59

în timpul trecerii unor unde ultrasonice printr-un material se

produce o atenuare a energiei datorit\ absorb]iei (cauzat\ de vâscozitate,
conductivitate, radia]ie termic\ [i de schimbul intermolecular de energie) [i
datorit\ difuziei (cauzat\ de anizotropia [i neomogeneitatea mediului).
Atenuarea se m\soar\ în decibeli (dB), prin m\rimea:
α = αa + αd ,
unde αa - constanta de absorb]ie iar αd - constanta de difuzie.
M\rimea atenu\rii α se determin\ din legea de varia]ie a intensit\]ii Ix a
unei unde plane la o distan]\ x de o surs\ ce produce un fascicul de intensitate
Io sau a varia]iei presiunii ultrasonice px :
Ix = Io e-2αx sau px = po e-α .
Aceast\ rela]ie nu st\ la baza controlului US ca în cazul controlului cu
radia]ii îns\ trebuie s\ ]inem cont de ea sub aspectele:
grosimea materialului controlat: crescând distan]a de parcurs
avem nevoie de intensitate de emisie a US mai mare;
m\rimea ecoului de defect: scade odat\ cu cre[terea distan]ei
parcurse pân\ la defect;
materialul posibil de controlat: influen]eaz\ direct difuzia [i deci
atenuarea US, în primul rând prin dimensiunea granula]iei (dg) raportat\ la
lungimea de und\ (λ) a US. ~n cazul în care dg > 0,1λ, atenuarea cre[te
exponen]ial cu frecven]a [i cu diametrul mediu al granula]iei. Deci nu putem
controla cu US orice material.
O]elurile carbon sunt u[or controlabile în ordinea elabor\rii: turnat, forjat,
laminat; la primele se recomand\ frecven]e joase 0,5…1 MHz (din cauza
granula]iei mai mari) iar pentru laminate se recomand\ 2…6 MHz.
Fontele cenu[ii sunt dificil de controlat datorit\ prezen]ei grafitului. Pot fi
controlate fonte cu grafit lamelar fin, având rezisten]a la rupere peste 220
N/mm2, cu frecven]\ 0,5…2 MHz. Fontele albe sunt similare o]elului turnat.
O]elurile austenitice inoxidabile sau refractare, bogate în crom, nichel
sau mangan, sunt greu de controlat datorit\ m\rimii gr\un]ilor. Necesit\
palpatoare speciale (sunt produse de [35]), cu frecven]\ mai mic\, dar [i blocuri
de etalonare speciale, din acela[i material.
Aluminiul, magneziul [i aliajele lor se controleaz\ f\r\ probleme, cu
parametrii de lucru regla]i pentru o]el carbon deoarece au viteze de propagare a
US apropiate.
Cuprul [i aliajele sale (alamele, bronzurile) sunt foarte dificil de controlat
datorit\ coeficientului mare de atenuare [i vitezei relativ mici de propagare.

4.1.2. Reflexia [i refrac]ia US

Reamintim c\ ultrasunetele reprezint\ o mi[care oscilatorie care se
deplaseaz\ în spa]iu sub form\ de und\
 x
y = a sin ω  t - 
 c
în care “c” este viteza de propagare a undei în mediul respectiv (vitez\ de faz\)
 60
[i difer\ de viteza u = ω a cos ω t de oscila]ie a particulei în jurul
pozi]iei de echilibru ce are valoarea maxim\ U = ω a.
Undele sunt de mai multe tipuri. Dup\ direc]ia de oscilare a mediului
fa]\ de direc]ia de propagare a undei exist\ unde longitudinale (L) [i unde
transversale (T).
Se mai folosesc no]iunile:
impedan]\ caracteristic\ a mediului cu densitate ρ:
z=ρc
presiunea acustic\ maxim\ a undelor:
P=ρcU
intensitatea US: I = ρ cU 2 / 2
energia total\: E = mU 2 / 2
atenuarea (sau amplificarea) dat\ de exponentul
αx, în decibeli [dB]:
po I
α x = 20 log = 10 log o
p I
Vom analiza în continuare reflexia [i refrac]ia
(transmisia) undelor pe o suprafa]\ de separa]ie, Fig. 4.1. Reflexia [i
pentru inciden]\ normal\ [i respectiv oblic\.. refrac]ia US sub
inciden]\ normal\.
4.1.2.1. Inciden]\ normal\
Consider\m figura 4.1, în care este reprezentat\ o suprafa]\ de
separa]ie a dou\ medii caracterizate prin impedan]ele z1 [i z2.
Unda incident\ (cu toate m\rimile caracterizate prin indicele “i”) se
reflect\ par]ial în mediul 1 (indice “r”) [i se transmite, tot par]ial, în mediul 2
(indice “t”). Pentru studiul reflexiei [i transmisiei au fost stabili]i o serie de
coeficien]i, dup\ cum urmeaz\:
p r u r a r z 2 − z1
Coeficient de reflexie acustic\ R p = = = = (4.10)
pi u i a i z1 + z 2
Coeficient de transmisie acustic\ p u a 2 z1 (4.11)
Tp = t = t = t =
pi ui ai z1 + z 2
Men]ion\m c\ rela]iile se refer\ la reflexia [i transmisia undelor sub
aspectul presiunii acustice, vitezei de oscila]ie [i amplitudinii.
Leg\tura dintre factori este: Rp + Tp = 1
Consider\m câteva medii concrete
aer: z’ = 44 Kg/m2s; ap\: z” = 1,5 x 106 Kg/m2s; o]el: z’” =45 x 106 Kg/ m2s.
~n cazul cuplului aer – o]el z1 = z’ [i z2 = z’”, vor rezulta: Rp ≈ 1, Tp ≈ 0
adic\ o reflexie cert\ [i în totalitate a US pe interfa]a o]el-aer. Aceasta constituie
baza controlului ultrasonic deoarece majoritatea defectelor reprezint\ suprafe]e
de separa]ie metal-aer, deci interfe]e ideale de reflexie a US.
Acest aspect are [i o parte nepl\cut\ prin aceea c\ suprafe]ele
exterioare ale pieselor de controlat (sau de prelucrat) constituie [i ele suprafe]e
 61
ideale de reflexie, ca în fig. 4.2, împiedicând introducerea US în interior.
Rezult\ necesitatea elimin\rii aerului dintre emi]\torul de US (palpator) [i
suprafa]a de palpare cu o substan]\ denumit\ CUPLANT ACUSTIC (cupleaz\
piesa de controlat la palpator).
~n cazul cuplului ap\ – o]el z1= z” [i z2 = z’” vor rezulta:
Rp = 0,935 [i Tp = 0,065
adic\ avem o und\ transmis\ dar cu
amplitudine foarte mic\. Din punctul de
vedere al energiei sau intensit\]ii US,
folosind ca mediu de cuplare apa, vom
avea o transmisie de 12% ([i evident, o
reflexie de 88%). De[i transferul energetic
este mic, e bine c\ exist\ [i c\ deschide
calea g\sirii unor alte medii de cuplare cu
randamente de transmisie superioare. Fig. 4.2. Necesitatea cuplantului
Cuplantul este un lichid sau o în controlul US.
past\ (ap\, ulei, vaselin\, solu]ie de zah\r,
melas\, past\ de celuloz\ etc.) care trebuie s\ prezinte diverse propriet\]i,
printre care: s\ adere bine la suprafa]a de examinat pentru eliminarea aerului
dintre asperit\]i, s\ nu formeze bule, s\ nu fie toxic sau coroziv, s\ fie ieftin
etc.~n func]ie de rugozitatea suprafe]elor pieselor de examinat se recomand\
drept cuplan]i acustici industriali:
pentru suprafe]e fin prelucrate, rectificate, laminate la rece: ap\,
glicerin\ (sau amestec 50% al acestora), ulei mineral sub]ire tip M (de motor);
pentru suprafe]e mediu prelucrate prin strunjire, frezare: ulei mineral
vâscos tip T (de transmisie);
pentru suprafe]e brute, neprelucrate, turnate, forjate, laminate la cald:
unsori consistente, vaseline tehnice.
Existen]a cuplantului face s\ existe trei medii în locul celor dou\ analizate,
expresia coeficien]ilor schimbându-se. Se consider\, totu[i, c\ în cazul lichidelor
de cuplare cu grosimea stratului mai mic decât lungimea de und\ din mediul de
cuplare, transmisia se face cu reflexie neglijabil\.

4.1.2.2. Inciden]\ oblic\

Dac\ trimitem o und\ US longitudinal\ (L) sub un unghi fa]\ de o
suprafa]\ de separa]ie, va crea (prin descompunere) dou\ componente, una
normal\ [i una tangen]ial\. Din acest motiv, în cele dou\ medii vor ap\rea ca în
fig. 4.3 unde reflectate [i refractate atât longitudinale (L) cât [i transversale (T),
fenomen numit transformarea undelor.
Leg\tura dintre unghiuri [i viteza de propagare a undelor este dat\ de
rela]ia:
CL C L1 CT 1 C L2 CT 2
= = = =
sin α L sin α L1 sin α T 1 sin β L 2 sin β T 2
Dac\ unul din medii este gazos sau lichid, în acesta nu vom avea und\
transversal\, reflectat\ sau refractat\. ~n schimb, în mediul solid vor fi ambele
62
tipuri de unde, ceea ce îngreuneaz\ (prin interferen]\) controlul US.
Consider\m cuplul lichid-solid. M\rind unghiul de inciden]\ α, vor cre[te
[i unghiurile de refrac]ie (p\trundere)
β. Prima situa]ie caracteristic\ este
prezentat\ în fig. 4.4a, când undele
longitudinale refractate ajung la
suprafa]\ (βL1 = 90°) iar unda
transversal\ are unghiul de p\trundere
β. Rezult\ primul unghi de inciden]\
critic α1.
A doua situa]ie caracteristic\
este prezentat\ în fig. 4.4b. Pentru al
doilea unghi critic α2 rezult\ [i βT2 =
90°, adic\ [i unda transversal\ din
mediul 2 ajunge la suprafa]\.
Unghiurile critice α1 [i α2 pot fi
calculate cunoscând vitezele de Fig. 4.3. Transformarea undelor la
propagare în mediile care ne inciden]a oblic\.
intereseaz\. De exemplu, pentru
cuplul plexiglas–o]el avem α1 = 27° 35”
[i α2 = 57° 40”. Evident c\ pentru alte
medii vor rezulta alte valori.
Transformarea undelor (fenomen
reversibil, valabil pentru und\ incident\
L sau T) are efecte deosebite asupra
controlului US prin aspectele
urm\toare: Fig. 4.4 .Reflexia total\ a: a- undei
construc]ia palpatorului înclinat longitudinale; b- undei transversale.
trebuie s\ asigure unghiul de
inciden]\ între α1 [i α2 pentru a rezulta în materialul controlat un singur tip de
und\;
de[i palpatorul ^nclinat emite unde longitudinale, acestea se transform\
în unde transversale, având vitez\ de propagare aproximativ la jum\tate;
în interiorul piesei de controlat avem unda T la un unghi de p\trundere β
(de regul\ 45°, 60°, 70° [i 80°) dar [i o und\ de suprafa]\ L ce poate da
semnale eronate de defect interior de la defecte superficiale (depistarea
acestora se face prin atingerea suprafe]ei în fa]a palpatorului, cu degetul,
urm\rind dac\ pe ecran apare atenuarea ecoului de defect);
putem avea palpatoare cu β = 90°, (fig. 4.4b) ce transmit numai unde de
suprafa]\, pentru depistarea numai a defectelor superficiale;
un palpator pentru o]el nu poate fi utilizat cu rezultate certe la un alt
metal cu propriet\]i mult diferite (excep]ie face aluminiul fiindc\ are viteza
US foarte apropiat\ de a o]elului);
reflexiile importante pe suprafa]a piesei necesit\ folosirea unor corpuri
de amortizare (capcane) pentru captarea [i atenuarea acestora.
 63
4.1.3. Oscilatoare ultrasonice
Oscila]iile elastice de frecven]\ ultrasonor\ se pot ob]ine pe cale
mecanic\, termic\, electrostatic\, electrodinamic\, magnetostrictiv\ [i
piezoelectric\. ~n defectoscopia ultrasonic\ se folosesc în mod curent
traductoare piezoelectrice iar la unele aparate pentru controlul materialelor
nemetalice (beton) traductoare magnetostrictive. La frecven]e mai mari de 200
KHz se folosesc numai oscilatoare piezoelectrice deoarece randamentul celor
magnetostrictive este foarte sc\zut (sub 20%). Oscilatoarele piezoelectrice se
folosesc pentru frecven]e cuprinse între
0,2 [i 50 MHz.
Oscilatoarele piezoelectrice au la
baz\ efectul piezoelectric (electricitate prin
presiune) observat înc\ din anul 1880 de
fra]ii Curie. Datorit\ acestui efect, dac\ un
anumit cristal este supus unor oscila]ii
mecanice de compresiune [i întindere, pe
fe]ele cristalului apar sarcini electrice în
aceea[i frecven]\ cu cea a oscila]iilor
mecanice. Efectul piezoelectric este
reversibil [i anume, aplicând oscila]ii
electrice de înalt\ frecven]\, se produc
oscila]ii mecanice de compresiune [i Fig. 4.5. Producerea undelor L
întindere în ritmul oscila]iilor electrice.
sau T în func]ie de tipul pl\cu]ei.
Oscila]iile mecanice pot fi transmise
corpurilor care vin în contact cu oscilatorul. Rezult\ c\ un traductor piezoelectric
poate func]iona atât ca emi]\tor cât [i ca receptor.
Dintre diferitele cristale piezoelectrice naturale cunoscute, în
defectoscopia ultrasonic\ s-au folosit cuar]ul (SiO2) sau alte materiale, problema
principal\ fiind ob]inerea unor monocristale de mari dimensiuni din care s\ t\iem
pl\cu]a oscilatoare. Pl\cu]a se poate decupa din cristalul de cuar] ca ^n fig.4.5:
cu t\ietur\ X, când fe]ele mari sunt perpendiculare pe axa polar\ x [i se vor
produce unde longitudinale (US – L);
cu t\ietur\ Y, când fe]ele mari sunt perpendiculare pe axa polar\ y [i se vor
produce unde transversale (US – T).

