CAPITOLUL V.

RAPORTUL DINTRE DREPTUL COMUNITAR SI DREPTUL INTERN

1.Caracteristicile dreptului Uniunii Europene

Dreptul emanat din sursele Uniunii nu este un drept strain, nici un drept extern. El este
dreptul propriu al fiecaruia dintre statele membre, ca si dreptul national al acestora.
Dreptul UE detine o forta specifica de includere în ordinea juridica interna a statelor
membre, astfel:
• norma de drept al UE dobândeste automat statut de drept pozitiv în ordinea juridica interna a
statelor: „aplicabilitatea imediata”;
• norma juridica a UE este susceptibila de a crea, prin ea însasi, drepturi si obligatii pentru
persoanele particulare: „aplicabilitatea directa”;
• norma juridica a UE are prioritate fata de orice norma nationala: “prioritatea”

2. Aplicabilitatea imediata
Principiile dreptului international obliga statele sa respecte Tratatele pe care le-au
încheiat si, mai ales, sa determine aplicarea acestora de catre propriile organe legislative,
executive si judiciare. Dreptul international nu reglementeaza si conditiile în care normele
cuprinse în tratate sa fie integrate în ordinea juridica a statelor. Aceasta chestiune este lasata la
latitudinea fiecarui stat, care o reglementeaza in mod suveran, în functie de conceptia pe care o
adopta asupra relatiilor dintre dreptul international si cel intern.

Conceptii doctrinare
A.Conceptia dualista: considera ca ordinea juridica internationala si ordinea nationala
reprezinta sisteme independente si separate, care coexista în paralel. se produce o
nationalizare a Tratatului, adica norma internationala sufera o transformare a naturii sale si nu
va fi aplicata decât în noua sa calitate de reglementare de drept intern si nu în cea de
reglementare de drept international.
B.Conceptiile moniste se bazeaza pe unitatea ordonantarii juridice. Norma
internationala este imediat aplicata, fara a fi admisa sau transformata în ordinea interna a
statelor-parti.
 Raporturile dintre dreptul UE si dreptul intern al statelor membre. Dr. UE postuleaza
monismul si impune respectarea acestuia de catre statele membre. Daca în ceea ce priveste
dreptul international, statele membre îsi pot pastra conceptia dualista, în relatiile Uniune -
statele membre, dualismul este înlaturat, iar dreptul UE, fie originar, fie derivat, este imediat
aplicabil în ordinea juridica interna a statelor membre.

3.Aplicabilitatea directa a dreptului UE. Principiul efectului direct al dreptului UE

Efectul direct sau aplicabilitatea directa reprezinta„dreptul oricarei persoane de a cere
judecatorului sa i se aplice tratate, reglementari, directive sau decizii comunitare. Judecatorul are
obligatia de a se folosi de aceste texte, oricare ar fi legislatia tarii careia îi apartine”.
Recunoasterea efectului direct înseamna garantarea statutului juridic al cetateanului european.
în contrast cu tratatele internationale de tip clasic, tratatele constitutive confera
persoanelor particulare drepturi pe care jurisdictiile nationale trebuie sa le protejeze.

Criteriile de aplicabilitate directa

Dispozitia trebuie sa fie suficient de „clara si precisa”, „completa si perfecta din punct de
vedere juridic” si, în sfârsit, „neconditionata.
Reglementarea trebuie sa fie în primul rând, clara si precisa, altfel judecatorul national
nu va putea sa deduca efectele sale practice în planul aplicare. Important este ca obligatia sa fie
clara, deci ca norma sa fie efectiv imperativa, caci, în rest, o dispozitie direct aplicabila poate fi
echivoca si poate necesita o interpretare juridica.
În al doilea rând, reglementarea trebuie sa fie completa si perfecta din punct de vedere
juridic, în sensul ca trebuie sa fie suficienta: o dispozitie de drept al UE este perfecta, evident,
daca, pentru aplicarea sa, nu mai este nevoie de nici o masura complementara, nu detin o
putere discretionara pentru a lua masura de executare.
In al treilea rand, reglementarea trebuie sa fie neconditionata. Aceasta expresie indica
faptul ca reglementarea nu trebuie sa fie supusa nici unui termen si nici unei rezerve.

