oricat
ar fi ajutate de comunitatea, de originea etnica ori de religie, pot exista si in afara lor,
putandu-se afla un sentiment patriotic mai puternic la cei de alta origine etnica si de alta
religie decat cea curenta avuta de concetateni.
Fundamentarea constitutionala a cetateniei romane e implicata de urmatoarele
principii:

1.Egalitatea in drepturi a fost atestata de fiecare Constitutie de la infiintarea


statului roman.Treptat Constitutiile romanesti au largit principiul egalitatii, vizand in mod
expres deosebirile confesionale, deosebirile de origine etnica, respectiv de rasa.
Principiul are in primul rand legi egale pentru toti cetatenii intregului teritoriu. Iar
daca O.N.U. tinde catre egalitatea juridica dintre oameni cu atat mai mult se impune
egalitatea juridica dintre cetateni.
Este de subliniat ca sub regimul comunist egalitatea cetateneasca a suferit mai multe
imputari la adapostul principiului desfiintarii omului de catre om, imputari atat in ceea ce
priveste conceptiile permise cetatenilor cat si proprietatile lor; la inceput masiv dar pana si
dupa instalarea „oranduielii socialiste”, oamenii au suferit din aceasta cauza pedepse
privative de libertate si confiscari de averi,pierderi de functii, ajungandu-se in fapt chiar la
pierderi de vieti si la pierderea dreptului de munca, drept consacrat expres de noul regim –
adevarate incalcari ale principiului egalitatii.
Egalitatea cetatenilor e implicit si in drepturi, si in datorie ceea ce neaga cetatenia
romana o precizeaza (legea nr.24/1974 preambul si art.2 al.1; legea nr.21/1991 art.1 al.2)
preambulul legii precedente adaugand insa, mai putin fericit, ca lipsa de discriminari e si in
„modul de dobandire”a cetateniei.
Egalitatea in fata legii trebuie sa fie aceeasi fie ca e vorba de un urmas al daco-
romanilor sau de un cetatean recent, fie ca e vorba de un aristocrat, de un capitalist sau de un
somer.

11
Principiul egalitatii permanente enuntat in constitutiile romanesti constituie „cheia de
bolta a intregului nostru sistem legal de reglementare a cetateniei”.

2. Ius sanguinis- este un principiu valabil in majoritatea tarilor lumii constand in


faptul ca cetatenia se dobandeste in principal prin nastere. Legiuitorul are doua posibilitati de
a lega faptul nasterii de efectul dobandirii cetateniei. El poate sa confere cetatenia statului
tuturor celor nascuti pe teritoriul acestuia (in baza lui ius soli) sau poate stabili ca sunt
cetateni toti cei nascuti din parinti avand cetatenia statului respectiv, indiferet de locul
nasterii (ius sanguinis).
Adoptarea principiului ius sanguinis este justificata prin imprejurarea ca descendenta
din parinti cetateni romani constituie o solida prezumtie in favoarea educarii unei persoane in
spiritul valorilor si traditiilor nationale. Evident nu este vorba de conferirea unor valori
supradimensionate legaturii de sange sau factorilor biologici (cum s-ar putea crede prin
prisma unor conceptii rasiste sau etnocentriste) ci de recunoasterea faptului ca legaturile
spirituale fata de comunitatea culturala si politica a natiunii sunt formate in primul rand in
mediul familial.

3. Lipsa relevantei directe a casatoriei in privinta dobandirii si pierderii


cetateniei 4- in trecut legiuitorul dispunea de frecvent in privinta unor consecinte juridice pe
planul cetateniei pentru femeia casatorita.De regula, femeia dobandea de drept prin casatorie
cetatenia sotului, pierzand-o pe cea avuta la nastere. In cazul desfacerii casatoriei femeia
redobandea cetatenia anterioara.
Dupa al doilea razboi mondial, in conditiile in care majoritatea femeilor incep sa aiba
o cariera profesionala proprie, realizand venituri in mod independent fata de sot, asemenea
diferentieri capata conotatiile unei discriminari.
In prezent femeia se bucura de acelasi regim cu barbatul, atat in ceea ce priveste
dobandirea, cat si pierderea cetateniei. In principiu, casatoria este lipsita de relevanta in ceea
ce priveste cetatenia, art.3 din legea cetateniei 5 dispunand in acest sens ca „incheierea,
declararea nulitatii, anularea sau desfacerea cetateniei intre un cetatea roman si un strain nu
produce efecte asupra cetateniei sotilor”.

4
In privinta lipsei relevantei directe a casatoriei si in privinta dobandirii si pierderii cetateniei s-a adoptat
pe plan international in 1957 Conventia O.N.U. privind cetatenia femeii maritate deschisa pentru
semnare si ratificare prin Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. nr.1040(XII)din 29 ianuarie 1957.
Romania a aderat la Conventie prin Decretul Consiliului de Stat nr.339/1960.
5
Legea nr.21/1991
12
4. Tempus regit actum- este principiul de drept a carui anvergura depaseste sfera
institutiei cetateniei. In baza sa cei care au dobandit cetatenia romana pastreaza acest statut
chiar si in cazul in care,in urma unei schimbari a legii, dobandirea cetateniei este legata de
conditii noi, pe care dobanditorul nu le satisfacea la data dobandirii si nu le satisface nici in
prezent.Legea nr.21/1991, republicata, stabileste in art.34 ca: ”sunt si raman cetateni romani
cei care au dobandit si au pastrat cetatenia romana conform legislatiei anterioare”.

