1

UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" DIN BUCURETI

DEPARTAMENTUL DE FIZIC


LABORATORUL DE OPTIC
BN - 122 A









OBTINEREA RADIATIEI LUMINOASE POLARIZATE
PRIN REFRACTIE.
RELATIILE LUI FRESNEL




























2004 - 2005


2

OBTINEREA RADIATIEI LUMINOASE POLARIZATE
PRIN REFRACTIE.
RELATIILE LUI FRESNEL


1. Scopul lucrrii.
Obtinerea radiatiei luminoase polarizate prin refractie.

2. Teoria lucrarii
La trecerea radiatiei prin suprafata de separare dintre doua medii dielectrice, fluxul
incident se divide ntr-un fascicul reflectat si unul refractat. Ecuatiile lui Maxwell la
suprafata de separare a celor doua medii permit determinarea intensitatii campului electric
reflectat si refractat n functie de intensitatea campului electric a fasciculului incident ,de
unghiurile de incidenta i si de refractie r. Dac notm cu E
IN
si E
IP
componentele vectorului
electric incident, normal (N) si respectiv paralel (P) cu planul de incidenta, componentele
corespunzatoare ale radiatiei reflectate (R) si transmisa (T) sunt date de:
( )
( )
RP IP
tg i r
E E
tg i r

=
+
;
( )
( )
sin
sin
RN IN
i r
E E
i r

=
+
(1)
pentru radiatia reflectata, i:
( ) ( )
( ) ( )
2 cos sin
sin cos
TP IP
i r
E E
i r i r

=
+

( ) ( )
( )
2 cos sin
sin
TN IN
i r
E E
i r

=
+
(2)
pentru radiatia transmisa.
Dupa cum se poate observa, componenta reflectat a campului electric, paralel cu
planul de incidenta se anuleaza pentru unghiul de incidenta
B
i = (denumit unghi Brewster)
care satisface relatia:
2
i r

+ = de unde obinem ( ) tg i n = (3)
S notm cu R i T reflectanele respectiv transmitanele corespunztoare cmpului electric; ele
sunt definite ca raport al modulelor vectorilor Poynting i au forma:
( )
( )
2
RP
P
IP
tg i r
I
R
I tg i r
(
= =
(
+
(

(4a)
( )
( )
2
sin
sin
RN
N
IN
i r
I
R
I i r
(
= =
(
+
(

(4b)
( ) ( )
( ) ( )
2 2
sin 2 sin 2
sin cos
TP
P
IP
i r
I
T
I
i r i r

= =
( ( +

(4c)
( ) ( )
( )
2
sin 2 sin 2
sin
TN
N
IN
i r
I
T
I
i r

= =
( +

(4d)
Radiatia transmis nu se polarizeaza complet pentru nici un unghi de incident; ntr-
adevr, din ultimele dou relaii din (4) obinem
( )
2
cos
N P P
T T i r T ( = <

(5)

3
Se observ c deoarece ( ) cos 1 i r < , refractiile succesive pot determina reducerea
componentei
TN
E n raport cu
TP
E (si deci pot crete gradul de polarizare al undei
transmise) dar nu o pot anula Rezult c singura metod eficient de polarizare total este
cea prin reflexie.
Pentru o inciden Brewster, transmitanele pot fi obinute prin introducerea relaiei
(3) n (4c) respectiv (4d); obinem:
1
P
T = ( )
( )
2
2
2
2
4
sin 2
1
N
n
T i
n
( = =

+
(6)
Intensitile undelor transmise printr-o singur lam de sticl devin:
( )
2
2
2
4
1
TN IN
n
I I
n
=
+

TP IP
I I = (7)
La trecerea prin m plci de sticl, intensitile undei transmise devin:
( )
2
2
2
4
1
m
TNT IN
n
I I
n
(
(
=
(
(
+
(

(8)
Un factor perturbator l constituie scderea intensitii radiaiei absorbtiei in plcile de
sticla, dependent de grosimea d a mediului absorbant dup o lege de forma:
( ) 0 0 0
m
m d d m
I I e I e I