Principiul prioritatii dreptului UE

Prioritatea reprezinta „o conditie esentiala”a dreptului UE. Urmarirea îndeplinirii obiectivelor
Uniunii, realizarea unei Piete Comune impun aplicarea uniforma a dreptului UE, fara de care nu
se produce integrarea. Deci, prioritatea dreptului UE se fondeaza pe faptul ca norma juridica a
UE trebuie sa prevaleze, altminteri înceteaza sa mai fie comuna si, încetând sa mai fie comuna,
ea înceteaza sa existe, iar Uniunea nu mai are sens.
 CAPITOLUL VI. CETATENIA EUROPEANA

1.Notiuni introductive privind cetăţenia

-Termenul de „cetatenie”- greaca, o noua dezvoltare, legata de asocierea cu virtutea civica
-cetatenia este recunoscuta de catre stat cetatenilor sai, care, ca membri ai Cetatii, participa la
guvernarea acesteia
-cetatenia, raportata la dreptul intern, desemneaza calitatea juridica ce permite unei persoane
sa ia parte la viata statului, bucurându-se de drepturi civice si politice si fiind supusa, în schimb,
anumitor obligatii cum ar fi votul obligatoriu sau serviciul militar
-cetateanul este persoana care are drepturi si îndatoriri într-o societate democratica
-Cel dintâi drept al cetateanului, raportat la relatia cu statul, este acela de a avea posibilitatea
stabilirii legii
-Prima îndatorire este aceea de a respecta legea

2. Cetatenia nationala si cetatenia europeana

Cetatenia europeana este un concept nou, fiind esentialmente distincta de cea
nationala, pe care, conform formularii Tratatului de la Amsterdam, o „completeaza si n-o
înlocuieste. Prin conditiile sale de atribuire, ea deriva, ca si cetatenia nationala, din
nationalitatea acordata de catre statele membre.
cetatenia europeana este un concept complex întrunind elemente locale, nationale si
supranationale.
Cetatenia europeana provine tocmai din ideea fondatoare a constructiei europene,
aceea de asigurare a pacii în Europa si din atasamentul fata de valorile comunitare.
Cetatenia europeana, vine, asadar, în completarea cetateniei nationale (ea se
suprapune, fara a se substitui, cetateniei nationale), facând posibila exercitarea unora dintre
drepturile cetateanului Uniunii pe teritoriul statului membru în care locuieste. Resortisantii
statelor membre ale Uniunii Europene beneficiind, astfel, de o „dubla cetatenie”.

3.Statutul cetateanului european conform Tratatului de la Maastricht si Tratatului de la

Amsterdam
 Primul pas în instituirea cetateniei europene a fost facut de Consiliul European de la
Fontainbleu (iunie 1984), a întocmit un plan ce viza facilitarea liberei circulatii a persoanelor, o
mai buna informare, stimularea învatarii limbilor straine, armonizarea unor simboluri
comunitare precum imn, drapel, pasaport.
Notiunea de „cetatenie europeana mentionata oficial in 1992 prin semnarea Tratatul de
la Maastricht si a fost dezvoltata ulterior de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii, avand
scop întarirea relatiei existente între Uniunea Europeana si cetatenii statelor membre. Este
cetatean al Uniunii orice persoana care are cetatenia unui stat membru.
Tratatului de la Amsterdam stipuleaza ca este „cetatean al Uniunii Europene orice
persoana având nationalitatea unuia dintre statele membre. cetatenii unei tari membre a U.E.
nu pot obtine automat cetatenia celorlalte tari membre.
Prin cele doua tratate este vizata o cetatenie postnationala se refera la un set de valori si
institutii, în locul apartenentei obligatorii la un teritoriu, la o cultura si la un stat national.
Tratatul de la Maastricht introduce nu numai termenii de „cetatenie europeana” sau „cetatean
european”, ci si statutul cetateanului Uniunii Europene, sub forma a cinci categorii de drepturi
supranationale, complementare cetateniei nationale, drepturi garantate persoanelor care detin
deja nationalitatea uneia din tarile membre ale U.E.
a) dreptul de libera circulatie (sejur, rezidentiat, munca, studiu)
b) dreptul de a alege si a fi ales în Parlamentul European si alegerile locale
c) dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat tert în care propria tara nu are reprezentanta
consulara, de protectie diplomatica din partea autoritatilor unui alt stat membru;
d) dreptul de petitie în fata Parlamentului European;
e) dreptul de a se adresa Avocatului Poporului pentru examinarea cazurilor de administrare
defectuoasa din partea organismelor si institutiilor comunitare.

