Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• PROCESUL DE RĂCIRE
Dirijarea fluidului de aşchiere pe suprafeţele care trebuie răcite în zona de aşchiere se
realizează prin alimentare cu jet, obţinut prin trecerea fluidului prin duze, la diferite unghiuri
de incidenţă. Acest mod de dirijare are aplicaţii în mai multe tipuri de procese industriale
termice. Acest sistem prezintă avantaje în procesul de transfer termic prin includerea abilităţii
de control a vitezei locale de transport, prin varierea nu doar a debitului dar şi a parametrilor
geometrici care caracterizează jetul (diametrul jetului; distanţa între jet şi suprafaţă şi
modificarea formei jetului).
Lytle şi Webb [LYB91] consideră oportun operabile două sisteme de transport prin
jet:
• jetul liniar (realizat cu ajutorul unei duze cu orificiu cilindric sau conic cu unghi
de bază mic, care asigură alimentarea cu fluid monofazic (fluidul de aşchiere);
• jetul radial (realizat cu ajutorul unei duze cu orificiu cu formă de sector cilindric
cooliniar cu un orificiu axial-centrat sau cu orificiu conic cu unghi de bază, mare),
care asigură alimentarea cu un fluid bifazic (fluid de aşchiere cu aer suspensionat
în volum).
Fiecare dintre cele două tipuri de jeturi, în funcţie de caracteristicile de răcire
solicitat, prezintă aplicaţii directe.
În condiţiile răcirii în cadrul operaţiilor de aşchiere clasice, pentru ameninţarea
stabilităţii fizico-chimice şi pentru asigurarea caracteristicilor tribologice, se utilizează cu
predilecţie alimentarea cu jet liniar cu diferite unghiuri de incidenţă [PDS98], [QIC98],
[NEB98].
Forţa estimată, exercitată de jet suprafeţei este:
F = AJe ⋅ ρ ⋅ v Je ⋅ sin β e , (5.1)
1
în care AJe reprezintă aria la ieşire a jetului de fluid, ρ reprezintă densitatea fluidului, vJe
reprezintă viteza la ieşire a jetului de fluid şi βe reprezintă unghiul de ieşire a jetului de fluid,
în raport cu planul axial al suprafeţei principale (care caracterizează zona de aşchiere).
Coeficientul de transfer termic local (αloc) care corespunde axei radiale a jetului de
fluid ce porneşte din centrul duzei se calculează astfel:
qconv
α loc = , (5.2)
θ h − θ ad
în care θad reprezintă temperatura locală adiabatică a suprafeţei metalice (deoarece nu există
schimb termic) exterior în sistemul fluid de aşchiere-zonă de aşchiere) iar θh reprezintă
temperatura locală iniţială a suprafeţei metalice încălzite.
În aceste condiţii fluxul termic qconv (cantitate de căldură locală transmisă prin
convecţie) se poate determina cu ajutorul relaţiei:
qconv = q gen − qcond − qrad , (5.3)
în care qgen reprezintă fluxul de energie termică generată în procesul de aşchiere (3.23) şi
depinde de tensiunea iniţială de forfecare a materialului, prelucrat (q gen = τ r ⋅ ε ⋅ v p sin φ ) qcond
reprezintă fluxul de energia termică pierdută prin conducţie iar qrad reprezintă fluxul de
energie termică pierdută prin radiaţie. Cele două categorii de energie pierdută, prin conducţie
qcond şi prin radiaţie qrad au valori foarte mici faţă de energia termică transmisă prin convecţie
(de aceea acest sistem, fluid de aşchiere-zonă de aşchiere, se consideră, din punct de vedere
termic, adiabatic).
Fluxul de energie termică transmis prin convecţie fluidului de răcire se mai poate
determina cu ajutorul relaţiei:
∂θ
qconv = − λn
∂n
(
= α conv θ Γconv
)
− θ ad , (5.4)
Γconv
2
decât valorile locale de transfer termic datorită faptului că în procesele industriale suprafaţa de
contact este mai mare decât suprafaţa secţiunii transversale a duzei.
Coeficientul de transfer mediu se poate defini în două moduri. Pentru un jet,
coeficienţii de transfer termic locali pot fi integraţi în zona de contact care reprezintă zona de
interes termic (πrf2 ) [PCU90] astfel:
r
2 f
α med = 2 ∫ α loc (r )rdr . (5.6)
rf 0
O altă definiţie, mai corectă a coeficientului mediu de transfer termic pentru un flux
de căldură constant de la suprafaţa metalului în termeni de temperatură medie a suprafeţei
este:
qconv
α = , (5.7)
∆θ
în care diferenţiala temperaturii medii este definită ca,
rf
∆θ = (θ h − θ ad ) = 2 ∫ [θ (r ) − θ (r )]r ⋅ dr .