5. Interdictia privarii arbitrare de cetatenie- acest principiu este consacrat in


art.4,pct.c) al Conventiei Europene din 1997 privind cetatenia („nimeni nu poate fi arbitrar de
cetatenia sa”). Privarea de cetatenie vizeaza pierderea involuntara a acestui statut, in urma
unui act unilateral al statutului, de retragere a cetateniei.
Conventia Europeana asupra cetateniei a fost adoptata la 6 noiembrie 1997 la
Strasbourg si a fost ratificata de Romania prin legea 396/2002.
Trasaturile de baza ale Conventiei constau in aceea ca ea impune dubla cetatenie prin
obligarea statelor de a acorda cetatenia de plin drept si de a recunoaste cetateniile straine,
restrangerea dreptului de a renunta la cetatenie precum si prin asimilarea strainilor cu
cetatenii proprii. In ceea ce priveste dreptul si obligatiile ajungandu-se a nu se mai face
distinctie intre cele doua categorii de persoane.
In legea cetateniei romane nr.21/1991 nu exista decat o singura referire care ar
implica un caz de cetatenie dubla dar ipoteza este strict formulata („fostii cetateni romani pot
dobandi cetatenia chiar daca mai au alta cetatenie) si cu o aplicare redusa in timp(pentru
repararea unor nedreptati).
Solutia din Conventie cu privire la pierderea de plin drept a cetateniei apare mult mai
defavorabila pentru cetatean. Conventia enumera sapte ipoteze in care cetatenia poate fi
pierduta de plin drept. In legislatia Romaniei cetatenia se poate retrage pe baza unei anumite
proceduri si nu de plin drept. Guvernul Romaniei dispune prin hotarare retragerea cetateniei
romane pe baza unor propuneri facute in cazul procedurilor legale (art.30 din legea
nr.21/1991) in plus, cazurile de retragere de plin drept a cetateniei in Conventie sunt mai
numeroase iar unele sunt formulate mult mai larg in vreme ce legea nr.21/1991 se refera la
cei care se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt relatiile
diplomatice saucu care se afla in stare de razboi.
Unele dispozitii legale (legea si Constitutia) sunt mai restrictive decat cele din
Conventie, care pun mai mult accentul pe interesele personale luate individual decat pe cele
ale statelor si ale colectivitatilor ca atare.

13
In conformitate cu art.8 din Conventie 6 doar cetatenii care domiciliaza in mod
obisnuit in strainatate pot renunta la cetatenie. O asemenea prevedere constituie o forma de a
impune o anumita cetatenie unei persoane si o ingustare a libertatii de a alege cetatenia. In
acelasi timp nu numai domiciliul are relevanta in aprobarea renuntarii la cetatenie ci si alti
factori (varsta,existenta unei invinuiri sau inculpari intr-o cauza penala si o pedeapsa penala
care trebuie executata7) iar acestia nu pot ramane fara efect asupra solicitarii.
Obligatia unui stat de a nu conditiona acordarea cetateniei sale de renuntarea unei alte
cetatenii este de natura a impune statelor sa accepte cazuri de dubla cetatenie; aceasta apare
de-a dreptul flagranta in cazul in care persoana respectiva urmareste obtinerea unei functii
sau demnitati politice, civile sau militare ori invoca dreptul de a fi ales. Legatura politico-
juridica de cetatenie si indatorirea care ii revine unei persoane fata de statul al carui cetatean
este nu pot sa concorde ci sunt incompatibile cu aceleasi indatoriri pe care le are fata de alt
stat mai ales cand este vorba de functii sau de demnitate publica.
Dispozitiile art.22 lit.b din Conventie privitoare la considerarea ca fiind indeplinite
obligatiile militare creaza o optiune pentru persoanele cu o cetatenie multipla, scutind-o de
obligatiile care ii revin in acest domeniu. O asemenea reglementare nu poate fi acceptata
pentru ca vine in contradictie cu Constitutia Romaniei (art.52). Romania a formulat o
declaratie conform careia serviciul militar este obligatoriu pentru barbati, cetateni romani
care au implinit varsta de 20 ani cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Acestia pot fi
incorporati pana la varsta de 35 ani.
Aceasta declaratie nu constituie insa o solutie a art.22 din Conventie. Spre exemplu in
art.21 par.1 care mentioneaza ca cetateanul roman poate satisface serviciul militar nu
neaparat in Romania.

6. Reglementarea in mod exclusiv de catre statul roman a cetatenie


romane-este o consecinta a principiului suveranitatii. Legea romana nu poate in privinta
statutului de cetatean al unui stat strain al unei persoane, chiar si in cazul in care persoana
respectiva este si cetatean roman. Legea straina nu poate dispune in privinta dobandirii,
mentinerii sau pierderii calitatii de cetatean roman, chiar daca in cauza este un cetatean al
statului respectiv
7. Unicitatea- Cetatenia romana este unica. Unicitatea cetateniei romane priveste
atat faptul ca in principiu o persoana trebuie sa apartina unei singure comunitati politico
juridice, ceea ce este valabil pentru cetatenia oricarui stat .
6
Revista Dreptul nr.12/2002 pag.12-25-Ion Anghel, Ratificarea Conventiei Europene asupra cetateniei-
prin Legea nr.396/2002-si consecintele acesteia in legatura cu legea nr.21/1991 a cetateniei romane
7
legea nr.21/1991 art.26
14
In perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana cel din urma aspect al
unicitatii cetateniei va fi abandonat; cetatenii statelor membre au si cetatenia europeana,
reglementata in art.16-21 din Tratatul constitutiv al Comunitatii Europene.
Aparent principiul unicitatii cetatenie este contrazis de realitati. Copilul unor cetateni
romani nascut in Statele Unite este roman, dar are si cetatenia americana daca parintii sai si-
au stabilit in mod legal domiciliul in in aceasta tara. Copilul nascut din tatal roman si mama
germana are ambele cetatenii. Statele iau insa masuri legislative pentru a evita sau limita
producerea unor asemenea cazuri. neori bipatridia este descurajata indirect: Constitutia
romana prevedea anterior revizuirii ca functiile si demnitatile politice, civile sau militare, pot
fi obtinute doar de persoane avand numai cetatenie romana(art.16,alin.3)8.

IV.DOBANDIREA SI PIERDEREA CETATENIEI

Legea cetateniei romane reglementeaza modurile de dobandire cat si cele de pierdere


a cetateniei romane, stabilind in acelasi timp atat conditiile cat si procedura dupa care ele se
reglementeaza.

