Societatea consideră că legislația este dificilă. Volumul de legi și regulamente, structura
lor fragmentată, nivelul de detaliere și modificările frecvente fac că legislația să fie greu de înțeles și de respectat. Prin urmare, pentru că o lege să fie considerată “bună” trebuie să îndeplinească următoarele condiții: - Necesară - Clară - Coerentă - Eficientă - Accesibilă Conceptul de lege bună acoperă patru domenii de activitate: Conținut – care derivă din necesitatea adoptării legii, pentru că această din urmă să nu între în conflict cu alte legi; Limbaj și stil – Ușurința înțelegerii informațiilor de către public; Cuprinsul legii - Ce ar trebui să se regăsească în legi și regulamente; Publicarea legii – Accesibilitate pentru public. Alte țări și organizații au depus, de asemenea, eforturi pentru a simplificarea și reformarea sistematică a statutului lor: - Guvernul australian a adoptat noi reguli pentru o mai mare claritate legislativă; - UE a introdus o agendă pentru o mai bună legiferare începând cu luna octombrie 2010, care evoluează în permanență și care analizează aspecte de bună reglementare și legiferare; - Majoritatea țărilor europene au instituit procese de simplificare a procedurilor naționale în vederea unei bune legiferari și reformarea procesului legislativ. Cui se adresează legislația? Adoptarea unei legi depinde și de context. Este important să se identifice publicul potențial și așteptările acestora, pentru a înțelege cauzele unor rezultate nesatisfăcătoare. Dacă în trecut legea putea fi consultată doar de către juriști, în prezent ea poate fi accesată de către publicul larg prin intermediul internetului și tocmai din această cauza legea trebuie să urmărească standardele menționate mai sus: necesitate, claritate, coerență, eficiență și accesibilitate pentru a asigura înțelegerea în întregime a textului legii. Unul din avantajele Good Law a fost extinderea ariei de cititori: - utilizatorii de legislație fără cunoștințe juridice sau de specialitate, care citesc legislația pentru a înțelege care sunt drepturile și obligațiile lor; - utilizarea legislației de către persoane fără studii juridice, dar care utilizează legislația în activitatea lor. - avocați și judecători. În prezent, știm că legislația este o sursă de informații pentru majoritatea cetățenilor, care tind să nu aibă încredere în sursele politice sau jurnalistice. Stilul de redactare al legislației a schimbat modul de înțelegere a legislației și a crescut gradul de încredere al cetățenilor în organele statului.