2
h ad (5.8)
rf 0
3
• PROCESUL DE LUBRIFIERE
Procesul de lubrifiere în condiţiile prelucrărilor prin aşchiere presupune un mod
propriu de abordare datorită condiţiilor de interfaţă particulare şi a modului selectiv de
interacţiune a componenţilor chimici ai fluidului de aşchiere cu suprafaţa metalică [WIT77].
4
Se urmăreşte modelul unei singure
capilare cu un capăt închis adaptat regiunii de
contact complet la interfaţa dintre sculă şi
aşchie. Capilara are formă cilindrică cu raza r
şi lungime l (fig. 2 a). Se presupune de
asemenea că la momentul deschiderii
capilarei presiunea în interior este nulă. Raza
capilarei r, [WIT77], [DEC81] se încadrează
în domeniul (1...50 ) ⋅ 10 −6 m , iar lungimea
capilarei poate fi estimată prin compararea
rezultatelor lungimilor de contact măsurate
după aşchiere în aer şi/sau mediu de fluid de
aşchiere (FA). Pentru calculare se utilizează
valorile r = 1 ⋅ 10 −6 m şi l = 10 −3 m .
Fluidul de aşchiere (FA) are tendinţa de a
penetra în volumul capilarei unde acţionează
diferenţa de presiune asupra capătului (∆P).
Acest parametru este format, în general din
doi componenţi, presiunea atmosferică, Patm
Fig. 5.2 Cele trei faze ale penetrării într-o singură
şi presiunea din capilară Pc = 2σ / r (în care capilară de interfaţă
σ reprezintă presiunea superficială. a. Penetrarea fazei lichide
b. Explozia micropicăturii
c. Starea de cvasiechilibru
d. 1. Aşchie, 2. Piesă
Pentru un lichid real (vâscos) de fluid de prelucrare (exceptându-se metalele topite)
se consideră relaţia:
∆P = Patm − Pc ≅ Patm , (5.13)
În acord cu modelul fizic care acceptă întregul domeniu de proprietăţi reologice şi
termo-fizice ale fluidelor de aşchiere utilizate la prelucrarea metalelor se stabilesc următoarele
probleme de investigaţie:
• clarificarea în ce fază de stare (lichid sau gaz) se formează stratul de lubrifiant în
timpul prelucrării);
• definirea vitezelor şi timpilor caracteristici, ale diferitelor etape ale procesului se
lubrifiere pentru stabilirea efectelor limitative.
5
• PENETRAREA FAZEI LICHIDE
Pentru desfăşurarea în mod eficient a lubrifierii este necesară îndeplinirea
următoarelor condiţii: timpul comun de realizare a tuturor etapelor anterior menţionate să se
desfăşoare într-un timp mai mic decât durata de viaţă a capilarei.
La primul timp caracteristic a primei etape de umplere a capilarei trebuie estimată
viteza corespunzătoare a fluidului de aşchiere. În cazul simetriei cilindrice se consideră relaţia
Navier-Stockes de curgere a lichidelor (într-o singură coordonată z, coordonatele r şi cea
unghiulară se consideră neglijabile).
∂vl ∂v 1 ∂v ∂ 2 v 1 ∂v ∂ 2 v
+ vl l = − ⋅ l + ϑ f 2l + ⋅ l + 2l
∂t ∂z ρ l ∂z ∂z r ∂r ∂r (5.14)
∂vl
=0
∂z
în care ρl reprezintă densitatea fluidului de aşchiere, vl reprezintă viteza (în secţiunea
capilarei) medie în lungul axei z, ∂P / ∂z reprezintă gradientul de presiune în lungul lungimii
capilarei, ϑf reprezintă vâscozitatea cinematică a fluidului de prelucrare, r reprezintă valoarea
momentană a razei capilarei (şi în mod global a razei capilarei) iar ∂vl / ∂r reprezintă
gradientul de viteză în direcţia razei lângă perete.