Însa Tratatul de la Maastricht nu proclama pentru cetatenii Uniunii numai drepturi, ci si

obligatiile. Conditia de cetatean european se bazeaza pe o relatie contractuala între Uniunea
Europeana si indivizi. Astfel, Uniunea recunoaste drepturile fundamentale ale individului, dar
pretinde în schimb obligatii civice.
Tratatul de la Maastricht introduce în legislatia comunitara prevederi importante care se
refera la protectia drepturilor omului în Uniunea Europeana. Uniunea Europeana respecta
drepturile fundamentale, asa cum sunt ele garantate prin Conventia Europeana a Drepturilor
Omului.
 cetatenia europeana are la baza tot principiile comune ale statelor membre: principiul
libertatii, principiul democratiei, principiul respectarii drepturilor omului si al libertatilor
fundamentale si principiul statului de drept
Modalitatile de protejare a cetateniei europene, Tratatul de la Maastricht se refera la:
protectia acordata de catre autoritatile diplomatice si consulare ale statelor membre, dreptul
de petitionare si dreptul de a se adresa mediatorului. Tratatul de la Amsterdam vine în
completarea tratatului anterior, adaugând dreptul de comunicare cu institutiile si anumite
organe ale Comunitatilor.

4. Tratatul de la Lisabona si Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Deschide calea aderarii U.E. la Conventia europeana a drepturilor omului, constituind un
nou temei juridic în acest sens. Tratatul de la Lisabona recunoaste drepturile, libertatile si
principiile prevazute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie
2000. prin urmare, Uniunea Europeana va dispune de un ansamblu de drepturi civile, politice,
economice si sociale care vor fi obligatorii, din punct de vedere juridic, nu doar pentru Uniunea
Europeana si institutiile sale, ci si pentru statele membre.
Carta, care grupeaza drepturile fundamentale în sase capitole mari: Demnitate,
Libertate, Egalitate, Solidaritate, Cetatenie si Justitie, introduce si alte drepturi suplimentare,
precum protectia datelor cu caracter personal, bioetica si dreptul la o buna administrare. Carta
reafirma masuri importante vizând eliminarea discriminarii pe motiv de sex, rasa si origine
etnica.
Prin Tratatul de la Lisabona este consolidata democratia participativa, în special prin
dreptul cetatenilor la initiativa, care permite ca minim 1 milion de cetateni dintr-un numar
suficient de state membre sa solicite Comisiei Europene sa ia o initiativa într-un anumit
domeniu.

CAPITOLUL VII. INSTITUTIILE COMUNITARE

1. INSTITUTIILE COMUNITARE – PRINCIPII GENERALE DE FUNCTIONARE

Distinctiile facute în tratate între institutiile comunitare si organele consultative pun în
evidenta importanta institutiilor considerate drept instante superioare ale autoritatii
comunitare.
 Principiile care stau la baza repartizarii competentelor între institutiile comunitare:

 principiul competentelor de atribuire ;

 principiul echilibrului institutional;
 principiul autonomiei institutiilor;
 principiul cooperarii loiale.

Principiul competentelor de atribuire – presupune ca fiecare institutie sa exercite

atributiile în conformitate cu dispozitiile din tratatele comunitare, neputand exista atributii
implicite, deduse.

Principiul echilibrului institutional presupune separarea puterilor, respectiv a

competentelor Institutiilor comunitare colaborarea, cooperarea între institutiile CE. Prima
componenta presupune imposibilitatea delegarii, transferului, acceptarii de competente,
atributii de la o institutie la alta. Aceasta separare presupune obligatia fiecarei institutii de a nu
bloca îndeplinirea atributiilor de catre celelalte institutii comunitare.Acest principiu nu exclude,
ci, dimpotriva, presupune colaborarea între institutiile comunitare pentru îndeplinirea
obiectivelor propuse.

