DREPTUL UNIUNII EUROPENE( DR.

COMUNITAR)

CURS 1

Conţinut:

I. TRANSFORMAREA DREPTULUI COMUNITAR ÎN DREPTUL UNIUNII

EUROPENE
II. NOŢIUNEA ŞI TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE DREPTULUI U.E

I. TRANSFORMAREA DREPTULUI COMUNITAR ÎN DREPTUL UNIUNII

EUROPENE
De când?

- De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona- 1 dec.2009-, de când U.E a

dobândit personalitate juridică şi a preluat competenţele pe care le avea anterior Comunitatea
Europeană.
Art.1 TUE( Lisabona) prevede expres:
paragraf.1: ″ prin prezentul tratat, Înaltele Părţi Contractante instituie între ele o Uniune
Europeană, denumită în continuare Uniune, căreia statele membre îi atribuie competenţe
pentru realizarea obiectivelor comune.
par.2: Prezentul tratat marchează o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni tot mai
profunde între popoarele Europei, în cadrul căreia deciziile se iau cu respectarea deplină
a principiului transparenţei şi cât mai aproape cu putinţă de cetăţeni.
par.3: Uniunea se întemeiază pe prezentul tratat şi pe tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene(...). Ele au aceeaşi valoare juridică. Uniunea se substituie Comunităţii
Europene şi îi succedă acesteia.″
În concluzie, dreptul comunitar a devenit dreptul Uniunii Europene.
Noţiunea de dreptul Uniunii Europene

Dreptul Uniunii Europene(U.E) include toate dispoziţiile adoptate în trecut în baza

Tratatului privind U.E(TUE), în versiunea anterioară Tratatului de la Lisabona.
În concluzie, terminologia drept comunitar este folosită când se face referire la dreptul
Uniunii din perioada anterioară intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

II. NOŢIUNEA ŞI TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE DREPTULUI U.E

Sub aspect formal, dreptul U.E aparţine dreptului internaţional public pentru că este
bazat pe tratate încheiate între state suverane, prin care acestea au stabilit drepturile şi
obligaţiile lor reciproce şi normele de conduită pe care s-au obligat să le respecte.
Exemple : următoarele articole din Tratatul de la Lisabona:
Articolul 2:

″Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății,

democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului,
inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune
statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță,
justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.″
Articolul 3 al.(6):
 ″Uniunea își urmărește obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcție de
competențele care îi sunt atribuite prin tratate.″

Articolul 4:

(1) ″În conformitate cu articolul 5, orice competență care nu este atribuită Uniunii prin
tratate aparține statelor membre.
(2) Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și
identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale,
inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Aceasta respectă funcțiile
esențiale ale statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale
teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special,
securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru.
(3) În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea și statele membre se respectă și se
ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.
Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii
obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii.
Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale și se abțin de la
orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii.″

Articolul5 al. (1) şi (2):

″(1) Delimitarea competențelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii.

Exercitarea acestor competențe este reglementată de principiile subsidiarității și
proporționalității.
(2) În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acționează numai în limitele
competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru
realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competență care nu este
atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre.″

Articolul7(efectele încălcării) :

(1) ″ La propunerea motivată a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European
sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o
majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existența unui risc clar de
încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru. Înainte de a
proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză și îi poate adresa
recomandări, hotărând după aceeași procedură.
Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la această constatare rămân
valabile.
(2) Consiliul European, hotărând în unanimitate la propunerea unei treimi din statele
membre sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, poate să
constate existența unei încălcări grave și persistente a valorilor prevăzute la articolul 2, de
către un stat membru, după ce a invitat acel stat membru să-și prezinte observațiile.
(3) În cazul în care a fost făcută constatarea menționată la alineatul (2), Consiliul,
hotărând cu majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi care îi revin
statului membru în cauză în urma aplicării tratatelor, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al
reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedând în acest fel, Consiliul ține
seama de eventualele consecințe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor și
obligațiilor persoanelor fizice și juridice.
Obligațiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul tratatelor rămân obligatorii în
orice situație pentru statul membru respectiv.
(4) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide ulterior să modifice sau să
revoce măsurile luate în temeiul alineatului (3), ca răspuns la modificarea situației care l-a
determinat să impună măsurile respective.
(5) Modalitățile de vot care, în înțelesul prezentului articol, se aplică Parlamentului
European, Consiliului European și Consiliului sunt prevăzute la articolul 354 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene.″

Dreptul U.E s-a născut prin acordul de voinţă al statelor membre, care au acceptat să
renunţe la o parte din suveranitatea lor şi să se supună deciziilor luate de instituţiile
supranaţionale create de ele.
Ce îl deosebeşte de dreptul internaţional public?

