Capitolul 1: Introducere

Uniunea Europeană (UE) reprezintă un cadru complex în care se desfășoară

cooperarea între statele membre, având ca scop asigurarea unei zone de pace,
stabilitate și prosperitate. În cadrul acestei cooperări, protejarea drepturilor omului
este un pilon fundamental, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) joacă roluri esențiale în acest
proces.

Sistemul legal al UE și al Consiliului Europei, sub umbrela cărora

funcționează CJUE și CEDO, respectiv, se bazează pe valori comune precum
demnitatea umană, libertatea, egalitatea și drepturile fundamentale. Aceste valori
sunt reflectate în diferite acte normative și tratate care alcătuiesc cadrul legal
pentru protejarea drepturilor omului.

Prin acest referat, ne propunem să analizăm și să înțelegem competențele

CJUE și CEDO în ceea ce privește asigurarea drepturilor omului în cadrul Uniunii
Europene.

Capitolul 2: Cadrul Legal pentru Protecția Drepturilor Omului

Protecția drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene și Consiliului

Europei este ancorată într-un cadrul legal solid, format dintr-o serie de tratate,
convenții și acte normative care au evoluat de-a lungul timpului. Printre cele mai
importante documente se numără:

2.1 Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Lisabona):

A adus îmbunătățiri semnificative în privința respectării drepturilor

fundamentale și a consolidării rolului CJUE în interpretarea și aplicarea acestora.
2.2 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene:

Adoptată în 2000, Carta consacră drepturile civile, politice, economice și

sociale ale cetățenilor UE și ale rezidenților săi.
2.3 Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO):

Adoptată sub egida Consiliului Europei, CEDO reprezintă un cadru

suplimentar de protecție a drepturilor omului în Europa.
2.4 Actele normative ale statelor membre:

Dreptul național al statelor membre contribuie la asigurarea protecției

drepturilor omului în conformitate cu principiile UE și convențiile internaționale.
Acest cadrul legal reprezintă temelia pe care se construiește acțiunea CJUE
și CEDO în protejarea drepturilor omului în Uniunea Europeană și în statele
membre ale Consiliului Europei.
 Capitolul 3: Competența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) este una dintre instituțiile

cheie ale Uniunii Europene, având responsabilitatea de a asigura respectarea și
aplicarea dreptului comunitar. Competențele sale extinse au evoluat odată cu
dezvoltarea integrării europene, oferind un cadru legal robust pentru protejarea
drepturilor omului în Uniunea Europeană.
3.1 Scurt Istoric al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) își are rădăcinile în tratatele

fondatoare ale Comunității Europene și a fost instituită pentru prima dată în 1952
prin Tratatul de la Paris, care a înființat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și
Oțelului (CECO). Odată cu Tratatele de la Roma din 1957, care au stabilit
Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice (EURATOM), CJUE a devenit instanța de apel pentru aceste organizații.

În prima sa perioadă, CJUE a fost în principal o instanță comercială, dar

odată cu extinderea competențelor Comunității Europene în domeniile pieței
comune și al drepturilor fundamentale, rolul și influența CJUE s-au extins
semnificativ.

3.1 Interpretarea Dreptului UE:

CJUE are un rol central în interpretarea tratatelor UE. Atribuția sa principală

este de a se asigura că legislația europeană este interpretată și aplicată în mod
uniform în toate statele membre. Prin intermediul hotărârilor sale, CJUE stabilește
precedente care clarifică sensul și aplicarea normelor UE.
3.2 Prelucrarea Plângerilor împotriva Statelor Membre:

Cetățenii, întreprinderile și statele pot adresa CJUE plângeri împotriva

statelor membre pentru presupuse încălcări ale dreptului UE. CJUE analizează
aceste plângeri și emite hotărâri care pot avea impact asupra legislației și
practicilor naționale.
3.3 Protejarea Drepturilor Fundamentale:

În contextul evoluției Tratatului de la Lisabona, CJUE a obținut o

competență specifică în protejarea drepturilor fundamentale. Această competență
este reflectată în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, iar CJUE
joacă un rol esențial în asigurarea conformității actelor UE cu aceste drepturi.
3.4 Cooperare cu Curțile Naționale:

CJUE colaborează strâns cu instanțele naționale, oferind clarificări și

îndrumări cu privire la aplicarea normelor UE. Mecanismul renvoiului preliminar
permite instanțelor naționale să adreseze CJUE întrebări privind interpretarea și
validitatea dreptului UE în cazuri concrete.
3.5 Procedurile Preliminare:

CJUE se ocupă de procedurile preliminare, prin care instanțele naționale pot

solicita asistență în interpretarea dreptului UE. Această colaborare întărește
coeziunea în interpretarea normelor europene și contribuie la uniformitatea
aplicării acestora în toată UE.
Competențele CJUE reprezintă o parte crucială a sistemului juridic
european, asigurând protecția și aplicarea coerentă a drepturilor omului în Uniunea
Europeană.

Capitolul 4: Competența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este o instituție

independentă, distinctă de Uniunea Europeană, dar cu un impact semnificativ în
asigurarea respectării drepturilor omului în Europa. CEDO a fost înființată în 1959
și funcționează sub autoritatea Consiliului Europei, fiind stabilită prin Convenția
Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
4.1 Scurt Istoric al Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și-a avut originea în

contextul de după cel de-al Doilea Război Mondial și a fost instituită prin
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din 1950, semnată la Roma.
CEDO a devenit operațională în 1959, începând să funcționeze la Strasbourg,
Franța.

4.1 Rolul CEDO în Protecția Drepturilor Omului:

CEDO are misiunea de a asigura respectarea drepturilor și libertăților

fundamentale stabilite în CEDO. Aceasta include drepturile la viață, la un proces
echitabil, la respectarea vieții private și de familie, precum și interzicerea torturii și
a tratamentului inuman sau degradant.
4.2 Procedurile CEDO:

Indivizii, organizațiile neguvernamentale și statele pot adresa plângeri la

CEDO în cazul presupuselor încălcări ale drepturilor prevăzute de CEDO.
Procedurile CEDO implică examinarea plângerilor, audierea părților implicate și
emiterea de hotărâri.
4.3 Importanța Convenției Europene a Drepturilor Omului:

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care statele europene sunt

părți, constituie baza legală pentru activitatea CEDO. Aceasta reprezintă un
angajament solemn al statelor de a respecta și proteja drepturile și libertățile
fundamentale.
 4.4 Executarea Hotărârilor CEDO:

Statele sunt obligate să execute hotărârile CEDO și să remedieze încălcările

constatate. Această dimensiune executivă contribuie la eficacitatea sistemului de
protecție a drepturilor omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă o piesă esențială în
puzzle-ul protecției drepturilor omului în Europa, contribuind la crearea unui
standard comun și la asigurarea responsabilității statelor în fața angajamentelor lor
în domeniul drepturilor omului.

Capitolul 5: Interacțiunea dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(CJUE) și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

Interacțiunea dintre CJUE și CEDO reprezintă un aspect complex al

sistemului juridic european, dat fiind că cele două instanțe au jurisdicții distincte și
competențe diferite. Totuși, există anumite mecanisme și relații care facilitează
cooperarea și coordonarea între aceste două instanțe.

5.1 Nevoia de Coerență Juridică:

Având în vedere că UE și Consiliul Europei sunt entități separate, dar cu

valori comune referitoare la drepturile omului, există o nevoie evidentă de coerență
juridică între hotărârile CJUE și cele ale CEDO.
5.2 Mecanismul de Renvoi Preliminar și Colaborarea Practică:

Mecanismul renvoiului preliminar oferă posibilitatea ca CJUE să adreseze

întrebări preliminare CEDO în anumite circumstanțe. Colaborarea practică dintre
cele două instanțe este, de asemenea, facilitată prin schimbul de informații și
consultări reciproce.
5.3 Principiul Complementarității:

Ambii actori respectă principiul complementarității, ceea ce înseamnă că, în

absența unui tratament adecvat al unei chestiuni de către una dintre instanțe,
cealaltă instanță poate interveni pentru a asigura protecția drepturilor
fundamentale.
5.4 Convergența Jurisprudenței:

Deși jurisprudența CJUE și CEDO rămâne distinctă, se observă o tendință

spre convergență în interpretarea anumitor drepturi fundamentale. Aceasta poate
reflecta influența reciprocă și adaptarea la standardele europene comune.
5.5 Rezervele unor State Membre față de CJUE și CEDO:

Unii critici afirmă că unele state membre pot încerca să evite

responsabilitatea prin rezerve sau obiecții față de jurisprudența CJUE sau CEDO,
evidențiind astfel complexitățile și sensibilitățile asociate cu cooperarea între
aceste instanțe.
Interacțiunea dintre CJUE și CEDO este un proces în continuă evoluție,
reflectând complexitatea relațiilor juridice în cadrul Uniunii Europene și al
Consiliului Europei.
Capitolul 6: Impactul asupra Sistemelor Legale Naționale - Studii de Caz
asupra unor Situații Specifice (CJUE și CEDO)

Pentru a înțelege mai bine impactul Curții de Justiție a Uniunii Europene

(CJUE) și Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) asupra sistemelor legale
naționale, vom analiza câteva studii de caz care evidențiază modul în care
hotărârile acestor instanțe au influențat și remodelat legislația și practicile juridice
în statele membre.
6.1 Studiu de Caz CJUE - Principiul Non-Discriminării:

"Defrenne v. Sabena": Această hotărâre CJUE din 1976 a avut un impact

semnificativ în domeniul drepturilor femeilor în ceea ce privește egalitatea
salarială. CJUE a decis că discriminarea pe bază de gen în privința remunerației
este contrară principiilor Tratatului de la Roma, contribuind astfel la consolidarea
principiului egalității de remunerație între bărbați și femei în Uniunea Europeană.

"Rüffert": În acest caz din 2008, CJUE a abordat problema subcontractării și

a condițiilor de muncă. Hotărârea a stabilit că un stat membru nu poate să permită
practici de subcontractare care să submineze drepturile salariale garantate prin
legislația muncii. Această hotărâre a avut un impact profund asupra
reglementărilor naționale privind subcontractarea și a susținut drepturile
muncitorilor.

6.2 Studiu de Caz CEDO - Dreptul la Viață Privată:

"Marckx v. Belgium" (1979): Această hotărâre a CEDO a fost semnificativă

pentru drepturile femeilor și ale copiilor. A afirmat că refuzul acordării unei mame
necăsătorite a dreptului de a transmite cetățenia copilului său este o încălcare a
dreptului la viața privată și de familie.

"Pretty v. United Kingdom" (2002): Aici, CEDO a analizat cazul unei femei
care dorea să își pună capăt vieții, susținând că dreptul la viața privată ar include
dreptul de a decide asupra propriei vieți. Hotărârea a confirmat importanța
respectării acestui drept, stabilind totuși că interdicția absolută a sinuciderii asistate
nu constituie o încălcare a CEDO.

6.3 Intersecția Dreptului UE și al CEDO în Dreptul Penal:

"Salduz v. Turkey" (2008): Acest caz a avut un impact semnificativ asupra

drepturilor acuzaților în contextul dreptului penal. CEDO a decis că dreptul la un
avocat în timpul interogatoriilor este fundamental și că lipsa accesului la un avocat
poate duce la un proces penal inechitabil.

"Melloni" (2013): Hotărârea CEDO în acest caz a avut consecințe asupra

principiului recunoașterii reciproce în dreptul penal european. CEDO a subliniat
importanța garantării unui nivel minim de protecție a drepturilor individuale în
procedurile penale din statele membre.