Principiul autonomiei institutiilor (autonomiei de vointa) – institutiile comunitare au

posibilitatea de a-si elabora regulamente proprii de organizare si functionare. Totodata, îsi pot
numi proprii functionari comunitari. Institutiile comunitare au autonomie, dar nu au
personalitate juridica, deoarece acestea nu actioneaza în nume propriu, ci în numele
Comunitatii europene, pe care o reprezinta în raporturile la care participa.
Institutiile comunitare pot dispune în mod liber de :
• adoptarea regulamentului interior;
• organizarea propriei functionari interne;
• desemnarea functionarii comunitari;
• stabilirea sediului.

Principiul cooperarii loiale – se impune atât între institutiile comunitare, cât si între
acestea si statele membre si presupune respectarea cadrului juridic legal si posibilitatea de a
stabili proceduri care sa permita buna desfasurare a procesului integrarii europene.
Textul impune obligatii statelor membre - pozitive si negative.
 Obligatiile pozitive: statele vor lua toate masurile pentru îndeplinirea obligatiilor ce decurg din
tratat si actele comunitare si pentru a facilita sarcina Comunitatilor
 Obligatia negativa: statele trebuie sa se abtina de la orice masura care ar pune în pericol
realizarile comunitare

2. ORGANELE COMUNITARE SI ORGANIZAREA ACESTORA

În organizarea Comunitatilor Europene sunt doua mari categorii de
institutii si organe:
• Institutiile de baza;
• Organele complementare.

a) Institutiile care formeaza structura de baza sunt cinci: Consiliul (Consiliul de Ministri sau
Consiliul UE), Comisia, Parlamentul, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi.
b) Fiecare institutie reprezinta un principiu determinat, are un fundament politic si sociologic
distinct si exprima, fiecare, o legitimare proprie
c) Omologul puterii legislative este Consiliul, puterea bugetara este împartita, Parlamentul
putând contesta Comisia, dar Comisia este executivul; Consiliul cumuleaza functiile legislativa,
executiva, guvernamentala.
d) Institutiile comunitare participa direct la decizia comunitara.
e) Institutiile Comunitatilor europene nu au personalitate juridica.
f) Institutiile fundamentale sunt comune pentru toate cele 3 Comunitati

Consiliul Uniunii Europene

A. Consiliul de Ministri - a aparut pe cale conventionala, prin tratatele Institutive. Tratatul
asupra Uniunii Europene consacra pentru institutia având atributii decizionale, terminologia de
„Consiliul Uniunii Europene”.

B. Consiliul european a fost înfiintat prin vointa sefilor de stat si de guvern în anul 1974, când
acestia au hotarât sa se întâlneasca, cu regularitate, împreuna cu ministru lor de externe, cu
presedintele Comisiei si un vicepresedinte al acesteia.

Criteriile de separare a celor 2:

-Consiliul european a aparut pe cale neconventionala, adica prin întâlnirile la vârf ale sefilor de
stat si guvern;
- Consiliul de Ministri a aparut pe cale conventionala, fiind înfiintat prin Tratatele constituind
Comunitatile europene.

- Consiliul european are în compunere sefi de stat si/sau guvern ai statelor membre ale
Comunitatilor europene
-Consiliul de Ministri are în compunere, pe de o parte, ministrii afacerilor externe - Consiliul
general - si, pe de alta parte, pe lânga ministrii afacerilor externe si ministrii de resort - Consilii
specializate.

-Consiliul european este o institutie cu caracter politic;

-Consiliul de Ministri este veritabilul suprem legislativ al Comunitatilor europene.

C. Consiliul european, ca entitate a Comunitatii europene, nu trebuie confundat cu Consiliul

Europei – organizatie internationala, regionala de sine statatoare.

