Cadrul organizaţional european – Consiliul Europei şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare

în Europa

Universitatea Politehnic din Bucureti

Studenți: Banaru Alexandru, Aramă Bogdan, Verdeș Ecaterina, Sicora Valerii
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

Cuprins:

1. Organizarea și funcționarea Consiliului Europei

2. Adoptare Convenţiei pentru Protecţia și Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale
3. Statul de drept
4. Crearea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa
5. Limite ale cooperării în organizaţiile europene

1
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

1. Organizarea și funcționarea Consiliului Europei

Convocat de președintele său, Consiliul European reunește șefii de stat sau de
guvern ai celor 27 de state membre și președintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate participă la lucrările Consiliului
European. Președintele Parlamentului European este, de obicei, invitat să intervină
la începutul reuniunii.

Președintele este ales de însuși Consiliul European, pentru un mandat de doi ani
și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată, și acesta reprezintă UE pe plan
internațional. Actualul președinte al Consiliului European este Charles Michel, care
și-a început primul mandat la 1 decembrie 2019.

În general, Consiliul European ia deciziile prin consens, însă multe numiri

importante se fac cu o majoritate calificată (în special în ceea ce privește
președintele său, alegerea candidatului la funcția de președinte al Comisiei
Europene și numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politică de securitate și a președintelui Băncii Centrale Europene).

Consiliul European se reunește în mod normal de cel puțin patru ori pe an. Din
2008 s-a reunit mai des, în special în timpul crizei financiare și a crizei ulterioare a
datoriilor în zona euro. Mai recent, fluxurile de migranți cu destinația UE și aspectele
de securitate internă au ținut foarte ocupat Consiliul European.

Începând din 2016, șefii de stat și de guvern s-au reunit și în configurația „UE-
27”, fără Regatul Unit. Aceste reuniuni au fost, la început, informale, înainte de
transmiterea de către Regatul Unit a notificării formale de retragere din UE în
temeiul articolului 50 din TUE în martie 2017. După notificare, pe lângă reuniunile
normale, au avut loc mai multe reuniuni formale „Consiliul European (articolul 50)”
cu participarea UE-27.

În plus, membrii Consiliului European se reunesc în formatul „conferințelor

interguvernamentale” (CIG): aceste conferințe ale reprezentanților guvernelor
statelor membre sunt convocate pentru a dezbate și a stabili de comun acord
modificări ale tratatelor UE. Înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona
în 2009, aceasta era singura procedură pentru revizuirea tratatelor. În prezent, ea se
numește „procedura de revizuire ordinarăˮ. CIG, convocată de președintele
Consiliului European, decide asupra modificărilor tratatului în unanimitate.

2
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

2. Adoptare Convenţiei pentru Protecţia și Apărarea

Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

cunoscută și sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este un
catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4
noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953. Convenția a fost
ratificată de cvasi-totalitatea statelor membre ale Consiliului Europei, este una dintre
construcțiile cele mai noi ale sistemului instituțional internațional. Convenția și
protocoalele sale adiționale apără mai multe drepturi și libertăți fundamentale ce au
ca titulari persoane fizice, privite individual, sau diverse entități sociale, cu excepția
oricăror structuri statale.

Printre drepturile inalienabile cuprinse în convenție se numără:

● Dreptul la viață și dreptul de a nu fi torturat protejate de articolul 3
● Dreptul de a nu fi ținut în sclavie și dreptul de a nu fi obligat la muncă
forțată protejate de articolul 4
● Dreptul la neretroactivitatea legii penale protejat de articolul 4 din
Protocolul nr. 7

Printre drepturile condiționale cuprinse în convenție se numără:

● Dreptul la libertate individuală,
● Dreptul la un proces echitabil
● Dreptul la respectarea vieții private și familiale, a domiciliului și a
corespondenței
● Libertatea de gândire și conștiință
● Dreptul la liberă exprimare
● Dreptul la liberă asociere
● Dreptul de proprietate
● Dreptul la instruire
● Dreptul la alegeri libere
● Libertatea de circulație și interdicția expulzării naționalilor
● Dreptul la dublu grad de jurisdicție în materie penală
● Dreptul la indemnizare în caz de eroare judiciară
● Dreptul de a nu fi judecat de două ori pentru săvârșirea aceleiași fapte
penale

