CURS 16

SISTEME MARIME
NECONVENŢIONALE

Evaluarea forţelor date de

acţiunea vântului şi curenţilor
marini
 EVALUAREA FORŢELOR AERODINAMICE
Ca şi celelalte surse de excitaţie date de mediul înconjurător
şi sarcinile date de acţiunea vântului au practic un caracter
statistic. Acesta poate fi atribuit asociind fiecărei viteze o
probabilitate de apariţie.

Corelarea dintre vitezele vântului şi înălţimile de val este

dată de tabelele internaţionale privind evaluarea stării mării
(Beaufort sau Douglas). Deşi efectul acţiunii vântului se
traduce prin solicitări medii, solicitări cu variaţie lentă şi
respectiv solicitări cu variaţie rapidă (rafale) totuşi, în marea
majoritate a cazurilor şi în special în cadrul analizei
preliminare, evaluarea se face pe baza mediei valorilor
măsurate pe locaţie în eşantioane de timp de 10 minute, la
înălţimea de 10m de la suprafaţa liberă a apei.
După cum a fost, de altfel subliniat, măsurătorile sistematice
de val, vânt şi curenţi pe locaţia unde urmează să fie
amplasată structura (criteriile metocean), fixă sau plutitoare,
preced întotdeauna faza de concepţie, constituind în fapt
principalele date de intrare.

Exemplu privind situaţia statistică a vitezei vântului pentru o locaţie dată.

Forţele aerodinamice care acţionează asupra unei construcţii
offshore depind de tipul structurii considerate. Sunt practic
identificate 4 tipuri de structuri, modul de evaluare a sarcinilor
aerodinamice fiind prezentat sintetic în continuare.

Tipul1
Turnuri de forare şi echipamente de ridicare alcătuite, în
principal, din elemente cilindrice de diametru mic (reţele de
bare).
Asupra acestor structuri acţionează cu preponderenţă forţele
de frecare care depind de numărul Reynolds. La viteze foarte
mari ale vântului se pot forma vârtejuri care produc forţe
alternante, perpendiculare pe direcţia acestuia, rezultând
vibraţii ale structurii.
 În cazul în care curentul de fluid nu este perturbat,
presiunea într-un punct de pe un element cilindric al structurii
este dată de relaţia
1
P (t ) = ρ a c D ⋅ V 2 (t )
2
unde ρa este densitatea aerului, cD este coeficientul de
frecare, iar V este viteza vântului.
Considerând presiunea şi viteza ca fiind suma
componentelor medii şi fluctuante

V ( t ) = V + v( t ) P( t ) = P + p( t )
câmpul de presiune devine
1 2
P (t ) ≅ ρ a ⋅ c D V + ρ a c D V ⋅ v (t )
2
 Dacă se cunoaşte spectrul de viteze al vântului definit
pentru o anumită locaţie, se poate determina spectrul de
presiune cu relaţia

2
 2P 
S pp ( f ) =   ⋅ S vv ( f )

 V 

în care termenul pătratic este practic operatorul amplitudinii de

răspuns.

Dacă forţele preponderente sunt cele de portanţă, relaţiile

de calcul au forme similare, cu precizarea că în locul
coeficientului de rezistenţă cD intervine coeficientul de portanţă
cL. În literatura de specialitate există numeroase recomandări
privind alegerea coeficienţilor cD şi cL.
 Forţele aerodinamice induse de desprinderile de vârtejuri
se pot calcula cu expresia
1
F = ρ a ⋅c f ⋅ A ⋅ V 2
2
unde cf este coeficientul forţei fluctuante, iar A este aria
suprafeţei frontale.
Pentru calculul frecvenţei de desprindere a vârtejurilor se
utilizează relaţia
St ⋅ V
f =
D
unde D este diametrul elementului considerat, iar St este
numărul Strouhal. Dacă f’ este frecvenţa proprie a elementului
considerat, se defineşte coeficientul
V
Ff =
f '⋅ D
 şi respectiv zonele în care poate apare rezonanţa:
- pentru 1,7 < Ff < 3,2 se manifestă excitaţii după direcţia vântului;
- pentru 4,7 < Ff < 8 se manifestă vibraţii transversale.
Tipul II
Construcţii locuibile (living quarters) şi oficii cu suprafeţe
rectangulare, curentul de fluid fiind perturbat tridimensional.
Se defineşte aşanumita admitanţă aerodinamică
χ = 1 /[1 + (2 f A / V ) 4 / 3 ]
iar spectrul de presiune se calculează cu expresia
2
 2P 
S pp ( f ) =   ⋅ χ 2 ⋅ S vv ( f )

