Cerinte, Reglementari Aq PDF

CERINTE, REGLEMENTARI SI RECOMANDARI PRIVIND ASIGURAREA CALITATII
Conf. dr. ing. N.S.Tomescu
CERINTE, REGLEMENTARI SI RECOMANDARI

PRIVIND ASIGURAREA CALITATII
1
I. CERINTE PRIVIND ASIGURAREA CALITATII
1. Cerinte ISO 9000
Sistemul calitate:
- nu se refera nu numai la calitatea dorita a produsului fizic ci si la atingerea si
mentinerea acesteia la un cost optim , precum si la producerea dovezilor obiective
pe baza carora clientul isi va baza increderea in capacitatea furnizorului de a-i livra
in mod continuu calitatea dorita
- nu se refera numai la activitatile ingineresti legate de fabricarea produsului
fizic, ci si la comunicare si management ale informatiilor si datelor obiective
privind conformitate cu documentele de referinta declarate
- elemente manageriale: raspunderea conducerii de varf privind
politica/obiectivele/sistemul calitate (ISO 9004 – 4.2; 4.3; 4.4); structura/revizia si
evaluarea sistemului de calitate (ISO 9004 – 5.2; 5.5); aspecte economice – costuri
de calitate (ISO 9004 – 18); securitate in legatura cu produsul si raspunderea
juridica pentru produs (ISO 9004 – 19); comunicatii (ISO 9004 – 5.2.2; 5.2.3)
- elemente functionale: raspunderea conducerii de la nivelurile ierarhice
privind politica/obiectivele specializate/ sistemul de calitate (ISO 9004 – 4.2; 4.3;
4.4); planurile de calitate (ISO 9004 – 5.3.3); aspecte economice – (costuri calitate
(ISO 9004 – 6); control echipament de masurare si incercare (ISO 9004 – 13);
neconfomitati (ISO 9004 – 14); actiuni corective (ISO 9004 – 15); documentatia si
inregistrarile privind calitatea (ISO 9001 – 4.2; ISO 9004 – 17); personal (ISO
9004 – 18); securitatea in legatura cu produsul si responsabilitatea juridical pentru
produs (ISO 9004 – 19); utilizare metode statistice (ISO 9004 – 20);
- elemente operationale: calitate in maketing (ISO 9004 – 7); calitate in
definire produs si conceptie (ISO 9004 – 8); calitate in aprovozionare (ISO 9004 –
9); calitate in productie (ISO 9004 – 10); control productie (ISO 9004 – 11);
2
verificare produs (ISO 9004 – 2); manipulare si activitati urmare productiei (ISO
9004 – 16);
Se apreciaza ca standardele ISO 9000 au atins o extindere mondiala, inclusiv
in SUA, care s-au aliniat datorita nevoii promovarii exporturilor in Comunitatea
Europeană. Un argument in acest sens il constituie cele peste 30 de materiale
privind ISO 9000 – instruire, consultanta, certificare inserate in numarul pe luna
mai 1992 al publicatiei “Quality Progress” a Societatii Americane pentru calitate.
Principalele noutati consemnate la momentul mai 1992 al reviziei 1996 a
seriei ISO 9000:
• 4 grupe importante de produse:
- hardware (produse clasice) - repere, cornponente, bunuri de consum, masini,
utilaje;
- software;
- materiale prelucrate / procese si proceduri continue - produse chimice
fabricatie in sarje si loturi, produse fluide;
- servicii inginerie,banci, asigurari consultanta, sanatate.
• 5 procese importante:
- procese de management al afacerii pentru managementul calitatii;
- procese de managcment al muncii si personalului;
- procese operationale (de la marketing pana Ia serviciile pentru client);
- procese operationale de suport (functiile principale);
- procese de audit.
• Modificari importante in:
ISO 9001:
- sarcinile conducerii formulate concret;
- manualul calitate prezentat mai explicit;
- revizia contractului completat cu ofertele;
- controlul conceptiei cuprinde noi aspecte;
- procesele speciale sunt eliminate, fiecare proces trebuie omologat;
3
- serviciile pentru client cuprind si serviciile necontractuale.

ISO 9002 – cele de mai sus: si noi servicii pentru client.
ISO 9003 - se intareste raspunderca managementului si politica privind calitatea;
- se adauga revizia contractului;
- se adauga produsele puse Ia dispozitie de cumparator;
- sunt luate in considerare si incercarile pe flux (nu numai cele finale);
- se adauga auditurile interne.
• Pe termen scurt introducerea si certificarea de sisteme de calitate bazate pe
standardele ISO 9000 vor fi cerute pentru supravietuirea pe piata.
2. Cerinte esentiale in documente internationale
Un principiu fundamental al economiei libere este incurajarea initiativei,

incurajarea ca tot mai multi sa iasa pe piata, sa intre in jocul concurential.
Extins la nivelul mondial, acest principiu a fost consacrat de acordurile
GATT, care interzic folosirea reglementarilor tehnice si standardelor, inclusiv a
prescriptiilor in domeniul ambalarii, marcarii si etichetarii si a metodelor de
certificare a conformitatii cu reglementarile tehnice si standardele, la crearea de
obstacole nenecesare pentru comertul international.
La nivelul Comunitatii europene este semnificativ procesul de reglementari:
caracteristicile tehnice, performantele..., nu pot fi impuse de “sus", ele raman
treaba exclusiva a producatorului, interesat sa isi intreaca concurenta; conditia este
sa le declare in mod onest, asa incat cumparatorul sa fie in cunostinta de cauza
cand ia decizia de a cumpara. Certificarea de performante nu este obligatorie. Ceea
ce ramane obligatoriu este respectarea cerintelor esentiale prevazute in documente
cu caracter obligatoriu - Directive europene. Certificarea conformitatii cu
4
Directivele europene (respectarea cerintelor esentiale) este obligatorie pentru ca un

produs sa fie admis pe piata unic europeana.
Interesul relativ recent pentru cerintele esentiale, ar putea fi asociat crizei
mondiale si acutizarii competitiei globale. Tentatia statelor bogate de a folosi
cerintele esentiale ca mijioc de a valorifica inteligent “portitele" acordurilor
internationale in promovarea intereselor producatorilor nationali este, in acest
context, de consemnat si de studiat in elaborarea unor replici “armonizate".
Prevederi ale unor documente internationale in legatura cu cerintele esentiale.
“Orice persoana are dreptul la viata, la libertate, la securitatea persoanei sale.
Orice persoana are dreptul la un nivel de trai indestulator pentru a-si asigura
sanatatea, bunstarea sa si a familiei sale, in special cu privire la alimentatie,
imbracaminte, locuinta, ingrijire medicala, precum si la serviciile sociale
necesare".
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de ONU la 10.XII.1948.
. “(...) Nimic in acest Acord nu poate fi interpretat ca impiedicand adoptarea
sau respectarea masurilor necesare pentru:
protectia moralitatii publice,
protectia vietii sau sanatatii omului, animalelor sau plantelor...".
Acord general pentru tarife vamale si comert GATT, 1. 1948
Restrictiile cantitative la import ca si orice alte masuri cu efect echivalent sunt
interzise cu exceptia cazurilor justificate prin “ratiuni de moralitate publica, ordine
publica, securitate publica, protectie a sanatatii si vietii persoanelor si animalelor
sau conservarea plantelor, de protectie a patrimoniulni national sau a proprietatii
intelectuale si comerciale".
Tratatul de la Roma, privind constituirea Comunitatii Economice Europene,
1957.
“(...) nimic nu ar putea impiedica o tara sa ia masurile necesare pentru a
asigura calitatea exporturilor ei, sau necesare pentru protectia sanatatii si vietii
persoanelor si animalelor, pentru conservarea vegetalelor, pentru protectia
5
mediului inconjurator, sau pentru prevenirea practicilor de natura sa induca in

eroare, sub rezerva ca aceste masuri sa nu fie aplicate, asa incat sa constituie, fie un
mijloc de discriminare arbitrara sau nejustificata intre tari unde guverneaza acelasi
conditii, fie o restrictie deghizata pentru comertul international.
Acord privind obstacolele tehnice pentru comert, GATT, 1. I. 1980.

Obiectivele politicii de standardizare: protectia sanatii publice si securitatii
oamenilor; imbunatatirea mediului inconjurator; promovarea cooperarii stiintifice
si tehnice: eliminarea obstacolelor tehnice in comertul international datorate lipsei
de uniformitate a standardelor si reglementarilor tehnice si a modului de aplicare
a lor.
Document al Comisiei economice ONU pentru Europa, 1980
“Standardele si sistemele de certificare sunt elaborate si adoptate pentru a
proteja vietile si sanatatea oamenilor si animalelor, intereselor consumatorilor şi
mediul inconjurator".
Consiliul intraguvernamental pentru standarde si sisteme de certificare,
Japonia, 1982
In conformitate cu rezolutia din 7 mai 1985 a Consiliului Comunitatilor
europene privind o noua abordare in domeniul armonizarii tehnice si
standardizarii, legislatia Comunitatilor europene se limiteaza la stabilirea
cerintelor esentiale carora trebuie sa li se conformeze produsele pentru a asigura
protectia sanatatii publice sau securitatii consumatorulul si a mediului
inconjurator.
“Necesitile legitime pe care principiile directoare urmeazz sa le realizeze:
protectia consumatorilor impotriva pericolelor afectandu-le sanatatea si
securitatea (...)"
Principii directoare pentru protectia consumatorilor, adoptate prin
rezolutia Adunarii Generale ONU 39/248 din 9 aprilie 1985
6
Criteriile pentru includerea in lista sectoarelor pentru care se impun

standardizarea internationala: sanatatea si securitatea persoanelor (criteriul A),
protectia mediului inconjurator si lupta impotriva poluarii (criteriul B), folosirea
rationala a energiei si materialelor prime (criteriul C) si in general toate cazurile
in care absenta standardelor armonizate creeaza sau risca sa creeze obstacole
tehnice in comertul international.
Document al Comisiei Economice ONU petru Europa,1989.
,,Nici o tara nu poate fi impiedicata sa ia masuri necesare pentru asigurarea
calitatii exporturilor ei, protectia vietii sau sanatatii oamenilor, animalelor sau
plantelor, a mediului inconjurator, sau pentru impiedicarea practicilor de inducere
in eroare".
Acord privind obstacolele tehnice in comert – proiect GATT - 1990..
Referirea la standarde functioneaza nu numai in cazul produselor, ci si in
ceea ce priveste sistemele calitate, unde seria de standarde internationale ISO
9000 a devenit un document de neocolit, data fiind recunoasterea ei
cvasiunanima.
Certificarea conformitatii produselor cu cerintele esentiale este obligatorie
pentru a obtine permisiunta liberei circulatii a marfurilor in spatiul unic european.
Certificarea conformitatii sistemelor calitate cu standardele relevante (ISO
9000, sau altele) nu este obligatorie; ea se inscrie in cerintele pietei, alaturi de
certificarea conformitatii produselor cu standardele recunoscute de consumatorii
de pe piata respectiva, si contribuie la asigurarea liberei comercializari a
marfurilor prin spatiul unic european.
Existenta unui certificat pentru conformitatea sistemului calitate simplifica si
ieftineste) considerabil procedura de certificare obligatorie a produsului realizat
in cadrul sistemului respectiv (se merge pana Ia recunoaterea declaratiei de
conformitate a producatorului.
Standardele intemationale din seria ISO 9000 (elaborate la sfarsitul anilor
1970 si inceputul anilor 1980, intr-o perioada in care criza si exacerbarea
7
concurentei nu impusesera recurgerea la toate argumentele, inclusiv cele

ecologice si consumatoriste) nu includ in cerintele explicite pentru sistemele
calitate „cerintele esentiale". Aceasta ar putea deveni un handicap pentru cei care
se limiteaza la a respecta strict ISO 9000. Dc aceea, preocuparea pentru ISO 9000
trebuie completata cu preocuparea pentru standardele internationale vizand
ecologia, protectia vieii si sanatatii, prevenirca practicilor de inducere in eroare,
asigurarea transparentei informationale etc. In sprijinul producatorilor interesati
sa exporte in statele dezvoltate, prezentam liste cuprinzind Directive europene,
standarde si alte documente internationale relevante.
Aspectele mentionate nu se refera numai la produs, ci si la ambalaj, care nici
el nu trebuie sa puna in primejdie viata oamenilor, animalelor sau plantelor si sa
nu dauneze mediului inconjurator. O atentie la fel de mare ca pentru produsul
insusi se acorda conceperii si proiectarii ambalajului.
Pentru a nu se pierde din vedere aceste aspecte recent intrate in primul plan
al abordarii calitatii, pentru a convinge cumparatorii si partenerii de credibilitatea,
seriozitatea firmei, trebuie sa adoptam pentru conceptul “calitate" o sfera de
cuprindere completat in mod corespunzator; competitivitatea la nivelul
conceptelor de baza sprijina competitivitatea produselor.
“Definirea calitatii produsului include specificarea tuturor caracteristicilor
produsului si ambalajului care, realizate in procesul de productie, vor genera
produse care vor satisface nevoile si asteptarile utilizatorilor si vor respecta
sanatatea, securitatea si mediul inconjurator. Aceasta trebuie sa fie o realitate nu
numai la nivelul utilizarii sau consumului, dar si dupa incheierea ciclului de viata
al produsului si ambalajului sau, dupa utilizare, la casare".
UNCTAD/GATT, iunie 1992.
Primul standard referitor la sistemele de management privind mediul
inconjurator - Standardul britanic BS 7750: 1992 (martie) “Specificatie pentru
sisteme de management privind mediul inconjurator" (Specification for
Environmental Management Systems).
8
Cunoasterea acestui standard este extrem de importanta pentru ca, asa cum
seria de standarde britanice BS 5750 s-a aflat la baza seriei de standarde
internationale ISO 9000, este de presupus ca si BS 7750 va fi modelul
standardelor internationale, regionale, nationale in domeniu.
Acest standard reflecta convingerea ca organizatia (intreprinderea, ...)
interactioneaza cu mediul si are efecte asupra lui; efecte care fac deja obiectul
unor reglementari internationale, regionale, nationale severe; intreprinderea
trebuji sa isi ia masurile planificate si sistematice pentru a preveni incalcarea
acestor cerinte ob1igatorii, mai degraba decat sa remedieze degradarile mediului
dupa ce le-a produs (ceea ce este mult mai costisitor).
Similitudinile cu ISO 9001 sunt izbitoare la acest nivel al principiilor
(accentul pus pe prevenire; instituirea functiei de reprezentant al conducerii do
varf; manualul de management, ...).
Aspectele abordate de BS 7750, 1992: sistem dc management pnivind
mediul inconjurator; politica privind mediul inconjurator; organizare si personal
(intre altele, reprezentantul conducerii de varf); efecte asupra mediului
inconjurator, incluzaind (evaluarea, inregistrarea celor mai semnificative (cunm
ar fi emisiile controlate si necontrolate catre atmosfera: deversari controlate si
necontrolate in apa; deseuri solide si altele; contaminarea solului; utilizarea
solului, apei, combustibililor si energiei si a altor resurse naturale; zgomot, miros,
praf, vibratii si impact vizual; efecte asupra unor componente specifice ale
mediului inconjurator, ecosistemelor); obiective si tinte privind mediul
inconjurator; program de management privind mediul inconjurator; manualul si
documentatia managementului privind mediul inconjurator; control operational
(incluzand verificare, masurare si testare, neconformitati si actiune corectiva);
inregistrari ale managementului privind mediul inconjurator; audituri de
management privind mediul inconjurator; planul de audit; revizii ale
managementului privind mediul inconjurator.
9
Între abordarea “mananagement calitate totala" si management privind