3
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

3.Statul de drept

În temeiul statului de drept, toate puterile publice trebuie să acționeze

întotdeauna în limitele impuse de lege. Noțiunea de stat de drept include un proces
legislativ transparent, responsabil, democratic și pluralist, o protecție judiciară
eficace, inclusiv accesul la justiție, din partea unor instanțe independente și
imparțiale și separarea puterilor. Statul de drept impune ca orice persoană să
beneficieze de protecție egală în temeiul legii și împiedică utilizarea arbitrară a
puterii de către guverne. Acesta asigură protecția și respectarea drepturilor politice
și civile de bază, precum și a libertăților civile.

UE se bazează pe statul de drept și pe respectarea drepturilor și libertăților

persoanelor. Aceste valori sunt stabilite chiar la începutul Tratatului privind
Uniunea Europeană (TUE), dreptul primar care definește scopul UE, principiile
democratice, instituțiile și cadrul de guvernanță.Potrivit articolului 2 din TUE, UE se
întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității,
statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor
persoanelor care aparțin minorităților.Aceste valori sunt comune statelor membre ale
UE într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție,
solidaritate și egalitate între femei și bărbați.Tratatele au fost convenite și ratificate
de toate statele membre ale UE și acestea, împreună cu instituțiile UE, trebuie să
promoveze obiectivele UE și să îi protejeze valorile.

UE a elaborat o serie de instrumente pentru a promova și a susține statul de

drept, inclusiv evaluări inter pares sub formă de dialoguri anuale, așa-numitele
proceduri prevăzute la articolul 7, proceduri în fața Curții de Justiție și măsuri de
protejare a bugetului UE. Consiliul joacă un rol esențial în punerea în aplicare a
acestor proceduri. Consiliul European are, de asemenea, responsabilități speciale,
mai ales în cadrul așa-numitelor proceduri prevăzute la articolul 7.

Consiliul organizează un dialog anual între toate statele membre pentru a

promova și a proteja statul de drept în cadrul tratatelor.

Începând din 2020, aceste dialoguri au urmat o abordare mai structurată și sunt
împărțite în două tipuri diferite de discuții politice:

● discuții orizontale, care acoperă evoluțiile generale ale statului de drept în

UE
● discuții specifice țărilor, care abordează principalele evoluții din câte cinci
state membre în fiecare semestru

4
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

Aceste discuții se pot baza pe raportul anual al Comisiei Europene privind statul
de drept, care se axează pe patru domenii:

● sistemele judiciare
● cadrul anticorupție
● pluralismul și libertatea mass-mediei
● alte aspecte instituționale legate de echilibrul puterilor

Raportul include capitole consacrate fiecărei țări privind principalele evoluții din
statele membre ale UE. Începând din 2022, Comisia a inclus în raport și
recomandări adresate statelor membre.Scopul abordării structurate a dialogului este
de a consolida caracterul preventiv și constructiv al instrumentului, permițând un
schimb deschis de observații și de bune practici, cu respectarea, în același timp,
pe deplin a principiilor obiectivității, nediscriminării și egalității de tratament pentru
toate statele membre. Aceste dialoguri se desfășoară într-un mod nepartizan și
bazat pe dovezi. Până în prezent, Consiliul a desfășurat trei discuții orizontale și
șase discuții specifice țărilor, asigurându-se că toate statele membre ale UE au
fost incluse cel puțin o dată.