 V 
Prin integrarea distribuţiei de presiuni pe suprafaţa expusă
a construcţiei se determină spectrul forţelor, în ipoteza
corelării nivelului de turbulenţă între diversele puncte. În mod
real, pentru a lua în consideraţie efectul fazelor se consideră
influenţa funcţiei de coerenţă.
Tipul III
Punţi (inclusiv puntea heliport) caracterizate prin suprafeţe
orizontale mari.
Curentul este paralel cu suprafaţa punţii şi se produc
desprinderi de vârtejuri la muchiile de atac, care induc
trepidaţii. Se produc forţe verticale care pot genera deformaţii
ale structurii.
Tipul IV
Coloanele de susţinere a platformei.
În acest caz modul de evaluare este similar cazului
determinării forţelor hidrodinamice.
Pentru toate tipurile de elemente menţionate mai sus,
societăţile de clasificare furnizează relaţii aproximative de
calcul. Aşa cum de altfel s-a precizat, extrem de marea
diversitate a construcţiilor marine face practic imposibilă
utilizarea unor metode statistice pentru întreaga structură.
 De aceea se realizează împărţirea elementelor constructive
în categoriile menţionate mai sus, folosindu-se relaţiile
aproximative de calcul prezentate pentru exemplificare. Acest
mod de evaluare este specific pentru fazele preliminare de
concepţie şi proiectare.
În cazul navelor există suficiente metode aproximative, bazate
în principal pe studii sistematice pe modele, în tunele
aerodinamice, cum este şi cazul metodei Isherwood. Acestea
sunt foarte utile atunci când forma plutitorului este de tip navă,
cum este cazul celor de tip AHTS, PSV, FPSO (Floating
Production Storage Offloading), FSO, etc.
Din aceste motive, în cazul structurilor offshore complexe,
pentru determinarea cu acurateţe a forţelor aerodinamice se
utilizează testele experimentale pe model în tunele aerodinamice.
Aceste aspecte au fost discutate la cursul dedicat rezistenţei
aerodinamice a navelor.
Sistemul experimental pentru evaluarea forţelor aerodinamice pentru zona
emersă a unui semisubmersibil
2,0

1,5
Cx pentru zona emersă (probe în TAN)
1,0

0,5

0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180
-0,5
Unghi de incidenţă , [grade]
-1,0

-1,5
Sem isubm ersibil ITTC Catam aran Tanc petrolier
-2,0

Coeficienţii adimensionali ai forţei pe direcţia x pentru zona emersă a unui

semisubmersibil
Metoda propusă de Isherwood, R.M.
Used symbols:
AL – projected lateral area;
AT – projected transversal area;
ASS – projected lateral area of the superstructure;
B – vessel beam;
C – distance from the fore perpendicular to the centroid of the
superstructure;
CN – the coefficient of the rotation moment in horizontal plane;
CX – the coefficient of the wind force in longitudinal direction;
CY – the coefficient of the lateral wind force;
FX – wind force in surge;
FY – wind force in sway;
h – the height of the superstructure;
LOA – length over all;
M – number of masts;
N – yaw rotation moment;
S – the surface of the lateral projection of the ship without the slim bodies;
VR – relative wind speed;
vR – relative wind speed at z height;
γR – the angle between the direction of the wind and the bow;
ρa – air density.
 Datele au fost obţinute pe baza testelor sistematice pe modele
în tunele aerodinamice. Rezultatele experimentale au fost
prelucrate utilizând metoda regresiilor multiplr utilizând
parametri specifici fenomenelor studiate. Pe baza acestor date
se pot evalua coeficienţii aerodinamici pentru direcţia x, z şi
respectiv momentul în plan orizontal (N):
2 AL 2 AT LOA S C
Cx =
Fx C X = A0 + A1 2
+ A2 2
+ A3 + A4 + A5 + A6 M
0,5 ⋅ ρ a ⋅ vR ⋅ AT L OA B B LOA LOA
2