Componenta, functionarea Consiliului Uniunii Europene

De la aderararea Croatiei la UE, Consiliul este compus din 28 membri. „Consiliul este
format din câte un reprezentant al fiecarui stat membru, la nivel ministerial, abilitat sa angajeze
guvernul acestui stat membru. Componenta Consiliului este variabila, în functie de ordinea de
zi8. Cele mai frecvente sunt formatiile afacerilor generale, agricultura, economico-financiare.
 Functionarea Consiliului ridica, în principal, problema presedintiei, a modului de
deliberare si a organelor auxiliare.
A. Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare statmembru, pentru o perioada
de 6 luni. Ministrul al carui stat asigura presedintia este desemnat sa pregateasca si sa conduca
lucrarile Consiliului. Presedintele este însarcinat sa stabileasca calendarul presedintiei, sa
convoace Consiliul si sa stabileasca ordinea de zi provizorie.
B. Conditiile în care Consiliul voteaza ridica multiple dificultati care apasa asupra eficacitatii
sale, afectând exercitarea puterii de decizie. Regulilor complexe cu privire la modalitatile de vot
li se adauga problema dreptului de veto.

3 modalitati de a vota
a) Majoritatea simpla
b) Majoritatea calificata: Actul unic european a prevazut recurgerea la majoritate în ipotezele în
care unanimitatea era, pâna la AUE, ceruta si introduce majoritatea pentru competentele noi
atribuite Comunitatii: - regimul profesiunilor
- libera prestare de servicii
- liberalizarea mişcărilor de capitaluri
- transporturi maritime şi aeriene
-educatie
-sanatate publica
-sanctiuni economice etc
c) Unanimitatea: este rezervata pentru cazuri limitate, al caror numar trebuia sa se reduca pe
parcursul perioadei de tranzitie, trecerea la majoritatea calificata trebuind sa devina mai
frecventa odata cu cresterea acestei perioade si trecerea la asa-numita perioada definitiv. Votul
în unanimitate confera fiecarui stat un drept de veto.

Organe auxiliare
a) Consiliul este asistat de un Secretariat general, plasat sub conducerea unui Secretar general,
numit de Consiliu cu unanimitate. Secretarul general asigura buna functionare a Secretariatului,
sub autoritatea Consiliului, participa la sesiunile acestuia.
b)Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanenta la Bruxelles, al carui personal
este alcatuit din diplomati sau persoane oficiale din ministerele nationale.
c) Alte organe auxiliare: grupurile de experti; Comitetul special pentruagricultura; Comitetul
pentru vize; Comitetul regiunilor; Comitetul monetar; Comitetul economic si social.

Atributii ale Consiliului UE

a) atributii legislative. Spre deosebire de un stat national, undelegislatia este adoptata de
Parlament, rolul legislativ în UniuneaEuropeana apartine în primul rând Consiliului U.E. Consiliul
poate revizui tratatele comunitare si sa ia decizii de natura constitutionala.
b) politica externa si de securitate comuna, politica în justitie si afaceri interne. Consiliul este cel
care autorizeaza deschiderea negocierilor cu statele asociate, în vederea aderarii, sau cu alte
state sau organizatii internationale, aproba acordurile intenationale încheiate de Comisie.
c) atributia de coordonare a politicilor economice ale UE
d) atributia de aprobare a bugetului comunitar, al carui proiect este depus de catre Comisie,
atributie pe care o împarte cu Parlamentul european.
e) atributia de propunere a membrilor unor organe comunitare, cum ar fi Comitetul Economic si
Social, Curtea de Conturi.

Comisia Europeana

Structura si statutul membrilor Comisiei Europene:

-Membrii Comisiei trebuie sa aiba cetatenia statelor membre, putand fi cel mult 2 din aceeasi
tara
-nr membrilor Comisiei europene s-a ridicat la 28
-Comisia in integralitatea ei este numita in functie de Consiliul UE, cu majoritate calificata
-Membrii Comisiei sunt alesi în functie de competentele lor generale, fiind desemnati de
guvernele nationale, dar nu pot fi demisi de acestea
-Comisia în întregime, ca organ colegial, poate fi demisa de Parlamentul european, prin
motiune de cenzura
-singura care dreptul de a demite un comisar este Curtea Europeana de Justitie
-Membrii Comisiei nu pot, pe durata mandatului lor (de 5 ani,cuposibilitatea de a fi realesi) sa
exercite nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu.
-Mandatul poate înceta în una din urmatoarele situatii: împlinirea termenului; motiune de
cenzura a Parlamentului; - demisie voluntara; demitere din oficiu; deces.