Următoarele aspecte:
- Dreptul internaţional public se bazează pe ideea de cooperare şi colaborare, fără a
aduce atingere suveranităţii statelor (atributelor ei), în timp ce dreptul U.E este un
drept comun tuturor statelor membre.
- Conform unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene (din 1964),
dreptul Uniunii este o ″ o ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al
statelor membre.″
Concret, cunoaşterea specificului dreptului Uniunii implică o analiză din două puncte
de vedere:
1. Din punct de vedere al
a. conţinutului lui
b. obiectului lui
c. subiecţilor săi

2. Din punct de vedere al raportării la

A. dreptul intern al statelor membre
B. ordinea juridică internaţională

1. Conţinutul, obiectul şi subiecţii dreptului UE

1. a. Conţinutul
Ce cuprinde dreptul U.E din prisma doctrinei:
- 1.norme juridice incluse în tratatele constitutive ale Comunităţilor, împreună cu
convenţiile şi protocoalele la ele
- 2. norme juridice incluse în tratatele modificatoare, inclusiv cele privind aderarea
de noi state,
În acest sens, Curtea de Justiţie a U.E a aşezat TUE, TFUE(Tratatul privind
funcţionarea U.E) şi Tratatul EURATOM în fruntea ierarhiei ordinii juridice a UE,
considerând că ele formează Carta constituţională de bază a UE.
TUE include:
*bazele construcţiei europene, obiectivele şi alte dispoziţii privind, în special cele
referitoare la atribuirea şi exercitarea competenţelor, drepturi fundamentale şi valori
democratice, relaţii între UE şi cei din jur
*cadrul instituţional şi caracteristicile principale ale fiecărei instituţii( mai puţin BCE şi
Curtea de Conturi);
*dispoziţii privind cooperarea întărită

*dispoziţii generale cu privire la acţiunea externă a U.E şi cele referitoare la politica de

securitate şi apărare comună
*dispoziţii finale (personalitate juridică, revizuirea tratatelor, aderare, retragere, sferă de
aplicare teritorială, durata unui tratat)

TFUE include:
= marile categorii de competenţe ale UE şi dispoziţii cu aplicare generală şi cu caracter
transversal
= politici şi acţiuni interne ale UE, ce vizează:
● principiul nediscriminării şi cetăţenia europeană; ● piaţa internă (libera circulaţie a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor); ● politicile comune ( agricole şi de
transport);● spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;● reguli referitoare la concurenţă,
fiscalitate, apropiere a legislaţiilor; ● politica economică şi monetară;● ocuparea locurilor de
muncă;● politica socială şi fondul social european;● educaţia, cultura, sănătatea publică,
protecţia consumatorilor;● reţele transeuropene; ● industrie;● coeziune economică şi
socială;● cercetare şi dezvoltare tehnologică;● mediu;● energie; ● turism;● protecţie civilă;●
cooperare administrativă

= asocierea ţărilor şi teritoriilor peste mări

= acţiunea externă a UE şi, în special: politica comercială şi cooperarea pentru dezvoltare şi
ajutor umanitar
=dispoziţii instituţionale şi financiare

=dispoziţii referitoare la cooperările întărite

=dispoziţii finale- mai ales: capacitatea juridică, funcţia publică europeană, responsabilitatea
contractuală şi necontractuală a UE, sediul şi regimul lingvistic al instituţiilor

Aplicarea tratatelor în timp

Tratatul de la Paris(CECO)- pentru o perioadă de 50 de ani(art.97), deci până în 2002
Tratatele de la Roma- pe perioadă nelimitată

