CAPITOLUL V: CETĂȚENIA

4.1. Noțiune de cetațenie.

4.2. Principiile generale ale cetățeniei
4.3. Dobindirea Cetățenii Republicii Moldova
4.4. Pluralitatea de cetățenii
4.5. Pierderea cetățeniei

4.1. Noțiune de cetațenie.

Cuvîntul cetățenie (derivat din latinescul civitatem=cetate) apare în legislație încă din
1795 dar, va fi consacrat cu consecvență începînd cu 19481. Anterior, noțiunea de cetățenie era
asociată și a avut alte semnificații precum indigenat, suditență, supușenie, naționalitate,
resortisanță etc.
În antichitate, cetăţenia desemnează un statut privilegiat al unui număr foarte restrîns de
indivizi care presupune capacitatea persoanei de a participa în mod direct în treburile publice ale
statului.
Potrivit concepţiei propuse de Aristotel, cetăţeanul se definea prin participareala funcţiile
judiciare şi la cele publice în general, în dreptul pozitiv, cetăţenia continuă să desemneze
calitatea juridică ce permite unei persoane să ia parte la viaţa statului, bucurându-se de drepturi
civice şi politice şi fiind supusă, în schimb, anumitor obligaţiicum ar fi votul obligatoriu sau
serviciul militar. Ca regulă, cetăţenia e recunoscută de către stat cetăţenilor săi care, ca membri ai
Cetăţii, participă la guvernarea Cetăţii.
Existau, însă, restricții numeroase pentru obținerea și deținerea cetățeniei.
Spre exemplu în Roma Antică, cetățenia era deținută exclusiv de bărbați (jus honorum, jus
sufragii), iar femeile aveau doar statut social special, neavînd dreptul de vot și administrare.
Dreptul de cetăţenie, adică, recunoaşterea cetăţeniei, este iniţial rezervat pentru oameni
liberi înscrişi în triburile din Roma şi din jurul teritoriul său, iar din anul 89 î.Hr. el este extins
asupra tuturor oamenilor liberi din Italia. Trei secole mai târziu, în 212 d.Hr., cetăţenia este
acordată tuturor oamenilor liberi din Imperiu2.
Cetăţenia se dobândeşte prin naşterea din părinţi cetăţeni căsătoriţi conform legilor legale
de căsătorie (connubium), naturalizare sau ca libert al unui cetăţean(privat doar de dreptul de a
candida şi a fi ales în magistraturi). La sfârşitul Republicii şi în timpul Imperiului, serviciul
militar făcut în trupele auxiliare este pentru mulţi oameni un mijloc de a dobândi cetăţenia
romană. Cetăţenia a fost acordată pentru prima dată prin recompense excepţionale de insigne de
merit, după cum reiese din Tabula Asculum. Claudius acordă în mod automat cetăţenie
soldaţilor din armata auxiliară care au făcut 25 sau mai mulţi ani de serviciu.
Cetăţenia pot fi dobândită prin naturalizare de un om liber, caz în care noul cetăţean a luat
numele de familie al magistratului care l-a făcut cetăţean şi este înscris în trib. În timpul
Imperiului, când cetăţenia se acorda numai de împărat în urma unei recomandări (suffragium)
făcute de un apropiat al împăratului sau al unui înalt funcţionar provincial(...).
Naturalizare unui om liber este adesea explicată prin legături de patronaj. Libertul pentru a
primi cetăţenia trebuia să aibă peste 30 de ani, să fi fost eliberat prin testament sau printr-o
procedură desfăşurată în fata unui magistrat din Roma sau a unui promagistrat în provincii.

1
Bădescu Mihai. Drept constituțional și instituții politice. București: Lumina Lex, 2001. p. 161
2
http://istorie-edu.ro/istorie-universala/Roma/roma_06osoc.html (vizitat la 13.08.13)