Consiliul se angajează să asigure respectarea deplină a statului de drept și

joacă un rol esențial în susținerea și promovarea acestuia.Statul de drept face
periodic obiectul unor discuții orizontale în cadrul Consiliului Afaceri Generale,
inclusiv în ceea ce privește examinarea progreselor și a evoluțiilor de pe teren în UE
și în statele membre prin intermediul dialogului anual privind statul de drept.Alte
formațiuni ale Consiliului (de exemplu, Consiliul Justiție și Afaceri Interne) pot lansa,
de asemenea, dezbateri în domeniul statului de drept, pe teme care intră în sfera lor
de competență. În fiecare an, Consiliul adoptă, de asemenea, recomandări specifice
fiecărei țări pentru semestrul european, un exercițiu de coordonare a politicilor
economice, bugetare, de ocupare a forței de muncă și sociale în UE. Acestea pot
include recomandări referitoare la independența, eficiența și calitatea sistemului
judiciar.

5
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

4. Crearea Organizaţiei pentru Securitate şi

Cooperare în Europa
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) reprezintă una
dintre cele mai importante instituții de securitate și cooperare regională din lume. Cu
o istorie ce se întinde pe mai bine de patru decenii, OSCE a avut un rol semnificativ
în promovarea păcii, securității și stabilității în regiunea euro-atlantică.

● Context istoric:
Crearea OSCE a fost precedată de evenimentele semnificative care au avut loc
în Europa în anii 1970 și 1980. Războiul Rece a generat o tensiune semnificativă
între blocurile estic și vestic, ceea ce a condus la necesitatea dezvoltării unor
mecanisme de securitate și dialog pentru prevenirea conflictelor. În acest context,
Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) a fost propusă și a fost
lansată în 1975 la Helsinki, Finlanda.

● Crearea OSCE:

A. Actul Final de la Helsinki:

Actul Final de la Helsinki a reprezentat un document semnat de 35 de țări
participante la CSCE, care a pus bazele principale ale organizației. Acest document
a consacrat principii-cheie precum suveranitatea, integritatea teritorială,
nerezolvarea conflictelor prin forță și respectarea drepturilor omului. Actul Final a
marcat o schimbare semnificativă în abordarea securității în Europa, trecând de la o
confruntare directă la un dialog bazat pe încredere și cooperare.

B. Transformarea în OSCE:
În 1995, CSCE a fost restructurat și a devenit Organizația pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE). Acest pas a consolidat poziția OSCE ca organism
internațional cu un mandat extins pentru a promova pacea și securitatea în regiunea
euro-atlantică.

III. Rolul și domeniile de acțiune ale OSCE:

A. Medierea și prevenirea conflictelor:

OSCE a jucat un rol crucial în medierea și prevenirea conflictelor în Europa,
inclusiv în zonele de conflict din Ucraina și în regiunea Balcanilor.

6
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

B. Drepturile omului și democrația:

Organizația are o agendă puternică în ceea ce privește promovarea drepturilor
omului, democrației și statului de drept. Misiunile de monitorizare a alegerilor și
protecția minorităților sunt aspecte esențiale ale acțiunilor OSCE.

C. Controlul armamentelor și securitatea:

OSCE are responsabilitatea monitorizării controlului armamentelor convenționale
și promovării transparenței în domeniul militar.

D. Combaterea terorismului:
Organizația joacă un rol important în lupta împotriva terorismului, în special în
prevenirea radicalizării și combaterea finanțării terorismului.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a fost creată ca un

răspuns la necesitatea consolidării securității și cooperării în Europa. De-a lungul
anilor, OSCE a demonstrat importanța ei în prevenirea conflictelor, promovarea
drepturilor omului și a democrației și menținerea păcii în regiunea euro-atlantică. Cu
toate acestea, cu provocările continue din sfera securității, OSCE rămâne un jucător
cheie în garantarea stabilității în Europa.

5. Limite ale cooperării în organizaţiile europene.

❖ Deficitul democratic

Problema legitimității democratice a fost una sensibilă în fiecare etapă a

procesului de integrare europeană. A fost abordată în Tratatele de la Maastricht,
Amsterdam și Nisa, care au acordat progresiv mai multe competențe Parlamentului
European ales în mod direct și au extins domeniile în care acesta are competențe
decizionale comune cu Consiliul Uniunii Europene. Drept urmare, Parlamentul a
evoluat de la o adunare consultativă la un colegislator.