4.1.4. Palpatoare
Pl\cu]a oscilatoare este montat\ într-un ansamblu numit palpator care
asigur\ aplicarea tensiunii electrice de înalt\ frecven]\ [i protec]ia pl\cu]ei în
timplul deplas\rii (palp\rii) pe suprafa]a piesei de controlat. Exist\ mai multe
tipuri de palpatoare ce pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.
Dup\ num\rul pl\cu]elor oscilatoare:
palpatoare simple (monocristal);
palpatoare duble.
Palpatoarele simple sunt reprezentate schematic în fig. 4.6a - normale [i fig.
4.6b - ^nclinate. Sunt constituite dintr-o carcas\ prev\zut\ cu o muf\ de
 64
conectare a cablului electric ecranat, ce realizeaz\ leg\tura cu
defectoscopul. Pl\cu]a oscilatoare, având dou\ fe]e argintate pentru aplicarea
sarcinilor electrice, este legat\ la muf\ prin fire conductoare [i este protejat\ de
talpa palpatorului executat\ din plexiglas. Un rol important îl are corpul de
amortizare care trebuie s\ capteze [i s\ amortizeze rapid US reflectate de
suprafa]a de controlat. ~n cazul palpatoarelor înclinate corpul de amortizare
poate fi [i în exterior, dintr-o bucat\ cu talpa din plexiglas a palpatorului.

Fig. 4.6. Reprezentare schematic\ a palpatoarelor:

1 – conector; 2 – fire conductoare; 3 – carcas\; 4 – corp de amortizare;
5 – pl\cu]\ oscilatoare; 6 – talp\ protectoare; 7 – capcan\.
Dup\ direc]ia fasciculului, palpatoarele monocristal pot fi:
palpatoare normale care emit unde L perpendicular pe suprafa]\;
aspectul cilindric [i exemple de folosire pot fi v\zute în fig. 4.7;

Fig. 4.7. Palpatoare normale.

palpatoare înclinate sau oblice care emit unde L ce se refract\ în

material sub form\ de unde T cu un unghi de p\trundere β = 45°, 60°, 70° sau
80°. A[a cum am mai ar\tat, exist\ [i palpatoare speciale având β = 90° pentru
detectarea defectelor superficiale. Palpatoarele înclinate pot avea unghi de
p\trundere fix din construc]ie sau reglabil. Aspectul paralelipipedic [i exemple
de folosire pot fi urm\rite în fig. 4.8.
De re]inut c\ palpatoarele simple se recunosc dup\ faptul c\ au o
singur\ muf\ de conectare. Dup\ modul de conectare la defectoscop pot avea
 65
func]ie de emi]\tor (E), receptor (R) sau emi]\tor-receptor (ER).

Fig. 4.8 Palpatoare înclinate

Palpatoarele dublu-cristal, fig. 4.6c, sunt de fapt dou\ palpatoare
“aproape” normale, cu pl\cu]ele pu]in înclinate (3°…5°), reunite în aceea[i
carcas\, separate cu un
perete izolator acustic, având
dou\ mufe de leg\tur\ încât o
pl\cu]\ oscilatoare are rol
doar de emi]\tor iar cealalt\
doar de receptor. Aspectul [i
modul de folosire al
palpatoarelor duble pot fi
observate în fig. 4.9. De Fig. 4.9. Palpatoare duble,
re]inut c\ aceste palpatoare emi]\tor-receptor.
nu au zon\ moart\ (lucreaz\
f\r\ semnal de emisie) [i sunt utile la m\sur\tori de grosimi ale pere]ilor coroda]i
ai rezervoarelor.
Palpatoarele au diferite caracteristici tehnice importante pentru alegerea
lor în cazurile concrete de utilizare:
m\rime: obi[nuite, cu dimensiunile de aproximativ 20…25 mm (Ø 24; 20
x 22) sau miniaturale, cu dimensiuni de cca. 10 mm (Ø 6,3; Ø 10; 8 x 9; 5 x 10);
de regul\, palpatoarele cu talp\ (sec]iune) circular\ sunt normale iar cele cu
talp\ dreptunghiular\ sunt înclinate;
frecven]\: 1, 2 sau 4 MHz; cu cre[terea frecven]ei se focalizeaz\
fasciculul US dar cre[te împr\[tierea US pe suprafe]ele rugoase;
caracteristica de directivitate (unghiul sub care palpatorul emite întreaga
energie). Unghiul γ, sub care diverg ultrasunetele în materialul cercetat ;
unghi de p\trundere: γ = 45°, 60°, 70°, 80° sau 90°;
rezerva puterii de amplificare: 78…93 dB;
material inspectat: turnat, laminat, cu granula]ie mare (austenitic, fonte);
m\rimea zonei moarte (în care nu putem depista defectele) cât [i
dimensiunile minime ale defectelor posibil de detectat în câmpul apropiat al
palpatorului la o anumit\ adâncime (de exemplu defect de 8 mm pân\ la
adâncimea de 12, de 4 mm pân\ la 18 mm, de 2 mm pân\ la 25 mm etc.);
domeniul de lucru recomandat pentru descoperirea unei anumite m\rimi
de defect în câmpul ^ndep\rtat. De exemplu: defect de 1 mm pân\ la 150 mm
adâncime, de 2 mm pân\ la 310 mm, de 4 mm pân\ la 650 mm, defect de 8 mm
 66
pân\ la 1.250 mm adâncime.
Aceste caracteristici sunt prezentate de c\tre produc\tori – pentru fiecare
tip de palpator – în plan[e colorate, sugestive, precizând forma [i performan]ele
fasciculului US din câmpul apropiat (performan]e mai slabe) [i respectiv câmpul
îndep\rtat (performan]e mai bune).

Fig. 4.10. Sonograma palpatorului B1S-N [35].

~n fig. 4.10 se prezint\ o astfel de sonogram\ a unui palpator normal de
tip B1S–N cu frecven]a de 1 MHz, destinat controlului pieselor din font\ cenu[ie.
~n sonogram\ ZM reprezint\ extinderea zonei moarte iar cifrele din câmp
reprezint\ m\rimea minim\ a defectului ce poate fi detectat ^n diversele zone –
din ce ^n ce mai ^ndep\rtate – ale fasciculului.

4.2. APARATURA PENTRU CONTROL ULTRASONIC

4.2.1. Modul de prezentare al defectelor

Defectoscoapele US sunt, de fapt, ni[te osciloscoape perfec]ionate.
Dup\ modul de prezentare al defectelor pe ecranul tubului catodic se întâlnesc
mai ales urm\toarele prezent\ri din fig. 4.11.

A B C
Fig. 4.11. Variante de prezentare a defectelor.
Prezentarea A reprezint\ sub form\ de semnal (ecou) ascu]it
intensitatea ultrasonic\ emis\ sau recep]ionat\ în diferite momente, în func]ie de
timpul de parcurs. Investiga]ia se face dintr-un singur punct al suprafe]ei piesei.
Reprezint\ cazul cel mai des întâlnit în controlul US general (nespecializat),
scara orizontal\ a ecranului redând grosimea piesei controlate.
Prezentarea B. Pe orizontal\ avem deplasarea palpatorului iar pe
vertical\ adâncimea de amplasare a defectului. Metoda este specific\ controlului
pieselor zvelte de lungime mare (laminate lungi), cu imprimarea semnalului pe
band\. Au fost realizate în Anglia [i RFG instala]ii specializate de control al
 67
[inelor CFR, aflate în exploatare [20] (edi]ia a 3-a [i a 4-a), sub form\
de vagon electromotor cu vitez\ de deplasare în timpul controlului de 40 Km/h [i
înregistrare pe band\. Sunt [i instala]ii monorai deplasate manual la care, pe
ecran, apar lungimea defectului [i pozi]ia pe sec]iune.
Prezentarea C. Pe ecran apare proiec]ia plan\ a defectului în
coordonate x [i y. Este o prezentare specific\ pentru controlul pl\cilor (laminate
plate).
4.2.2. Schema bloc a unui defectoscop ultrasonic
Analiz\m defectoscoapele cu destina]ie general\ (prezentarea A) având
principiul de lucru al unui osciloscop. P\r]ile func]ionale importante sunt
reprezentate schematic în fig. 4.12 [i fig. 4.13.
Generatorul de impulsuri dreptunghiulare GI transmite impulsurile la
blocul de baleiaj B care le transform\ în “dinte de fier\str\u”. Acestea sunt
aplicate pe pl\cile de deflexie orizontal\ ale tubului catodic TC producând pe
ecran o linie orizontal\ luminoas\. Impulsurile dreptunghiulare sunt trimise [i la
blocul generator de înalt\ frecven]\, GIF, care creeaz\ a[a numitul tren de
impulsuri puternic amortizate cu o durat\ activ\ redus\, de ordinul 10-6 secunde,
urmate de o perioad\ de succesiune (pauz\) de ordinul 10-3 secunde stabilit\
astfel ^ncât s\ fie suficient\ pentru recep]ionarea “ecourilor”.

Fig. 4.12. Principiul controlului prin transmisia impulsului ultrasonic.