mediul inconjurator" exista o legatura stransa, asa cum se observa si in
declaratiile de politica privind calitatea totala facute de doua companii chimice de
varf pe plan international.
“Respectul pentru mediul inconjurator trebuie sa fie o componenta a tot ceea
ce facem. Noi proiectam produse si procese pentru a-i indeplini scopul in conditii
de securitate cu un impact cat mic posibil asupra mediului inconjurator. Utilizam
resursele naturale - si energia in cea mai buna cale posibila si reducem deseurile
sub orice forma. Este datoria noastra de a trata in conditii de securitate toate
deseurile inevitabile, folosind tehnologia cea mai moderna.
De aceea, noi ne-am angajat public, in mod clar, sa ne respectam mediul
inconjurator natural si am facut din aceasta o parte a gandirii/viziunii noastre
strategice".
“Astazi, industria chimica este confiuntata cu o noua definire a calitatii in
domeniul mediulul inconjurator. Clientii nostri asteapta imbunatatiri in
standardele noastre privind sanatatea, securitatea mediul inconjurator care vor fi
conforme cu cerintele lor pentru un management responsabil al mediului
inconjurtor”
“Valoarea pe care o atasam mediului inconjurator ne angajeaza sa
administram si utilizam resursele in asa fel incit sa fie asigurate securitatea si
sanatatea oamenilor nostri, vecinilor nostri, clientilor nostri si vizitatorilor nostri.
Noi credem ca raspunderile noastre privind securitatea, sanatatea si mediul
inconjurator, se extind dincolo de protectia si dezvoltarea propriilor noastre
facilitati si suntem preocupati de distribuirea, utilizarea si tratamentul dupa
utilizare ale produselor noastre".
“In plus, definitia noastra a calitatii stabilite: calitatea si un angajament
neincetat pentru imbunatatirea continua sunt esentiale pentru succesul nostru
continuu. In acest scop, noi definim calitatea drept intelegerea asteptarilor
clientului, acordul privind performanta si valoarea si asigurarea de servicii care
10
indeplinesc asteptarile 100% din timp. Motto-ul nostru este <<Calitate in tot ce
facem>>”.
Standardizarea internationala in legatura cu protectia mediului inconjurator.
La Conferinta Natiunilor Unite privind mediul inconjurator di
dezvoltarea (UNCED) iunie, 1992, Raportul prezentat de UNCTAD conchidea
ca:
“Sunt necesare mai multe informatii si transparenta privind masurile
comerciale in legatura cu mediul inconjurator. Acordul GATT privind barierele
tehnice pentru comert cere ca partile sa foloseasca drept baza a reglementarilor lor
tehnice standarde internationale, cand acestea existia. Este de asteptat ca
preocuparile privind mediul inconjurator sa genereze un numar crescand de
asemenea relementari: in consecinta, elaborarea de standarde internationale pentru
protectia mediului inconjurator face obiectul unei oarecare urgente si poate ajuta la
prevenirea utilizarii gresite a acestor reglementari".
3. Organisme care elaboreaza standarde internationale privind mediul

inconjurator
Organizatia Internationala pentru Standardizare, ISO, in domeniile de calitate

a aerului, emisii de esapare, calitatea apei, calitatea solului, acustica, vibratii si
socuri, protectia impotriva radiatiilor.
Grupul strategic consultativ privind mediul inconjurator al ISO/IEC (SAGE,
1992), avand ca obiectiv “de a evalua nevoile pentru o viitoare standardizare
international in vederea promovarii aplicarii mondiale a elementelor cheie din
conceptul sustinerii dezvoltarii industriale, incluzind, dar nelimitandu-se la:
informare consumatori si etichetare ecologic; utilizare si transport resurse, in
special materii prime si energie; efectele asupra mediului inconjurator in timpul
productiei, distribuirii, utilizarli produselor, casarii si reciclarii".
11
In cadrul SAGE functioneaza urmatoarele subgrupuri: sisteme de

management privind mediul inconjurator; auditarea mediului inconjurator;
etichetarea ecologica; standarde privind mediul inconjurator; analiza ciclului de
viata; indrumare pentru includerea aspectelor privind mediul inconjurator in
standardele de produs; plan de mobilizare industriala.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO), Organizatia pentru
Alimentatie si Agricultura (FAO) si CODEX Alimentarius Comission (organ
comun WHO-FAO).
Codex Alimentarius Comission este acum cea mai mare organizatie
internationala elaboratoare de standarde (133 tari membre). A elaborat peste 200
standarde si 40 coduri si linii directoare cuprinzand cerinte privind hrana: igiena,
aditivi, reziduuri pesticide, contaminanti, etichetare si prezentare, metode de
analiza si de esantionare. Aceste documente sunt recomandate guvernelor in
vederea includerii in legislatia lor nationala. Prin acceptarea deplina a unui
asemenea standard, o tara se obliga sa permita distribuirea libera in teritoriul aflat
sub jurisdictia sa a unui produs care este conform cu toate cerintele relevante ale
acelui standard.
Ca parte a Codex Alimentarius este inclus si un Cod de Etica pentru comertul
international cu hrana.
Programul International privind Securitatea chimica (IPCS) joint venture al
Programului Natiunilor Unite privind mediul inconjurator, Organizatiei
Internationale a Muncii si WHO.
Staudarde internationale privind mediul inconjurator

• Calitatea aerului
ISO 4219:1979 Calitate aer: Determinarea compusilor sulfului gazos in aerul
ambiant; echipamentul de esantionare.
12
ISO 4221:1980 Calitate aer:, Determinarea concentratiei masice a bioxidului de

sulf in aerul ambiant: metoda spectrofotometrica Thonn.
ISO 4225: 1980 Calitate aer: Aspecte generale. Vocabular
ISO/TR 4227: Aer ambiant: Planificare supraveghere 1980 calitate aer ambiant.
ISO 6767: 1990 Aer ambiant: Determinare concentratie masica bioxid de sulf.
ISO 6768:1985 Aer ambiant: Determinare concentratie masica bioxid de azot.
ISO 6879:1983 Calitate aer: Caracteristici de performanta si concepte asociate
pentru metodele de masurare a calitatii aerului.
ISO 8196:1989 Aer ambiant: Determinare concentratie masica monoxid de
carbon: metoda gaz cromatografica.
ISO 8518: 1990 Aer de la locul de munca: Determinare particule de plumb si a
compusilor plumbului.
DIS 10312 Aer ambiant: Determinare fibre de azbest.
DIS 10313 Aer ambiant: Determinare ozon.
(Evolutia concentratiei de ozon a atmosferei in diferite zone ale orasuIui si tarii
face obiectul buletinului meteo publicat zilnic de mari ziare care apar, de exemplu.
In Austria, in centrul Vienei pe un tabel electronic se prezinta continuu situatia
aerului d.p.d.v. al poluarii).
• Emisii in esapare
ISO 3929: 1976 Vehicule rutiere: Determinare concentratie de monoxid de
carbon emis la viteza de mers in gol.
ISOR 6790: 1981 Vehicule rutiere: Test de poluare pentru motociclete si motorete.
• Calitatea apei
ISO 5666-1: Calitatea apei: Determinare mercur total 1983 prin spectrometria
absorbtiei atomice fara flacara
ISO 5667-1 1980: Calitatea apei: Esantionare
ISO 5961:1985 Calitate apa Determinare cadmium
iSO 6107-1: 1986 Calitate apa Vocabular
iSO 6332:1988 Calitate apa Determinare fier
13
ISO 6595:1982 Calitate apa Determinare arseniu total

ISO 67034:1985 Calitate apa Determinare cianida
ISO 7027: 1990 Calitate apa: Determinare nebulozitate
ISO 7346-2: 1984 Calitate apa: Determinare toxicitate acuta letala a
substantelor pentru un peste de apa dulce
ISO 7890-1:1986 Calitate apa: Determinare nitrat
ISO 7899-2: 1984 Calitate apa:Determinare si enumerare streptococi fecali
ISO 8288: 1986 Calitate apa: Deterininare cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu si
plumb - Metode spectrometrice de absorbtie atomici la flama
DIS 9964-1 Calitate apa: Determinare sodiu si potasiu
DIS 10523 Calitate apa: Determinare pH
• Calitatea solului
DIS 10390 Calitate sol: Determinare pH
DIS 11269-1 Calitate sol: Determinare efecte poluanti asupra florei solului
DIS 11464 Calitate sol: Pretratare esantioane pentru analize fizico-chimice
• Acustica
ISO 1996-1:1982 Acustica: Descriere si masurare zgomot din mediul
inconjurator.
ISO 1999:1990 Acustica: Determinare a expunerii la zgomot ocupational estimare
a deteriorarii auzului generate de zgomot
ISO 2204: 1979 Acustica: Ghid pentru standarde internationale privind masurarea
zgomotului acustic aerian si esalonarea efectelor acestuia asupra fiintelor umane.
DIS 9612 Acustica: Linii directoare pentru masurarea si evaluarea expunerii
la zgomot in mediul de Iucru.
• Vibratii si socuri
ISO 2631-1:1985 Evaluarea expunerii umane la vibratia intregului corp.
ISO 5349: 1986 Vibratie mecanica: - Linii directoare pentru masurarea si evaluarea
expunerii umane la maini.
ISO 8401:1991 Raspuns uman la vibratii - instrumentar de masurare.
14
• Protectia impotriva radiatiilor

ISO 361:1975 Simbol de baza al radiatiei ionizante.
ISO 2889:1975 Principii generale pentru esantionarea materialeIor radioactive
aeriene.
ISO 3925:1978 Substante radioactive nesigilate - identificare si certificare.
ISO 7731: 1986 Semnale de primejdie pentru locuri de munca - semnale
auditive de primejdie.
ISO 8194:1987 Protectia impotriva radiatiilor – imbracaminte pentru protectia
impotriva contaminarii radioactive - Proiectare, selectionare, testare si utilizare.
ISO 9271: 1992 Decontaminarea suprafeelor contaminate radioactiv - Testarea
agentiilor de decontaminare pentru textile.
Standarde si alte documente internationale privind calitata hranei.

• Analize microbiologice
ISO 3565:1975 Carne si produse din carne: - Detectarea a Salmonellei (Metode
de referinta).
ISO 6579:1990 Microbiologie: - Orientari generale privind metodele de
detectare a Salmonellei.
ISO 7218:1985 Microbiologie: - Orientari generale pentru examinari
microbiologice
ISO 7251:1984 Microbiologie: - Orientari generale pentru enumerarea
Escherichia coli prezumtiva - Tehnica celor mai probabile numere.
ISO 8914: 1990 Microbiologie - Orientari generale - detectarea Vibria
parahaemolyticus
Alte standarde si documente internationale si regionale privind calitatea

• Standarde ale Comisiei economice ONU pentru Europa (UNIECE).
• Standarde ale Organizatiei regionale africane pentru standardizare (ARSO).
• Directive ale Consiliului Comunitatilor Europene
15
• Standarde (vest) europene.

