UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENT DREPT PRIVAT

ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE ÎN TIMP, SPAȚIU

ȘI ASUPRA PERSOANELOR

Conducător științific: ________ Cuznețov Alexandru

(semnătura)

Autorul: ________

CHIȘINĂU-2020
 CUPRINS
Introducere ……………………………………………3

I. ACTUL NORMATIV – PRINCIPALUL IZVOR DE DREPT

…………………………..........................................
1.1 STRUCTURA INTERNĂ, TIPURI, PRINCIPII ALE ACTELOR NORMATIVE
…………………………..4-7
1.2 PRINCIPIILE ȘI ETAPELE DE ELABORARE A ACTELOR
NORMATIVE…………………………...8-11

II. ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE……………...

2.1 ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE ÎN TIMP…….12-14

2.2 ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE ÎN SPAȚIU…..15-17

2.3 ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE ASUPRA
PERSOANELOR……………………………………………18-21

Concluzii și recomandări…………………………….22
Bibliografie……………………

2
 Introducere
Prezentul lucru individual este elaborat conform curriculum-ul universitar
la disciplina Dreptul afacerilor,a facultății științei economice. Lucrarea dată
va reprezenta cunoștințele autorului acumulate în procesul studierii acestei
discipline, precum și abordarea unor informații individuale,studiere
suplimentară. Studierea acestei teme mi-a permis să înțeleg unele lucruri și
informații noi cu privire la caracterul și rolul acestor acte în societatea
noastră. Actele individuale de stabilire a pensiei, de numire a unei persoane
în funcţie,de angajare la muncă se referă nu la fiecare persoană, ci personal
la participanţii acestui raport individual. Actele despre formarea unui
organ, despre conferirea unui titlu onorific sunt, de asemenea individuale,
prin valoarea lor. Trebuie să distingem de actele individuale care se referă
la persoane, organe sau localităţi concrete, prevederile sau statutele unui
sau altui organ sau organizaţii. Nu punem în discuţie toate
amănuntele,fiindcă scopul nostru principal este de a explica și a arăta cum
se răsfrânge acțiunea acestor acte în timp și spațiu,dar mai ales asupra
persoanelor.De asemenea tema respectivă se axează pe conceptul
dreptului,izvoarele dreptului, pe conexiunile normelor juridice cu alte
norme sociale.Sper că efortul de atingere a obiectivelor generale a acestei
teme,va fi maximum:
- Să distingă noțiunea de act normativ;
- Să facă cunoștință cu elementele de structură a actelor normative;
- Să aplice actele normative la stări de fapt;
- Să avanseze la nivel de conștiință și cunoștință juridică.

3
 ACTUL NORMATIV – PRINCIPALUL IZVOR DE DREPT
1.1 STRUCTURA INTERNĂ, TIPURI, PRINCIPII ALE ACTELOR
NORMATIVE
Actul normativ poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de organele
autorității publice,izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror
aplicare,la nevoie,este asigurată prin forța de constrângere a statului. În
sistemul național de drept, actul normativ are o poziție motivată de
următoarele:
- nevoia societății de siguranță.ordine și liniște își găsește suportul în
reglementările juridice din actele normative,reguli care pot fi aduse la
îndeplinire cu ajutorul forței de constrângere a statului;
- numai actul normativ poate acoperi,prin normele sale, întregul camp de
reguli obligatorii pentru întreaga sferă de relații sociale ce reclamă
reglementare juridică;
- numai actul normativ răspunde cerințelor de mobilitate a dreptului ca
urmare a dinamicii relațiilor sociale supuse reglementării juridice;
- modernizarea,încorporarea,sistematizarea și codificarea sunt
incomparabil mai ușor de realizat în cazul actelor normative.
Actele normative sunt destul de variate și pentru a produce efecte juridice
trebuie să îndeplinească anumite condiții:
1) să nu conțină dispoziții contrare legii;
2) ele trebuie să fie date în forma și procedura prevăzută pentru fiecare din
ele;
3) ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi
dată prin lege;
4) ele trebuie să fie date în limitele competențelor material și teritoriale ale
organului de la care emană.
În continuare ne vom referi la cele mai importante din ele:
1. Hotărârile și noțiunile Parlamentului. Acestea sunt acte de aplicare a
normelor juridice și,prin urmare,nu conțin norme juridice și nu au