Fy 2 AL 2 AT LOA S C ASS
Cy = CY = B0 + B1 + B + B + B + B + B
0,5 ⋅ ρ a ⋅ vR ⋅ AL
2 3 4 5 6
2
L2 OA B2 B LOA LOA AL
2 AL 2 AT LOA S C
CN =
N C N = C0 + C1 + C 2 + C 3 + C 4 + C5
0,5 ⋅ ρ a ⋅ vR ⋅ AL ⋅ LOA
2
L2 OA B2 B LOA LOA

Constantele A0…A6, B0…B6 and C0…C5 sunt date tabelar

pentru o gamă de unghiuri de incidenţă în intervalul 0o … 180o,
cu un pas de 10o, pentru unghiuri intermediare valorile putând
fi obţinute prin interpolare liniară.
Printre metodele recomandate cu aplicabilitate în domeniul
ingineriei offshore sunt metodele formulate de IMCA
(International Marine Contractors Association), API (American
Petroleum Institute), societăţi de clasificare, etc. Forţele şi
momentele care acţionează asupra corpului navei, în
conformitate cu metoda IMCA sunt
Y

X
αw
 unde:
Fwx(hull) = wind force in surge [KN]
Fwy(hull) = wind force in sway [KN]
Fwn(hull) = wind moment [KNm]
αw = wind direction [degrees]
Cwx, Cwy, Cwn = hull wind coefficients for given wind directions;
ρa = density of air (1.23 x 10-3) [t/m3]
vw = wind speed [m/s]
AT = transverse wind area of hull [m2]
AL = longitudinal wind area of hull [m2]
LBP = length between perpendiculars [m].

Coeficienţii aerodinamici se pot obţine folosind următoarele

relaţii de calcul

Cwx(αw) = 0.423*cos(αw)
Cwy(αw) = 0.8*sin(αw)
Cwn(αw) = -0.143*sin(2αw)
Forţele date de vânt asupra suprastructurilor se calculează
utilizând metoda API în care, pentru fiecare componentă a
suprastructurii sunt utilizate proiecţiile ariilor longitudinale şi
transversale şi coeficienţii de formă şi de înălţime. Forţa
pentru fiecare componentă este dată de:

Fwx ( ss ) = Cw ⋅ (Cs ⋅ Ch ⋅ AT ( ss ))vw2

Fwy ( ss ) = Cw ⋅ (Cs ⋅ Ch ⋅ AL ( ss ))vw2
Unde:
Cw = API wind coefficient,
Cs = shape coefficient (coeficient de formă),
Ch = height coefficient (coeficient de înălţime),
AT(ss) = superstructure transverse projected area [m2],
AL(ss) = superstructure longitudinal projected area [m2].
 Momentul yaw (de manevrabilitate) dat de acţiunea vântului asupra
componentelor superstructurii se calculează prin multiplicarea forţei
totale care acţionează în centroidul transversal al superstructurii şi
distanţa acestuia faţă de cuplul maestru:
Fwn(ss) = Fwy(ss)Xwc
unde:
Xwc = distanţa dintre centroidul ariei totale transversale a
suprastructurii faţă de cuplul maestru.
Momentul yaw datorat suprastructurii, pentru unghiuri oarecare, αw
se obţin prin multiplicarea componentei transverse cu braţul
suprafeţei
Fwn(αw) = Fwy(αw)Xwn
In calculul forţelor aerodinamice trebuie întotdeauna considerată o
rezervă (allowance) pentru a ţine cont de faptul că viteza vântului nu
este constantă (în evaluare fiind considerată ocomponentă constantă
la 10 m pestr suprafaţa liberă şi pentru că, uneori, apar rafale când
vitezele sunt mari.
 Exemplu pentru o navă tip AHTS