Impulsurile electrice de înalt\ frecven]\ (1-6 MHz) ajung la mufele de
cuplare ale cablului palpatoarelor. Contactul normal-deschis K, denumit selector
mod de lucru, determin\ varianta de baz\ a controlului:
prin transmisia US (contactul K decuplat);
prin reflexia US (contactul K cuplat).
Controlul prin transmisia US (fig. 4.12) folose[te dou\ palpatoare
identice, unul cu rol de emi]\tor E [i altul de receptor R, conectate la mufele
separate ale defectoscopului. Impulsurile electrice produse de GIF ajung la
palpatorul emi]\tor E (aplicat de o parte a piesei de controlat PC) care le
transform\ în oscila]ii elastice ultrasonice US.
Dac\ materialul cercetat este omogen [i continuu (f\r\ discontinuit\]i,
 68
adic\ defecte), US ajung la palpatorul receptor R – a[ezat pe fa]a
opus\ – care le transform\ în semnal electric de înalt\ frecven]\. Acesta este
amplificat [i developat de c\tre amplificatorul A [i, aplicat pe pl\cile de deflexie
vertical\, va produce devierea spotului electronic creând pe ecran un vârf ascu]it
luminos numit semnal de recep]ie.
Semnalul electric produs de palpatorul R este întârziat fa]\ de cel emis
de GIF [i transmis la palpatorul E datorit\ timpului de parcurs al US, îns\ acest
aspect este nesemnificativ. Important este dac\ întregul fascicul US ajunge sau
nu la palpatorul receptor. ~n cazul defectelor, ultrasunetele din fascicul sunt
reflectate par]ial sau total pe alte direc]ii, în func]ie de m\rimea defectului, scade
recep]ia la palpatorul R, aceasta provocând mic[orarea sau dispari]ia
semnalului de recep]ie.
Metoda se mai nume[te [i metoda umbrei (transparen]ei) deoarece
operatorul caut\ zonele de “umbr\” (t\cere sonic\) din spatele defectelor.
Controlul prin reflexia ultrasunetelor (fig. 4.13), având cuplat contactul K,
se face cu un singur palpator ER cu rol de emi]\tor-receptor. Impulsul electric de
înalt\ frecven]\ ajunge simultan în dou\ locuri: la tubul catodic [i la palpator.

Fig. 4.13. Principiul controlului prin reflexia ultrasunetelor.

Impulsurile puternic amortizate, date de GIF (notate cu “a1”), amplificate
[i developate de c\tre amplificator, produc pe ecranul tubului catodic TC un
semnal de emisie notat 1 ce arat\ momentul producerii US de c\tre palpator. ~n
prima faz\ semnalul este un vârf ascu]it mai “frumos” decât cel desenat,
sem\nând cu ecourile (îl putem vedea astfel f\r\ a cupla palpatorul). Semnalul
electric ajuns la palpator este transformat imediat în US care trec prin talpa
palpatorului [i sunt reflectate, în majoritate, de suprafa]a piesei de controlat, în
interiorul palpatorului iar pân\ la amortizarea reflexiilor multiple de c\tre corpul
de amortizare provoac\ oscila]iile electrice ”a2” care, întârziate [i suprapuse cu
oscila]iile “a1” produse de GIF, determin\ un semnal de emisie cu multe
denivel\ri (creste), mai înalt decât celelalte ecouri (vârful nu apare pe ecran) dar
[i mai lat.
 69
~n concluzie, semnalul de emisie este influen]at mai mult sau
mai pu]in de palpatorul folosit, determinând [i zona moart\ (în care nu putem
detecta defecte). Influen]a palpatoarelor înclinate este mai redus\ deoarece
reflexia US nu se face înapoi c\tre pl\cu]a oscilatorie ci c\tre “capcan\”.
Revenim la momentul producerii US de c\tre palpator. Pe durata pauzei
(perioadei de succesiune), US se propag\ prin material pân\ la fa]a opus\, se
reflect\ [i vin înapoi la palpator care le transform\ în impulsurile electrice “b”,
întârziate fa]\ de “a”. Apare astfel pe ecran vârful 2 numit ecou de fund, distan]a
dintre 1 [i 2 reprezentând, la o anumit\ scar\, chiar grosimea piesei controlate.
~n cazul existen]ei unui defect interior, dac\ acesta reflect\ US înapoi la
palpator, palpatorul prime[te un “ecou” dup\ un timp de parcurs mai mic decât
al ecoului de fund, deci pe ecran va ap\rea semnalul 3 denumit ecou de defect.
Pozi]ia ecoului de defect 3 între semnalul de emisie 1 [i ecoul de fund 2
corespunde pozi]iei defectului pe sec]iunea controlat\.

4.2.3. Defectoscoape ultrasonice

Primele defectoscoape US (genera]ia I-a) erau aparate greoaie (cu
l\mpi [i ecranul tubului catodic circular), greu transportabile, produse în diferite
]\ri ca de ex. tipurile UZD-7N [i UDM-1M în URSS, Sonovizor 2 Karl Zeiss [i
RFT-9024 în R.D. German\, Kretz în Austria, Krautkrämer în Germania.
Aspectul acestor aparate se prezint\ în [7] [i în [20].
Genera]ia a II-a de aparate prezint\ gabarite [i greut\]i reduse prin
tranzistorizare, ecran dreptunghiular, alimentare independent\ cu seturi de
baterii reînc\rcabile [i, bineîn]eles, performan]e tehnice superioare. Pentru
blocul ]\rilor socialiste a fost produs defectoscopul DI-4T de c\tre INCO
Warszawa, Polonia. ~n laboratorul nostru de specialitate exist\ din anul 1978 ([i
func]ioneaz\ înc\ satisf\c\tor) un astfel de aparat. Aparatul în greutate de 7 kg
este alimentat cu acumulatori 6 x1,5V dispu[i într-un sertar de conectare.
Ace[tia sunt înc\rca]i cu dispozitivul de alimentare din figur\ (asezat pe
defectoscop) care serve[te [i la alimentarea acestuia, prin cablu, în laborator.
Principalele butoane de reglaj prezentate ^n fig. 4.14 sunt:
1-Taste pentru reglajul puterii de emisie, în trepte, în dB;
2-Tast\ albastr\ – selector mod de lucru (reflexie sau transmisie);
3-Muf\ cuplare palpator emi]\tor;
4-Indicator pentru intensitatea curentului de alimentare;
5-Muf\ cuplare palpator receptor sau palpator emi]\tor – receptor;
6-Tast\ de filtrare a semnalelor de pe ecran;
7-Decalarea (deplasarea) impulsurilor stânga-dreapta. Se mai nume[te “lup\
de adâncime” deoarece permite s\ se prezinte pe ecran, la scar\ m\rit\, o
anumit\ por]iune din sec]iunea piesei controlate;
8-Poten]iometre pentru reglarea diafragmei monitorului. Zona monitorizat\
(supravegheat\) de pe ecran este indicat\ de “denivelarea” spotului luminos.
M\rimea [i pozi]ia zonei se regleaz\ cu 8a (pragul din stânga) [i 8b (pragul din
dreapta). Folosirea monitoriz\rii în timpul controlului u[ureaz\ munca
operatorului care nu mai trebuie s\ observe cu aten]ie ecranul deoarece, dac\
70 în zona programat\ intr\ un ecou de defect, în mod automat intr\ în
func]iune sistemul de alarm\ sonor\ al defectoscopului;
9-Tast\ ro[ie de alimentare pornit/oprit;
10-Puterea impulsului;
11-Frecven]a trenului de impulsuri;
12-Grosimea piesei de controlat. Prin ap\sarea convenabil\ a tastelor, pe
ecran încap dimensiunile (sc\rile) 1 cm, 2,5 cm, 5 cm direct sau multiplicate cu
10 sau 100. Deci scara minim\ a defectoscopului este de 1 cm (10 mm) [i cea
maxim\ 5 x 100 cm (5 metri);
13-Viteza ultrasunetului km/s. Coreleaz\ viteza de baleiaj cu viteza real\ a
US. Nu conteaz\ dac\ nu cunoa[te]i viteza undelor L sau T în materalul
controlat. Poten]iometrul dilat\ sau comprim\ desf\[urarea spotului pe
orizontal\ servind la etalonarea practic\ a sc\rii de m\sur\ a distan]elor. ~n
pozi]ia corect\ pute]i citi aproximativ viteza US pe scara poten]iometrului;
14-M\rimea ecoului perturbator. Este denumit în practic\ [i “taie iarba”. De
fapt regleaz\ amplificarea ecourilor recep]ionate.

Fig. 4.14. Panoul frontal al defectoscopului DI-4T.

Explica]ii mai detaliate asupra folosirii acestor butoare vor rezulta din
reglajele [i verific\rile efectuate ^n laborator.
Alte defetoscoape de categorie apropiat\ sunt prezentate în fig. 4.15.
Dezvoltarea exponen]ial\ a electronicii [i informatiz\rii au dus la
înlocuirea tranzistoriz\rii cu microprocesoare rezultând astfel defectoscoapele
din genera]ia a III-a. Sunt perfec]ionate comenzile [i reglajele clasice (cu
butoane, taste, poten]iometre etc.) prin dialogare cu un mic ecran (monitor) LCD
ata[at lâng\ ecranul clasic cu tub catodic, bineîn]eles [i acesta hipersensibilizat
[i perfec]ionat. Pe monitorul LCD apar toate datele de control ale reglajelor
efectuate (pe grupe succesive, specializate). ~ncep s\ fie memorate informa]ii cu
privire la defecte sau la m\sur\tori de grosime ce vor fi transmise prin interfa]\
bidirec]ional\ RS 232 la computer sau direct la imprimant\.
 71

Fig. 4.15. Defectoscop clasic USM-3S [35] [i Sonic Mark IV [37]

Aparatul USK-7D [35] (prezentat în fig. 4.16), are o greutate de 5,7 kg
la un gabarit de 95 x 240 x 300 mm.

a b c
Fig. 4.16. Defectoscopul USK-7D: a-vedere; b-imagini pe monitorul LCD;
c-redare grafic\ a grosimilor m\surate.

La aparatele din genera]ia IV-a se ^nlocuie[te ecranul clasic + monitor

LCD cu un ecran numeric (digital) interactiv, ecran pe care se stabilesc
parametrii de control dar pe care apar [i ecourile în timpul lucrului.
Defectoscoapele actuale din genera]ia a V-a au ecrane extraplate cu
cristale lichide, un gabarit incredibil de mic, o greutate de sub 0,5 kg [i
conectare la sisteme computerizate. Un astfel de aparat produs ^n anul 2001 de
firma Namicon-Italia va fi prezentat [i folosit ^n laborator.

4.2.4. Blocuri de etalonare

~naintea controlului, trebuie f\cut\ verificarea [i etalonarea aparaturii.
Prin etalonarea aparaturii în]elegem reglarea optim\ a parametrilor
defectoscopului astfel ca indica]iile de defect ob]inute s\ fie corect localizate.
Pentru reglajele ini]iale trebuie s\ folosim piese special confec]ionate,
denumite blocuri de calibrare, etaloane, blocuri de control corpuri de prob\ etc.
cu dimensiuni precise, din materiale compacte, f\r\ defecte. Pentru controlul
o]elurilor se recomand\ blocuri din o]el carbon calmat OL 52-3. La controlul
o]elurilor austenitice, etalonul trebuie s\ fie realizat din materialul corespunz\tor.
Etalonul A1 este cel mai complet [i complex, a[a cum rezult\ din fig.
4.17. Suprafe]ele plan paralele servesc la reflexiile fasciculelor US emise de
palpatoarele normale iar suprafe]ele cilindrice la reflexia fasciculelor US emise
72
de palpatoarele înclinate.
Etalonul A2 (fig. 4.18a) are majoritatea suprafe]elor curbe, deci serve[te
la reglarea aparaturii când sunt utilizate palpatoarele oblice (înclinate).
Suprafe]ele laterale, distan]ate la 12,5 mm, pot fi folosite la etalonarea cu
palpatoare normale – pentru grosimi reduse.

Fig. 4.18. Etaloanele A2 [i A3

Fig. 4.17. Etalonul A1

Etalonul A3 din fig. 4.18b este de fapt o rigl\ în trepte de câte un

milimetru. Pot fi folosite [i alte rigle cu trepte mai mari dar în num\r mai mic.
Sunt recomandate reglarea aparaturii atunci când folosim palpatoare dublu-
cristal.
~n afara etaloanelor prezentate, fabricate de produc\tori autoriza]i,
putem folosi etaloane simplificate sau corpuri de prob\, ^n fabrica]ie proprie,
dup\ alte norme decât cele interna]ionale.

4.2.5. Verificarea palpatoarelor

Const\ în efectuarea urm\toarelor opera]iuni:
-verificarea indexului;
-verificarea unghiului de p\trundere;
-verificarea zonei moarte;
-ridicarea caracteristicilor de directivitate ale fasciculului US.
~n cadrul verific\rii [I regl\rii aparaturii,este inportant\ alegerea corect\
a sc\rii ecranului. Din acest motiv, aceasta va fi men]ionat\ ^n figurile ce
urmeaz\.