Într-o exprimare mai generală ecuaţiile (5.14) se transformă astfel:
vl P ϑ f ⋅ vl P ϑ f ⋅ vl
≈ − = − , (5.15)
te ρ l ⋅ z r 2
ρ l ⋅ vl ⋅ tl r2
v P ϑ f ⋅ vl
sau l ≈ − ,
t e ρ l ⋅ vl ⋅ t e r2
în care z = vl ⋅ tl , tl reprezintă timpul caracteristic al primei etape a penetrării fazei lichide iar
P reprezintă presiunea exterioară. A fost posibilă această estimare deoarece valorile variaţiilor
∂vl ∂ 2 vl ∂ 2 vl
şi cu atât mai mult şi se pot considera neglijabile.
∂z ∂z 2 ∂r 2
Timpul tl este determinat de durata de încălzire a întregului volum de lichid care a
pătruns în capilară, la o temperatură mai mare decât temperatura de fierbere.
Analiza dimensională permite stabilirii dependenţei acestui timp tl
r2
tl = t , (5.16)
k
în care kt reprezintă difuzivitatea termică a fluidului de prelucrare. Considerând această
dependenţă
λ
kt = , (5.17)
c p ⋅ ρl
6
Din ecuaţia (5.16) utilizând ecuaţia (5.17) se defineşte ordinul de viteză a penetrării
fazei de fluid:
Patm
vl = , (5.18)
ρ l (1 + P2 )
în care Patm reprezintă presiunea atmosferică externă, ρl reprezintă densitatea fluidului de
ϑf
prelucrare iar Pr = reprezintă numărul termic Prandtl.
kt
Se poate considera că gradele de viteză sunt comparabile cu nivelul tehnologic al
vitezei critice ale acţiunii lubrifierii. Adâncimea de penetrare a fazei lichide ll în timpul tl este
simplu de determinat din corelaţia ll = vl ⋅ tl . Această adâncime poate fi apreciată la valoarea
ll ≤ 1 ⋅ 10 −6 m . De aceea volumul corespondent de fluid de prelucrare în capilară poate fi
denumit micropicătură [MIZ92], [GVL95].
în care dacă l≈1 mm şi vc≈1m/s, se obţine din calcul tc ≈ 10 −3 s . Această valoare este mult
mai mică decât durate de existenţă a fazei (de stare) lichidă tl. Astfel încălzirea unei picături şi
evaporarea se desfăşoară într-un timp însumat foarte scurt (aproape desfăşurarea instantanee
în comparaţie cu tc) de aceea acest proces parţial se poate denumi explozia micropicăturii.
Pentru estimarea timpului caracteristic de umplere cu gaz tg0 se utilizează viteza
primară de evaporarea a substanţei vg0. De asemenea se poate calcula presiunea formată în
primul moment al exploziei, p0. Pentru acest scop se aplică ecuaţia principală a teoriei cinetice
a gazelor,
ρl ⋅ R ⋅θ
P= , (5.20)
M
în care P reprezintă presiunea din micro-volumul interior, M reprezintă masa molară, R
reprezintă constanta gazelor rare iar θ reprezintă temperatura.
După această explozie faza gazoasă formată pătrunde în adâncimea capilarei şi
simultan pe la capătul deschis faza lichidă este evacuată. De aceea în capilară pentru un
anumit timp este blocată pătrunderea fluidului de aşchiere din exterior. Prin urmare procesul
de umplere a capilarei se derulează periodic.
Pentru determinarea vitezei primare de desfăşurare a micro-exploziei se consideră
principiul fizic al conservării energiei. Cantitatea de căldură Q care este transmisă picăturii de
fluid de aşchiere cu masa m = ρ l πr 2 ll , este consumată pentru modificarea energiei interne
proprii ∆U, pentru efectuarea lucrului mecanic ∆L şi pentru incrementul energiei cinetice
mv 2 / 2 . Deoarece presiunea este nulă în capilare în primul moment şi forţele de frecare pot fi
7
neglijabile, la începutul mişcării lucrul mecanic ∆L = 0. Această ecuaţie de echilibru a
energiei se poate scrie,
2
mv
Q ≈ ∆U + 0 . (5.21)
2
Înlocuind în relaţia (5.21) expresiile Q = c p ⋅ m ⋅ θ şi ∆U = cv ⋅ m ⋅ θ în care cp şi cv
reprezintă căldurile specifice la presiune constantă şi respectiv la volum constant se obţine,
mv02
c p ⋅ m ⋅ θ ≈ cv ⋅ m ⋅ θ + ,
2
din care,
v02 = 2(c p − cv )θ ,
şi deci,
v0 = 2(c p − cv )θ . (5.22)
8
în care V = z ⋅ π ⋅ r 2 reprezintă volumul parţial umplut în capilară de către faza gazoasă . Forţa
de frecare la pereţii capilarei poate fi definită cu ajutorul analizei dimensionale. În acord cu
concepţia generală asupra acestei metode [DEC81], [MIZ92] se obţine expresia,
F fr = F (z , z ,ϑ f , ρ g , r ) , (5.27)
z r ⋅ z
F fr = ρ g ⋅ r ⋅ ϑ f ⋅ z ⋅ f ⋅ g ⋅ , (5.28)
r ϑ
f
în care f şi g reprezintă funcţii definite experimental.
