ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CETĂȚENIA UE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. univ. dr. Irina ZLĂTESCU
Asist. univ. dr. Claudia Elena MARINICĂ

Student: Stan Carmen-Gabriela

 În literatura de specialitate, cetăţenia este definită ca fiind „legătura juridică şi
politică permanentă dintre o persoană fizică şi un stat, care generează şi exprimă
drepturile şi obligaţiile reciproce dintre acea persoană şi statul al cărui cetăţean este“.1
„Cetăţenia este strâns legată de naţionalitate şi de stat, astfel încât o cetăţenie europeană
este un concept nou, o noţiune specială datorită caracterului său supranaţional. Ea
simbolizează, la modul ideal, comunitatea de scopuri şi de mijloace care există între
popoarele statelor membre ale Uniunii Europene, care a introdus statutul juridic al cetăţenilor
europeni, sub forma unor drepturi supranaţionale“2. Cetăţenia europeană este văzută ca fiind
stâlpul Europei politice în devenire, „ca o nouă etapă a procesului de realizare a unei Uniuni
din ce în ce mai strânse între popoarele Europei“3.
Tratatul de la Amsterdam, aduce completări conceptului de cetățenie europeană și
evidențiază faptul că aceasta din urmă nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează.
Cu alte cuvinte, deținerea unei cetățenii a unui stat membru UE este factorul decisiv impus
pentru obținerea cetățeniei europene. Printre drepturile conferite de deținerea cetățeniei
europene se poate remarca că la nivelul Uniunii, cetățenii au privilegiul de a vota și de a fi
aleși în Parlamentul European, iar la nivelul țărilor membre, cu privire la alegerile
municipale, aceștia își pot exercita dreptul de a alege și de a fi aleși. Necesitatea de aducere la
cunoștință la nivelul cetățenilor în ceea ce privește drepturile lor a determinat ca în anul 1998
Comisia Europeană să creeze un sistem de înștiințare, denumit Europe Direct.4 Eforturile
Comisiei nu s-au oprit aici, iar începutul secolului XXI a surprins străduința creării unei
„strategii coerente de comunicare a Uniunii Europene” care a culminat cu adoptarea în 2006 a
unei carte, și anume Carta albă a politicii europene de comunicare, care a pus în prim-plan
promovarea dreptului la liberă informare.5
În baza Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, cetățenii UE au următoarele
drepturi6:

1
Teodora Elena Zaldea, doctorandă, „Cetățenia europeană – componentă a uniunii fondată pe drept”, Revista
Studii Juridice Universitare, Nr. 1-2 2018, https://ulim.md/sju/nr-1-2-2018/cetatenia-europeana-componenta-a-
uniunii-fondata-pe-drept/, accesat la data de 26.10.2022.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
P. M. Balica, ”Cetăţenia europeană în contextul tratatului de la Lisabona”, Revista Naţională de Drept 158, nr.
12 (2013): 60.
5
Katarzyna Anna Iskra, Sophia Thoenes, Politica de comunicare, Parlamentul European
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/144/politica-de-comunicare ., accesat la data de 26.10.2022
6
https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/eu-citizenship/eu-citizenship_ro, accesat la
data de 26.10.2022.

1
  de a nu fi discriminați pe baza cetățeniei
 de a circula și a locui oriunde pe teritoriul UE
 de a vota și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European și la alegerile
municipale
 de a beneficia de protecție consulară (ajutor din partea ambasadei sau a consulatului
oricărui alt stat membru al UE pentru cetățenii UE aflați în dificultate într-o țară din
afara UE în care nu există o ambasadă sau un consulat al propriei lor țări)
 de a adresa petiții Parlamentului European și plângeri Ombudsmanului European
 de a lansa sau susține o inițiativă cetățenească europeană prin care să-i solicite
Comisiei Europene să propună un act legislativ cu privire la o chestiune care îi
preocupă
 de a contacta orice instituție a UE și de a primi răspuns în una dintre limbile oficiale
ale UE
 de a avea acces, în anumite condiții, la documentele Parlamentului European,
ale Comisiei Europene și ale Consiliului

Aceste drepturi se exercită în condițiile și limitele definite prin tratate și prin măsurile
adoptate pentru punerea în aplicare a acestora.”7