4.2.5.1. Indexul palpatorului înclinat

Reprezint\ punctul de inciden]\ al fasciculului US sau, altfel spus,
punctul de ie[ire al axei fasciculului. Constituie originea axei OX de m\surare a
distan]ei pe orizontal\ pân\ la defect.
Palpatorul înclinat se a[eaz\ pe lateralul blocului A1 ca în fig. 4.19, cu
fa]a c\tre suprafa]a curb\ R100 care va reflecta US dac\ acestea sunt trimise
pe direc]ia razei (indiferent de unghiul de p\trundere). Deplas\m palpatorul
 73
înainte [i înapoi fa]\ de centrul de curbur\, observând pe ecran
cre[terea [i descre[terea ecoului de fund. Ne oprim în pozi]ia de ecou maxim.
Indexul de pe palpator se afl\ în dreptul t\ieturii de pe etalon.
Indexul (punctul de
zero) se g\se[te, de regul\, la
jum\tatea t\lpii palpatorului.
Unele palpatoare au indexul
marcat de fabric\, altele au pe
lateral o scar\ gradat\ urmând
s\ stabilim noi unde este
acesta.
Scara 2,5 x 10 cm
Fig. 4.19. Determinarea indexului.
4.2.5.2.Verificarea
unghiului de p\trundere β
Se face cu ajutorul blocului
de etalonare A1 “privind” orificiul Ø
50 mm pentru β = 40…75° sau
orificiul Ø 1,5 mm pentru β = 80°.
Palpatorul se deplaseaz\ pe
lateralul etalonului, cu fa]a c\tre
reflectorul cilindric (ca în fig. 4.20),
urm\rind varia]ia în\l]imii ecoului de Scara 1 x 10 cm
pe ecran. Ne oprim în pozi]ia de Fig.4.20. Verificarea unghiului β .
ecou maxim [i citim unghiul β pe
scara etalonului, în dreptul indexului palpatorului.

4.2.5.3. Zona moart\ a palpatorului

Reprezint\ o zon\ din sec]iunea piesei,
aflat\ lâng\ palpator, în care nu putem depista
defecte. Explica]ia const\ în extinderea (l\]imea)
semnalului de emisie pe ecran, ca în fig. 4.21.
Deoarece spotul electronic este deja deviat pe
vertical\, existen]a unui defect în aceast\ zon\ nu
mai poate da ecou distinct de defect.
L\]imea semnalului de emisie este dat\ de
durata impulsului electric de înalt\ frecven]\, la Fig. 4.21. Zona moart\.
care se adaug\ durata reflexiilor US din cristal [i
din talpa palpatorului normal, pân\ la amortizarea lor (durata este cu atât mai
mare, cu cât folosim o putere de emisie mai mare). La palpatoarele înclinate
reflexia din talp\ se face spre capcan\, motiv pentru care l\]imea semnalului [i,
deci, a zonei moarte este mai mic\.
Putem aprecia m\rimea zonei moarte cu ajutorul blocurilor de etalonare.
O putem citi direct pe ecran, cu puterea de emisie necesar\ efectu\rii controlului
(înainte sau în timpul controlului). M\rimea zonei moarte este indicat\ [i în
 74
prospecte pentru fiecare palpator (sonograma din fig 4.10).

4.2.6. Reglarea defectoscopului

Const\ în efectuarea urm\toarelor opera]ii:
-reglarea punctului de zero;
-etalonarea sc\rii de m\sur\ a distan]elor;
-reglarea puterii de emisie (sensibilit\]ii);
-reglarea diafragmei monitorului.

4.2.6.1. Reglarea punctului de zero Const\ în deplasarea întregii

imagini osciloscopice de pe ecran, la stânga sau la dreapta, astfel ca impulsul
de emisie - corespunz\tor momentului producerii US de c\tre palpator - s\
ajung\ în dreptul grada]iei zero de pe scara ecranului. Deplasarea se face ca în
fig. 4.22 prin rotirea butonului, “decalarea impulsului", cu sau f\r\ palpator
montat, pentru metoda de lucru prin reflexie. Reglajul se face de câte ori este
necesar.

Fig. 4.22. Reglajul punctului de zero.

4.2.6.3. Etalonarea sc\rii de m\sur\ a distan]elor. Const\ în reglarea

distan]ei dintre ecourile care apar pe ecran, astfel încât citirea acesteia pe scara
gradat\ a ecranului s\ corespund\ cu distan]ele reale dintre palpator (suprafa]a
controlat\) [i suprafe]ele reflectoare (defecte sau suprafe]ele opuse ale piesei).
Modificarea distan]ei dintre ecourile de pe ecran (dilatarea sau
comprimarea imaginii osciloscopice) se ob]ine prin rotirea butonului “viteza
ultrasunetelor”, km/s. În timpul acestui reglaj trebuie reajustat\ [i pozi]ia
punctului de zero, de câte ori este necesar.
Etalonarea se face diferit în func]ie de palpatorul care va fi utilizat.
Pentru palpatoarele normale se folosesc suprafe]ele plan paralele iar pentru
cele înclinate suprafe]ele curbe ale blocurilor de etalonare.
De re]inut c\ odat\ f\cut\ etalonarea cu un palpator, pe o anumit\ scar\
a ecranului, etalonarea se p\streaz\ la modificarea sc\rii. Refacerea etalon\rii
este necesar\ numai la schimbarea tipului de palpator (normal sau înclinat).
Citirea indica]iilor de pe sc\rile ecranului se face în dreptul flancului
stâng al ecoului, de fapt în locul în care se întrerupe linia luminoas\ orizontal\
de pe ecran datorit\ devierii pe vertical\ a spotului electronic.
~n func]ie de tipul palpatorului ce va fi folosit ^n timpul controlului,
etalonarea se face diferit pentru palpatoarele normale, ^nclinate [i respectiv
dublu-cristal.
 75
Etalonarea cu palpatoare normale se face a[ezând palpatorul
pe etalonul A1 în una din pozi]iile indicate în figurile 4.23.

Fig. 4.23. Variante de etalonare cu palpatoare normale.

Pozi]ia se alege în func]ie de dimensiunea real\ a piesei de controlat.

Pentru domeniul de lucru relativ mic, 0…100 mm, palpatorul se a[eaz\ în pozi]ia
1 (având s = 25 mm), urm\rind o reflexie multipl\ de patru drumuri ca ^n fig.
4.23. Dac\ pe ecran apar mai mult (sau mai pu]in) de patru ecouri, m\rim sau
mic[or\m distan]a dintre ecouri folosind butonul “viteza US” astfel ca al patrulea
ecou s\ vin\ în dreptul grada]iei de 10 cm.
O alt\ variant\ o constituie a[ezarea palpatorului pe cilindrul din
plexiglas cu grosimea de 23 mm, material în care US longitudinale au un timp de
parcurs egal cu durata de parcurgere a unei grosimi de 50 mm în o]el (vezi
pozi]ia 2). Rezult\ dou\ ecouri pe distan]a de 10 cm [i vom regla pozi]ia celui de
al doilea ecou în dreptul grada]iei 10 cm.
Etalonarea aproximativ\ pe domeniul 0…100 poate fi f\cut\ a[ezând
palpatorul ^n pozi]ia 3, la un singur drum, deplasând primul ecou de fund în
dreptul grada]iei de 10 cm. Vom observa în dreapta ecoului de fund apari]ia altor
ecouri mai mici, apropiate [i echidistante, care nu ap\reau înainte.
 76
Aceste ecouri sunt denumite secundare, ter]iare etc. [i apari]ia
lor este explicat\ ^n fig. 4.24. Apar numai la palpatoare normale [i numai încazul
în care grosimea etalonului (a piesei de controlat) este comparabil\ cu diametrul
palpatorului. US de pe axa fasciculului parcurg drumul cel mai scurt, dus-întors,
[i dau ecoul de fund notat cu 1. Alte US, din marginea fasciculului se reflect\ pe
pere]ii laterali, revenind la palpator dup\
parcurgerea unor drumuri mai lungi (determinate
geometric ca având un pas succesiv p = 0,76s)
[i dând ecourile succesive 2, 3 …, în func]ie de
puterea de emisie dar [i în func]ie de raportul
dintre lungimea [i grosimea etalonului sau
pieselor controlate.
Revenind la figura 4.23 rezult\ c\, la
a[ezarea palpatorului în pozi]iile 3 [i 4, vom
urm\ri pe ecran numai pozi]ia ecoului de fund,
primul [i cel mai înalt din grup.
Mai precis\ este etalonarea din pozi]ia 3
dac\ folosim al doilea sau al cincilea ecou de Fig. 4.24. Formarea
fund pentru pozi]ionare corect\ în dreptul ecourilor secundare.
grada]iei de 20 cm [i respectiv 50 cm.
Pozi]ia 4 din fig. 4.23 reprezint\ o verificare a propor]ionalit\]ii etalon\rii
f\cute din pozi]ia 3. Semnalul ob]inut trebuie s\ apar\ în dreptul grada]iei de 20
cm. O alt\ metod\ de control a propor]ionalit\]ii sc\rii ecranului este ob]inerea
unei reflexii multiple cu palpatorul ^n poz. 1 din fig. 4.23, pe scara de 2,5x10 cm
(10 ecouri), urm\rind ca ecourile 2 [i 8 s\ nu difere cu mai mult de o diviziune a
scalei fa]\ de pozi]ia corect\ (50 mm [i respectiv 200 mm).
Etalonarea cu palpatoare înclinate se poate face ca în figura 4.25,
folosind blocul etalon A1. Consider\m defectoscopul etalonat anterior cu un
palpator normal deoarece ^n caz contrar nu ar fi necesar\ refacerea etalon\rii.
A[ezând palpatorul în centrul de curbur\ R100, cu fa]a c\tre suprafa]a curb\,
vom ob]ine un ecou la aproximativ 20 cm din cauza
vitezei undelor transversale ce au viteza aproximativ
la jum\tate din viteza undelor longitudinale. S\
re]inem c\ vom ob]ine acest semnal doar dac\ am
programat scara ecranului mai mare de 10 cm (de
regul\, scara 2,5x10 cm).
Pentru etalonare aproximativ\ în domeniul
0…100 mm putem aduce ecoul reflectat în dreptul
grada]iei de 10 cm. O etalonare mai bun\ – pentru
domeniul 0…200 mm – o ob]inem dac\ m\rim mai
mult puterea de emisie astfel încât s\ avem [i un al doilea ecou de fund 2.
Dup\ primul drum 1, o parte din US sunt recep]ionate, o parte sunt reflectate în
stânga, în etalon, dar o mic\ parte sunt reflectate ^napoi de micile t\ieturi
laterale (care formeaz\ efect de muchie), parcurgând al doilea drum 2. Pe
ecran mut\m ecoul 2 în dreptul grada]iei 20 cm (observa]i c\ ecoul 1 nu este
 77
exact în dreptul grada]iei de 10 cm).

Fig. 4.25. Etalonare aproximativ\ pentru palpatoare oblice.

deplas\m la stânga imaginea (ca ^n fig. 4.26) astfel ca ecoul 1 s\ ajung\ în

dreptul zero al sc\rii (de fapt folosim lupa de adâncime în domeniul 100…200
mm) iar din butonul viteza US deplas\m ecoul 2 în dreptul diviziunii 10 cm.
Readucem ecoul 1 în dreptul grada]iei 10 cm [i l\s\m semnalul de emisie - total
sau par]ial - în afara ecranului, dup\ cum rezult\ din etalonare. Am realizat
astfel [i corec]ia punctului de zero.

Scara 1x10 cm Scara 1x10 cm

Fig. 4.26. Etalonare cu palpator înclinat folosind al doilea drum parcurs.