8
conditia exclusivitatii cetateniei romane pentru accesul in functiile publice a fost eliminata in urma
revizuirii
15
A. MODURI DE DOBANDIRE A CETATENIEI

Dobandirea cetateniei, in general, cunoaste doua sisteme si anume: sistemul care are
la baza principiul jus sangvinis (dreptul sangelui) si, un alt sistem, care are la baza principiul
jus soli (dreptul locului,adica al teritoriului pe care s-a nascut persoana). Aceste doua moduri
de dobandire a cetateniei, denumite si originare, se regasesc astazi in lume, fiind aplicate de
catre state sau combinat sau separat, explicatiile alegerii unuia sau altuia din aceste doua
sisteme gasindu-se in interesele concrete pe care le au natiunile sau popoarele respective.
Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine cetateanul unui stat daca se naste
din parinti care, amandoi sau numai unul, au cetatenia statului respectiv. Conform sistemului
jus soli, copilul devine cetateanul unui stat daca se naste pe teritoriul statului respectiv. Cat
priveste scest sistem, se considera ca ar avea serioase neajunsuri, intrucat, atunci cand parintii
nu au catatenia statului unde s-a nascut copilul, este putin probabil ca acesta sa doreasca intr-
adevar sa ramana cetatean al statului respectiv, el fiind atasat prin familia sa unui alt stat.
Legea cetateniei romane stabileste patru moduri in care poate fi dobandita cetatenia
adaugand pe langa modul originar (jus sangvinis) si unele moduri derivate care sa
inlesneasca persoanelor care nu s-au nascut din parinti cetateni romani sa se integreze in
societatea romaneasca, daca cer acest lucru si daca li se autorizeaza.
Prin modificarea realizata in 1999, modificare neinspirata am putea spune in art.4 al
legii cetateniei romane sunt nominalizate doar trei moduri. Cat priveste repatrierea ea este
nominalizata in art.119. Diferitele modalitati de dobandire a cetateniei prevazute de lege pot
fi grupate in doua categorii principale:
-modalitati de dobandire de drept
-modalitati de dobandire prin efectul unui act juridic individual de acordare a
cetateniei emis de organul de stat competent la sesizarea celui interesat.

1.Modalitati de dobandire de drept a cetateniei - Cetatenia se dobandeste de


drept atunci cand prin simpla producere a unui anumit fapt material juridic, fara sa mai fie
nevoie de manifestarea de vointa a vreunui organ de stat intervenita pe baza solicitarii celui
interesat acesta devine in temeiul legii catatean roman.
Ca baza de plecare a reglementarilor ei, actuala lege a cetateniei a adoptat primul
sistem, completand-l insa, pentru unele situatii intalnite mai rar in practica sociala, cu unele

9
legea nr 192 pentru modificarea si completarea legii cetateniei romane nr.21/1991 publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, partea I, nr.611 din 14 decembrie 1999

16
modalitati de dobandire pe alte criterii. Ca urmare, potrivit acestei legi, pot fi deosebite cinci
modalitati de dobandire de drept a cetateniei romane, in functie de faptul material juridic
caruia i se recunoaste calitatea de a produce acest efect juridic.

a.dobandirea cetateniei ca efect al nasterii10


Facand aplicatia sistemului jus sangvinis, legea cetateniei romane stabileste ca este
cetatean roman copilul care se naste din parinti cetateni romani. De asemenea, este cetatean
roman copilul nascut dintr-un parinte cetatean roman si un parinte strain sau fara cetatenie. In
toate aceste cazuri, teritoriul pe care s-a nascut sau unde domiciliaza unul sau ambii parinti,
nu influenteaza, in nici un fel, cetatenia copilului.

b.cetatenia copilului gasit pe teritoriul Romaniei


Legea nr.21/1991 prevede ca este cetatean roman copilul gasit pe teritoriul Romaniei,
daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut (art.5 alin.ultim).
Aceasta dispozitie pare la cea dintai privire sa consacre principiul jus soli, o data ce
atribuie cetatenia romana in functie de teritoriul de stat, in limitele caruia a fost gasit copilul.
Realitatea este insa ca articolul nu consacra principiul jus soli, ci creaza o simpla prezumtie
ca copilul s-a nascut dintr-un parinte avand aceasta cetatenie, prezumtie care poate fi
combatuta cu dovada contrara.
In cazul in care filiatia copilului gasit pe teritoriul Romaniei a fost stabilita inainte ca
acesta sa implineasca varsta de 18 ani, fata de ambii parinti, iar acestia sunt de cetatenie
straina el pierde cetatenia romana.
Acest lucru se intampla si in cazul in care filiatia copilului gasit a fost stabilita numai
fata de un parinte cetatean strain, iar celalalt parinte a ramas necunoscut.

c.dobandirea cetateniei prin adoptie


Legea nr.21/1991 a stabilit principiul potrivir caruia cetatenia romana se dobandeste
de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie prin adoptie daca adoptatorii sunt cetateni
romani, iar adoptatul a implinit varsta de 18 ani.
Adoptarea acestei solutii legislative se explica prin faptul ca institutia adoptiei, asa
cum este reglementata in tara noastra, urmareste incadrarea cat mai deplina a unui copil in
familia adoptatorilor.
Solutia legii cetateniei romane s-a impus datorita faptului ca adoptia facandu-se
intotdeauna numai in interesul adoptatului, urmareste integrarea deplina a acestuia in noua lui
10
Pentru o calificare diferita a acestei situatii ca un caz distinct de dobandire a cetateniei romane,intalnim
la Tudor Draganu in Drept constitutional si institutii politice, vol.I
17
familie. Desigur si copilul strain adoptat de cetateni romani trebuie sa se integreze in noua sa
familie. In cazul in care el nu ar dobandi si cetatenia romana odata cu adoptia, intotdeauna ar
trai cu sentimentul ca este tratat ca un strain, ceea ce i-ar crea unele complexe de inferioritate
sau de instabilitate in noua sa familie. Copilului care a implinit 14 ani i se cere
consimtamantul.

d.dobandirea cetateniei prin stabilirea filiatiei


Legea nr.21/1991 prevede in mod expres ca infierea este o modalitate de dobandire a
cetateniei romane in schimb ea nu reglementeaza decat pentru ipoteza copilului gasit
problema efectelor in materie de cetatenie a stabilit filiatia prin recunoastere sau hotarare
judecatoreasca.

e.dobandirea cetateniei romane prin efectul schimbarii cetateniei parintilor


Potrivit art.10 din legea nr.21/1991,copilul care nu a implinit 18 ani, nascut din
parinti straini sau fara cetatenie, primeste cetatenia romana o data cu parintii.
Daca numai unul din parinti dobandeste cetatenia romana, cetatenia copilului se va
stabili dupa aceleasi reguli ca si in cazul in care numai unul dintre adoptatori este cetatean
roman, tribunalul competent fiind cel de la domiciliul minorului.

