Capitolul 2

Capitolul 2.
CALCULUL PALETELOR DE ROTOR

SOLICITATE STATIC
2.1. Ipoteze de calcul
A - Se consideră paleta ca o bară încastrată la un capăt şi liberă la

celălalt capăt.
B - Paleta este solicitată numai la:
- forţa centrifugă rezultată din antrenarea în mişcare de
rotaţie,
- momentul încovoietor dat de o componentă a forţei
centrifuge, în cazul paletei la care
centrele de greutate ale profilelor nu sunt dispuse pe raza
care trece prin centrul de greutate al secţiunii de la baza
paletei,
- momentul încovoietor dat de forta de presiune a gazelor.
C - Paleta este încălzită uniform pe toată aria secţiunii profilului
aflată la aceeaşi rază, dar temperatura poate varia în lungul
paletei,
D - Paleta este rigidă, neexistând deformaţii semnificative sub
acţiunea forţelor şi a momentelor, faţă de starea iniţială,
E - Solicitările din paletă corespund domeniului elstic de deformaţie,
F - Iniţial se negrijează efectul momentelor de torsiune, considerând
că abaterea între poziţia centrului de greutate al profilului şi
centrul de presiune este foarte mică,
G - Paleta este antrenată în mişcare de rotaţie,
H - Proprietăţile mecanice ale materialului sunt aceleaşi în toate
punctele secţiunii aflată la o anumită rază.
În mod real:
- sub acţiunea forţei centrifuge apar forţe tangenţiale care au
tendinţa să desrăsucească paleta,
14 CALCULUL MOTOARELOR AEROREACTOARE
- la pornirea şi oprirea motorului tensiunile termice sunt mari

şi au sensuri diferite,
- apar tensiuni mari termice şi din vibraţii.
2.2. Regimuri de calcul
Se consideră:
1 - regimul de turaţie maximă, la punct fix,
n = n m ax , V = 0,
t = 15°C, H = 0
V - viteza de zbor, H - înalţimea de zbor, n - turaţia, t – temperatura
2 - regimul debitului de gaze maxim,
n=n m ax , V=V m ax ,
t = – 60°C, H = 0
rezultând:
M gI  max
Fc  max .
3 - regimul debitului de gaze minim,
n = n m ax , V = V m ax ,
H = H m ax ,
la care:
M gI  min
Fc  max .
4 - regimul la care temperatura gazelor este cea mai mare şi cea mai
mică la intrarea acestora în motor.
Calculul paletelor de rotor solicitate static 15
2.3. Tensiunile totale din paletă
Tensiunile totale într-un punct z, aflat pe suprafaţa profilului, situat la o

anumită rază pe paletă, reprezintă însumarea tensiunilor mecanice date de
forţa centrifugă şi de momentele încovoietoare, precum şi a tensiunilor
termice dezvoltate în acel punct.
 i    i .me c   t (2.1)
Tensiunile mecanice sunt:
- de întindere
Fc
i  (2.2)
A
- de încovoiere
M  
 I  (2.3)
I
M  
 I  (2.4)
I
unde:
Fc - forta centrifugă,
A - aria secţiunii profilului,
M  - momentul încovoietor faţă de axa  ,
M  - momentul încovoietor faţă de axa  ,
I  , I  - momentele de inerţie faţă de axele  ,  ,
I 
 A
2  dA (2.5)
I 
 A
 2  dA (2.6)
 z , z - coordonatele punctului z, faţă de axele principale de

inerţie ale profilului,
 t - tensiunile termice,
E z , E - modulul de elasticitate al materialului în punctul z, şi
într-un punct oarecare al profilului.
Tensiunile termice totale sunt provenite din întinderea secţiunii sub acţiunea
dilatării, precum şi a celor date de încovoiere ca urmare a rotirii profilului.
 tz  E z   z (2.7)
Tensiunile termice apar datorită încălzirii neuniforme a paletei atât în lungul
acesteia, cât şi în secţiunile transversale ale aerofoliei. Ca urmare a
existenţei unui gradient de temperatură, materialul paletei tinde să se dilate
diferit şi ca rezultat între secţiunile vecine apar tensiuni.
În general tensiunile termice se pot calcula cu:
E    t
t  (2.8)
2  (1   )
 - coeficient de dilatare
t - gradientul de temperatură
 - coeficientul Poisson
Rezultă că tensiunile termice depind de variaţia de temperatură, de forma
geometrică a paletei, de modulul de elasticitate, precum şi de coeficientul de
dilatare lineară al materialului şi care este variabil cu temperatura.
Odată cu încălzirea paletei, modulul de elasticitate E scade.
În cazul paletelor turbomotoarelor sunt de reţinut următoarele particularităţi:
- temperatura paletei va fi mai mică decât a fluidului total frânat T*,
deoarece nu se face o franâre totală. Se admite ca la paletele de
stator turbină temperatura paletei este cu 10-15° mai mică faţă de
temperatura T 3 *, iar la paletele de rotor turbină temperatura
paletei este cu 140-160° mai mică faţă de T 3 *,
- paletele de compresor axial, în calcule aproximative, se vor
considera ca fiind uniform încălzite şi deci apar tensiuni termice.
- pentru paletele de turbină, la stabilirea mărimii temperaturii este
necesar să se considere:
- forma paletei,
- materialul paletei,
- felul răcirii,
- durata de utilizare(resursa),
- posibilitatea apariţiei fluajului.
Paletele de turbină pot fi fără răcire interioară, sau racite în interior prin
circulaţia unui debit de aer. În funcţie de aceasta depinde şi legea de variaţie
a temperaturii în lungul paletei, dar şi în secţiunea transversală a aerofoliei.
Practic se poate considera că temperatura paletei variază în lungul aerofoliei
dupa legi: constantă, lineară, parabolică, (Fig. 2.1).
Fig. 2.1 – Legi posibile de variaţie a temperaturii în lungul aerofoliei.
Legea de variaţie a temperaturii depinde de:

- regimul de lucru al motorului,
- caracteristicile de transfer al căldurii prin materialul paletei,
- îmbinarea dintre paletă şi disc,
- particularităţile coroanei discului,
- felul răcirii elementelor de turbină.
În lungul aerofoliei paletei temperatura variază în funcţie de turaţie şi de
temperatura gazelor ca în (Fig. 2.2 şi 2.3).
Fig. 2.2 Fig. 2.3

Variaţia temperaturii paletei funcţie Variaţia temperaturii paletei
de turaţie. faţă de temperatura gazelor.
Câmpul de temperatură variază şi pe profilul aerofoliei, variaţie care

produce tensiuni termice mari, mai ales la bordul de atac şi la bordul de
fugă, unde transferul de căldură este mai mic faţă de partea centrală a
profilului, care are grosime mai mare.
Fig. 2.4 - Variaţia temperaturilor şi a tensiunilor termice pe profilul de

paletă.
Ca urmare a variaţiei de temperatură pe profil, se produce o deformaţie pe

direcţie radială, dar şi o rotire faţă de axele principale de inerţie , ,
existând deci o deplasare lineară a secţiunii , dar şi o rotire a profilului cu
unghiurile , respectiv , (Fig. 2.5).
Fig. 2.5 - Elementul de paletă şi axele principale de inerţie.
Într-un punct z, al profilului, tensiunile sunt,

z = EZZ = II ± I ± I + ti + It (2.9)

în care,
E - modulul de elasticitate al materialului paletei,
z - deformaţiile de încovoiere faţă de axele principale de
inerţie,
I – deformaţia de întindere.
Dacă E este variabil pe profilul paletei, tensiunile totale în punctul z, al
profilului, vor fi:
 
 
 Fcz ηz  Μ ξ ξz  Μη 
 z  Εz     

 Α
Ε  dΑ
Α 
Ε  η2  dΑ
Α 
Ε   2  dΑ 

(2.10)
  
 
 E    t  dA z  E      t  dA z  E      t  dA 
 
 Ez   A
 A
 A


 A
E  dA
A
E  2  dA

A
E   2  dA 

în care tensiunile mecanice sunt,
 
 
 Fcz ηz  Μ ξ ξz Μη 
 mec  Εz     
, (2.11)

 Α
Ε  dΑ
Α 
Ε  η2  dΑ
Α 
Ε   2  dΑ 

iar tensiunile termice,
  
 
 E    t  dA z  E      t  dA  z  E      t  dA 
  (2.12)
 mec  Ez   A
 A
 A


  E  dA
A  E    dA
A
2
A
E   2  dA 

Dacă modulul de elasticitate este acelaşi pe toată suprafaţa profilului Ez = E,
atunci în punctul z, se obţin tensiunile totale din,
 
 
 Fcz   M    M  
z     
z
 
A
 z 2  dA  2  dA 
 A A  (2.13)
 
 
   t  dA  z     t  dA 

 
 A
 z      t  dA  A


A
 A  2  dA 
 A 
2.4. Calculul paletei de rotor la întindere
2.4.1. Calculul paletei prin metoda integrală
Ipoteze suplimentare de calcul:

- paleta nu are bandaje de rigidizare pe corpul aerofoliei,
- paleta este antrenată în mişcare de rotaţie.
Se calculează forţa centrifugă şi tensiunea de întindere în aerofolie, (Fig.
2.6), notând cu
, densitatea materialului, şi cu , viteza unghiulară, deci:
Fig. 2.6 – Schema de calcul.

 n
dFc  dm  R   2 , dm    A  dR , 
30
sau
dFc     2  A  R  dR ,
si faţă de secţiunea 1-1, forţa centrifugă este:
Rv
Fc1 

R1
   2  A  R  dR (2.14)
dacă  = ct şi  = ct, atunci,

Rv
Fc1     2
 A  R  dR
R1
(2.15)
Tensiunea de întindere în secţiunea 1-1, dacă  = ct,  = ct, va fi,

Rv
 A  R  dR ,
  2
 i1   (2.16)
A1
R1
iar în secţiunea de la baza aerofoliei,

Rv
 A  R  dR
F   2
 ib  cb   (2.17)
Ab Ab
Rb
Dacă aria secţiunii este constantă în lungul aerofoliei A = ct, forţa centrifugă
şi tensiunea de întindere în secţiunea 1-1 şi b-b sunt:
Rv

Fc1     2  A R  dR 
  2
2

 A  R 2v  R 12  (2.18)
R1

 i1     2  R 2v  R 12  (2.19)
Fcb 
  2
2

 A b  R 2v  R b2  (2.20)
 ib 
  2
2

 R 2v  R b2  (2.21)
Variaţia tensiunii de întindere în lungul aerofoliei având forma dată în (Fig.

2.7).
Fig. 2.7 - Variaţia tensiunii de întindere în aerofolia cu aria secţiunii

constantă.
Dacă aria secţiunii variază în lungul aerofoliei după o lege oarecare, de

forma:
A = Av + a · (Rv - R)m (2.22)
mărimea exponentului m, la palete are valori m = 1 ÷ 3.
Pentru palete existente, la care se face un calcul de verificare, se cunosc:
ariile secţiunilor la vârful paletei, la raza medie, şi la baza aerofoliei,
precum şi densitatea materialului şi viteza unghiulară.
În acest caz se determina coeficientul a şi exponentul m, rezultând,
- la baza aerofoliei,
Ab = Av + a(Rv – Rb)m , (2.23)
a
Ab  A v 
deci R v  R b  (2.24)
- la raza medie,
Rb  R v
Am = Av + a(Rv – Rm)m, R m  (2.25)
2
sau
m
Am  A v  1 
  , (2.26)
Ab  A v  2 
rezultă
 1 
m  logA m  A v     (2.27)
 log 0,5 
Forţa centrifugă şi tensiunile de întindere în secţiunea 1-1, şi b-b se obţin

din:
Rv
Fc1     2
 A 
 a  R v  R  R  dR     2 I 1  I 2 
m
v (2.28)
R1
Rv Rv
 R 2v  R 12 
I1  A v

R1
R  dR  A v  
 2
 , I2  a

 
R1
R v  R m  R  dR (2.29)
Se schimbă variabila: se notează Rv - R = t , sau R = Rv - t , si dR = - dt,

limitele fiind când R = R1  t = Rv – R1 , iar când R = Rv  t = 0;
ca urmare,
0 0
I2  a
 t
R v R1
m
R v  t   dt   a
 R
R v R1
v 
 t m  t m1  dt (2.30)
sau
 R  R v  R 1 m 1 R v  R 1 m  2 
I2  a   v   (2.31)
 m 1 m2 
Forţa centrifugă va fi:
 A (R 2 - R 12 )  R (R - R 1 )m+1 (R v - R 1)m+2  
Fc1 = ρ2  v v -a v v -   (2.32)
 2  m +1 m + 2  
Fc1
şi tensiunile în secţiunea 1-1 şi la baza aerofoliei: σi1 = (2.33)
A1
La baza aerofoliei tensiunile de întindere sub acţiunea forţei centrifuge sunt:
ρ  ω2  R v 2 - R b 2  (R v - R b )m+1 (R v - R b )m+2  
σib = Av + a R v -  (2.34)
Ab  2  m +1 m+2  
Valorile obişnuite pentru paletele de rotor ale turbomotoarelor sunt:
- la palete de compresor,
Ab
= 1,5 - 3 (2.35)
Av
- la palete de turbină,
Ab Rb
=2-5 si = 0,4 - 0,9 (2.36)
Av Ev
Coeficienţii de siguranţă în funcţie de tensiunile de întindere:
σ
Ki = d = 1,5 - 2, (2.37)
σi
unde d - tensiunea limită a materialului, funcţie de temperatura şi resursa
paletei.
Tensiunile de întindere maxime admisibile [daN / cm2] sunt următoarele:
Paletă Compresor Turbină
Paletă de duraluminiu 1000 - 1500 -
Paletă de titan 1500 - 2000 -
Paletă de oţel 3000 - 3500 2500 - 3000
Diagrama de variaţie a tensiunii de întindere în lungul aerofoliei pentru
diferite valori ale exponentului m, se prezintă în Fig. 2.8.
Fig. 2.8 - Variatia tensiunilor de intindere in lungul aerofoliei
2.4.1.1. Alte relaţii pentru calculul tensiunilor de întindere

Dacă se consideră,
- legea de variaţie a ariei secţiunii în lungul L, al aerofoliei, ca fiind:
A = Ab - a  Lq
Ab - A v (2.38)
a=
Lq
R + Rv
- raza medie Rm = b (2.39)
2
- viteza periferică la raza medie: um = Rm

Pentru palete cu aria variind linear, q = 1, tensiunea de întindere în
secţiunea de la baza aerofoliei este,
  
  
ρ  u2  L  Av  1  + L
σib = 1- (1- )  (2.40)
Rm  Ab   R v    3R m
  1+  
   Rb   

Dacă u [m / sec], Kg / cm3],
10  ρ  u2L  B
σib = (2.41)
Rm
Când se consideră diametrul Dm, la mijlocul reţelei de palete de rotor,
20  ρ  ω2  L  B
σib = (2.42)
Dm
 
 Av   1  L
B = 1-  1-   + (2.43)
 Ab   1+ R v  3  R m
 Rb 

Pentru palete având aria secţiunii variind parabolic, după un exponent q, în
secţiunea de la baza aerofoliei tensiunea de întindere va fi:
LB
 ib    u 2  (2.44)
Dm
 
 
 Av   2 + L
B = 1-  1-  (2.45)
 Ab   1+ R v  q + 1  R m (q + 2)
  
  Rb  
Valori pentru exponentul q,
- la palete de compresor axial: q = l sau q = 0,5 - 0,6
- la palete de turbină: q = 0,5 - 0,6
Dacă se dau două palete având aceleasi legi de variaţie ale ariilor secţiunilor
în lungul aerofoliei, iar la prima paletă se cunosc tensiunile de întindere,
atunci la a doua paletă tensiunile se obţin din:
2
ρ L ω  R
σi2 = σi1 2  2   2   m2 (2.46)
ρ1 L1  ω1  Rm1
2.4.2. Calculul tensiunilor de întindere în aerofoliile paletelor de

rotor, prin metoda diferenţelor finite. (Fig. 2.9)
Calculul se face în limitele următoarelor ipoteze:

- paleta este definită geometric din proiectarea gazodinamică, (sau
este o paleta realizată)
- se cunosc mărimile ariilor secţiunilor, sau legea de variaţie ale
acestora în lungul aerofoliei,
- se împarte aerofolia în mai multe tronsoane, (5-10 sau mai multe),
- se stabilesc mărimile ariilor în dreptul fiecarei secţiuni a aerofoliei,
- se consideră aria constantă pe tronson, dar având valoarea medie,
- calculul se începe de la varful paietei catre baza aerofoliei,
Fig. 2.9 Schema de calcul

Modul de calcul:
- în secţiunea 0 – 0: A0  0 ; Fc0 = 0 ; i0 = 0
- în secţiunea n – n:
- forţa centrifugă: Fcn = Fc n-1 + FC , (2.47)
FC - forţa centrifugă a tronsonului cuprins între secţiunile (1-1 şi n-n).
FC = Am.nR2Rm (2.48)