Observ\m c\ folosirea etalonului A1 limiteaz\ reflexia multipl\ cu

palpatoare ^nclinate, de regul\, la dou\ ecouri [i utilizeaz\ domeniul de
etalonare 0…100 mm, 0…200 mm sau 100…200 mm. Tocmai pentru a m\ri
num\rul de ecouri a fost creat blocul de etalonare A2 cu dou\ suprafe]e de
reflexie R25 [i R50 mm, având acela[i centru, care la inciden]\ oblic\ provoac\
reflexia multipl\ ^n mod asem\n\tor (dar nu identic) ca la inciden]a normal\.
Diferen]a const\ c\ un palpator normal prime[te US mereu “din fa]\” iar un
palpator înclinat poate primi US [i din fa]\ [i din spate dar sesizeaz\ numai US
ce vin “din fa]\” nu [i pe cele care vin “din spate”, ca în fig. 4.27.
A[ezând palpatorul cu fa]a la suprafa]a R25 (pozi]ia 1), acesta
recep]ioneaz\ par]ial US [i d\ ecoul 1 la 25 mm iar restul US se reflect\ spre
R50 de unde se întorc, “nu sunt v\zute” de palpator, se reflect\ pe R25, vin
înapoi [i “sunt v\zute”, dau ecoul 2 decalat de primul la distan]a 50+25=75 mm
[i procesul se repet\, ecourile succedând la un interval de 75 mm . Dac\
a[ez\m palpatorul cu fa]a la R50 (pozi]ia 2), primul semnal va fi la distan]a de
50 mm iar celelalte se succed tot la intervalele 25+50=75 mm.
 78
În cazul blocului A2 din fig. 4.27, aducând semnalul de emisie
la grada]ia zero a sc\rii facem etalonarea aproximativ\ pozi]ionând primul ecou
la ceva mai mult de 25 mm sau respectiv 50 mm [i urm\rind pozi]ionarea
aproximativ corect\ pe scar\ a ecourilor repetate la intervale de 75 mm. Nu vor
fi toate la grada]iile corecte [i nici
nu pot fi pozi]ionate (deplasate)
individual nici din decalarea
impulsului, nici din viteza US.
Etalonarea se face în
continuare, în func]ie de domeniul
de lucru [i precizia dorit\, astfel:
-etalonare aproximativ\: cu
semnalul de emisie la zero aduc
ecoul 1, 2 sau 3 în pozi]ie corect\
pe scar\, corespunz\tor distan]elor
reale 0-1, 0-2, 0-3… parcurse de
US în etalon (etalonare
aproximativ\ pentru domeniul 0…25
mm, 0…100 mm, 0…175 mm etc.);
-etalonare cu corec]ia
punctului de zero: folosesc dou\
ecouri succesive distan]ate la 75
mm; aduc primul la 0 [i pozi]ionez
pe al doilea la 75; aduc primul ecou
în dreptul grada]iei 25 mm (sau 50
mm) l\sând semnalul de emisie în Fig. 4.27. Etalonarea cu blocul A2
pozi]ia rezultat\ (eventual în afara
ecranului);
-etalonare “lup\ de adâncime”: dac\ semnalul al 3-lea îl deplas\m la
zero iar al 4-lea în dreptul lui 75 mm, vom avea etalonarea precis\ în domeniul
175…250 mm sau 200…275mm, în func]ie de a[ezarea palpatorului, cu fa]a
spre R25 sau spre R50; desigur c\ se poate folosi orice pereche de ecouri, ce
se situeaz\ în apropierea limitelor zonei de controlat.

4.2.6.4. Reglarea puterii de emisie (sensibilit\]ii)

Reglarea sensibilit\]ii, adic\ a capacit\]ii de a depista defecte din ce în
ce mai mici, este posibil\ atât prin modificarea puterii de emisie a semnalului dar
[i prin modificarea amplific\rii semnalului recep]ionat (m\rimea ecoului
perturbator).
O sensibilitate ridicat\ deranjeaz\ prin apari]ia unor semnale false de
defect, date de varia]iile de structur\ ale materialelor, sau a unor semnale reale
date de defecte foarte mici, admisibile, care nu trebuie remediate. Pe de alt\
parte o sensibilitate sc\zut\ poate ignora defecte relativ mari, neadmisibile.
 79
În cazul controlului prin
transmisia impulsului (metoda umbrei), puterea
de emisie se regleaz\ ca în fig. 4.28, direct pe
piesa de controlat, astfel ca semnalul de
recep]ie s\ fie înalt cât ecranul. Un semnal prea
mare sau prea mic nu permite observarea
sc\derii acestuia în cazul defectelor mici (defecte volumice).

Fig. 4.28. Reglarea puterii de emisie la controlul prin transmisia US.

În cazul controlului prin reflexie exist\ mai multe variante de reglare
bazate pe observarea în\l]imii anumitor ecouri ob]inute cu etaloane, corpuri de
prob\ sau chiar cu piesa de controlat.
Etalonul A1. Palpatorul normal se a[eaz\ pe lateral, urm\rind ca prin
reflexie multipl\ pe distan]a de 25 mm, în\l]imea ecoului 2 s\ fie 50% din
în\l]imea ecranului pentru piese controlate cu s > 25 mm. Pentru palpatoare
înclinate se recomand\ ecouri de 50…75% din în\l]imea ecranului pentru ecoul
dat de orificiul Ø 1,5 mm, [i de 75% pentru ecoul 2 dat de R100. Recomand\ri
similare sunt f\cute când folosim blocul A2.
Reglarea puterii de emisie direct pe piesa controlat\ este o metod\ practic\
folosit\ de operatori în special la controlul îmbin\rilor sudate. Se urm\re[te
ca al doilea ecou de fund sau al doilea ecou de muchie s\ fie înalt de cca.
75% din în\l]imea ecranului ca în fig. 4.29.

Scara ≥ 2s Scara ≥ 2s/cosβ

Fig. 4.29. Reglarea practic\ a puterii de emisie la
controlul prin reflexia US.

Ecoul de muchie este caracteristic la palpatoarele

înclinate, indiferent de unghiul de p\trundere β, [i const\ în
reîntoarcerea US la palpator prin reflexia succesiv\ pe
suprafe]ele adiacente muchiei pieselor (vezi fig. 4.29, efect Efect de muchie
 80
de muchie). Verificarea muchiei reflectoare (inferioar\ sau superioar\)
se face, foarte simplu, prin atingerea muchiilor cu degetul în scopul atenu\rii
oscila]iilor US. Muchia reflectoare este cea care provoac\, prin atingere,
mic[orarea ^n\l]imii ecoului de pe ecran.
Folosirea unor corpuri de prob\ din materialul controlat, cu grosime
corespunz\toare, având defectele artificiale dorite este metoda cea mai potrivit\
pentru reglarea sensibilit\]ii în scopul descoperirii unei anumite m\rimi dar [i
unei anumite forme de defect.

4.2.6.5. Reglarea diafragmei monitorului

A[a cum s-a mai ar\tat, putem marca pe ecran, prin denivelarea
spotului luminos, o zon\ în care apari]ia unui ecou de defect determin\
declan[area alarmei sonore. Folosirea monitoriz\rii este comod\ în cazul
controlului îmbin\rilor sudate când de fapt ne intereseaz\ numai defectele din
sudur\.
La controlul cu palpatoare normale, pozi]ionarea limitelor stânga-dreapta
se face folosind scara ecranului [i cotele adâncime minim\ [i respectiv maxim\
ce ne intereseaz\. În cazul palpatoarelor înclinate, pe ecran apar distan]ele
parcurse pân\ la r\d\cina [i respectiv suprafa]a sudurii ca în fig. 4.30. Cotele de
reglaj pot fi calculate cu rela]iile L1 = s/cosβ [i L2 = 2s/cosβ

îns\ este mai simplu s\ facem reglajul practic, folosind ecourile de muchie.

Fig. 4.30. Reglajul monitorului cu ajutorul ecourilor de muchie.

Pornind de la marginea îmbin\rii sudate, stabilim pozi]ia 1 de ecou
maxim de la muchia inferioar\ iar în dreptul acestuia pozi]ion\m limita stâng\ a
diafragmei. Repet\m asem\n\tor pentru limita din dreapta folosind ecoul maxim
de la limita superioar\ (pozi]ia 2). }inând cont de faptul c\ sudura apare
imaginar “r\sturnat\” pe ecran putem aprecia [i pozi]ia real\ a defectului în
sec]iunea sudurii dup\ pozi]ia ecoului de defect în cadrul diafragmei monitorului.

4.2.7. Corpuri de prob\

Sunt denumite [i blocuri de control sau blocuri de referin]\. Se
confec]ioneaz\ asem\n\tor pieselor de controlat (form\, dimensiuni, material)
practicându-se defectele artificiale dorite. Servesc la reglarea sensibilit\]ii
defectoscoapelor (putere de emisie [i nivel de amplificare al ecourilor) în condi]ii
mult mai apropiate de practic\, urm\rindu-se ob]inerea unui ecou sesizabil de la
 81
defectul cel mai îndep\rtat.
În figura 4.31 se prezint\ blocuri de referin]\ (corpuri de prob\)
recomandate în special la controlul îmbin\rilor sudate din table (pl\ci). Defectul
este simulat de g\uri cu diametrul de 2-3mm. În cazul examin\rii unor piese
cilindrice (arbori, buc[e, conducte) se recomand\ executarea unor fâ[ii sau inele
(eventual prin t\iere direct dintr-o pies\ rebutat\) în care se dau câteva g\uri ca
în fig. 4.32.

s =10-15 s = 15-20 s =20-40

Fig. 4.31. Corpuri de prob\ tip plac\.

Fig. 4.32. Corpuri de prob\ pentru ]evi.

4.3. METODE DE CONTROL

La schema bloc al defectoscoapelor US s-a ar\tat c\ exist\ dou\

metode principale de lucru:
-prin transmisia US (metoda umbrei sau transparen]ei);
-prin reflexia US.
Dup\ tipul palpatorului folosit în timpul controlului deosebim:
-examinare cu inciden]\ normal\;
-examinare cu inciden]\ oblic\.
Din combinarea acestor posibilit\]i rezult\ patru variante de baz\ ale
metodelor de control:
1-control prin transmisie cu inciden]\ normal\;
2-control prin transmisie cu inciden]\ oblic\;
3-control prin reflexie cu inciden]\ normal\;
4-control prin reflexie cu inciden]\ oblic\.
Prin modificare metodelor de baz\ rezult\ [i alte metode derivate:
-control prin transmisie bilateral\ când ambele palpatoare E [i R,
ini]ial conectate separat, sunt conectate împreun\, (ER plus ER);
 82
-control prin transmisie cu impuls reflectat; este cazul folosirii
palpatoarelor dublu-cristal [i a metodei “tandem” cu palpatoare înclinate,
plasate unul dup\ altul;
-control complex, folosind mai multe din metodele men]ionate.
Au fost elaborate [i alte metode de control speciale cu aplicabilitate
restrâns\ (care nu fac obiectul unui curs general) ca:
➡-metoda rezonan]ei;
➡-metoda undelor de suprafa]\.
În figurile prezentate în continuare vom folosi ecrane f\r\ scar\ de
m\surare a distan]elor, fiind vorba de schi]e de principiu, adimensionale. Pentru
a face o compara]ie între aceste metode vom prezenta, la fiecare metod\,
acela[i set de defecte posibile.

4.3.1. Control prin transmisie cu inciden]\ normal\

Folosim dou\ palpatoare normale, dispuse fa]\ în fa]\ de o parte [i alta
a piesei de controlat, ca în fig. 4.33. Regl\m puterea de emisie astfel ca
semnalul de recep]ie s\ fie înalt cât ecranul.

Fig. 4.33. Control prin transmisia US cu inciden]\ normal\;

? defect probabil; ⇒ defect nedetectabil.

De regul\ (sau cel pu]in la defectoscopul nostru), la aceast\ metod\ nu

apare semnal de emisie. Scara ecranului se alege mai mic\ sau egal\ cu
grosimea “s” a materialului controlat pentru a avea un singur semnal de recep]ie
pe care îl plas\m pe mijlocul ecranului. Dac\ folosim o scar\ cu mult mai mare
decât grosimea, primul semnal apare la distan]a s, urmat de altele la intervale
egale de 2s, prin reflexie multipl\. Prin urmare, nu este necesar\ etalonarea
aparatului. Este suficient\ aducerea primului semnal de recep]ie pe mijlocul
ecranului.
Mic[orarea semnalului de recep]ie poate semnala existen]a unor
defecte mici dar poate fi [i efectul deplas\rii relative a palpatoarelor sau al
cuplajului acustic imperfect la oricare din cele dou\ palpatoare, dup\ cum pute]i
observa ^n pozi]iile 2 [i 3. Reducerea sever\ a în\l]imii semnalului sau dispari]ia
 83
acestuia este determinat\ de zona de t\cere din spatele defectelor medii
[i mari. Remarc\m faptul c\ nu depist\m defecte perpendiculare pe suprafa]a
de palpare (vezi pozi]ia 4).
Metoda se aplic\ numai la piese paralelipipedice mici, stâlpi, grinzi, la
care avem vizibilitate perfect\ a ambelor suprafe]e de palpare. Se depisteaz\
sigur numai defecte mijlocii [i mari, f\r\ precizarea pozi]iei acestora pe sec]iune.