4
 caracter normative.În același timp se mai elaborează hotărâri ce conțin
anumite norme juridice.Aceste hotărîri sunt emise cel mai des în scopul
executării legilor,fiind subordinate acestora.
2. Decretele prezidențiale sunt emise de Președintele Republicii
Moldova prevăzute de Constituție și legi. Exemple de astfel de decrete
sunt cele cu privire la instituirea stării de urgență,la declararea
mobilizării totale sau parțiale, la declararea războiului. Decretele
Președintelui sunt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul
Republicii Moldova.
3. Hotărârile și ordonanțele Guvernului. Aceste acte normative sunt
bazate pe Constituție și legi,prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele
mai diferite domenii (de exemplu:organizarea administrativă central și
locală, modul de realizare a activităților economice și financiare,
reglementarea unor contravenții.Este important de a sublinia faptul că
hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
4. Ordinele,instrucțiunile și regulamentele ministerelor,
departamentelor și ale altor organe centrale ale administrației de
stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale
legii,decretelor,hotărârilor și ordonanțelor Guvernului. Ele se mai
adoptă în mod excepțional, când asemenea împuterniciri lipsesc,dar
actul normative de autoritate juridică superioară cere, să se elaboreze și
să se aplice un act subordonat,care să impună un mod unitar de
executare.
5. Hotărârile și dispozițiile organelor administrației publice locale sunt
emise în raza unității administrativ-teritoriale în care funcționează ca
organe locale cu competență general ale administrației de stat și sunt
obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor și pentru
persoanele fizice și juridice.
6. Izvoare locale de drept (o grupă specială de acte normative) sunt actele
emise de administrația instituțiilor, întreprinderilor și organizațiilor.
5
 Actele normative locale se răsfrâng numai asupra membrilor
colectivului dat, de exemplu: reglementarea relațiilor privind disciplina
muncii, protecția muncii,ordinea interioară de muncă etc.
7. În condițiile democratizării societății,o grupă aparte de acte normative o
constituie actele normative sancționate de stat. De exemplu actele
normative ale organizațiilor obștești, ale colectivelor de muncă, dacă au
fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea
respectivă de către organele competente ale statului.
La elaborarea actului normative se respect principiile:
a) constituționalității;
b) legalității,oportunității,coerenței și echilibrului între reglementările
concurente;
c) consecutivității,stabilității normelor juridice;
d) transparenței,publicității și accesibilității;
e) subordonării actului normativ de nivel superior;
f) respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
La momentul actual în Republica Moldova sunt 288 de proiecte de acte
normative remise spre examinare Guvernului. Voi enumera câteva dintre
ele:
Proiectul nr 288 – Proiectul Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea
proiectului de Lege pentru modificarea unor acte normative (05.11.2020).
Proiectul nr 267 – Lege cu privire la suspendarea aplicării reducerii
pedepsei condamnatului deținut în condiții precare de detenție
(13.02.2020).
Proiectul nr 177 – Proiectul Hotîrârii Guvernului cu privire la aprobarea
Regulamentuluii privind monitorizarea electronică a persoanelor
(12.10.2016).
Proiectul nr 153 – Proiectul Legii pentru modificarea și completarea
Constituției Republicii Moldova (04.04.2016).

6
Pentru evaluarea proiectului de act normativ, autorul proiectului efectuează
expertiză juridică, anticorupție, economică, financiară, științifică,
ecologică, lingvistică, compatibilității cu legislația Uniunii Europene și de
alt gen,în funcție de tipul raporturilor sociale reglementate.
Expertiza juridică se efectuează de către Ministerul Justiției, înainte de
expedierea proiectului de act normativ pentru aprobare Guvernului și este
obligatorie pentru toate proiectele de acte normative.