Lungimea între perpendiculare 59.4 m

Lăţimea 16 m
Pescajul de calcul 4.8 m
Pescajul 5.7 m

Ariile proiectate transversală şi longitudinală

Unghi incidenţă [°] Surge Sway Yaw
0 -0.0065 0 0
5 -0.0065 -0.00236 -0.00036
10 -0.0065 -0.00472 -0.00071
15 -0.0066 -0.00708 -0.00107
20 -0.0066 -0.00944 -0.00143
25 -0.0066 -0.0118 -0.00179
30 -0.0065 -0.01416 -0.00214
35 -0.0064 -0.01652 -0.0025
40 -0.0061 -0.01888 -0.0027
45 -0.0057 -0.02124 -0.0028
50 -0.0052 -0.0236 -0.0027
55 -0.0048 -0.026 -0.0026
60 -0.0042 -0.027 -0.0025
65 -0.0032 -0.0275 -0.00216
70 -0.0025 -0.027 -0.00189
75 -0.0018 -0.0265 -0.00162
80 -0.0012 -0.026 -0.00135
85 -0.0005 -0.0255 -0.00108 Coeficienţii aerodinamici
90 0 -0.025 -0.00081
95 0.000625 -0.025 -0.00054
100 0.00125 -0.0255 -0.00027
105 0.0025 -0.026 0
110 0.0035 -0.0265 0.000178
115 0.0045 -0.026 0.000356
120 0.0055 -0.025 0.000534
125 0.0065 -0.02291 0.000712
130 0.0075 -0.02083 0.00089
135 0.008 -0.01875 0.001068
140 0.0085 -0.01666 0.00127
145 0.009 -0.01458 0.00127
150 0.0095 -0.0125 0.00125
155 0.0095 -0.01042 0.001042
160 0.0095 -0.00833 0.000833
165 0.0095 -0.00625 0.000625
170 0.0095 -0.00417 0.000417
175 0.0095 -0.00208 0.000208
180 0.0095 0 0
 Coeficienţii aerodinamici funcţie de unghiul de incidenţă
0.01

0.005

-0.005

-0.01 Surge
Sway
-0.015
Yaw
-0.02

-0.025

-0.03
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180
Unghiul de incidenţă [°]
 Wind Force

0
345 200 15
330 30
150
315 100 45

50
300 60
0

285 -50 75
-100

270 -150 90

255 105

240 120

225 135

210 150
195 165 Wind Force
180

Forţele date de acţiunea vântului

Exemplu pentru o navă tip drill ship

Dimensiuni principale
LBP - 174.27 [m]
B - 49 [m]
T - 13 [m]
Constante de calcul
ρAIR - 1.233 [kg/m^3]
VWIND - 36 [m/s]
 Rezultatele pentru suprafaţa
frontală:
Aria = 2003.82[m²]
Aria Expandată = 2047.55[m²]
FwX = 1635.96 [kN]
FwX = 166.76 [t]
WL ZGGEOM @ WL = 24.46[m]
ZGEFF @ WL = 24.67[m]

Vedere frontală
 Cx
2.00000

1.00000

0.00000
0 50 100 150 200 250 300 350
-1.00000

-2.00000
 Vedere laterală
Rezultate pentru suprafaţa longitudinală
Aria = 4327.54 [m²]
Weighted area = 4886.09 [m²]
FwY = 3903.91 [kN]
FwY = 397.95 [t]
XGGEOM @ AE = 106.96 [m]
XGEFF @ AE = 107.57 [m]
ZGGEOM @WL = 16.78 [m]
ZGEFF @WL = 19.25 [m]
 Cy
1.50000

1.00000

0.50000
0.00000
0 50 100 150 200 250 300 350
-0.50000

-1.00000
-1.50000

CMx
0.15000

0.10000

0.05000

0.00000
0 50 100 150 200 250 300 350
-0.05000

-0.10000

-0.15000

CMz
0.80000
0.60000
0.40000
0.20000
0.00000
-0.20000 0 50 100 150 200 250 300 350
-0.40000
-0.60000
-0.80000
 FORŢE HIDRODINAMICE DATORATE CURENŢILOR
MARINI
Curenţii au un profil al câmpului de viteze care scade lent
cu adâncimea locaţiei. În consecinţă, este de aşteptat ca
efectul acţiunii curenţilor marini să se manifeste asupra
întregii zone imerse a structurii considerate.
Se evidenţiază următoarele influenţe ale curenţilor
marini:
• la calculul forţelor hidrodinamice pe elemente de tip bară
(cu formula Morison);
• la apariţia desprinderilor de vârtejuri care produc forţe
perpendiculare pe direcţia elementului de tip bară;
• la modificarea lungimii şi amplitudinii valurilor incidente;
• pe direcţia de propagare a curenţilor marini, în zona
corpurilor fixe, se produc valuri staţionare care generează
forţe de reacţie corespunzătoare.
 Forţele hidrodinamice care acţionează pe elementele
structurii sunt condiţionate de următorii factori:
• rugozitatea suprafeţei cilindrilor şi eventualele depuneri
biologice (fouling);
• flexibilitatea elementelor de tip bară, care poate conduce la
cuplări între desprinderile de vârtejuri şi vibraţiile elementului
considerat;
• influenţa elementelor adiacente celui analizat, datorită
siajului, care poate conduce la reacţii rezonante, numite
"galopări" ale structurii.
Sarcinile hidrodinamice datorate curenţilor marini se
determină cu relaţii de tipul
1 o
Fx = − ρ (VC + X 1 ) A ⋅ c d 1
2
o
X1 este viteza oscilaţiilor de translaţie longitudinala pe direcţia
curentului
c d1 este coeficientul de frecare la mişcarea de pe direcţia X1.
 Relaţia anterioară poate fi scrisă sub forma echivalentă