An1  An R n 1  R n
Am  n Rm
2 2 (2.49)
R R n 1  R n
sau
2 An1  An R n 1  R n
Fc      R n 1  R n  
2 2 (2.50)
2
 
Fcn  i  n1  An1    An1  An   Rn1  Rn   Rn1  Rn
4 (2.51)
tensiunea de întindere în secţiunea n-n, va fi:
  
2 
  An1  An   Rn1  Rn   Rn1  Rn 
1
 in    i  n1  An1 
An  4 
(2.52)
Calculul se poate face sub forma tabelară :

Nr. 2
 
Rn An σR.n-1   An1  An   Rn1  Rn   Rn1  Rn σin
Secţiuni 4
0 -- 0
1 -- 1
2 -- 2
………
…….
Notă!
La stabilirea densităţii materialului ρ se poate lua în considerare şi variaţia
acestui parametru în funcţie de temperatură pentru aerofoliile solicitate
termic, dar pe tronson densitatea va avea valoare medie.
2.4.3. Calculul tensiunilor de întindere în paletele de rotor

prevăzute cu bandaje pe corpul (aerofolia) lor.
Bandajele de rigidizare pot fi dispuse pe aerofolie astfel:

A - la capătul aerofoliei, la unele palete de turbină având lungime mare,

pentru a se reduce pierderile de gaze prin jocul radial, precum şi pentru
micşorarea amplitudinilor vibraţiilor.
B - pe corpul aerofoliei paletelor de compresor de la primele trepte, atunci
când paletelor sunt lungi, sau pentru a separa fluxul primar de cel secundar
la turbomoarele dublu flux, precum şi la unele trepte de ventilator, având rol
însemnat şi la reducerea amplitudinilor de vibraţii.
Pentru determinarea tensiunilor de întindere la paletele având bandaje la
capete se fac următoarele ipoteze (Fig. 2.10):
- densitatea materialului este constantă,
- viteza unghiulară este constantă,
- lungimea paletelor reţelei cu canal divergent se va considera ca
având valoarea medie dintre lungimea la bordurile de atac şi cea de
la bordul de fugă.
- centrele de greutate ale tuturor secţiunilor transversale se vor
considera ca fiind dispuse pe raza care trece prin centrul de
greutate al secţiunii de la baza aerofoliei.
Fig. 2.10 - Schema de calcul

Forţa centrifugă va fi:
Fcc - forţa centrifugă a aerofoliei fără bandaj,
Fcs - forţa centrifugă dată de masa bandajului,
Rs - raza până la centrul de greutate al bandajului,

Vs - volumul bandajului.
Cu aceste notaţii avem,
dFcc  dm  R   2 , dm    A  R  dR (2.53)
sau Fcc     2  A  dR (2.54)
Rv
Fcc1     2 
 A  R  dR
R1
(2.55)
Fcs  m s  R s   2 , m s    Vs (2.56)
Fcs     2  Vs  R s (2.57)
În secţiunea 1-1, forţa centrifugă totală va fi,
 Rv 
 

 R1
2

Fc1  Fcc1  Fcs       A  R  dR  Vs  R s  ,


(2.58)
Iar tensiunea de întindere, în secţiunea 1-1,

 Rv 
 

Fc1
 i1        A  R  dR  Vs  R s 
2
(2.59)
A1  
 R1 
La baza aerofoliei, tensiunea de întindere este:
 Rv 
 

  2
 i1    A  R  dR  Vs  R s  (2.60)
Ab  
 R1 
Dacă paleta are ariile aerofoliei constante, A-ct., se obţine :
- forţa centrifugă în secţiunea 1-1, rezultă din :
 Rv 
 
2

 R1

Fc1       A  R  dR  Vs  R s  

 (2.61)
 R   R 1 
2 2 
    2  A  v  Vs  R s 
 2 
şi tensiunea de întindere, în secţiunea 1-1,
Fc1   Rv  2   R1 2 Vs  Rs 
   
2
 i1 
A  2 A  (2.62)
Tensiunea de întindere maximă se obţine în secţiunea de la baza

aerofoliei,
  R v  2   R b  2 Vs  R s 
   
2
 ib 
 2 A  (2.63)
dar,
R v  Rb D
L  R v  Rb ; Rm  ; um  R m    m   , (2.64)
2 2
şi după înlocuirea vitezei periferice u, şi a lungimii aerofoliei L, se obţine
expresia pentru tensiunea de întindere în secţiunea de la baza aerofoliei,
2     um  L
2 2
    Vs  R s
 ib 
Dm Ab (2.65)
Dacă paleta are bandajul dispus pe corpul aerofoliei, se vor folosi aceleaşi
relaţii de calcul, dar raza Rs va avea mărimea corespunzatoare centrului
bandajului, iar volumul Vs corespunde numai părţilor de bandaj aferente
elementului de paletă.
În cazul când se calculează tensiunile de întindere prin metoda diferenţelor
finite, unul dintre elementele aerofoliei va avea inclus şi bandajul. Masa
acestui element va fi suma dintre masa tronsonuloui şi a părţilor de bandaj
alaturate.
2.5. Calculul paletei de rotor la încovoiere
Încovoierea paletei poate fi produsă de :

- forţa de presiune a gazelor,
- forţa centrifugă, în cazul paletei la care centrele de greutate ale
profilelor aerofoliei nu sunt dispuse pe raza care trece prin centrul de
greutate al profilului din secţiunea de bază a aerofoliei.
Pentru o paletă având o formă oarecare, tensiunile de încovoiere vor fi :
1   I   I
g c
(2.66)
în care,
 I - tensiunea de încovoiere dată de forţa de presiune a gazelor
g
 I - tensiunea de încovoiere dată de componenta forţei centrifuge

c
pe direcţia tangenţială (în planul discului).
2.5.1. Calculul la încovoiere a aerofoliei solicitată numai la forţa

de presiune a gazelor
2.5.1.1. Ipoteze:
- paleta are centrele de greutate ale secţiunilor dispuse pe
raza care trece prin centrul de greutate al secţiunii de la
baza aerofoliei,
- pe paletă acţionează presiunea gazelor având mărimea
corespunzatoare regimului de lucru al motorului,
- paleta este antrenată în mişcare de rotaţie,
- se consideră un sistem de axe R, a, u, (Fig. 2.11), având
originea în centrul de rotaţie al rotorului (discului). Axele
sunt dispuse astfel :
u – este dispusă pe direcţia tangenţială (în planul
discului),
a – este dispusă pe direcţia axială de curgere a
gazelor,
R – este dispusă pe direcţie radială şi trece prin
centrul de greutate al profilului secţiunii de la baza
aerofoliei.
- se consideră un element pe paletă având înalţimea dR
- pe elementul de paletă, sub acţiunea presiunii gazelor, se
dezvoltă o forţă portantă dF, având componentele :
dFa - pe direcţia axială de curgere a gazelor,
respectiv pe direcţia axei a,
dFu - pe direcţia tangenţială, respectiv pe direcţia

axei u.
Pentru calculul momentelor de încovoiere este absolut necesar ca, odata
ales sistemul de axe şi sensurile lor, acesta să fie păstrat acelaâşi, până
la determinerea tensiunilor de încovoiere. Nerespectarea acestei condiţii
poate produce erori în stabilirea valorilor reale ale momentelor şi ale
tensiunilor de încovoiere în punctele caracteristice ale profilelor
aerofoliei.
Variaţia presiunii gazelor în lungul aerofoliei depinde de:
- regimul de lucru al motorului,
- tipul de paletă (compresor, turbină).
Forţele de presiune dFa, dFu, produc într-o anumită secţiune, aflată la raza
R, momentele încovoietoare dMa, dMu, pe direcţiile axelor a, u.
Fig. 2.11 - Schema de calcul pentru momentele încovoietoare.
2.5.1.2 Calculul momentelor încovoietoare.

Momentele încovoietoare faţă de o secţiune 1-1, a aerofoliei, (Fig. 2.12,
2.13), sunt:
dMu = dFa(R – R1) (2.67)
dMa = dFu(R – R1) (2.68)
Momentele încovoietoare care acţionează pe lungimea aerofoliei situată deasupra
secţiunii 1-1,
Rv
M u1 
 dF R  R 
R1
a 1 (2.69)
Rv
M a1 
 dF R  R 
R1
u 1 (2.70)
Dar sarcinile pe direcţia axială qa şi pe direcţia tangentială qu, sunt:

dF dF
qa  a qu  u (2.71)
dR dR
Ca urmare,
Rv
M u1 
 q R  R  dR
R1
a 1 (2.72)
Rv
M a1 
 q R  R  dR
R1
u 1 (2.73)
Pentru stabilirea relaţiilor de calcul în forma finală, este necesar:

1 - stabilirea sensurilor reale ale momentelor Ma,Mu, în funcţie de,
- sensul axelor alese,
- tipul de paletă (compresor, turbină),
- sensul în care se dezvoltă forîa portantă pe profil,
- sensul de rotaîie a ansamblului format din rotorul de
compresor şi turbină.
2 - determinarea sarcinilor qa,qu,functie de parametrii gazodinamici.
La stabilirea sensurilor momentelor se vor avea în vedere urmatoarele:
- forţa portantă pe un element de aerofolie dF are componente dFa,
în sensul axial de curgere a gazelor, şi dFu în sensul tangenţial al
discului,
- forţa portantă acţionează totdeauna către extradosul profilului. Ca
urmare, în punctul B, de pe profil, se produce comprimare sub
acţiunea forţei gazelor.
- sarcinile qa, qu, au sensurile fortelor dFa,dFu,
- sensul sistemului de axe se va considera stabilit pentru paleta de
turbină şi rămâne acelaşi şi pentru paletele de compresor,
- pentru stabilirea semnului momentelor încovoietoare Ma, Mu, se
consideră că se respectă următoarea regulă:
“se admite că momentul de încovoiere are semn pozitiv atunci când sarcina q
tinde să încovoaie paleta în sensul acelor de ceasornic, observaţia făcându-se
privind de la varful axelor a, u, către originea lor.”
În Fig. 2.14 se prezintă schema de acţionare a sarcinilor, respectiv a forţelor şi a
momentelor, la paleta de compresor şi de turbină, respectându-se regula de semne
impusă, din care rezultă ca întotdeauna momentul încovoietor Ma, are semn invers
faţă de sarcina qa.
a) compresor b) turbina
Fig. 2.12 - Schema pentru Fig. 2.13 - Dispunerea forțelor
determinarea momentelor de pe paletele de compresor și
încovoiere turbină
Faţă de o secţiune 1-1, relaţiile de calcul corecte ale momentelor încovoietoare

date de presiunea gazelor sunt,
Rv
M a1 
 q  R  R dR
R1
u 1 (2.74)
Rv

M u1   q a  R  R 1 dR
R1
(2.75)
Momentele încovoietoare maxime se obţin faţă de secţiunea de la baza aerofoliei,

respectiv,
Rv

M ub   q a  R  R b dR
R1
(2.76)
Rv
M ab 
 q  R  R dR
R1
u b (2.77)
2.5.1.3. Relaţii de calcul pentru momentele încovoietoare în

funcţie de legile de variaţie ale sarcinilor qa, qu, în lungul aerofoliei paletei.
Sarcinile qa, qu, pot varia în lungul aerofoliei după diferite legi, (Fig. 2.15).
Momentele încovoietoare date de sarcini constante, qa = ct, qu = ct., faţă de o
secţiune 1-1,
Rv
M u1  q a 
 R  R dR
R1
b (2.78)
Rv
M a1  q u 
 R  R dR
R1
b (2.79)
se face schimbare de variabilă,

t = R – R1 ; dR = dt (2.80)
limitele fiind,
R = RV ;  t = Rv-R1 , R = R1  t = 0 (2.81)
Ca urmare faţă de sectiunea 1-1,
R v R1
R v  R 1 2
M u1  q a 

0
t  dt  q a 
2
(2.82)
R v R1
R v  R1 
 t  dt  q
2
M a1  q u  u  (2.83)
2
0
iar la baza aerofoliei,

(R v - Rb )2 L2
Mub = - qa = - qa  , L = R v - Rb
2 2 (2.84)
2 2
(R v - Rb ) L
Mab = qu = qu 
2 2
Fig. 2.14 - Schemele de definire ale sensurilor sarcinilor şi ale momentelor la

paletele de compresor şi de turbină.
Fig 2.15 - Legi de variaţie ale sarcinilor qa, qu.
Pentru paleta având sarcinile variind linear în lungul aerofoliei, de forma,

qa = qav – a1(Rv - R) (2.85)
qu = quv - a2(Rv - R) (2.86)
Momentele încovoietoare pentru secţiunea 1-1 sunt,
Rv
M u1  
 q
R1
av  a1  R v  R   R  R 1   dR (2.87)
Rv
M a1 
 q
R1
uv  a 2  R v  R  R  R 1   dR (2.88)
Pentru o paletă la care se cunosc valorile sarcinilor la vârful paletei şi la

baza acesteia, respectiv qab, qav, qub, quv, coeficienţii a1, a2, se obţin din,
qab = qav - a1(Rv - Rb) (2.89)
qub = quv - a2(Rv – Rb) (2.90)
deci q -q (q - q )
a1 = av ab , a2 = uv ub (2.91)
R v - Rb (R v - Rb )
Momentele încovoietoare faţă de secţiunea 1-1, sunt,
Rv

 q  q ab 
M u1    q av  av   R  R 1   dR (2.92)
 R v  R b 
R1
Rv

 q  q ub 
M a1   q uv  uv   R  R 1   dR (2.93)
 R v  R b 
R1
În secţiunea de la baza aerofoliei,

Rv

 q  q ab 
M ub    q av  av   R  R 1   dR (2.94)
 R v  R b 
R1
Rv

 q  q ub 
M ab   q uv  uv   R  R 1   dR (2.95)
 R v  R b 
R1
Momentele încovoietoare la paletele având sarcinile variind după o lege

parabolică, de forma,
qa = qav-a1(Rv-R)ml (2.96)
qu = quv - a2(Rv - R) m2 (2.97)
Momentele faţă de o secţiune 1-1, sunt
Rv
M u1  
 q  a1  R v  R   R  R   dR
m1
av 1 (2.98)
R1
Rv
M a1 
 q  a 2  R v  R   R  R  dR
m2
uv 1 (2.99)
R1
şi la baza aerofoliei,
Rv
M ub  
 q  a1  R v  R   R  R  dR
m1
av b (2.100)
Rb
Rv
M ub  
 q  a 1  R v  R    R  R   dR
m1
av b (2.101)
Rb
Pentru palete la care se cunosc valorile sarcinilor în secţiunile de la vârful,

de la mijlocul şi de la baza aerofoliei, coeficienţii a1, a2, şi exponenţii m1 şi
m2, se pot determina.
2.5.1.4. Determinarea mărimii sarcinilor q, în funcţie de

parametrii gazodinamici.
Valorile sarcinilor q variază în lungul aerofoliei şi depind şi de tipul reţelei
de palete, respectiv reţea cu circulaţie constantă ( = ct), sau reţea cu grad
de reacţie constant ( = ct).
Pentru calcul se consideră Fig. 2.16, la care se admite că se cunosc
parametrii gazodinamici la intrarea şi la ieşirea din reţeaua de palete,
respectiv,
- vitezeleCI, CII,
- presiunile pI, pII,
- densităţile fluidului I, II.
Se cunosc de asemenea dimensiunile geometrice ale reţelei de palete.
Fig. 2.16 - Schema de calcul ale sarcinilor q.
Din ecuaţia cantităţii de mişcare rezultă, pentru elementul de aerofolie aflat

la raza R, şi având înalţimea dR,
dA f C - CIIa
dFa = (pI - pII )  + dG Ia
z z
C - CIIu (2.102)
dFu = dG Iu
z
dA f = 2  π  R  dR
dG = ρI  CIa  dA f = ρIIa  CIIa  dA f
sau
ICIa = IICIIa (2.103)
unde,
dAf - aria frontală elementară de trecere a fluidului prin reţea,
dG - debitul masic de gaze care trece prin elementul de reţea,
z - numărul de palete din reţea,
CIa, CIIa, CIu, CIIu, - vitezele gazelor pe direcţie axială şi
tangenţială.
Forţele elementare sunt,
dA f C - CIIa
dFa = (pI - pII )  + dA f  ρI  CIa  Ia
z z
dFu = dA f  ρI  CIa  (CIu - CIIu )
(2.104)
Dacă se notează,
pI*= pI + ICIa2 (2.105)
PII*= PII + IICIia2 (2.106)
dar
dFa dF
qa  , qu  u (2.107)
dR dR
rezultă
2    R  p *
qa  (2.108)
z
2    R   I  C Ia  C u
qu  , (2.109)
z
unde
Δp* = pI* - pII* , ΔCU = CIu - CIiu (2.110)
La paletele cu circulaţie constantă, qa, este variabil în lungul aerofoliei, iar qu,
este constant.
La reţelele cu grad de reacţie constant, (ΔCu)m, (valoarea medie), este
constantă, iar qu variază în lungul aerofoliei.
Pentru calcule aproximative se poate considera
- la raza medie, (ΔCu)m = ct., qu variază în lungul aerofoliei.
2    R  p I  p II 
C1a  C2a , qa  (2.111)
z
2.5.1.5. Calculul momentelor încovoietoare prin metoda

diferenţelor finite.
Ipoteze (Fig. 2.17):
- paleta este definită geometric,
- se împarte paleta în 5-10 părţi,
- se notează secţiunile începand de la vârf către bază,
- se cunosc numărul de palete z, din reţea,
- pe tronson se consideră presiunile ca fiind constante,
- se defineşte secţiunea 1-1, faţă de care se calculează
momentele încovoietoare.
Fig. 2.17 - Schema de calcul.
Pentru un tronson i-i, debitul de gaze care trece, este:

G i  2    R mi  I  CIa I  R I (2.112)
dar,
 R  Rn 
R   n1  , R I  R n1  R n , Af  t i  R i (2.113)
 2 
în care s-a notat cu ti, pasul dintre două palete vecine, în dreptul
tronsonului i-i,
Debitul elementar va fi,

 R  Rn  I  CIa i
G i  2     n 1   R n 1  R n   (2.114)
 2  z
Forţele dezvoltate pe tronsonul i-i sunt,
Fai  p I  p n i  t i  R i  G i  CIa  CIIa i (2.115)
Fui  G i  C Iu  C IIu i (2.116)
Momentele încovoietoare faţă de o secţiune l-l, aflată la raza R1,
F R
n
M u1   ai mi  R1  (2.117)
1
F R
n
M a1  ui mi  R1  (2.118)
1
Pentru secţiunea de la baza aerofoliei, momentele încovoietoare vor fi:
M ub  Fai R mi  R b  (2.119)
M ab  Fui R mi  R b  (2.120)
2.5.1.6. Calculul momentelor încovoietoare date de forţa de

presiune a gazelor, sub forma integrală.
Faţă de secţiunea 1-1, momentele elementare sunt,
Rv
R1

dM ul   q a  R  R 1 dR (2.121)
Rv
dM a1 
 q  R  R dR
R1
u 1 , (2.122)
iar din integrare prin părţi, când R = R1, se obţine:

RvRv
M u1 
  q  dR  dR
R1 R1
a (2.123)
RvRv
M a1 
  q  dR  dR
R1 R1
u (2.124)
2.5.2. Calculul momentelor încovoietoare la paletele de rotor, sub

acţiunea forţei centrifuge.
Încovoierea paletei sub acţiunea forţei centrifuge este posibilă când:

- centrele de greutate ale secţiunilor în lungul aerofoliei sunt decalate
faţă de raza care trece prin centrul de greutate al secţiunii de la
bază, (Fig. 2.18).
Decalarea centrelor de greutate ale secţiunilor se poate produce când:
• Paletele sunt prelucrate necorespunzător,
• Paletele sunt elastice şi sub acţiunea presiunii gazelor aerofolia se
deformează,
• Paletele sunt realizate astfel încât să se producă o descărcare de
acţiunea momentului încovoietor.
Descărcarea paletei, respectiv reducerea tensiunilor de încovoiere are loc
când centrele de greutate ale secţiunilor aerofoliei paletei de rotor sunt
deplasate în sensul de acţiune a sarcinilor qa, qu, astfel că, momentele
încovoietoare date de forţa centrifugă, să aibe sensuri contrare
momentelor încovoietoare date de forţa de presiune a gazelor.
Ipoteze:
- centrele de greutate ale secţiunilor nu sunt dispuse pe raza care
trece prin centrul secţiunii de la baza aerofoliei,
- se consideră un element de paletă situat la raza R, şi având
înălţimea dR,
- paleta se poate deforma atât pe direcţia axei a, dar ş pe direcţia
tangenţială u.
Pentru majoritatea paletelor, deformaţiile mari se produc pe direcţia axei u,
deoarece momentul de inerţie al secţiunii fata de direcţia axiala este mic. Ca
urmare, în calcul, se poate neglija componenta forţei dFca, dată de forţa
centrifugă dFc.
Forţa centrifugă a elementului de aerofolie, este,

dFc  dm  R   2 (2.125)
dar,
dm    A  dR (2.126)
sau,
dFc = ρ ∙ ω 2 ∙ A ∙ R ∙ dR, (2.127)
în care
dm - masa elementului de paletă,
ρ - densitatea materialului,
A - aria secţiunii elementului de paletă.
Componentele forţei centrifuge pe direcţiile axelor R şi u, sunt:
- pe direcţie radială,
dFR = dFc ∙ cos φ (2.128)
- pe direcţie tangenţială,
dFu= dFc ∙ sin φ (2.129)
Unghiul φ, obişnuit este mic, în limitele ipotezelor facute, rezultând,
cos   1 (2.130)
u
sin   (2.131)
R
Ca urmare: dFR  dFc     2  A  R  dR (2.132)
u  dFc
dFu      2  A  u  dR (2.133)
R
Forţele dFR, dFu, produc momente încovoietoare faţă de o secţiune oarecare

1-1, a aerofoliei, aflată la raza R1, având coordonatele centrului de greutate
a1 ,u1, (Fig. 2.19), respectiv momentele dMa1, dMu1. Păstrând aceeaşi regulă
de semne ca la definirea momentelor încovoietoare din presiunea gazelor,
rezultă:
dMu1= - dFR ∙ (a – a1) (2.134)
dMa1 = dFR ∙ (u – u1) – dFu ∙ (R - Ri) (2.135)

Înlocuind dFR, dFu, şi integrând pe porţiunea de aerofolie de la vârful paletei şi
până la secţiunea l-l, şi notând momentele din forţa centrifugă cu Mu1c, Ma1c
se obţine:
Rv

M cu1   dFR  a  a1 
R1
(2.136)
Rv Rv
M ca1 
 dF  u  u    dF  R  R 
Ra
R 1
R1
u 1 (2.137)
sau,
 Rv Rv 
 
c 2

 R1
 R1

M u1       a1  A  R  dR  a  A  R  dR 


(2.138)
 R v R v 
 
c 2

 R1

M a1       R 1  A  u  dR  u  A  R  dR 
R1


 (2.139)
Faţă de secţiunea de la baza aerofoliei momentele sunt,

 Rv Rv 
 
M cub 2

 Rb
 Rb

      a b  A  R  dR  a  A  R  dR 


(2.140)
 Rv Rv 
 
M cab


 Rb

    2   R b  A  u  dR  u b  A  R  dR 
Rb


(2.141)
Fig. 2.19 - Schema de calcul a momentelor date de elementul de aerofolie.
2.5.2.1 Descărcarea paletei de acţiunea momentului încovoietor.

Reducerea mărimii momentului încovoietor se produce atunci când paleta
este încovoiată în sensul de acţiune a fortei de presiune a gazelor.
Momentul de încovoiere rezultant, la paleta descărcată, va fi :
Mu = – (2.142)
Ma = - (2.143)
în care
, - momentele de încovoiere date de
forţa de presiune a gazelor.
Se defineşte gradul de descărcare, prin,
γu = (2.144)
γa = (2.145)
Valorile obişnuite ale coeficienţilor γu, γa, fiind 0,3 ÷ 0,6 .
Cunoscând celelalte mărimi, se poate determina poziţia centrelor de greutate
ale tronsoanelor aerofoliei, respectiv mărimile a, u.
Descărcarea totală a paletei de acţiunea momentului încovoietor este
posibilă numai la un regim dat de funcţionare al motorului. La alte regimuri
de lucru ale motorului se schimbă valorile momentelor, deci şi ale gradelor

de descărcare.
2.5.2.2. Calculul momentelor încovoietoare prin metoda

diferenţelor finite, pentru palete de rotor solicitate la acţiunea forţei
centrifuge.
Pentru calculul momentelor încovoietoare date de forţa centrifugă (Fig. 2.20)
se procedează astfel:
- se împarte paleta într-o serie de tronsoane (aceleaşi ca la calculul
momentelor încovoietoare),
- se numerotează secţiunile începand de la vârful aerofoliei către
baza acesteia,
- se consideră fiecare tronson ca având aria secţiunii constantă şi
egală cu aria medie,
- se calculează forţa centrifugă la un tronson dat, luând în
considerare pe cele aflate desupra lui,
- se precizează pentru fiecare tronson centrul de greutate situat la
raza medie a tronsonului;
Forţa centrifugă a porţiunii de aerofolie până la secţiunea n-n, are

componentele:
- componenta radială,
   2 
FcR ( n )  FcR ( n1)     A n1  A n   R n1  R n  (2.146)

 4 
- componenta tangenţială,
   2 
Fcu ( n )  Fcu ( n1)     A n1  A n   u n1  u n   R n1  R n  (2.147)

 4 
Momentele încovoietoare, în secţiunea n-n, pe direcţie tangenţială,
M cun  M cu(n1)  M cun (2.148)
dar M cun  Fcn  a nm (2.149)
sau
Mcu(n )  Mcu(n1)  Fcn  anm (2.150)
   2 
Fcn     A n-1  A n   R n1  R n   R n1  R n  (2.151)

 4 
a  an 
a nm  n1 (2.152)
2
anm - este distanţa de la centrul de greutate al tronsonului până la axa R, a
paletei.
ΔMun - momentul dat de tronson, având semnul stabilit din condiţia regulei de
semne impusă.
Pe direcţia axială momentul încovoietor va fi:
M can  M ca(n1)  M can (2.153)
R
M can  Fcn  u nm  Fun  (2.154)
2
   2 
Fcn      An 1  An   Rn 1  Rn   Rn 1  Rn  (2.155)
 4 
   2  u  un
FUn     A n1  A n   u n1  u n   R n1  R n  u nm  n1

 4  2
(2.156)
R  R n R R n1  R n
R m  n1 ,  (2.157)
2 2 2
sau
   2 
M can  M ca( n1)     {[( A n1  A n )  ( R n1  R n ) 

 8 
 ( R n1  R n )  (u n1  u n )]  [( A n1  A n )  ( R n1  R n )  (2.158)
 (u n1  u n )  ( R n1  R n )]}
   2 
M cun  M cu( n1)   

 8  (2.159)
 A n1  A n   R n1  R n   R n1  R n   a n1  a n 
R
Distanţa de la centrul de greutate al tronsonului faţă de sectiunea n-n, este .
2
c c
Ecuaţiile M a.n , M u.n pot fi exprimate şi sub forma mai restransă, dar în
forma dată permite un calcul mai usor.
Momentele încovoietoare date de forţa centrifugă depind de:
 n
- turaţie, prin  
30
- materialul paletei, prin densitatea  , care depinde de temperatura şi
de resursa impusă
- legea şi mărimea decalării centrelor de greutate ale sectiunilor
aerofoliei, respectiv prin valorile coordonatelor a, u, lege care poate
fi lineară sau parabolică
- caracteristicile geometrice ale profilelor secţiunilor.
Descărcarea paletei constă în detrminarea deplasării centrelor de greutate ale
secţiunilor, în care scop se face calculul la câteva regimuri de zbor, mai
importante fiind:
1. regimul de zbor la punct fix (H = 0, V = 0, t = - 40 0 C, debitul
de gaze maxim)
În acest caz:
- se aleg mărimile coeficienţilor de descarcare  a ,  u ,
- se determină valorile a, u în diferitele secţiuni ale
aerofoliei,
- momentele date de forţa centrifugă dar şi cele date de
presiunea gazelor vor avea valorile maxime
2. regimul de zbor la înălţimea maximă (H = H max , n = n max ) la

care:
- forţa centrifugă este maximă
- debitul de gaze este mic, deci şi momentele date de forţa
de presiune a gazelor vor fi mici, iar valorile
coeficienţilor de descarcare vor fi maxime.
Posibilităţile de descarcare a paletei de acţiunea momentelor încovoietoare
sunt:
- paleta sa fie cu aerofolia înclinată, din fabricatie sau la
montaj, în sensul de acţiune a forţei gazelor
- paleta să fie calculată pentru o dispunere a centrelor de
greutate ale secţiunilor aerofoliei pentru anumite valori
ale coeficientilor  a ,  u
- paletele sa fie montate articulat la disc, astfel ca sub
acţiunea forţei centrifuge să se dispună pe direcţia optimă
în funcţie de valoarea momentului de încovoiere
rezultant.
2.5.3. Calculul momentelor încovoietoare faţă de axele principale

de inerţie ale profilelor.
2.5.3.1. Momentele totale faţă de axele a, u, ale secţiunilor

aerofoliei.
Momentele rezultante sunt:
M a  M ag  M ca (2.160)
M u  M ug  M cu (2.161)
În calculul momentelor M a , M u se introduc momentele M ag , M ug , M ca , M cu
cu semnele lor care au rezultat din dispunerea axelor ca sens, precum şi din
regula de semne impusă la determinarea momentelor. Nerespectarea
acestora va introduce erori însemnate în calculul valorilor reale ale
tensiunilor din aerofolie.
2.5.3.2. Stabilirea parametrilor geometrici ai aerofoliei.

Parametrii geometrici necesari pentru calculul tensiunilor în diferitele
puncte caracteristice sunt:
- lungimea aerofoliei L
- aria secţiunii profilului A
- poziţiile centrelor de greutate ale ariilor secţiunilor aerofoliei
- momentele de inerţie I a , I u , I  , I 
- unghiul de răsucire  , ale secţiunilor faţă de secţiunea de la baza
aerofoliei
- mărimile corzilor profilelor b
- grosimile maxime c max ale profilelor
- săgetile maxime h max ale profilelor
- unghiurile  dintre axele a, u şi , 
Fig. 2.21 – Parametrii geometrici caracteristici profilului de paletă
Lungimea aerofoliei:
- se stabileşte din calculul gazodinamic al paletei, sau
- se măsoară, în cazul unei palete existente
Dacă aerofolia are variaţie între lungimea de la bordul de atac şi cea de la
bordul de fugă, pentru calcule iniţiale se va considera lungimea medie.
Aria secţiunii profilului aerofoliei:
Pentru calculul ariei este necesar ca la fiecare profil să se definească:

- coarda profilului
- grosimea maximă a profilului
- poziţia fibrei medii. Pentru un profil dat se poate stabili poziţia
fibrei medii prin unirea centrelor unor cercuri înscrise în conturul
profilului
- săgeata maximă
- poziţia centrului de greutate, definit de distantele x c ,y c măsurate
faţă de punctul A de la bordul de atac al profilului
- unghiul  care defineşte rotirea axelor principale de inerţie faţă de
sistemul de axe a,u.
Calculul ariei secţiunii profilului se poate face prin:
- integrare
- planimetrare
- prin folosirea unor metode specifice (Simson, Cebasev, reţele
echivalente), metode care permit şi determinarea momentelor
statice şi de inerţie ale profilului.
Pentru profilele paletelor utilizate la compresoarele şi turbinele
turbomotoarelor, se pot folosi în calcule aproximative, următoarele expresii:
- aria secţiunii
A  0,693  0,70   b  c max , [cm²] (2.162)
- momentele de inerţie faţă de axele principale , 
I   0,0377b 3  cmax , [cm 4 ] (2.163)
I   0,0405b  cmax [cmax  b max ] , [cm 4 ]

2 2
(2.164)
- poziţia centrului de greutate faţă de punctul A, de la bordul de atac

x c  0,43b , [cm]
y c  0,8h max , [cm]
- se poate admite ca axa de inerţie principală  este paralelă cu
coarda profilului, respectiv se neglijează momentul de inerţie
centrifugal I x,y  0
Pentru un calcul exact, momentele statice şi cele de inerţie, rezultă ca fiind:

- momentele statice
Su 
 a  dA
A
(2.165)
Sa 
 u  dA
A
(2.166)
- momentele de inerţie
- faţă de axele a, u
Iu 
 A
a 2  dA (2.167)
Ia 
 u  dA
A
2
(2.168)
I a ,u 
 a  u  dA
A
(2.169)
- poziţia axelor ,  faţă de axele a, u