Concluzie. Aspectele fundamentale privind abordarea calitatii sunt descrise in
standarde internationale si regionale, care creeaza baza pentru sistemele
internationale de certificare a conformitatii. Accesul marfurilor pe pietele bogate
presupune utilizarca acestor standarde de catre producatori. In acest sens este
extrem de util sprijinul pe care il pot oferi (si il ofera in statele dezvoltate
industrial) organizatiile nationale de standardizare.
Standardele internationale recomanda si presupun introducerea in intreprinderi
(organizatii) a unor functii specifice: reprezentant al conducerii de varf pentru
sistemul calitate, reprezentant al conducerii de varf pentru sistemul de management
privind mediul inconjurator si, desigur. responsabil cu standardizarea.
16
II. REGLEMENTARI
• Nescrise - traditia, obiceiurile, cerintele specifice ale consumatorilor care

cumpara de pe o anumita piata. Educarea cumparatorilor incepe inca de la gradinita
si este incurajata de guvern, producatori nationali, asociatii de consumatori,
organisme de certificare, laboratoare... Ideea este de a prefera produsele care poarta
marca, eticheta de conformitate cu standardele {tarii respective, de a apela la
serviciile organismelor nationale. In actuala competitie mondiala a prefera
standardele tarii tale poate fi o proba de patriotism. Acordul privind barierele
tehnice in comert interzice guvernelor tratamentul diferentiat al marfurilor
importate fata de cele nationale. Insa acordul nu se refera si la consumatorii
individuali; nu ei 1-au semnat. Deci educatia consumatorilor poate fi un mijloc
eficient de a ocoli interdictiile tratatelor internationale, de a introduce maniere noi,
inteligente in locul celor abia eliminate.
• Scrise. In realitate nici un document privind calitatea, recunoscut de mai
multe parti, nu este neobligatoriu. A nu respecta o reglementare, obligatorie sau nu,
recunoscuta ca serioasa, echivaleaza cu incapacitatea de a te tine de cuvant, cu
lipsa de incredere, deci cu pierderea de clienti si de piete.
• Obligatorii de drept
- tratate internationale;
- legi nationale;
- directive de armonizare tehnica ale comunitatilor europene;
- standarde obligatorii;
- clauze contractuale.
• Obligatorii de fapt
- standarde;
- proceduri de certificare;
- linii directoare, recomandari ale ONU;
17
- criterii de acordare a premiilor privind calitatea;
2. Legislatie romaneasca privind calitatea (inclusiv legi abrogate in

decursul timpului)
• Legea nr. 2 din 1970 privind asigurarea si controlul calitatii produselor,

abrogata in 1977.
• Legea nr. 7 din 1977 a calitaii produselor si serviciilor, abrogat in 1989.
- Capitolul III - Asigurarea calitatii produselor.
- Capitolul V - Asigurarea si controlul calitatii serviciilor.
- Art. 50 - Instituirea marcii de calitate. Desi este altceva decat marca de
conformitate, aplicarca marcii de calitate ar fi creat un precedent, ar fi educat ai
consumatorul roman sa prefere produse diferentiate printr-un insemn de certificare.
• Lcgea nr, 4 din 1989 privind asigurarea si controlul calitatii produselor si
serviciilor, abrogatii in 1992 (practic neaplicata). Contine prevederi legate de
introducerca asigurarii calitatii in toate intreprinderile - elaborarea si aplicarea
programelor de masuri tehnice si organizatorice pentru asigurarea si controlul
calitatii. ale planurilor de examinare tehnice si de inspectii si ale programelor de
imbunatatire continua. In locul acestei legi privind asigurarea calitalii nu a fost
introdusa nici a reglementare legala care sa incurajeze intreprinzatorii romani in
introducerea asigurarii calitatii. Statul (guvernul) roman se arata neinteresat de
cerintele privind asigurarea calitatii. Mentionam ca nicaieri in lume producatorii nu
investesc in asigurarea calitatii doar de dragul unci mode, ci pentru ca (in 95% din
cazuri) demonstrarea asigurarii calitatii le este impusa de clienti. Guvernele sunt
cei mai importanti clienti. Guvernul SUA este primul care a impus in 1960 zecilor
de mii de furnizori ai sai sa aplice sisteme de calitate.
• Ordonante privind:
-activitatea de standardizare in Romania(nr. 19);
-activitatea de metrologie (nr. 20);
18
-protectia consumatorilor.
Sursa: - Monitorul Oficial nr. 212 din 28 august 1992.
Standardele de stat - STAS - isi schimba denumirea in standarde romane -
SR. De regula standardele romane nu au caracter obligatoriu. Certificarea
conformitatii produselor si serviciilor cu standardele romane este facut de Institutul
Roman de Standardizare.
Certificarea produselor si servicii1or pentru care exista standarde obligatorii
este obligatorie (coroborat cu prevederile Hotararii guvernului nr. 167 din aprilie
1992).
• Hotarari de guvern privind:
- organizarea si functionarea Biroului Roman de Metrologie Legal (nr. 481);
- organizarea si functionarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor (or.
482);
- functionarea Institutului Roman de Standardizare ca organ de specialitate al
administratiei publice centrale in domeniul standardizarii (nr. 483).
Alte reglementari: Ordinul guvernului nr. 8 din 8.03.1990 anuleaza ordine
din anul 1986... 1988 pnin care se instituia controlul suplimentar al marfurilor de
export. In Japonia a fost introdusa in 1957 iegea pentru controlul marfurilor de
export si nu a fost abrogata nici acum, cand marfurile japoneze sunt lideri
mondiali. Legile pentru inspectia marfurilor de import si de export sunt mentionate
si in Constitutia SUA. Legea franceza privind fraudele si falsificarile se aplica
marfurilor franceze destinate exportului pentru ca firma “Franta" sa fie
“reprezentata cu demnitate".
3. Reglementari si acorduri internationale
3.1 Principii ale sistemelor de certificare bazate pe standarde de catre o

terta parte ISO/IEC - 1980
19
1. Sistemele de certificare stabilite de membrii ISO si ai IEC, sau la care

acestia participa, indiferent daca sunt nationale, regionale sau mondiale vor fi
bazate, in masura posibilului, direct sau indirect, pe standarde internationale
2. La elaborarea unui standard international ISO sau IEC, aplicabil unni
sistem do certificare, se va tine seama de cerintele certificarii de conformitate,
indeosebi de urmatoarele:
a) definirea precisa a caracteristicilor solicitate;
b) metode de masura si de incercari perfect reproductibile;
c) definirea, in acord cu specificatia tehnica, a cerintelor carora trebuie sa le
satisfaca sistemele destinate asigurarii conformitatii cu specificatia
d) necesitarea de a prevedea evotuia si de a promova tehnica.
• Orice sistem de certificare bazat pe standarde trebuie sa:
1) permita certificarea de conformitate a produselor fara discriminare in functie
de provenienta lor. Detaliile sale de functionare vor trebui descrise complet in
documente accesibile publicului;
2) utilizeze cat mai mult posibil, atunci cand ele au o forma si o precizie
adecvate, procedurile interne de inspectie a calitatii in vigoare la fabricatii ale caror
produse fac deja obiectul unei certificari si incurajeze extinderca acestor proceduri;
3) cuprinda proceduri de apel in legtura cu aplicarea lui;
4) fie organizat asa incat o autoritate independenta, reprezentand interesele
tuturor partilor interesate in functionarea sistemului, sa vegheze cu deplina
impartialitate la respectarea acestor principii.
5) ISO si IEC vor continua sa isi ofere serviciile organizatiilor guvernamentale
nationale si internationale pentru aplicarea politicii de “referire la standarde"
pentru acceptarea pe plan international a sistemelor si aranjamentelor de
certificare. Este, deci, de dorit ca principiile de fata sa
se afle in atentia autoritatilor (...) interesate in general de certificarea de
conformitate.
20
3.2. GATT - Acord privind obstacolele tehnice in comert; - 1980

Determinarea conformitatii cu reglementarile tehnice si standardele.
In cazul in care este ceruta o asigurare pozitiva ca produsele sunt conforme

cu reglementari tehnice sau standarde, partile vor face in asa fel ca institutiile
(guvernamentale centrale si locale, neguvernamentale) sa aplice dispozitiile de mai
jos fata de produsele importate:
- produsele importate vor fi acceptate pentru incercare in conditii nu mai
putin favorabile decat cele aplicate produselor similare nationale sau importate
intr-o situatie comparabila
- metodele de incercare si procedurile administrative aplicabile produselor
importate nu vor fi nici mai complexe, nici mai putin rapide decat cele aplicate,
intr-o situatie comparabila, produselor similare nationale sau din oricare alta tara;
- textele aplicate pentru incercarea produselor importate vor fi echitabile in
raport cu cele ce pot fi solicitate pentru incercarca produselor similare nationale
sau din oricare a1ta tara
- rezultatele vor fi comunicate exportatorului, importatorului sau agentilor
lor, la cerere, asa incat sa poata fi luate masuri de corectie, daca este necesar;
- alegerea amplasamentului instalaitilor de incercare si procedurii de
prelevare a esantioanelor destinate incercarii nu vor fi de natura sa constituie o
frana nenecesara pentru importatori, exportatori sau agentii lor;
- caracterul confidential al informiatiilor privind produsele importate, ce pot
rezulta din incercari sau pot fi furnizate cu aceasta ocazie, va fi respectat ca si in
cazul produselor nationale.
Pentru a facilita determinarea conformitatii cu reglementari tehnice sau
standarde in cazul in care o asemenea asigurare pozitiva este solicitata, partile vor
face in asa fel ca, de fiecare data cand aceasta este posibil, institutiile
(guvernamentale centrale si locale, neguvernamentalei sa accepte rezultatele de
incercari, certificatele sau marcile de conformitate provenind de la organisme
21
competente ale altor parti, sau sa accepte declaratiile de conformitate ale

producatorilor din celelalte parti, chiar si atunci cand metodele de incercare vor
diferi de ale lorn, cu conditia sa aiba certitudinea ca metodele utilizate pe teritoriul
exportatorului constituie un mijioc suficient pentru determinarca conformitatii cu
reglementarile tehnice si standardele aplicabile.
Dispozitiile de fata nu vor impiedica partile sa efectueze controale prin
sondaj rezonabile pe teritoriul propriu.
3.3. GATT - Acord privind obstacolele tehnice in comert - 1980, art. 10,
11, 12
Fiecare parte va actiona pentru crearea unui punet de informare care sa

raspunda tuturor solicitarilor rezolvabile de informatii privind reglementari tehnice,
standarde si sisteme de certificare.
La cerere, partile vor acorda celorlalte parti, in special tarilor in curs de
dezvoltare, consultanta si asistenta tehnica conform celor convenite de comun
acord, privind:
• crearea de organisme de reglementare sau organisme de certificare in
vederea emiterii de certificate sau marci de conformitate cu reglementarile
tehnice/standardele;
• metodele permitand o mai buna conformare la propriile tehnice/standarde;
• msurile pe care producatorii lor trebuie sa le ia daca doresc sa participe la
sisteme de certificare aplicate de organisme, guvernamentale sau
neguvernamentale, ale partii solicitate;
• crearea de institutii si a cadrului juridic care le-ar permite indeplinirea
obligatiilor prevazute de calitatea de membru sau participarea la sistemele
de certificare internationale sau regionale la care partea solicitata este
membra sau participa.
22
Partile vor acorda un tratament special si diferentiat in favoarea tarilor in

curs de dezvoltare, actionand pentru:
• prevenirea obstacolelor nenecesare in dezvoltarea si diversificarea
exporturilor, ce ar putea fi create prin elaborarea si aplicarea de
reglementari tehnice, standarde, metode de incercare si sisteme de
certificare;
• studierea posibilitatii si elaborarea de catre organismele internationale cu
activitate normativa, acolo unde este practic posibil, de standarde
internationale referitoare la produsele ce prezinta un interes deosebit
pentru tarile in curs de dezvoltare;
• facilitarea unei participari active si reprezentative a organelor competente
ale tuturor partilor, tinand seama de problemele speciale ale tarilor in curs
de dezvoltare, la functionarea organismelor internationale cu activitate
normativa si a sistemelor internationale de certificare;
• luarea in considerare a nevoilor speciale ale dezvoltarii, finantelor si
comertului tarilor in curs de dezvoltare la elaborarca si aplicarea
reglementArilor tehnice, standardelor, metodelor de incercare si a
sistemelor de certificare.
3.4. GATT - Acord privind obstacolele tehnice in comert - 1980, art. 7, 8

si 9
Sistemele de certificare nationale, aplicate de institutii guvernamentale

centrale sau de organisme neguvernamentale, trebuie elaborate si aplicate asa incat
furnizorii de produse similare din strainatate sa aiba acces la ele in conditii care sa
nu fie mai putin favorabile decat cele acordate produselor nationale sau din alte
tari. Un furnizor are acces la un sistem daca obtine de la partea importatoare o
certificare in baza regulilor acestui sistem. Aceasta implica de asemenca ca si sa
primeasca marca sistemului, daca exista una, in conditii care sa nu fie nici putin
23
favorabile celor pentru furnizorii nationali de produse similare sau furnizorii din
oricare alta tara.
Sistemele de certificare internationale si regionale trebuie elaborate si
aplicate astfel incat furnizorii din afara lor sa aiba acces in conditii care sa nu fie
mai putin favorabile decat cele solicitate furnizorilor din tari1e membre sau din
oricare alt tara. Un furnizor are acces la un sistem daca obtine, conform regulilor
sistemului, o certificare de catre o parte importatoare membra a sistemului, sau din
partea unui organism acreditat de sistem sa acorde certificare. Aceasta implica, de
asemenea, ca el sa primeasca marca sistemului, daca aceasta exista, in conditii care
sa nu fie mai putin favorabile decat cele pentru furnizorii de produse similare
originari din tarile membre sau participante la sistem.
Partile vor face in asa fel ca institutiile lor guvernamentale sa nuu accepte
sisteme de certificare internationale sau regionale decat in masura in caree acoete
sisteme respecta dispozitiile acordului.
“Recunoscand importanta contributie pe care sistemele internationale de
standardizare si de certificare o pot aduce (...) la cresterea eficientei productiei si la
facilitarea comertului, dorind, prin urmare, sa incurajeze dezvoltarea sistemelor
internationale de standardizare si de certificare.
Dorind, de asemenea, sa procedeze astfel incat reglementarile tehnice si
standardele, inclusiv prescriptiile in domeniul ambalarii, marcarii si etichetarii si
metodele de certificare a conformitati cu reglementarile tehnice si cu standardele,
sa nu creeze obstacole pentru comert (...)"
(Preambul).
3.5. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentantilor statelor

participante la Conferinta pentru securitate si cooperare in Europa - 1989.
“Statele participante subliniaza importanta politicilor si practicilor lor de

standardizare si a activitatilor conexe(...),in special in ce priveste produsele care
24
fac obiectul unei verificari obligatorii a calitatii. In consecinta, ele vor lua in
considerare masuri de armonizare a politicilor si practicilor lor nationale de testare
si certificare a calitatii si vor promova cooperarea intre organismele nationale
competente, precum si in organismele internationale (...)".
3.6. Carta verde privind dezvoltarea standardizarii europene CE5 –