1
 Cetăţenia este acordată, de asemenea, unui oraş întreg pentru serviciile prestate în timpul
războaielor purtate deRoma3.
În epoca feudală, condiţia juridică a populaţiei se exprima prin instituţia supuşeniei, care
presupunea o mare sferă de obligaţii şi un număr foarte mare de acte desupunere faţă de feudal.
În prima perioadă a evului mediu, termenul de „supus” era sinonim cu acela de „vasal”.
Și doar șa sf. Sec. XVIII Revoluţia franceză a declarat principiul egalităţii între oameni,
astfel încît noţiunea de cetăţean a devenit un statut cu caracter universal.
Actualmente, termenul dat este utilizat de diferite discipline juridice (drept constituțional,
drept internațional public etc.)
Cercetatorii în domeniu examinează noțiunea de cetațenie din perspectiva a două sensuri4:
a) Instituție juridică
b) Condiție juridică
Prima concepțiune cetățenia reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglementează
raporturi sociale grupate in jurul necesitații de a asigura plenitudinea drepturilor si obligațiilor
prevăzute de Constituție si legi acelor persone care, prin sentimentele si interesele lor sunt strins
legate de destinele statului respectiv.
In a doua concepțiune cetățenia reprezintă condția juridică sau statul ce se crează prin
normele juridice acelor persone care au calitatea de ,,cetățean”.
În literatura juridica cetățenia a fost conceputa ca o legătură între individ și stat5 sau ca
o legătură politică și juridică, o apartenență juridică sau o calitate a persoanei.
În opinia unor cercetători, cetățenia era privită ca legatura care unește un individ sau un
grup cu un stat anumit.
Într-o altă opinie, cetatenia constituie legatura politică sau juridică permanentă dintre o
persoană fizică și un anumit stat. Aceasta legătură se exprimă prin totalitatea drepturilor și
obligațiilor reciproce dintre o persoană și statul al cărui cetatean este.
În opinia prof. Alexandru Arseni și Leontie Suholitco ,,cetățenia este acea calitate a
persoanei fizice care exprimă legătura politico-juridică permanentă,nelimitată in timp si spațiu
dintre această persoană fizică si statul respective,atribuind plenitudinea de drepturi si obligații
reciproce stailite de Constituție si legi”.

Cetățenia Republicii Moldova

Legea cetățeniei Republicii Moldova stabilește că între persoana fizică si Republica
Moldova o legatură juridico-politică permanentă, care generează drepturi și obligații reciproce
între stat și persoană6.
Prof. A. Arseni menționează că instituția cetățeniei a fost fondată prin Declarația
Suveranității Republicii Moldova din 23 iunie 19907 .
Ulterior, a fost adoptată Legea cu privire la cetățenia Republicii Moldova8 care a urmărit scopul
de a reglementa relația dintre cetățeni și statul Republica Moldova. Ulterior, Legea nr 596 a fost
abrogată prin Legea nr. 1024 din 02.06.00.
3
Ibidem
4
Bădescu M., op.cit., p. 162
5
Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, adoptată de către Consiliul Europei la Strasbourg la 6.11.1997, art. 2 lit. a).
6
Legea cetăţeniei Republicii Moldova Nr.1024-XIV din 02.06.2000. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.98-101/709 din
10.08.2000, art. 3 alin. 1)
7
Arseni Alexandru. Drept constituțional și instituții politice. Vol. I. Chișinău: USM, 2005. P. 353. 502p.
8
Lege cu privire la cetățenia Republicii Moldova Nr. 596 din 05.06.1991. În cotidianul Guvernului Republicii Moldova
“Moldova Suverană” nr. 138 din 04 iulie 1991

2
 Lege cu privire la cetățenia Republicii Moldova Nr. 596 din 05.06.1991. În cotidianul
Guvernului Republicii Moldova “Moldova Suverană” nr. 138 din 04 iulie 1991
Legea cetăţeniei Republicii Moldova Nr.1024-XIV din 02.06.2000. În: Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.98-101/709 din 10.08.2000
2.Principiile generale ale cetățeniei
Regulile asupra cetățeniei Republica Moldova se intemeiază pe urmatorele principii9:
a) Dreptul fiecărei persone la o cetățenie;
b) Nediscriminarea cetățenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetățeniei;
c) Inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetățenia ei si de dreptul de a-și schimba
cetățenia;
d) Evitarea apartidiei;
e) Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetățeniei unuia dintre soți,asupra cetățeniei celuilant
soț sau asupra copilului daca nu există o cerere scrisă in acest sens a parinților.
Protecția cetățenilor:

3.Dobindirea Cetățenii Republicii Moldova

Cetațenii Republicii Moldova se dobindește prin10:
a) Naștere;
b) Recunoaștere;
c) Infiere;
d) Redobindire;
e) Naturalizare.
De asemenea, cetăţenia Republicii Moldova poate fi dobîndită şi în temeiul acordurilor
internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Dobindirea cetățenii prin naștere

Este cosiderat cetățean al Republicii Moldova copilul:
a) Născut de parinți ambii sau unul dintre care, la momentul nașterii copilululi este cetățean al
Republicii Moldova:
b) Născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinții apatrizi;
c) Născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinții care au cetățenia altui stat sau unul dintre
care este apartid, iar celălant cetățean străin daca statul acela nu acordă copilului cetățenie.
Dobindirea cetățenii prin recunoaștere
a. Sunt recunoscute ca cetățeni ai Republicii Moldova personele care au dobindit si au pastrat
această cetățenie conform legislației anterioare precum și persoanele care au dobindit cetățenia
conform prezenței legi.
1. Sunt recunoscute ca cetățeni ai Republicii Moldova personele care nu sunt ai altui stat, dar care
și-au exprimat dorința de a deveni cetățeni ai Republicii Moldova și anume:
a. Persoanele născute pe teritoriul Republicii Moldova sau persoanele unul dintre ai căror părinți
sau bunici sau născut pe teritoriul numit;