2  I au
tg  2  (2.170)
(I u  I a )
- momentele de inerţie faţă de axele principale , 
 (I  I u )   I a  I u  
I   a    2  cos 2  (2.171)
 2   
 (I  I u )   I a  I u  
I   a    2  cos 2  (2.172)
 2   
I  
     dA
A
(2.173)
Dacă se consideră momentul I  ,  0 , atunci se poate admite că axa  este

paralelă cu coarda profilului şi reprezintă axa neutră.
2.5.3.3. Calculul momentelor încovoietoare faţă de axele
principale ,  ale profilului din secţiunea 1-1 şi tensiunile de încovoiere.
Momentele încovoietoare pentru profilul paletei de compresor, Fig. 2.22,
sunt:
M1  Ma1  cos   Mu1  sin  (2.174)
M 1  [Ma1  sin   Mu1  cos ] (2.175)
Pentru paletele de turbină, momentele de încovoiere în secţiunea 1-1 sunt:
M 1  Ma1  cos   Mu1  sin  (2.176)
M 1  Ma1  cos  Mu1  sin  (2.177)
Fig. 2.22 – Schema profilului aerofoliei de compresor.
Tensiunile date de momentele încovoietoare în sectiunea 1-1, se calculează

cu relaţia generală,
M 1  1 M 1  1
 I .1   (2.178)
I 1 I 1
în care semnul “+”, sau “–“, este dat de momentul Mξ1, iar tensiunile
calculate pentru punctual B de pe profil trebuie să fie negative.
Fig. 2.23 – Schema profilului aerofoliei pe turbină.
Calculul tensiunilor de încovoiere se vor efectua pentru punctele A, B, C, de

pe profil, cu următoarele relaţii :
 M 1  M 
 L1 A     1 A    1   1A
 I   I 
 1   1 
 M 1  M  (2.179)
 L 1B     1B    1   1B
 I   I 
 1   1 
 M 1  M 
 L1C     1C   1   1C
 I   I 
 1   1 
În care mărimile ξ1 , η1, sunt distanţele de la punctul considerat pe profilul
1-1, şi până la axele ξ , η.
Discuţie:
- tensiunile de intindere sunt pozitive, iar cele de comprimare sunt
negative;
- la paletele de compresor şi de turbină tensiunile σC, sunt pozitive,
iar σB, sunt negative ;
- la profile, momentul de inerţie Iξ = (10 ÷ 15 )∙Iη, şi pentru calcule
aproximative ale tensiunilor de încovoiere se poate neglija
 M 
termenul   , relaţia de calcul devenind :
 I 
  
 M 
I    (2.180)
 I 
  
Metodica de calcul a aerofoliei, la încovoiere, este :
- se desenează paleta ;
- se împarte aerofolia în 5-10 tronsoane ;
- se stabilesc parametrii geometrici şi cei gazodinamici pentru
fiecare sectiune ;
- se determină sarcinile qa , qu ;
- se stabilesc axele ξ , η ;
- se calculeaza Mξ, Mη, Iξ, Iη ;
- pe profil se definesc punctele caracteristice:
A - la bordul de atac,
B - la distanţa maximă, pe extrados, faţă de axa η,
C - la bordul de fugă;
- se calculează tensiunile de încovoiere în punctele A, B, C, pentru
fiecare secţiune considerată pe aerofolie ;
- se reprezintă grafic variaţiile tensiunilor în lungul aerofoliei ;
- se defineşte secţiunea în care tensiunile de încovoiere sunt
maxime ;
- valorile maxime ale tensiunilor se compară cu cele admisibile
prezentate în tabelul următor :
Prima treaptă Treptele
Paleta Material
[daN/cm ²] urmatoare
Aliaje de aluminiu 300 - 500 -
Compresor Aliaje de titan 400 - 650 400 - 500
Oţel 500 - 1200 1500 - 2500
Turbina Materiale refractare 300 - 800 1200 - 1500
Calculul la încovoiere se face pentru mai multe regimuri de lucru ale

motorului astfel :
- la sol şi punct fix (H = 0; V = 0), pentru :
- turaţia de relanti,
- 0,7 din turaţia nominală,
- turaţia nominală,
- 1,2 turaţia nominală

- în zbor, la înalţimea maximă (H = max; turaţie maximă)
- la regimul de durată (resursă) maximă.
Deoarece tensiunile de încovoiere sunt date de presiunea gazelor, dar şi de
forţa centrifugă, tensiunile de încovoiere rezultante sunt :
 I   gI   cI (2.181)
Este posibilă reducerea tensiunilor de încovoiere prin descărcarea paletei,
deplasând corespunzător poziţiile centrelor de greutate ale profilelor în
lungul aerofoliei.
2.5.3.4. Coeficienţii de siguranţă la încovoiere.

Coeficienţii de siguranţă se calculează pentru punctele caracteristice A, B,
C, ale profilelor secţiunilor considerate pe aerofolie, din relaţia :

N d N  1,5  2 (2.182)
I
Unde σd, reprezintă tensiunea limită pentru materialul paletei, considerând
temperatura şi resursa impusă.
Cu valorile coeficienţilor calculate pentru punctele A, B, C, se trasează
graficul de variaţie ale acestora în lungul aerofoliei (Fig. 2.24), rezultând
secţiunea aerofoliei unde coeficientul de siguranţă este minim, acesta
reprezentând secţiunea critică.
Fig. 2.24 – Variaţia coeficienţilor de siguranţă la încovoiere în lungul

aerofoliei.
2.5.4. Calculul momentului încovoietor la palete lungi, foarte

flexibile si fără bandaje.
Calculul unor asemenea palete se poate face prin :

a) considerarea paletei reale, la care se admite, în funcţie de regimul
de zbor şi de turaţia motorului, că se cunosc deplasările centrelor
de greutate ale profilelor în lungul aerofoliei şi, corespunzător se
vor calcula momentele date de forţa centrifugă M ca , M cu , şi
tensiunile de încovoiere  cI ;
b) prin metode aproximative.
Deoarece poziţiile centrelor de greutate la paleta flexibilă variază în funcţie
de regim de funcţionare al motorului, şi sunt greu de determinat, se poate
aprecia influenţa flexibilităţii aerofoliei numai prin majorarea momentului
încovoietor faţă de axa η, din secţiunea de la baza aerofoliei M b , dat de
relaţia : Mb  qe  M b (2.183)

qe – coeficient de corecţie,
Mηb – momentul încovoietor faţă de axa η, în secţiunea de la
baza aerofoliei, considerând paleta ca fiind rigidă.
Coeficientul de corecţie qe se stabileşte în funcţie de un coeficient de
flexibilitate υ, care defineşte gradul de rigiditate al paletei, având valorile :
- la palete rigide 0 < υ ≤ 0.2
- la palete cu rigiditate mică 0.2 < υ ≤ 0.8
- la palete cu flexibilitate medie 0.8 < υ ≤ 5
- la palete cu flexibilitate mare υ>5
La paletele turbomotoarelor, coeficientul υ se determină din relaţia:

 
    2  A b  R v  L3   1
  

 , (2.184)
 E b  I b    crt 
în care:
ρ - densitatea materialului;
ω - viteza unghiulară;
Ab - aria secţiunii profilului de la baza aerofoliei;
Rv - raza de la centrul rotorului până la vârful paletei;
L - lungimea aerofoliei;
E - modulul de elasticitate al materialului;
Iηb - momentul de inerţie faţă de axa η, în secţiunea de la
baza aerofoliei;
λcrt - coeficient adimensional care depinde de rapoartele
A v R v I v
, , , precum şi de mărimea unghiului α
A b R b I b
dintre axele η ale secţiunilor de la vârful şi baza
aerofoliei, deci:
 A R I v 
 crt  f  v ; b ; ;  (2.185)
 A b R v I b 
Calculul paletei la încovoiere cu considerarea influenţei flexibilităţii se face
când este îndeplinită condiţia ca υ ≥ 0,5 ÷ 0,6.
Valorile coeficientului de corectie qe, se obţin din relaţiile:
1
υ < 0,8 , qe 
1   
1
0,8 ≤ υ < 2 , qe  (2.186)
1  0,5
1
2 < υ < 10 , qe 
 1
1  2  5  2 
 
 
Valorile λcrt se obţin din tabelul următor:
Rv/Rb 3.33 2.5 2
α° Av/Ab 0 0.1 0.3 0 0.1 0.3 0 0.1 0.3
0.1 15.80 32.50 - 14.30 27.57 - 12.91 23.65 -

0 0.3 8.845 20.15 27.95 8.002 17.17 23.12 7.28 14.89 19.73
0.5 - 14.53 20.67 - 12.43 17.13 - 10.80 14.63
0.1 14 26.86 - 12.87 23.72 - 11.93 21.17 -
30 0.3 7.795 16.54 22.33 7.222 14.78 19.62 6.74 13.30 17.46
0.5 - 11.91 16.47 - 10.70 14.49 - 9.50 12.93
0.1 12.45 22.72 - 11.70 20.88 - 11.04 13.21 -
45 0.3 6.945 13.98 18.89 6.578 12.95 17.02 6.248 12.03 15.68
0.5 - 10.08 1.65 - 9.362 12.54 - 8.723 11.60
La paletele flexibile tensiunile în punctele A, B, C, ale profilului secţiunii de

la baza aerofoliei, vor fi :
 M b 
 IbA  
 I b  bA
 
 M b 
 IbB  
 I b  bB (2.187)
 
 M b 
 IbC  
 I b  bC
 
Pentru calculul paletei flexibile se procedează astfel:
- se calculează tensiunile considerând paleta ca fiind rigidă;
- se calculează apoi parametrul υ, pentru a defini flexibilitatea
paletei;
- se determină qe, în funcţie de valoarea lui υ;
- se calculează Mb ;
- se calculează σIb, şi se determină coeficienţii de siguranţă.
2.5.5. Calculul tensiunilor de torsiune în aerofolie.
Paletele de compresor şi de turbină pot fi torsionate cu un unghi de răsucire

 , între secţiunile de la baza şi de la vârful aerofoliei.
Paletele de turbină, comparativ cu cele de compresor axial, au o grosime
mai mare a profilului, dar torsiunea este relativ mai mică, putând fi
considerate ca bare cu secţiuni nesimetrice şi supuse la încovoiere.
Ca urmare, paletele pot fi clasificate în funcţie de următorii parametri :
- unghiul  , între axa de răsucire z, în jurul căreia se face rotirea
profilelor în lungul aerofoliei, axa care este perpendiculară pe
planul profilului secţiunii de la baza aerofoliei, şi axa fibrei
punctului de pe secţiunea considerată în calcul (Fig. 2.25).
- parametrul complex β0, care depinde de răsucirea relativă, respectiv

d
, de modulul de elasticitate E al materialului paletei, şi de
dz
modulul de rezistenţă la torsiune G.
Relaţia pentru calculul parametrului β0 este :
E d J r 0
0    (2.188)
G dz T
E
Deoarece pentru metale G  , rezultă:
2, 6
d J r 0
 0  2 ,6   , (2.189)
dz T
în care,
T – rigiditatea geometrică la rasucire,
Jr0 – momentul de răsucire de ordinul patru,

 2 J 
J r0     2  p dA (2.190)
 
 A 
A
ξ,η – coordonatele punctului considerat pe profil,
A – aria secţiunii profilului,
Jp – momentul de inerţie polar,
Jp  J  J  (2.191)
Jξ, Jη – momentele de inerţie faţă de axele principale ale
profilului.
Fig. 2.25 - Schema de calcul a aerofoliei considerând torsiunea.

Pentru profilele de palete, rigiditatea geometrică la torsiune se poate

aproxima prin :
T  0,162  b  c max (2.192)
unde,
b - coarda profilului,
cmax – grosimea maximă a profilului.
Dacă se noteaza cu,
ε – alungirea aerofoliei sub acţiunea forţei centrifuge,
Fc

E A (2.193)
χξ, χη - curburile faţă de axele ξ, η,
MI

E  J (2.194)
MI

E  J
MI – momentele încovoietoare faţă de axele ξ, η,
θ – unghiul de răsucire,
Mr

G T (2.195)
Mr – momentul de răsucire,
Fc – forţa centrifugă,
τ - tensiunea de torsiune.
Tensiunile tangenţiale în paleta de torsiune vor fi:
Fc
i E 
A
MI MI
 I E    
J W (2.196)
MI MI
 I E    
J W
Mr
 G  cmax    cmax
T
Modulele de rezistenţă la încovoiere sunt,

J
W
 (2.197)
J
W

Momentul de răsucire, la palete fără bandaje, se obţine din :
d  MI MI 2 
L 
Mr   ii  Jp   Jp   Jp       Ja  u dz
dz  J J 0 
 
(2.198)
în care momentele axial-polare au expresiile :
J p 
 
A
2

 2  dA (2.199)
J p 
 
A
2

  2  dA (2.200)
şi momentul centrifugal este:

sin2 
J a.u  J max  J min 
(2.201)
2
La paletele de turbină, momentul de torsiune este mic, şi în calcule
aproximative poate fi neglijat.
2.6. Calculul la torsiune a paletei, considerând separate

influența forței de presiune a gazelor, și a forței centrifuge
2.6.1. Calculul torsiunii paletei dată de forţa de presiune a

gazelor (Fig. 2.26).
Se consideră profilul din figura 26, pe care se definesc,

- centrul de greutate, în care se dispune sistemul de axe a, u, R.
- centrul de rigiditate la torsiune faţă de care se roteste profilul.
- centrul de presiune în care acţionează rezultanta forţelor de

presiune.
La paletele torsionate între centrul de presiune şi cel de rigiditate există un
decalaj, notat cu d.
Forţa de presiune dF, dezvoltată pe un element din lungimea aerofoliei,
element având înalţimea dR, şi aflat la raza R, faţă de centrul discului, are
două componente dFa, dFu, pe direcţiile axelor a,u.

Momentul de torsiune dMrg, dat de forţa de presiune a gazelor dF, pe
elementul dR, va fi :
dM rg  dF  d (2.202)
Iar pentru toata paleta,
Rv
M rg 

Rb
dF  d (2.203)
Poziţia centrului de presiune faţă de centrul de rigiditate la torsiune este

influenţată de :
- unghiul de atac,
- curbura profilului,
- desimea reţelei de palete,
- regimul de lucru al motorului.
Calculul momentului de torsiune se poate face şi prin metoda diferenţelor
finite, împărţind aerofolia în tronsoane, în care caz,
F  d 
n
M rg  i I (2.204)
1
2.6.2. Calculul torsiunii paletei sub acţiunea forţei centrifuge.
Tensiuni de torsiune în aerofolie apar şi atunci când centrele de greutate ale

secţiunilor paletei nu sunt situate pe raza care trece prin centrul de greutate
al profilului de la baza aerofoliei. În acest caz, pe un tronson de înălţime dR,
aflat la raza R, se dezvoltă o forţă centrifugă dFc, având componentele dFcR,
şi dFcj, în planul tangenţial, Fig. 2.27.

