Capitolul 8

Capitolul 8.
VIBRAŢIA PALETELOR
8.1. Cauzele vibraţiilor paletelor.
Paletele sunt bare profilate, încastrate la unul sau ambele capete şi încărcate cu
sarcini distribuite neuniform, în funcţie de condiţiile de lucru ale motorului şi de zbor.
Din analiza cauzelor ruperilor de palete a rezultat:
"Se rup palete corect calculate gazodinamic şi la rezistenţa statică, dar solicitate la
vibraţii, ca urmare a procesului de oboseală a materialului".
Fisurile din vibraţii se produc în anumite zone ale paletei, respectiv:
- în secţiunea de la baza aerofoliei,
- către vârful aerofoliei,
- pe extradosul profilului,
- la mijlocul aerofoliei,
- în piciorul de paletă.
Factorii favorizanţi ai distrugerilor prin vibraţii sunt: factori gazodinamici şi factori
constructivi, care depind de:
- tipul motorului,
- regimurile de lucru ale motorului,
- soluţiile constructive alese pentru motor,
- modul de dispunere a motorului la avion,
- condiţiile de zbor.
Distrugerile (fisurile) paletelor , sunt influenţate de mărimea frecvenţelor şi a
amplitudinilor de vibraţie, care au valoarea maximă în condiţiile de rezonanţă, cand
frecvenţele de excitaţie sunt egale cu frecvenţele proprii.
Frecvenţele de excitaţie sunt date de pulsaţiile parametrilor gazodinamici, precum şi
cele produse de alte organe ale motorului (roţi dinţate, lagăre, pompe, etc.)
Frecvenţele proprii depind de particularităţile constructive şi de montaj ale paletelor.
8.1.1. Forţele de excitaţie.
a) Neuniformitatea câmpului de viteze, presiuni, şi temperaturi, apărute

datorită condiţiilor constructive ale elementelor din amonte şi avalul reţelei de palete,
precum şi de condiţiile de zbor (apariţia undelor de şoc pulsatorii).
Neuniformitatea curentului de gaze poate fi provocata de:
- curgerea aerului prin dispozitivul de admisie, prin:
Vibrația paletelor 169
- spectrul undelor de şoc şi pulsaţia acestora,

- desprinderea pulsatorie a stratului limită,
- funcţionarea instabilă (pompajul) a dispozitivului de admisie,
b) Dispunerea unor elemente în curentul de gaze din amonte şi din avalul
reţelei de palete, cum sunt:
- reţele de palete de aparat director sau de stator,
- montanţi,
- lagăre, agregate.
Acestea influenţează prin numărul de palete, sau de montanţi, precum şi prin forma şi
dimensiunile lor.
Frecvenţele periculoase de excitaţie sunt cele care reprezintă un multiplu de numărul
corpurilor aflate în faţa reţelei de palete.(Fig. 8.1).
c) Desprinderea curentului de gaze pe paletă şi reţeaua de palete, respectiv
apariţia pompajului, când debitul de gaze variază periodic, producând forţe de
excitaţie care pot influenţa unele palete sau toate paletele din reţea.
Fig. 8.1 – Perturbarea câmpului de presiuni după reţeaua de stator.
d ) Deosebit de periculoasă este desprinderea sau neuniformitatea curentului

de aer, mai ales la compresorul axial, deoarece:
- vibraţia de la o paletă se transmite în aval la toate treptele care
urmează, iar în amonte se transmite la 1, 2, trepte ale
compresorului,
- în aceeaşi reţea de palete, vibraţia unei palete se transmite la 1,2,
palete din faţă şi la 3-4 palete către spatele paletei care
vibrează,
- vibraţia este deosebit de periculoasă când începe de la primele
trepte de compresor axial,
- vibraţia treptelor aflate în aval de paletele care vibrează depinde
de calităţile de amortizare ale acestora,
170 CALCULUL MOTOARELOR AEROREACTOARE
e) Prelevarea aerului de la compresor are influenţă asupra vibraţiilor

paletelor în funcţie de poziţia canalului (orificiile), de colectare a aerului faţă de
reţeaua de palete. Pentru a nu perturba curgerea în compresor, canalele, sau orificiile
de prelevare, nu se dispun în dreptul reţelei de rotor.
f) Numărul lumitat de tuburi de foc, sau de injectoare, în camera de ardere,
pot determina o ardere pulsatorie, pulsaţii care se propagă către compresor, dar şi
spre paletele de turbină.
Pulsaţia arderii este apropiată de pulsaţia proprie a paletelor de rotor turbină, precum
şi a corpului camerei de ardere.
g) Dispunerea în aval de paletele de rotor, a unor corpuri (montanţi,
sisteme de postcombustie, stabilizatori de flacără, reversor de tracţiune, amortizor
de zgomot) pot influenţa uniformitatea curgerii gazelor către amonte.
h) Neuniformitatea radială a curentului de gaze dată de:
- încărcarea neuniformă a paletei în lungul aerofoliei,
- pierderi de gaze prin jocul radial.
Neuniformitatea câmpului de viteze, presiuni, şi temperaturi, respectiv a forţelor pe
aerofolie, depinde şi de turaţia motorului şi de condiţiile de zbor, dar şi de
dispunerea motorului la avion.
2 - Surse de excitaţie date de particularităţile constructive ale întregului motor, pot fi:
- dezechilibrajul rotoarelor de compresor şi de turbină,
- neprelucrarea corectă a roţilor dinţate şi numărul limitat de
dinţi ale acestora,
- jocuri anormale rezultate din prelucrări necorespunzătoare şi din
uzuri de
funcţionare.
- deformaţii mari ale unor piese pe timpul funcţionării motorului,
- particularităţile de dispunere ale paletelor în reţea,
- utilizarea unor sisteme de reglare ale paletelor de stator.
8.1.2. Autovibratia paletelor (flaterul).
8.1.2.1. Modul de apariţie.
Flaterul este un proces de autoexcitaţie caracterizat prin lipsa oricărei variaţii de

presiune sau de viteză a gazelor şi care depinde de turaţia motorului şi de
dimensiunile şi forma aerodinamică a paletelor de compresor.
Procesul de vibraţie armonic poate fi:
- amortizat, când energia disipată este mai mare decât energia primită,
- constant, când energia disipată este egala cu energia primită,

- neamortizat (flater), cand energia disipată este mai mică faţă de energia
primită.
Apariţia flaterului presupune:
- existenţa curgerii gazelor pe aerofolie (aripa), sau prin reţeaua de palete,
care transferă energia,
- deformaţia paletei, care poate fi de încovoiere, de torsiune, sau de
încovoiere-torsiune.
Ca urmare, flaterul este influenţat de:
- turaţia motorului,
- rigiditatea la încovoiere şi la torsiune a aerofoliei,
- caracteristicile geometrice ale profilelor,
- îmbinarea paletei cu discul.
Procesul de apariţie a flaterului, (Fig. 8. 2) se dezvoltă astfel:
a) b) c)
Fig. 8.2 - Procesul de apariţie a flaterului pe paleta izolată.
a - paleta în poziţie neutră, b - paleta se încovoaie către extrados,
c - paleta se încovoaie către intrados.
Procesul de apariţie a flaterului, (Fig. 8.2) se dezvoltă astfel:

În cazul a,
Paleta nu este deformată,
- viteza axială a aerului, ca = ct, viteza periferică, u = R·ω =
ct, viteza relativă w = ct,iar unghiul β, corespunde valorii
optime a incidenţei.
- pe paletă se dezvoltă forţa portantă Fp.
În cazul b,
- paleta a intrat în proces de vibraţie, datorită unor cauze
gazodinamice sau constructive, şi începe să se deformeze către

extrados, cu o viteză periferică Δu, care are sens contrar cu sensul de
rotaţie dat de viteza u, viteza rezultantă fiind în acest caz u1  u  Δu .
Ca urmare, pentru o curgere axială cu viteza ca = ct, scăderea vitezei
periferice determină micşorarea unghiului β1 < β, forţa portantă scade Fp1
< Fp.
Pe măsură ce deformaţia creste, Δu scade până la zero, când sub acţiunea
forţelor elastice ale paletei, aceasta începe să se deformeze în sens invers.
În cazul c,
- paleta se deformează în sensul vitezei u, (către intrados), cu o viteză Δu.
Ca urmare, se produce creşterea vitezei periferice, u2 = u + Δu, creşte
unghiul β2 = β + Δβ, creşte forţa portantă Fp2 > Fp, şi pe măsură ce
deformaţia paletei creşte, Δu scade până la zero, iar forţele elastice tind să
readucă paleta către poziţia de echilibru. În concluzie, la paletele
flexibile, forţa portantă se modifică periodic, se modifică şi unghiul β, care
detrmină mărimea forţei portante.
Valoarea unghiului β, faţă de o valoare critică βcr, poate fi situat în domeniul subcritic
sau supracritic (Fig. 8.3), în funcţie de care se va schimba şi variaţia forţei portante
ΔFp, dar şi variaţia vitezei Δu.
Fig. 8.3 – Variaţia creşterii forţei portante în funcţie de mărimea β şi Δu.

Iniţial când β < βcr,
- creste forţa portantă Fp cu valoarea ΔFp,
- curgerea pe profil este subcritică,
- în funcţie de turaţia n a motorului, se schimbă viteza u, şi mărimea
unghiului β.
Când β > βcr,
- se produce o inversare de semne în variaţia ΔFp faţă de unghiul βcr,
şi viteza Δu.
Dependenţa amplitudinii deformaţiei paletei Δx, şi a vitezei de
vibraţie Δu, considerând că viteza profilului este pozitivă la
deplasarea către intrados, şi negativă la deplasarea către extrados,
pentru tot intervalul de deformatie, - Δx la + Δx, se obţine o elipsă în
coordonate x = f(Δu), Fig. 8.4, din care rezultă:
a) când paleta nu vibrează : Δx = 0 ; Δu = 0 ; ΔF = 0,
b) când paleta vibrează, sunt posibile două cazuri: β < βcr şi
β > βcr.
La regimul subcritic, creşterea forţei ΔF este negativă şi produce o frânare a
creşterii amplitudinii x, deci are loc un proces de amortizare a vibraţiei,
respectiv:
+ x = max. , ΔF = Fi – Fe = 0 (Fi - forţa de inerţie, Fe -
forţa elastică)
x = 0, ΔF = max.
- x = max., ΔF = 0.
La regimul supracritic, creşterea forţei ΔF are semn pozitiv, se accentuează
creşterea amplitudinii x, forţa portantă amplifică mereu deformaţia paletei
până când intervin factori amortizori, sau se produce ruperea paletei.
Fig 8.4 - Variaţia deformaţiei în funcţie de variaţia vitezei de vibraţie.
Fig 8.5 - Variaţia parametrilor de creştere pentru regimul

a - subcritic, b - supracritic.
În concluzie, vibraţia paletei depinde de existenţa unui factor excitator, şi de

mărimea unghiului β comparativ cu βcr, existând situaţiile:
- proces amortizat la care β < βcr,
- proces de rezonanţă când β = βcr,
- proces de creştere continuă a amplitudinii (flater), când β > βcr.
8.1.2.2. Formele de flater ale paletelor şi reţelelor de palete.
Vibraţia reţelelor de palete are loc sub influenţa factorilor aerodinamici şi ai