2. Dobandirea cetateniei romane ca efect al unui act juridic individual


emis de catre organul de stat competent- Dupa 22 decembrie 1989, doua acte
normative importante au fost adoptate in scopul de a facilita redobandirea cetateniei romane.
Este vorba despre decretele-legi nr.7/1989 si 137/1990. Astazi ele sunt abrogate prin noua
lege a cetateniei, dar isi pastreaza importanta, avand in vedere principiul ca sunt si raman
cetateni romani persoanele care au dobandit aceasta calitate conform legislatiei anterioare.
Noua lege a cetateniei romane reglementand in ansamblul ei aceasta materie consacra
doua modalitati de dobandire a cetateniei ca efect al unui act juridic individual emis nominal
celui interesat de catre organul administrativ de stat competent:

a.dobandirea cetateniei romane prin repatriere


Inscrierea in lege a acestui mod de dobandire a cetateniei romane a raspuns
necesitatii de a se da o reglementare corespunzatoare situatiilor in care persoanele care au
fost cetateni romani au pierdut cetatenia romana ca urmare stabilirii lor in strainatate, dar
doresc sa se reintegreze in societatea romaneasca. In cazul repatrierii este vorba de persoane

18
care sunt legate de poporul roman si care, din diferite motive, au intrerupt pentru anumite
perioade de timp contactul lor cu societatea romaneasca.
Cat priveste copilul minor al repatriatului, legea prevede ca parintii hotarasc pentru
copii lor minori11 cu privire la cetatenie si ca minorul care a implinit varsta de 14 ani trebuie
sa-si exprime separat consimtamantul.
Cererile de repatriere se depun la Ministerul Justitiei.Aprobarea acestor cereri revine
Guvernului la propunerea ministrului justitiei.

b.dobandirea cetateniei romane la cerere


Fata de situatia ca in acest mod se urmareste integrarea in societatea romaneasca a
unor cetateni straini sau a unor persoane fara cetatenie, legea reglementeaza pe larg conditiile
pe care trebuie sa le imdeplineasca cei ce solicita cetatenia romana, procedura de urmat,
organul competent a adoptat cererea, precum si natura actului prin care se acorda cetatenia
romana.
Astfel persoana care solicita acordarea cetateniei romane trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
a)s-a nascut si domiciliaza la data cererii pe teritoriul Romaniei ori desi nu s-a nascut
pe acest teritoriu locuieste in mod legal continuu si statornic pe teritoriul statului roman de
cel putin 7 ani12;
b)dovedeste prin comportare si atitudinea sa loialitate fata de statul si poporul roman;
c)a implinit varsta de 18 ani;
d)are asigurate mijloacele legate de existenta;
e)este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatete
pentru o infractiune care il face nedemn de a fi cetatean roman;
f)cunoaste limba romana si poseda notiuni elementare de cultura si civilizatie
romaneasca in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala;
g)cunoaste prevederile Constitutiei Romaniei.

B.MODURI DE PIERDERE A CETATENIEI ROMANE

Ca si modalitatile de dobandire a cetateniei romane, cele prin care aceasta se pierde


pot fi clasificate in doua categorii principale:modalitati care duc la pierderea de drept a

11
Daca parintii nu cad de acord, va decide tribunalul de la domiciliul minorulu, tinand cont de interesele
acestuia.
12
5ani in cazul in care este casatorit cu un cetatean roman
19
cetateniei si modalitati de pierdere pe baza unui act juridic individual emis de organul de stat
competent.

1.pierderea de drept a cetateniei


In timp ce dobandirea de drept a cetateniei este modalitatea cu cea mai frecventa
aplicatie practica, pierderea de drept a cetateniei are un caracter exceptional.
Ea se poate produce in urmatoarele cazuri:

a. adoptia copilului de catre cetateni straini


Din moment ce legea romana a stabilit ca adoptia produce efecte juridice in materie
de cetatenie, ea fiind un mod de dobandire a cetateniei romane, era firesc ca aceste efecte sa
fie similare si in cazul pierderii cetateniei romane. Astfel, legea prevede ca, in cazul in care
un copil minor cetatean roman este adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romana
daca adoptatorul solicita aceasta in mod expres si daca adoptatul este considerat potrivit legii
straine, ca a dobandit cetatenia straina.
Dar, daca adoptia din anumite motive este declarata nula sau anulata atunci aceasta nu
ramane fara efecte juridice fata de cetatenia copilului minor. Astfel, daca adoptia a fost
declarata nula sau anulata, copilul care nu a implinit 18 ani este considerat ca nu a pirdut
niciodata cetatenia romana.

b. stabilirea filiatiei copilului gasit fata de ambii parinti straini sau fata de un
cetatean strain ,in acest caz, daca celalalt parinte ramane necunoscut
Acest mod de pierdere a cetateniei romane nu opereaza decat in privinta copilului
care nu a implinit 18 ani, dat fiind principiul general al legii ca, o data major, copilul decide
singur asupra cetateniei sale.
De asemenea, copilul gasit pe teritoriul Romaniei dar cu parinti catateni straini duce
la pierderea cetateniei romane.

2. pierderea cetateniei pe baza unui act juridic individual emis de


organul de stat competent
a. retragerea cetateniei romane
Retragerea cetateniei romane apare ca o sanctiune. Conform Constitutiei aceasta nu
poate fi retrasa persoanelor care au dobandit-o prin nastere.
Se poate retrage cetatenia romana celui care :

20
a)savarseste fapte deosebit de grave in strainatate care vatama interesele statului
roman sau lezeaza prestigiul Romaniei;
b)se inroleaza in fortele armate ale altui stat cu care Romania a rupt relatiile
diplomatice sau cu care este in stare de razboi;
c)a obtinut cetatenia romana in mod fraudulos.
Retragerea cetateniei romane se pronunta de catre Guvern, prin hotarare, la
propunerea ministrului justitiei. Cetatenia romana in aceste cazuri se pierde la data publicarii
in Monitorul Oficial a hotararii de retragere.

b. renuntarea la cetatenia romana


Este un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce tin de statutul juridic al unei
persoane.
Pot cere renuntarea la cetatenia romana cel care:
a)nu este invinuit sau inculpat intr-o cauza penala ori nu are de executat o pedeapsa
penala;
b)nu este urmarit pentru debite catre stat sau fata de persoane juridice ori fizice din
tara;
c)a dobandit si a solicitat si are asigurarea ca va dobandi o alta cetatenie.
Aprobarea cererii de renuntare la cetatenia romana-cererea trebuie sa fie individuala-
revineGuvernului Romaniei la propunerea ministrului de justitie. Depunerea si rezolvarea
cererii sunt supuse acelorasi reguli ca cele stabilite pentru cererile de dobandire a cetateniei.