Forţa dFcR solicită tronsonul la întindere, iar dFcj, care se află la distanţa e
faţă de centrul de rigiditate, va produce momentul de torsiune dMrc.
dM rc  dFcj  e (2.205)
sau, pe toata aerofolia, momentul de torsiune dat de forţa centrifugă va fi :
Rv
M rc 
 dF   e
Rb
cj i i (2.206)
În cazul paletei împărţită pe tronsoane se obţine :
F   e
n
M rc  cj i i (2.207)
1
2.6.3. Momentul de torsiune total Mr şi tensiunile totale de torsiune.
Momentul de torsiune total va fi :
Mr = Mrg + Mrc (2.208)
Iar tensiunile tangenţiale maxime se obţin din,
 max 
M r  cmax  , (2.209)
T
în care,
cmax – grosimea maximă a profilului,
T – rigiditatea geometrică la torsiune,
G – modulul de elasticitate la torsiune al profilului.
Sub acţiunea momentului Mr, paleta se deformează cu un unghi θ*, raportat
la unitatea de lungime,
 Mr
   (2.210)
L G T
2.7. Solicitări în palete de rotor foarte torsionate.
Paletele de rotor foarte torsionate, cum sunt cele de la primele trepte de

compresor axial, sau cele de ventilator, sunt solicitate mult şi din acţiunea
momentului de torsiune.
Pentru calculul acestor palete foarte torsionate se defineşte criteriul β,
 b 
     (2.211)
 2L 
φ – unghiul dintre axele η ale profilelor de la vârful aerofoliei
ηv, şi de la baza aerofoliei ηb,
b – coarda profilului,
L – lungimea aerofoliei.
Parametrul β, reprezintă unghiul (în radiani) de răsucire a paletei având fibra
b
considerată în calcul ca fiind situată la distanţa faţă de centrul de greutate
2
al profilului, Fig. 2.28.
În funcţie de mărimea parametrului β, paletele se împart în :

- palete cu torsiune mică, când β < 0,07
- palete cu torsiune mare, când β > 0,07
La paletele cu torsiune mică, secţiunile aerofoliei rămân plane la torsiune.
Dacă însă β > 0,07, secţiunile paletei nu mai rămân plane după deformaţie,
iar sub acţiunea forţei centrifuge apar tensiuni de întindere, sau de
comprimare, suplimentare, în diferitele puncte ale profilului.
Tensiunile totale σ, în punctele caracteristice A, B, C, ale profilului, se obţin
din relaţiile:
 A  1   K  1  mA    i   IA
B  1   K  1  mB    i   IB (2.212)
C  1   K  1  mC    i   IC
Unde s-a notat,
σi – tensiunea de intindere data de forta centrifuga in
sectiunea considerata a aerofoliei,
σI,A,B,C – tensiunile de încovoiere în punctele A, B, C, ale
profilului,
mA,B,C – parametri prin care se apreciază starea de deformaţie

a materialului din care este executată paleta,
Kθ – parametru care consideră şi efectul torsionării aerofoliei.
Valorile coeficienţilor mA, B, C, rezultă din expresiile :
A  Jp Jp 
mA   JP   A   A    A
Jp  J J 
B  Jp Jp 
mB   JP   B   B    B
Jp  J J  (2.213)
C  Jp Jp 
mC   JP   C   C    C
Jp  J J 
în care,
A – aria sectiunii profilului,
Jp – momentul de inertie polar al ariei sectiunii profilului,
Jpξ – momentul de inertie polar fata de axa ξ,
J p 
A
s 2    dA (2.214)
J p

 s    dA
A
2
(2.215)
2 2
   (2.216)
s – distanţa de la centrul axelor ξ, η, până la elementul de
suprafaţă considerat (Fig. 2.29).
Jpη – momentul de inerţie polar faţă de axa η,
Jη, Jξ – momentele de inerţie faţă de axele principale η, ξ,
ξ,η – coordonatele punctelor A, B, C de pe profil.
Fig. 2.29 – Notaţii pe profil
Calculul parametrului Kθ, rezultă din :

1
k 
1    p  2
1  Fc M I M I 
   Jp   J p   J p 
G  T  A J Jn 

p 2

E 
 J R 
Jp
2
   2  J p 2 

J p
G T  A J J 
 
JR 

A
s 2  dA
(2.217)
În calculul de rezistenţă a paletelor de rotor compresor şi de turbină, pot fi
utilizate relaţiile aproximative :
A  0,693  b  c max
J   0,0377  b 3  c max
J   0,0405  b  c max  c max

2

 h max
2

Jp  J  J
J p 
 A
s 2    dA  0,00196  b 3  c max
J p

 s    dA  0,00894  b  c
a
2 3
max
JR

 s dA  0,0139  b  c
A
2 3
max
b  c max
3
T  0,166  b  c max
3
6
0,0277  1     b 3   
3
 p2   
1  0,887  q 2  c max 
E
 2,6
G
mA  
1  1,97  q 
1  0,887  q  2
mB  
1  1,97  q 
1  0,887  q  2
(2.218)
2,79
mC  

1  0,887  q 2 
pentru profilele simetrice (active) :
- q 
2


 1   b  c max 0,04  c max  0,03  h max
2 2 
 1
 (2.219)
 0,887   0,0405 
pentru profile reactive : - q 2 

2

b  c max  c max  h max
2
1
 (2.220)
0,887
În aceste relaţii s-a notat :
b – coarda profilului;
cmax – grosimea maximă a profilului;
hmax – sageata maximă a profilului;
μ – coeficientul Poisson;
φ – unghiul de torsiune între secţiuni de la baza aerofoliei şi
secţiunea de calcul considerată (in radiani).
Cu aceste relaţii se poate face calcul suficient de precis ale tensiunilor
mecanice, în punctele caracteristice A, B, C ale profilelor aerofoliei,
ţinându-se seama de regula de semne impusă pentru momente.
2.8. Calculul tensiunilor mecanice echivalente în

punctele caracteristice ale profilelor
Tensiunile echivalente se calculează cu relaţia:
 
1
 echiv   2  3 2 2
(2.221)
    ii   I   I
În care :
σi – tensiuni de întindere;
σIξ, σIη – tensiunile de încovoiere;
 I   gI   cI (2.222)
τ – tensiunile tangenţiale maxime;
Mr – momentul de torsiune.
Pentru fiecare profil considerat din lungul aerofoliei se calculeaza tensiunile

echivalente in punctele caracteristice A, B, C, respectiv:
1

 echivA   2 A  3   max
2
 2

 echivB   2 B  3   max
2

2
(2.223)

 echivC   2 C  3   max
2
 2
2.9 Particularități ale calculului tensiunilor în paletele

de rotor având orificii interioare
Unele palete de rotor turbină, pot fi realizate cu asigurarea răcirii interioare

prin circulaţia unui debit de aer prin canale de diferite forme. Calculul de
rezistenţă se complică în acest caz în funcţie de structura interioară a paletei,
dar şi a distribuţiei gradienţilor de temperatură pe pereţii paletei.
În cazul calculului fără considerarea temperaturii, deci atunci când se admite
că temperatura paletei este constantă, este necesar să fie determinate
următoarele tensiuni :
- tensiunea de întindere sub acţiunea fortei centrifuge ;
- tensiunile de încovoiere produse de presiunea gazelor şi de
comportamentul forţei centrifuge, dacă paleta are centrele de
greutate ale profilelor deplasate faţă de raza care trece prin
centrul de greutate al secţiunii de bază ;
- tensiunile tangenţiale datorate torsionării paletei.
Pentru calculul acestor tensiuni este necesar :
- definirea structurii interioare ale canalelor în fiecare secţiune de
calcul ;
- calculul ariei secţiunii care participă la definirea solicitărilor;
- definirea centrelor de greutate, centrelor de presiune şi a

centrului de rigiditate, la fiecare profil de aerofolie considerat în
calcul ;
- stabilirea poziţiilor axelor a, u, R, precum şi a axelor principale
de inerţie ξ, η şi respectiv a unghiului de răsucire φ, în lungul
aerofoliei ;
- definirea temperaturii în lungul aerofoliei, dar şi pe conturul
profilelor, în diferite secţiuni de calcul.
Principial, calculul paletei răcite în interior nu se deosebeşte de cel al paletei
nerăcite, intervenind numai influenţa temperaturii admisibile pe paletă, care
va determina :
- structura interioară a canalelor de racire ;
- debitul de aer necesar răcirii.
Coeficientul de siguranţa al paletei răcite în interior, fără considerarea
efectului vibraţiilor, se poate obţine într-un anumit punct al profilului, din :

 d  dA
N rac  (2.224)
 iA
A
unde:
σd – rezistenţa de durată a materialului, în punctul considerat
al secţiunii paletei. Această tensiune variază în funcţie
de temperatură;
σi – tensiunea de întindere, în secţiunea considerată a
aerofoliei;
A – aria secţiunii reale a paletei răcite (arie din care au fost
scazute ariile orificiilor de trecere a aerului de răcire).
Dacă se consideră că σd = ct, deoarece temperatura este uniformă în
secţiune, atunci coeficientul de siguranţă este :

N rac  d (2.225)
i
La paletele fără bandaj:
- secţiunea critică este situată în apropierea razei medii a
aerofoliei ;
R  Rb
Rm  v (2.226)
2
- în cazul paletelor lungi, calculul se face la secţiunea medie Rm ;

- pentru calcul se consideră variaţia dimensiunilor profilelor în
lungul paletei ;
- se calculează variaţia ariilor secţiunilor eliminând ariile
orificiilor de trecere ale aerului de răcire ;
- se calculează tensiunile de întindere în lungul aerofoliei, pentru
condiţii statice :
F
 i  ci (2.227)
Ai
- se stabilesc temperaturile bordurilor de atac şi de fugă, astfel ca
acestea să nu depăşească temperatura limită admisibilă pentru
materialul paletei şi resursa de funcţionare impusă σd, deci:
 d  N rac   ii (2.228)
- din caracteristicile materialului refractar al paletei, date în
funcţiune de temperatura şi de resursa impusă σd = f(t, τ), se
stabileşte temperatura bordului considerat al profilului,
temperatură care nu trebuie să fie depăşită.
De exemplu în diagrama din Fig. 2.30, se defineşte parametrul:
P  Tlog   C , (2.229)
T – temperatura materialului, °K ;
τ – durata de funcţionare până la rupere a paletei ;
C – constantă, C=20.
Pentru asigurarea temperaturii bordului profilului, în funcţie de
caracteristicile de transfer a căldurii de la gaze la corpul aerofoliei, şi de la
aerofolie la aerul de răcire, se va stabili debitul de aer de răcire necesar să
fie circulat prin canalele din corpul paletei.
Fig. 2.30 – Variatia σd = f(P), pentru materiale refractare folosite la palete de

turbină.
2.10. Calculul paletelor de compresor axial solicitate la

șocuri mecanice mari
2.10.1. Probleme generale.
Solicitarea prin şoc a paletei se produce mai ales la primele trepte de

compresor, şi cel mai frecvent la prima treaptă de compresor axial sau
ventilator, sub acţiunea corpurilor străine care pătrund în motor.
Aceste corpuri străine pot avea dimensiuni şi naturi diferite (pamânt, pietre,
păsări, corpuri metalice), şi corespunzător pot provoca suprasolicitări
locale, deformaţii locale ale aerofoliei, ciupituri pe bordul de atac, ruperi
locale sau fisurări, ruperi de palete, precum şi afectarea treptelor următoare
şi a curgerii prin compresor. Efectele pătrunderii corpurilor străine vor fi
influenţate, în afară de particularităţile mecanice şi dinamice ale corpului
străin care pătrunde în motor, şi de construcţia reţelei de palete. Practic
interesează două soluţii de realizare a treptei de compresor:
- trepta de compresor axial având o reţea de aparat director în faţă,
- treapta de compresor axial fără aparat director, la care corpurile
străine lovesc direct reţeaua de palete de rotor.
În primul caz, solicitarea prin şoc este suportată mai ales de reţeaua de
palete de stator, care obişnuit are paletele încastrate la ambele capete.
În cel de al doilea caz, şocul se manifestă direct asupra paletelor de rotor,
care, în cazul treptelor de ventilator, aceste palete au lungimi foarte mari,
sunt mult torsionate şi foarte flexibile, se rotesc cu viteze unghiulare mari,
iar viteza pe direcţie axială a aerului prin reţea poate avea de asemenea
viteze deosebite. Toate acestea vor determina şi apariţia unor efecte foarte
periculoase pentru starea funcţională a paletei, care pot duce la distrugerea
motorului şi producerea de catastrofe când pătrunderea corpurilor străine
are loc pe timpul evoluţiilor de zbor ale aeronavei echipată cu motorul
respectiv. Solicitarea prin şoc determină asupra paletei, apariţia unor
tensiuni locale foarte mari, precum şi tensiuni suplimentare în restul
secţiunilor aerofoliei produse de forţa de impact aplicată pe o lungime
relativ mică a bordului de atac al aerofoliei, şoc ce se va propaga în toată
masa paletei. Are loc şi un proces de excitare la vibraţie, constituind o sursă
de creştere a tensiunilor totale prin efectul tensiunilor produse de vibraţii,
precum şi de iniţiere a unor curgeri instabile prin reţea şi prin întregul
compresor (pompaj). Luând în considerare şi dispunerea profilelor paletelor
în reţea, ca şi direcţiile pe care se poate deplasa corpul strain, respectiv
locul de impact pe paletă, procesul se poate complica si mai mult, la aceasta
influenţând şi sensurile de mişcare, pe direcţie axială pentru corpul străin, şi
pe direcţie tangenţială pentru reţeaua de palete. Tinând seama de
complexitatea fenomenului, calculul tensiunilor şi a deformaţiilor din
aerofolie solicitate şi la şoc poate fi efectuat numai în limitele unor
particularizări şi a unor ipoteze de calcul cât mai apropiate de situaţiile
reale. Ca particularizări admitem să se efectueze calculul pentru cazurile:
- palete de aparat director,
- palete de rotor compresor.
Pentru stabilirea relaţiilor de calcul se fac următoarele ipoteze generale:
-paleta supusă şocului se comportă perfect elastic, ca şi în cazul
solicitărilor fără şoc.
- corpul străin care loveşte ramâne după lovire, în contact cu paleta,
respectiv
se consideră că transferă acesteia întreaga energie cinetică a
corpului care a lovit.
- nu se consideră efectul deformaţiilor locale în timpul şocului,

respectiv nu se apreciază energia disipată prin deformaţiile plastice
locale.
- transmiterea deformaţiilor în intreaga masă a paletei se face în
acelaşi timp cu şocul,
Aceste ipoteze permit ca, în prima aproximaţie, efectul şocului să fie asimilat
cu acela al multiplicării sarcinei statice pe paletă, cu un coeficient dinamic
 care se determină în condiţiile neglijării masei paletei, sau cu
considerarea acestei mase.
2.10.2. Calculul coeficientului dinamic  .
Se determină coeficientul dinamic făcând ipotezele:

- paleta este solicitată prin şoc la încovoiere,
- sub acţiunea forţei dinamice Pd, se produce o săgeată dinamică yd,
- întreaga energie cinetică a greutăţii corpului străin este cedată
paletei ca energie de deformaţie, transformându-se în energie
potenţială.
Dacă se notează:
P - sarcina statică,
Pd - sarcina dinamică,
K - constanta elastică a barei,
ys - săgeata statică,
yd - săgeata dinamică
rezultă
1
Ph  y d    Pd  y d (2.230)
2
Fig. 2.31
Relaţiile dintre săgeţi şi sarcini sunt:
P  K  ys
Pd  K  y d (2.231)
Valorile constantelor K, pentru diferitele condiţii de fixare a paletei în
reţea se pot obţine din tabelul următor, în care s-a notat:
E - modulul de elasticitate al materialului barei,
Jd - momentul de inerţie diametral faţă de axa de încovoiere
considerată,
L - lungimea barei.
Bara încastrată la un capăt şi liberă la 3  E  Jd
K
celălalt capăt. Masa este concentrată L3
la capătul liber al barei.
Bara simplu rezemată. Masa este
concentrată într-o secţiune oarecare a
12  a  b   E  J d
3
K 3 2
barei. (a ≠ b). Dacă masa este
concentrată la mijlocul barei
 
a  b  3  a  4  b 
EJ
a=b=
L K  110 3 d
2 L
Bara încastrată la ambele capete cu 3  a  b   E  J d

3
masa dispusă într-o secţiune oarecare, K 

a  b 3
(a ≠ b). Dacă masa este concentrată la
J
mijlocul barei, (a = b) K  192 d3
L
Din relaţiile (2.230), (2.231) rezultă,
  K  y d  y d K  yd
2
K  y s  h  y d  (2.232)
2 2
sau
y d2  2  y s  y d  2  h  y s  0 (2.233)
Şi rădăcina pozitivă va fi ,
 1
  
2h 2 
y d  y s 1   1  
 (2.234)
  s 
y

Dacă se notează,
 1 
 1 
  2  h  2     2  h  K  2  
   1   1    1  1   (2.235)
 y s      P  
      

P  K  ys
atunci
P
yd    ys    , (2.236)
K
în care
h - înalţimea de cădere a sarcinei, P.
ys - săgeata în dreptul sarcinei P, considerând că sarcina este
aplicată static asupra barei (paletei).
Dacă foiţa P se aplică brusc, cu intreaga intensitate, fără viteză iniţială (h =
0), coeficientul dinamic  = 2 .
Dacă în loc de înălţimea h, se dă sarcinei P o viteză de lovire, ştiind că
viteza este
1
v  2  g  h 
2
(2.237)
g – acceleraţia gravitaţiei.
1 1
 v2  2  K  v2  2
Expresia coeficientului dinamic va fi:   1  1    1  1  
 g  ys   gP 
Tensiunile dinamice în cazul încovoierii paletei prin şoc se obţin din,

M
d    , (2.238)
Wd
în care
ad - tensiunile de încovoiere în condiţiile de şoc,
M - momentul încovoietor în condiţii statice, fără şoc,
Wd - modulul de rezistenţă diametral al paletei faţă de axa
după care se produce deformaţia.
Daca paleta este simplu rezemată, iar sarcina acţionează la mijlocul ei,
admiţând că h ≥ 100∙ys, se poate considera coeficientul dinamic ca
fiind
1 1
 2h 2  2K h 2
       (2.239)
 ys   P 
P  L3
ys 
48  E  jd
tensiunile fiind
1
 3  E  P  Jd 2
1  
 2h 2 gL
 v 
M
d     (2.240)
Wd  ys  Wd
în cazul paletelor P este greutatea corpului străin G, P = G, şi după
ridicare la pătrat se obţine,
Wd2 5  P  h  E 3  G  R  v 2
  (2.241)
Jd  d2  L g   d2  L
Daca se admite că  d   a ,  a fiind tensiunea admisibilă, rezultă
condiţiile la care paleta poate funcţiona în condiţii de şoc.
Coeficientul  este cu atât mai mic cu cât săgeata statică este mai mare.
Dacă rigiditatea K este mare, săgeata statică ys, este foatre mică şi se poate
produce distrugera pieselor, aşa cum are loc la paletele din materiale
ceramice care sunt fragile şi puţin deformabile.
2.10.3. Considerarea masei paletei.
Când se consideră şi masa paletei, coeficientul dinamic  , se calculează

prin intermediul unui coeficient subunitar C1, care depinde atât de masa
paletei cât şi de masa corpului străin, respectiv,
1 1
 1  2  K  h  C1  2  1  2  h  C1  2
  1     1    (2.242)
 g  P   y s 
sau funcţie de viteza v, rezultă,
1 1
 1  2  K  v 2  C1  2  1  2  h  C1  2
  1     1
  gy  (2.243)
 gP   s 
Valorile coeficientului C1 pentru bare drepte şi pentru diferite moduri de
rezemare sunt prezentate în tabelul nr.2.
În tabel,
G = P = m∙g - greutatea corpului care cade,
G1 = m1∙g - greutatea barei,
G2=m2∙g - greutatea unui corp cu masa concentrată
fixată la bară (ex. bandajul paletei),
C - coeficient de corecţie care poate avea valorile:
C = 1, C = C1, C = C2.
2.10.4. Influenţa şocului asupra tensiunilor de torsiune din

rotorul compresorului.
Se consideră rotorul format din discuri şi arbore. Arborele are diametrul d,

iar rotorul (discurile) are diametrul D. Greutatea rotorului fiind G.
Energia cinetică a rotorului aflat în mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară ω
şi a cărui moment de inerţie masic este Jm se obţine din,
J m  2
Ec  (2.244)
2
dar   2    ns , (2.245)
ns – turaţia motorului (rot / sec).