9
Legea cetăţeniei Republicii Moldova Nr.1024-XIV din 02.06.2000. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.98-101/709 din
10.08.2000, art. 7.
10
Legea cetăţeniei Republicii Moldova Nr.1024-XIV din 02.06.2000. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.98-101/709 din
10.08.2000, art. 10.

3
b. Persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriu Republicii Moldova incepind cu 28 iunie 1940,
precum si urmașii lor.

Dobindirea cetățenii prin infiere

1. Copilul apatrid dobindește automat cetățenia Republicii Moldova prin infiere daca infietorii sunt
cetățeni ai Republicii Moldova.
2. Asupra cetățeniei copilului apatrid infiat de soți unul dintre care este cetățen al Republicii
Moldova,iar celălat cetățean strain hotărasc,de comun acord,infietorii. In cazul in care infietorii
nu cad de comun acord, asupra apartenenței copilului la Republica Moldova va decide instanța
de judecată, ținind cont de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit virsta de 14
ani,se cere consimtămitul lui,autentificat de notar.
Cetățenia copilului in cazul nulitații sau anulării infierii
In cazul decrarării nulitații sau al anulării infierii copilului apatrid sau cetățean străin, aceasta
este considerat că nu a fost niciodata cetățean al Republicii Moldova dacă domiciliază legal și
obișnuit in străinătate sau dacă părăsește țara pentru a domicilia in străinătate.
Cetățenia copilului asupra căruia este stabilită tutela
1. Copilul apatrid care se află sub tutela cetățeniilor Republicii Moldova devine automat cetățean al
Republicii Moldova.
Redobindirea cetățeniei
Persoana căreia i s-a retras cetățenia Republicii Moldova in cazul in care a savirșit fapte deosebit
de grave prin care se aduc prejudicii esențiale statului, dovedite de instanța de judecată nu o mai
poate redobindi.
Condițiile naturalizrii
1. Cetățenia Republicii Moldova se poate acorda la cererea persoanei care a implinit virsta de 18
ani.
2. Cunoaștera prevederilor Constituției și a limbii de stat de către solicitantul cetățeniei Republicii
Moldova este verificată in modul stabilit de Guvern.
Temeiurile refuzului de a acorda cetățenie
Cetățenia Republicii Moldova nu se acordă persoanei care:
a. A savirșit crime internaționale,militare sau crime impotriva umanității;
b. A fost implicată in activitatea teroristă;
c. A fost condamnată la privațiune de libertate pentru infracțiuni premeditate si are urmarire penală;
3. Pluralitatea de cetățenii
Cazurile de pluralitate de cetățenii:
1. In Republica Moldova,pluralitatea de cetățenii se permite:
a. copiilor care au dobindit automat la naștere cetățenia Republicii Moldova și cetățenia unui alt
stat;
b. cetățenilor săi care dețin concomitent ceățtenia unui alt stat, cind această cetățenie este
dobindită automat prin căsătorie;
c. copiilor cetățenii ai Republicii Moldova care au dobindit cetățenia unui alt stat in urma infierii;
d. daca această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internationale la care Republica
Moldova are parte;
e. in cazul cind renunțarea la cetățenia unui alt stat sau perderea ei nu este posibilă sau nu pote fi
rezonabil cerută.