V. DREPTURILE CETATENILOR DUPA CONSTITUTIE13

Drepturile fundamentale, ca si obligatiile corespunzatoare cetatenilor se stabilesc prin


Constitutie (art.15,alin.1), fiind detaliate de intreaga legislatie, care dispune numai pentru
viitor cu exceptia legii penale mai favorabile (alin.2). De la intrarea Romaniei in ONU (15
decembrie 1955) putem vorbi si de o protectie internationala, iar de la legea nr.30/1994 si de
la una europeana (18 mai 1994).

13
Moraru,Ion, Tanasescu,Elena Simina- Drept constitutional si institutii politice,Editura All Beck,Bucuresti,
2003, p.245

21
Cetatenilor li se garanteaza dreptul la viata (art.22,alin.1) in care este interzisa
pedeapsa cu moartea(alin.3) si li se garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii (art.33,alin.1).
Statul se obliga sa ia masuri pentru asigurarea igienei si sanatatii publice si sa asigure
asistenta medicala(art.3). In mod similar se garanteaza dreptul la integritatea fizica si psihica
(art.22,alin.1) si se interzice supunerea vreunui cetatean la tortura si la orice fel de pedeapsa
sau tratament inuman si degradant(alin.2).
Cetateanul are dreptul de a dispune de el insusi „daca nu incalca drepturile si
libertatile altora,ordinea publica sau bunele moravuri”(art.26,alin.2). Se declara inviolabile
libertatea individuala si siguranta persoanei (art.23,alin.1).
Fiecarui cetatean ii este garantat dreptul de libera circulatie,exercitat in conditiile
legii si „ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din
tara,de a emigra,precum si de a reveni in tara”14(art.25).
Dreptul la munca nu poate fi ingradit iar alegerea profesiei si a locului de munca sunt
libere (art.38,alin.1). Sunt garantate dreptul de proprietate in continutul si limitele stabilite de
Constitutie si de legi (art.41,alin.2 dezvoltat in alin.3-8)la fel si dreptul de mostenire(art.42).
Este respectata si ocrotita viata intima si privata(art.26,alin.1). Este inviolabil secretul
comunicarilor prin mijloace legale:scrisori, telegrame si alte trimiteri postale, convorbiri
telefonice,etc.
Cetatenii au dreptul de a intemeia o familie. Familia „se intemeiaza prin casatoria
libera consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a
asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor (art.44,alin.1); copii din afara casatoriei fiind
egali cu cei din casatorie”.
Cetatenii se pot adresa autoritatilor publice prin petitii gratuite, avand drept la raspuns
in termen (art.47) si se pot adresa neingradit justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor
si intereselor lor legitime (art.21) avand drept la aparare si la asistenta unui avocat ales sau
numit din oficiu (art.23,alin.5 si art.24).
Drepturile cetatenesti sunt aparate de reprezentantii guvernantilor, in primul rand prin
cenzurarea actiunilor guvernamantului de puterea legislativa si de cea judecatoreasca (esenta
principiului separatiei puterilor) apoi de recent creata institutie a Avocatului Poporului
(Constitutia din 1991 art.55-57).

14
conditia de domiciliu este usor de satisfacut, este suficient ca persoana care urmeaza a fi numita intr-o
functie sau demnitate publica sa-si stabileasca domiciliul in tara cu putin inaintea actului de numire.
Evident aceasta conditie nu poate fi indeplinita atunci cand legea reclama un anumit stagiu de domiciliu
pentru o functie sau demnitate publica.
22
VI. INDATORIRILE CETATENILOR DUPA CONSTITUTIE15

Pentru cetatenii romani obligatiile depasesc caracterul lor juridic fiind legate si de
morala si de religie. In acest sens, Constitutia declara ca fidelitatea fata de tara este sfanta.
Indatoririle constitutionale ale cetatenilor romani sunt: cea de aparare a Romaniei
(art.52,alin.1) prin serviciul militar pentru barbati intre 20-30 de ani, cu exceptia cazurilor
prevazute de lege(alin.2si3).

15
Draganu,Tudor-Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex,Bucuresti, 1998,p.189

23
Se adauga obligatia de a respecta Constitutia si legile statului intr-un cuvant ordinea
de drept, nimeni nefiind mai presus de lege (art.16,alin.2) de a-si exercita drepturile si
libertatile constitutionale cu buna credinta si fara a incalca drepturile si libertatile celorlalti.
Indatoririle cetatenilor se pastreaza si pentru romanii absenti din tara cu exceptia
acelora ce nu sunt compatibile cu aceasta absenta.
Totalitatea acestor drepturi si indatoriri constitutionale in faciedo sau in abstinendo-
reprezinta concretizarea juridica constitutionala a categoriei de cetatean roman, continutul
constitutional al cetateniei romane-continut care se intelege ar putea fi completat cu detaliile
aduse de legislatia ordinara –faza, la randul ei, a procesului de dezvoltare a democratiei.
La aceasta se adauga drepturile cetateanului roman rezultate din relatiile
internationale ale statului roman si participarea acestuia la ordinea de drept internationala
precum si corespunzator, raspunderea internationala a cetatenilor romani pentru obligatiile
internationale asumate de statul roman, astfel cea corespunzatoare infractiunilor contra pacii
si omenirii.