Organizarea si functionarea Comisiei

Organizarea si functionarea Comisiei sunt reglementate de regulile stabilite prin
Tratatele constitutive si regulamentul interior. Functionarea Comisiei este dominata de
principiul colegialitatii. Programul de lucru stabilit de Comisie transpune strategia anuala în
obiective si programe operationale pentru aplicarea deciziilor adoptate.
Conducerea Comisiei este formata din:
a) Presedintele Comisiei. Desemnat cu 6 luni înainte ca mandatul sau sa înceapa, acesta este
consultat în legatura cu desemnarea celorlalti comisari. Numirea sa se face pentru un mandat
egal cu cel al Comisiei. Presedintele Comisiei europene este figura cea mai proeminenta a
Uniunii Europene, cea mai mediatizata persoana din angrenajul înstitutional comunitar.
Presedintele Comisiei are, teoretic, rol administrativ si protocolar, el reprezentând Comisia în
fata celorlalte institutii comunitare, precum si în relatiile cu tertii.
b) Vicepresedintii, în numar de doi, sunt desemnati de catre presedinte, dintre comisari.
Vicepresedintii au ca rol suplinirea presedintelui atunci când împrejurarile o cer.
Comisia este convocata de presedintele sau; îsi tine sedinta cel putin o data pe
saptamâna ; reuniuni suplimentare pot fi decise în functie de problemele aparute.

Atributiile Comisiei Europene

a) atributii în procedura legislativa. Comisia europeana detine monopolul initiativei legislative în

sfera primului „pilon", cel comunitar, initiativa care este transmisa spre decizie Consiliului U.E.
În cazul celui de -al doilea „pilon", Comisia este doar asociata initiativei Consiliului U.E., iar în
cazul celui de-al treilea ea împarte aceasta atributie cu statele membre. Consiliul U.E. singur sau
împreuna cu Parlamentul european adopta acte normative (în principiu) numai pe baza
propunerilor înaintate de Comisie.
b) atributia de „gardian al tratatelor". Tratatele institutive împuternicesc Comisia europeana sa
urmareasca si sa asigure respectarea dreptului comunitar originar sau derivat, atât de catre
statele membre, cât si de catre celelalte institutii comunitare.

c) atributia de organ executiv al Uniunii Europene. Comisia este organul executiv al Uniunii, cel
care pune în executare actele normative emise de Consiliul U.E. sau de acesta în codecizie cu
Parlamentul european. În exercitarea acestei atributii, de a pune în executare deciziile
Consiliului U.E., Comisia dispune, asa cum am mai precizat, de o putere normativa proprie,
putând adopta regulamente, directive si decizii, precum si recomandari sau avize.

d) atributia de reprezentare. Comisia reprezinta Uniunea Europeana în relatiile cu statele

nemembre si în organismele internationale; in interiorul Uniunii ea reprezintă interesul
comunitar.

Comisia europeana trebuie sa actioneze în asa fel încât interesul comunitar sa primeze
în fata intereselor statelor membre.Asa cum s-a subliniat în doctrina, Comisia apare ca un
intermediar neutru între statele membre, pe de o parte, si între acestea si Uniune, pe de alta
parte. Comisia are sediul la Bruxelles, şi se întruneşte săptămânal (de regulă miercurea),
prezenţa comisarilor la sedinţă fiind obligatorie.

În sinteza, rolul Comisiei se rezuma la:

- asigurarea respectarii prevederilor tratatelor comunitare;
- initiativa legislativa, sub forma propunerilor de regulamente si directive necesare îndeplinirii
obiectivelor propuse;
- chemarea în justitie a celor vinovati de neîndeplinirea normelor comunitare.