6.4 Impactul asupra Dreptului Imigrației și Azilului:

"N.D. and N.T. v. Spain" (2020): CEDO a analizat practicile Spaniei privind
returnarea ilegală a migranților. Hotărârea a subliniat că tratamentul aplicat de
Spania încălca interdicția torturii și tratamentului inuman sau degradant prevăzută
de CEDO.

"NS and Others v. Secretary of State for the Home Department" (2011):
Cazul a privit respectarea drepturilor fundamentale în contextul colectării de
informații și securității naționale. CEDO a insistat asupra echilibrului necesar între
securitatea națională și respectarea drepturilor individuale, influențând astfel
practicile legate de securitate și azil în statele membre.

Aceste studii de caz ilustrează modul în care hotărârile CJUE și CEDO au

modelat și influențat evoluția legislației și practicilor juridice în cadrul Uniunii
Europene și al Consiliului Europei.

Capitolul 7: Provocări și Critici ale Competențelor CJUE și CEDO

Cu toate că CJUE și CEDO sunt instituții esențiale în asigurarea respectării

drepturilor omului în Europa, ele nu sunt fără provocări și critici. În acest capitol,
vom explora principalele aspecte contestate ale competențelor acestor instanțe.

7.1 Supranationalitatea și Suveranitatea Statelor Membre:

O critică adusă CJUE este legată de extinderea puterilor sale și a conceptului

de supranationalitate. Unele state membre susțin că această evoluție poate afecta
suveranitatea națională și autonomia legislativă.
7.2 Implementarea Deciziilor CJUE în Statele Membre:

Un alt aspect critic este dificultatea implementării uniforme a deciziilor

CJUE în statele membre. Divergențele în aplicarea hotărârilor pot crea incertitudini
juridice și inegalități între statele membre.
7.3 Volumul Ridicat de Cazuri și Timpul Prolongat de Judecată:
 Atât CJUE, cât și CEDO se confruntă cu o creștere constantă a numărului de
cazuri. Această situație duce la o prelungire a duratei procedurilor judiciare, ceea
ce poate afecta eficiența și accesul la justiție.
7.4 Intervenția Excesivă în Afacerile Interne ale Statelor Membre:

CJUE și CEDO sunt criticate uneori pentru intervenția lor aparentă în

chestiuni considerate a fi în sfera afacerilor interne ale statelor membre. Aceasta
ridică întrebări cu privire la echilibrul corect între necesitatea de a proteja
drepturile fundamentale și respectarea autonomiei naționale.
7.5 Limitarea Capacității de Acțiune în Situații de Urgență sau Securitate:

În contextul amenințărilor la adresa securității sau în situații de urgență,

CJUE și CEDO pot întâmpina dificultăți în reconcilierea protecției drepturilor
fundamentale cu necesitatea statelor membre de a acționa rapid și eficient.
7.6 Critici cu Privire la Procesul de Selecție a Judecătorilor:

Există critici referitoare la procesul de selecție a judecătorilor pentru CJUE

și CEDO, susținând că acesta poate fi influențat politic și poate afecta
independența instanțelor.

Capitolul 8: Evoluția Rolului și Competențelor CJUE și CEDO

Într-o Europă în continuă schimbare, rolul și competențele Curții de Justiție

a Uniunii Europene (CJUE) și Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) au
evoluat în mod semnificativ. Această evoluție este evidentă în adaptările
legislative, decizii judiciare și schimbările în contextul social și politic.

8.1 Adaptarea la Noile Realități ale Integrării Europene:

O evoluție notabilă este adaptarea CJUE la măsura în care Uniunea

Europeană s-a extins și a evoluat. Tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa și
Lisabona au adus modificări semnificative, consolidând rolul CJUE în cadrul
noilor competențe ale Uniunii.
8.2 Drepturile Fundamentale în Centrul Competențelor CJUE:

Tratatul de la Lisabona a întărit protecția drepturilor fundamentale prin

integrarea Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene în tratatele UE.
CJUE a devenit astfel un garant al respectării acestor drepturi în legislația și
acțiunile instituțiilor europene.
8.3 Dezvoltarea Jurisprudenței CEDO în Noi Domenii:

CEDO și-a extins activitatea și jurisprudența în fața noilor provocări.