Aplicarea în spaţiu a normelor comunitare/unionale

TUE-se aplică oricărui teritoriu al statelor membre. La această regulă se adaugă şi
dispoziţiile Art.355TFUE:
″În fiecare dintre statele membre, Uniunea are cea mai largă capacitate juridică
recunoscută persoanelor juridice de către legislațiile interne; Uniunea poate, în special, să
dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și poate sta în justiție. În acest scop,
Uniunea este reprezentată de Comisie. Cu toate acestea, Uniunea este reprezentată de fiecare
instituție, în temeiul autonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la
funcționarea lor.″
- 3. reguli conţinute în acte adoptate de instituţiile Uniunii în decursul timpului
 - 4. reguli nescrise aplicabile în ordinea juridică a Uniunii, precum: principiile
generale de drept aplicabile sistemelor de drept ale statelor membre( legalitatea
bazei de funcţionare a statului, libertatea şi egalitatea indivizilor, responsabilitatea
socială a indivizilor, echitatea şi dreptatea), jurisprudenţa CJUE, reguli rezultând
din angajamentele externe ale Uniunii, norme complementare care provin din
convenţii încheiate între statele membre în aplicarea tratatelor

1. b. Obiectul
Dreptul U.E are obiectul format din totalitatea raporturilor juridice încheiate între
subiectele lui. Aceste raporturi sunt stabilite şi apărate prin norme juridice de dreptul Uniunii

1. c. Subiectele
Ele sunt acele entităţi care, aflându-se în raport direct cu normele juridice ale dreptului
Uniunii, au aptitudinea de a fi titulare de drepturi şi obligaţii ce rezultă direct din aceste
norme.
2. A. Raportarea la ordinea juridică internă a statelor membre

a) Dreptul Uniunii are un caracter autonom şi original, pentru că are :

- izvoare autonome
- noţiuni de drept comunitar autonome şi independente de aprecierile date de dreptul
naţional

- norme juridice autonome- care nu-şi pot pierde eficacitatea prin reguli de drept
intern al statelor membre.
b) Este în acelaşi timp şi o ordine juridică integrată în sistemul juridic al statelor
membre, sens în care, instanţele interne trebuie să aplice normele lui identic în
timp şi spaţiu, fără contradicţii.
2. B. Raportarea la ordinea juridică internaţională

Specificul lui e dat de :

a. Modul cum a luat naştere- ca urmare a tratatelor încheiate între statele membre
şi ca urmare a adoptării a mai multor acte normative emise de instituţiile şi
organele Uniunii, în baza şi pentru aplicarea tratatelor
b. Modului de aplicare- legislaţia U.E se aplică la nivelul statelor membre în mod
direct. Practic, putem vorbi de existenţa unor raporturi de subordonare- pentru
că acest principiu al aplicabilităţii directe implică efecte referitoare la statele
membre, autorităţile naţionale şi instanţele naţionale, şi la persoane.

Concluzie de definire a dreptului U.E

Din toate cele de mai sus putem concluziona că:

Dreptul Uniunii Europene se poate defini ca o ordine juridică cu caracter autonom, unitar
şi original, integrată în sistemele juridice ale statelor membre, care cuprinde toate
normele(regulile juridice) incluse în tratatele europene, cât şi în actele legislative adoptate
de instituţiile Uniunii în activitatea de aplicare a tratatelor europene.

Bibliografie selectivă in ordine cronologica descrescatoare:

1. Gabriel Liviu Ispas, Daniela Panc, Drept instituţional al Uniunii Europene, Ed.
Hamangiu, Bucuresti 2019

2. Raluca Bercea,Sorina Doroga, Dreptul Uniunii Europene în hotărâri şi cazuri

practice, editia a 2-a, Ed.Universul Juridic, 2019

3. Dumitraşcu, Mihaela-Augustina, Dreptul Uniunii Europene şi specificitatea

acestuia, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2017

4. Gyula Fabian, Laura Lazăr, Dreptul Uniunii Europene.Selecție de

jurisprudență relevantă, vol.1, Ed. Universul Juridic, București, 2017

5. Gălățeanu Oana Elena, Evoluția construcției europene de la CECO la Tratatul

de la Lisabona, Ed.Lumen, Iași, 2016

6. Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, ediţia a VI-a, revăzută şi

adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016

7. Dumitraşcu, Mihaela-Augustina; Popescu, Roxana-Mariana, Dreptul Uniunii

Europene. Sinteze şi aplicaţii, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2015

8. D.Vătăman, Uniunea Europeană. Ghid practic de specialitate,

Ed.ProUniversitaria, București 2015

9. Sean Van Raepenbusch, Drept instituţional al Uniunii Europene, Ed.

ROSETTI Internaţional, Bucureşti 2014

10. Vasile Cucerescu, Drept instituțional european, Chișinău, Print- Caro 2013

Popescu, Roxana-Mariana, Introducere în dreptul Uniunii Europene, Editura

Universul Juridic, Bucureşti, 2011