În condiţiile unui număr Re de valoare mare, Re = rz / υ f >> 1 se consideră adevărat
că Ffr este proporţional cu z 2 şi dacă se acceptă că Ffr este proporţional cu z, se obţine:
F fr = −C Fϑ g r ⋅ z ⋅ z 2 , (5.29)
în care CF reprezintă o constantă arbitrară iar semnul (-) semnifică acţiunea opusă dezvoltării
exploziei.
Prin înlocuirea în relaţia (5.29) cu ρ g = m / zρr 2 relaţia (5.29) devine:
m 2
F fr = −C F z . (5.30)
π ⋅r
În condiţiile de dinamicitate ale acestui proces constanta arbitrară CF se poate
considera egală cu unitatea. Dacă în ecuaţia (5.24) se substituie relaţiile (5.26) şi (5.30) se
obţine:
m mRθ m
z = − ⋅ z 2 , (5.31)
2 M ⋅z π ⋅r
Dacă se notează a a = 2 RT / M şi b b = 2 / π ⋅ r se obţine următoarea relaţie:
a
z = − b b z 2 . (5.32)
z
Neglijând acceleraţia z (datorită valorilor foarte mici) relaţia (5.32) se transformă în:
a
z 2 = . (5.33)
b⋅ z
Prin compararea vitezei z cu raportul a/z se stabileşte condiţia în care termenul
inerţial z este absent:
r
<< 1 . (5.34)
z
Integrându-se ecuaţia (5.33) la condiţiile iniţiale (t=0, z=ll) se determină corelaţia,
9
2 aa
Z 3/ 2 = b
t + ll3 / 2 , (5.35)
3 b
de la care se determină expresia timpului de umplere tg (considerându-se că la un anumit
moment t = t g şi z = l
tg =
2 aa
(z − l ) .
3 b2 3 / 2 3 / 2
(5.36)
1
τ eq ≈ ≈ 10 −6 s, (5.38)
vs
în care vs reprezintă viteza sunetului în gaz.
Având în vedere că teq << tc, în timpul perioadei de viaţă a capilarei derularea
procesului conduce la stabilirea presiunii de echilibru (Peq). Această presiune se poate
determină din relaţia (5.25) considerând că,
ρ g ⋅ l = ρ l ⋅ lc , (5.39)
în care tfil reprezintă timpul comun pentru ambele etape de umplere (lichid şi gaz),
t fil = tl + t g ,
Patm
nc ≈ . (5.42)
Peq
În raport cu modificarea condiţiei (5.41),
Patm ⋅ τ fil / Peq > t c , (5.43)
expresia pentru numărul de cicluri de umplere (nc) se va modifica,
10
τc
nc ≈ . (5.44)
τ fil
Toate cele trei etape de umplere a unei capilare sunt arătate în figura 5.2.
Modelul de acces al fluidului de aşchiere în zona de prelucrare ia în considerare
procesul de tranziţie a fazelor (evaporarea fluidului).
Deoarece pe toată zona de lubrifiere, la frontieră (la interfaţă) există o reţea de
capilare unde impulsurile presiunii determină acoperirea capilarelor şi formarea unei zone
relativ stabile de evaporare lângă capetele deschise ale capilarelor, pelicula de gaz ridicându-
se şi eliminându-se permanent (fig. 5.2 c). Rolul important de evaporare în strat subţire care
asigură accesul lubrifiantului la contactul dintre sculă şi piesa de prelucrat este evidenţiat şi
explicat prin intermediul acestui model [DEC81], [GLM96].
Adăugarea de agenţi surfactanţi în formularea fluidelor de prelucrare (determinând
micşorarea tensiunii superficiale şi mai ales scăderea presiunii capilare Pc), determină
considerarea unui model care să reflecteze eficacitatea aditivilor tensoactivi prin efectul
molecular de frecare la frontieră (la interfaţă) [HEN94], [GUM98].