1990
“Numai prin standardele europene se poate genera un spatiu economic

comun. Standardele nationale, dimpotriva, faramiteaza piata comuna. Ele nu ar
putea face obiectul unei recunoasteri reciproce deoarece, nefiind adoptate de stat,
nu au un caracter restrictiv; fiecare producator este liber sa ajunga la cerinete
esentiale obligatorii prin ce mijloace considera adecvate si nici un cumparator nu
poate fi obligat sa accepte produse straine. Standardele un isi pot indeplini rolul in
piata comuna decat daca sunt convenite la nivel european si publicate sub
denumirea “standarde europene". Piata comunitara unica nu va deveni o realitate
pentru industria europeana decat in ziua in care incepe elaborarea la scara
europeana, si nu nationala, de standarde tehnice comune.
Desi in virtutea dreptului comunitar autoritatile statelor membre sunt
obligate sa accepte pe piata lor produse care se conformeaza legis1atiei si
standardelor celorlalte state membre (ale CEE) cand sunt destinate atingerii unor
obiective echivalente, acelasi principiu al <<recunoasterii reciproce>> nu se poate
aplica si cumparatorului individual pe piata, acesta ramane liber si isi stabileasca
propriile nevoi, adeseori raportandu-se la standarde nationale".
25
4. Reglementari ale Comunitatilor Europene
4.1. Tratatul de la Roma si Actul Unic European
Extrase din Tratatul de la Roma si amendamente introduse de Actul Unic

European
- Articolul 8A: piata interioara (31 dec 1992)

Comunitatea adopta masurile destinate stabilirii progresive a pietei interioare
pana la 31 dec 1992. Piata interioara comporta un spatiu fara frontiere interioare, in
care circulatia libera a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este
asigurata conform prezentului tratat.
- Articolul 30
Restrictiile cantitative la import, ca si orice masuri cu efect echivalent sunt
interzise intre statele membre, fara a prejudicia dispozitiile de mai jos
- Articolul 36: cerintele esentiale

Dispozitiile nu se aplica interdictiilor sau restrictiilor la import, export sau
tranzit, justificate prin motive de moralitate publica, de ordine publica, de
securitate publica, de protectie a sanatatii si vietii persoanelor si animalelor sau de
prezervare a vegetalelor, de protectie a comorilor nationale avand o valoare
artistica, istorica sau arheologica, sau de protectie a proprietatii industriale si
comerciale. Aceste interdictii nu trebuie sa constituie nici mijloc de discriminare
arbitrara, nici o restrictie deghizata in comertul intre statele membre.
- Articolul 100: directive de armonizare tehnica

Consiliul adopta directive pentru apropierea dispozitiilor legislative,
26
reglementare si administrative ale statelor membre care au o incidenta directa

asupra stabilirii si functionarii pietei comune.
- Articolul 100A
1) Consiliul, in cooperare cu Parlamentul European si dupa consultarea
Comitetului economic si social, adopta masurile privind apropierea dispozitiilor
legislative, reglementare si administrative ale statelor membre, care au ca obiect
stabilirea si functionarea pietei interioare.
2) Comisia, in propunerile sale prevazute la paragraful 1 in materie de
sanatate, securitate, protectia mediului inconjurator si protectie a consumatorului ia
ca baza un nivel de protectie ridicat.
- Articolul 100B
1) In anul 1992, Comisia procedeaza cu fiecare stat membru la un
recesamant al dispozitiilor legislative, reglementare si administrative care tin de
articolul 100 si care nu au facut obiectul unei armonizari in baza acestui articol.
In conformitate cu articolul 100A, Consiliul poate ca dispozitiile in vigoare
intr-un stat membru sa fie recunoscute ca echivalente intr-un alt stat membru.
4.2. Rezolutie a Consiliului Comunitatilor Europene din 21 dec 1989 privind

abordarea globala in materie de evaluare a conformitatii
Consiliului Comunitatilor Europene, amintind rezolutia din 7 mai 1985,

declara ca o noua abordare in materie de armonizare tehnica si standardizare va
trebui completata printr-o politica de evaluare a conformitatii.
Amintind obiectivele Actului Unic, subliniind importanta unei abordari
globale in acest domeniu care vizeaza crearea conditiilor pentru aplicare
principiului recunoastrerii reciproce a dovezilor de conformitate si luand in
27
considerare orientarile fundamentale ale acestei abordari, adopta urmatoarele

principii directoare ale unie politici europene in materie de evaluare a
conformitatii:
- o abordare coerenta trebuie asigurata in legislatia comunitara prin stabilirea
modulelor privind diferitele faze al procedurilor de evaluarea a conformitatii, ca si
a criteriilor privind utilizarea lor, desemnarea si certificarea organismelor ce
trebuie sa intervina in aceste proceduri si utilizarea marcii CE
- utilizarea generalizata a standardelor europene privind asigurarea calitatii si
cerintele carora trebuie sa le raspunda organismele mentionate, crearea de sisteme
de acreditare, aplicare de tehnici de intercomparare trebuie promovate in toate
statele membre ale Comunitatii si in Comunitate insasi.
- promovarea de acorduri de recunoastere reciproca in materie de certificare si
de incercari intre organisme care opereaza in domeniul nereglementar este
esentiala pentru finalizare pietei interioare
- In relatiile cu tari terte, Comunitatea promoveaza schimburile internationale
privind produsele supuse reglementarii, in special prin incheierea de acorduri de
recunoastere reciproca pe baza articolului 113 al tratatului asigurandu-se ca
competenta organismelor din tari terte este si se mentine la acelasi nivel cu cel
cerut pentru omoloagele lor comunitare si instituie o situatie echilibrata in ceea ce
priveste beneficiile care decurg din acestea pentru parti.
4.3. Concepte de baza
- transparenta (28 martie 1983)

se instituie o procedura de informare prealabila a Comisiei si a celorlate state
membre cu privire la orice proiect de standard sau de reglementare tehnica. Fiecare
stat membru are dreptul de a bloca proiecte legisative sau de relementari ale altui
stat membru.
- armonizare tehnica, standardizare europeana, cerinte speciale (7 mai 1985)
28
legislatia comunitara se va limita la un minim de restrictii, si anume la

stabilirea prin directive de armonizare tehnica obligatorii a cerintelor esentiale ale
pe care trebuie sa le indeplineasca produsele pentru a asigura satisfacerea cerintelor
pietei comunitare
- supraveghere pe piata (27 iulie 1985)
directiva comunitara privind raspunderea juridica pentru produsul defectuos.
Se acorda un rol marit raspunderii producatorului. Statele membre au obligatia de a
asigura supravegherea pe piata a produselor si sa retraga orice produs care risca sa
nu indeplineasca cerintele esentiale.
- incercari si certificare (24 iulie 1989)
acordurile de recunoastere reciproca a rezultatelor incercarilor si sistemele de
certificare, create de organismele comunitare de standardizare nu au condus la
dezvoltare unei culturi europene reale in domeniile privind incercarile si
certificarea, deoarece aceste organismesunt constituite pe baza organismelor
nationale de standardizare care reprezinta mai degraba interesele fabricantilor decat
ale laboratoarelor si organismelor de certificare. De aceea s-a sugerat crearea unei
noi organizatii europene destinate exclusiv activitatilor de incercare si certificare –
EOTC. Rolul ei este de a constitui cadrul pentru elaborarea/adoptarea criteriilor de
acceptare a acordurilor de recunoastere reciproca in domeniul incercarilor si
certificarii voluntare; sa incurajeze si sa recunoasca acordurilor pe baza criteriilor
adoptate
21 dec 1989 – Rezolutie privind o abordare globala in domeniul evaluarii
conformitatii in domeniile pentru care au fost adoptate directive fixand cerintele
esentiale
- domeniul obligatoriu, administrat de stat:
stabilirea de module privind evaluarea conformitatii; desemnarea si
notificarea organimelor ce intervin in aceste proceduri; utilizare marcii CE de
conformitate cu cerintele esentiale; tehnici de asigurare a calitatiisunt aplicate
alternativ cu cele conventionale
29
- domeniul voluntar
incurajarea sistemelor de asigurare a calitatii seria EN 29.000 (ISO 9000) si a
sistemelor de nationale de acreditare si a acordurilor de recunoastere reciproca a
rezultatelor incercarii si certificarii intre organisme care actioneaza in domeniul
voluntar; crearea Organizatiei europene pentru testare si certificare EOTC (25
aprilie 1990)
- relatiile cu tarile din afara CE: stabilirea conditiilor de incheiere a
acordurilor de recunoastere a acordurilor de recunoasterereciproca a rapoartelor de
incercari, certificatelor si marcilor de conformitate
13 dec 1990 - decizie in legatura cu modulele privind diferitele faze de
evaluare a conformitatii si destinate de a fi utilizate in directive de armonizare
tehnica (certificare obligatorie)
17 mai 1991 – proiect de reglementare privind “marca CE” de reglementare
4.4. Domeniu reglementat. Domeniu nereglementat. Recunoastere reciproca
Domeniu reglementat defineste familia de produse/servicii pentru care

guvernele au instituit reglementari a caror reglementare este obligatorie. Certificare
conformitatii cu aceste reglementari este obligatorie pentru accesul pe piata a
produsului
Domeniu nereglementat defineste familia de produse/servicii pentru care nu
au fost inca instituite reglementari obligatorii. Pentru aceste produse pot functiona
standarde a caror aplicare nu este obligatorie. Eliminarea barierelor tehnice in
schimburile comerciale este realizata, de regula, prin bazarea standardelor
nationale pe standarde internationale sau pe adoptarea de aranjamente
internationale de acceptare a incercarilor si verificarilor.
Au fost adoptate o serie de aranjamente de recunoastere reciproca:
- conventia pentru recunoasterea reciproca a inspectiilor privind fabricarea
produselor farmaceutice (1971)
30
- conventia pentru recunoasterea reciproca a inspectiilor la:

- aparate sub presiune (1971)
- echipamente pentru vase (1971)
- masini si tractoare agricole (1972)
- aparate cu gaz (1972)
- aparate de ridicat (1978)
- aparate de incalzit functionand cu combustibil lichid (1978)
- conventia pentru recunoasterea reciproca a rapoartelor de evaluare privin
produsele farmaceutice (1979)
- conventia pentru recunoasterea reciproca a rezultatelor incercarilor si
atestarilor de conformitate (Conventia de la Tampere, 1988)
Armonizarea reglementarilor tehnice in domeniul reglementat in
Comunitatile europene este realizata prin intermediul directivelor europene de
armonizare tehnica (adoptata in cadrul Noii Abordari, 1985). Directivele fixeaza
cerintele esentiale privind protectia vietii, sanatatii si mediuli inconjurator
aplicabile familiei de produse la care se refera.
4.5. Interesele producatorilor si protectia consumatorilor
Protectia consumatorilor poate deveni si in mediul economic, social, politic in

care evolueaza intreprinderile romanesti o componenta activa, dar si extrem de
ofensiva. Guvernele statelor dezvoltate, ca si organismele Comunitatii europene au
alte prioritati, mediul inconjurator, de exemplu, iar protectia consumatorilor
devine, ca si sistemele de calitate, un produs bun de export pentru Europa Centrala
si de Est.
Protectia consumatorilor astazi la noi este lipsita de substanta din doua motive
fundamentale: noi nu suntem consumatori, ci doar cumparatori disciplinati, pe care
producatorii îi joaca pe degete cum vor; guvernul, producator monopolist, nu este
interesat ca cumparatorii sai sa inceapa sa face mofturi si sa-I lase produsele
31
necumparate.
Cumparatorii devin consumatori atunci cand ei nu stau la coada sa cumpere,
ci producatorii stau la coada sa le ofere, deci concurenta. Concurenta incepe acolo
unde produse similare, la preturi accesibile se intalnesc in acelasi magazin si
cumparatorul are posibilitatea de a alege.
Asociatiile de consumatori ar putea juca in anii ce vin, in ciuda evolutiei
descurajante a contextului, un rol practic si sa inregistreze unele succese in dauna
producatorilor/importatorilor/distribuitorilor fraudulosi sau pur si simplu in
necunostinta de cauza.
Producatorii onesti au tot interesul de a elabora si promova standarde, legi si alte
reglementari obligatorii privind protectia vietii, sanatatii, intereselor economice ale
consumatorilor, cat si privind protectia mediului. De asemenea, aceste reglementari
trebuie sa fie armonizate cu cele practicate de potentialii parteneri din strainatate,
din Comunitatile Europene in primul rand.
4.6. Principii generale
Nevoile pe care isi propun liniile directoare sa la indeplineasca sunt:

- protectia consumatorilor impotriva pericolelor pentru sanatatea si securitatea lor
- promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor
- accesul consumatorilor la informatii adecvate care sa le permita sa faca in
cunostinta de cauza alegerea, in functie de dorintele si nevoile individuale
- educarea consumatorilor
- asigurarea despagubirii efective a consumatorilor
- libertatea de a constitui grupuri sau asociatii de consumatori si altele asemenea
si posibilitatea acestor organizatii de a-si prezenta punctele de vedere in cadrul
procesului de elaborare a deciziilor care ii afecteaza
Aceste sase principii generale se bazeaza pe cele patru drepturi ale
consumatorilor formulate de presedintele SUA, J.F.Kennedy (15 mar 1962);
32
dreptul la securitate, dreptul de a fi informat, dreptul de a alege, dreptul de a fi

ascultat
O imagine a preocuparilor actulae ale CE o dau si domeniile pentru care se afla in
elaborare proiecte de directive privind consumatorul: obligatia de a pune pe piata
CE numai produse sigure; raspunderea juridica (liability) a furnzorilor de servicii;
termenii contractuali incorecti; vanzarea la distanta (inclusiv prin televiziune);
reclama comparativa.
Documente reglementare ale CE
- conventia pentru protectia persoanelor in legatura cu prelucrarea automata a
datelor personale (Consiliul Europei, 1981)
- recomandari ale Consiliului Europei privind: punerea directa pe piata (1985);
sisteme de plata (1990)
- rezolutia propusa de Federatia poloneza a consumatorilor si adoptata in
unanimitate de Congresul mondial al IOCU, Hong-Kong, iulie 1991
Probleme unice pentru Europa Centrala si de Est datorate tranzitiei de le
economii planificate central:
- economiile se schimba prea incet si au inca structuri economice invechite;
paralizarea productiei din lipsa de capital, de resurse tehnice si forta de munca
- patrunderea de numeroase produse diverse, inclusiv inferioare si periculoase,
cauzata de deschiderea pietelor la produse straine
- o lipsa de cunoastere si de cunostinta de cauza din partea consumatorilor in
legatura cu rolul lor in piata, drepturile si datoriile lor
Concluzie
Protectia consumatorului este un mijloc deosebit de important pentru
promovarea intereselor productorilor, importatorilor, comerciantilor,
prestatorilor… si ale guvernului
33
III. CRONOLOGIE PRIVIND ABORDAREA CALITATII
1. Acte, date, fapte