Parlamentul European

Alegerea membrilor Parlamentului european si statutul acestoraAutorii Tratatului CECA

au prevazut posibilitatea alegerii Parlamentului european prin sufragiu universal direct.
Principiul a fost preluat de Tratatele CEE si EURATOM.
 Actul din 1976, vizând alegerea reprezentantilor în Adunare prin sufragiu universal
direct, se limiteaza sa aduca în prim plan câteva reguli minimale, si anume: principiul votului
unic, alegerea sa se desfasoare în cursul unei perioade care începe joi dimineata si se termina în
duminica urmatoare, vârsta minima pentru vot este de 18 ani.
Deputatii sunt alesi pentru o perioada de 5 ani, iar mandatul lor este reprezentativ.
Verificarea puterilor lor incumba Parlamentului. Un membru al Parlamentuluieuropean nu
poate fi, în acelasi timp:
- membru al guvernului unui stat;
- membru al Comisiei;
- membru al Curtii de justitie sau grefier;
- membru al Curtii de Conturi;
- membru al Comitetului economic si social al CE sau al EURATOM;
- funcţionar sau agent în activitate în cadrul Comunităţilor europene.
Membrii Parlamentului european beneficiaza de imunitate pe toată durata sesiunilor.

Organizarea si functionarea Parlamentului european

Parlamentul european cuprinde:
- un Birou;
- Conferinta presedintilor;
- comisii;
- grupuri politice parlamentare

Presedintele Parlamentului, cei 14 vicepresedinti si cei 5 chestori sunt alesi de

Parlament prin scrutin secret, pentru o perioada de 2 ani si jumatate. Ei formeaza Biroul, în care
chestorii au un vot consultativ. Conferinta este compusa din presedintele Parlamentului si din
presedintii grupurilor politice.
Parlamentul înfiinteaza comisii permanente. În Comisiile pregatesc lucrarile
Parlamentului, realizeaza raporturi si mentin relatii cu Comisia si Consiliul în intervalul dintre
sesiuni. Parlamentul poate crea comisii temporare, pentru o durata de 12 luni. Membrii
Parlamentului pot sa se organizeze în grupuri politice, dar exista si deputati neînscrisi.
 Parlamentul poate fi convocat, cu titlu exceptional, la cererea unei majoritati a
membrilor sai sau a Consiliului ori Comisiei sau la cererea unei treimi din membri sai.
Dezbaterile Parlamentului sunt publice. Parlamentul este asistat de un Secretar general, ce se
gaseste în fruntea Secretariatului general. Lucrarile Parlamentului se desfasoara în 3 orase
diferite. Secretariatul se gaseste la Luxemburg, comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles,
iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg.

Rolul Parlamentului European

Exercita, în mod traditional, un rol consultativ în elaborarea actelor comunitare si nu
are, deci, putere legislativa în sistemul comunitar. Parlamentul exercita un control politic asupra
Comisiei; controlul se poate finaliza prin votarea unei motiuni de cenzura împotriva Comisiei.
Tratatul asupra Uniunii Europene i-a atribuit, în mod oficial, dreptul de a cere Comisiei
sa elaboreze propuneri. Parlamentul european beneficiaza de o putere de codecizie legislativa.
Parlamentul numeste mediatorul si-l poate destitui.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si Tribunalul de Prima Instanta

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a fost creata prin Tratatul Comunitatii
Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) din 1952sediul sau fiind la Luxemburg. Tribunalul de
Prima Instanta a fost creat mai târziu, în anul 1988, ca institutie jurisdictionala asociata Curtii.
Sistemul jurisdictional comunitar se compune din: Curtea de Justitie a Comunitatilor
Europene (CJCE) si Tribunalul de Prima Instanta (TPI).
Sarcina principala a CJCE este de a veghea ca dreptulcomunitar sa fie interpretat si
aplicat în mod uniform în toate statele membre. De asemenea, ea asigura respectarea dreptului
comunitar de catre statele membre si de institutiile Uniunii Europene. Este formata din 28 de
judecatori (câte un judecator pentru fiecare stat membru) si 8 avocati generali.
TPI este compus din cel putin câte un judecator pentru fiecare stat membru (28).
Judecatorii sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre, pentru un mandat de
sase ani ce poate fi reînnoit. Judecatorii desemneaza din rândul lor un presedinte pentru un
mandat de trei ani si numesc un grefier pentru un mandat de sase ani.