4.3.2. Control prin transmisie cu inciden]\ oblic\

Aplic\m pe aceea[i suprafa]\ (de aceea[i parte) dou\ palpatoare
înclinate identice (aceea[i m\rime, frecven]\, unghi de p\trundere), dispuse fa]\
în fa]\ (nu tandem), ca în fig. 4.34, la o distan]\ riguros constant\ între
indexurile palpatoarelor: A = 2s tgβ.

Fig. 4.34. Control prin transmisia US cu inciden]\ oblic\;

? defect probabil; ⇒ defect nedetectabil.

Ca [i în cazul precedent, puterea de emisie se alege astfel ca semnalul

de recep]ie s\ fie înalt cât ecranul. Nu conteaz\ scara aleas\ a ecranului (de
preferin]\ mic\) [i nici etalonarea precis\ a aparatului. Mic[orarea sau dispari]ia
semnalului are acelea[i cauze ca în situa]ia precedent\. Fa]\ de examinarea cu
palpatoare normale prezint\ avantajul accesului unilateral, ceea ce face metoda
aplicabil\ la controlul tablelor, pl\cilor, pere]ilor plani. Remarc\m nedetectarea,
de regul\, a defectelor plane paralele cu suprafa]a de palpare (ca urmare a
reflexiei multiple ca între oglinzi paralele).

4.3.3. Control prin reflexie cu inciden]\ normal\

Utiliz\m un singur palpator normal. Reglajul puterii de emisie se face cu
al doilea sau al patrulea ecou reflectat care trebuie s\ aib\ o anumit\ în\l]ime
pe ecran, conform instruc]iunilor concrete. Scara ecranului se alege de câteva
ori grosimea pieselor sub]iri (pentru a sc\pa de zona moart\). Pentru
simplificare, considerând o pies\ cu grosimea mai mare decât dublul zonei
moarte, putem folosi o scar\ egal\ sau ceva mai mare decât grosimea
controlat\, deci pe ecran va apare un singur ecou de fund.
 84

Fig. 4.35. Control US prin reflexia US cu inciden]\ normal\;

? defect probabil; ⇒ defect nedetectabil.

În cazul existen]ei unui defect, de regul\, apare un ecou de defect

distinct, între semnalul de emisie [i ecoul de fund, în coresponden]\ cu pozi]ia
defectului pe sec]iune ca în fig. 4.35. Un defect volumic va da un ecou ascu]it de
în\l]ime redus\, pe când un defect plan, perpendicular pe fasciculul US, poate
da un ecou înalt cât a fost ecoul de fund sau poate provoca o reflexie multipl\
dac\ distan]a palpator-defect încape de mai multe ori pe scara ecranului.
La aceast\ metod\ este important\ supravegherea ecoului de fund f\r\
limitare la “a fi sau a nu fi” ecoul de defect. Diminuarea sau dispari]ia acestuia
poate fi cauzat\ de existen]a unor defecte înclinate ce nu dau ecou distinct de
defect (vezi pozi]ia 6). Spunem “poate” fiindc\ acela[i efect se ob]ine pentru o
cuplare acustic\ defectuoas\, pentru o suprafa]\ opus\ înclinat\ (neparalel\)
sau dac\ suprafa]a opus\ este puternic corodat\ (împr\[tie US).
Remarc\m faptul c\ defectele plane, perpendiculare pe suprafa]a de
palpare, nu sunt detectabile iar cele înclinate sunt “b\nuite” doar dac\ sesiz\m
dispari]ia ecoului de fund.

4.3.4. Control prin reflexie cu inciden]\ oblic\

Este reprezentat schematic în fig. 4.36. Folosim un palpator adecvat
grosimii cercetate (cu sc\derea lui s, cre[te β). Sensibilitatea se regleaz\ cel
mai simplu cu ecoul de muchie înalt cât ecranul. Prefer\m examinarea prin
reflexie pe fa]a opus\ (dou\ drumuri) examin\rii directe (un drum) pentru a
sc\pa de zona moart\ a palpatorului. Scara ecranului se alege cel pu]in egal\
cu 2s/cosβ (lungimea a dou\ drumuri).
Aceast\ metod\, de[i folosit\ frecvent [i uneori exclusiv la controlul
îmbin\rilor sudate, ridic\ multe probleme din care prezent\m numai câteva în
continuare.
Absen]a ecoului de fund face imposibil\ verificarea cupl\rii acustice
 85
corecte, deci putem sc\pa defecte detectabile. Defectele plane paralele
cu suprafa]a de palpare sunt cert nedetectabile (exemplu: suprapunerile din
laminate).

Fig. 4.36. Control US prin reflexia US cu inciden]\ oblic\;

⇒➪ defecte nedetectabile.

Defectele plane perpendiculare pe suprafa]a de palpare, situate în

interior la jum\tatea grosimii, (de ex. nep\trundere la suduri bilaterale) sunt cert
nedetectabile. Defectele perpendiculare pe suprafa]a de palpare sunt perfect
detectabile numai dac\ ajung la suprafe]ele exterioare sau în apropierea
acestora creând efectul de muchie.
Defectele plane înclinate sunt cert detectabile numai dac\ întâmpl\tor
sunt perpendiculare pe fasciculul US. Un caz fericit îl constituie depistarea lipsei
de topire lateral\ la sudurile executate electric manual ce folosesc un unghi de
prelucrare în V a rostului de 60°, dac\ efectu\m controlul cu un palpator având β
= 60°. ~n rest ?
În concluzie, controlul prin reflexie cu palpatoare înclinate detecteaz\
numai defecte ce reflect\ înapoi US, adic\ toate defectele volumice. Dintre
defectele plane sunt depistate doar cele aproximativ perpendiculare pe fascicul
sau pe suprafe]ele de palpare. Prezint\ avantajul evident al “lungimii” drumului
parcurs [i al posibilit\]ii introducerii US “din lateralul” unor zone cu suprafa]\
neregulat\ pe care nu putem a[eza palpatorul (exemplul clasic îl constituie
îmbin\rile sudate).

4.3.5. Control prin transmitere cu impuls reflectat

Reprezint\ o modificare esen]ial\ a metodei de control prin transmisie,
urm\rind înlocuirea semnalului de recep]ie cu semnalul reflectat de defect. Din
aceast\ categorie fac parte metodele de control cu palpator dublu-cristal pentru
examinarea cu inciden]\ normal\ [i respectiv tandem pentru inciden]\ înclinat\.
 86
Controlul cu palpator dublu-cristal ER poate fi explicat u[or pe
baza fig. 4.37. Folosind schema clasic\ de control cu palpatoare normale prin
metoda “umbrei”, suntem nemul]umi]i de necesitatea accesului bilateral [i de
lipsa unui ecou distinct de defect, depistând greoi defectele mici (pe baza
sc\derii semnalului de recep]ie).
Mut\m palpatorul receptor
(R) lâng\ cel emi]\tor (E) [i,
pentru recep]ie, le înclin\m pu]in
(având grij\ s\ asigur\m, cu
vaselin\, cuplajul acustic).
Semnalul de recep]ie se
transform\ în ecou de fund [i
apare, în fa]a acestuia, un ecou Fig. 4.37. Transformarea metodei “umbrei”
distinct de defect datorit\ US ce în “dublu-cristal”. SR- semnal de recep]ie;
fac un drum mai scurt. Reunim EF- ecou de fund; ED –ecou de defect.
cele dou\ palpatoare normale într-un singur corp, cu cristalele cât mai apropiate
[i cât mai pu]in înclinate (unghi de 3..5°) [i am ajuns la palpatorul dublu-cristal,
prezentat anterior cu o parte din particularit\]ile [i dezavantajele sale.
Controlul în tandem se refer\ la a[ezarea palpatoarelor înclinate “unul
dup\ altul” [i nu “fa]\ în fa]\”. Plec\m de la imaginea clasic\ a controlului prin
transmisie cu inciden]\ înclinat\, din fig. 4.38. Ne deranjeaz\ sensibilitatea
redus\ la depistarea defectelor mici [i lipsa unui ecou distinct de defect,
urm\rind pe ecran numai sc\derea sau dispari]ia semnalului de recep]ie (SR),
ca ^n fig. 4.44b. Observând c\ defectele plane verticale reflect\ US, înapoi, c\tre
suprafa]\, prin schimbarea pozi]iei palpatoarelor, semnalul de recep]ie se
transform\ în ecou de defect (ED), ca ^n fig.4.44c.

Fig. 4.38. Transformarea metodei “umbrei” în “tandem”:

SR- semnal de recep]ie; ED – ecou de defect.
Metoda de control în tandem se aplic\ în special pentru depistarea
defectelor plane, interioare, perpendiculare pe suprafa]a de palpare. Este
men]ionat\ atât în est cât [i în vest [39], [35] fiind specific\ depist\rii
nep\trunderii la sudurile bilaterale. Distan]a dintre indexurile palpatoarelor
trebuie s\ fie stgβ iar cel al receptorului [i axa sudurii, jum\tate din aceasta.
Defectele de acest tip, plasate în prima treime sau ^n a treia treime din grosimea
materialului, sunt depistate u[or, cu un singur palpator înclinat ER (vezi fig. 4.36
[i respectiv 4.39), datorit\ efectului de muchie.
 87
4.3.6.Control ultrasonic complex
Din prezentarea sumar\ a celor patru metode de baz\ prezentate a
rezultat aspectul “deranjant” c\ nici o metod\ de control US nu asigur\ singur\
depistarea cert\ a tuturor defectelor reale (sau posibile în practic\), iar metoda
cea mai des folosit\ – reflexie cu inciden]\ înclinat\ – este cea mai discutabil\.
Deoarece fiecare metod\ în parte “nu sesizeaz\” o anumit\ orientare de defect,
apare logic\ folosirea succesiv\ sau simultan\ a dou\ sau mai multe metode de
lucru diferite. Din acest motiv au [i ap\rut defectoscoape cu mai multe canale –
în num\r de 4 p^n\ la 8 – capabile s\ lucreze cu acela[i num\r (sau perechi) de
palpatoare.
În fig. 4.39 prezent\m un exemplu de control complex [i complet al unei
îmbin\ri sudate cu ajutorul defectoscopului cu mai multe canale. Suprafa]a
supraîn\l]\rii fiind polizat\ permite a[ezarea palpatorului A. Grosimea îmbin\rii
este împ\r]it\ în trei zone controlate individual, în func]ie de probabilitatea de
apari]ie a defectelor. Pe ecran sunt monitorizate dou\ por]iuni cu dimensiunile
B1 [i B2, având patru niveluri de sensibilitate ale intr\rii în func]iune a sistemului
de alarm\ acustic\, notate prin pragurile punctate orizontale S1…S4, la diferite
niveluri ale sc\rii verticale.

Fig. 4.39. Control US complex pe patru canale [35].

Controlul const\ în deplasarea simultan\ a celor cinci palpatoare în

lungul sudurii, oprindu-ne pentru analiz\ doar în cazul declan[\rii alarmei
sonore. Toate palpatoarele sunt înclinate. Conform fig. 4.39 se lucreaz\ în patru
pa[i succesivi. Zonele 1 [i 3 sunt controlate de palpatoarele E [i respectiv C
care lucreaz\ prin reflexie [i/sau ecou de muchie. Zona 2 se verific\ cu
palpatoarele B [i D care lucreaz\ prin transmisie, în tandem. Depistarea lipsei
de topire lateral\, de orice orientare este u[or de depistat de perechea de
palpatoare A [i E care lucreaz\ prin transmisie simpl\ (metoda umbrei).
Observa]i apari]ia pe ecran a unui semnal ce reprezint\ negativul semnalului de
recep]ie, op]iune curent\ la aparatele moderne. In acest fel “sc\derea”
semnalului de recep]ie se transform\ în “cre[terea” unui semnal de defect
 88
(negativul primului).
Bineîn]eles c\ problematica real\ este mai complicat\ decât cea
prezentat\, în func]ie de produsul de serie controlat, începând cu pistoanele
motoarelor de orice tip [i pân\ la ]evile sudate longitudinal de la ~ntreprinderea
de }evi Sudate ITS – ISPAT Sidex Gala]i.