2 Fx
Fx = F x − ⋅ X1
VC

fapt ce demonstrează că efectul curentului nu este prezent doar

prin componenta staţionară ci şi prin cotribuţii la amortizarea
oscilaţiei de translaţie longitudinală.

Pentru evaluarea forţelor date de acţiunea curentului se

utilizează, în principal metoda formulată de IMCA.

Coeficienţii adimensionali ai forţelor date de curent sunt date

pentru o varietate largă de nave pentru o gamă de unghiuri de
incidenţă 0-180o.
 1
Fcx = ρ v c2 C cx (α c ) ⋅ B ⋅ T
2
1
Fcy = ρ v c2 C cy (α c ) ⋅ L B P ⋅ T
2
1
Fcn = ρ v c2 C cn (α c ) ⋅ L2B P ⋅ T
2
unde: Fcx = current force in surge [KN],
Fcy = current force in sway [KN],
Fcn = current yaw moment [KNm],
ac = current direction (direcţia curentului) [deg],
Ccx, Ccy, Ccn = hull current coefficients given for current directions,
ρw = density of sea water – 1.025 t/m3
vc = current speed [m/s],
T = vessel draft [m],
B = vessel beam [m],
LBP = length between perpendiculars [m].

Trebuie subliniat că în cazul apei puţin adânci (shallow and very

water) forţele date de curent cresc odată cu scăderea distanţei dintre
fundul navei şi solul marin (clearance).
 Pentru stabilirea unei metodologii de determinare
experimentală a acţiunii curenţilor marini asupra structurilor
ancorate a fost elaborat un program de probe constând în
tractarea modelului semisubmersibilului cuplat la balanţa
hidrodinamică cu 6 componente (utilizată şi pentru rezolvarea
experimentală a problemei difracţiei) pentru un set dat de
viteze.
Direcţia de deplasare pentru care s-au efectuat măsurătorile
au fost: 0°, 30°, 60° şi 90°.

Pentru stabilirea gamei de viteze la care să se execute

măsurătorile s-a ţinut cont de faptul că au fost efectuate probe
similare la tunelul aerodinamic, unde numărul Reynolds realizat
a fost Re = 2,2⋅106, ceea ce înseamnă că a fost situat în zona
de automodelare.
Realizarea aceluiaşi număr Re la TAN şi la Bazinul de
Rezistenţă la Înaintare şi Autopropulsie (RAS) presupune
efectuarea probelor la o viteză de cca. 1,2 m/s, lucru posibil de
realizat, dar în acest caz ar fi apărut o componentă
suplimentară datorată rezistenţei de val, numarul Froude
echivalent fiind Fr = 0.348. Din aceste motive a fost aleasă o
gamă de viteze astfel încât să se poată asigura plasarea
numărului Re în zona de automodelare dată fiind
preponderenţa fenomenelor de natură vâscoasă. Problema
este perfect similară cazului determinării factorului de formă la
evaluarea rezistenţei la înaintare, vitezele de experimentare
fiind alese astfel încât componenta rezistenţei de val să fie
practic nulă.
 Practica indică realizarea acestei condiţii pentru valori ale
numarului Froude având valori Fr < 0,07. În acelaşi timp s-a
avut în vedere necesitatea asigurării acurateţei măsurătorilor
ţinând cont de gama de măsură a dinamometrelor din
componenţa balanţei hidrodinamice. Au fost astfel utilizate
trei viteze pentru care numerele Reynolds corespunzătoare
au fost:

- la 0,3 m/s, Re = 6,2⋅105;

- la 0,4 m/s, Re = 7,7⋅105;
- la 0,5 m/s, Re = 9,3⋅105.