4
2. In interesele republicii si in cazuri exceptionale cetățenii unor altor state pot devein si cetățeni
Republicii Moldova.
Drepturile si indatoriile in cazul pluralității de cetățenii
Cetățenii Republicii Moldova domiciliați, legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care
posedă legal și cetățenia unui alt stat, beneficiză in egală masură de aceleași drepturi si indatorii
ca și ceilalți cetățenii ai Republicii Moldova. Persoana care este cetățen al Republicii Moldova și
care posedă legal cetățenia unui alt stat este supusă serviciului militar față de Republica Moldova
dacă domiciliază legal si obișnuit pe teritoriul ei, chiar dacp este scutită de obligațiunea militară
față de alt stat.
În rîndul statelor care reglementează multipla/dubla cetăţenie întîlnim, Irlanda, Elveţia,
Ungaria, Portugalia, România, etc. SUA se înscrie în rîndul statelor ale căror legislaţii nu fac
trimitere expresă la multipla/dubla cetăţenie, dar care nu interzic cetăţenilor să dispună de două
sau mai multe cetăţenii.
Legea Rusiei cu privire la cetăţenie defineşte în art. 3 dubla cetăţenie ca fiind „posesia de
către un cetăţean al Federaţiei Ruse a cetăţeniei unui stat străin”. Alineatul 2 al art. 6 stabileşte că
dobîndirea de către cetăţeanul Federaţiei Ruse a unei alte cetăţenii nu atrage încetarea cetăţeniei
Federaţiei Ruse11.
Ucraina nu recunoaşte pluralitatea de cetăţenii şi exemplul acesteia ne arată ce se poate
întîmpla în situaţia în care presiunea fenomenului multiplei cetăţenii intră în contradicţie cu
refuzul de a legaliza pluralitatea de cetăţenii. Faptul că mulţi cetăţeni ai altor state, inclusiv ai
Republicii Moldova, au şi cetăţenia ucraineană, naşte întrebări cu privire la modul în care aceste
persoane reuşesc să obţină cetăţenia ucraineană şi, odată dobîndită cetăţenia ucraineană, cu
privire la modul în care autorităţile ucrainene înţeleg să gestioneze conflictul între lege şi starea
de fapt.
În R. Moldova s-a întîmplat ca numărul persoanelor care solicită a doua sau mai multe
cetăţenii să fie atît de mare, încît fenomenul a căpătat proporţii ce merită analiza experţilor şi
atenţia autorităţilor. Există mai multe cauze care stau la baza acestui fenomen. Înainte de toate,
trebuie să amintim de apariţia prevederilor în legislaţia României care permit ca persoanele sau
urmaşii celor care au deţinut cetăţenia României pînă în 1940 să solicite în prezent redobîndirea
cetăţeniei române. Ultimele date arată că peste 750.000 cetăţeni moldoveni şi-au manifestat
intenţia de a obţine cetăţenia română fie din dorinţa de a-şi defini apartenenţa, fie pentru
oportunităţile de circulaţie, de ordin economic şi social pe care le oferă cetăţenia română.

Restricții la cetățenie
Cetățenii Republicii Moldova nu pot fi cetățeni ai altor state decit in cazurile prevăzute de
acordurile internaționale la care Republica Moldova are parte.
Dovada cetățeniei
Dovada ceățeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de identitate, cu pașaportul, cu
certificatul de naștere in cazul copilului sau cu un certificat eliberat de organele competente ale
Republicii Moldova.
Statutul juridic al cetățenilor Republicii Moldova, a cetățenilor străini și apartizilor
1. Cetățenii Republicii Moldova sunt egali in fața legii si a autorităților publice, benefeciază in
egală masură de toate drepturile social-economice și politice și de libertățile proclamate si

11
De căutat legea Federației Ruse!!!!!!!

5
 garantate de Constituție si de alte legi, de acordurile internaționale la care Republica Moldova
are parte.
2. Numai cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a alege și de a fi aleși , de a ocupa funcții ce
implică exercitarea autoritaților publice și de a participa la referendum, in modul stabilit de
lege.
3. Statutul juridic al cetățenilor straini este stabilit de lege si de acordurile internaționale la care
Republica Moldova are parte.

Pierderea cetățeniei Republicii Moldova

Temeiurile pierderii cetăţeniei.
Cetăţenia Republicii Moldova se pierde12:
a) prin renunţare;
b) prin retragere;
c) în temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Cetăţenia Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al Preşedintelui Republicii

Moldova persoanei care13:
a) a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă sau prin
ascunderea unui fapt pertinent;
b) s-a înrolat benevol în forţe armate străine;
c) a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului.
(2) Retragerea cetăţeniei nu se admite în baza temeiurilor prevăzute la alin.(1) dacă
persoana va deveni apatrid, cu excepţia celor de la lit.a).
(3) Retragerea cetăţeniei Republicii Moldova persoanei nu produce nici un efect asupra
cetăţeniei soţului şi copiilor ei.

Bibliografie:
1. Arseni Alexandru , Suholitco Leontie . ’’Cetățenia- o nouă viziune si reglementare Europeană’’.
Litera 2002.p.5-127.
2. Borodac Alexandru.”Bazele statului si dreptului”.Ch.Stiinta1997.p.89-90.
3. http://www.registru.md/g123/

12
Legea cetăţeniei Republicii Moldova Nr.1024-XIV din 02.06.2000. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.98-101/709 din
10.08.2000, art. 21.
13
Legea cetăţeniei Republicii Moldova Nr.1024-XIV din 02.06.2000. În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.98-101/709 din
10.08.2000, art. 23.