7
 1.2 PRINCIPIILE ȘI ETAPELE DE ELABORARE A ACTELOR
NORMATIVE
Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă,așa cum se
exprimă M.Djuvara (diplomat,filosof,istoric) ,la întruchiparea raționalității
și moralității dreptului,el reclamă respectarea unor principii,îndeosebi la
nivel legislativ. În continuare ne vom referi la unele din ele.
1) Principiul planificării legislative. În conformitate cu acest principiu,
activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare
ale Parlamentului, precum și ale Guvernului ca inițiator al proiectelor de
legi.
2) Principiul fundamentării științifice a activității de elaborare a
actelor normative. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei
activități normative să stea datele științei contemporane.
3) Principiul respectării unității de sistem a dreptului. El cere ca fiecare
lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor
deja existente în ramura de drept respectivă și în ansamblul sistemului
de drept.
4) Principiul supremației legii. El presupune că legea se bucură de forța
juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept
contemporan.Activitatea legislativă,adică adoptarea legilor este
înfăptuită numai de către Parlament,care este unica autoritate legiuitoare
pe întreg teritoriul țării.
5) Principiul accesibilității și economiei de mijloace în elaborarea
normativă. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să
transmită subiecților de drept cui sunt destinate un mesaj înțeles și
clar.Principiul menționat mai sus este pus în practică prin folosirea unor
procedee de conceptualizare și a unui limbaj adecvat.
Procesul de elaborare a actelor normative se compune dintr-un șir întreg
de operații,numite etapele elaborării actelor normative. Se consideră că

8
acest proces este format din două etape principale care includ mai multe
subetape,și anume:
1. Inițierea proiectului actului normativ:
a) adoptarea hotărârii despre necesitatea elaborării proiectului actului
normativ;
b) elaborarea proiectului;
c) dezbaterea proiectului;
d) coordonarea proiectului;
e) îmbunătățirea (definitivarea proiectului).
2. Adoptarea actului normativ:
a) inițierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a
actului normativ;
b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului
normativ;
c) adoptarea actului normativ;
d) promulgarea și publicarea actului normativ.
De regulă,actele normative sunt inițiate de organul care are dreptul de a
adopta acte normative.În cazul legii, inițierea adoptării acesteia aparține
celor care au dreptul de inițiativă legislativă.Dreptul de inițiativă
legislativă aparține Guvernului și membrilor Parlamentului.Organul care
are dreptul de inițiativă legislativă elaborează proiectul actului
normativ.La dezbaterea proiectului, înainte de a fi trimis în Parlament
pentru a fi adoptat, participă diferiți specialiști în domeniu,reprezentanți
ai diferitelor organisme sociale, savanți,etc.
Adoptarea actelor normative are loc în dependență de categoria acestora
(constituționale,organice și ordinare).
Urmează promulgarea,pe care o face Președintele țării.
Actul normativ include următoarele părți componente:
• Titlul actului normativ,sau elementul de identificare a actului
normativ.
9
• Preambulul actului normativ.
• Formula introductivă.
• Dispoziții sau principii generale.
• Dispoziții de conținut propriu-zise.
• Dispoziții finale și tranzitorii.
Titlul actului normativ este elementul său de identificare Acesta
trebuie să fie scurt și să exprime cu claritate obiectul reglementării
juridice respective.
Preambulul actului normativ, acesta nu este obligatoriu și necesar
oricărui act normativ. El reprezintă o mică introducere unde se arată
considerațiile sociale,economice
politice avute în vedere la elaborarea actului.Prealambulul nu conține
norme juridice,adică nu are forță juridică,fiind doar o explicare a actului
normativ.
Formula introductivă. Aici sunt instituționalizate normele de
competență pentru organul care adoptă actul normativ respectiv.
Dispozițiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a
reglementărilor din actul normativ.Dispozițiile generale cuprind
prevederile prin care se determină obiectul,scopul,sfera relațiilor ce se
reglementează, definirea unor noțiuni.