Pentru fiecare din vitezele menţionate s-au realizat tractări

la cele patru unghiuri de incidenţă menţionate anterior.
Modelul cuplat la balanţa cu şase componente (probe în bazinul de rezistenţă
la înaintare pentru 2 unghiuri de incidenţă, 30° şi 90°.
 Teste pentru zona imersă
(cazul semisubmersibilului)

1,5

1,0
Cx pentru Semisubmersibil ITTC (zona imersă)

0,5

0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180
-0,5
Unghi de incidenţă , [grade]

-1,0

-1,5
probe TAN probe RAS
-2,0

Coeficienţii adimensionali ai forţei pe direcţia x pentru semisubmersibil

 1,5

Cy pentru Semisubmersibil ITTC (zona imersă)

1,0

0,5

0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180

probe TAN probe RAS Unghi de incidenţă , [grade]

-0,5

Coeficienţii adimensionali ai forţei pe direcţia y pentru semisubmersibil

0,2

CN pentru Semisubmersibil ITTC (zona imersă)

0,1

0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180
Unghi de incidenţă , [grade]
-0,1

probe TAN probe RAS

-0,2

Coeficienţii adimensionali ai momentului N pentru semisubmersibil

 2,5

CK pentru Semisubmersibil ITTC (zona imersă)

2,0

1,5

1,0

0,5
probe TAN probe RAS

0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180
Unghi de incidenţă , [grade]
-0,5

Coeficienţii adimensionali ai momentului K pentru semisubmersibil

Principala concluzie este că pe baza acestui tip de experiment

este posibilă şi determinarea coeficienţilor hidrodinamici
(derivatele laterale) care intră în ecuaţiile diferenţiale ale
mişcării în plan orizontal.
Detrminarea tuturor coeficienţilor hidrodinamici, inclusiv a celor
încrucişaţi, este posibilă numai prin utilizarea unor
echipamente complexe cunoscute şi sub denumirea de “Planar
Motions Mechanism”.
Exemplu pentru o navă tip AHTS
Current angle Surge Sway Yaw Current angle Surge Sway Yaw
0 -1.3 0 0 95 0.45 -11.28 0.276
5 -1.3 -0.6 -0.14 100 0.625 -11.15 0.414
10 -1.3 -1.26 -0.28 105 0.75 -11 0.552
15 -1.28 -1.875 -0.42 110 0.875 -10.6 0.69
20 -1.26 -2.6 -0.56 115 1 -10 0.828
25 -1.26 -3.4 -0.7 120 1.125 -9.35 0.966
30 -1.25 -4.35 -0.84 125 1.3 -8.5 1.104
35 -1.15 -5.2 -0.98 130 1.4 -7.6 1.25
40 -1.05 -6.1 -1.16 135 1.5 -6.875 1.3
45 -0.95 -6.875 -1.24 140 1.6 -6.1 1.3
50 -0.85 -7.6 -1.16 145 1.7 -5.2 1.246
55 -0.75 -8.5 -1 150 1.75 -4.35 1.068
60 -0.625 -9.35 -0.84 155 1.8 -3.4 0.89
65 -0.6 -10 -0.7 160 1.875 -2.6 0.712
70 -0.55 -10.6 -0.56 165 1.875 -1.875 0.534
75 -0.25 -11 -0.42 170 1.875 -1.26 0.356
80 0 -11.15 -0.28 175 1.875 -0.6 0.178
85 0.15 -11.28 0 180 1.8 0 0
90 0.3 -11.3 0.138
Coeficienţii hidrodinamici pentru curent
 Coeficienţii hidrodinamici pentru curent
2
1
0
-1
-2
Surge [tf.s^2/m^2]
-3
-4
Sway [tf.s^2/m^2]
-5
-6
-7 Yaw 1.0e-002*[tf.s^2/m]
-8
-9
-10
-11
-12
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180

Direcţia curentului în raport cu nava [°]

 Current Force
0
345 120 15
330 100 30
80
315 45
60
40
300 20 60

285 -20 75
-40
-60
270 -80 90

255 105

240 120

225 135

Current Force
210 150
195 165
180

Forţele date de acţiunea curentului (diagrama polară)