4.4. DEFECTOLOGIE ULTRASONIC|

4.4.1. Preg\tirea suprafe]elor

Pentru a putea face controlul US, primul pas important este introducerea
ultrasunetelor în interiorul materialului. Important\ este nu numai alegerea
corect\ a cuplantului acustic, dar [i starea suprafe]ei de palpare care
influen]eaz\ transmiterea [i recep]ia.
Suprafa]a de palpare trebuie s\ fie neted\ [i curat\, f\r\ corpuri str\ine
care ar împiedica deplasarea palpatorului sau ar deteriora rapid talpa de
protec]ie a acestuia. De aceea, trebuie s\ facem cur\]irea de zgur\, stropi de
sudur\, brocuri, a[chii, nisip, straturi de ]under, rugin\ etc., în func]ie de modul
de elaborare al materialului analizat.
Suprafe]ele l\cuite sau vopsite ale instala]iilor în exploatare ridic\
probleme de transfer. Se recomand\ arderea cu flac\ra, urmat\ de cur\]are cu
perie de sârm\ [i [mirghel. Polizarea manual\ determin\ reducerea grosimii
peretelui cât [i formarea unei suprafe]e ondulate.
Suprafe]e ruginite trebuie cur\]ate, sablate [i udate cu ap\ înainte de
aplicarea vaselinei sau pastei cuplante.

4.4.2. Reflectori acustici

Principiul de baz\ al controlului îl constituie reflexia US pe suprafe]ele
de separa]ie ale unor medii cu densit\]i mult diferite (mai exact cu impedan]e z =
ρc), situa]ie clar\ în cazul defectelor când avem o interfa]\ aer-metal (în
majoritata cazurilor) sau metal-nemetal (incluziuni).
Reflexia cantitativ\ a amplitudinii, presiunii, intensit\]ii sau energiei
ultrasonore depinde în primul rând de forma, m\rimea [i orientarea suprafe]ei
de reflexie fa]\ de direc]ia fasciculului incident, ca în fig. 4.40.

Fig. 4.40. Reflectori acustici.

 89
Defectele volumice netede (sufluri) dau reflexii reduse. În cazul
unor defecte mici, comparabile cu lunginea de und\ a US, ca incluziuni de oxid,
structur\ poroas\, grafit, structur\ cristalin\ grosolan\, are loc o împr\[tiere
înso]it\ de atenuarea puternic\ a fasciculului US. Incluziunile neregulate pot
avea mai multe suprafe]e de reflexie.
Suprafe]ele curbe convexe împr\[tie pu]in US pe când cele concave le
focalizeaz\.
Suprafe]ele perfect plane (suprapuneri, nep\trunderi, lips\ de topire,
fisuri, etc.) sunt reflectori ideali numai dac\ sunt perpendiculare pe fasciculul
US.
Fisurile intercristaline [i rupturile pot avea o suprafa]\ striat\,
neregulat\, sau cu abateri de la planeitate (tip “frunz\”). Pot prezenta
împr\[tierea fasciculului dar [i avantajul c\ sunt detectabile f\r\ condi]ia
perpendicularit\]ii stricte.
In]elegerea modului de reflectare al US de c\tre diferite tipuri de
suprafe]e este esen]ial\ pentru interpretarea indica]iilor abstracte de defect de
pe ecranul defectoscopului.

4.4.3. Localizarea defectelor

Const\ în precizarea exact\ a pozi]iei defectului pe sec]iune. Este un
parametru important pentru interpretarea ecoului de defect dar [i pentru o
remediere economic\, cu cr\i]uire dinspre fa]a mai apropiat\ de defect.
În cazul folosirii palpatoarelor normale, adâncimea y la care se afl\ defectul
sub suprafa]a de palpare se cite[te direct, ca în fig. 4.41, pe scara ecranului, în
dreptul flancului ascendent al ecoului de defect.
În cazul palpatoarelor înclinate, pe ecran se cite[te distan]a parcurs\
pân\ la defect, urmând ca în func]ie de unghiul de p\trundere al US s\
determin\m coordonatele x-y ale defectului fa]\ de indexul palpatorului (fig.
4.41), rezultând rela]iile de calcul pentru examinare direct\ [i, respectiv, prin
reflexie pe fa]a opus\:
 x = L sin β  x = L sin β
 
 y = L cos β  y = 2 s − L cos β

Fig. 4.41. Drumul parcurs de ultrasunete.

Pentru a nu obliga operatorul s\ efectueze calcule trigonometrice, au fost
 90
imaginatate diferite metode ce constau în:
-folosirea unor rigle de calcul asem\n\toare cu cele clasice; pozi]ionând
un cursor pe diverse sc\ri gradate corespunz\toare m\rimilor s, β [i L, se
determinau coordonatele x [i y;
-folosirea unor tije orizontale, cu diode luminiscente, ata[ate la palpator;
iluminarea unei diode ar\ta locul pe sub care se afla defectul;
-folosirea unor calculatoare simple, cuplate la defectoscop [i a[ezate
peste acesta, pentru afi[area coordonatelor defectelor;
-folosirea unor corpuri de prob\ cu g\uri Ø1,5…Ø3 mm; în func]ie de
locul apari]iei ecourilor, se desena cu creionul, pe masca ecranului, pozi]ia
sudurii ca în fig. 4.42.
Defectoscoapele din ultima
genera]ie afi[eaz\ sau printeaz\
toate datele controlului, inclusiv
m\rimea [i coordonatele defectelor.
Pentru cei care de]in defectoscoape
cu alarm\ (monitor) recomand\m Fig. 4.42. Localizarea sudurii pe ecran
aprecierea pozi]iei defectului fa]\ de cu ajutorul unui corp de prob\.
diafragma monitorului, reglat\ cu
ajutorul ecourilor de muchie ale piesei controlate.

4.4.4. Evaluarea m\rimii defectului

În scopul aprecierii m\rimii defectelor la o valoare cât mai apropiat\ de
cea real\, se cere o mai mare experien]\ din partea operatorilor, aplicarea celor
mai adecvate tehnici de examinare, compararea permanent\ a indica]iilor
osciloscopice ob]inute în timpul controlului cu cele ob]inute de la piese etalon
având defecte cunoscute. Toate acestea se impun deoarece sensibilitatea
controlului cu ultrasunete este influen]at\ de o serie de factori cum ar fi:

Fig. 4.43. Ecouri provenite de la defecte diferite.

-precizia de reglare a aparatului;
-caracteristicile palpatorului;
-condi]iile de cuplare ale palpatorului cu suprafa]a piesei;
-m\rimea, natura, forma [i orientarea defectului fa]\ de fascicul, acestea
 91
influen]ând direct (ca în fig. 4.43) asupra condi]iilor de reflexie ale
impulsului incident;
-distan]a de la palpator la defect, deoarece odat\ cu cre[terea acesteia
cre[te [i atenuarea fasciculului;
-propriet\]ile materialului de cercetat din punct de vedere al propag\rii
ultrasunetelor.
Gravitatea unui defect nu poate fi apreciat\ numai dup\ în\l]imea
ecoului deoarece, din cauza factorilor enumera]i, pot ap\rea anomalii care pot
duce la concluzii eronate ca de exemplu:
-respingerea unor defecte mici care datorit\ unor particularit\]i
(amplasarea în apropierea palpatorului, orientare perpendicular\ pe fasciculul
ultrasonic, atenuare mic\ a US etc.), produc impulsuri cu amplitudine mare;
-admiterea unor defecte mari care datorit\ altor particularit\]i (amplasare
la o distan]\ mare de palpator, orientare în lungul fasciculului, atenuare mare a
US), produc impulsuri cu amplitudine mic\.
Pentru evaluarea m\rimii
defectelor volumice se utilizeaz\
diverse tehnici de lucru, reglarea
sensibilit\]ii [i corelare a
rezultatelor pe baza diagramei
generale AVG – Krautkrämer
(române[te DAM – distan]\,
amplitudine, m\rime) sau a altor
diagrame particulare deduse din
aceasta.
În cazul defectelor alungite
Fig. 4.44. Stabilirea lungimii defectului.
(incluziuni de zgur\ vermiculare,
fisuri, nep\trunderi) se poate estima lungimea lor prin deplasarea palpatorului în
direc]ia paralel\ cu lungimea defectului respectiv [i stabilirea pozi]iilor extreme
în care în\l]imea ecoului este mai mic\ cu 20 dB decât în\l]imea maxim\, ca în
fig. 4.44. Lungimea defectului l se ob]ine prin sc\derea l\]imii conven]ionate a
fasciculului din distan]a dintre cele dou\ pozi]ii extreme L. Evaluarea l\]imii
fasciculului se face experimental, conform STAS 9552-74, prin examinarea unor
etaloane cu g\uri înfundate.

4.4.5. Stabilirea naturii defectului

Având informa]ii asupra pozi]iei [i m\rimii defectelor, cunoscând
tehnologia de fabrica]ie [i particularit\]ile defectelor posibile, se pot face
aprecieri asupra naturii defectelor. ~ncadrarea în una din categoriile indicate în
continuare se face urm\rind modificarea ecoului de defect în timpul mi[c\rii
orbitale (rotirii) în jurul defectului [i în timpul transl\rii palpatorului stânga-
dreapta ca ^n fig. 4.45.
a)-Incluziuni de gaze. Ecourile sunt joase [i ascu]ite f\r\ a se observa
schimb\ri ale acestora la rotirea palpatorului în jurul lor. Ecoul dispare rapid la
translare.
 92
b)-Incluziuni de zgur\. Dau ecouri joase, ceva mai late decât la sufluri,
având 2-3 creste (corespund suprafe]elor de reflexie din planuri diferite) care
î[i schimb\ locul la rotire. Semnalul dispare repede la translare.

Fig. 4.45. Modificarea ecourilor de defect.

c)-Defecte ce sunt perfect plane (nep\trundere, suprapunere, lips\ de
topire). Dau ecouri înalte, ascu]ite. Dispar imediat la rotire [i se men]in la
translare.
d)-Defecte cu suprafe]e neregulate (fisuri), provoac\ ecouri înalte,
putând avea [i pu]in\ “iarb\”. La rotire dispar mai târziu decât în cazul precedent
[i se men]in (mi[când iarba) la translare.

4.4.6. Ecouri eronate sau perturbatoare

În afara ecourilor de la defectele reale, pe ecran pot ap\rea [i ecouri
false ca urmare a unor cauze diverse.
Ecouri parazite de natur\ electric\, datorate unor contacte imperfecte,
apar [i dispar modificându-[i locul, motiv pentru care se mai numesc ecouri
c\l\toare.
Ecouri perturbatoare datorit\ structurii grosolane a materialului, care
provoac\ reverbera]ie structural\. Iarba de pe ecran (fig. 4.46a) se reduce prin
mic[orarea amplific\rii semnalului recep]ionat.

a b
Fig. 4.46. Ecouri perturbatoare date de structura materialului (a)
sau de undele de suprafa]\ (b).
Ecouri ale undelor de suprafa]\ care se reflect\ pe marginile pieselor
sau pe defecte superficiale ca fisuri, crest\turi, ca în fig. 4.46b. Aceste impulsuri
 93
apar mai aproape de semnalul de emisie (sunt date de unde L cu VL ≅
2VT) [i se detecteaz\ foarte u[or prin atingerea suprafe]ei cu degetul, în fa]a
palpa-torului. Dac\ ecoul de pe ecran se mic[oreaz\ la atingere, acesta este dat
de undele de suprafa]\. Uneori aceste unde sunt folositoare pentru detectarea
unor defecte superficiale.
Ecouri secundare (fig. 4.24 de la pag 76) ce apar, în cazul controlului
unor piese de grosime apropiat\ de diametrul t\lpii palpatorului, prin reflexia US
pe pere]ii laterali.
Ecouri false de natur\ geometric\. Apar la ambele tipuri de palpatoare
ca urmare a unor reflexii accidentale, ca în fig. 4.47. La îmbin\ri sudate apar
frecvent datorit\ defectelor de form\ (scurgere metal, exces de p\trundere,
defect de aliniere, etc.), motiv pentru care se recomand\ s\ se fac\ imediat [i a
doua palpare, din dreapta sudurii.