= = = (9)
unde am notat
d
e

= iar este coeficientul de absorbtie al mediului.Mrimea

0
I
corespunde intensitii maxime msurate, fr placi. innd cont de (8) i (9),
intensitatea transmis ia forma final:

( )
2
2
2
4
1
m
TNT IN
n
I I
n
(
(

=
(
(
+
(

(10)
Prin logaritmarea relatiei (10) obtinem:

( )
2
2
2
4
1
TN
IN
I n
n m n
I
n
(
( | |
=
( |
\ .
(
+
(

A A (11)
Rezult c dac reprezentm grafic
TN
IN
I
n
I
| |
|
\ .
A n funcie de m, putem determina din panta
acestei dependene liniare mrimea:
( )
2
2
2
4
1
n
p n
n
(
(

=
(
(
+
(

A (12)
Factorul poate fi determinat prin logaritmarea relaiei (9):

4

0
I
n m
I
| |
=
|
\ .
A (13)
Remarcm ca mai sus, c panta dependenei liniare ( )
0
I
n f m
I
| |
=
|
\ .
A este chiar coeficientul
de atenuare . O dat aflat, putem determina indicele de refracie n cu ajutorul ecuaiei
(12).

3. Dispozitivul experimental este alcatuit dintr-o sursa de lumina, un polarizor, un
suport cu plci de sticla si o fotodioda cu aparatul de masura aliniate axial.

4. Modul de lucru
a) Se aliniaza dispozitivul experimental astfel nct radiaia sa treac prin polarizor,
prin stiva (topul) de plci i s cad perpendicular pe fotodioda.
b) Se aeaz stiva de placi perpendicular pe directia incidenta si se masoara valorile
msurate pentru intensitatea curentului din fotodiod (proporionale cu intensitatea luminoas),
n funcie numarul de placi introduse: 1, 2, 3, 4, 5, 6 m = . Datele sunt trecute n tabelul 1 de
forma:
Tabelul 1
m 1 2 3 4 5 6
I

c) Se rotete pachetul de plci, urmarindu-se fasciculul reflectat pe o foaie de
hartie alba pn cand se obtine o valoare minima a intensitii. In aceasta poziie a pachetului
de plci se roteste polarizatorul pentru a obtine o scdere a intensitatii luminoase. Se repeta
procedura pn cnd intensitatea fasciculului reflectat este ct mai apropiat de zero. In aceasta
pozitie radiatia este incidenta la unghiul Brewster pe pachetul de plci, iar polarizorul
transmite radiatie cu vectorul electric oscilnd in planul de incidenta. Se noteaza unghiul
planului de incidenta si se roteste polarizorul cu aproximativ 90 pana cand intensitatea
transmis prin polarizor este minima, ceea ce corespunde unei radiatii cu vectorul E
perpendicular pe planul de inciden.
d) n aceasta poziie se scot plcile una si se noteaza valorile msurate pentru
intensitatea curentului din fotodiod (proporionale cu intensitatea luminoas), n tabelul 2.

Tabelul 2.
m 1 2 3 4 5 6
' I

e) Se monteaza placile la loc in suport si se roteste axa polarizorului din 5 n 5 grade,
notnd valorile intensitii n tabelul 3; se asociaz unghiul zero poziiei pentru care
intensitate msurat este minim.

Tabelul 3.

0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90
I" ...

5

5. Prelucrarea rezultatelor
Folosind datele din tabelul 1, Se traseaza pe hartie milimetrica graficul
0
I
n
I
(
(

A n
functie de m. Din panta dreptei trasate printre puncte, se msoar coeficientul de atenuare
(vezi relaia (13). Se traseaza apoi pe baza tabelului 2, graficul
'
0
I
n
I
(
(
(

A n funcie de m;
msurnd panta acestei dependene liniare, se calculeaz factorul
( )
2
2
2
4
1
n
p n
n
(
(

=
(
(
+
(

A (vezi
relaia (12). Dup determinarea indicelui de refracie n din ecuaia (12), se calculeaz
unghiul Brewster ( ) arctg
B
n = i se compar cu valoarea determinat experimental.
Folosind datele din tabelul 3, se realizeaz graficul
"
0
I
I
n funcie de ( )
2
cos . S
se demonstreaza ca din punct de vedere teoretic graficul trebuie sa fie o dreapt. S se estimeze
calitativ gradul de liniaritate al graficului obinut.