celor elastici. Vibraţia amortizată a paletei izolate este caracterizată prin:
- modificarea unghiurilor de incidenţă, astfel că variaţia forţei
portante are sens opus deformaţiei,
- se disipează energie, inclusiv prin radiaţie acustică, atunci când
fluidul este compresibil,
- la reţelele de palete, paletele pot vibra cu amplitudini diferite, cu
faze diferite, cu interferenţe între paletele vecine,
- amortizarea maximă se obţine când paletele vecine vibrează în
contrafază, undele sonore se propagă în toate direcţiile, se reflectă
pe paletele vecine, le excită la vibraţii şi se poate produce
rezonanţa acustică dacă undele acustice reflectate sunt în fază cu
undele emise, favorizând apariţia flaterului.
Flaterul poate fi:
- de încovoiere pură,
- de torsiune pură,
- de încovoiere - torsiune (flaterul legat).
La paleta izolată, ca şi la aripa de avion, flaterul este de încovoiere -
torsiune.
La reţelele de palete poate apare flater de încovoiere pură, flater de torsiune
pură şi foarte
rar, flaterul legat.
Flaterul este mai frecvent la reţelele de palete de ventilator, precum şi la
paletele primelor trepte de compresor axial, şi creşte probabilitatea de
apariţie odată cu creşterea vitezei fluidului.
Vibraţia de tip flater:
- reprezintă o cuplare între pulsaţia gazelor şi mişcarea paletelor
dispuse în reţea,
- se produce o creştere continuă a amplitudinii de vibraţie după o
lege exponenţială, ruperea paletelor se produce după un timp scurt,
corespunzând unui număr mic de cicluri.
Flaterul de tip încovoiere - torsiune (legat):

- se produce la paleta izolată de reţea,
- are loc concomitent o vibraţie de încovoiere şi una de torsiune a
paletei aflată într-un curent de fluid,
- se datorează faptului că centrul de greutate este diferit de centrul de
torsiune pe profil,
- vibraţia de încovoiere a paletei induce şi vibraţia de torsiune,
- este posibil să apară şi la reţele de palete dar numai la viteze foarte
mari ale fluidului.
Zonele de apariţie a flaterului pe caracteristica de debit a reţelei (
n
 c  f (G a ) ) şi pe turaţia raportată n * 
*
, se prezintă în Fig. 8.6.
n max
Forme de flater.
1 - Flaterul de desprindere.
- se produce la viteze de curgere subsonice sau supersonice ale
fluidului şi la funcţionarea motorului în apropierea limitei de
pompaj, când unghiul β > βcr,
- are cauze în desprinderile de curent pe aerofolie,
- se produce la viteze relativ mici ale curentului de fluid,
- poate apărea pe o paletă izolată, pe un grup de palete, sau pe toată
reţeaua de palete,
- este influenţat de unghiul de fază al vibraţiei paletei.
Această formă de flater este foarte periculoasă, deoarece se situează în
domeniul regimurilor de lucru ale motorului.
Fig. 8.6 - Zonele posibile de apariţie a flaterului la reţelele de palete ale

turbomotoarelor.
2 - Flaterul supersonic.
- apare la turaţii şi debite mari, când M ≤ 1,6,
- este cauzat de instabilitatea undelor de şoc şi de interferenţa lor cu
stratul limită de pe aerofolie, Fig. 8.7.
Fig. 8.7 - Instabilitatea undelor de şoc şi interferenţa lor cu stratul limită.
Flaterul supersonic poate fi:

- fără desprinderea fluidului de pe aerofolie,
- cu desprinderea totală a stratului limită,
- provocat de undele de şoc vecine, care acţionează periodic pe
paletă, excitând la vibraţii de încovoiere şi de torsiune.
3 - Flaterul de blocaj.
Apare la viteze de curgere subsonice sau supersonice,
- unghiul de incidenţă este constant la profil, sau negativ,
- presiunea în treapta de palete este mică, iar debitul de fluid este
mare.
În funcţie de numărul M şi de unghiul de incidenţă "i", formele de flater

apar în domenii bine delimitate, Fig.8.8.
Fig. 8.8 - Domenii de apariţie a flaterului în funcţie de viteza curentului

şi a unghiului de incidenţă.
A - flater de desprindere, B - flater supersonic, C - flater de blocaj.
O influenţă mare asupra apariţiei flaterului o are defazajul unghiurilor de

atac ale paletelor dispuse în retea, care pentru abateri mici au influenţă
însemnată asupra forţelor şi momentelor aerodinamice.
La reţelele de palete de turbină, flaterul poate apărea când paletele sunt
lungi, subtiri, deci mai ales la ultimele trepte la turbină, având mai multe
trepte. La aceste reţele, formele de flater posibile sunt cele de desprindere,
când turaţiile sunt mici, şi cele prin unde de şoc, când turaţiile sunt mari.
Regimul de curgere cel mai periculos se obţine când 0,8 < M < 1,3.
8.1.3. Forme de vibraţie ale paletelor.
Paleta este o bară profilată, având o infinitate de puncte materiale, deci şi o

infinitate de forme de vibraţii.
Dintre toate formele de vibraţie posibile, prezintă interes vibraţiile de
încovoiere, cele de torsiune şi, uneori, vibraţiile de încovoiere - torsiune.
Vibraţiile pe direcţia longitudinală a aerofoliei nu prezintă interes decât la
unele palete de
stator care fac parte din structura de rezistenţă a motorului.
Practic, vor fi luate în considerare formele de vibraţii care sunt situate în
intervalul turaţiilor de lucru ale motorului, respectiv pentru:
- primele 2 ÷ 3 moduri de vibraţie de încovoiere,
- 1 ÷ 2 moduri de vibraţie de torsiune.

Peste aceste moduri de vibraţie, amplitudinile şi tensiunile de vibraţie se
reduc mult, devenind neglijabile. În analiza comportării la vibraţii ale
paletelor, trebuie precizat:
- formele de vibraţii caracteristice,
- poziţiile liniilor de noduri pe paletă,
- frecvenţele la care au loc diferitele forme de vibraţii,
- mărimea amplitudinilor de vibraţie,
- mărimea tensiunilor de vibraţie în punctele cele mai solicitate ale
paletelor.
Vibraţiile de încovoiere ale paletelor, Fig. 8.9, sunt periculoase pentru
motor prin armonicile care se situtază în intervalul turaţiilor de lucru,
acestea au amplitudini mari şi pot dezvolta tensiuni mari de vibraţie pe
liniile de noduri.
Fig. 8.9 - Forme de vibraţie ale aerofoliei.

a) de incovoiere, b) de torsiune, c) de încovoiere – torsiune.
Vibraţiile de torsiune produc deformarea profilelor aerofoliei, iar liniile de

noduri sunt dispuse în lungul aerofoliei.
Vibraţiile de încovoiere - torsiune au linii de noduri combinate,

longitudinale şi transversale, şi se produc mai ales la palete late şi subţiri.
Frecvenţele lor au valori mai mari decât prima frecvenţă de încovoiere şi
prima frecvenţă de torsiune. Paletele de compresor axial pot fi lungi, subtiri,
şi torsionate. Paletele de la primele trepte se comportă la vibraţii ca plăci
supuse la încovoiere, torsiune, şi formele combinate, iar amplitudinile pot fi
mari. Paletele de la ultimile trepte de compresor axial sunt scurte, au coarda
mică şi sunt mai puţin torsionate. Acestea se comportă la vibraţii ca bare.
Paletele de turbină sunt lungi, au corzi mai mici, iar grosimile profilelor
variază mult de la baza aerofoliei către vârful acesteia. La vibraţii se
comportă ca bare solicitate la încovoiere şi la torsiune.
8.1.3.1. Etapele de calcul la vibraţie ale paletelor.
Pentru calculul de vibraţie ale aerofoliilor paletelor, se parcurg următoarele
etape:
1 - Determinarea frecvenţelor proprii fundamentale şi ale armonicilor,
pentru vibraţiile de încovoiere şi torsiune, situate în intervalul regimurilor de
lucru al motorului, precum şi în afara turaţiei maxime cu 15 ÷ 20 % din
valoarea acesteia.
2 - Stabilirea mărimilor frecvenţelor de excitaţie.
3 - Întocmirea diagramei de frecvenţe şi stabilirea regimurilor de rezonanţă.
4 - Calculul tensiunilor de vibraţii în punctele cele mai solicitate ale
aerofoliei.
5 - Precizarea măsurilor constructive posibile pentru evitarea regimurilor de
rezonanţă periculoase.
8.2. Calculul frecvenţelor proprii ale paletelor.
8.2.1.Calculul frecvenţelor proprii de încovoiere.
8.2.1.1. Paleta neantrenată în mişcare de rotaţie, având masa

concentrată la vârf.
Ipoteze:
- paleta este o grindă încastrată la un capăt şi liberă la celălalt capăt,
- aria secţiunii este constantă,
- masa paletei este concentrată la capătul liber,
- paleta nu este antrenată în mişcare de rotaţie,
- asupra paletei acţionează, pentru scurt timp, o forţa de excitaţie

exterioară, după care paleta vibrează liber, sub acţiunea forţei de
inerţie Fi, şi a celei elastice Fe, care au sensuri contrarii,
- în calcul se ţine seama de relaţiile dintre solicitări şi deformaţii,
respectiv:
dy d2y M d3y T d4y q
 φ;  ;  ;  (8.1)
dx dx 2
E  J dx 3
E  J dx 4
EJ
Schema de calcul este dată în fig.86 şi notaţiile sunt:
y - săgeata,
x - distanţa de la încastrare până la secţiunea de
calcul,
φ - unghiul de deformaţie al barei în secţiunea x,
M - momentul încovoietor în secţiunea x,
T - forţa tăietoare în secţiunea x,
q - sarcina în secţiunea x,
E - modulul de elasticitate al materialului paletei,
J - momentul de inerţie al ariei secţiunii faţă de axa
de deformaţie considerată.
Fig. 8.10 – Schema de calcul.
Forţa de inerţie este echilibrată de forţa elastică, respectiv suma acestora

este nulă,
Fi + Fe = 0 (8.2)
dar,
m  d2y
Fi   (8.3)
dt 2
Fe  K  y (8.4)
m - masa concentrată,
d2y
- acceleraţia deformaţiei, (8.5)
dx 2
K - coeficientul de elasticitate al barei,
sau,
m  d2y
Ky  0 (8.6)
dt 2
respectiv,
d2y K  y
 0 (8.7)
dt 2 m
Se notează,
K
 p2 (8.8)
m
p - pulsaţia vibraţiei,
f
p (8.9)
2
f - frecvenţa vibraţiei,
y0 - sageata maximă;
Ecuatia (8.2) devine,
d2y
2
 p2  y  0 (8.10)
dt
Solutia ecuaţiei (8.10), fiind
y = y0 · cos (p · t + φ) (8.11)
Unghiul φ se determină din condiţiile iniţiale:
dy
t = 0 ; y = y0 ; 0 (8.12)
dt
Derivând (8.11), rezultă
dy
 y 0  p  sin(p  t  φ ) (8.13)
dt
Deoarece y 0  0 ; p  0 , t = 0, trebuie ca sin (p · t + φ) = 0, sau φ = 0. Ca
urmare soluţia ecuaţiei (8.11) este:
y  y 0  cosp  t (8.14)
Pentru determinarea constantei elastice K, se consideră relaţiile dintre
solicitări şi deformaţii, Fig. 8.11, în care P este forţa echivalentă masei
m,dispusă la capătul barei.
Fig. 8.11 - Schema de calcul.
d2y M
 (8.15)
dx 2
EJ
dar
M  P  (L  x)
sau
d 2 y P  (L  x)
 (8.16)
dt 2 EJ
se obţine φ prin integrarea (8.16),

 x2 
P   L  x  
dy  2 
φ 
dx EJ
iar y, din integrarea relaţiei lui φ,
 P   L  x  x   P   L  x x3 