Structura si statutul membrilor:

-la intrarea în functie, atât judecatorii, cât si avocatii generali depun un juramânt prin care se
angajeaza sa-si exercite functiile impartial si sa nu divulge secretul deliberarilor;
- functiile de judecator si de avocat general sunt incompatibile cu orice functie politica sau
administrativa ori cu o alta activitate profesionala, remunerata sau nu;
- la încetarea mandatului, judecatorii si avocatii generali au obligatia de „onestitate si
delicatete” în privinta acceptarii unor functii sau avantaje;
- judecatorii si avocatii generali beneficiaza de imunitate de jurisdictie, chiar si dupa încetarea
functiei lor, pentru actele pe care le-au savârsit în exercitiul acesteia;
- atât judecatorii, cât si avocatii generali au obligatia de a-si stabili resedinta în orasul în care
Curtea de justitie îsi are sediul.

Organizare si functionare
Regula o constituie faptul ca instanta jurisdictionala de la Luxemburg lucreaza în sedinte
plenare, pentru celeritate, s-a prevazut posibilitatea crearii unor Camere în cadrul Curtii,
formate din 3 la 5 membri.
Curtea poate delibera valabil numai în prezenta unui numar impar de Judecatori.
Deliberarile Curtii si ale Camerelor au loc sub forma asa-numitei „Camere de Consiliu”,
desfasurându-se numai în prezenta judecatorilor care au participat si în faza proceduri
orale.Deliberarile sunt strict secrete si procedeul „opiniei separate” nu este admis. Deciziile
Curtii sunt colective si o angajeaza în ansamblul ei.

CJCE are urmatoarele atributii/competente principale:

 efectueaza controlul legalitati actelor comunitare

 interpreteaza în mod unitar tratatele si actele comunitare derivate
 se pronunta asupra validitatii actelor comunitare
 controleaza legalitatea actiunilor si omisiunilor statelor membre cu dreptul comunitare
 solutioneaza actiuni cu privire la repararea pagubelor produse de institutiile europene
particularilor sau altor persoane juridice
 are o competenta consultativa – Curtea poate fi consultata în situatia în care, spre
exemplu, se pune în discutie aderarea UE la anumite organizatii/tratate internationale

Tribunalul de Prima Instanta este competent sa instrumenteze

  actiuni introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor institutiilor comunitare sau
împotriva abtinerii acestor institutii de a da o decizie.
 actiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;
 actiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în
domeniul ajutoarelor acordate de stat, la masurile de protectie comerciala

Curtea de Conturi
Înfiintarea Curtii de Conturi se înscrie în contextul aplicarii si consolidarii finantarii
Comunitatilor prin resurse proprii si în cel al atribuirii Parlamentului european a
responsabilitatii de a descarca Comisia pentru executia bugetului.Curtea de Conturi nu este o
jurisdictie. Curtea de Conturi este inclusa în rândul institutiilor comunitare prin Tratatul de la
Maastricht, din anul 1993.
Numara, în prezent, 28 membri. Ei trebuie sa fie alesi dintre personalitatile care apartin
sau au apartinut, în tarile lor, institutiilor de control extern sau care poseda o calificare speciala
pentru aceasta functie si trebuie sa prezinte toate garantiile de independenta. Ei sunt numiti
pentru o perioada de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului lor. Presedintele Curtii este
ales dintre membrii acesteia pentru o durata de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului.
trebuie sa-si exercite functiile în deplina independenta, în interesul general al Comunitatii; ei nu
trebuie sa solicite sau sa accepte instructiuni de la nici un guvern sau alt organism; ei trebuie sa
se abtina de la orice act incompatibil cu natura functiei lor.

Atribuţiile Curţii de Conturi sunt foarte largi:

- se ocupa cu examinarea aspectelor de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si
cheltuielilor Comunitatilor, indiferent ca sunt bugetare sau nu
- Curtea îsi exercita controlul pe domenii si asupra institutiilor si statelor membre, în masura în
care acestea au beneficiat si au folosit fonduri comunitare;
- exercita o functie de asistenta a autoritatilor bugetare;
- are responsabilitatea exercitarii controlului permanent al conturilor.