1979 - BS 5750 Sisteme calitate - inima abordarii moderne a asigurarii
calitatii, predecesorul direct al seriei ISO 9000.
1981 - Institutia britanica a standardelor, BSI, publica Ghidul 22 privind
asigurarea calitatii.
1982 - Anglia: Ministerul Comertului inainteaza Parlamentului Cartea alba
“Standarde, calitate si competitivitate internationala”, in care guvernul ii declara
hotararea de a intari statutul standardelor si al asigurarii calitatii pentru a spori
eficienta si competitivitatea internationala a industriei britanice. Conformitatea cu
standardele internationale si nationa1e recunoscute poate fi realizata prin utilizarea
sistemelor de asigurare a calitatii; cand aceasta conformitate este certificata,
produsele se vand mai bine atat pe piata internta cat si pe cea internationala;
Ministerul Industriei sprijina firmele mici in introducerea sistemelor de asigurare a
calitatii si va incuraja aplicarea acestor sisteme drept criteriu in evaluarea cererilor
de subventionare a proiectelor in baza Legii stiintei si tehnologiei
1986-1987 - primele standarde internationa1e consacrate calitatii: seria ISO
9000 si ISO 8402.
1987 - SUA: este creat Premiul national pentru calitate Matcolm Baldrige,
“prima declaratie a vointei noastre nationale de a obtine suprematia prin calitate"
(A. Feigenbaum).
1988 - Ministerul Apararii SUA anunta introducerea managementuiui
calitatii totale in activitatile sale de aprovizionare.
- SUA - Echipa de actiune alcatuita din reprezentanti ai Ministerului
Apararii si ai industriei de armament recomanda ministerului: sa elaboreze si sa
aplice pentru atribuirea contractelor un sistem de clasificare a furnizorilor care sa
tina seama de realizarile acestora in domeniul calitatii; sa prefere acei furnizori
34
care fac dovada unor eforturi in controlul calitatii totale; sa reduca aspectele de
ordin tehnologic in directivele, instructiunile, specificatiile si standardele
ministerului, ideea de baza fiind ca guvernul trebule sa se concentreze pe definirea
a ceea ce doreste, nu pe cum trebuie fabricate produsele.
1989 - Motorola Inc., unul dintre primii 1aureati ai premiului Malcolm
Baldrige, solicita furnizorilor potentiali sa se inscrie la premiu.
- Florida Power and Light - prima intreprindere americana care obtine
premiul japonez pentru calitate, Deming.
1990 - Societatea americans pentru calitate, ASQC,creeaza o organizatie
pentru acreditarea organismelor de certificare a conformitatii sistemelor calitate cu
ISO 9000.
1991 - in doi ani de activitate Asociatia franceza pentru asigurarea calitatii,
AFAQ, a certificat 200 de intreprinderi. In 1988, anul constituirii AFAQ, fusesera
identificate 10.000 intreprinderi franceze certificabile. Primele certificate AFAQ
au fost acordate in 1989 astfel: CAPSESA TERTIAIRE, pentru servicii si
consultanta in informatica si telecomunicatii; Rhone-Poulenc Films, pentru
producerca de filme polyester; SIVAL, pentru turnarea aluminiului.
“Un certificat este o marturie scrisa. Un certificat devine document juridic.
Nu este nevoie sa fie autentificat. Intreprinderea reprezentata de certificat este
rspunzatoare juridic in caz de inselatorie" (Quality Progress, 1965).
Dupa ce a fost un instrument ingineresc, abordarea calitatii si-a descoperit
valente juridice (asigurarea calitatii) sociale, psihologice (managementul calitatii
totale) si,recent, politice, prin modalitatile inteligente pe care le ofera guvernelor
de a promova interesele producatorilor nationali pe piata. Certificarea conformitatii
intreprinderilor in documente de referinta tot mai exigente si mai “specifice" -
seria ISO 9000 poate fi considerat deja clase1e primare" - poate deveni un mijioc
de a introduce bariere si discriminari invizibile din punetul de vedere al acordului
privind barierele tehnice in comert, nu si ineficiente.
35
2. Cronologie privind metodele utilizate in fiabilitate
• anii 1930-1950: primul studiu privind cresterea duratei e viata a rulmentilor cu

bile efectuat in SUA;
- primele culegeri statistice de frecvente de defectare
- introducerea controlului calitate in SUA MIL STD 781
• Anii 1950 – 1960 – creearea AGREE (grup de studii pentru fiabilitatea
echipamentelor electronice) care avea sa introduca indicatorul de fiabilitate MTBF
(timpul mediu intre defectari) – media timpului de buna functionare conform
standardelor romanesti; terminologia romaneasca nu este preluata de la sursa
nemijlocit, ci prin filiera franceza; pentru a se pastra initialel indicatorului s-a
renuntat la conceptul fundamental – defectarea – inlocuit cu buna functionare.
- 1952 – primele estimari cantitative de fiabilitate umana la laboratoarele
SANDIA, SUA
- primul congres international IEEE “Fiabilitate si mentenabilitate”
• 1960 – 1975 - recunoasterea fiabilitatii ca stiinta inginereasca de catre
Academia de stiinte a SUA; se da si definitia.
- 1965 - crearea metodei de analiza Arbore de defectare (Failure Tree) la Bell
Telephones Laboratories
- creearea metodei Analiza modurilor de defectare si a efectelor (Failure
Modes and Effects Analysis – FMEA; initialele denumirii in limba franceza
– AMDEC), la Societatea Douglas McDonnel;
- creearea metodei de analiza Arbore de eveniment
- introducerea primelor standarde de fiabilitate si siguranta in functionare MIL
STD 785 si 882 (SUA)
• 1975 – 1989 - primele studii privind fiabilitatea software
36
- crearea unei noi stiinte ingineresti – “siguranta in functionare”, alcatuite din

fiabilitate, securitate, disponibilitate, mentenabilitate si factori umani;
“fiabilitate” devine “dependabilitate”
- 1988 aplicarea metodei de comparare sistematica a metodelor,
Benchmarking
- noi tehnici: analiza functionala, metode de simulare, analiza incidentelor
insidioase.
37
IV.METODE DE ASIGURARE A CALITĂŢII
Toate metodele asigurării calităţii au la bază idei americane,. Mai mult, ele
au fost concepute în perioada de boom industrial, începutul anilor 1920. Atunci au
fost inventate principiile controlului statistic, asigurării calităţii, ingineriei
inspecţiei, etc.
Mediul care a făcut necesare metodele managementului calităţii totale a fost
unul de bogăţie în exces. Nu piaţa liberă a adus bogăţia ci piaţa liberă este o
modalitate de a administra prea multă bogăţie.
Asigurarea managementului calităţii nu aduc prosperitatea unei organiyaţii
falimentare, ci aduc un avantaj concurenţial acolo unde se dă o luptă strânsă pe
piaţă, unde practic nu mai există probleme cu calitatea.
1. Prezentare metode.
• Referirea la standarde.
• Lucrul în echipă.
• Participarea conducerii de vârf la echipele proiect şi consiliile de calitate.
Utilizarea, formularelor. Documentele sistemului calitate sunt echivalentele
documentelor sistemului tehnic. Asa cum un desen tehnic, o fişă tehnologică,
un plan de operaţii se scriu pe formulare de mult tipizate, standardizate şi
chiar protejate prin lege, tot astfel şi documentele sistemu1ui calitate, care
îndeplinesc aceeasi funcţie — transmiterea care să nu deformeze mesajul,
utilizează formulare. Formularul mai răspunde şi unei alte necesităţi: opreşte
tentaţia de a scrie multe şi de toate, înlocuindu-le cu datele şi informaţiile
strict necesare. Există formulare de procedură, de instrucţiune de lucru, de
program de audit, de raport de audit, de capitol de manual calitate. .
• Metode pentru prelucrarea de date nenumerice. Marile probleme ale calităţii,
acolo unde se aplică TQM, au rămas cele care ar putea părea micile probleme
38
de zi cu zi, pentru care nici un institut de cercetări nu ar putea găsi soluţii mai
bune decât omul care se confruntă cu ele şi care le depăşeşte clipă de clipă.
Cu ce preţ? Oamenii îşi exprimă gândurile în propoziţii. şi fraze, mai rar în
formule şi date nunierice. De accea au fost puse la punct metode pentru a
extrage‚ din propoziţii şi fraze ideile utile pentru rezolvarea problemei în
discuţie. Asemenea metode sunt: diagrama afinitate, benchmarking
(clasificarea competitivă); brainstorming, diagrama (analiza) cauză efect
(Ishikawa), diagrama matrice, fişe de flux (flowchart); diagrama arbore,
diagrama relaţii. •
Metode pentru date numerice. Aici putem include cele,şapte instrumente
statistice aplicate începând cu anii 1960 de cercurile japoneze ale calităţii,
noile şapte instrumerite statistice etc.
Elementul comun al acestor metode este aplicarea lor de echipele
intercompartimentale sau de cercurile calitate (acestea cuprind. oameni din cadrul
aceluiaşi compartiment); sunt, deci, metode ale lucrului în echipă, reflectare a
managementului participativ. Aceste metode utilizează reprezentări grafice, la
tablă, ale ideilor exprimate de membrii echipei. In acest fel toţi membrii echipei au
aceeaşi imagine de ansamblu, dintr-o privire, a stadiului atins în abordarea
problemei, ceea ce asigură egalitatea membrilor echipei.
• Audit calitate şi revizie calitate. Sunt echivalentele inspecţiei, de care se
apropie independenţa evaluatorilor. Inspecţia este, în abordarea calităţii,
primul şi ultimul moment în care obiectul evaluat este produsul fizic, iar
metodele sunt inginereşti (măsurarea). Controlul prelucrează statistic. datele
de măsurare obţinute prin inspectie şi realizează informaţii pentru ţinerea sub
control a tendintelor procesului. Ceea ce măsoară (compară cu un document
de referinţă) TQM sunt docurnentele sistemului calitate: instrucţiuni de lucru,
proceduri, manuale, planuri, programe, dar şi contracte, proiecte tehnice (prin
revizie), precum şi modul de aplicare a acestor documente (prin audit). Deci,
39
acolo unde nu există documente de sistem de calitate nu poate exista audit

sau revizie.
* Elaborare şi redactare de documente privind sistemul de calitate —
importanţa acestora în cadrul programului de introducere a sistemului
calitate este esenţială. Unde nu există documente de sistem calitate nimeni
nu greşeşte pentru că nu există obiective şi criterii oficiale, scrise, de
apreciere a activităţii.
* Elaborare de liste de verificări (checklist); auditorii „administrativ”,
„clasici” îşi exprimă arta si tehnica de care dispun elaborând listele de
verificări.
* Desfăşurare funcţie calitate —Quality Function Deployment,QFD;
Kundenorientierte Produktentwicklung —concepţia produsului orientată
către client.
* Analiza modurilor de defectare, a efectelor si criticităţii — Failure Modes,
Effects and their Criticality Analysis — FMECA (AMDEC — iniţialele
conceptului în limba franceză).
* Tehnici de cercetare, proiectare statică experimente (DOE —Design of
Experiments); concepţia robustă; metodele Genichi Taguchi.
* Evaluare capabilitate proces, tehnologicitate produs; control statistic
proces/loturi de produse.
* Stabilire statistică a toleranţelor.
* Management mediu înconjurător —descris în standardul britanic BS
7750: 1992. Este de prevăzut ca şi acest standard britanic să stea la baza
unui standard internaţional, aşa cum seria BS 5750 stă la baza seriei ISO
9000.
Unele dintre aceste metode sunt prezentate în standardul internaţional ISO
9004: 4: 1992.
* Elaborare obiective şi politica privind calitatea.
* Acreditare laboratoare de încercări.
40
* Certificare conformitate.
* Codificarea prin bare verticale (EAN — European Article Numbering).
Comentariu.
Abordarea calităţii a apărut pentru că şi când a adus bani întreprinzătorilor. Câtă
vreme întreprinyătorii nu au văzut în ea un instrument pentru creşterea profiturilor,
o abordare
(metodă) calitate a rămas „literatură de specialitate”: principiile asigurării calităţii
au fost elaborate la începutul anilor 1920 (la Western Electric exista în 1925 un
Departament asigurare calitate), dar s-au aplicat, pe scară largă numai în anii 1980,
după boom-ul consumatorismului; primele fişe de control statistic au fost inventate
în 1924, dar controlul statistic s-a aplicat câteva decenii mai târziu.
Există o competiţie între abordările (metodele) calitate pentru a asigura profituri
mai mari, ieftinind lipsa de calitate, câstigând clienţi şi pieţe; pentru a-si îndeplini
acest scop abordările calitate s-au adresat la momente tot mai din amonte în viaţa
produsului; cele mai rnoderne ies chiar din acest domeniu; inspecţia produsului
(sau sortarea finală) se aplică înainte ca produsul iniţial să plece către client; costul
remedierii unei neconformităţi descoperite la inspecţia finală este de zece ori mai
mic decât dacă abaterea ar fi devenit nemulţumire a clientului;
• ţinerea sub control a procesului „urcă” mai înainte în viaţa produsului, pe
f1ux, cât mai aproape de apariţia abaterii; costurile aratate se reduc încă de
zece ori;
• asigurarea calităţii prin sistem are ca obiectiv prevenirea neconformităţilor şi,
deci, se realizează înainte de apariţia abaterii;
• înariagernentul calităţii totale îşi propune să asigure îmbunătăţirea continuă
înainte de a se fi consumat resursele (cu excepţia creativităţii), deci se
realizează înainte de conceperea/proiectarea neconformităţii. (O abatere se
concepe/proiectează si ea odată cu produsul).
Ca urmare, metodele aplicate de abordările calităţii au fost specifice obiectivului
urmărit şi obiectului evaluat.
41
Lista de metode dată mai sus poate părea „ neconvenţională” dacă o privim în
lumina unei delimitari stricte a asigurării calităţii de celelalte abordări calitate.
Această listă, incompletă desigur, caută. să. reflecte arsenalul desfăşurat de un
întreprinzător serios care urmăreşte supremaţia prin calitate.
2. Cât de moderne sunt metodele moderne?