2 2
y    dx       (8.17)
 EJ     E  J   2 6 
2 
Când x = L, rezultă săgeata la vârful paletei ca fiind:
P  L3
y (8.18)
3EJ
dar tot forţa P, este egală cu forţa elastică de la vârful paletei, deci,
P = Fe (8.19)
si din (8.18) rezultă,
3EJ 
P y (8.20)
 L 
3
 3EJ 
deci Ky   y (8.21)
 L 
3
constanta elastică K, fiind:

3E J
K (8.22)
L3
Pulsaţia proprie a barei având masa concentrată la vârf este,
1 1
 K 2  3  E  J 2
p   3 
(8.23)
m  mL 
sau
1
 E J 2
p  1,73   3 
(8.24)
mL 
Dacă se exprimă masa
m  ρ AL (8.25)
ρ - densitatea materialului paletei,
A - aria secţiunii aerofoliei,
L - lungimea aerofoliei.
Expresia (8.24) devine,
1
 1,73   E  J  2
p   2     (8.26)
 L   ρ A
În cazul utilizării greutăţii specifice a materialului, γ  ρ  g , pulsaţia va fi,
1
 1,73   E  J  2
p   2     (8.27)
 L   γA
Frecvenţa vibraţiei se obţine din:
1
p  1,73   E  J  2
f    (8.28)
2  π  2  π  L2   ρ  A 
sau
1
 1,73   E  J  g  2
f  
2  
 (8.29)
 2 πL   γ  A 
Concluzii.
În cazul paletei neantrenată în mişcare de rotaţie, asupra frecvenţei
influenţează:
- lungimea L, a aerofoliei,
- natura materialului,(prin p si E),
- temperatura aerofoliei, care influenţează valoarea E. Cu creşterea

temperaturii t, valoarea E scade, corespunzător scade şi frecvenţa,
- masa paletei, m. Cu creşterea masei, frecvenţa scade,
- forma ariei secţiunii şi axa faţă de care se deformează paleta, prin
momentul de inerţie J,
- rigiditatea paletei, prin EJ.
8.2.1.2. Paleta având masa concentrată la vârf şi antrenată în

mişcare de rotaţie (Fig. 8.12).
Ipoteze,
- paleta este o bară având aria secţiunii constntă, A = ct.
- masa paletei este concentrată la vârful ei,
- paleta este antrenată în mişcare de rotaţie cu o viteză unghiulară
constantă,
 n
ω = ct., respectiv   , n fiind turaţia rotorului, [rot/min],
30
- asupra masei concentrate, care a fost excitată la vibraţii pentru un
timp foarte
scurt, de către o forţă exterioară, acţionează:
- forţa de inerţie Fi,
- forţa elastică Fe,
- forţa centrifugă Fc.
- se consideră că paleta vibrează pe direcţia tangenţială x, şi pe
direcţia axială y, (Fig. 8.12),
- paleta este încastrată la un capăt şi liberă la celălalt capăt,
- momentele tuturor forţelor, faţă de secţiunea de încastrare, sunt
nule.

Se scrie expresia pentru suma momentelor,
ΣMAy = 0
(8.30)
ΣMAx = 0
sau,
ΣM Ay  Fix  L  Fex  L  Fc  x A  0
(8.31)
ΣM Ax  Fiy  L  Fey  L  Fc  y A  0
dar,
d2x
Fix  m 
dt 2
d2y
Fiy  m  2 (8.32)
dt
Fe x  K x  x
Fe y  K y  y
Fc  m  (R  L)  ω 2
Înlocuind în (8.31), rezultă
 d2x 
M Ay  m   2   L  K x  x  L  m  ( R  L )   2  x A  0
 dt 
(8.33)
d y
2
M Ax  m   2   L  K y  y  L  m  ( R  L )   2  y A  0
 dt 
Din asemănarea de triunghiuri, împărţind apoi cu m L şi exprimând pe xA,

se obţine,
xR
xA 
( R  L)
d 2 x K x  x m  (R  L)  2  x  R
  0
dt 2 m m  (R  L)
d 2 y K y  y m  ( R  L)   2  y
  0 (8.34)
dt 2 m mL
se notează
Kx
p st.x 
2
m
Ky
p st.y 
2
(8.35)
m
K R  ω2
 x 
2
p st.x
m L
K y (R  L)  ω 2
 
2
p st.y
m L
Ecuaţiile (8.34) devin
d 2x  K x R  2 
  x  0
dt 2  m L 
(8.36)
d 2 y  K y (R  L)   2 
  y  0
dt 2  m L 

din care rezultă

K x R  2 R  2
   p st .x 
2 2
p din .x
m L L
(8.37)
Ky (R  L)   2
(R  L)   2
p din .y    p st .y 
2 2
m L L
Se notează
R (R  L)
, By 
Bx 
L L
Se obţin pulsaţiile proprii pentru paleta antrenată în mişcare de rotaţie, faţă
de axele x şi y, ca fiind:
1
 2
 
1
R ω 2
  p st.x    p st.x 2  B x  ω 2
2 2
p din.x (8.38)
 L 
1
 2
 
1
(R  L)  ω 2
p din.y   p st.y    p st.y 2  B y  ω 2
2

2 (8.39)
 L 
Frecvenţele proprii vor fi,
p
f din .x  din .x
2 π
(8.40)
p din.y
f din.y 
2 π
Dar   2    n s , ns - turaţia pe secundă [rot / sec], fst - frecvenţa statică

p
(fără antrenare în rotaţie), fst  st .
2
Frecvenţa dinamică va avea expresia finală de forma,
 
1
f din.x  fst.x  B x  n s
2 2 2
(8.41)
 
1
f din.y  f st.y  B y  n s
2 2 2
8.2.1.3. Paleta neantrenată în mişcare de rotatie, având masa

uniform distribuită.
Ipoteze de calcul, (Fig. 8.13).
- paleta are aria secţiunii constantă în lungul aerofolie, şi nu este
torsionată,
- paleta este încastrată la un capăt şi liberă la celalalt capăt,
- vibraţiile sunt numai de încovoiere,
- centrele de greutate ale secţiunilor coincid cu centrul de greutate al
secţiunii de la baza aerofoliei, fiind dispuse pe aceeaşi axă.
- secţiunile de încovoiere ramân plane şi după deformaţie,
- paleta are o infinitate de puncte materiale, deci şi o infinitate de
forme de vibratie, respectiv de frecvenţe proprii.
Pentru calcul se impun condiţiile:
- sarcina q, este egală cu forţa de inerţie Fi, pe unitatea de lungime,
qi = - Fi, respectiv q + Fi = 0. (8.42)
Ecuaţia fibrei medii deformate este,

d2y M
 (8.43)
dx 2
E J
sarcina se obţine din
d4y q  d4y 
 sau q  E  J  4  , (8.44)
dx 4 E  J  dx 
forţa de inerţie Fi pe unitatea de lungime este
 d2y 
Fi  ρ  A   2  (8.45)
 dt 
Înlocuind în (8.42), la echilibru, rezultă,
d4y d2y
EJ 4 A 2  0 (8.46)
dx dt
sau,
E  J d4y d2y
  0 (8.47)
  A dx 4 dt 2
se notează cu,
EJ
a2  (8.48)
ρA
ca urmare (8.47) devine,
 d4y   d2y 
a 2   4    2   0 (8.49)
 dx   dt 
Se consideră că paleta vibrează după o lege armonică, de forma:
y n  y 0  sin(p n  t  φ), (8.50)
unde,
yn - deformaţia pentru armonica n,
y0 - deformaţia iniţială maximă,
pn - pulsaţia armonicii n,
t – timpul,
φ – unghiul de defazare.
Derivata expresiei (8.50) este,
dy n
 y 0  p n  cos(p n  t  φ)
dt
(8.51)
2
d yn
 y 0  p n  sin(p n  t  φ)  p n  y n
2 2
2
dt
Înlocuind în (8.49), rezultă

d4y
a2   pn  y n  0
2
4
(8.52)
dx
sau
2
d4 y n pn
 2  yn  0 (8.53)
dx 4 a
Se notează
2
pn
Kn 
4
(8.54)
a2
Ca urmare
d4y n
 Kn  yn  0
4
4
(8.55)
dx
Ecuaţia (8.55) are soluţia:
y n  C1n  [cos(K n  x)  ch(K n  x)] 
 C 2n  [cos(K n  x)  ch(K n  x)] 
(8.56)
 C 3n  [sin( K n  x)  sh(K n  x)] 
 C 4n  [sin( K n  x)  sh(K n  x)]
C1, C2, C3, C4, sunt constante care se vor determina din condiţiile
aerofoliei la încastrare şi la capătul liber.
La încastrare,
dy
x = 0, yn = 0, φ = n  0 (8.57)
dx
Introducând în (8.56), rezultă,

C1n = 0, C3n = 0 (8.58)
La capătul liber,
x = L,
momentul încovoietor este nul,
d2y n
M 0 (8.59)
dx 2
şi forţa tăietoare,
d3yn
T 0 (8.60)
dx 3
Dar
Kn  0
sin 2 (K n  L)  cos2 (K n  L)  1 (8.61)
ch 2 (K n  L)  sh 2 (K n  L)  1
Sau efectuând derivatele şi introducând în (8.56), se obţine condiţia din care

se determină parametrul (Kn·L), ca fiind:
cos(Kn  L)  ch(K n  L)  1 (8.62)
Pentru paleta fără bandaj la capăt, la armonicile 1 ÷ 6, condiţia (8.62) se
respectă pentru valorile din tabel:
n 1 2 3 4 5 6
(Kn·L) 1,875 4,694 7,855 10,916 14,137 17,379
(Kn·L)2 3,52 22 61,62 120,2 199,6 215,8
Pentru paleta având bandaj la capătul liber, valorile sunt:

n 1 2 3 4 5
(Kn·L) 3,927 7,068 10,210 13,352 16,493
(Kn·L)2 15,42 49,95 104,24 178,27 272
Determinarea pulsaţiei se face din (8.54),

pn  K n  a 2
2 4
Sau (8.63)
pn  K n  a
2
1
 E  J 2
Din (8.48) rezultă : a    (8.64)
A
Dacă se înmulţeşte şi se împarte cu L2, pulsaţia va avea forma:
1
 K n  L 2   E  J  2
pn       (8.65)
  ρ A
2
 L
iar frecvenţa va fi
1
pn  K n  L 2   E  J  2
fn     (8.66)
2  π  2  π  L2   ρ  A 
Dacă în loc de densitatea ρ, se introduce greutatea specifică γ = ρ · g,
frecvenţa va avea expresia:
1
 K  L 2   E  J  g  2
fn   n 
2  
 (8.67)
 2 π L   γ  A 
Raportul pulsaţiilor armonicilor faţă de pulsaţia proprie fundamentală au
valorile din tabel:
n 1 2 3 4 5
pn 1 6,3 17,5 34 57
p1
8.2.2. Calculul frecvenţelor proprii la paleta reală.
8.2.2.1. Paleta cu aria secţiunii constantă.