Dacă rotorul se consideră ca fiind un disc având diametrul D şi greutatea
Grot, momentul de inerţie masic va fi,
G rot  D 2
Jm  (2.246)
8g
Energia de deformaţie (lucrul mecanic) al arborelui, este
L
 M r2 
Lm 

0
 
 2  G  J dx
 r d 
(2.247)
Jp
M r  2   max  (2.248)
d
Schema Coeficientul  Coefic Coeficientul Coeficientul C1
C1 C1 când G1 ≠ când
când 0, G1 ≠ 0,
G1 =0, G2 = 0 G2 ≠ 0
G2 = 0
6hEJ d C1 C1 = 1  33   33 
 1 1 G  G1  G  G2  G1 
  C2  G  
140 140
G L 3
C1  G 2 2
 3   3 
 G  G1   G  G 2  G 1
 8   8 
384hEJ d C1 C1 = 1  13   13
 G  G 2  G1 

 1 1  G  G1 
  C2  G  
G  L3 35 35
C1  G 2
 
2  3 
3
 G  G1   G  G 2  G1 
 2 
 2 
96hEJ d C1 C1 = 1  17   17 
  1 1 G  G1   G  G 2  G1 
G  L3   C2  G  
35 35
C1  G 2
 5 
2
 5 
G  G1   G  G 2  G1 
 8   8 
în care
Mr - momentul de torsiune al arborelui,
Gr - modulul de elasticitate la torsiune al materialului
arborelui,
E
Gr  (2.249)
21   
E - modulul de elasticitate la încovoiere al materialului
arborelui,
μ - coeficientul Poisson,
μ = 0,3 pentru domeniul elastic de deformaţie
μ = 0,5 pentru domeniul plastic de deformaţie
Jp - momentul de inerţie polar al secţiunii arborelui,
Jp  2  Jd
Jd - momentul de inerţie diametral al ariei secţiunii arborelui,
τmax – tensiunea de răsucire maximă.
Pentru arbore cu secţiune plină,
  d4
Jd  (2.250)
64
  d4
Jp  2  Jd  (2.251)
32
Fig. 2.32 – Schema rotorului.
Înlocuind Mr în Lm şi considerând Mr = ct, Gr = ct, Jp = ct, d = ct, rezultă,

L
2   max  J p  L 2   max  Jp  L

2
Lm  dx  (2.252)
2  G r  J p d d2  Gr
0
Egalând Ec = Lm,
1
  d  G r  J m  2
rezultă,  max   (2.253)
2  J p  L 
În cazul când
L   d4
ab , Jp  (2.254)
2 32
Dacă se notează volumul arborelui cu Va, şi se consideră lungimea b,
 d2 b
Va  (2.255)
4
atunci
2   max
2
   d4  b  max
2
 Va
Lm   (2.256)
32  G r  d 2 4 Gr
sau
J m   2  max
2
 Va
 , (2.257)
2 4 Gr
iar
1
 2  Gr  Jm  2
 max      (2.258)
 Va 
Considerând diametrul D şi greutatea rotorului Grot, atunci momentul de
inerţie masic Jm,
G rot  D 2 E
Jm  , iar G r  , (2.259)
8g 21   
se obţine
2  d 2 E D2 32
 max
2
    (2.260)
4 21    8   d 4  L
sau
1
D  E  G rot 2
 max   
d  2  1     g  L 
(2.261)
Dacă se consideră şi masa arborelui, momentul J m va fi,

J m  J m  J ma , (2.262)
Jma fiind momentul masic al arborelui,

  Va
J ma  (2.263)
8g
2.10.5 Calculul la şoc a paletei de aparat director sau a

montanţilor.
Treapta de aparat director reprezintă o reţea de palete de stator, palete care

sunt încastrate la ambele capete, şi dispuse în faţa primei trepte de rotor
compresor.
Paletele sunt solicitate la încovoiere şi torsiune sub acţiunea presiunii
aerului care trece către rotorul compresorului, precum şi la şoc, atunci
când pătrund în motor corpuri străine.
Calculul reţelei de palete la şoc este un calcul de verificare, deoarece
dimensiunile geometrice ale reţelei sunt definite, urmărindu-se fie stabilirea
masei limită a corpului străin, având anumite particularităţi structurale şi
care a pătruns în dispozitivul de admisie, astfel încât paleta să reziste, fie
alegerea materialului din care să se execute paleta pentru ca aceasta să
funcţioneze sigur la şocul de impact cu un corp străin de masă şi constituţie
dată.
Similar cu paleta de stator se pot face verificări la şoc şi în cazul
montanţilor. Pentru calculul paletei de stator la şoc, se fac ipotezele:
• paleta are aria secţiunii constantă în lungul ei,
• curentul de aer are parametrii uniformi la intrarea în reţeaua
de palete,
• pentru a nu apare deformaţii sau fisuri în palete se
consideră că tensiunea limită admisibila în condiţiile de
şoc este egală cu tensiunea limită de curgere a materialului
paletei, respectiv ac,
• corpul străin acţionează ca o forţă concentrată pe paletă,
• corpul străin are o viteză de deplasare egală cu viteza
aerului la intrarea în reţea,
• impactul se produce la bordul de atac al profilului paletei pe
direcţia
vitezei relative a aerului, deformaţia paletei este mai ales de
incovoiere, faţă de axa minimă de inerţie η.

În limitele ipotezelor făcute, paleta se prezintă ca o bară cu masa
uniform distribuită, încastrată la ambele capete şi, dacă se acceptă că
lovirea paletei se face la jumătatea lungimii, în acest caz coeficientul
dinamic Ψ are expresia,
1 1
 K  v 2  C1  2  K  v 2  C1  2

  1  1    
g  P   1  1  g  G  (2.264)
   
E  J
Pentru a = b, valoarea K  192  3 ,
L
iar coeficientul C1 este,
 13 
 m  g   m1  g 
C1  m  g   
35
2
(2.265)
 3 
 m  g   m1  g 
 2 
 13 
 m   m1 
C1  m   ,
35
sau 2
(2.266)
 3 
 m   m1 
 2 
în care s-au notat:
m - masa corpului străin care loveşte paleta,
m1 - masa corpului paletei,
g - acceleraţia gravitaţiei.
dar P = G = m∙g, (2.267)
deci
1
   2
  m 13  m 1 
 192  E  J  v 2  35 
  1  1   2 
(2.268)
g 2  L3  3  m1  
 m 
  
   2   
mai simplu,
1
   2
  G 13  G 1 
 192  E  J  v 2  35 
  1  1   2 
(2.269)
g 2  L3
   G  3  G 1   
   2   

Considerând expresia coeficientului de siguranţă ca fiind,


n d , (2.270)

unde
 d - tensiunea admisibilă, de durată şi considerând condiţiile
de lucru al materialului paletei,
  - tensiunile rezultante în paletă,
 g - tensiunile de încovoiere date de presiunea gazelor,
 s - tensiuni de încovoiere produse de şoc,
 v - tensiuni din vibraţii,
 t - tensiuni termice.
Pentru paleta de aparat director la care temperatura este mica, iar paleta este
foarte rigidă, se vor considera,
 v  0 , t  0 , (2.271)
ca urmare,
    g  s (2.272)
Deoarece materialul paletei şi resursa sunt mărimi impuse, iar prin ipoteză se
admite ca fiind cunoscută şi limita de curgere, rezultă că se consideră
coeficientul de siguranţă ca având valoarea n = 1. De asemenea se cunoaşte
momentul încovoietor dat de forţa de presiune a aerului, respectiv  g .
Ca urmare,
    d (2.273)
sau
s  d  g (2.274)
dar,
Ms   M
 
s
 (2.275)
W W
Ms – momentul încovoietor produs de şoc,
Wη – modulul de rezistenţă la încovoiere a paletei faţă de axa
minimă de inerţie,
M – momentul încovoietor dezvoltat dacă forţa produsă de
corpil străin ar acţiona static.
Înlocuind, rezultă,
M
   d   gI (2.276)
W
deci,
M  W

  gI
d  (2.277)

Dar pentru bara încastrată la ambele capete, având sarcina acţionând la
mijlocul ei,
PL
M max  (2.278)
8
Deoarece P = G, rezultă:
 
G    L  8  W   d   gI , (2.279)
sau înlocuind G, L în expresia lui Ψ, se obţine:
 1
    2 
   G  13  G 1   
  192  E  J  v 2  
G  L  1  1   35
 
g 2  L3  3  G1  
2
  G   (2.280)
   
  2    
  

 8  W   d   gI 
Ecuatie care se va rezolva iterativ obţinându-se valoarea greutăţii G,
G = m∙g
respectiv masa corpului străin care poate lovi paleta când coeficientul de
siguranţă
G
n = l, M
g
Dar paletele de aparat director (stator) sunt profilate şi au parametrii
geometrici următori:
Fig. 2.34 - Parametrii profilului.
Se poate admite la aceste palete ca fiind îndeplinite următoarele ipoteze:

- aria secţiunii paletei este constantă în lungul paletei şi
rezultând din.
A = 0,7 ∙ b ∙ cmax (2.281)
- momentele de inerţie faţă de axele principale sunt:
2 2
Jη = 0,041∙b∙cmax∙( c max + h max ) (2.282)
Jξ = 0,038∙b3∙cmax (2.283)
- paletele sunt dispuse înclinat în reţea,
- paletele nu sunt torsionate,
- temperatura paletelor este constantă,

- corpul străin loveşte paleta pe direcţia vitezei relative a aerului,
care are unghiul de incidenţă faţă de direcţia de curgere axială.
-paleta este solicitată la încovoiere şi torsiune sub acţiunea forţelor
de
presiune a aerului şi a celor produse din socul dat de corpul străin
care loveşte paleta, sub formă concentrată.
- modulul de rezistenţă, în punctul A şi respectiv C al profilului
paletei,
J
WA 
A (2.284)
J
WC 
C
- greutatea paletei având aria secţiunii constantă şi lungimea L, este
G  m  g  0,7  b  c max  g    L , (2.285)
ρ – densitatea materialului paletei.
Punctul cel mai solicitat pe profil este C, unde modulul de rezistenţă este cel
mai mic. Ca urmare, relaţia de calcul în cazul paletei de stator (montanţilor)
va fi :
 1

   13  G1  2 
  192  E  J  v 2  G  
 
   8  J    d   I
g
    35
G  L  1  1   2  
g  L3
2  3  G1     C
  G 
    
  2   
  
(2.286)
2.10.6. Calculul paletei de rotor compresor axial treapta I.
Particularităţile constructive ale paletelor de rotor compresor axial sunt:

- paleta are parametrii geometrici variind în lungul razei,
- paleta se poate asimila cu o bară sau o placă încastrata la un capăt si

liberă la celălalt capăt,
- paleta poate avea elemente de rigidizare dispuse pe corpul ei,
- torsionarea corpului paletei pate fi neglijabilă, sau foarte mare,
- reţeaua de palete este în mişcare de rotaţie,
- viteza axială de pătrundere a aerului în reţea este determinată de
condiţiile de lucru ale motorului, dar şi de regimul de zbor.
Pentru calculul efectelor pătrunderii corpurilor străine în reţeaua de
compresor (ventilator), se fac următoarele ipoteze:
- reţeaua de palete nu are în faţă aparat director sau montanţi, care ar
putea anihila pătrunderea corpului străin,
- corpul străin are la intrarea în reţea viteza axială a curentului de
aer şi loveşte paleta către partea bordului de atac cu o viteză
corespunzătoare vitezei relative, prin care se consideră şi
efectuctul antrenării în rotaţie a paletei,
- se vor considera solicitările cele mai mari din paletă care se
produc atunci când corpul străin loveşte paleta către vârful
acesteia, se presupun ca fiind cunoscute dimensiunile paletei,
materialul din care este executată, turaţiile de lucru ale motorului,
distribuţiile de presiuni pe aerofolie, vitezele de curgere ale aerului
şi sunt calculate tensiunile de întindere, încovoiere, torsiune,
vibraţii, pentru paletă lucrând în condiţii normale,
- efectele pătrunderii corpului străin şi impactul cu corpul paletei
determină apariţia unor tensiuni suplimentare, care se vor însuma
cu cele existente în paletă în momentul ciocnirii,
- la calculul tensiunilor totale, se vor neglija influenţa tensiunilor
termice, deoarece acestea, ca şi resursa paletei, se vor aprecia prin
valoarea tensiunii la limita de curgere, considerată la calculul
coeficientului de siguranţă,
- la paletele torsionate se consideră că unghiul de torsiune este nul
în secţiunea de la baza aerofoliei, iar centrele de greutate ale
secţiunilor succesive ale paletei sunt situate pe raza care trece prin
centrul de greutate al secţiunii de la baza aerofoliei,
- corpul paletei torsionate are lăţimea constantă a treptei, dar corzile
profilelor cresc de la bază către vârful paletei,
- lungimea aerofoliei la partea bordului de atac, este mai mare faţă

de lungimea de la bordurile de fugă. Ca urmare, se va considera că
secţiunea de bază a aerofoliei va fi aceea corespunzând secţiunii
complete a paletei care este perpendiculară pe raza centrelor de
greutate ale profilelor,
- solicitările se vor calcula în punctele A, B, C, caracteristice
profilelor aerofoliei,
- axele necesare în calcul sunt notate astfel:
a - axa pe direcţia axială de curgere a aerului, având
sensul către aval,
u - axa vitezei periferice, dispusă în planul reţelei.
Pentru paleta de compresor se admite sensul
acestei axe ca fiind în sensul de rotaţie al paletei,
η - axa principală de inerţie al ariei secţiunii profilului,
având sensul către bordul de fugă,
ξ - axa principală de inerţie al ariei secţiunii profilului,
având sensul către extradosul profilului,
R - axa paletei care trece prin centrul de greutate al
secţiunii de bază a aerofoliei paletei.
Alte notaţii utilizate:

φ - unghiul de torsiune al profilelor faţă de secţiunea de baza a
aerofoliei,
i - unghiul de incidenţă al profilului,
ca - viteza axială a aerului la intrarea în paletă,
u - viteza periferică a profilului paletei, u = R∙ω,
w - viteza relativă a aerului la intrarea în paletă,
 n
ω - viteza unghiulară,   ,
30
n - turaţia reţelei, în ture pe minut,
P - forţa de lovire a corpului străin la impactul cu paleta,
T - componenta forţei P, pe direcţia axei η,
N - componenta forţei P, pe direcţia axei ξ,
Ψ - coeficientul dinamic datorat impactului corpului străin cu paleta,
χ - coeficient de duritate al corpului străin, având semnificaţia unui

coeficient de amortizare,
G - greutatea corpului străin, G = m∙g , în care
m - masa corpului,
g - aceleraţia gravitaţiei
În Fig. 2.35, se prezintă schema de calcul şi notaţiile utilizate pentru paleta
de compresor.
2.10.7. Paleta de rotor compresor torsionată, supusă numai la

solicitările din impactul cu corpul străin.
Faţă de paletă, corpul străin se deplasează pe direcţia şi cu mărimea vitezei

relative w, a aerului, şi loveşte paleta către intradosul profilului, în secţiunea
a-a, situată la distanţa Lb, faţă de secţiunea de baza b-b, a aerofoliei. (Fig.
2.35). Corpul străin are o greutate G, iar viteza lui este w.
Asupra efectelor impactului influenţează atât duritatea corpului străin, cât
şi ale materialului aerofoliei paletei, aprecierea acestei influenţe facându-se
prin coeficientul χ, care reprezintă raportul dintre duritatea corpului străin
HB, şi duritatea de referinţă HB*.
Pentru paletele din oţel aliat, duritatea Brinell este 2500 - 4200 [Mpa].
Paletele de compresor axial la primele trepte sunt executate din oţeluri aliate
şi au bordurile de atac durificate, ca urmare, considerăm o valoare medie
HB* = 3000 [MPa], deci
HB HB
 
 (2.287)
HB 3000
În funcţie de natura corpului străin se va preciza şi valoarea HB, respectiv a
mărimii coeficientului χ.
Valorile durităţilor pentru diferite materiale sunt următoarele:
Material HB Material HB
[Mpa] [Mpa]
Aluminiu 245-558 Aliaje de aluminiu 250-1900
Aur 133-245 Aliaje de magneziu 250-650
Calciu 167-170 Aliaje de cupru 900-1600
Bariu 41 Bronzuri 700-2000
Cupru 345-878 Bronz de aluminiu 1100-2200
Crom 886-1275 Fonte 1800-3000
Fier 343-755 Fonte aliate 2000-6450

Magneziu 196 Oţel carbon 1800-2700
Molibden 1373-2556 Oţel uşor aliat 1790-2690
Nichel 588-1590 Oţel uşor aliat tratat 2500-4200
Platină 299-500 termic
Titan 716-981 Oţel înalt aliat 2200-2690
Vanadiu 1569 Materiale antifricţiune 50-100
Volfram 1961-3432 Babit 20-30
Zinc 24 Aliaje cu plumb 60-80
Plumb 30-42 Bronz pentru lagăre 70-100
Cositor 19-52 Alamă 530-1700
Siliciu 2354
Fig. 2.35 – Schema de calcul a paletei de rotor compresor, treapta I.