11
În modelul anterior [GUL95], [GVM98] formarea filmului de lubrifiant în timpul
aşchierii a fost descris fără a se ţine cont de natura materialelor în contact, deşi din
experimente [MOO75] se observă că eficacitatea lubrifiantului, în mod esenţial, depinde de
natura procesului de aşchiere şi de materialul de construcţie al sculei. Modul care va urma să
fie prezentat încearcă să îmbunătăţească descrierea matematică în ipoteza anterior afirmată
[GOM98].
Intercomunicarea dintre acţiunea tribologică a lubrifiantului şi viteza de aşchiere
este specifică pentru fiecare tip de lubrifiant. Această intercomunicare nu a fost determinată
decât experimental [MOO75].
12
∂β 1c
∂t
[
= α 1a µ c (n ) − µ c (β 1 ) ]
, (5.46)
∂β 2c
∂t
a
[
= α 2 µ (n ) − µ (β 2 )
c c
]
în care µ c (n c ), µ c (β 1c ), µ c (β 2c ) reprezintă potenţialele chimice ale moleculelor de surfactant în
volumul capilarei şi la nivelul pereţilor sculei şi aşchiei care se desprinde din piesa de aşchiat,
iar α 1a şi α 2a reprezintă constante de proporţionalitate dependente de tipul de lubrifiant şi de
natura materialelor de construcţie ale sculei şi ale piesei de prelucrat [MSO81].
Ecuaţiile (5.46) pot fi simplificate dacă se ia în considerare că concentraţia de lucru a
surfactantului în amestecul lubrifiant (soluţie, emulsie sau ulei nemiscibil) este în mod
obişnuit foarte mică (0,001-0,005% masice). De aceea se poate considera că la o concentraţie
mică procesul de adsorbţie la ambii pereţi ai capilarei se desfăşoară foarte asemănător cu
modul de relevare a curbelor izotermei de adsorbţie, pentru care interacţiunile pot fi redate
prin relaţii (care reprezintă legea lui Henry):
β 01c = ξ 1f n c
, (5.47)
β 02c = ξ 2f n c
în care β 01c , β 02c reprezintă concentraţiile la echilibru (în formă adimensională) de substanţă
adsorbită la nivelul pereţilor capilarei sculei şi aşchiei care se desprinde din piesa de prelucrat,
ψ 1f ψ 2f
ξ ,ξ
1
f
2
f
reprezintă constantele echilibrului de fază şi sunt egale cu şi ( în care ψ 1f şi
p p
ψ reprezintă coeficienţii lui Henry şi depind de natura materialului adsorbant) şi sunt
2
f
∂t
în care η1a şi η 2a prezintă constanta de adsorbţie şi sunt similare cu coeficienţii de transfer de
substanţă în formă adimensională. Deoarece potenţialul µ(n) este mult mai mare decât
potenţialul µ(β) şi pentru că în principal el reprezintă un potenţial de echilibru se consideră
forţa motrice a lubrifiantului diferenţa între concentraţiile β şi β0 punctele situate în
vecinătatea curbei izotermei de adsorbţia care reprezintă variaţia adsorbţiei la echilibru
termodinamic la nivelul peretelui capilarei.
Din relaţiile (5.48) prin determinarea constantelor η1a , η 2a (experimental) se poate
evalua timpul de adsorbţie a surfactantului la fiecare perete al capilarului şi de asemenea se
13
poate caracteriza activitatea adsorbţiei la nivelul pereţilor capilarei [HEN94], [SKO98],
[GOM98].
Prin ataşarea ecuaţiei (5.45) la sistemul de ecuaţii (5.48) se obţine modelul
hidrodinamic de caracterizarea sistemului de lubrifiant.
∂m c ∂β 1c ∂β 2c D ∂ 2 n c
+ + = 2⋅ 2
∂t ∂t ∂t lk ∂z l
∂β 1c
= −η1a (β 1c − ξ 1f n c )
∂t
, (5.49)
∂β 2c
= −η 2a (β 1c − ξ 2f n c )
∂t
∑t i ≤ tk , (5.50)
în care ti reprezintă timpul secvenţional (în evoluţie secvenţială) al procesului fizico-chimic în
timpul formării stratului de lubrifiant, t k = lk / v as reprezintă timpul caracteristic de viaţă a
capilarei (raportul între lungimea lk şi viteza de aşchiere vas). Condiţia (6) reprezintă
adiţionarea tuturor etapelor procesului la faza desfăşurată la nivelul peretelui sculei în
perioada de viaţă a capilarei. Aceasta ar putea fi denumită condiţia necesară a eficacităţii
acţiunii de lubrifiere.