Paleta este definită prin parametrii geometrici ai profilului (Fig. 8.14) şi se
calculează pulsaţiile proprii pentru situaţia cea mai neconvenabilă, când
deformaţiile se produc după axa principală η.
Fig. 8.14 - Parametrii principali ai profilului.
Pulsaţia statică are expresia,

1
 K n  L 2   E  J  2
p n.st      (8.68)
  ρ  A 
2
 L
Se folosesc relaţiile aproximative pentru calculul momentelor de inerţie
principale, şi pentru aria secţiunii profilului,
J   0,041  b  c max  (c max  h max )

2 2
J   0,038  b 3  cmax (8.69)
A  0,7  b  cmax
Pulsaţia propie faţă de axa η , dupa înlocuirea Jη şi A, devine,
1
 K n  L    E    2
2
h m ax
 
p n.st  0,243     c m ax   ρ    1  c 2  (8.70)
 L 
2
   m ax  
Dacă se consideră greutatea specifică γ,
1
 K n  L  
 E  g    2
2
h m ax
p n.st  0,243          
 m ax  γ  
c 1  (8.71)
 L 
2 2
   c m ax  
Frecvenţa statică a paletei pentru armonica n, va fi
1
p n .st E  h m ax
2
 2
f n .st   0,0387     1  
 (8.72)
2 π  ρ  c m ax
2
 
K L 2
E  g  h  2
f n .st  0,0387  n 2  c m ax     1  m ax   (8.73)
L  γ  c m ax  
8.2.2.2. Paleta considerată ca o placă cu aria constantă.

Pentru acest caz s-a stabilit că relaţia de calcul care aproximează bine
valorile pulsaţiilor proprii are forma,
1
 K n  L 2  E  h max  2
2
p n.st  0,256   
  cmax     1  0,887  
2 
(8.74)
 L 2
 ρ
  c max  
Sau când se consideră greutatea specifică a materialului,
 K  L 2 
p n.st  0,256   n 2   c max 
 L 
1 (8.75)
Eg  h
2  2
   1  0,887  max 2 
 γ   c max 
Corespunzător, frecvenţele proprii se obţin din,
p n.st  K n  L 2 
f n.st   0,0408     c max 
2 π  L
2

1 (8.76)
E  h
2  2
    1  0,887  max2 
 
 ρ  c max 
8.2.2.3. Paleta având aria secţiunii variind liniar în lungul

aerofoliei. (Relaţia Meerovici)
Pentru paleta de rotor, având aria secţiunii variind liniar în lungul aerofoliei,
paleta neantrenată în mişcare de rotatie, Meerovici, a stabilit pe baza
metodei energetice de calcul, o relaţie a pulsaţiei proprii de forma:
 K  L 2 
p n.st  0,256   n 2   cb  β 
 L 
1 (8.77)
E  2 h 
2
γn 2
    Ψ n  0,887  b2   
 ρ  c b  (1  4  δ n  φ o ) 
2
Relaţie care este valabilă pentru primele armonici de încovoiere, respectiv, n

≤ 3. În relaţie s-au notat,
L - lungimea paletei,
(Kn · L) - parametru srabilit anterior şi prezentat în tabele.
cb - grosimea maximă a profilului secţiunii de la baza
aerofoliei,
hb - săgeata maximă a profilului secţiunii de la baza
aerofoliei,
ρ - densitatea materialului,
φ - unghiul de torsiune al aerofoliei între secţiunea de la baza
şi de la vârful acesteia, [în radiani],
β - coeficient prin care se apreciază trapezoidalitatea
aerofoliei (variaţia mărimii corzii de la secţiunea de bază
la cea de vârf,
b
  f ( ) , în care   v
bb
bv, bb – corzile profilelor de la vârful şi de la baza
aerofoliei.
  (K n  L)2 coeficient prin care se apreciază influenţa
grosimilor profilelor
c
  f (m ) , unde m  v
cb
Ψ - coeficient care apreciază torsionarea aerofoliei,
  f ( 0 )
o
φ0° - unghiul, în grade dintre axele principale de inerţie de la baza şi

vârful aerofoliei,
γn - coeficient care apreciază forma de pană a paletei,
h
 n  f (m, ) , unde   v
hb
δn – coeficient de variaţie a grosimii profilului,
 n  f (m) .
În relaţia de calcul a pulsaţiei paletei, în termenul 4   n  0 , unghiul  0 se
2
va lua în radiani.
Pentru armonici mai mari de n > 3, se poate folosi relaţia de calcul
 2  n  3
  2  n  1 
2 2

p (n1).st  p n.st     1  m   m     (8.78)

 2  n  1   2  n  1  
în care
cv
.m
cb
Frecvenţa proprie a paletei neantrenată în mişcare de rotaţie va avea
expresia:
p α
f n.st  n.st  0,0408   2   c b  β 
2π L 
1 (8.79)
E  2 h
2  γ 2
    Ψ n  0,887  b2   n

 ρ  
c b  (1  4  δ n  φ o ) 
2
Coeficienţii α, β, ψ, γn, δn, se obţin din diagramele fig. 92 ÷ 99.

Dacă în relaţia frecvenţei, în loc de densitatea materialului ρ, se foloseşte
greutatea specifică γ = ρ · g, forma ecuaţiei va deveni:
α
f n.st  0,0408  2  c b  β 
L
1
(8.80)
 E  g   2  hb 
2
γn  

2
  Ψ n  0,887   2  
 
 γ  
   
2 
 c b  1  4  δ n  φ 0   
În calcul se vor lua lungimile în [cm], iar g în [cm / sec2] .
g = 981 [cm / sec2]
E
Pentru materialele curent utilizate în construcţia paletelor, parametrul are
γ
valorile:
Oţel 2,82·108
Aliaje de titan 2,48·108
Aliaje de aluminiu 2,52·108
Materiale armate cu fibre 1,32·108
8.2.2.4. Paleta cu aria secţiunii variind după o arie oarecare

(metoda Sneideman).
Ipoteze:
- paleta nu este antrenată în mişcare de rotaţie,

- la paletă se cunosc parametrii geometrici ai profilelor din câteva
secţiuni,
- metoda permite determinarea numai a frecvenţei proprii
fundamentale de încovoiere, folosind relaţia:
1
125  E 1  2
f1  2     (8.81)
L  X
în care
L - lungimea aerofoliei, [cm],
E - modulul de elasticitate al materialului, [daN / cm2],
ρ - densitatea materialului, [kg / cm3],
X - parametru care se calculează pentru paleta respectivă.
Calculul parametrului X se face astfel (Fig. 8.23 ):
- se împarte paleta în 5 tronsoane,
- pentru fiecare secţiune se determină aria secţiunii A, şi momentul
de inerţie
faţă de axa principală considerată (Jη),
- se reprezintă grafic variaţia A, J, în lungul aerofoliei,
- se calculează (sau se stabilesc pe curbe), valorile medii,
A  Ai
A mi  i1
2
(8.82)
J i 1  J i
J mi 
2
- se calculează parametrul X, din relaţia,
 5  k 2   4  k 2 
 
5 4
X  A5     A4   
k 1
 J k  k 1
 J k 
(8.83)
 3  k   2  k 
 
3 2
2  2 
 A3     A2   
k 1
 J k  k 1
 J k 
Fig. 8.15-Variaţia α  f ( τ) . Fig. 8.16-Variaţia ψ n  f (φ 0 )
Fig. 8.17-Variaţia γ1  f (δ1 , χ ) Fig.8.18-variaţia γ 2  f (m), δ 2  f (m)
Fig. 8.19-Variaţia β  f (ε ) Fig. 8.20-Variaţia α  f (m)

Fig. 8.21-Variaţia γ 3  f (m) Fig.8.22-Variaţia γ 3  f (m), δ 3  f (m)
Fig. 8.15 ÷ 8.22 – Variaţia coeficienţilor necesari pentru calculul frecvenţei

proprii la paletă, prin metoda Meerovici.
Fig. 8.23 – Schema parametrului X.
8.2.2.5. Determinarea frecvenţelor proprii la încovoierea paletei,

prin metoda energetică.
Ipoteze:
- paleta este de formă oarecare şi antrenată în mişcare de rotaţie,
- metoda energetică este bazată pe ipoteza conservării energiei,
respectiv energia totală este constantă,
Et = Ec + Ep = ct
Ec - energia cinetică,
Ep - energia potenţială,
- paleta reprezintă un sistem elastic la care toate punctele materiale
care
vibrează îndeplinesc condiţiile,
- la poziţia de deformaţie maximă,
Ec = 0 ; Ep = max.
- la poziţia de viteză maximă,
Ec = max. ; Ep = 0
- pe baza legii conservării energiei rezultă,
Ec.max = Ep.max
- energia cinetică maximă reprezintă suma dintre energia potenţială
şi lucrul mecanic Lm,
Ec.max = Ep + Lm.
Etapele de calcul sunt următoarele:

1 - Se alege o lege de variaţie a liniei elastice a aerofoliei pe timpul vibraţiei
acesteia, lege care trebuie să respecte următoarele condiţii de limită la
capetele aerofoliei:
- în secţiunea de încastrare,
- săgeata este nulă, y = 0;
- unghiul de deformaţie este nul, φ = 0,
- la vârful aerofoliei, care este liber,
- momentul încovoietor este nul, M = 0,
- forţa tăietoare este nulă, T = 0.
Se consideră ca lege de variaţie a liniei elastice, o lege armonică de forma,
y t  y to  cos(p din  t )
Schema de calcul şi notaţiile utilizate sunt cele din fig. 8.24.
Notaţiile folosite sunt:
Pdin - pulsaţia dinamică,
t - timpul,
yto - săgeata maximă la t = 0,
yt - săgeata la timpul t,
E - modulul de elasticitate al materialului,
J - momentul de inerţie faţă de axa considerată.
Fig. 8.24 - Schema de calcul şi notaţiile utilizate.
2 - Se calculează energia potenţială pentru poziţia maximă de deformaţie a

aerofoliei.
Relaţia de calcul:
L L 2
 Mx  d y
 
2 2
1    dx  1 
Ep   E  J x   2   dx
2  E  Jx  2
   dx 
0 0
(8.84)
2
d y
Mx  E  J 
dx 2
3 - Calculul lucrului mecanic de vibraţie sub acţiunea forţei centrifuge care

solicită
L
aerofolia, Lm 
 0
dFc  Z (8.85)
în care,
Z=S–x
(8.86)
x  1
  dy   2 

2
S  1       dx
  dx   
0
 
S - arcul părţii deformate din paletă,
Z - distanţa de deformaţie
Se dezvoltă în serie,
1
  dy  2  2 1  dy 
2
1  dy 
4
1      1         (8.87)
  dx   2  dx  8  dx 
şi se păstrează primii doi termeni
1
  dy  22
1  dy 
2
1      1    
  dx   2  dx 
(8.88)
x x
 1  dy  2  2
 