Dreptul la viața privată în era digitală, drepturile persoanelor LGBTQ+ și protecția
mediului sunt doar câteva exemple de domenii în care CEDO a avut impact și a
dezvoltat norme noi.
 8.4 Colaborarea Consolidată dintre CJUE și CEDO:

Pe măsură ce competențele CJUE și CEDO s-au dezvoltat, colaborarea între

cele două instanțe s-a consolidat. Mecanismul renvoiului preliminar și consultările
reciproce au devenit instrumente esențiale în asigurarea coerenței în interpretarea și
aplicarea dreptului european.
8.5 Rolul în Conturarea Politicilor Publice Europene:

CJUE și CEDO au jucat un rol important în conturarea politicilor publice

europene. Prin hotărârile lor, aceste instanțe au contribuit la definirea standardelor
europene în domenii precum dreptul muncii, dreptul mediului și drepturile
minorităților.
8.6 Reacția la Crize și Pandemii:

CJUE și CEDO au fost implicate în gestionarea crizelor, inclusiv în

contextul pandemiei de COVID-19. Hotărârile au reflectat un echilibru între
protecția sănătății publice și respectarea drepturilor fundamentale.
Evoluția acestor instanțe reflectă adaptarea la provocările în schimbare și
angajamentul față de consolidarea statului de drept și a drepturilor omului în
Europa. Însă, această evoluție vine la pachet cu provocări și responsabilități noi, iar
subiectul rămâne în centrul dezbaterilor juridice și politice în Europa.

Capitolul 9: Concluzii
În concluzie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) joacă roluri indispensabile în protejarea
drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene. Prin acest raport cuprinzător, au
fost explorate descoperiri cheie și aspecte critice ale competențelor lor, contextelor
istorice, cadrului legal, provocărilor și posibilelor dezvoltări viitoare.

CJUE, în calitate de gardian al dreptului UE, asigură interpretarea și

aplicarea uniformă a prevederilor legale ale UE. Deciziile sale semnificative,
modelate de principiile de efect direct și supremație, au impact asupra sistemelor
juridice naționale și contribuie la dezvoltarea unui ordin legal european coerent.
Competența CJUE în echilibrarea drepturilor fundamentale cu alte obiective, așa
cum reiese din cazurile semnificative, demonstrează angajamentul său față de
valorile consacrate în tratatele UE și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene (CDFUE).

CEDO, înființată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO),

acționează ca un organism judiciar supranațional care supraveghează protecția
drepturilor omului în statele membre ale Consiliului Europei. Prin interpretările
sale autoritative ale CEDO, CEDO influențează sistemele juridice naționale,
contribuind la dezvoltarea unui standard comun de protecție a drepturilor omului în
Europa. Hotărârile remarcabile în cazuri care implică state membre ale UE
evidențiază rolul Curții în abordarea problemelor complexe și în modelarea
peisajului juridic.

Cu toate că au roluri cheie, atât CJUE, cât și CEDO se confruntă cu

provocări și critici. CJUE se confruntă cu complexitatea legală, probleme de
aplicare și preocupări privind deficitul democratic, în timp ce CEDO se confruntă
cu o aglomerare de cazuri, constrângeri de resurse și dezbateri cu privire la marja
sa de apreciere. Cu toate acestea, aceste provocări subliniază natura complexă a
responsabilităților lor și necesitatea unei adaptări continue.

Privind spre viitor, dezvoltările potențiale includ o jurisdicție extinsă pentru

CJUE, schimbări constituționale și o creștere a integrării în cadrul UE. CEDO ar
putea aborda aglomerarea de cazuri, să răspundă provocărilor externe și să
navigheze impactul avansurilor tehnologice asupra drepturilor omului. Relevanța
extrateritorială a drepturilor omului și colaborarea globală prezintă considerații
suplimentare pentru ambele curți.