Un caz aparte, ce a evidențiat anumite aspecte neacoperite de legislația adoptată până la

acel moment, este cauza C-135/08. „Cauza Rottmann a abordat problema dacă pierderea sau
retragerea cetățeniei unui stat membru dobândită prin înșelătorie intră în sfera de aplicare a
dreptului UE sau rămâne strict o chestiune de drept național.(...) Curtea a statuat în continuare
că o decizie de retragere a cetățeniei pe motiv de înșelăciune ar putea fi totuși conformă
dreptului Uniunii(...).”8
De asemenea, Poiares Maduro, avocat general al CJUE, clarifică deosebirea dintre
cetățenia europeană și cea națională în contextul cauzei precizate anterior. Acesta afirmă
faptul că cele două tipuri de cetățenie sunt două concepte distincte, dar care se completează
reciproc și care conferă o conectare la nivel politic între cetățenii europeni.9

7
A se vedea https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-
fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF, accesat la data de 26.10.2022.
8
Idem, pp. 955-956.
9
Udo Bux, ”Cetățenii Uniunii și drepturile lor”, Parlamentul European,
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/145/cetatenii-uniunii-si-drepturile-lor accesat la data de
26.10.2022.

2
 Deși, decizia Curții de Justiție în privința Cauzei Rottmann a împărțit lumea academică
în două tabere, o tabără care a apreciat hotărârea finală și una care a contestat-o, în prezent
unui număr de peste 440 de milioane de persoane le este atribuită cetățenia europeană.10
Potrivit Eurobarometrului realizat în primăvara anului 2016, sentimentul de apartenență la
cetățenia europeană a ajuns la un procent de 66%, și anume două treimi din populația Uniunii
considerându-se cetățeni europeni (în această statistică a fost inclus și Regatul Unit care a
părăsit UE la 31 ianuarie 2020).11
Unul dintre drepturile conferite de cetățenia Uniunii Europene este dreptul de a circula
și de a te stabili liber în statele membre, așa cum este prevăzut în articolul 21 din TFUE.
Drept, care potrivit Eurobarometrului standard din primăvara anului 201612, a fost considerat
de un procent de 56% de cetățeni europeni ca fiind una dintre cele mai mari realizări a
Uniunii Europene, iar în 201913 procentul a crescut până la 59%. Rămânând în același
context, în anul 2019 se poate observa o creștere substanțială, de 81%, a europenilor care sunt
în favoarea liberei circulații a cetățenilor UE care pot trăi, munci, studia și realiza afaceri în
orice stat membru.
Cauza C-118/20, Wiener Landesregierung (Revocarea unei asigurări de naturalizare) -
Situația unei persoane care, neavând decât cetățenia unui singur stat membru, renunță la
această cetățenie și își pierde, ca urmare a acestui fapt, statutul de cetățean al Uniunii pentru a
obține cetățenia unui alt stat membru, în urma asigurării date de autoritățile acestui din urmă
stat că îi va fi acordată cetățenia menționată, intră, prin natura sa și prin consecințele sale, sub
incidența dreptului Uniunii atunci când această asigurare este revocată cu consecința
împiedicării persoanei respective să își redobândească statutul de cetățean al Uniunii.
Articolul 20 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că autoritățile naționale competente și,
dacă este cazul, instanțele naționale ale statului membru gazdă sunt obligate să verifice dacă
decizia de revocare a asigurării privind acordarea cetățeniei acestui stat membru, care
definitivează pierderea statutului de cetățean al Uniunii pentru persoana în cauză, este
compatibilă cu principiul proporționalității14 în raport cu consecințele pe care le are asupra
situației acestei persoane. Această cerință de compatibilitate cu principiul proporționalității
10
A se vedea https://europa.eu/european-union/sites/europaeu/files/eu_in_slides_ro.pdf accesat la data de
27.10.2022.
11
Eurobarometrul Standard 85 (EU institutions data, 2016).
12
Idem.
13
Eurobar metrul Standard 91 (EU institutions data, 2019).
14
principiul proporționalității reglementează exercitarea competențelor de către Uniunea Europeană. Obiectivul
acestuia este de a stabili anumite limite aplicabile acțiunilor întreprinse de instituțiile UE. Conform acestei
norme, acțiunile UE trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor cuprinse în
tratate. Cu alte cuvinte, conținutul și forma acțiunilor trebuie să fie compatibile cu obiectivul vizat. https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:proportionality, accesat la data de 27.10.2022.

3
nu este îndeplinită atunci când o asemenea decizie are la bază contravenții la normele de
circulație rutieră, care, potrivit dreptului național aplicabil, determină o simplă sancțiune
pecuniară.15

15
http://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2022/2022_pdf/sinteza_jpd_ianuarie_2022.pdf, accesat la data
de 27.10.2022.