Dispozițiile de conținut reprezintă de fapt conținutul propriu zis al

actului normativ.
Aceste dispoziții pot să se împartă în mai multe subdiviziuni
( capitole,secțiuni,paragrafe).În această parte a actului normativ se
cuprind regulile ce stabilesc drepturi și obligații,sunt reglementate
urmarile negative în cazul nerespectării conduitei impuse.
Dispozițiile finale și tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu
punerea în aplicare a reglementării,intrarea sa în vigoare,etc.

10
Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie
articolul,care cuprinde, deobicei, o dispoziție de sine stătătoare alcătuită
din unul sau mai multe alinieate.
O problemă foarte importantă la elaborarea actelor normative este
puternic marcată de specificacitatea limbajului juridic. Este important ca
limbajul actelor să fie simplu,clar și accesibil.

11
 II. . ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE

2.1 ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE ÎN TIMP

Durata de timp în care un act normativ este în vigoare reprezintă și

intervalul în care ea produce efecte juridice.Referitor la aspectul acțiunii
normelor juridice în timp,putem evidenția două momente principale:
1) momentul inițial,adică al intrării în bigoare a actului normativ;
2) momentul final,adică al încetării acțiunii normei juridice.

În fiecare stat există norme juridice care reglementează ordinea publicării și

intrării în vigoare a legilor și a altor acte normative.De aceea,putem spune
că actele normative sunt adoptate,pentru a acționa asupra relațiilor
sociale,pentru a direcționa comportamentul subiectelor de drept,a tuturor
celor chemați să le respecte în perioada pentru care ele sunt valabile. Îm
continuare ne vom referi la cele trei momente principale care determină
acțiunea normei juridice în timp.
Actul normativ intră în vigoare:
a) din momentul publicării lui oficiale;
b) din momentul adoptării actului normativ;
c) din momentul indicat nemijlocit în textul actului normativ ori al altui act
special.
Nu poate fi stabilită o regulă care ar reglementa modul de intrare în vigoare
a unui act normativ.De obicei,dacă legiuitorul consideră că până la intrarea
în vigoare a unui act normativ este necesară o perioadă de timp pentru a
asigura etapa de pregătire în vederea introducerii noilor reglementări,
atunci data intrării în vigoare a actului normativ se stabilește după o
perioadă considerată necesară pentru îndeplinirea acestor măsuri
pregătitoare. Norma juridică (actul normativ) acționează numai în present
și în viitor (până când este în vigoare.De aceea,un principiu fundamentaș al
acțiunii actelor normative în timp este principiul neretroactivității lor. Acest
12
principiu stabilește regula conform căreia legea este incidentă, adică se
aplică tuturor faptelor pe timpul în care se află în vigoare. În
consecință,legea are influiență din momentul intrării în vigoare și până la
ieșirea din vigoare.În principiu, legea dispune numai pentru prezent și
viitor, nu și pentru trecut, astfel încât este firesc să acționeze numai după
intrarea în vigoare. Aplicarea noului act normativ la situații vechi nu poate
fi admisă decât în interesul statului și desigur, în apărarea unor interese
legitime ale cetățenilor.Un alt moment principal este momentul final,adică
al încetării acțiunii actului normativ.Încetarea acțiunii normei juridice are
loc prin abrogare, prin expirarea termenului pentru care ea a fost edictată și
prin cădere în desuetudine.
Pentru a explica diversele forme de ieșire din vigoare a normelor
juridice,este necesar să diferențiem normele juridice după acțiunea lor în
timp în două grupe,și anume:
1) când durata în timp a legilor nu a fost limitată,încetarea acțiunii lor
are loc prin una din formele abrogării;
2) când durata în timp a normei juridice este limitată,ea își încetează
acțiunea prin expirarea termenului,fără a fi nevoie de vreo constatare sau
decizie specială în acest scop.
Abrogarea poate fi definită ca un procedeu tehnico-juridic prin care actele
normative fără termen își încetează activitatea prin scoaterea lor din uz.
Abrogarea nu trebuie confundată cu derogarea și suspendarea.Suspendarea
acțiunii în timp a unei norme juridice are loc în cazuri excepționale pentru
cauze determinate.( de exemplu,în caz de război,stare excepțională)
Derogarea reprezintă o reglementare diferită,o abatere sau o excepție de la
reglementarea existentă pe care însă nu o abrogă,ci îi îngustează sfera de
aplicare.
În sfârșit,ultima formă de încetare a acțiunii unui act normativ este căderea
în desuetudine. O normă juridică se consideră căzută în desuetudine atunci

