Stan Carmen-Gabriela, Grupa 3 AE

STRUCTURA REVOLUTIILOR STIINTIFICE

1. Care este problematica lucrarii „Structura revolutiilor stiintifice”?

Problematica lucrarii este ocuparea intr-o mai mare masura a oamenilor de stiinta asupra
istoriei stiintei si mai putin a filozofilor.

2. Care este teza sustinuta de autor?

Teza sustinuta de autor este aceea ca incearca sa se distanteze cat mai mult de relationism
in cadrul stiintelor si totodata tinzand spre umanizarea lor. Unul dintre argumentele aduse de
acesta este conturat chiar in jurul termenului folosit de acesta pe parcursul lucrarii, acela de
PARADIGMA. Un alt argument este acela adus de faptul ca autorul paraseste partea teoretica
a stiintei pentru trecutul ei, adica pentru intoria ei, exemplificand folosirea termenului de
UMANIZARE. Acesta sustine prin lucrarea sa, ca o concluzie a ideilor de mai sus, ca stiinta
nu se indreapta spre un viitor in care va pune bazele unei societati moderne, ca aceasta va fi
vazuta doar ca o „materie” printre altele si explica necesitatea unei revolutii stiintifice intr-un
mod nu neaparat critic , mai mult intr-un mod de a ne face pe noi cititorii sa intelegem
necesitatea ei.

3. Alegeti trei concepte din lucrare si definiti-le.

„Revolutiile stiintifice sunt considerate aici drept acele episoade de dezvoltare
necumulativa in care o paradigma mai veche este inlocuita integral sau partial, de o noua
paradigma, incompatibila cu ea.”(pagina 157)
Definitia stiintei normale este data de autor, acesta spunand ca: „inseamana cercetarea
bazata ferm pe una sau mai multe realizari stiintifice trecute, realizari pe care o anumita
comunitate stiintifica le recunoaste, pentru o vreme drept baza a practicii ei…”(pagina 72)
„Puzzles sunt-in sensul intru totul uzual folosit aici- acea categorie speciala de probleme
care au menirea de a testa ingeniozitatea si indemanarea in rezolvare.” (pagina 99)

4. Cum se realizeaza cunoasterea stiintifica, ce fel de proces este?

Cunoasterea stiintifica se realizeaza prin absorbirea de elemente din partea practicienilor
de stiinta, elemente absorbite de oamenii de stiinta cu „sete” de cunoastere, adaugate in
combinatii, aceasta fiind un proces fragmentar datorita partilor ce sunt necesare constituirii
lor.

5. Ce este o stiinta paradigmatica?

Dupa Kuhn, paradigma reprezinta totalitatea de metode si procedee, pe care le utilizeaza o
anumita comunitate stiintifica sau filozofica, unite in jurul unei ideologii stiintifice sau
filozofice, diferentiata de alte comunitati care, unite in jurul altor ideologii, impartasesc alte
paradigme. Kuhn a observat ca istoria stiintei nu este liniara, ci reprezinta o schimbare de
Stan Carmen-Gabriela, Grupa 3 AE

paradigme care selecteaza atat problemele, cat si metodele de rezolvare a lor pe parcursul
unei perioade indelungate de timp.

6. Care este diferenta dintre stiinte naturale si stiintele sociale din perspectiva lui
Kuhn?
Din perspectiva lui Kuhn, contrastul dintre cercetatorii din stiintele naturii si multi dintre
cei din stiintele sociale se dovedeste a fi instructiv. Acestia din urma, spre deosebire de
primii, tind adesea sa-si justifice alegerea unei probleme de cercetare-de exemplu, efectele
discriminarii rasiale sau cauzele ciclului afacerilor-mai ales in termenii importantei sociale a
obtinerii unei solutii.

7. Cum caracterizati din perspectiva analizei lui Kuhn cunoasterea produsa de stiintele
administrative? Este o cunoastere stiintifica?

Cunoasterea prezentata de Kuhn cred ca ar trebui sa se rasfranga mai mult si asupra

stiintelor administrative, deoarece este bun modul in care practicienii si oamenii de stiinta se
ocupa de aceste stiinte, dar la fel ca si in problematica lucrarii lui Kuhn sunt de acord asupra
faptului ca ar trebui ca oamenii de stiinta sa isi deschida ochii si sa se ocupe si de partea
istorica si filozofica ce vine odata cu teoria si practica acestei stiinte.