1  dx 
S 1       dx  x      dx
 2  dx   2  dy 
0 0
Rezulta valoarea z,
x
2

1  dx 
ZSx     dx (8.89)
2  dy 
0
Se calculează forţa centrifugă elementară,
dFc  dm  ( R b  x)   2     2  A x  ( R b  x)  dx (8.90)
în care masa elementului este, dm = ρ · Ax · dx, ρ = ct., şi viteza unghiulară
ω = ct.
Lucrul mecanic dezvoltat pe toată aerofolia va fi,
L x 
 
2
  2   dy 
Lm   A x  R b  x     dx  dx (8.91)
2   dx  
 o 0 
4 - Calculul enegiei cinetice maxime:
L

1
E c. max   dm  v max
2
(8.92)
2
0
unde,
v - viteza de deplasare,
   z s  Dm 
 
  L 
K  (8.93)
90  D  2 
 m   1
 L  
vmax = pdin · y
dm - elementul de masă,
dm = p · Ax · dx
Energia cinetică maximă va avea expresia:

L

 2
Ec.mac   p din  y 2  A x  dx (8.94)
2
0
5 - Calculul pulsaţiei dinamice.
Ec.max  Ep  Lm (8.95)
rezultă
L
 d2y 
 E  J x   2   dx
 dx 
2
p din  0
L
 2 

 A  y  dx
0
x
2
(8.96)
L x
 
2
 dy 
A x  R b  x   dx     dx
 dx 
 0
L
0

0
A x  y 2  dx
6 - Se exprimă pulsaţia dinamică sub forma,

1
p din  (p st  B   2 ) 2
2
(8.97)
în care,
L 2
d y

2
E  J x   2   dx
 dx 
p st 
2 0
L

  A x  y 2  dx
0
(8.98)
L x
 
2
 dy 
A x  ( R b  x)  dx     dx
 dx 
B 0
L
0

0
A x  y 2  dx
7 - Se calculează frecvenţa proprie dinamică,

2 2 2
p   p    
f din   din    st   B  
2
 (8.99)
 2   2   2 
dar
2
p 
  st 
2
f st
 2
(8.100)
2
  
ns  
2

 2
ca urmare:
1
f din  (f st  B  n s
2 2 2
) , [Hz](8.101)
p
dar   2    n s , ns fiind turaţia în [rot / sec], iar frecvenţa statică f s  st .
2
8 - Se aleg alte legi armonice de variaţie a formei paletei în procesul de
vibraţie şi se calculează pulsaţiile dinamice corespunzătoare.
9 - Se consideră ca fiind pulsaţia proprie dinamică, valoarea cea mai mică
obţinută din calculul cu diferite legi de deformaţie, lege care se apropie cel
mai mult de situaţia reală.
8.2.2.6. Relaţii de calcul ale pulsaţiei şi frecvenţei dinamice a

paletei de rotor, bazată pe metoda energetică.
Pentru o paletă, Fig. 8.25, la care se îndeplinesc condiţiile:
- aria secţiunii variază conform legii,
Ax = Ab - a · Xm
- momentul de inerţie al ariei secţiunii are legea,
Lx = Jb – b · Xp
- ecuaţia fibrei medii deformate,
y = [( Ab – Av) · Ab] · Xq
în care s-au notat:
Ab, Av – aria secţiunii de la baza şi de la vârful
aerofoliei,
m, p, q – exponenţi care dau legile de variaţie ale
parametrilor
A, J, y, în lungul aerofoliei. Dacă se cunosc
parametrii în secţiunile de la bază, de la
mijloc, şi de la vârful aerofoliei, coeficienţii
m, p, pot fi uşor determinaţi.
y – săgeata la distanţa x faţă de secţiunea de
încastrare,
γ – greutatea specifică a materialului paletei, [daN /
cm2],
g – acceleraţia gravitaţiei, g = 981 [cm / sec2],
L – lungimea aerofoliei.

Frecvenţa dinamică se determină din:

1
f din  (f st  B  n s ) 2
2 2
(8.102)
în care:
  Jb b  Lp  
 
1  E  g  2

 2  q  3 2  q  p  3 
f st      q  q  1 
2 2
 (8.103)
4   2    4  Ab a  Lm 
L   

  2  q  1 2  q  m  1 
 2  Rb L   Rb L 
q   A b    a  Lm     
  2  q 2  q  1   2  q  m  2  q  m  1 
B
  Ab 
L  2  q  1    a  Lm  2  q  p  3 
  2  q  1 
(8.104)
2
 ω 
ns  
2

 2π
Pentru calculul frecvenţei dinamice se va proceda astfel:

- la o paletă existentă sau calculată şi profilată din condiţii
gazodinamice, se definesc parametrii în secţiunile de la baza, de la
mijlocul, de la vârful aerofoliei, respectiv:
Ab, Am, Av, şi Jb, Jm, Jv.
- se determină apoi legile de variaţie ale ariei şi momentelor de
inerţie, respectiv coeficienţii a, b şi exponenţii m, p,
- se dau diferite valori exponentului q, care defineşte legea de
variaţie a liniei elastice a paletei. Obişnuit la palete q = 1,6 ÷ 2,5
- se consideră o anumită turaţie, ns [rot / sec], a rotorului pe care este
montată paleta,
- pentru turaţia aleasă şi diferite valori ale lui q, se determină
frecvenţele dinamice fdin,
- se trasează graficul fdin = f (q),
- se consideră ca fiind frecvenţa dinamică a paletei, frecvenţa cea
mai mică şi căreia corespunde o valoare determinată pentru q.
8.2.3. Influenţa antrenării în mişcare de rotaţie asupra

frecvenţelor proprii ale paletelor dispuse în reţea.
Frecvenţa proprie de încovoiere a paletei în condiţii dinamice se obţine din:

fdin2 = fst2 + B∙ns2
influenţa având turaţia ns,şi coeficientul B.
Coeficientul B depinde de:
-particularităţile geometrice ale aerofoliei paletei (A, J, L)
-modul de fixare a paletei în reţea, paleta putând fi:
- încastrată la un capăt şi liberă la celălalt capăt,
- încastrată la ambele capete, sau având bandaje.
În funcţie de acesta, au fost stabilite teoretic sau experimental, valori pentru
coeficientul B, astfel:
a) - La paleta izolată.
Paleta izolată având aria constantă A = ct.
- pentru frecvenţa proprie fundamentală,
B1  1,45  1,79 , (metoda energetică),
D
B1  0,8  m , (Stoda),
L 1
Dm
B1  0,8  , (Subenco),
L  0,85
D
B1  0,72  m ,
L 1
Dm - diametrul reţelei de palete până la secţiunea
medie a aerofoliei.
- pentru armonica a doua,
B 2  3,6  4,4 , (metoda energetică).
Paleta având aria secţiunii aerofoliei variabilă, A ≠ ct.
Dm
B1  , (Fox)
L  0,25
Dm
B1 
L  1,25
La reţele de palete.
b) - Reţea de palete fără bandaje şi montate înclinat pe coroana
discului, Fig. 8.26,
1,571  R b
B1   1,193  sin 2 
L
8,65  R b
B2   6,48  sin 2 
L
Fig. 8.26 - Forme de vibraţie la reţeaua de palete pentru armonica 1 şi 2.
La reţelele de palete având bandaje la capete,
4,29  R b
B1   2,93  sin 2 
L
(8.105)
18,4  R b
B2   12,9  sin 2 
L
Pentru paletele având bandaje, frecvenţele statice fst, se pot calcula din,
 K  L2   E  J b  2
1
p
f n.st  n  φ1  φ 2  φ 3   n 2   (8.106)
2 π  L   ρ  A b  
sau
 K  L2   E  J b  2
1
f n.st  φ   n 2     (8.107)
 L   ρ  A b  
În care,
φ1 - factor care apreciază încastrarea corectă a paletei,
φ2- factor care apreciază poziţia bandajului de sârmă pe corpul
aerofoliei,
φ3 - factor care apreciază variaţia ariei secţiunii în lungul aerofoliei,
A
3  v
Ab
φ  φ1  φ 2  φ 3 are valoarea φ = 4 ÷ 8, pentru palete cu bandaj rigid.
Ab, Jb - aria secţiunii şi momentul de inerţie la baza aerofoliei.
Masa şi poziţia bandajului de sârmă influenţează astfel:

- cu cât bandajul este mai aproape de vârful paletei şi masa lui este
mai mare, frecvenţa statică va scădea,
- când bandajul este dispus sub secţiunea medie a paletei, centrul de
greutate al aerofoliei coboară către bază, iar frecvenţa proprie
creşte.
8.2.4. Influenţa strângerii piciorului paletei şi a temperaturii

asupra frecvenţei proprii statice.
Existenţa jocului în îmbinarea paletei la disc, (Fig. 8.27) are influenţă asupra
frecvenţei proprii statice, astfel:
- frecvenţa scade deoarece prezenţa jocului din îmbinare determină o
creştere a lungimii paletei, care devine L* = L + ΔL,
- real vibrează în acest caz şi piciorul paletei,
- influenţa ΔL este cu atât mai mare cu cât aerofolia este mai scurtă,
- influenţa jocului se apreciază prin determinarea frecvenţei statice
din relaţia în care se introduce coeficientul de corecţie φ4, şi
lungimea L*. Coeficientul φ4 se determină din diagramă, fig. 104.
Fig. 8.27 - Schema de calcul şi diagrama de determinare a coeficientului φ4.
Aprecierea influenţei temperaturii aerofoliei asupra frecvenţei statice se

face prin intermediul modulului de elasticitate E, şi a densităţii ρ a
materialului şi în mai mică măsură prin variaţia lungimii şi ariei aerofoliei.
Influenţa cea mai mare o are modulul de elasticitate E care scade mult la
creşterea temperaturii. Dacă se scriu relaţiile pentru frecvenţele statice la
temperatura t a aerofoliei ,şi pentru temperatura t = 20°C, şi se face raportul
lor, rezultă:
1
f n.st.t  E 2
  t  (8.108)
f n.st.t 20  E t  20 
O relaţie de calcul utilizată la Turbomecanica este:
 R  2  E 
f di n .t  f st.t 20  1,57   m   n s    t 
2
(8.109)
  L    E t  20 
8.2.5. Calculul frecvenţelor proprii de torsiune.
Ipoteze de calcul.
- paleta este încastrată la un capăt şi liberă la celalalt capăt,
- aria secţiunii aerofoliei este constantă,
- masa este uniform distribuită,
- paleta nu este în mişcare de rotaţie,
- temperatura paletei este constantă,
- profilul aerofoliei se deformează periodic cu unghiul α, (Fig. 8.28),
- se admite că deformaţia de torsiune la vibraţie se face conform
legii:
φ  φ 0  cos(pr  t) (8.110)
în care,
φ o - valoarea maximă a deformaţiei ughiulare când timpul t = 0,
pr - pulsaţia de torsiune.
Ecuaţia de echilibru între acţiunea excitatoare şi reacţiunea aerofoliei este,
 d 2   d 2 
 