13
când,deși formal ea este în vigoare, totuși nu e rațional de a fi
aplicată,aceasta datorită dezvoltării relațiilor sociale,schimbărilor social-
politice și economice survenite în societate,faptul că stările de lucruri care
au determinat necesitatea elaborării acestui act normativ au încetat să mai
existe,fie s-au învechit într-atât încât acțiunea lui nu mai are nici o
justificare și nici nu mai poate fi susținută.Este adevărat că desuetudinea
implică în mod necesar,neaplicarea formei.De obicei,această neaplicare
este prelungită.Sunt cazuri în care există norme care încă de la intrarea lor
în vigoare nu au fost recepționate în viața socială și nu au fost aplicate de
autorități. Dar,neaplicarea reprezintă o condiție necesară,dar nu suficientă a
căderii în desuetudine.

14
2.2 ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE ÎN SPAȚIU
Stabilirea exactă a limitelor acțiunii actelor normative figurează ca prima
condiție obligatorie a reglementării juridice.Întregul sistem de acte
normative produce efecte juridice pe un anumit teritoriu.Din acest punct de
vedere,normele juridice se diferențiază în două grupe mari:
1) internaționale;
2) interne.
Cele interne,la rândul lor,sunt:
1) centrale;
2) locale.
Normele juridice internaționale (actele normative și alte izvoare de drept)
reglementează relațiile dintre state în conformitate cu principiul
teritorialității.În cazul în care statul statul a aderat la unele acte normative
internaționale,ele devin prioritare față de cele interne.De exemplu
Declarația Universală a Drepturilor Omului,în conformitate și în baza
căreia se adoptă actele normative interne,bunăoară Constituția tării.Dacă
însă normele juridice interne sunt în contrazicere cu cele internaționale,ele
sunt declarate nule și nu produc efecte juridice.
Referitor la actele normative interne, menționăm că o deosebită importanță
pentru valabilitatea lor are forma orânduirii (structurii) de stat. În statele cu
o structură compusă,precum statele federative,actele normative ale
organelor federale creează efecte juridice asupra teritoriului statelor
federate,în timp ce actele normative ale unui stat membru sunt valabile
doar în limitele teritoriului acestui stat.
În statele simple(unitare), precum Moldova, România,
Bulgaria,etc.,aplicarea actelor normative în spațiu este guvernată de
principiul teritorialității.Actele normative produce efecte juridice pe întreg
teritoriul statului sau pe o anumită parte a lui dacă acesta este nemijlocit
indicat în textul actului normativ (de exemplu stare
15
excepțională,carantină.Se cunoaște că limitele teritoriului sunt cele indicate
prin frontierele de stat.În conformitate cu Legea privind frontiera de stat a
Republicii Moldova ,,Frontiera de stat a Republicii Moldova este linia ce
desparte pe uscat și pe apă teritoriul Republicii Moldova de teritoriul
statelor vecine,iar pe plan vertical delimitează spațiul aerian și subsolul
statelor vecine” Frontierele de stat,ca și teritoriul țării sunt inviolabile (care
nu poate fi încălcat,atins),iar regimul lor juridic se stabilește prin acte
interne sau prin convenții internaționale încheiate între țările limitrofe(care
se află în limita,la hotarul unei țări).
Dacă actele normative adoptate de organele centrale ale statului acționează
pe întreg teritoriul țării,actele normative locale au o acțiune limitată la
unitatea administrativ-teritorială sau economică asupra căreia se extinde
autoritatea organului de stat respectiv (municipiu,oraș,comună) sau la
administrația întreprinderilor,instituțiilor și organizațiilor care funcționează
pe această unitate administrativ-teritorială. Actele normative locale trebuie
să fie adoptate în baza și în corespundere cu actele normative centrale.În
cazul în care normele juridice locale contravin celor centrale,ele sunt
declarate nule și nu produce efecte juridice.Dacă într-un moment și în
acelasi cadru teritorial al statului există mai multe acte normative asupra
aceleiași materii,se va aplica cel
cu forță juridică superioară,iar dacă sunt echivalente ca poziție în ierarhia
actelor normative,se va aplica actul normativ adoptat recent.