Fig. 4.47. Ecouri false de natur\ geometric\.

Din cele prezentate, rezult\ importan]a experien]ei operatorului în

interpretarea ecourilor. Se recomand\ chiar ^ntocmirea unor desene la scar\ cu
traseele posibile ale US. Este important\ localizarea defectului [i cercetarea cu
aten]ie a suprafe]elor în cauz\, urm\rind dac\ prin atingerea lor se modific\
amplitudinea ecoului.

4.5. APLICA}II ALE CONTROLULUI ULTRASONIC

Controlul US are largi aplica]ii în tehnic\ la produse laminate, turnate,

forjate, table, bare, profile, [ine de cale ferat\, îmbin\ri sudate de diverse tipuri
de la grinzi, stâlpi (construc]ii civile [i industriale), caupere, furnale, nave etc.,
dar [i la piese-organe de ma[ini ca [uruburi, axe, arbori, pistoane, etc.
Descrierea am\nun]it\ a particularit\]ilor fiec\rui caz se g\se[te în c\r]ile de
specialitate. În continuare vom prezenta simplificat, la nivel de principiu, câteva
aplica]ii care, de fapt, nu reprezint\ nimic altceva decât dezvoltarea metodelor
de lucru US prezentate anterior. Subliniem c\ un control US complet trebuie
f\cut pe cel pu]in dou\ direc]ii (la 90°, ca [i în cazul controlului magnetic) sau
prin cel pu]in dou\ metode de control diferite, care s\ se completeze reciproc.
 94
4.5.1. Controlul tablelor
Nu ne referim la controlul laminatelor din combinatele siderurgice
efectuat cu aparatur\ specializat\ ci la verific\ri locale ale unor zone suspecte
[i, în special, la controlul zonei de palpare a îmbin\rilor sudate. Defectele
probabile în tabla laminat\ sunt suprapunerile [i incluziunile de oxid (]under).
Verificarea se face ca în fig. 4.48, cu palpator normal.

Fig. 4.48. Control US, par]ial, la table.

Se lucreaz\ inten]ionat cu reflexie multipl\, folosind o scar\ a ecranului
de 3…5 ori mai mare decât grosimea tablei. In cazul unei suprapuneri cre[te (se
dubleaz\) num\rul ecourilor iar în cazul incluziunilor fine de oxid, datorit\
împr\[tierii US, scade amplitudinea (num\rul) ecourilor, distan]a dintre acestea
fiind aceea[i.

4.5.2. Controlul pieselor paralelipipedice

Consider\m o pies\ cu suprafe]e plane [i dimensiuni tridimensionale
comparabile. Pentru justificarea defectelor desenate consider\m c\ pe mijloc
exist\ o sudur\ (motiva]ie facultativ\). Folosind palpatoare normale putem
executa o explorare longitudinal\ urmat\ de una transversal\, cu scara
ecranului cât dimensiunea verificat\ sau aproximativ jum\tate, cu palpare
succesiv\ din ambele p\r]i.

Fig. 4.49. Palpare normal\ prin reflexie.

 95
-dac\ L1 + L2 = L, exist\ o singur\ fisur\ transversal\;
-dac\ L1 + L2 < L, exist\ cel pu]in dou\ fisuri transversale cu o zon\
necontrolabil\ între acestea.
Din lateral, deplasând palpatorul ^n pozi]ia C, observ\m defecte plane
longitudinale (fisuri, nep\trunderi) [i defecte volumice. Reamintim c\ la grosimi
comparabile cu palpatorul, apar [i ecouri secundare. Palparea pe suprafa]\ în
pozi]ia D nu aduce nimic nou fa]\ de cazul anterior

4.5.3. Controlul pieselor cilindrice

Se poate realiza cu inciden]\ normal\ sau oblic\. La a[ezarea
palpatoarelor pe suprafe]ele curbe nu se accept\ un intersti]iu, la extremit\]ile
t\lpii, mai mare de 0,5 mm. Din acest motiv, se recomand\ folosirea unor
palpatoare miniaturale sau prelucrarea t\lpii dup\ o curb\ corespunz\toare. Se
mai pot folosi t\lpi intermediare din plexiglas, cu ajutorul c\rora putem modifica
[i unghiul de p\trundere.
A doua particularitate o constituie realizarea unei mi[c\ri de filetare
pentru explorarea progresiv\ a piesei. Simultan cu deplasarea longitudinal\ a
palpatorului se poate executa rotirea acestuia pe circumferin]\ sau, de preferat,
rotirea piesei de controlat. Explorarea longitudinal\ cu palpatoare normale, ca în
fig. 4.50, nu ridic\ probleme fa]\ de cele discutate pân\ acum. La explorarea
radial\, în special la diametre mici, în spatele ecoului de fund pot ap\rea
semnale secundare false (vezi [i fig. 4.47) datorit\ reflexiei succesive “în
triunghi” a ultrasunetelor. (Din cauza suprafe]ei curbe fasciculul US este
desf\cut în lateral fa]\ de sonograma palpatorului).

Fig. 4.50. Controlul cu inciden]\ normal\ a pieselor cilindrice.

În cazul zonelor filetate, pentru depistarea fisurilor de la fundul filetului,

este recomandat\ palparea normal\ deoarece la inciden]\ oblic\ apar reflexii pe
suprafa]a în zigzag a filetului. Dac\ unghiul filetului este mai mare (diametru mic
[i pas mare), se recomand\ folosirea unei pene corectoare din plexiglas.
 96
Explorarea cu palpatoare înclinate este reprezentat\ în fig. 4.51. Un
aspect particular îl constituie a[ezarea transversal\ a palpatorului. ~n acest caz,
apare o reflexie succesiv\, poligonal\, pe suprafa]a cilindric\, reflexie care
poate da un ecou de fund fals dac\ poligonul se închide în punctul de emisie.
Se descoper\ u[or fisuri longitudinale ce ajung în apropierea suprafe]ei
prin formarea efectului de muchie. Defectele transversale plane din zona
central\ pot fi depistate numai prin metoda “umbrei” sau prin metoda “în
tandem”. În cazul pieselor tubulare (buc[e, ]evi) palparea transversal\ conduce
la o reflexie în zigzag indiferent de a[ezarea interioar\ sau exterioar\ a
palpatorului. Se descoper\ u[or fisuri longitudinale din apropierea suprafe]elor
interioare sau exterioare. Deoarece nu mai exist\ zon\ central\, nu mai este
necesar\ metoda de lucru prin transmisie (metoda ^n tandem).

Fig. 4.51. Controlul cu inciden]\ oblic\ a pieselor cilindrice.

Indiferent de palpatorul folosit, pentru reglarea sensibilit\]ii aparaturii [i
studiul ecourilor de defect, se recomand\ efectuarea unor corpuri de prob\ cu
diametre apropiate de cele reale, în care se practic\ fie g\uri cu ∅1...3 mm, fie
crest\turi (t\ieturi) cu l\]imea sub 1,5 mm.

4.5.5. Controlul sudurilor cap la cap

Examinarea se face cu palpatoare înclinate, a[ezate pe suprafa]a
neted\ a metalului de baz\ de lâng\ sudur\, urm\rind s\ control\m direct
r\d\cina sudurii, iar prin îndep\rtarea palpatorului [i reflexia pe fa]a opus\ s\
“m\tur\m” întreaga sec]iune a sudurii.
Pentru defecte longitudinale (fig. 4.52a), palpatorul se a[eaz\ în zona
de palpare cu l\]imea B - situat\ la distan]a A fa]\ de axa sudurii -, cote care se
calculeaz\ cu rela]iile:
A = s tgβ - b/2 B = 2s tg β + b/2
unde b este lungimea t\lpii palpatorului. Zona este cur\]at\ [i acoperit\ cu
stratul de cuplant. Se face palpare în zigzag sau palpare dreptunghiular\
executând simultan mai multe mi[c\ri: apropiere – retragere fa]\ de sudur\ cu
vitez\ de max. 10 cm/s, oscilare stânga-dreapta cu 5 – 10 oscila]ii pe pas de
examinare [i deplasarea în lungul sudurii cu pasul de palpare “p” aproximativ
egal cu l\]imea t\lpii palpatorului.
Men]ion\m c\ la table sub]iri sub 8…10 mm, dac\ diametrul fasciculului
acoper\ întreaga sec]iune a sudurii, putem face numai deplasarea palpatorului
în lungul sudurii.
Pentru defecte transversale fasciculul US trebuie orientat cât mai în
lungul sudurii. Palpatorul poate fi a[ezat direct pe suprafa]a sudurii ca în fig.
 97
4.52b numai dac\ aceasta a fost polizat\, în caz contrar se a[eaz\ tot
pe metalul de baz\, lâng\ sudur\.
Defectele de r\d\cin\ se pot eviden]ia separat, ca în fig. 4.52c, prin
deplasarea în lungul sudurii a palpatorului sprijinit de o rigl\ metalic\.

a b

c d
Fig. 4.52. Controlul cu palpatoare oblice a sudurilor cap la cap.

Pentru siguran]\ [i pentru eliminarea defectelor geometrice false se

recomand\ efectuarea succesiv\ a controlului, a[a cum se arat\ în fig. 4.52d,
pe stânga (pozi]ia 1) [i respectiv dreapta sudurii (pozi]ia 2) . Dac\ avem ecou
de defect din ambele pozi]ii, defectul este real. Dac\ ob]inem ecou dintr-o
singur\ pozi]ie, este posibil s\ avem ecou geometric fals. Se recomand\ s\
privim cu aten]ie suprafa]a sudurii [i s\ mai facem o verificare suplimentar\,
prin atingerea cu degetul a suprafe]ei din fa]a palpatorului. Dac\ ^n\l]imea
ecoului scade, acesta este fals fiind dat de undele de suprafa]\.

4.5.5. Controlul sudurilor de col]

Problematica este aceea[i pentru îmbin\rile sudate în col] în L, în T sau
în I dar difer\ la ^mbin\rile în cruce, care se pot controla numai cu palpatoare
înclinate.
Consider\m o îmbinare în T pe care vrem s\ o control\m cu inciden]\
oblic\ ca în fig. 4.53. Cotele A [i B, referitoare la zona de palpare, se calculeaz\
tot cu rela]iile anterioare. Folosind un palpator a[ezat pe inim\ în pozi]ia 1, cu
unghiul minim uzual β = 45°, observ\m c\ zona central\ interioar\ r\mâne
 98
necontrolat\. Folosind unghiul maxim β = 80°, din pozi]ia 2 observ\m c\
p\r]ile superioare ale sudurilor r\mân necontrolate, chiar dac\ repet\m palparea
de ambele p\r]i ale inimii. Mai inspirat\ pare palparea pe talp\, în pozi]ia 3.
Oricum, nici o pozi]ie desenat\ nu descoper\ posibila nep\trundere dintre
cordoanele de sudur\ (defect plan ce reflect\ US în partea opus\). Pentru
defectele transversale este necesar\ palparea pe talp\, în lungul sudurii, din
pozi]ia 4.

Fig. 4.53. Examinarea cu inciden]\ oblic\ a îmbin\rilor în T.

Mai potrivit\ pare folosirea palpatoarelor normale ca în fig. 4.54, unde

reflexia multipl\ de la pozi]ia 3, identic\ sau apropiat\ cu reflexia de la pozi]ia 1
(pozi]ie de reglaj), semnific\ nep\trundere. Se observ\ fisuri longitudinale,
pozi]ia 5, datorit\ efectului de muchie, dar nu descoperim fisuri transversale. În
cazul folosirii unei sc\ri a ecranului de peste patru ori grosimea “s” putem lucra
[i cu ecoul de fund ca în pozi]ia 7, ob]inut prin reflexii succesive pe suprafe]ele
sudurilor dispuse la 45°.

Fig. 4.54. Examinarea cu inciden]\ normal\ a îmbin\rilor în T.