G  J k   2     J p   2   0 (8.111)
 dx   dt 
sau,
d 2φ  ρ  J p  p r 
2
 φ  0 (8.112)
dx 2  G  J k 

Dacă se notează,
 ρ  Jp 
K r     p r 2
2
(8.113)
 G  Jk 
Se obţine ecuaţia,
φ
 Kr  φ  0
2
2
(8.114)
dx
Notaţiile folosite au fost,

G - modulul de elasticitate la răsucire,
E
G (8.115)
2  1   
μ - coeficientul Poisson,
Jk - momentul de inerţie la torsiunne,
G∙Jk - rigiditatea la torsiune,
ρ - densitatea materialului,
Jp - momentul de inerţie polar,
dx - elementul de lungime al aerofoliei,
φ - unghiul de torsiune,
t - timpul,
L - lungimea aerofoliei.
Soluţia ecuaţiei (8.114) este de forma:

  C1r  sin K r  x  C2r  cos K r  x (8.116)
Din condiţiile de la capetele aerofoliei rezultă,
- la încastrare,
x  0 ;   0 ; cos(K r  x)  0 : deci C2r  0 (8.117)
- la vârful paletei,
d
x = L, momentul de torsiune M r  0 (8.118)
dx
derivând (8.116)
K r  C1r  cosK r  L  0 (8.119)
în care,
Kr ≠ 0 ; C1r ≠ 0; deci trebuie respectată condiţia,
cos (Kr∙L) = 0 (8.120)
Pentru armonicile "i", rădăcinile condiţiei (8.120) sunt:

i = l, K r  L 1 
2
3
i = 2, K r  L 2  (8.121)
2
5
i = 3, K r  L 3 
2
.......................................
.......................................
i = n, K r  Ln  2  n  1   (8.122)
2
Pulsaţiile de torsiune rezultă din (8.113)

1
 G   J k  2
p r  K r       (8.123)
ρ 
   p 
L
Îmulţind şi împărţind cu lungimea L a aerofoliei, se obţine,
1
 K  L    G   J k  2

pr   r      (8.124)
 L   ρ   J p 

Pentru o armonică oarecare n, rezultă,
 2  n  1  π   G   J k  2
 (8.125)
p r.n  
2L    ρ    J 
     p 
Frecvenţa vibraţiei de torsiune a aerofoliei rezultând din,
1
 2  n  1   G   J k  
2
p
f r.n  r.n         (8.126)
2  π  4  L   ρ   J p  
Pentru palete se pot folosi relaţiile aproximative de calcul ale momentelor
de inerţie,
Jk 

0,162  b  c max
3
 (8.127)
 1,43  c max 2 2,87  h max 2 
1   
 b2 b2 
iar,
Jp  J  J  (8.128)
E
G (8.129)
2  1  μ 
în care
J ξ , J η - momentele de inerţie la încovoiere faţă de axele
principale ξ, η.
8.2.6. Concluzii asupra factorilor care influenţează frecvenţele

proprii de încovoiere şi de răsucire ale paletei.
Frecvenţele proprii depind de:

- modulul de elasticitate E,G, care variază în funcţie de temperatura
şi natura materialului paletei,
- momentele de inerţie, de încovoiere şi de torsiune, care depind de
forma şi dimensiunile profilului,
- lungimea aerofoliei. Creşterea lungimii scade valoarea frecvenţei
proprii,
- turaţia rotorului. Creşterea turaţiei măreşte frecvenţa proprie,
- modul de fixare a aerofoliei la baza şi la vârful ei,
- coarda, grosimea profilului şi curbura fibrei medii,
- variaţia grosimii de la baza aerofoliei până la vârful ei. Reducerea

grosimii măreşte frecvenţa proprie fundamentală, dar scad valorile
armonicilor,
- dispunerea înclinată a paletei pe coroana discului, determină
creşterea frecvenţei proprii fundamentale şi reduce valorile
armonicilor,
- vibraţia de încovoiere cea mai importantă pentru aerofolie este faţă
de axa principală η, şi în planul discului, pe direcţia axei u,
- la paletele subţiri, foarte torsionate, vibraţiile au valori mari faţă de
ambele axe de inerţie ξ, η,
- la paletele având poziţiile centrelor de greutate ale profilelor
aerofoliei decalate faţă de centrul de greutate al secţiunii de la bază
apar vibraţii de încovoiere-răsucire,
- forţa centrifugă influenţează mult primele forme de vibraţii,
- la vibraţiile de torsiune frecvenţa proprie fundamentală creşte odată
cu mărirea grosimii profilului şi scade când coarda şi lungimea
aerofoliei cresc.
8.3. Frecvenţele de excitaţie ale vibraţiilor paletelor.
Frecvenţele de excitaţie,
- provoacă şi întreţin vibraţiile de încovoiere, torsiune, şi cele de
încovoiere-torsiune, la palete şi reţele de palete,
- se calculează în funcţie de turaţia rotorului şi de numărul factorilor
excitatori.
Relaţia de calcul pentru frecvenţa de excitaţie este,

f e  K  n s [Hz]
În care ns este turaţia rotorului [rot / sec].
Factorul excitator K este dat de:
- multiplul turaţiei de lucru, respectiv: 1∙ns, 2∙ns, 3∙ns, .........
- numărul de montanţi ai motorului aflaţi în dispozitivul de admisie,
- numărul de palete de aparat director,
- numărul de palete de stator din faţa treptei de rotor,
- numărul de tuburi de foc sau de injectoare din camera de ardere,
- numărul de orificii pentru prelevarea aerului de la compresorul
axial,
- numărul de orificii de aducere a aerului de răcire la turbină.
Frevenţe de excitaţie produc şi undele de şoc pulsatorii, care determină

variaţia periodică a presiunii aerului la intrarea în motor.
8.4. Diagrama de frecvenţe şi stabilirea regimurilor de

rezonanţă ale paletelor.
Diagrama de frecvenţe constă în reprezentarea variaţiei frecvenţelor proprii

dinamice şi a celor de excitaţie în funcţie de turaţie, cu considerarea şi a
temperaturii. Diagramele de frecvenţe pentru paletele de compresor şi de
turbină sunt reprezentate în Fig. 8.29 ÷ 8.32.
Fig. 8.29 - Diagrama de frecvenţe la palete Fig 8.30 - Diagrama de

frecvenţe de compresor şi variaţia palete de turbină.
tensiunilor de vibraţii.
Fig. 8.31 Fig. 8.32

Influența creșterii temperaturii Diagrama de frecvnțe și formele
asupra turației de rezonanță. de vibrații proprii la paletele
turbine liberea motorului Turbo

IV C
Regimurile de rezonanţă se obţin din intersecţia curbelor fdin şi fe, respectiv

când,
fdin = fe
dar
E 
f din t  f din , 20   t 
2 2
 E 20 
fe  K  ns (8.130)
 E 
B t  B 20   t 
 E 20 
sau
 
2  E 
K 2  n s  f st .20  B t  n s   t 
2 2
(8.131)
 E 20 
Turaţia regimului de rezonanţă fiind,
1
2  Et 2
n s  fst.20   2
 
 K  E 20  B t  Et 
(8.132)
Forma curbelor frecvenţelor dinamice este diferită la paletele de compresor,

faţă de cele de turbină, deoarece influenţează diferit mărimea temperaturii.
Frecvenţele de excitaţie sunt drepte care trec prin originea axelor diagramei.
Din analiza diagramelor de frecvenţe rezultă următoarele:
- paletele din reţea nu au aceleaşi frecvenţe proprii datorită abaterilor
de fabricaţie şi de montaj, ca urmare frecvenţele dinamice au un
domeniu de valori între frecvenţa proprie maximă şi cea minimă,
abateri care pot fi şi de 10%,
- la paletele de compresor, creştera turaţiei determină creşterea
frecvenţei dinamice, influenţa încălzirii aerofoliei fiind mică,
- la paletele de turbină, prima treaptă, temperaturile sunt mari şi
determină scăderea frecvenţelor dinamice. La treptele urmatoare,
în cazul turbinei cu mai multe trepte, influenţa temperaturii este
mai mică,
- frecvenţele de excitaţie depind de turaţie ns, şi de numărul
elementelor perturbatoare K. Prezintă interes:
- numărul de montanţi,
- numărul de palete de stator,
- tensiunile de vibraţie cresc mult la regimurile de rezonanţă, dar

scad odată cu numărul armonicii vibraţiei,
- pentru turbomotoare obişnuit se stabilesc regimurile de rezonanţă
corespunzătoare:
- frecvenţele dinamice de încovoiere, pentru primele 2
÷ 3 armonici,
- frecvenţele de torsiune, pentru 1 ÷ 2 armonici.
- regimul de rezonanţă cel mai periculos trebuie sa fie în afara
turaţiei maxime cu ± 0,15∙nmax. În cazul când turaţia de rezonanţă
nu respectă această condiţie, trebuiesc luate măsuri de scoatere a
regimului periculos din intervalul de turaţii admis.
8.5. Calculul tensiunilor de vibraţie ale paletelor.
8.5.1. Tensiunile de vibraţii.
Particularităţi privitoare la determinarea tensiunilor de vibraţii la paletele de

rotor:
- la paletele de rotor tensiunile de vibraţie pot avea valori însemnate,
datorită prezenţei regimurilor de rezonanţă în intervalul turaţiilor
de lucru ale motorului.
- calculul exact al tensiunilor de vibraţii practic nu se poate realiza
datorită necunoaşterii mărimii şi distribuţiei forţelor de excitaţie în
lungul paletei, dar şi a celor de rezistenţa, care sunt variabile, în
funcţie de regimurile motorului şi de conditiile de zbor.
- pentru paletele având aria secţiunilor aerofoliei constantă, se
cunosc factorii principali care influenţează mărimea tensiunilor de
vibratie, acestea fiind:
- modul de fixare al paletei la disc şi la capete,
-caracteristicile de amortizare ale paletei, apreciate
prin decrementul logaritmic,
- forma de vibraţie a paletei.
Ipoteze:
- se consideră paleta ca fiind separată din reţea,
- paleta are aria secţiunii aerofoliei constantă, A = ct,
- forţa de excitaţie a paletei este armonică, conform legii
Fe  a  cos(p e  t ) (8.133)
în care,
a - amplitudinea maximă,
pe - pulsaţia de excitaţie,
t - timpul.
- forţa de excitaţie este uniform distribuită pe toata lungimea paletei.
În acest caz, tensiunile de vibraţie, de încovoiere, în secţiunea de la baza
aerofoliei, la regim de rezonanţă, sunt maxime şi rezultă din relaţia:
  a  L2 
v     Cn (8.134)
  Wb 
în care,
δ - decrementul logaritmic,
a - amplitudinea maximă a forţei perturbatoare,
Wb - modulul de rezistenţă la încovoiere, la baza
aerofoliei, faţă de axa de inerţie minimă, η,
Cn - coeficient care depinde de forma de vibraţie
(armonică) şi de modul de fixare a paletelor.
Pentru primele trei forme de vibraţie de încovoiere, pentru paleta cu A = ct.,
valorile coeficientului Cn sunt date în tabelul alăturat, pentu palete încastrate
la un capăt şi palete încastrate la ambele capete:
Armonica Paleta încastrată la un capăt Paleta încastrată la ambele

capete
Cn σv Cn Cn σv
Cn C1 σ st C1 σ1
1 0,444 1 139,5 0,112 0,252 146,5
2 0,03945 0,089 12,4 0,00333 0,0075 4,18
3 0,00843 0,0186 2,58 0,00064 0,00144 1,03
În tabel s-a notat:

σ v - tensiunile de vibraţie,
σ st - tensiuni în condiţii statice, pentru aceeaşi
deformatie în secţiunea de la baza aerofoliei.
Dacă forţa excitatoare Fe ar acţiona static, rezultă pentru secţiunea de bază a

aerofoliei,
- la paleta încastrată la un capăt şi liberă la celălalt capăt:
a  L2
 st  (8.135)
2  Wb
- la paleta cu ambele capete încastrate,
a  L2
 st  (8.136)
8  Wb
iar ecuaţia (8.134) devine:
- la paleta încastrată la un capăt,
 2
v     Cn   st (8.137)
  
- la paleta încastrata la ambele capete,
8
v     Cn   st (8.138)
  
Considerând tensiunea de încovoiere dată de forţa de presiune a gazelor în
secţiunea de la baza aerofoliei, relatiile (8.137), (8.138), pot fi exprimate
astfel:
- la paleta cu un capăt încastrat,
 2
v     Cn     Ib
g
(8.139)
  
- la paleta cu ambele capete încastrate,
8
v     Cn     Ib
g
(8.140)
  
în care
g
σ Ib - tensiunile de încovoiere date de presiunea
gazelor pe aerofolie, în secţiunea de la baza
aerofoliei şi faţă de axa η,
ξ - coeficient prin care se apreciază intensitatea forţei
excitatoare faţă de intensitatea sarcinei statice,
ξ = 0,03 ÷ 0,05.
Tensiunile din vibraţii sunt maxime la baza paletelor, precum şi în secţiunile
unde momentele încovoietoare sunt maxime.
8.5.2. Calculul decrementului logaritmic, δ.
Decrementul logaritmic apreciază calităţile de amortizare la vibraţii ale

paletei. Procesul de vibraţie poate fi: amortizat; constant; amplificat (flater).
Amortizarea vibraţiei paletei depinde de :

- frecările interne între particulele materialului,
- îmbinarea paletei cu discul,
- acţiunea curentului de gaze,
- prelucrarea termică a paletei,
- tensiunile din paletă,
- prezenţa microfisurilor,
- durata de exploatare (resursa consumată).
Relaţia de calcul pentru decrementul logaritmic, (Fig. 8.33) este:
 y   2   y 1  y 2  
  ln 2      (8.141)
 y 1   f  t   y 1  y 2 
Fig. 8.33 - Vibrograma de determinare a decrementului logaritmic.

În relaţia de calcul s-a notat,
f - frecvenţa proprie a paletei,
t - timpul dintre amplitudinile y1 şi y2,
N = f∙t - reprezintă numărul de cicluri dintre y1 şi y2,
Decremenţul logaritmic variază astfel:
- creşte odată cu creşterea tensiunilor statice,
- creşte la temperaturi mari,
- scade odată cu creşterea resursei consumate.
În unele cazuri decremenţul logaritmic poate fi modificat ca valoare prin

tratamentul termic al paletei.
Decremente mari dau oţelurile cu crom, iar valori mai mici au oţelurile cu
molibden şi cobalt (Fig. 8.34).
Fig. 8.34 - Variaţia δ, în funcţie de tensiunea statică, pentru diferite oţeluri

aliate.
La paletele turbomotoarelor δ = 0,01 ÷ 0,06.
8.6. Particularităţi de vibraţie ale paletelor având

bandaje la capete.
Ipoteze:
- se consideră paletele dispuse în reţea,
- tăietura între bandajele paletelor vecine este dreaptă,
- pe bandaje se apasă cu o forţă laterală N, (Fig. 8.35),
q
- pe aerofolie acţionează sarcina , dată de gaze, sarcina uniform
2
distribuită.
Mărimea amortizării paletei ψ rezultă din,

2    2 


8  4    3  2  (8.142)
în care,
M
  max
M fr
 q  L2   N    h 
M max     1 
  (8.143)
 4   q  L2 
N h
M fr 
2
Mmax - momentul încovoietor maxim,

Mfr - momentul de frecare,
μ - coeficient de frecare,
h - pasul la vârful paletelor vecine.
Mărimea amortizării ψ depinde de mărimea strângerii în secţiunea de
separare între bandajele paletelor vecine.
Fig. 8.36 - Variaţia amortizării ψ f(λ), şi a tensiunilor de vibraţii

funcţie de mărimea jocului dintre bandaje.
Din experimentări, (Fig. 8.36) a rezultat:

- tensiunile de vibraţii cele mai mari se obţin la palete cu bandaje
sudate, precum şi la cele cu joc mare sau strângere mare,
- paletele cu aceeaşi frecvenţă proprie şi cu joc mare între bandaje,
vibrează în fază, fără a se lovi bandajele între ele şi au tensiuni de
vibraţii mari,
- la paletele cu frecvenţe proprii diferite şi cu joc între bandaje,
bandajele se ciocnesc între ele, şi ca urmare, tensiunile de vibraţie
scad,
- în funcţie de existenţa strângerii sau a jocului între bandaje,
tensiunile de vibraţii variază având valorile cele mai mari pentru
bandajele sudate, dar aceste tensiuni cresc şi când jocul este prea
mare,
- antrenarea reţelei de palete în mişcare de rotaţie modifică valoarea
optimă a strângerii şi duce la micşorarea amortizării.
Este necesar ca strângerea sa fie aceeaşi la toate paletele din reţea.
8.7. Particularităţi ale vibraţiior paletelor de stator.
Paletele de stator fixate la ambele capete au caracteristicile:

- vibrează atât individual, dar şi împreună cu toată reţeaua de palete,
- vibraţiile se pot produce pe direcţie radială, precum şi laterală,

- formele de vibraţie sunt complexe, calculele fiind posibile pentru
soluţii constructive simplificate.
Fig. 8.37 - Formele de vibraţie radială a reţelei paletelor de stator.
Reţelele de palete de stator care vibrează pe direcţie radială, (Fig. 8.37) au

caracteristicile:
- paletele şi bandajele se deplasează pe direcţie radială şi se
deformează atât bandajul exterior, cât şi cel interior,
- deformaţia principală o au bandajele, dacă acestea sunt flexibile,
- numărul deformaţiilor bandajelor depinde de numărul punctelor de
fixare a lor la carcasa motorului.
Vibraţiile pe direcţia laterală, (Fig. 8.38) pot fi simetrice sau antisimetrice.
Fig. 8.38 - Forme de vibraţii laterale ale reţelei paletelor de stator.

a - reţeaua de palete,
b - forme de vibraţii ale unui element,
1 - fundamentală, 2 - a doua formă, 3 - a treia formă.
Kp, Kb - numărul de ondulări pe paletă şi pe bandaj.
La vibraţiile simetrice:
- toate paletele din reţea se deplasează în contrafază,
- numărul de ondulări pe bandaj depinde de numărul de linii de
noduri pe palete şi de poziţia paletelor una faţă de alta,
- la limita inferioară, când două palete alăturate sunt în contrafază,
numărul de ondulări pe bandaj este egal cu cel al paletelor,
- la limita superioară, paletele din reţea se separă în două grupuri,
care vibrează în contrafază.
La vibraţiile antisimetrice:
- numărul de ondulări pe bandaj este egal cu numărul de palete,
- bandajul interior se poate roti în jurul axei reţelei.
Pentru diminuarea vibraţiilor reţelei de palete de stator, se poate fixa

bandajul în mai multe puncte la carcasă, şi se pot modifica dimensiunile
bandajelor şi ale paletelor.
8.8. Posibilităţi de reducere a tensiunilor din vibraţii la

palete.
Reducerea tensiunilor din vibraţii se poate face prin:

- creşterea forţelor de amortizare,
- micşorarea forţelor de excitaţie,
- scoaterea regimurilor de rezonanţă în afara regimurilor periculoase
de lucru ale motorului.
8.8.1. Creşterea forţelor de amortizare.
Se poate face prin:

1 - Utilizarea unor materiale cu caracteristici de amortizare bune, care să
permită obţinerea unui decrement logaritmic mare, precum şi un raport mare
între modulul de elasticitate E, şi densitatea ρ a materialului.
2 - Alegerea judicioasă a jocurilor şi ale dimensiunilor piciorului de paletă,
deoarece:
- tensiunile de vibraţie scad odată cu creşterea dimensiunilor şi a
masei piciorului de paleta,
- creşterea jocului dintre piciorul de paletă şi coroana discului
determină o reducere a vibraţiilor prin creşterea foiţelor de frecare
în îmbinare,
- forma piciorului de paletă influenţează mărimea tensiunilor de
vibraţie. Din Fig. 8.39, rezultă că piciorul de tip con de brad reduce
mai mult vibraţiile decât cel de forma trapezoidală.
- odată cu antrenarea în mişcare de rotaţie se reduce efectul de
amortizare a vibraţiilor, paleta devine, sub acţiunea forţei
centrifuge, mai aproape de cea încastrată.
Fig. 8.39 - Influenţa formei piciorului de paletă asupra

decrementului logaritmic şi a frecvenţei proprii în funcţie de turaţie.
3 - Creşterea frecărilor din paletă prin realizarea paletelor din două elemente
sau dispunerea a doua palete în acelaşi locaş al coroanei din disc, Fig. 8.40.
Fig. 8.40 - Efectul dispunerii a doua palete în acelaşi locaş

din disc asupra tensiunilor de vibraţie.
1 - o singură paletă în locaş, 2 - două palete în acelaşi locaş
4 - Folosirea amortizorilor de vibratii. (Fig. 8.41).

