Pentru a obţine o greutate minimă a paletei ar fi necesar ca aceasta să aibe
coeficientul de siguranţă constant n = ct. în toate secţiunile aerofoliei. Dacă se proiectează paleta din condiţia ca pe toată lungimea aerofoliei coeficientul coeficientul de siguranţă să fie constant, ar rezulta: - către vârful paletei aceasta ar fi pra subţire, iar datorită vibraţiilor este posibilă fisurarea ei în această zonă, - către baza aerofoliei se obţin secţiuni prea subţiri şi nu se asigură o racordare la trecerea către piciorul de paletă pentru evitarea concentrărilor de tensiuni în secţiunea cea mai solicitată a aerofoliei.
Fig. 7.1 – Variaţia ariei secţiunii şi a coeficientului de siguranţă la paleta
profilată optim.
Profilarea optimă a paletei impune:
- pentru stabilirea secţiunilor de separare între tronsoane se face profilarea într-un tronson din aerofolie, situat către vârful acesteia, să fie profilat cu aria secţiunii constante A = ct. - partea centrală a aerofoliei să fie profilată respectând condiţia să se asigure coeficientul de siguranţă constant, n = ct. Profilarea paletei în funcție de valoarea coeficientului de siguranță impus 165
- tronsonul de aerofolie de la bază să fie profilat cu aria secţiunii
constantă A = ct. În Fig. 7.1, se prezintă variaţia ariei secţiunii şi a coeficientului de siguranţă în lungul aerofoliei la paleta profilată din condiţii oprime de rezistenţă. Profilarea se face în următoarea ordine (Fig. 7.2): - se alege mărimea ariei secţiunii la vârful paletei, care să asigure rezistenţa şi la vibraţii, - se calculează tensiunea de întindere σi, pentru întreaga aerofolie, considerând că aceasta ar avea aria secţiunii constantă şi egală cu aria aleasă pentru vârful paletei A = Av = ct., - se reprezintă variaţia tensiunii σi, în lungul aerofoliei, - în funcţie de temperatură şi de resursa impusă, din diagramele de rezistenţă pentru materialul paletei, se stabileşte pentru fiecare secţiune de calcul al aerofoliei, mărimea tensiunii σd, - se alege coeficientul de siguranţă pentru partea centrală a aerofoliei, nc, n c (1,2 1,3) n min 1,8 2 (7.1) - se calculează pentru fiecare secţiune a aerofoliei tensiunea σc, c d (7.2) nc - se reprezintă variaţia σc, în lungul aerofoliei, - curbele σi şi σc se intersectează în punctul "a" pe diagrama care limitează tronsonul de la vârful aerofoliei, respectiv secţiunea "a - a", - se trasează curba σi până devine tangentă la curba σc, determinând punctul "b" şi corespunzător, secţiunea "b - b", care delimitează tronsonul de la baza aerofoliei, - tronsonul cuprins între secţiunile (a-a) şi (b-b) reprezintă partea din aerofolie care se va profila din condiţia coeficientului de siguranţă nc = ct. 166 CALCULUL MOTOARELOR AEROREACTOARE
Fig. 7.2 – Schema de profilare optimă a aerofoliei.
Determinarea variaţiei ariei secţiunii pe tronsonul (a-a), (b-b) se face prin
metoda diferenţelor finite, respectiv împărţirea în elementele definite de secţiunile: a-a, 1-1, 2-2, ..., (k-1)-(k-1), k-k, b-b. Astfel, pentru elementul cuprins între secţiunile (a-a) şi (1-1), aria secţiunii A1-1 va rezulta din următoarele relaţii: Se cunoaşte coeficientul, n c d .a d .1 (7.3) c.a c.1 sau F c .1 d .1 c .a c1 (7.4) d .a A1 aria secţiunii 1-1 va fi: Fc1 A1 (7.5) d .1 c.a d .a în care Fc.1 este forţa centrifugă calculată în secţiunea 1-1, Fc.1 Fc.a Fc.a c.a A a 2 A a A1 R a R 1 R a R 1 4 (7.6) Fc .a A 1 d .1 c .a d .a Profilarea paletei în funcție de valoarea coeficientului de siguranță impus 167
Introducând în Fc.1 şi determinând aria A1, se obţine:
ρ ω2 A a σ c.a R a R 1 R a R 1 4 A1 (7.7) σ d.1 ρω 2 σ c.a R a R 1 R a R 1 σ d.a 4 Dacă se generalizează, pentru elementul cuprins între secţiunile (k-1)-(k-1) şi k-k, rezultă relaţia pentru determinarea ariei secţiunii pe tronsonul de aerofolie care se profilează, considerând coeficientul de siguranţă ca fiind constant: ρ ω2 A k -1 σ c.k-1 R k -1 R k R k -1 R k 4 Ak (7.8) σ d.k ρω 2 σ c.k-1 R k -1 R k R k -1 R k σ d.k -1 4