VII. DUBLA CETATENIE (BIPATRIDIA, CETATENIA


MULTIPLA)
Dubla cetatenie apare ca urmare a lipsei de concordanta dintre legile diferitelor state
in materie de cetatenie. De aceea, aparitia cazurilor de dubla cetatenie nu numai ca nu
constituie un lucru neobisnuit extraordinar in sine, dar decurge in mod firesc din acest datum.
Intrucat atribuirea cetateniei tine de domeniul competentei exclusive a fiecarui
stat,apar situatii de conflict de cetatenii si de aici posibilitatea ca o persoana sa aiba mai mult
cetatenii in acelasi timp.
Cazurile de dubla cetatenie sunt de natura sa creeze complicatii intre state, chiar si
atunci cand aparitia lor s-ar produce intr-un mod pentru care nu poate fi blamat un stat sau
24
altul (prin jocul conflictului de legi). Problema se complica insa si mai mult in ipoteza in care
dubla cetatenie este provocata de catre un stat si aceasta se intampla in cazul in care legile
unor state permit acordarea cetateniei unei persoane care are deja cetatenia altui stat si sau
pastrarea cetateniei sale cu toate ca aceasta persoana dobandeste ulterior o alta cetatenie (spre
exemplu in cazul cedarii de teritorii intre state).
In afara de faptul ca prezinta aspecte foarte delicate si de ordin esential (dreptul la
cetatenie este un drept fundamental). Conflictul de cetatenii are implicatii asupra relatiilor
dintre state ale caror cetatenii vin in contact, de aceea pe agenda comisiei de drept
international a fost inclus un nou punct:succesiunea de state si impactul ei asupra cetateniei
persoanei fizice si nationalitatii persoanei juridice.
In legea 21/1991 nu exista decat o referire care ar putea implica cazul admiterii dublei
cetatenii, art.37. Prin urmare este suficient ca persoanele respective sa fi fost cetateni romani
in perioada de pana la 22 decembrie 1989 si sa fi pierdut aceasta cetatenie dar sa nu fi
renuntat la ea (sa li se fi retras cetatenia romana fara voia lor), faptul ca locuiesc sau nu in
Romania este fara relevanta pentru problema in discutie. Legiuitorul roman dispune ca raman
fara relevanta faptul ca persoana respectiva are deja o alta cetatenie sau nu-si are domiciliul
in Romania (element care atarna greu in sistemul legislativ anterior).
La o evaluare mai riguroasa a textului avem motive sa consideram ca i se atribuie
acestuia un inteles care depaseste intentia legiuitorului adaugandu-se elemente in plus la ceea
ce s-a avut in vedere si ca,strict vorbind, el nu admite dubla cetatenie si nici nu si-a propus sa
o faca. Riguros vorbind textul art. 37 statuiaza doar faptul ca, o persoana care a pierdut
cetatenia romana o poate redobandi chiar daca are o alta cetatenie; nu se pronunta insa in nici
un fel despre ce se intampla cu cetatenia straina; n-o exclude dar, asta nu inseamna ca o
accepta deoarece legea romana nu putea sa-si aroge aceasta competente si ea opereaza numai
in ceea ce priveste cetatenia romana.
VIII. SPRE CONCEPTE MAI LARGI:

A.CETATENIA EUROPEANA16

Uniunea Europeana reprezinta o asociere voluntara si pasnica intre state pe principiul


de parteneri egali in drepturi in scopul crearii unui vast spatiu economic, a unei zone a
libertatii, securitatii si justitiei in care persoanele pot circula si se pot stabili in mod liber iar
popoarele statelor membre se bucura de o deplina securitate.

16
revista Dreptul nr.9/2000 pag.25-31-Lacrima Ciorbea-Cetatenia europeana
25
Logica integrarii europene reclama o cetatenie european care este distincta de cea
nationala pe care o completeaza si nu o inlocuieste. Cele doua cetatenii nu suporta confuzii,
cetatenia europeana fiind reglementata de normele dreptului comunitar iar cea nationala de
normele dreptului constitutional.
Cetatenia europeana17 nu suprima nici unul din drepturile ce deriva din cetatenia
nationala dar confera drepturi suplimentare care se exercita la nivelul Uniunii Europene si
care invita statele membre la armonizarea legislatiilor nationale..
Calitatea de cetatean al Uniunii Europene confera titularului acesteia urmatoarele
drepturi:
a)dreptul de a circula si de a se stabili in mod liber pe teritoriul statelor membre;
b)dreptul de a alege si de a fi ales in alegerile locale,in cazul cetatenilor Uniunii,
rezidenti intr-un stat a carui cetatenie nu o au; cetatenii Uniunii isi exercita acest drept in
aceleasi conditii cu cetatenii statului in care isi au resedinta;
c)dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European(art.19,alin.2 din Tratat).
Acest drept revine de asemenea cetatenilor Uniunii rezidenti intr-un stat membru a carei
cetatenie nu o au;
d)cetatenii Uniunii aflati pe teritoriul unui stat tert beneficiaza de protectie din partea
autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru,daca statul a caror cetatenie o
au nu este reprezentat in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat(art.20 din Tratat);
e)cetatenii Uniunii au dreptul de a adresa petitii Parlamentului European,de a se
adresa Ombudsmanului european, Consiliul, Comisiei, Curtii de Justitie si Curtii de Conturi,
in conditiile prevazute de Tratatul Constitutiv al Constitutiei Europene (art.21 coroborat cu
art.7 din Tratat).

B. CETATENIA DE ONOARE

Cetatenia de onoare a fost si este in intelesul sau cel mai larg o cinste acordata de o
entitate sociala unei persoane fizice, ca urmare a deosebitelor calitati care i s-au constatat si
care au atras admiratia ori recunostinta.
Acordata de stat unui strain, ea poate insemna dimpotriva acordare neconditionata de
drepturi politice sau un titlu pur onorific fara a genera drepturi si obligatii cetatenesti. Intre
aceste doua situatii exista situatii intermediare, aceea in care cetateanul de onoare beneficiaza
de oarecare drepturi neavute de un strain sau aceea in care i se inlesneste dobandirea
17
este reglementata prin dispozitiile partii a doua(art.17-22)din Tratatul constitutiv al Comunitatii Europene.
Cetatean al Uniunii este oricare persoana care are nationalitatea unui stat membru.