16
 2.3 ACȚIUNEA ACTELOR NORMATIVE ASUPRA
PERSOANELOR
Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul
de subiecți participanți la un raport juridic. Destinatarul oricărui act
normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual,ca persoană
fizică,sau în colectiv, ca persoană juridică. În unele cazuri ca subiect
deosebit al raporturilor juridice apare statul sau organele de stat.În acțiunea
normelor juridice cu privire la persoane este important de subliniat că legile
și actele normative se aplică în mod egal față de toți cetățenii fără deosebire
de rasă, naționalitate,origine etnică,sex,limbă,religie,avere,origine
socială,apartenență politică,etc. În conformitate cu Legea Fundamentașă a
statului,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice,fără
privilegii și fără discriminări.
În ce privește acțiunea actelor normative asupra persoanelor, pot fi
evidențiate mai multe criterii de clasificare:
1. După cercul de subiecți ai raportului juridic distingem:
a) individuale (ex,persoană fizică);
b) colective (persoană juridică,statul).
2. După caracterul actelor normative:
a) acte normative cu un caracter general de aplicare pentru toți subiecții
de drept;
b) acte normative care se aplică numai persoanelor fizice (ex.toate
categoriile de infracțiuni prevăzute de legea penală);
c) acte normative care se aplică numai numai persoanelor juridice
(ex.norme juridice civice care reglementează statutul juridic al persoanelor
juridice);
d) acte normative speciale care se aplică numai anumitor categorii de
subiecți de drept ( ex. Numai cetățenilor Republicii Moldova sau numai
salariaților,studenților);
17
e) acte normative cu un caracter individual,care se aplică unei singure
persoane(ex,pentru a fi numită în funcția de ministru sau de director
general.
3. După statutul juridic al persoanelor fizice se deosebesc:
a) cetățenii statului propriu-zis(ex,cetățenii Republicii Moldova);
b) cetățenii străini;
c) persoanele fără cetățenie (apatrizii).
Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strâns legată cu
acțiunea teritorială a actelor normative,atât sub aspect intern,cât și
internațional.Potrivit regulii generale, aceasta înseamnă că normele juridice
acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a
unui sau a altui act normativ.Cu toate acestea,de la regula numită sunt și
unele excepții,și anume:
1. Șefii statelor,corpul diplomatic și consular,unele categorii de străini,
dispun de imunitate diplomatică.Ei nu pot fi trași la răspundere
penală,civilă și administrativă. Asta nu înseamnă însă că dacă reprezentatul
diplomatic comite o infracțiune sau nesocotește legile țării de reședință în
care a fost acreditat,guvernul țării de reședință nu îl poate declara persoană
non grata(adică persoană nedorită).
2. Cetățenii străini și patrizii care locuiesc pe teritoriul statului, cu toate că
se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți,în unele raporturi juridice
sunt limitați în drepturi. Ei nu pot sa aleagă și să fie aleși în organele puterii
de stat,nu pot să îndeplinească serviciul militar,să lucreze în organele de
interne etc.
3. Unele acte normative, de exemplu legile care reglementează răspunderea
penală,se răsfrâng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvârșirii
infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală
potrivit normelor juridice ale statului stăin.