Ca în urmă cu şaizeci de ani metodele moderne se bazează pe încurajarea şi
valorificarea creativităţii şi sunt, practic, aceleaşi.
Într-o organizare „în linie” întreaga putere şi cunoaştere este deţinută, sau se
presupune că este deţinută, de şeful firmei. Fiecare manager sau şef de
compartiment se presupune că ştie tot ce trebuie ştiut. Firma este condusă prin
autoritate. Aceasta este, se poate spune, metoda învechită de organizare. Este
depăşită, dar nu a dispărut.
Într-o organizare „echipă. şi linie”, dimpotrivă, există un corp de specialişti care
deţin autoritate puţină sau deloc, dar posedă îndemânare sau cunoştinţe. Ei ofera
consultaţii, fapte şi reprezentări (numerice) directorului genera1 şi echipei sale. Ei
pot fi angajaţi ai firmei sau din afara ei. Ei adaugă vigoare puterii de gândire a
firmei. O asemenea firmă este condusă prin autoritate plus cunoştinţe.
Un director general înţelept merge mai departe decât aceasta. Nu nurnai că învaţă
de la un corp de specialişti. El învaţă de aseînenea de la propriii angajaţi, creează
un sistern de sugestii. Le cere lucrătorilor idei noi, vrea să ştie cât de mulţi
gânditori are în firma sa. El distribuie fişe de sugestie şi plăteşte o răsplată corectă
pentru fiecare idee acceptată”.
• În spatele unei bune decizii se află întotdeauna fapte şi idei. Un om de afaceri
se află permanent în căutarea faptelor. O firmă importantă trebuie să aibă un
compartiment statistic, condus de ceea ce în America este numit „comp-
trol1er”. El culege date dinăuntrul şi din afara firmei, elaborează fişe grafice:
îşi transmite rapoartele şi fişe1e directorului general. Este membru al echipei
42
de conducere şi nu raportează contabilului şef. El nu are nimic a face cu

rutina afacerii.
• Una dintre primele datorii ale unui om ocupat este să înveţe arta de a fi
organizat, aşa încât să se elibereze de rutina zilnică a afacerii lui. El trebuie
să fie liber pentru a învăţa, gândi şi planifica.Un om ocupat trebuie să aibă o
bibliotecă cu cărţi utile, un sistem de fişe pentru notiţe, şi un sistem de
îndosariere pentru a păstra decupări din ziare şi reviste.
• Trebuie să decidem ce este vital şi ce nu. Trebuie să ne întrebăm dacă problema
implică vreun principiu. Este ciudat că puţini oameni de afaceri pot să-ţi spună
dintr-o dată care este cel mai important lucru în firma lor. S-au împotmolit în
detalii. Nu pot vedea pădurea de copaci. Se ocupă cu sute de lucruri şi nu le pot
deosebi pe cele fără importanţă de cele vitale. Un om de afaceri trebuie să
neglijeze f1eacurile şi să îşi concentreze atenţia pe lucrurile care contează.
Principiul „20% din cauze deterînină 80% din efecte”, elaborat de economistul
Vilfredo Pareto la sfârşitul secolului trecut, plutea şi el în lumea afacerilor; peste
30 de ani avea să devină un instrument de bază al cercurilor calităţii, iar peste încă
30 de ani, adică astăzi, este inclus în standardul ISO, privind îmbunătăţirea
calităţii).
3. Referirea la standarde
Standardele nu sunt, în principiu, documente juridice (obligatorii). Ele sunt
adoptate prin consensul tuturor părţilor interesate, aşa încât aplicarea lor, voluntară
de drept, este obligatorie în fapt. A nu respecta un standard echivalează în ochii
consumatorilor, tot mai ataşaţi asocierii standardului, cu neseriozitatea, cu a nu fi
de încredere. Oamenii din ţările în curs de dezvoltare şi, acum, oamenii din Europa
Centrală, se bazează pe standarde pentru a-şi lărgi accesul pe pieţele mondiale;
oamenii din ţările industrializate se bazează pe standarde pentru a spori eficienţa
econorniei mondiale si a deschide noi pieţe pentru produsele avansate în care sunt
specializaţi.
43
Organizaţiile internaţionale elaboratoare de standarde — ISO, IEC, CEN,

CENELEC, ETSI — sunt printre cele mai importante firme transnaţionale, iar
standardele internaţionale, produsele lor, printre cele mai căutate produse pe piaţă.
Nu este însă posibilă procurarea unnui standard internaţional fără a-l plăti în valută
forte şi fără o aprobare de la organismul responsabil în dorneniu.
Standardele sunt docurnentul de referinţă incontestabil utilizat în certificarea
produselor.
Evoluţia rolului şi relaţiei standardelor cu certificarea conformităţii poate fi trasată
prin câteva momente semnificative:
• 1970 — are loc prima reuniune a funcţionarilor guvernamentali însărcinaţi cu
politicile de standardizare, în cadrul Comisiei economice ONU pentru
Europa; în cursul anilor aceştia au adresat guvernelor lumii recomandări
privind abordarea standardelor si standardizării. Dintre aceste recomandări
menţionăm:
• în 1970 — armonizarea internaţională a standardelor şi prescripţiilor tehnice
trebuie abordată metodic la nivelurile internaţional, regional şi naţional
incluzând standarde si prescripţii tehnice care: sunt importante pentru
recunoasterea reciprocă a rezultatelor încercărilor si inspecţiilor calităţii
produselor, exercită o inf1uenţă asupra igienei şi securităţii muncii, protecţiei
mediului înconjurător si asigură o mai buna protecţie contra incendiilor,
reglementează conservarea, ambalarea, transportul şi stocarea produselor;
• în 1974 — pe cât posibil să se facă referire în legislaţie la standardele
naţionale, regionale sau, de preferinţă, internaţionale sau la standarde
naţionale armonizate pe plan internaţional, dacă există;
• să se încurajeze o mai largă aplicare în legislaţie şi reglementări a
principiului „referire la standarde”;
• să se încurajeze exprimarea sub forrnă de standarde a cerinţelor tehnice;
aceasta conferă următoarele avantaje: (a) simplificarea şi accelerarea muncii
de legiferare; (b) eliminarea mai uşoara a obstacolelor din comerţ; (c)
44
posibilitatea de a ţine mai uşor seama de rezultatele lucrărilor organismelor

internaţionale de standardizare; (d) posibilitatea de a schimba mai usor
reglementări tehnice pentru a ţine seama de progresele tehnicii; (e) mai bună
aplicare a reglementărilor tehnice, deoarece în munca de zi cu zi personalul
tehnic este mai obişnuit să aplice standarde decât legi; (f) posibilitatea de a
grupa toate reglementările tehnice într-o singură colecţie sistematic unificată,
dacă metoda este aplicata cu regularitate; (g) o mai bună aplicare a
reglementărilor tehnice naţionale şi posibilităti de a evita divergenţele între
standardele naţiouale ale difeitelor ţări, dacă toate părţile interesate participă
la elaborarea standardelor;
În 1980 (anul adoptării în cadrul GATT a „Codului Standardelor”) —
încuraja încheierea de aranjamente de certificare (..) şi a stabilirii de relaţii
între organele naţionale însărcinate cu sistemele de certificare.
Principii ISO/IEC privind sisternele de certificare bazate pe
standarde(1980).
1. Sistemele de certificare (...) vor fi bazate, în măsura. posibilului, direct sau

indirect, pe standarde internaţionale (..).
3. Orice sistem de certificare bazat pe standarde trebuie:
să permită certificarea de conformitate a produselor fără discriminare funcţie de
provenienţă. Detaliile privind funcţionarea sistemului trebuie descrise complet în.
documente accesibile publicului; să utilizeze cât mai mult posibil,atunci când
acestea au o formă şi precizie adecvate, procedurile interne de inspecţie a calităţii
în vigoare la fabricanţii ale căror produse fac deja obiectul unei certificări şi să
încurajeze răspândirea acestor proceduri; să cuprindă proceduri de apel în legătură
cu funcţionarea lui; să fie organizat astfel încât o autoritate independentă,
reprezentând interesele tuturor părţilor implicate în funcţionarea sistemului, să
vegheze în deplină imparţialitate la respectarea acestor principii.
4. ISO şi IEC vor continua să îşi ofere serviciile organizaţiilor guvernamentale
naţionale şi internaţionale pentru aplicarea politicii de „referire la standarde”
45
şi pentru acceptarea pe plan internaţional a sistemelor şi aranjamentelor de

certificare. Este, deci, de dorit ca principiile de faţă să se afle în atenţia
autorităţilor (...) interesate în general de certificarea conformităţii.
Comentarii.
Referirea la standarde — element esenţial în noua abordare a calităţii —
transferă sistemului de standardizare puteri care aparţineau statului. Este
de notat că în toate statele dezvoltate industrial organismele de
standardizare sunt de drept privat (utilitate publică), iar standardele de
regulă sunt neobligatorii.
Organismul naţional german de standardizare — Institutul german pentru
standarde, DIN, a fost creat în 1917; Asociaţia franceză pentru standarde — în
1926 (dar, primul birou de standardizare specializat — Uniunea tehnică a
electricităţii, — functionează din 1900). In Japonia există, ca şi în Europa, un
singur organism de standardizare. In SU.A sistemu1 de standardizare este foarte
fragmentat — există cca 400 organisme care emit standarde dominate de
producători (ASTM, ASME,etc.); reprezentarea la nivel internaţional este atribuită
ANSI (Instituţiei naţionale americane pentru standarde); pentru domeniul calitate
ANSI colaborează cu ASQC. (Societatea americană pentru calitate). Institutul
Român de Standardizare a fost creat în 1948 (I.R.S. Până în 1992 toate standardele
de stat (române), STAS, aufost obligatorii prin lege.
Din 1974 (reluat în 1980 si 1984) Comisia economică ONU pentru Europa
recomandă guvernelor examinarea posibilităţii de a încuraja:
(a) introducerea standardizării în programele stiinţifice şi tehnologice ale
instituţiilor de învăţământ;
(b) formarea teoretică şi practică a specialiştilor în standardizare;
(c) studierea mai aprofundată a metodologiei standardizării pe baza
colaborării internaţionale”.
Costul nestandardizării a fost evaluat pentru Franţa (de Ministerul
Industriei) la cca 100 miliarde FF în 1987; acest cost este generat de
46
neasigurarea interschimbabi1ităţii si a compatibilităţii si de nerespectarea

standardelor sţrăine.
Standardele internaţionale din seria ISO 9000
Titlurile
ISO 9000 Standarde pentru managementul calităţii
şi asigurarea calităţii. Linii directoare
pentru selecţionare şi utilizare.
ISO 9001 Sisteme calitate — Model pentru asigura-
rea calităţii în concepţie/dezvoltare, pro-
ducţie, instalare şi susţinere după vânzare.
IS0 9002 Sisteme calitate — Model pentru asigura-
rea calităţii în producţie şi instalare.
ISO 9003 Sisteme calitate — Model pentru asigura-
rea calităţii în inspecţia şi încercările
finale.
ISO 9004 Managementul calităţii şi elemente de
sistem calitate — Linii directoare.
ISO 9000 şi ISO 9004 cuprind „linii directoare”, ghiduri în stabilirea politicii
pentru alegerea şi utilizarea standardului din serie adecvat şi respectiv. pentru
managementul sistemelor calitate. În această calitate ele sunt destinate utilizării
interne, nu pot fi folosite ca bază pentru audituri terţa parte şi nici pentru certificare
de sistem.
ISO 9004 se referă la managementul calităţii; ca şi energia, managementul se
măsoară prin efectele lui. Calitatea trebuie, deci, să existe înainte de a i se aplica
măsuri de management, asigurare.
ISO 9004 este sarcina furnizorului; este tehnologia lui de a gestiona calitatea,
47
pe care, poate, nu vrea s-o dea publicităţii, mai ales când dă greş. Se admiră opera,
nu strădaniile autorului.
ISO 9001, 180 9002 şi 180 9003 sunt modele de sisteme calitate,
„documentaţia” sistemelor calitate; descriu efectele (rezultatele) politicii descrise
în ISO 9004, pot fi măsurate, auditate, incluse în contracte, negociate între
furnizori şi client, furnizori şi subfurnizor. Conformitatea cu cerinţele (capitolele,
clauzele) acestor standarde este asigurată prin sistemele calitate (certificate) şi
demonstrează (cu dovezi documentate) capabilitatea de a satisface aşteptările
clientului în cadrul activităţilor la care se referă modelul declarat ca referinţă.
Nu este intenţia acestei serii de standarde internaţionale să standardizeze
sistemele calitate introduse de organizaţii. Sistemul calitate al unei organizaţii este
influenţat de obiectivele organizaţiei, de produsele şi serviciile ei şi de practicile
care îi sunt specifice; în consecinţă, sistemul calitate variază de la o organizaţie la
alta.
Comentarii
• Introducerea unui sistem calitate, prin ea însăsi nu oferă garanţia atingerii

obiectivelor propuse pentru. Calitate, ci doar prezumţia atingerii obiectivelor.
Un producător. care face dovada introducerii unui sistem calitate pare mai
serios, mai de încredere, dar nu este obligatoriu să si fie.
4 Lucrul în echipă
• O trăsătură specifică managementului calităţii (totale) este implicarea tuturor

angajaţilor întreprinderii în procesul de îmbunătăţire a calităţii.
• identificarea şi selecţionarea unei probleme de rezolvat: listarea problemelor;
reducerea listei de probleme la un număr rezonabil ; se stabileşte o listă de
48
criterii pentru reducerea în continuare a listei de probleme; este esenţial ca

asupra listei finale să se obţină acordul tuturor membrilor echipei;
• analiza problemei: strângerea şi evaluarea tuturor informaţiilor disponibile în
legătură cu problema în cauză; prezentarea în diagrame, fişe cu bare,
histograme; găsirea adevăratei cauze a problemei;
• generarea de soluţii potenţiale: brainstorming; creativitatea; producţia de idei;
Selectionarea şi planificarea soluţiilor:

- numărul de idei (soluţii potenţiale) este redus la un număr rezonabil;
- ideile rămase sunt evaluate prin diverse metode de testare; selecţia
finală;
- se elaborează un plan pentru punerea în aplicare;
- succesul abordării este condiţionat de consensul membrilor echipei;
- întâlnirea cu persoane de decizie cărora echipa le prezintă observaţiile
lor, soluţiile recomandate şi planul de punere în aplicare;
După aprobarea acestora se trece la:
- punerea în aplicare a soluţiilor motivarea pentru acţiune;
- acţiuni preventive sau corective;
- coordonarea activităţilor;
- alocarea resurselor/autorităţilor;
- elaborarea metodelor de pilotare (monitorizare) si/sau măsurare a
rezultatelor;
• evaluarea soluţiilor; se fundamentează răspunsurile la întrebări ca: A rezolvat
soluţia dv. problema? Definitiv sau pe termen scurt? A generat soluţia dv. noi
probleme?
Confirmarea îmbunătăţirii: se culeg şi analizează datele şi informaţiile adecvate
pentru.a se confirma că s-a realizat într-adevăr o îmbunătăţire. Se aplică aceeaşi
metodă ca pentru datele/informaţiile dinaintea aplicării procesului de îmbunătăţire.
49
Dacă efectele nu sunt semnificative se redefineşte proiectul de îmbunătăţire şi se

reia procedura de la primul pas.
• Menţinerea câştiguri1or (îmbunătăţirii) realizate: se stabilesc si inscriu în
documentaţie niveluri noi privind calitatea.
Un mijloc pentru a asigura participarea vizibilă, ofensivă a conducerii de vârf la
rezolvarea problemelor şi, implicit, pentru a asigura motivarea tuturor angajaţilor
să participe, este participarea conducerii de vârf la echipele proiecte şi consiliile
calitate (lucrul în echipă).
• Obiective: îmbunătăţirea calităţii şi participării.
• .Proiecte abordate: se referă la soluţionarea unor probleme utile, mereu
amânate, ample, agreate de sindicate şi de conducătorii implicaţi, având
rezultate cuantificabile în bani, ameliorări tehnologice.
• Etape:
a) identificare problemei — prin sistemul de sugestii, consilii calitate de
direcţie;
b) oficializare proiecte — consiliul calitate pe organizaţie, întreprindere,
aprobă şi dă publicităţii lista problemelor de rezolvat — proiectelor de
abordat şi obiectivelor pentru fiecare. Proiectele.din această listă sunt
incluse în planul de afaceri pentru anul urrnător; c) instituţionalizare —
proces de rezolvare a problemelor — consiliul calitate pe organizaţie,
după consultarea, negocierea şi cu acordul conducătorilor implicaţi,
aprobă şi dă publicitaţii componenţ a nominală a echipelor pentru
fiecare proiect în parte. Transparenţa şi legitimitatea împiedică
transformarea echipei într-o conjuraţie secretă, a activităţii echipei într-
o diversiune, iar a membrilor echipei în nebuni urâţi de colegi, bănuiţi
că vor să se pună bine. Deşi întâlnirile echipei se desfăşoară de regulă
în timpul programului şi în afara spaţiului de lucru al membrilor
echipei, membrii echipei nu simt că fug de la lucru, că trebuie să se
ascundă de şefi şi colegi. Oficializarea eliberează oamenii de acest gen
50
de frică, împiedică transformarea lor în ţinta unor invidii si a

dispreţului, îi motivează să participe, să dea pub1icităţii rapoarte luate
în seamă, să solicite şi să obţină informaţii sau sprijin din partea
oricărui angajat al întreprinderii. Sigur, aceste cauze şi efecte generoase
vin după o anumită practică a lucrului în echipă. Inceputul, primele
probleme-proiecte-echipe sunt în aşa fel alese încât să asigure un succes
relativ rapid;
c) examinare sistematică a stadiului îndeplinirii obiectivelor de către
echipe;
d) evidenţiere, popularizare şi recompensare.
5 Utilizarea formularelor
Exemplu: la descrierea posturilor privind domeniul calitate.

• Este un element al organizării care continuă detalierea
atribuţiilor/competenţei realizate prin locul activităţii calitate în structura
organizatorică a întreprinderii şi structura activităţii (compartimentului,
direcţiei) calitate;
• prezentarea scrisă în cadrul unui formular conceput specific, ale cărui rubrici
însuşi reprezintă un volum de informaţii, ajută la
ideintificarea/eliminarea/prevenirea para-lelismelor, redundanţelor, a
locurilor neacoperite sau înguste;
• cuprinde: — numele celui care ocupă postul; denumirea postului;
încadrarea în ierarhie a postului; numele şefului ierarhic; compartimente,
funcţii subordonate;
competenţe interne şi externe drept de semnătură, relaţii, colaborare în
asociaţii;
51
condiţii pe care trebuie să le îndeplinească ocupantul postului instruire,

experienţă, cunoştinţe;
52
V. RECOMANDARI PRIVIND INTRODUCEREA DE ASIGURARE A

CALITATII
Introducerea asigurarii calitatii in intreprindere

Programul management calitate totala (TQM)
1. Principii
- profesionalism: TQM se poate introduce eficient numai acolo unde
oamenii isi pot exercita meseria “ca la carte”
- planificare: fiecare pas este gandit dinainte, nu se lasa nimic la voia
intamplarii
abordare oficiala: Raspunderile, resursele, autoritatea sunt alucate prin
documente (ale sistemului calitate), semnate de persoanele autorizate: manualul
calitate, care prezinta directivele/politica privind calitatea, reprezentantul
conducerii de varf, relatiile…, este aprobat de persoana avnd functia cea mai inalta
in organizatie; procedurile, in care sunt prezentate explicit si persoanele care
raspund de indeplinirea activitatilor, sunt aprobate de persoane avand functia cea
mai inalta in compartimentul respectiv. Programul anual de audituri interne (date,
compartimentul, activitatea, documentul de referinta, sefu1 echipei) este incorporat
manualulul calitate, deci obligatoriu pentru intreaga organizatie; componenta si
programul echipelor de imbunatatire, echipelor-proicet, echipelor de masuri
corective sunt aprobate la cel mai inalt nivel al organizatiei; lansarea programului
este adusa la cunostinta tuturor angajatilor de persoana avand functia cea mai inalta
in organizatie, in scris (o pagina semnata, muItiplicata si distribuita personal
fiecarui angajat) sau in cadrul unei intalniri oficiale. Nu se face nimic in secret.
Daca directorul general nu are curajul sa semneze ordinele prin care zeci, sute de
persoane sunt scoase din program pentru a urma cursuri de instruire sau prin care
se aproba desfasurarea de intalniri ale echipelor de imbunatatire sau de audit in
53
orele de program, managementul calitatii totale (asigurarea calitatii) ramane o

activitate rusinoasa, ilegala, sortita esecu1ui. Introducerea TQM nu trebuie
transformata intr-o actiune de timp liber, in “munca patriotica", nu trebuie sa le
pretinda oamenilor si sa suprasolicite, nu presupune genii, ci oamenii obisnuiti ai
organizatiei.
• Durata: 3-5 (10) ani si permanent in continuare.
• Institutionalizare. Pentru ca TQM sa dureze trebuie introduse in organizatie
“institutii" care sa se ocupe numai de el: echipe, consilii calitate, sisteme de
sugestii, mijloace de motivare
• Introducerea TQM se realizeaza incepand cu domeniul din organizatie care
functioneaza bine (din punct de vedere al calitatii produselor - “Concentraroa
pe directia loviturii principale"). Un esec la prima tentativa de introducere a
TQM constituie un handicap adeseori insurmontabil pentru celelalte.
• Introducerea TQM se realizeaza de catre toti oamenii intreprinderii; ei
elaboreaza procedurile, manualul calitate, sunt instruiti, participa in echipe, fac
sugestii, sunt incurajati sa gandeasca, sunt rasplatiti pentru ideile lor... (“Toate
armele intrunite").
• Rolul consultantilor din afara organizatiei este de a sprijini acest proces, nu de a
se substitui oamenilor organizatiei pe perioada introducerii TQM. Documentele
sistemului calitate - proceduri, planuri, manuale, instructiuni- nu trebuie
elaborate in afara organizatiei respective, de firme de consultanta. Aceste
documente nu sunt de cumparat “de gata". In timp, interventia consultantilor
din afara organizatiei se poate esa1ona astfel: primele doua luni oamenii
desemnati de organizatie coopereaza cu consultantii in organizatie (instruire,
formare formatori...); urmatoarele trei luni organizatia lucreazA fara sprijinul
consultantilor (introducerea organizarii specifice, elaborarea proiectelor de
documente ale sistemului...); audit (diagnostic) efectuat de organismul
certificator; daca raportul de audit concluzioneaza ca organizatia are un nivel
corespunzator etapei in privinta introducerii TQM, este angajata inca trei luni
54
aceeasi organizatie de consultanta; daca auditul depisteaza progrese

necorespunzatoare, se apeleaza la alta consultanta; alte sase luni in care
organizatia lucreaza (din nou) singura la definitivarea introducerii TQM (lucrul
in echipa, definitivare documentatie sistem calitate...)
2. Cand, unde, cum?

Asigurarea calitatii are succes numai daca este aplicata in conditiile pentru
care a fost conceput.
Asigurarea calitatii “vine" dupa ce au fost identificate si achizitionate “toate
mijloacele de verificare, procedeele, echipamentele de control, dispozitivele,
ansamblul mijloacelor de productie si componentele care pot fi necesare pentru a
obtine calitatea dorita” (ISO 9001 – 4.2). Nici nu se mai pune problema ca
asigurarea materiei prime, ele au fost rezolvate de mult.
Asigurarea calitatii incepe cand toti oamenii intreprinderii sunt convinsi
lucreaza in asa fel incat nu pot apare defecte. Si chiar daca, in mod cu totul
intamplator, mai apar defecte, intreprinderea a organizat mijloacele pentru a le trata
prompt, asa incat consecintele lor ss fie limitate.
Dupa ce toate acestea au fost realizate trebuia inventat un instrument care sa
duca mai departe obtinerea de profit prin convingerea potentialilor clienti inainte
de incheierea contractului ca ACEASTA intreprindere si nu concurentii ei merita
increderea. Acest instrument este reprezentat de cele doua asigurari:
- asigurarea interna a calitatii – avand acelasi sens cu expresii ca, de
exemplu, “asigurarea frontului”
- asigurarea externa a calitatii – sau asigurarea clientilor potentiali in
privinta calitatii pe care o asteapta (de regula, acest gen de asigurare este impus
prin contract; in 95 % din cazuri el este impus, intr-un mod sau altul de client)
Asigurarea calitatii a fost inventata la inceputul anilor 1920, in acelasi timp si
loc cu controlul statistic, dar, ca si controlul statistic, a asteptat decenii pana la
aplicarea efectiva. Acest decalaj de 40 de ani a fost determinat de faptul ca numai
55
in anul 1950 a devenit evident ca asigurarea calitatii poate aduce profit, cand
celelalte mijloace fusesera stoarse de resursele in crearea de profit.
Asigurarea calitatii aduce profit prin:
- convingerea clientilor sa cumpere de la producatorul care aduce
dovada ca aplica asigurarea calitatii
- prvenirea aparitiei neconformitatilor privind produsele (ISO 9001 –
4.1.2.1.a) si a problemelor, mai degraba decat detectarea si remedierea lor dupa
aparitie (ISO 9004 – 4.4.4.c).
3.Etapele programului de introducere a asigurarii calitatii