26
cetateniei pana la punctul de a i se recunoaste de drept de indata ce declara ca primeste
cetatenia, avand doar obligatia de a renunta la cetatenia anterioara .in acest ultim caz,
acordarea cetateniei de onoare inseamna practic si o oferta de cetatenie.
Cetatenia oferita de stat odata cu oferta unei functii si conditionata de primirea ei s-a
intalnit prima data cand Tara Romaneasca a oferit o astfel de cetatenie domnului Moldovei
Alexandru Ioan I, care prin alegerea sa ca domn al Tarii Romanesti (24ianuarie/5februarie
1859) si acceptarea alegerii,a intemeiat cetatenia romana, fiind cronologic primul cetatean
roman.
O cetatenie de onoare acordata ca recompensa s-a dat inca mai inainte de Unire de
Tara Romaneasca(in 1841) generalului rus Pavel Dimitrievici Kiseleff impreuna cu donatia
unei mosii.
Dupa Unire, prima cetatenie de onoare a fost aceea acordata cavalerului Vegezzi
Ruscala din Torino titularul primului curs de limba romana predat in strainatate (legea ii
acorda titlul de cetatean roman cu drepturi depline si un onorariu de o mie de lei pe luna
pentru a face un curs de istorie si literatura romana pe langa Universitatea din Torino, deci o
incetatenire insotita de un fel de contract de munca.
Printr-o lege adoptata de Camera Generala Constituanta la 4(12)iulie 1866 si
promulgata la 7(9) martie 1867 s-au mai acordat drepturi de cetateni romani, legea nefacand
o alta precizare, urmatoarelor personalitaticare au sustinut in tara lor si sub ochii opiniei
publice europene cauza Romaniei: William Eward, John Arthur Roebuck, Paul Bataillard.
Putin dupa aceasta, o noua lege a acordat cetatenie romana (marea naturalizare cu
toate drepturile de cetatean roman) lui Carol Davila, francez, ca „recompensa nationala
pentru eminentele servicii aduse tarii”, unde era stabilit inca inainte de Unire si unde fusese
primit ca medic ofiter, deci cu o functie publica si unde se casatorise fara a se lepada de
cetatenia franceza, Davila ramane un mare exemplu de persoana cu dubla cetatenie
participand astfel si la razboiul franco-german din 1870 si la razboiul ruso-romano-turc din
1877/1878.
O alta lege din 15 iulie 1917 „recunoaste cetatenia de onoare generalului Henri
Mathias Berthelot, seful misiunii militare franceze din timpul primului razboi mondial,”
pentru marile servicii aduse apararii nationale a Romaniei”si il improprietareste la 24
octombrie 1922 „in semn de recunostinta a nepieritoarelor sale merite fata de poporul
roman”- in parlament evocandu-se traditionala improprietarire a fostilor luptatori.
Actuala lege nr.21/1991 a cetateniei romane reia institutia cetatenie de onoare
precizand de catre cine si cum se dobandeste- „cetatenia romana cu titlu de cetateni de
onoare se poate acorda unor cetateni straini pentru servicii deosebite aduse tarii si natiunii

27
romane la propunerea Guvernului fara nici o alta formalitate de catre Parlamentul Romaniei
(art. 40 alin.1)iar acestia se bucura de „toate drepturile civile si politice recunoscute
cetatenilor romani cu exceptia dreptului de a alege si de a fi ales spre a ocupa o functie
publica.
Transformarea cetateniei de onoare in cetatenie completa ar cere,daca nu indeplinirea
conditiilor prevazute de lege celorlanti solicitanti de cetatenie romana, cel putin renuntarea la
cetatenia avuta si juramantul legii romanesti. Obligatoriu cetatenia de onoare nu poate fi
decat de natura morala. In functie de acestea s-ar putea discuta posibilitatea retragerii ei ca si
renuntarea la ea.
Uneori, cetateniile de onoare ale localitatilor s-au conferit din initiativa statala, cu
sens politic. Astfel a fost cetatenia de onoare a orasului Cluj initiata de Guvern, acordata
ministrului de externe sovietic, o data cu comunicarea cetateniei de onoare a Romaniei
acordata lui Stalin.
Primul roman care a primit cetatenia de onoare a unui stat strain pare a fi fost Stefan
Dusan care in secolul XIV apare ca cetatean de onoare al Venetiei.
Printre cetateniilor unor state straine oferite de acestea romanilor „honoris causa”,dar
ca cetatenii complete consemnez cetatenia bulgara acordata strainilor militari sau nu, care au
participat la razboiul independentei bulgare (1876-1878) in masura in care arata ca o doresc
intr-un termen dat; iar individual pe cea oferita de presedintele Turciei Mariei Tanase pentru
deosebita interpretare a cantecului popular turcesc,oferta neprimita.
O cetatenie onorifica a fost acordata de orasul Geneva lui Tudor Arghezi. Iar din cele
atribuite din considerente politice, mentionez ca fiind cele mai numeroase cele atribuite
presedintelui Nicolae Ceausescu pentru merite politice in viata internationala, primite cu
ocazia vizitelor sale oficiale, partial probabil retrase.

C. CETATENIA PLANETARA18

Conceptul de comunicare a speciei si de aici ideea unui stat planetar, a unei organizari
politice mondiale pornita de la interdependenta nevoilor si de constiinta comuna a speciei si a
demnitatii ei nu este, desigur, recenta.
Intrebat al cui cetatean este Socrate-acel desavarsit cetatean al Atenei, punct de
plecare in cultura europeana–raspunde”al lumii”. Seneca , pentru care dreptatea e impusa de