18
În mod special vom cerceta problema care privește acțiunea asupra
persoanelor a actelor normative ce se referă la regimul juridic al străinilor.
Noțiunea de străin desemnează persoana care,aflată pe teritoriul unui stat
are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie (apatrid). Aflată pe
teritoriul unui stat străin persoana este supusă regimului ce rezultă din
situația sa ca străin,neîncetând legătura cu statul al cărui cetățean este.
Sunt cunoscute trei forme de reglementare de către state a regimului juridic
al străinilor:regimul național,regimul special și regimul ce rezultă din
clauza națiunii celei mai favorizate.
Regimul național constă în recunoașterea de către statul de reședință a
acelorași drepturi pentru străini de care se bucură propriii săi
cetățeni.Străinilor le sunt recunoscute drepturile
sociale,economice,culturale și civile de care se bucură cetățenii statului de
reședință.Nu le sunt recunoscute în general drepturile politice.Străinii nu
pot ocupa funcții publice.
Regimul special constă în acordarea pentru străini a unor
drepturi,nominalizate în acoduri internaționale sau în legislații naționale.
Clauza națiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri
bilaterale,în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de
avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț (orice stat cu excepția
statelor membre ale Uniunii Europene,ale Spațiului Economic European și
a Confederației elvețiene 50) considerat ca favorizat. Domeniul ce pot face
obiectul clauzei sunt diverse: exporturi,importuri,tranzit,tarife
vamale,dreptul persoanelor fizice și juridice,administrarea justiției, accesul
la instanțe etc.
În concluzie vom menționa că la noi în țară legile și alte acte normative se
aplică în mod egal tuturor cetățenilor,fără deosebire de rasă,naționalitate
sau sex, cu excepțiile indicate mai sus.

19
 Concluzie
După părerea mea,studierea și cunoașterea aprofundată a principiilor și
modalităților acțiunii normelor juridice în spațiu,în timp și asupra
persoanelor au o însemnătate deosebită pentru asigurarea unității și
concordanței dreptului, pentru posibilitatea soluționării conflictelor care
apar în legătură cu aplicarea reglementărilor de diferite acte normative în
spiritul legalității,dreptății și justiției.Făcând o generalizare a acestei
prezentări observăm complicitatea implimentării unui act normativ de la
forma scrierii acestuia până la aprobare.Scopul actului normativ este de a
întruni condiții de legalitate,accesibilitate și precizie,dar în primul rând de
apărarea drepturilor,libertăților, intereselor legitime ale cetățenilor precum
și egalitatea socială. Informarea asupra proiectelor de acte normative și
asigurarea implicării sectorului privat, a societății civile și a persoanelor
fizice în procesul luării deciziilor reprezintă unele dintre condițiile generale
obligatorii pe care ar trebui să le întrunească orice act normativ. Rolul său
este destul de important, prin faptul că este o modalitate generală prin care
regulile de drept devin cunoscute societății. Este important ca oameni să îşi
cunoască drepturile şi cum să obţină ceea ce merită de drept. De asemenea,
este important ca ei să îşi cunoască şi obligaţiile. Acest lucru poate fi foarte
dificil pentru societăţile mici care trebuie să deţină informaţii despre o
gamă foarte mare de reguli. Guvernul trebuie să furnizeze informaţii care
să îi ajute pe oameni să se conformeze.

20
Bibliografie
• Tratat de generală a statului și dreptului (Gheorghe Avornic, Ioan
Humă, Constantin Brăgoi, Raisa Grecu Dumitru Postovan, Marin
Domente,Valentina Coptileț)
• Justice.gov.md
• Legislație contravențională.Culegere de acte normative.
• www.legis.md

21