1. Instruirea conducerii de varf in sigurarea calitatii. Se asigura convingerea
directorilor, atragerea lor la activitatile in legatura cu sistemul calitate, argumente
pentru convingerea de catre ei a altora.
2. Directorul general declara oficial – prin hotarare scrisa, o pagina semnata si
datata, adusa la cunostinta tuturor angajatilor si fiecaruia in parte – introducerea
asigurarii calitatii, certificarea sistemului calitate, obiective prioritare ale
intreprinderii. Declaratia subliniaza si angajamentul personal al directorului geeral
la succesul programului. Acolo unde numarul angajatilor este prea mare pentru a
trimite personal fiecarui angajat cate o copie dupa declaratie, ea poate fi citita de
directorul general in fata tuturor angajatilor.
3. Institutionalizarea si oficializarea prin decizie semnata de directorul general,
ale comitetului de coordonare a programului alcatuit din toti directorii si prezidat
de directorul general; dupa finalizarea programului, acest comitet se trnsforma in
consiliul de calitate al intreprinderii
4. Institutionalizarea si oficializarea prin decizie semnata de directorul general,
ale comitetului de elaborare a documentelor sistemului calitate, alcatuit din sefii
compartimentelor implicate; dupa incheierea elaborarii documentelor si
functionarea sistemului calitate acest comitet se transforma in consilii calitate pe
compartimente.
56
5. Institutionalizarea si oficializarea prin decizie semnata de directorul general

ale functiei de reprezentant al conducerii de varf, rspunzator de sistemul calitate si
numirea persoanei respective. In functie de marimea intreprinderii si de interesul
pe care il arata programului asigurarea calitatii, se poate constitui un compartiment
avand ca raspundere asigurarea introducerii sistemului calitate; de asemenea, se
poate introduce functia de director calitate
6. Institutionalizarea si oficializarea prin decizie semnata de directorul general
ale programului si echipelor de audit intern (la inceputul primului an dupa
introducerea documentelor sistemului calitate).
7. Diagnostic calitate, efectuat, de regula, de un consultant (auditor) din afara
intreprinderii. Raportul acestuia va prezenta nivelul atins de intreprindere in
abordarea calitatii – inspectie, control, asigurare, management -, coerenta si
corectitudinea documentului sistemului calitate, ce trebuie facut pentru a orienta
intreprinderea catre obiectivul declarat – managementul calitate totala – nevoile de
instruire specifice (tematica programelor pe compartimente, activitati, niveluri
ierarhice, meserii…), evaluarea gestiunii costurilor calitatii si a necesitatii de
introducere a unor indicatori.
8. Decizia privind angajarea sau nu a unui consultant calitate din afara
intreprinderii pentru a sprijini programul de introducere a asigurarii calitatii
9. Elaborarea, aprobarea si alocarea bugetului financiar si de personal necesar
introducerii asigurarii calitatii. Sistemul calitate nu se cumpara de-a gata, el se
construieste pas cu pas de catre oamenii intreprinderii; in acesta trebuie investit
10. Definirea politicii si obiectivelor privind calitatea ale intreprinderii si pe
aceasta baza a obiectivelor, planurilor, masurilor specifice de asigurare a calitatii la
nivelul fiecarui compartiment. Sistemul calitate se reflecta si in sistemul
obiectivelor.
11. Declansarea oficiala, bazata pe decizie semnata de directorul general, a
programului de instruire si formare continua, (perfectionare) in asigurarea calitatii
si managementului calitatii totale ale tuturor angajatilor si a fiecaruia in parte.
57
12. Stabilire model de asigurarea calitatii (ISO 9000…). Etapele enuntate pana
acum asigura implicarea conducerii de varf, a directorului general, ceea ce
constituie unul dintre principiile managementului calitate totala
13. Identificarea, colectarea, examinarea, completarea, actualizarea
documentelor existente care descriu activitati afectand calitatea. Documentele
sistem calitate realizeaza o sectiune (sinteza) orientata catre produs a
documentatiei existente si care este orientata catre proces si executant. De
asemenea, acolo unde se constata lipsa de documentatie se procedeaza la
completare. Documentele sistem calitate sunt destinate nu numai executantului
activitatii descrise, dar si clientului. De aceea, ele sunt orientate catre produs:
clientul nu cumpara metode de incercare sau linii de fabricatie, ci produse.
14. Elaborarea proiectelor de documente necesare – instructiuni de lucru,
proceduri – de catre responsabilii numiti. Ea este asigurata de sefii de
compartimente; sunt abordate numai aspecte privind calitatea.
15. Proiectele documentelor sistem calitate sunt prezentatetuturor
persoanelorcare participa la acitvitatea descrisa, fiecare isi aduce contributia la
imbunatatirea proiectului; prin aceasta procesul de elaborare a documentelor sistem
calitate asigura participarea tuturor angajatilor si a fiecaruia in parte la programul
de introducere a asigurarii calitatii, realizandu-se inca un principiu al
managementului calitate totala. Se creeaza premisele pentru respectarea conditiei
esentialea unui sistem calitate: scrii ce faci, faci ce scrii.
16. Verificarea proiectelorde catre sefii de compartiment; aprobarea de catre
directorul coordonator, directorul calitate sau directorul general, dupa caz. In acest
fel se asigura si implicarea conducatorilor de rang mijlociu. Reprezentantul
conducerii de varf su compartimentul asigurare (unde exista) asigura coerenta
documentelor – acorda in mod unitar codurile, pastreaza modelele de formulare
etc.
17. Elaborarea manual (manuale) calitate pe baza procedurilor
58
18. Completare adecvata a fise1or de post cu rspunderi specifice de asigurare

calitate rezultate din proceduri.
19. Aplicare program audituri interne. Efectuare corectii.
20. Inscriere la certificarea de sistem calitate de catre un organism independent,
impartial, specializat. Programul de introducere a unul sistem calitate certificabil
dureaza cativa ani, in functie de sinceritatea abordarii de catre conducerea
intreprinderii si de seriozitatea organismului certificator.
Procesul de elaborare a documentelor sistem calitate are ca obiectiv si
concretizarea unor functii ale managementului: planificare (creare climat motivant
pentru imbunatatire), organizare, conducere si control.
Dupa intrarea in functiune a sistemului calitate se instaleaza programul de
mentinere continua:
21. Stabilirea organizatiei specifice - consilii calitate, echipe imbunatatire,
echipe audit/revizie, sistem de sugestii etc. Introducerea treptata a acestei
organizatii, complementare celei consacrate realizarii calitatii, necesitati un plan
minutios si oficializare de catre directorul general.
Aceast organizatie asigura sistemul de comunicare a informatiilor (flux
ascendent pe orizontal) si deciziilor (flux descendent).
22. Asigurarea cunoasterii permanente de catre intregul personal al politicii,
obiectivelor, masurilor specifice ale intreprinderii. Un om care nu intelege este
impotriva. Pentru orice eventualitate.
23. Constituirea, prin ordine ale directorului general, de echipe
intercompartimentale: proiect/de imbunatatire/de masuri corective. Aprobarea
temelor abordate de fiecare in parte, a programului si locurilor de intrunire;
alocarea de facilitatori pe langa fiecare echipa. Primele proiecte de
prevenire/imbunatatire. Popularizarea rezultatelor. Instituirea premiului ,,Cea mai
buna echipa'.
24. Introducerea sistemului de incurajare, colectare, evaluare, valorificare,
popularizare, recompensare a sugestiilor, ideilor, propunerilor de
59
premiere/imbunatatire facute de angajai. Desigur, stimulentele banesti nu-i pierd

importanta (prime, excursii de studii...), dar un rol crescand este atribuit celor
nebanesti (lauda, largirea raspunderii, intalnire cu directorul general, popularizare
si in organizatie, scrisoare de multumire...).
25. Revizia criteriilor si a sistemului de premiere, promovare, apreciere,
stimulare, evidentiere, recunoaterea meritelor prin luarea in considerare a
prevenirii/imbuntatirii continue. Nu (mai) este promovat cel care transpira
remediind, ci cel care “nu are probleme" pentru ca a stiut sa se previna.
26. Formarea auditorilor (interni ai) organizatiei. Criteriile de selectionare a
persoanelor ce vor fi trimise la cursurile specifice in afara intreprinderii sunt
prezentate in standarde internationale si in programele Organizaiei Europene
pentru Calitate.
27. Elaborarea si aprobarea programului de audituri interne pcntru anul ce
urmeaza: compartimentul si activitatea ce urmeaza a fi auditate, documentul de
referinta aflat 1a baza evaluarii, conducatorul echipei de audit, perioada. Acest
program devine anexa la manualul calitate.
28. Elaborarea instructiunilor de lucru/procedurilor/descrierilor
postului/planurilor privind sistemul calitate, pornindu-se de la documentatia
omoloaga a sistemului tehnologie (privind produsul si procesul).
29. Impunerea asigurarii calitatii la furnizori; ISO 9001/2 sau 3 devine clauza
contractuala; audituri la furnizori; omologarea furnizorilor; lista furnizorilor
aprobati; includerea in lista confera o prezumtie de seriozitate; se incheie contracte
de preferinta cu furnizorii din lista.
30. Stabilirea structurii de calcul a costurilor pentru obtinerea calitatii; aprobarea
si excutia bugetului.
31. Stabilirea si introducerea indicatorilor calitate.
32. Urmarirea mentinerii sistemului calitate.
33. Actualizarea.
60
34. Publicarea rezultatelor obtinute. (Nu de putine ori asigurarea “externa' a

calitatii este si un instrument concurential
CONTROLUL PROCESULUI DE FABRICATIE

Principiile de baza
• Dupa douzeci de ani este randul asigurarii calitatii sa inceapa drumul. Probabil
ca si in cazul ei se va da lupta pentru introducerea cerintelor specifice in
contracte, asa cum s-a intamplat cu un succes modest si de scurta durata cu
controlul statistic de receptie (loturi de produse) cu indicatorii de fiabilitate.
• Un simptom al carui comentariu este de prisos: standardele de stat privind
controlul statistic al procesului de fabricatie, din care unul a fost mentionat mai
sus, au ramas peste treizeci de ani in stadiul de recomandare, in vremea cand
toate standardele de stat romanesti erau obligatorii.
• Controlul (statistic) este o etapa premergatoare indispensabi1a pentru asigurarea
si managementul ca1itatii. Gandirea probabilista, fundamentarea deciziilor pe
date obiective si “tehnologia prelucrarii datelor" elemente esentiale ale modului
de gandire si de lucru care confirma eficienta noilor abordari ale calitati.
• Tratamentul in care a fost supus controlul (statistic) intr-o organizatie poate fi
lamuritor pentru soarta rezervat asigurarii si managementului calitatii.
• O confuzie comuna celor trei abordari: a fost inlocuit in programele
tehnologice controlul prin sondaj “empiric" (exprimat in procente stabilite pe
baza experientei) prin controlul pe baza de planuri de esantionare statistica
adoptate, de regula, prin consultarea tabelelor din standardele de referinta i s-a
spus: facem control statistica de receptie. Nu s-a determinat insa, in prealabil,
asa cum cerea procedura, daca procesul se afla in starea de stabilitate statistica,
deci daca era apt pentru a i se aplica controlul prin esantionare statistica.
61
Tot astfel, astazi, daca avem proceduri si manual calitate,credem ca sistemul

calitate chiar functioneaza. Nu de putine ori este confundat sistemul calitate cu
complementul sau, sistemul tehnologic.
In paralel cu programul TQM, intr-o organizatie trebuie desfasurat programul
de creare a cerintelor din mediu: in statele occidentale peste 90% din programele
TQM sunt impuse de clienti furnizonilor. Cel mai mare cumparator din lume,
Ministerul Apararii SUA, de exemplu, le cere de peste 30 de ani zecilor de mii de
furnizori ai sai sa introduca sisteme calitate.
62

Cerinte, Reglementari Aq PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cerinte, Reglementari Aq PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CERINTE, REGLEMENTARI SI RECOMANDARI PRIVIND ASIGURAREA CALITATII

Conf. dr. ing. N.S.Tomescu

CERINTE, REGLEMENTARI SI RECOMANDARI

I. CERINTE PRIVIND ASIGURAREA CALITATII

1. Cerinte ISO 9000

- serviciile pentru client cuprind si serviciile necontractuale.

2. Cerinte esentiale in documente internationale

Un principiu fundamental al economiei libere este incurajarea initiativei,

Directivele europene (respectarea cerintelor esentiale) este obligatorie pentru ca un

mediului inconjurator, sau pentru prevenirea practicilor de natura sa induca in

Acord privind obstacolele tehnice pentru comert, GATT, 1. I. 1980.

Criteriile pentru includerea in lista sectoarelor pentru care se impun

concurentei nu impusesera recurgerea la toate argumentele, inclusiv cele

Între abordarea “mananagement calitate totala" si management privind

3. Organisme care elaboreaza standarde internationale privind mediul

Organizatia Internationala pentru Standardizare, ISO, in domeniile de calitate

In cadrul SAGE functioneaza urmatoarele subgrupuri: sisteme de

Staudarde internationale privind mediul inconjurator

ISO 4221:1980 Calitate aer:, Determinarea concentratiei masice a bioxidului de

ISO 6595:1982 Calitate apa Determinare arseniu total

• Protectia impotriva radiatiilor

Standarde si alte documente internationale privind calitata hranei.

Alte standarde si documente internationale si regionale privind calitatea

• Standarde (vest) europene.

• Nescrise - traditia, obiceiurile, cerintele specifice ale consumatorilor care

- criterii de acordare a premiilor privind calitatea;

2. Legislatie romaneasca privind calitatea (inclusiv legi abrogate in

• Legea nr. 2 din 1970 privind asigurarea si controlul calitatii produselor,

3. Reglementari si acorduri internationale

3.1 Principii ale sistemelor de certificare bazate pe standarde de catre o

1. Sistemele de certificare stabilite de membrii ISO si ai IEC, sau la care

3.2. GATT - Acord privind obstacolele tehnice in comert; - 1980

In cazul in care este ceruta o asigurare pozitiva ca produsele sunt conforme

competente ale altor parti, sau sa accepte declaratiile de conformitate ale

Fiecare parte va actiona pentru crearea unui punet de informare care sa

Partile vor acorda un tratament special si diferentiat in favoarea tarilor in

3.4. GATT - Acord privind obstacolele tehnice in comert - 1980, art. 7, 8

Sistemele de certificare nationale, aplicate de institutii guvernamentale

3.5. Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentantilor statelor

“Statele participante subliniaza importanta politicilor si practicilor lor de

3.6. Carta verde privind dezvoltarea standardizarii europene CE5 –

“Numai prin standardele europene se poate genera un spatiu economic

4. Reglementari ale Comunitatilor Europene

4.1. Tratatul de la Roma si Actul Unic European

Extrase din Tratatul de la Roma si amendamente introduse de Actul Unic

- Articolul 8A: piata interioara (31 dec 1992)

- Articolul 36: cerintele esentiale

- Articolul 100: directive de armonizare tehnica

reglementare si administrative ale statelor membre care au o incidenta directa

4.2. Rezolutie a Consiliului Comunitatilor Europene din 21 dec 1989 privind

Consiliului Comunitatilor Europene, amintind rezolutia din 7 mai 1985,

considerare orientarile fundamentale ale acestei abordari, adopta urmatoarele

4.3. Concepte de baza

- transparenta (28 martie 1983)

legislatia comunitara se va limita la un minim de restrictii, si anume la

4.4. Domeniu reglementat. Domeniu nereglementat. Recunoastere reciproca

Domeniu reglementat defineste familia de produse/servicii pentru care

- conventia pentru recunoasterea reciproca a inspectiilor la:

4.5. Interesele producatorilor si protectia consumatorilor

Protectia consumatorilor poate deveni si in mediul economic, social, politic in

4.6. Principii generale

Nevoile pe care isi propun liniile directoare sa la indeplineasca sunt:

dreptul la securitate, dreptul de a fi informat, dreptul de a alege, dreptul de a fi