Se pot utiliza:
a) Amortizori din masa plastică sau cauciuc.
- amortizorul are formă de pană şi este presat prin forţa axiala
obţinută din strângerea unui şurub care are flanşe la capete
şi prin aceasta se modifică frecvenţele proprii. Soluţia fiind
posibilă de utilizat numai la palete de compresor axial.
b) Utilizarea unor paste tip araldit, dispusă în jocul dintre piciorul de
paletă şi coroana discului, ceea ce va asigura o creştere a coeficientului de
frecare, mai ales prin utilizarea unei sulfuri de molibden, care poate fi
folosită şi în condiţii de temperaturi şi forţe centrifuge mari.
Fig. 8.41 - Utilizarea amortizării cu elemente plasice şi cu paste.
c) Schimbarea temperaturii paletelor prin utilizarea unei răciri

exterioare sau interioare corespunzatoare.
d) Amortizarea aeroelastică ,care depinde de caracteristicile elastice
ale paletei, dar şi de forma profilului aerofoliei şi de poziţia paletei
în reţea. Sunt amortizate mai mult vibraţiile cu frecvenţe joase,
precum şi cele ale paletelor subţiri, la care amplitudinile de vibraţie
sunt mai mari. Amortizarea aeroelastică este de 10 ÷ 15 ori mai
eficace faţă de amortizarea prin frecare.
5 - Schimbarea dimensiunilor şi a formei paletei prin:
a) modificarea lungimii aerofoliei. Creşterea lungimii scade mult
frecvenţa proprie,
b) micşorarea grosimii profilului aerofoliei determină creşterea
frecvenţei proprii a aerofoliei,
c) torsionarea paletei măreşte frecvenţa proprie de încovoiere şi
scade frecvenţa de torsiune,
d) secţionarea vârfului paletei de rotor către bordul de fugă. Se

diminuează efectul armonicilor superioare care au linii de noduri
dispuse aproape de vârful paletei, mai ales la cele de turbină,
e) curbarea paletelor de rotor (Fig. 8.42), determină creşterea
efectului forţei centrifuge asupra frecvenţei proprii dinamice,
modifică regimurile de rezonanţă şi efectele forţelor de excitaţie,
ca urmare a faptului că profilele aerofoliei trec succesiv prin
zonele de siaj de după paletele de stator,
f) dispunerea înclinată a paletelor din reţeaua de stator (Fig. 8.42),
are ca efect:
- deplasarea câmpului perturbator de după reţeaua de palete,
paletele de rotor intrând sucesiv, cu secţiunile aerofoliei, în
zona perturbată,
- scade zgomotul şi se reduce gradientul de presiune în
lungul aerofoliei.
Efectul se apreciază prin parametrul:
   z s  Dm 
 
  L 
K  (8.144)
90  D  2 
 m   1
 L  
în care,
γ - unghiul de înclinare al paletei de stator faţă de
direcţia radială
zs - numărul de palete de stator,
Dm - diametrul mediu al canalului de trecere a gazelor
prin reţea,
σ v - tensiunile din vibraţii în paleta de rotor, când
reţeaua de palete de stator are paletele dispuse
înclinat,
σ vo - tensiunile de vibraţie în paleta de rotor, când
reţeaua de palete de stator are paletele dispuse pe
direcţie radială.
A rezultat că dispunerea înclinată a paletelor de rotor reduce tensiunile de

vibraţie la armonica fundamentală, dar cresc tensiunile pentru armonicile
superioare.
Fig. 8.42 - Secţionarea vârfului şi Fig. 8.43 - Dispunerea înclinată

curbarea paletei. a paletelor în reţeaua de stator.
g) Dispunerea neuniformă a paletelor de stator în reţea (pas

neuniform pe circumferinţă), are caracteristicile:
- reţeaua de palete se împarte în 3 - 4 grupe, fiecare având
pasul puţin diferit de cel optim,
- se obţin distribuţii neuniforme ale vibraţiilor paletelor de
stator prin scăderea amplitudinii la prima formă de vibratie,
dar cresc forţele de excitaţie la armonicile superioare.
h) Sortarea paletelor de rotor în funcţie de: masă, frecvenţele proprii,
momentul static şi dispunerea lor în reţea, astfel ca paletele vecine
să aibe frecvenţe proprii diferite, şi să se asigure şi o echilibrare a
rotorului.
i) Utilizarea bandajelor la vârful paletelor de turbină, care pot fi fără
joc între bandajele vecine sau cu joc.
Paletele cu bandaje fără joc sunt greu de realizat, nu se montează
usor şi se deformează datorită dilatărilor termice.
Paletele cu joc între bandaje au caracteristicile (Fig. 8.44):
- jocul Δ este înclinat sau în zig-zag, iar prin deformaţia
paletelor de rotor jocul se poate anula.
- tensiunile de vibraţie cele mai mari se obţin la bandajele
continue, sudate sau la cele cu jocul foarte mare,
- paletele cu aceeaşi frecveţă proprie, în toata reţeaua,
vibrează în fază, şi bandajele nu se lovesc, tensiunile din
vibraţie cresc,
- paletele cu frecvenţe proprii diferite, vibrează în contrafază

şi bandajele se ciocnesc între ele, reducând tensiunile de
vibraţie.
Fig. 8.44 - Bandaje pentru palete de rotor turbină având joc

cu forma înclinată sau zig-zag.
j) Influenţa momentului încovoietor rezultant pe paletă produce

asupra amortizării vibraţiilor o schimbare a valorii decrementului
logaritmic, (Fig. 8.45), care depinde de numărul şi poziţia bandajelor pe
paletă, dar şi de felul bandajelor.
Pentru bandajele de sârmă sau de ţeavă, a rezultat:
- reţea cu un inel de sârmă dispus pe corpul aerofoliei,
- pentru inel de sârmă,
  1,9  10 6   I
1, 4
- pentru inel de ţeavă,

  2,4  106   I
- reţea cu două inele de sârmă dispuse pe corpul aerofoliei,
- pentru inele de sârmă,
  3,5  105   I
- pentru inele de ţeavă,
  7,1  10 5   I
Fig. 8.45 - Influenţa tensiunilor de încovoiere din aerofolie

asupra decrementului logaritmic.
1 - bandaj continuu dispus la capătul aerofoliei,
2 - bandaje cu joc la capete,
3 - bandaje cu doua inele de sârmă pe aerofolie,
4 - bandaj cu un inel de sârmă pe corpul aerofoliei.
Prezenţa bandajelor dispuse pe aerofolie măreşte amortizarea vibraţiilor şi

eficienţa creşte când sunt dispuse la distanţa optimă pe aerofolie, precum şi
la utilizarea unor tronsoane de bandaj asamblate între ele (Fig. 8.45).
Distanţa optimă este când bandajul se dispune la distanţa 0,5 ÷ 0,7 L, pentru
care se obţine frecvenţa proprie minimă a aerofoliei.
Fig. 8.46 - Influenţa dispunerii bandajului pe aerofolie asupra decrementului

şi a frecvenţei proprii.
5 - Asigurarea coeficientului de siguranţă nv, la vibraţii, prin creşterea

rezervei de rezistenţă la oboseală,

nv  d  3  4
v
în care,
σ d - limita de curgere a materialului paletei cu
considerarea concentrărilor de tensiuni, a temperaturii
şi a asimetriei ciclului de solicitări,
σ v - tensiunile de vibraţie maxime care apar în
aerofolie.
Limita de curgere creşte când se reduc concentrările de tensiuni prin:
- polizarea fină a aerofoliei şi a piciorului paletei,
- creşterea razelor de racordare între aerofolie şi piciorul paletei,
- reducerea ecruisărilor la prelucrarea mecanică a paletei,
- rotunjirea bordului de atac şi de fugă a profilului,
- durificarea superficială a aerofoliei prin ciocnirea cu bile de oţel.
8.8.2. Modificarea surselor de excitaţie la vibraţie.
Se poate face prin:

- Schimbarea numărului de elemente perturbatoare, respectiv a
numărului de palete de stator, de montanţi sau de tuburi de foc,
- Micşorarea tensiunilor de încovoiere date de forţa de presiune a
gazelor,
- Reducerea neuniformităţii curentului de fluid în lungul motorului
dar şi pe direcţie radială, prin schimbarea parametrilor
gazodinamici şi modificarea jocurilor axiale şi radiale.

Capitolul 8

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 8

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 8.

8.1. Cauzele vibraţiilor paletelor.

8.1.1. Forţele de excitaţie.

a) Neuniformitatea câmpului de viteze, presiuni, şi temperaturi, apărute

- spectrul undelor de şoc şi pulsaţia acestora,

Fig. 8.1 – Perturbarea câmpului de presiuni după reţeaua de stator.

d ) Deosebit de periculoasă este desprinderea sau neuniformitatea curentului

e) Prelevarea aerului de la compresor are influenţă asupra vibraţiilor

8.1.2. Autovibratia paletelor (flaterul).

8.1.2.1. Modul de apariţie.

Flaterul este un proces de autoexcitaţie caracterizat prin lipsa oricărei variaţii de

- constant, când energia disipată este egala cu energia primită,

Procesul de apariţie a flaterului, (Fig. 8.2) se dezvoltă astfel:

gazodinamice sau constructive, şi începe să se deformeze către

Fig. 8.3 – Variaţia creşterii forţei portante în funcţie de mărimea β şi Δu.

Fig 8.4 - Variaţia deformaţiei în funcţie de variaţia vitezei de vibraţie.

Fig 8.5 - Variaţia parametrilor de creştere pentru regimul

În concluzie, vibraţia paletei depinde de existenţa unui factor excitator, şi de

8.1.2.2. Formele de flater ale paletelor şi reţelelor de palete.

Vibraţia reţelelor de palete are loc sub influenţa factorilor aerodinamici şi ai

Flaterul de tip încovoiere - torsiune (legat):

Fig. 8.6 - Zonele posibile de apariţie a flaterului la reţelele de palete ale

Fig. 8.7 - Instabilitatea undelor de şoc şi interferenţa lor cu stratul limită.

Flaterul supersonic poate fi:

În funcţie de numărul M şi de unghiul de incidenţă "i", formele de flater

Fig. 8.8 - Domenii de apariţie a flaterului în funcţie de viteza curentului

O influenţă mare asupra apariţiei flaterului o are defazajul unghiurilor de

8.1.3. Forme de vibraţie ale paletelor.

Paleta este o bară profilată, având o infinitate de puncte materiale, deci şi o

- 1 ÷ 2 moduri de vibraţie de torsiune.

Fig. 8.9 - Forme de vibraţie ale aerofoliei.

Vibraţiile de torsiune produc deformarea profilelor aerofoliei, iar liniile de

Vibraţiile de încovoiere - torsiune au linii de noduri combinate,

8.2. Calculul frecvenţelor proprii ale paletelor.

8.2.1.Calculul frecvenţelor proprii de încovoiere.

8.2.1.1. Paleta neantrenată în mişcare de rotaţie, având masa

- asupra paletei acţionează, pentru scurt timp, o forţa de excitaţie

Fig. 8.10 – Schema de calcul.

Forţa de inerţie este echilibrată de forţa elastică, respectiv suma acestora

Fig. 8.11 - Schema de calcul.

se obţine φ prin integrarea (8.16),

constanta elastică K, fiind:

- temperatura aerofoliei, care influenţează valoarea E. Cu creşterea

8.2.1.2. Paleta având masa concentrată la vârf şi antrenată în

Fig. 8.12 – Schema de calcul.

Înlocuind în (8.31), rezultă

Din asemănarea de triunghiuri, împărţind apoi cu m L şi exprimând pe xA,

Ecuaţiile (8.34) devin

din care rezultă

Dar   2    n s , ns - turaţia pe secundă [rot / sec], fst - frecvenţa statică

8.2.1.3. Paleta neantrenată în mişcare de rotatie, având masa

Fig. 8.13 - Schema de calcul.

Ecuaţia fibrei medii deformate este,

Înlocuind în (8.49), rezultă

Introducând în (8.56), rezultă,

Sau efectuând derivatele şi introducând în (8.56), se obţine condiţia din care

Pentru paleta având bandaj la capătul liber, valorile sunt:

Determinarea pulsaţiei se face din (8.54),

8.2.2. Calculul frecvenţelor proprii la paleta reală.

8.2.2.1. Paleta cu aria secţiunii constantă.

Fig. 8.14 - Parametrii principali ai profilului.

Pulsaţia statică are expresia,

J   0,041  b  c max  (c max  h max )