Valori ale tensiunilor limită de curgere σd şi limita de rezistenţă pentru unele
metale.
Material ar Go,2 ad
[Mpa [Mpa} [MP [Kg/m3]
Aluminiu ]
49-412 29-69 29a] 2700
Aur 98-172 29,4-39,2 9,8-19,6 19320
Bariu 12,8 3760
Calciu 47,9 37,26 3,92 1540

Cupru 224-400 59-72 14,5 8940
Crom 482 313 137-167 7190
Fier 167-450 98-176 118 7870
Magneziu 60-190 20-59 11,8 1740
Molibden 308-3000 294-966 10220
Nichel 343-561 78-205 20 8900
Platina 147-245 36,3-68,6 21450
Titan 245-265 137-167 68,9 4510
Vanadiu 168-216 114 84,3 6110
Volfram 1030-1471 686-810 19350
Zinc 108-392 14,7-157 7132
Plumb 11-18 4,9-9,8 2,45 11400
Cositor 12-39 11,8 1,47 7300
Siliciu 16,7 2328
Aliaje de aluminiu 150-680 100-420
Aliaje de magneziu 170-260 90-160
Aliaje de cupru 300-9oo 200-600
Aliaje de titan 300-750 180-500
Bronz 370-900
Bronz de aluminiu 280-650
Fonte 200-900
Fonte inalt aliate 200-350 180
Otel carbon 710-800 230-250 420-460
Otel uşor aliat 450-600 310-450
Otel aliat tratat 412-1130 280-650
Otel inalt aliat 600-1200 400-800
Material antifrictiune 60-100
Babit 60-100 54-60
Aliaje cu plumb 60-100
Bronz pentru lagăre 300-1000 80-900
Alama 300-900
Beriliu 196-539 228 117-157 1845
Mangan 706 7470
Forţa de contact P, se consideră ca fiind concentrată în punctul de contact cu

paleta şi are mărimea,
P     G (2.288)
în care,
χ – coeficient de duritate,
Ψ – coeficient dinamic,
G – greutatea corpului străin.
Forţa P, se descompune pe direcţiile axelor principale ξ, η, respectiv
T  P  cos  (2.289)
N  P  sin  (2.290)
Forţa P produce:
a – tensiuni de forfecare τ, în planul secţiunii a-a al aerofoliei, aflat în
zona de contact cu corpul străin,
T P cos 
    cos       G  (2.291)
A A A
A – aria secţiunii profilului în a-a.
b – tensiuni de torsiune Mr1, când forţa T este la distanţa d2 faţă de
axa η,
M r1  T  d 2 (2.292)
şi corespunzător tensiunile tangenţiale
M c T  d 2  c max
 2  r1 max  (2.293)
H H
H - rigiditatea geometrică la torsiune a profilului din secţiunea
a-a,
Cmax - grosimea maximă a profillului din secţiunea a-a.
În secţiunea de baza aerofoliei b-b, foiţa T produce momentul încovoietor
faţă de axa ξb, M ib  T  l 1 (2.294)
şi tensiunile de încovoiere
M ib M ib  b( A ,B ,C) T  L1  b( A ,B ,C)
 ib    (2.295)
Wib J b J b
Wiξb – modulul de rezistenţă la încovoiere în secţiunea b-b,
Jξb – momentul de inerţie faţă de axa ξ a secţiunii b-b,
η(A, B, C) – distanţele η la punctele A, B, C, ale profilului din

secţiunea b-b.
Forţa N, produce în secţiunea a-a :
a - momentul de torsiune Mr2, si tensiunile tangenţiale τ3,
M r 2  N  d1 (2.296)
şi tensiunile
M c N  d1  c max
 3  r 2 max  (2.297)
H H
Ca urmare, în secţiunea a-a, se va dezvolta tensiunea tangenţială rezultantă
  3  2 
N  d1  T  d 2   cmax
H (2.298)
Sub acţiunea momentului de răsucire Mr = Mr2 - Mrt, profilul paletei se va
deforma către extrados.
b - În secţiunea de bază b-b, a paletei, forţa N va produce momentul
încovoietor Miηb, faţă de axa ηb,
M ib  N  l 1 (2.299)
c – Într-o secţiune aflată la distanţa x faţă de punctul de impact,
M ix  N  x , (2.300)
iar tensiunile de încovoiere vor fi
M ix   x( A ,B ,C)
 ix  (2.301)
J x
2.10.8 - Coeficientul dinamic Ψ.
Relaţia de calcul pentru coeficientul dinamic se stabileşte considerând

modul de fixare a paletei la capete.
Pentru paleta de rotor compresor, fără bandaj la capăt, se consideră că
aceasta este similară cu o bară încastrată la bază şi liberă la vârf.
Coeficientul dinamic se obţine în acest caz din:
1
 K  W  C1
2 2
  1   1  
 (2.302)
 g  G 
în care
K – rigiditatea paletei faţă de axa după care se produce
3EJ
deformaţia, K (2.303)
l3
E – modul de elasticitate la încovoiere al materialului din
care este executată paleta,
J – momentul de inerţie faţă de axa considerată a profilului.
Se notează:
G – greutatea corpului care loveste paleta,
G1 – greutatea aerofoliei paletei,
G2 – greutatea bandajelor dispuse pe aerofolie pentru
rigidizare,
w – viteza relativă a aerului la intrarea în reţeaua de palete.
Coeficientul dinamic Ψ va avea următoarele expresii:
1 – Paleta fără bandaje de rigidizare, considerând corpul străin
lovind la vârful paletei, greutatea aerofoliei fiind G1, secţiunea de calcul
fiind la baza aerofoliei (secţiunea b-b), Fig. 2.36,
1
  33  G 1   2
 3  E  Jb  w2  G  

 1 1  140  
(2.304)
 3  G1 
2 
3 
 g  L   G1   
  8  

2 – Pentru aceeaşi paletă, dar considerând o secţiune aflată la

distanţa x faţă de punctul de impact,
1
  33  G 1   2
 3  E  Jx  w2  G  

 1 1  140  
(2.305)
 3  G1 
2 
3 
 g  x   G1   
  8  

3 – Paleta la care corpul strain loveşte aerofolia într-o secţiune aflată
la distanţa L1 faţă de secţiunea de bază,
1
  33  G 1   2
 3  E  J1  w 2   G  

  1 1  140   (2.306)
  3  G1 
2 
 g  L31   G 1   
  8  

4 – Paleta considerată ca o bară fără masă proprie, dar având
forma şi dimensiunile geometrice reale. În acest caz, G1 = 0 şi G2 = 0, paleta
neavând elemente de rigidizare pe aerofolie.
Ca urmare, coeficientul C1 = 1, iar coeficientul dinamic este:
a – în secţiunea de bază b-b a paletei:
1
 3  E  Jb  w 2 2
bl  1   1  

(2.307)
 g  G  L3

b – în secţiunea de la distanţa x faţă de punctul de impact:
1
 3 E Jx  w2 2
x  1   1  
 (2.308)
 g  G  x 3

c – în secţiunea de bază b-b, când punctul de impact pe
paletă este dispus la distanţa L1:
1
 3  E  Jb  w2  2
bl 1  1   1  
 (2.309)
 g  G  L3
1 
Viteza relativă a curentului de aer care intră în reţeaua de palete w rezultă
din considerarea vitezei axiale ca a aerului şi a vitezei periferice a paletei u
în secţiunea de impact:
w 2  c a2  u 2 (2.310)
ca – viteza axială a aerului la intrarea în reţeaua de palete,
u – viteza periferică a paletei în secţiunea considerată
u  R  (2.311)
ω – viteza unghiulară a reţelei de palete,
 n
 (2.312)
30
n – turaţia reţelei, [rot / min]
R – raza de la centrul reţelei până la secţiunea
de impact.
1
1 2
 
   n  
2 2
w  c a2  R    c a2  
2
Rezultă   (2.313)
  30  
Pentru calculul parametrilor caracteristici profilului de paletă subsonic se
pot folosi relaţiile aproximative:
A  0,7  b  c max (2.314)
J   0,038  b 3  cmax

J   0,041  cmax  cmax
2
 hmax
2

Jp  J  J 
0,166  b  c max
3
Jk  2 2
(2.315)
c  h 
1  1,43   max   2,87   max 
 b   b 
E
Gk 
2  1   
Wp  H  0,166  b  cmax
3
În aceste relaţii s-a notat:

A – aria secţiunii profilului,
Jξ, Jη – momentele de inerţie faţă de axele principale ale
profilului,
Jp – momentul de inerţie polar al profilului,
Jk – momentul de inerţie la torsiune al profilului,
Gk – modulul de elasticitate la torsiune al materialului
paletei,
E – modulul de elasticitate la încovoiere al materialului
paletei,
μ – coeficientul Poisson,
μ = 0,3 pentru domeniul deformaţiilor elastice,
μ = 0,5 pentru domeniul deformaţiilor
plastice.
Wp = H – modulul de rezistenţă la torsiune al profilului.
2.10.9. Calculul tensiunilor totale de încovoiere în punctele A, B, C, ale

profilului, rezultate numai din impactul paletei cu un corp străin.
M i   A M i  A
 iA   iA   iA   (2.316)
J A J A
M i   B M i  B
 iB   iB   iB   (2.317)
J B J B
M i   C M i  C
 iC   iC   iC   (2.318)
J C J C
2.10.10. Deformaţia unghiulară în lungul paletei.
Datorită torsionării suplimentare a paletei, se produce o deformaţie
unghiulară θ în lungul aerofoliei, care rezultă din:
d 
  v v , [radiani] (2.319)
L
în care:
 L
 (2.320)
d Gk
τ – tensiunea tangenţială,
d – distanţa de la punctul de impact la centrul de greutate al
profilului,
L – lungimea aerofoliei de la punctul de impact la secţiunea
de bază,
E
Gk  (2.321)
2  1   
2.10.11. Rezultate experimentale.
Au fost efectuate determinări experimentale privitoare la efectele pătrunderii

unor corpuri străine în reţeaua de palete ale unui rotor de ventilator de la un
turboreactor cu dublu flux, în următoarele condiţii:
- turaţia rotorului: 3157 [rot / min],
- unghiul de dispunere a paletei pe coroana discului: 33°,
- locul de impact pe paletă: 20 % din mărimea corzii profilului aflat

către vârful paletei,
- masa pasării: 1 kg.
- viteza pasării la impact, 283 [m / sec]
- durata de impact a pasării cu paleta: 0,5 [msec]
Fig. 2.39 – Schema profilului şi punctul de impact.
Fig. 2.40 – Rezultatele experimentării.

a) variaţia forţei de impact în timp; b) variaţia deplasării paletei în timp;
c) variaţia tensiunilor de impact în timp.
Tensiunile cele mai mari se produc la sfârşitul impactului 0,5 [msec], după
care valoarea lor se amortizează în timp de 4-5 [sec].
Deplasarea paletei creşte brusc, apoi rămâne aproximativ constantă timp de
3-3,5 [msec], şi scade după 4 [msec].
Creşterea brusca a tensiunii duce la apariţia unor deformaţii sau distrugeri

locale, şi chiar la ruperea paletei.
Ruperea paletei se poate face şi din secţiunea de la baza aerofoliei.
2.11. Calculul temperaturii paletei.
2.11.1. Calculul temperaturii paletei de rotor având aria

secţiunii constantă.
Ipoteze :
- paleta are aria secţiunii constantă în lungul aerofoliei;
- paleta nu este răcită cu aer în interior;
- temperatura gazelor este constantă;
- coeficienţii de transfer ai căldurii nu variază în lungul aerofoliei;
- paleta se află în regim de echilibru termic;
- paleta este încastrată la un capăt şi liberă la celălalt capăt ;
- paleta transferă toată căldura la disc.
Fig. 2.41 – Schema de calcul a temperaturii paletei având aria secţiunii

constantă.
Notaţii de calcul:
R – raza până la secţiunea de la baza aerofoliei;
L – lungimea aerofoliei;
dr – înălţimea elementului de paletă;
dQ1 – cantitatea de căldură transferată elementului de paletă de
tronsonul de aerofolie aflat deasupra secţiunii 1-1;
dQ2 – cantitatea de căldură primită de la gaze pe suprafaţa laterală a

elementului de paletă;
dQ3 – cantitatea de căldură transferată de elementul de paletă prin
secţiunea de la partea inferioară a acestuia, secţiunea 2-2;
A – aria secţiunii elementului de aerofolie;
S – suprafaţa laterală a elementului de aerofolie;
λ – coeficient de conductibilitate termică a materialului paletei;
αg – coeficient de transfer al cădurii de la gaze la paletă;
t* - temperatura total frânată a gazelor;
t – temperatura elementului de paletă;
r – distanţa de la secţiunea de la baza aerofoliei şi până la secţiunea
inferioară a tronsonului considerat;
r
r   , valoarea raportată la lungimea aerofoliei.
L
Ecuaţia de echilibru termic este :
dQ1 + dQ2 – dQ3 = 0 (2.232)
Unde:
 dt 
Q1    A   
 dr  r dr

dQ 2   g  S  dr  t *g  t  (2.233)
 dt 
dQ 3    A   
 dr  r
Înlocuind în (2.232), şi împărţind cu dr rezultă:

  dt   dt  
    
  dr r dr  dr r 
  A
dr    g  S  t * t   0 (2.234)
 
 
Se introduce derivata a doua şi se împarte cu (λ·A):
 dt   dt 
   
d t  dr  r dr  dr  r
2
 (2.235)
dr 2 dr
Ca urmare, (2.234) devine:
d 2 t  g  S  t * t 
 0 (2.236)
dr 2 A
se notează cu:
 g  S  L2
K 
2
(2.237)
A
Dacă se introduce aceeaşi variabilă, (t* - t), se obţine:
d 2  t * t 
2
 K 2  t * t   0 (2.238)
dr
şi considerând raportul:
r
r*  , (2.239)
L
d 2t 1 d 2t
  (2.240)
dr 2 L2 dr 2
Ca urmare ecuaţia (2.236) devine:
d 2t
 K  t * t   0 (2.241)
dr 2
În final ecuaţia diferenţială este:
d 2 t * t 
2
 K 2  t * t   0 (2.242)
dr *
în care temperatura gazelor t* = ct.
Ecuaţia (2.242) are soluţia:
t * t  A1  chK  r * B1  (2.243)
A1, B1 – sunt constante determinate din condiţiile de la vârful şi de la baza
aerofoliei, respectiv:
a – la vârful aerofoliei,
dt
r = L, r* = 1, dQ1 = 0, λA ≠ 0,  0.
dr
Se derivează (2.243):
dt * t 
 A1  K  shK r * B1 
dr *
A1 ≠ 0, K = 0, deci sh[K(r* - B1)] = 0 (2.244)
sau
r* = 1, ca urmare B1 = 1
b – la baza aerofoliei,
r = 0, r* = 0, t = t1
t1 – temperatura coroanei discului.
Ecuaţia (2.243) devine:

t * t  A1  ch.K  (2.245)
sau
t * t 1
A1  (2.246)
chK
Introducând constantele A1, B1 în (2.243):

