Comentariu

Cuprins:

 Ipoteză

 Corp
1. Uniunea Europeană și bazele sale
2. Consiliul Europei – obiective și funcții
3. Valori fundamentale UE
4. Comunitatea Europeană
5. Tratatul de la Lisabona

Ipoteză

Termenul de “Uniune Europeană” este evocat pentru prima dată la întâlnirea de nivel înalt
de la Paris din 1972, unde țările membre și-au pus drept obiectiv să transforme ansamblul relațiilor
lor într-o Uniune, cu respectarea absolută a tratatelor deja semnate. Modificarea Tratatelor
constitutive a Comunităților Europene a depins întotdeauna de statele membre. Între anii 1960-1970
au avut loc câteva revizuiri punctuale ale acestor tratate. Prima revizuire majoră a avut loc în 1986
prin Actul Unic European care permitea relansarea intregrării europene. Următorul Tratat, cel de la
Maastricht, instituie o Uniune Europeană, iar toate celelalte tratate revizuiesc tratatele originare.

Corp

1. Uniunea Europeană și bazele sale

Uniunea Europeană reprezintă succesoarea de drept a Consiliului Europei și a Comunităților

Europene, cunoscând un succes substanțial în termeni de dezvoltare politică, economică, juridică,
socială și culturală. Însă, spre deosebire de Consiliul European, Uniunea Europeană constituie un
proiect inedit de integrare, în cadrul căruia statele membre cooperează pe principii parțial diferite de
principiile colaborării interguvernamentale, utilizând în principal metoda comunitară.

Metoda comunitară a evoluat în timp după crearea Comunităților Europene. Ea implică, în

prezent, dreptul unor instituții supranaționale de a iniția acte legislative direct aplicabile în statele
membre și utilizarea votului cu majoritate calificată în defavoarea unanimității în cadrul unor dintre
aceste instituții.

2. Consiliul Europei – obiective și funcții

Consiliul Europei a apărut ca o condiție a reconcilierii franco-germane, a păstrării păcii și

libertății pe continent prin echilibrarea puterilor națiunilor europene, și, de asemenea, împiedicarea
dominării continentului de către o singură super-putere.
 Obiectivele și funcțiile Consiliului Europei, transmise ulterior și preluate de către Uniunea
Europeană, constau în promovarea și apărarea principiilor democrației pluraliste, preeminența
dreptului și protecția drepturilor omului. Totodată, în cadrul acestei organizații, este prevăzută ideea
de stat de drept.

3. Valori fundamentale UE

Uniunea Europeană se sprijină pe un ansamblu de valori.

Demnitatea umană este inviolabilă, constituind baza propriu-zisă a drepturilor

fundamentale. Ea trebuie respectată și protejată la nivel total, universal. Democrația înglobează
piatra de temelie a funcționării Uniunii Europene. Egalitatea presupune drepturi egale în fața legii
pentru toți cetățenii. Principiul egalității între femei și bărbați stă la baza tuturor politicilor europene
și constituie un fundament pentru integrarea europeană, aplicându-se în toate domeniile. Drepturile
omului sunt protejate de către Carta drepturilor fundamentale a UE. Acestea includ dreptul de a nu
fi discriminat pe motive de sex, origine etnică sau rasială, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau
orientare sexuală, dreptul de protecția datelor cu un caracter personal și dreptul de a obține acces la
justiție.

Prin stat de drept se înțelege acel stat democratic și social care se înființează și funcționează
în baza legii și cu respectarea strictă a acesteia, în care drepturile și libertățile fundamentale sunt
garantate și ocrotite. Acest concept este complex și a evoluat în timp, avându-și fundamentul pe
sistemul de gândire kantian, în viziunea căruia singurul scop al statului este cel de ocrotire a
dreptului și garantare a libertății, fără să aibă atribuții legate de binele general, fericirea cetățenilor
sau cu nivelul cultural / de trai al acestora. Statul de drept contemporan se caracterizează prin
următoarele particularități: este bazat pe supremația legii, fundamentat pe existența unui cadru
democratic, accesul la putere se face prin vot liber exprimat de către populație, puterea statală este
subordonată legii și este garantat pluralismul politic.

În același context al funcțiilor și obiectivelor sunt prevăzute și soluțiile comune găsite pentru
problemele întâmpinate în cadrul societăților europene, precum: discriminarea minorităților,
xenofobia (ura sau frica față de străini sau de necunoscut), intoleranța, bioetica și clonajul,
terorismul, traficul de ființe umane, crima organizată, corupția, violența împotriva copiilor și a
femeilor, etc.

Astfel, activitatea legislativă este consistentă, ea contribuind la elaborarea de multiple

tratate și convenții prin intermediul unor grupuri de experți în vaste domenii, ca de exemplu: dreptul
umanitar, drepturi civile, prevenirea terorismului, tratarea ființelor umane, prevenirea torturii,
criminalitatea cibernetică, lupta împotriva corupției, etc. Odată cu adoptarea oricărui tip de
convenție sau tratat, ele devin obligatorii și se aplică egal, universal, fără privilegii sau discriminări
între cetățenii europeni.

4. Comunitatea Europeană

În căutarea unor forme de cooperare mai strânsă și aflate în paralel cu instituirea și formarea
Consiliului Europei, statele occidentale se organizează sub aparența unor comunități. Ele au în
comun interese economice prioritare, dar care pot funcționa doar în baza unui consens de ordin
politic.
 În anii 1990, Comunitatea Europeană este angajată într-o serie de transformări care se
încheie prin transmiterea personalității sale juridice către Uniunea Europeană, odată cu intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona. Începând cu anul 2001, dreptul Uniunii Europene devine
succesorul limbajului juridic comunitar.

5. Tratatul de la Lisabona

A demarat sub forma unui proiect constituțional la sfârșitul anului 2001, fiind semnat la 13
decembrie 2007. El modifică Tratatele UE și CE, având totuși unele dificultăți în procesul rectificării.
Pe de o parte, Irlanda a dispus de unele temeri cu privire la protecția identității irlandeze, protejarea
neutralității sale, protecția regimului fiscal național și pierderea “comisarului irlandez”. Pe de altă
parte, Regatul Unit, Polonia și Cehia au cerut aplicarea clauzei Opt- Out în cadrul aplicării Cartei
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Această clauză este acordată unei țări care nu dorește
să se alieze altor state membre într-un domeniu de cooperare, împiedicând un blocaj general.

Tratatul intră în vigoare la 1 decembrie 2009. Câteva dintre reformele introduse sunt:
abolirea sistemului pe piloni și dispariția Comunității Europene, extinderea votului cu majoritate
calificată în Consiliu, Uniunea Europeană succede Consiliul Europei, preluând personalitatea juridică,
etc.