18
Berceanu,Barbu-Cetatenia(monografie juridica),Editura All Beck,Bucuresti,1999, p.213

28
legea naturala nu recunostea mai multe state si mai multe cetatenii ci un singur fel de
cetatean, cosmopolitul.
Drumul spre aceasta cetatenie mondiala porneste de la simpla politete fata de straini
si de la diferenta fata de semen. Trecand prin compasiunea pentru contradictiile omenirii,
ajunge la lupta pentru inlaturarea lor.
Indelungata ramanere a ideii la nivelul aspiratiei umane inseamna insa mai putin o
dovada de posibilitate a realizarii unui cosmopolis, avand drept cetateni pe toti oamenii, cat o
dovada ca pana la o adevarata cetatenie planetara distanta e mare si drumul adesea inselator.
Oamenii politici si juristii au lucrat la umbra acestor idei.
In vederea acestui stat planetar s-au imaginat multe cai.
Cea mai vache si primitiva este aceea a expansiunii pana la limita extrema a unuia
dintre statele existente, a intinderii controlului sau si influentei sale asupra
celorlante,sacrificarea lor. Concretizata ca perspectiva sub diferite etichete si justificari prin
marile imperii ale istoriei si prin imperialismele actuale a impartirii sferelor de influenta si nu
fara a genera razboaie mondiale, aceasta cale ne pare azi mai putin indicata de urmat sau de a
fi dusa la capat, opunandu-i-se nivelul atins de constiintele nationale,creatoare de state, ideile
de stat de drept si de demnitate umana.
A doua cale e cea bazata pe cooperarea statelor pornind de la principiul egalitatii
suverane dintre ele, cale pe care unitatea se realizeaza printr-un consimtamant treptat al
tuturor statelor existente, pe baza propriului lui interes.
Un pas important in aceasta directie s-a facut prin organizatiile internationale create
dupa cele doua razboaie mondiale: Liga Natiunilor (creata prin tratatul de la Versailles in 28
iunie 1919 la care a participat si Romania), Organizatia Natiunilor Unite (San Francisco
1945),etc.
Romania a activat creator atat in Societatea Natiunilor Unite cat si in Organizatia
Natiunilor Unite militand pentru intarirea rolului acesteia. Va ramane un model de politica
umanitara cea promovata de ea prin Nicolae Titulescu privind domeniul intelegerii reciproce
a popoarelor. Relele provin din faptul ca natiunile nu-si dau seama ca in ciuda tuturor
deosebirilor, ele alcatuiesc la urma urmelor un tot indivizibil. Omul nu poate fi strain omului
numai prin faptul ca intre ei se ridica o granita si pacea nu inseamna nimic altceva decat
constiinta universalitatii umane.
O a treia cale de realizare a statului planetar ar putea porni din initiativele nestatale a
corporatiilor economice,a organizatiilor celor asupriti exploatati economic si saraci (ceea ce a
dus la lupta de clasa), la infiintarea fostei Uniuni Sovietice,a organizatiilor stiintifice si
diferitelor culte ori asociatii secrete.

29
Programele de creare a cetateniei planetare sunt uneori insotite de un program de
slabire apoi de desfiintare a cetateniilor actuale, in ultima instanta a cetateniilor nationale,
argumentandu-se astfel: natiunea e o categorie sociala perimata,statul national intretine
nationalismul, punand pe plan secudar interesele si obiectivele planetare (intre care se
numara pacea,controlul social al dezvoltarii stiintei si tehnologiei moderne,protectia
demnitatii umane), eschivandu-se de la obligatiile corespunzatoere acestora,impiedicand prin
diferite bariere raspandirea stiintei,extinderea tehnicii cele mai inainte de realizarea
imperativelor ecologice, promovarea bunastarii generale; pe de alta parte, statele sunt inegale
ca suprafata, populatie, resurse naturale, potential industrial.
Dar nu desfiintarea statelor si inabusirea natiunilor rezolva contradictiile esentiale ale
lumii.
O cetatenie a omenirii, fara cetatenii ale statelor nationale nu poate fi decat cea care
marturiseste nimicul sau iubirea de sine si egoismul cel mai evident sta, desigur, in
desolidarizarea fata de propriul tau neam prin folosirea posibilitatii legale ori naturale, de
emigrare in afara unui loc „mai cald”, in dispretul prejudiciului pe care fapta sa si de multe
ori lipsa valorii tale il aduc celor care raman, celor care te-au nascut.Bunastarea ,democratia
si oricare alte bunuri nu se primesc de-a gata ci se creaza prin eforturile cerute de propria ta
demnitate.
Putem vorbi azi de „cetatean al omenirii”in mai multe acceptiuni:
a)acea de functionar international element al unuia din organismele: ONU, UNESCO,
OMS, UNICEF legati de un juramant adecvat;
b)aceea de membru al asociatiei Cetatenii Planetei legat de angajamentul de a fi loial
al lumii in completarea legamantului fata de tara lor,organizatia fiind condusa de ceea ce s-a
numit „Parlamentul Lumii” iar printre membri numarandu-se si cetateni romani;
c)cei carora li s-a atribuit titlu onorific de „cetatean al lumii”atribuit persoanelor ce
poarta faclia unor valori umane inestimabile(exemplu:sportivul brazilian Pele (Edson Arantes
de Nascimento) caruia i s-a atribuit titlul in 1947);
d)cetatenii statelor participante la conventiile internationale care fundamenteaza
intreg statutul juridic al omului; suntem in fata legislatiei mondiale a cetatenilor statului
planetar.
Din punct de vedere al cetateniei mondiale nu mai poate fi vorba de buna seama,de
apatridie si de polipatridie, importanta acestor probleme de tranzitie si aceea ce ramane
partea indestructibila din ceea ce numim azi cetatenii statelor nationale.
Ceea ce ar insemnaun stat mondial in limitele unui stat de drept,adica a unui stat care
sa asigure drepturile omului nu numai ca ins legat de planeta ci si nerupt artificial de

30
comunitatile concomitente din care face parte fiecare cu nivelul la care s-a ridicat si care in
locul in care ne aflam se numesc de la treapta la treapta, natiunile (a mea, cea romana si
Europa).

BIBLIOGRAFIE

1.Berceanu,Barbu-Cetatenia(monografie juridica),Editura All Beck,Bucuresti,1999

2.Revista „Dreptul”
a)Ion Anghel-Ratificarea Conventiei Europene asupra cetateniei-prin legea
nr.396/2002 si consecintele acesteia in legatura cu legea nr.21/1991 a cetateniei romane-
nr.12/2002
b)Lacrima Ciorbea- Cetatenia europeana-nr.9/2000
c)Stefan Diaconu-Nationalitatea si cetatenia in dreptul roman-nr.12/1999

31
3.Vrabie,Genoveva, Balan,Marius-„Organizarea politico etatica a Romaniei”,Editura
Institutul European

4.Draganu,Tudor-Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina


Lex,Bucuresti,1998

5.Moraru,Ion, Tanasescu,Elena Simina- Drept constitutional si institutii


politice,Editura All Beck,Bucuresti,2003

6.Schnapper,Dominique in colaborare cu Christian Bachalier-Ce este cetatenia?

7.Universitatea deschisa „Mihai Eminescu”-Botosani


Facultatea de drept-Drept constitutional si institutii politice

8.Legea nr.21/1991 din 1 martie 1991 a cetateniei romane

9.Monitorul Oficial de luni 8 martie 2004,nr.201,anul 172(XVI)

10.Constitutia Romaniei

32