Tratatul de la Lisabona a introdus și modalități de a încuraja parlamentele

naționale să participe la formularea politicilor UE, oferindu-le oportunitatea de a
examina propunerile legislative ale Comisiei.

Tratatul de la Lisabona instituie, de asemenea, un drept de inițiativă a cetățenilor,

în care cetățenii pot cere Comisiei să propună legislație în orice domeniu în care
aceasta are puterea de a acționa. Pentru a lansa o inițiativă a cetățenilor europeni,
trebuie înființat un grup de organizatori, care să cuprindă cel puțin șapte cetățeni UE
din șapte state membre diferite ale UE. Odată ce o inițiativă a atins 1 milion de

7
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

semnături și pragurile minime prescrise în șapte state membre, Comisia va decide

ce măsuri să ia.

Procesele decizionale ale instituțiilor sunt uneori criticate pentru lipsa lor de
transparență, în special în contextul trilogurilor dintre Consiliu, Comisie și Parlament.
Astăzi, instituțiile publică textul final de compromis care este adoptat în urma
negocierilor interinstituționale. În plus, regulile oficiale de procedură referitoare la
procesul de negociere au fost îmbunătățite.

S-a afirmat deja cu aproape 20 de ani în urmă că UE va trebui să inventeze noi

forme de cetățenie, reprezentare și luare a deciziilor dacă vrea să se democratizeze
vreodată. Se pare că UE a încercat să facă acest lucru parțial, dar utilizarea unor
noțiuni și concepte cu anvergură și normative este obligată să fie scurtă într-un
sistem care este în flux constant și foarte eterogen.

❖ Euro

Moneda comună a fost rezultatul eforturilor care au început la mijlocul secolului al

XX-lea, pe măsură ce Europa s-a scuturat de măcelul și întreruperea a două
războaie mondiale. Liderii Europei au recunoscut că un viitor mai pașnic ar necesita
o reorganizare completă a politicii, economiei și chiar a identităților naționale ale
continentului. În 1957, această viziune s-a apropiat de a deveni realitate odată cu
semnarea Tratatului de la Roma, care a înființat Comunitatea Economică Europeană
(CEE), cuprinzând Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Germania de
Vest. În următoarele decenii, dominate de războiul rece, diverse alte țări din vestul
Europei au aderat la CEE. Pas cu pas, restricțiile privind munca, călătoriile și
comerțul dintre lista extinsă a țărilor CEE au fost atenuate.

Zona euro a fost defectuoasă la naștere. Structura zonei euro – regulile,

reglementările și instituțiile care o guvernează – este de vină pentru performanța
slabă a regiunii, inclusiv pentru multiplele sale crize. Diversitatea Europei fusese
puterea ei. Dar ca o monedă unică să funcționeze într-o regiune cu o enormă
diversitate economică și politică nu este ușor. O monedă unică presupune un curs
de schimb fix între țări și o rată unică a dobânzii. Chiar dacă acestea sunt setate să
reflecte circumstanțele din majoritatea țărilor membre, având în vedere diversitatea
economică, trebuie să existe o serie de instituții care să poată ajuta acele națiuni
pentru care politicile nu sunt potrivite. Europa nu a reușit să creeze aceste instituții.

❖ Sunt domenii social-economice asupra cărora UE nu are putere decizională,

este doar în calitate de finanțator a proiectelor.
➢ Sănătatea publică;
➢ Industria;
➢ Turismul și cultura

8
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

➢ Educație
➢ Protecția civilă

9
 Universitate Politehnică din București
Facultatea de Energetică

Bibliografie:
1. https://www.theguardian.com/business/2016/aug/10/joseph-stiglitz-
the-problem-with-europe-is-the-euro
2. https://eur-lex.europa.eu/EN/legal-content/glossary/democratic-
deficit.html
3. https://oxfordre.com/politics/display/10.1093/acrefore/
9780190228637.001.0001/acrefore-9780190228637-e-1141
4. https://commission.europa.eu/about-european-commission/what-
european-commission-does/law/areas-eu-action_en
5. Consiliul European | Fișe descriptive despre Uniunea Europeană |
Parlamentul European (europa.eu)

10