T* - t = (t* - t1)∙ch[K∙(r* - 1)] (2.247)
Dar
chK r * 1 chK  r * chK  shK  r * shK
 
chK chK (2.248)
 chK  r *  shK  r * thK
se consideră:
thK ≈ 1
dar
e Kr*  e  Kr*
shK  r * 
2
(2.249)
e Kr*  e Kr*
chK  r * 
2
şi rezultă:
chK  r *  shk  r *  e Kr* (2.250)
În final, ecuaţia (2.243) devine: t  t * t * t1   e Kr*
(2.251)
Relatia (2.251) permite calculul temperaturii în lungul aerofoliei nerăcite
care are aria secţiunii constantă.
Se poate folosi relaţia (2.251) şi pentru paletele la care aria secţiunii este
variabilă în lungul aerofoliei, dar la care se respectă condiţia ca raportul
produsului perimetrului S, şi al ariei A, pentru profilul de la vârful paletei, şi
acelaşi produs al profilului de la baza aerofoliei, să îndeplinească condiţia :
SV  AV
 0,85 . (2.252)
Sb  Ab
Din ecuaţia (2.251), rezultă:
- numai paletele cu transfer foarte mare de căldură, respectiv la
care λ→∞ şi K→0, pot avea o temperatură constantă pe toată
lungimea aerofoliei;
- cu creşterea valorii K, răcirea paletei se înrautaţeşte începând de

la varful aerofoliei către baza acesteia;
- cand K > 5, se răceşte o mică parte din aerofolie, către baza
acesteia;
- cand αg, L, S, cresc, paleta se răceşte mai puţin;
- răcirea este mai bună la paletele cu profile groase;
- paletele scurte, având L = 30÷50 mm, au valori mari (K > 25), şi
se răcesc mai puţin;
- paletele lungi se răcesc mai bine;
- la turbomotoarele cu tracţiuni medii, K = 10 ÷ 16, iar la cele cu
tracţiuni mari K = 25÷35;
- când valoarea K > 25, o parte însemnată a aerofoliei este
nerăcită, această parte având o temperatură constantă;
- răcirea cu aer a coroanei discului reduce temperatura t1, cu
maximum 70÷80ºC;
- pentru paletele de turbină nerăcite în interior, care au K = 6÷20,
temperatura este constantă pe două treimi, până la trei sferturi,
din lungimea aerofoliei masurată de la vârful acesteia, iar către
baza paletei temperatura variază parabolic (Fig. 2.42) ;
- pentru un calcul mai precis, se va considera o lege de variaţie
parabolică a temperaturii gazelor t*, în lungul aerofoliei;
- antrenarea în mişcare de rotaţie a paletei modifica valoarea
coeficientului de transfer al căldurii de la gaze către aerofolie, αg;
Transferul de caldură prin coroana discului depinde de:
- numărul de palete montate pe coroană;
- cantitatea de căldură qs, prelevată de coroana de la gazele
fierbinţi;
- cantitatea de căldură dată catre palete;
- αs – coeficient de transfer al căldurii de la gaze către coroană;
- Acor – aria coroanei dintre palete.
Fig. 2.42 - Variaţia temperaturii raportate a paletei în lungul aerofoliei,

pentru diferite valori K.
Cantitatea de căldură a coroanei prelevată de la palete, şi de la gaze este

qcor = qs + qp (2.253)
unde,
qs - căldura prelevată de coroana de la gaze,
qp - căldura prelevată de la paletele dispuse pe
coroană.
2.11.2 Calculul temperaturii medii a aerofoliei de formă

oarecare, nerăcită în interior.
Ipoteze:
2
- temperatura paletei este constanta pe o lungime de  L măsurată
3
de la
vârful aerofoliei,
1
- pe  L , la baza aerofoliei, temperatura variază parabolic (Fig.
3
2.43)
Fig. 2.43 -Variaţia temperaturii în lungul aerofoliei.
Ca urmare:
2
 L ,temperatura t I  t g
*
- pe lungimea
3
w1
t g  t g  t  t g  0,9 
*
(2.254)
2  Cp
w1 - viteza gazelor la intrarea în reţeaua de palete
Cp - căldura specifica a gazelor la presiune constantă.
- temperatura la baza aerofoliei (coroana discului), pentru discul răcit
cu aer, se poate aproxima ca fiind,
t = tg*- (100 ÷ 150) °C
- se admite o lege de variaţie a temperaturii paletei pe lungimea
1
 L , masurată de la baza aerofoliei, ca fiind,
3
3
L 
t  t1  a    x  (2.255)
3 
- valoarea coeficientului a, se obţine din condiţiile de la coroana
discului, care sunt: x = 0 , t = tb, ca urmare
t t
a  1 3b (2.256)
L
 
3
- temperatura într-o secţiune aflata la distanta x, masurata de la baza
aerofoliei,va fi:
3
 3x
t  t 1  t 1  t b    1   (2.257)
 L 
Pentru palete cu o variaţie oarecare a temperaturii in lungul aerofoliei,se va

stabili valoarea temperaturii prin impartirea aerofoliei in tronsoane
,considerand ca pe fiecare tronson temperatura lui este egala cu temperatura
medie.
2.11.3 Calculul temperaturii paletelor de stator turbina

neracite in interior.
Ipoteze:
- paleta de stator turbina este in echilibru termic,
- temperatura paletei este egala cu cea a gazelor total frânate , t = tg*,
- temperatura paletei in lungul aerofoliei este aceiaşi cu temperatura
gazelor,
- temperatura medie a aerofoliei paletei de stator,cand tg* = const.; se
aproximează prin
t  0,983  0,985   t g
*
(2.258)
- dacă temperatura gazelor nu este constanta ,in calculul de rezistenta

si de stabilire a mărimilor tensiunilor termice din aerofolie,se va
considera temperatura cea mai mare.
Obişnuit,

t max  0,983  0,985  t g  Δt
*
 (2.259)
t  50  250o (2.260)
2.12. Particularități ale variației temperaturii paletelor

de turbină la regimuri tranzitorii de lucru ale motorului.
Se consideră regimurile de lucru:

- pornirea motorului,
- repriza,
- oprirea motorului.
Caracteristic pentru regimurile tranzitorii sunt următoarele aspecte:
- se produc variaţii mari ale temperaturii in lungul aerofoliei,precum

si in secţiunile transversale ale acesteia,
- exista o inerţie termica specifica materialului din care este
executata paleta,
- apar gradienti mari de temperatura pe aerofolie,mai ales la
repriza,determinand dezvoltarea unor tensiuni termice mari,
- temperatura este influenţată si de condiţiile de zbor (viteza,
altitudine, latitudine, anotimp).
Din experimentări a rezultat pentru paletele de turbina, la regimuri de lucru
tranzitorii, urmatoarele:
- temperatura paletei variază odată cu turaţia,
- variaţia temperaturii in lungul aerofoliei,este aproximativ
parabolica ,avand valoarea maxima către mijlocul aerofoliei,
- temperatura paletelor de stator este foarte apropiata de temperatura
gazelor,
- pe profilele aerofoliei apar gradienti mari de temperatura deoarece
temperaturile bordurilor de atac si ale celor de fuga sunt mai mari
fata de temperaturile pârtilor centrale ale profilelor,
- în cazul funcţionarii motorului la relanti,
- temperatura gazelor se stabilizează mai repede,
- exista concordanta între variaţia temperaturii aerofoliei si
aceia a gazelor
- inerţia termica depinde de materialul paletei,
- temperatura in secţiunea medie a aerofoliei este cea mai
apropiata de temperatura gazelor (Fig. 2.44),
Fig. 2.44 – Variaţia temperaturii gazelor şi a paletei în lungul aerofoliei.
- în primele 4-5 secunde de la pornirea motorului,viteza de variaţie a

temperaturii gazelor se schimbă exponenţial,
- procesul tranzitoriu, se stabilizează după 10-13 secunde de la

pornire, şi depinde de condiţiile de răcire ale discului (Fig 2.45),
Fig. 2.45 - Variaţia temperaturii pe profil la pornire şi la oprirea motorului.
- durata regimului tranzitoriu depinde de tipul motorului, de soluţiile

constructive, şi de caracteristicile sistemului de răcire,
- temperaturile bordurilor de atac şi ale celor de fugă, la profile,
cresc mai repede la pornire, şi se răcesc în timp mai scurt la oprirea
motorului,
- mărimile tensiunilor termice în aerofolie depind de timpul de
repriză şi de turaţie
- deosebit de solicitate sunt bordurile de atac şi de fugă ale profilelor
unde efectele oboselii termice, datorate variaţiei în plus, la pornire,
şi în minus la oprirea motorului, determină apariţia unor gradienţi
termici care pot provoca fisuri, mai ales la bordurile de fugă care
sunt mai subţiri,
- în procesul tranzitoriu, tensiunile termice au valori însemnate,
- asupra tensiunilor termice influenţează mult timpul de repriză, dar
şi sensul de creştere sau descreştere a turaţiei,
- efectele regimurilor tranzitorii sunt mai pronunţate la prima treaptă
de turbină, faţă de restul treptelor, la turbina cu mai multe trepte.
2.13. Particularități de variație a temperaturii paletelor

răcite în interior.
Răcirea interioară a paletelor de rotor şi de stator turbină, se face prin:

- utilizarea aerului prelevat de la compresor,
- utilizarea altor agenţi care pot transfera căldura de la paletă la
mediul ambiant (apă, petrol, natriu).
Dintre acestea s-a generalizat răcirea cu aer a paletelor, prin circulaţia unui
debit de aer prin interiorul aerofoliei, deoarece permite:
- o oarecare uniformizare a câmpului de temperaturi atât în lungul
paletelor, cât şi în secţiunile acestora,
- reducerea tensiunilor termice şi mecanice prin micşorarea masei
paletei şi uniformizarea temperaturii,
- creşterea resursei paletei şi scăderea temperaturii aerofoliei cu 250
÷ 350 °C.
Efectele răcirii cu aer depind de :
- soluţia constructivă a canalelor prin care circulă aerul de răcire în
interiorul aerofoliei,
- temperatura şi debitul aerului de răcire circulat prin aerofolie, (Fig.
2.46),
- calităţile materialului paletei de transferare a căldurii,
- particularităţile îmbinării paletei cu discul şi piesele vecine, şi
intensitatea transferului de căldura către acestea.
Fig. 2.46 - Variaţia temperaturii paletei răcită în interior.

1 - temperatura peretelui paletei,
2 - regimul de relanti,
3 - regimul maximal,
4 - regimul de calcul.
Fig. 2.47 - Posibilităţi de răcire interioară cu aer a paletelor de rotor şi de

stator turbină.
La alegerea sistemului de răcire cu aer a paletelor, se iau în vedere

următoarele:
- influenţa sistemului de răcire asupra curgerii gazelor prin reţeaua
de palete,
- dimensiunile şi forma profilelor aerofoliei, cu influenţă mai ales
asupra grosimii bordului de fugă,
- influenţa corosivă şi erosivă a gazelor asupra dimensiunilor paletei
pe timpul consumării resursei acesteia,
- prezenţa şi dimensiunile particulelor care pot obtura, în timp,
canalele şi orificiile de trecere a aerului de răcire prin interiorul
aerofoliei,
- comportarea materialului paletei la fluaj şi oboseala pe durata
utilizării paletei,
- influenţa regimurilor de lucru ale motorului asupra solicitărilor
mecanice şi termice, precum şi timpul de funcţionare la anumite
regimuri impuse de destinaţia motorului,
- debitul şi temperatura aerului adus pentru răcirea paletelor şi
efectul asupra randamentului întregului motor, ca urmare a
prelevării aerului de la compresor,
- posibilitatea reglării debitului de aer de răcire în funcţie de regimul
de lucru al motorului,
- soluţiile constructive alese pentru canalele interioare, care să
asigure cerinţele de răcire, dar şi posibilităţile de realizare
tehnologică.
Circulaţia aerului de răcire prin interiorul aerofoliei se poate face (Fig.
2.47) :
- pe direcţie longitudinală,
- pe direcţie longitudinala şi transversală,
- cu circulaţie interioară şi protecţie peliculară a bordurilor de atac şi
de fugă ale profilelor,
- cu circulaţie interioară şi protecţie peliculară prin orificii sau pori.
Intensitatea răcirii depinde de :
- complexitatea construcţiei părţii interioare a aerofoliei,
- mărimea suprafeţei de transfer a căldurii de la corpul paletei la
aerul de răcire.
- de utilizarea unor deflectori şi turbulizatori interni, care să
mărească intensitatea transferului de căldură,
- tempetatura şi debitul aerului de răcire, precum şi de sensul de
circulaţie a aerului prin interiorul paletei,
- mărimea rezistenţei hidraulice interioare şi a vitezei de circulaţie a

aerului prin canale, precum şi a distribuţiei debitului de aer pe
diferitele tronsoane ale paletei în funcţie de mărimea solicitărilor
termice şi mecanice în secţiunile aerofoliei.

Capitolul 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 2.

CALCULUL PALETELOR DE ROTOR

2.1. Ipoteze de calcul

A - Se consideră paleta ca o bară încastrată la un capăt şi liberă la

- la pornirea şi oprirea motorului tensiunile termice sunt mari

2.2. Regimuri de calcul

V - viteza de zbor, H - înalţimea de zbor, n - turaţia, t – temperatura

2 - regimul debitului de gaze maxim,

2.3. Tensiunile totale din paletă

Tensiunile totale într-un punct z, aflat pe suprafaţa profilului, situat la o

 z , z - coordonatele punctului z, faţă de axele principale de

Fig. 2.1 – Legi posibile de variaţie a temperaturii în lungul aerofoliei.

Legea de variaţie a temperaturii depinde de:

Fig. 2.2 Fig. 2.3

Câmpul de temperatură variază şi pe profilul aerofoliei, variaţie care

Fig. 2.4 - Variaţia temperaturilor şi a tensiunilor termice pe profilul de

Ca urmare a variaţiei de temperatură pe profil, se produce o deformaţie pe

Fig. 2.5 - Elementul de paletă şi axele principale de inerţie.

Într-un punct z, al profilului, tensiunile sunt,

z = EZZ = II ± I ± I + ti + It (2.9)

2.4. Calculul paletei de rotor la întindere

2.4.1. Calculul paletei prin metoda integrală

Ipoteze suplimentare de calcul:

Fig. 2.6 – Schema de calcul.

dacă  = ct şi  = ct, atunci,

Tensiunea de întindere în secţiunea 1-1, dacă  = ct,  = ct, va fi,

iar în secţiunea de la baza aerofoliei,

Variaţia tensiunii de întindere în lungul aerofoliei având forma dată în (Fig.

Fig. 2.7 - Variaţia tensiunii de întindere în aerofolia cu aria secţiunii

Dacă aria secţiunii variază în lungul aerofoliei după o lege oarecare, de

Forţa centrifugă şi tensiunile de întindere în secţiunea 1-1, şi b-b se obţin

Se schimbă variabila: se notează Rv - R = t , sau R = Rv - t , si dR = - dt,

Fig. 2.8 - Variatia tensiunilor de intindere in lungul aerofoliei

2.4.1.1. Alte relaţii pentru calculul tensiunilor de întindere

- viteza periferică la raza medie: um = Rm

2.4.2. Calculul tensiunilor de întindere în aerofoliile paletelor de

Calculul se face în limitele următoarelor ipoteze:

Fig. 2.9 Schema de calcul

FC = Am.nR2Rm (2.48)

Calculul se poate face sub forma tabelară :

2.4.3. Calculul tensiunilor de întindere în paletele de rotor

Bandajele de rigidizare pot fi dispuse pe aerofolie astfel:

A - la capătul aerofoliei, la unele palete de turbină având lungime mare,

Fig. 2.10 - Schema de calcul

Rs - raza până la centrul de greutate al bandajului,

Iar tensiunea de întindere, în secţiunea 1-1,

Tensiunea de întindere maximă se obţine în secţiunea de la baza

2.5. Calculul paletei de rotor la încovoiere

Încovoierea paletei poate fi produsă de :

Pentru o paletă având o formă oarecare, tensiunile de încovoiere vor fi :

 I - tensiunea de încovoiere dată de componenta forţei centrifuge

pe direcţia tangenţială (în planul discului).

2.5.1. Calculul la încovoiere a aerofoliei solicitată numai la forţa

dFu - pe direcţia tangenţială, respectiv pe direcţia

Fig. 2.11 - Schema de calcul pentru momentele încovoietoare.

2.5.1.2 Calculul momentelor încovoietoare.

Dar sarcinile pe direcţia axială qa şi pe direcţia tangentială qu, sunt:

Pentru stabilirea relaţiilor de calcul în forma finală, este necesar:

Faţă de o secţiune 1-1, relaţiile de calcul corecte ale momentelor încovoietoare

Momentele încovoietoare maxime se obţin faţă de secţiunea de la baza aerofoliei,

2.5.1.3. Relaţii de calcul pentru momentele încovoietoare în

se face schimbare de variabilă,

iar la baza aerofoliei,