În concluzie, importanța continuă a CJUE și a CEDO în protejarea

drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene nu poate fi subestimată. Pe măsură
ce se confruntă cu provocări și se adaptează la peisajele legale și politice în
schimbare, aceste curți rămân gardieni cruciali ai drepturilor fundamentale,
contribuind la coerența, eficacitatea și protecția drepturilor omului în întreaga
Uniune Europeană.

În finalul acestui referat, este important să subliniem concluziile principale

în legătură cu competențele Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și Curții
Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în asigurarea drepturilor omului în cadrul
Uniunii Europene.

9.1 Protecția Drepturilor Omului ca Principiu Fundamental:

CJUE și CEDO au evoluat pentru a deveni garanții-cheie ale respectării și

protecției drepturilor omului în Europa. Principiile fundamentale precum
nediscriminarea, dreptul la viață privată și justiția echitabilă sunt pietre de temelie
ale activității acestor instanțe.
9.2 Interacțiunea dintre CJUE și CEDO:

Colaborarea și interacțiunea dintre CJUE și CEDO sunt esențiale pentru

asigurarea coerenței în interpretarea și aplicarea dreptului european. Mecanismul
renvoiului preliminar și consultările reciproce au contribuit la consolidarea
legăturilor dintre cele două instanțe.
9.3 Impactul Deciziilor asupra Legislației și Practicilor Naționale:
 Hotărârile CJUE și CEDO au avut un impact semnificativ asupra legislației
și practicilor naționale în statele membre. Studiile de caz au evidențiat cum aceste
instanțe au contribuit la remodelarea legislației în domeniul muncii, al dreptului
penal, al azilului și imigrației.
9.4 Provocări și Critici:

Totuși, competențele extinse și complexitatea contextului european aduc cu

sine provocări și critici. Intervenția în afacerile interne ale statelor membre, durata
prelungită a procedurilor și dilemele privind suveranitatea națională reprezintă
subiecte de dezbatere continuă.
9.5 Relevanța în Contextul Schimbărilor Globale:

CJUE și CEDO rămân relevante și necesare în fața schimbărilor globale,

cum ar fi pandemia de COVID-19 sau provocările legate de securitate. Rolul lor în
garantarea unui echilibru între protecția drepturilor omului și necesitățile societății
este esențial.
În concluzie, CJUE și CEDO reprezintă pietre de temelie în arhitectura
juridică europeană, asigurând respectarea drepturilor omului și contribuind la
consolidarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene. Cu toate provocările,
aceste instanțe rămân esențiale pentru menținerea statului de drept și a justiției într-
o Europă în continuă schimbare.

Referințe Bibliografice:
1. Treaties:
 Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht), 1992.
 Tratatul de la Amsterdam, 1997.
 Tratatul de la Nisa, 2001.
 Tratatul de la Lisabona, 2007.
2. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE):
 Chalmers, D., Davies, G., & Monti, G. (2014). European Union Law:
Text and Materials. Cambridge University Press.
 Craig, P., & de Búrca, G. (2015). EU Law: Text, Cases, and
Materials. Oxford University Press.
3. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO):
 Ovey, C., & White, R. (2006). Jacobs, White & Ovey: The European
Convention on Human Rights. Oxford University Press.
 Harris, D. J., O'Boyle, M., & Warbrick, C. (2018). Law of the
European Convention on Human Rights. Oxford University Press.
4. Legislație Europeană:
 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
5. Studii de Caz și Decizii:
 "Defrenne v. Sabena", CJUE, 1976.
 "Rüffert", CJUE, 2008.
 "Marckx v. Belgium", CEDO, 1979.
 "Pretty v. United Kingdom", CEDO, 2002.
  "Salduz v. Turkey", CEDO, 2008.
 "Melloni", CEDO, 2013.
 "N.D. and N.T. v. Spain", CEDO, 2020.
 "NS and Others v. Secretary of State for the Home Department",
CEDO, 2011.
6. Documente Oficiale:
 Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
 Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind Funcționarea
Uniunii Europene.