În modelul prezentat timpul iniţial al procesului corespunde timpului iniţial al fazei
de adsorbţie a moleculelor de surfactant. Astfel această etapă este limitată doar durata de viaţă
a capilarei. Din sistemul de ecuaţii (5.49) se poate reprezenta timpul caracteristic t k = lk2 / D
care semnifică timpul de difuzie al moleculelor de surfactant în faza gazoasă din interiorul
capilarei, t 21 1 / η1a şi t 22 1 / η 2a reprezintă timpii de adsorbţie a moleculelor de surfactant la
nivelul pereţilor capilarei aparţinători sculei şi aşchiei care se desprinde din corpul piesei de
prelucrat.
De aceea în acest spaţiu trebuie realizată lubrifierea prin adsorbţia moleculelor de
surfactant la peretele capilarei aparţinător sculei. Stratul de adsorbţie de pe perete opus
părăseşte zona de contact împreună cu aşchia (material prelucrat) şi nu ia parte la frecare în
zona de contact. Pentru acest model condiţia (5.50) reprezintă evidenţierea etapei de
adsorbţiei a moleculelor de surfactant la peretele sculei de aşchiere în timpul duratei de viaţă a
capilarei, ca etapă determinantă în desfăşurarea procesului de lubrifiere.
În concordanţă cu parametrii temporali introduşi sistemului de ecuaţii (5.49) devine:
∂n c ∂β 1c ∂β 2c ∂ 2n c
+ + =δ
∂t1 ∂t1 ∂t1 ∂zl2
14
∂β 1c
= −(β 1c − ξ 1f n c )
∂t1
, (5.51)
∂β 2c
= −ε a (β 1c − ξ 2f n c )
∂t1
Fig. 5.4 Graficul funcţiei β 1c în raport cu timpul Fig. 5.5 Graficul funcţiei β 1c în raport cu timpul
adimensional tl în următoarele condiţii adimensional tl în următoarele condiţii
(ξ 1 / ξ 2 = 30 >> 1) : (ξ 1 / ξ 2 ≈ 1) :
1 ) ε = 0 ,1 << 1, 2 ) ε ≈ 1, 3 )ε = 10 >> 1 1 ) ε = 0 ,1 << 1, 2 ) ε ≈ 1, 3 )ε = 10 >> 1
15
Analiza acestor grafice permite evidenţierea următoarelor concluzii despre
comportamentul funcţiei β 1c (despre acţiunea lubrifiantului):
1. Valorile ε ≤ 1 şi ξ 1 >> ξ 2 garantează o modalitate a formei funcţiei β 1c
(acţiunea de lubrifiere) prin intermediul unei durate de viaţă mică a
capilarei (viteză mare de aşchiere),
2. Dacă ξ 1 ≅ ξ 2 se observă o uşoară dependenţă de timp, a funcţiei β 1c la orice
valori ale parametrului ε (efectul de lubrifiere nu este spasmodic).
3. Se observă o modificare nesemnificativă în comportamentul funcţiei β 1c
prin valorile ξ 1 << ξ 2 şi ε ≥ 1 (orice tip de lubrifiere)
16
• CONCLUZII
• Procesele de aşchiere reprezintă tribosisteme tipice cu caracteristici de manifestare
proprii la care fenomenul termic este mai amplu decât la procesele de frecare
clasică.
• Prin mecanismele şi modelele de răcire şi de lubrifiere s-au stabilit caracteristicile
tribologice ale proceselor de aşchiere.
• Dezvoltarea modelului cinetic de formare a stratului de lubrifiant la interfaţa
sistemului sculă-piesă de prelucrat relevă caracterul pur tribologic al procesului de
aşchiere şi evidenţiază rolul aditivilor în desfăşurarea procesului de aşchiere.
• Mecanismele de apreciere tribologică pot oferi criterii de estimare a gradului de
severitate a procesului de aşchiere şi pot stabili metode de optimizare a selectării
fluidelor de prelucrare în raport cu natura procesului de aşchiere.
• Prin studiul tribologic la nivelul interfeţei sistemului sculă-piesă de prelucrat se
pot oferi date relevante pentru formularea fluidelor de prelucrare, pentru estimarea
stabilităţii funcţionale şi pentru aprecierea duratei de viaţă a fluidelor de
prelucrare.
17