Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

CEMENTAREA
Scopul lucrrii: Cunoaterea tehnicii de cementare, a parametrilor si efectelor cementrii pentru diferite tipuri de materiale metalice

1. EFECTUL CEMENTRII IN MEDIU SOLID ASUPRA CARACTERISTICILOR ALIAJELOR METALICE

Tratamentele termochimice se folosesc pe scar tot mai larg n producie ca mijloc de mbuntire a caracteristicilor mecanice sau fizico-chimice ale straturilor superficiale ale pieselor i sculelor. Modificarea structurii i proprietilor straturilor superficiale se obine pe seama modificrii compoziiei chimice, mbogirii ntr-un anumit element, eventual urmat de tratament termic. n funcie de proprietile dorite se alege elementul de mbogire i regimul de tratament termochimic. Procesele termochimice se desfoar la temperaturi ridicate, la care se intensifica fenomenele de difuziune (atomica sau reactiva). In cazul fosfatrii, tratarea suprafeelor se realizeaz prin introducerea pieselor intr-un mediu capabil sa cedeze atomi reactivi cu care se produce saturarea superficiala a metalului. Etapele tratamentului termochimic de cementare sunt: a) Disocierea descompunerea moleculelor in vederea formarii de atomi activi care difuzeaz in suprafaa metalica. Gradul de disociere (volumul ocupat de atomii liberi in raport cu ntregul volum al gazului) poate fi modificat prin valorile temperaturii, ale debitului de gaz, etc. b) Adsorbia realizarea legturilor la nivelul suprafeei intre atomii activi si straturile superficiale ale metalului de tratat. c) Absorbia ptrunderea atomilor activi in straturile superficiale ale metalului. d) Difuzia deplasarea atomilor liberi in masa metalica prin gradient de concentraie. Tratamentul termochimic de cementare (mbogire n carbon) se aplic pieselor din oeluri carbon i aliate cu un coninut pn la 0,25 %C (oeluri de cementare). Are drept scop obinerea n suprafaa pieselor, pe o adncime de circa 12 mm, a unui coninut n carbon de 0,7 ... 1,1 %, care dup clirea piesei i confer acesteia o duritate superficial mare (n jur de 60HRC) (fig. 1). n acest fel se poate obine o tenacitate ridicat a miezului (care rmne relativ moale dup clire datorit coninutului sczut n carbon) si o duritate nalt a suprafeei, rezisten la uzur, la presiunea de contact i la oboseal. Cementarea se poate realiza n mediu solid, lichid sau gazos, alegerea procedeului fcndu-se din considerente tehnico-economice. Tratamentul termochimic de cementare se realizeaz n dou etape distincte: prima etap este cea de carburare, cnd se realizeaz de fapt mbogirea n carbon, iar cea de-a doua corespunde tratamentului termic propriuzis (clire), care se aplic pieselor carburate.

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

Fig. 1. Dependenta adncimii de cementare de parametrii de proces (Temperatura, timp de meninere). 2. ETAPELE PROCESULUI DE CEMENTARE IN MEDIU SOLID 2. 1. PREGTIREA PIESELOR Piesele trebuie s fie bine curate pe cale mecanic de orice tip de murdrie aderent la suprafaa i apoi degresate de ulei sau unsoare. Atunci cnd anumite suprafee trebuie s fie protejate mpotriva cementrii, acest lucru se realizeaz n mai multe moduri, alegerea soluiei fcndu-se n funcie de disponibiliti. Cuprarea pe cale galvanic, cu depunerea unui strat de cupru de minimum 0,25 mm grosime, asigur o protecie bun mpotriva cementrii. Suprafeele care urmeaz a se cementa vor fi protejate contra cuprrii fie prin acoperire cu un strat de parafin (care apoi se ndeprteaz uor cu o baie de ap fierbinte), fie dup cuprarea integral a piesei, cuprul de pe aceste suprafee fiind ndeprtat mecanic (fig. 2 si 3).

Fig. 2. lefuirea suprafeelor probelor cu hrtii abrazive.

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

Fig. 3. Proba dup lustruire la luciu metalic. 2.2. PREGATIREA AMESTECULUI CARBURANT SOLID Materialul carburant este pe baz de crbune, de regul, de lemn (mangal), putnd fi ns i cocs sau crbune animal (de oase sau de piele). La crbune se mai adaug ntotdeauna i diferite substane pentru activare, care pot fi carbonai ai metalelor alcaline sau alcalino-pmntoase, sau mai rar cloruri. Dintre sorturile de crbune, mangalul se comport cel mai bine i n special cel din lemn de mesteacn, ntruct rezist mai bine sub greutatea pieselor i produce mai puin cenu. Crbunele trebuie sfrmat i cernut, astfel ca s rmn numai granulele ntre 3,5 ... 10 mm, asigurndu-se n acest fel o bun permeabilitate la trecerea gazelor i o suprafa de reacie a crbunelui mare. Materialele carburante comerciale conin de regula crbune dur de tip Charcoal la care se adaug carbonat de bariu. Carbonatul de bariu permite formarea dioxidului de carbon (CO2). Acest gaz reacioneaz cu excesul de carbon din crbune si produce monoxidul de carbon. Monoxidul de carbon format reacioneaz rapid cu suprafaa metalica a otelului iar atomii de carbon ptrund in suprafaa acestuia prin fenomene de difuzie. Compuii de carburare sunt introdui in cutiile de carburare sub forma de particule grosiere astfel nct sa existe suficient aer intre acestea din care sa se formeze monoxid de carbon. Procesul de carburare nu realizeaz de fapt durificarea materialului. Ceea ce se ntmpla este doar o mbogire localizata cu carbon care sa permit, prin aplicarea unui tratament termic ulterior, durificarea prin clire cu formarea unei microstructuri de tip martensita. Clirea imediat dup carburare este dificil de realizat, deoarece trebuie extrase piesele din cutia de cementare. De aceea, cutia se rcete lent dup care se extrag piesele, se renclzesc si se clesc. Aceasta metoda este eficienta din punct de vedere economic pentru piese mici sau mari. Datorita variaiei inerente a adncimii de carburare, metoda nu se utilizeaz pentru aplicaii care necesita adncimi mai mici de 0,762mm si tolerante de 0,254mm. Acceleratori de reacie Substanele activatoare au rolul de a accelera procesele de disociere i de mrire a cantitii de CO, ndeosebi n etapele iniiale ale procesului. Cel mai des

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

se utilizeaz carbonatul de bariu (BaCO3) i de sodiu (Na2CO3), primul avnd avantajul c se consum mai lent. Proporia activatorilor n amestecul de cementare lor este 10... 20%, adaosuri mai mari neavnd efecte semnificative. Att substanele activatoare, ct i praful de crbune trebuie s fie bine uscate, astfel ca amestecul s nu conin umiditate peste 5 % (fig. 4).

Fig. 4. Pregtirea amestecului carburant: grafit fin, grafit bulgari, criolit. 2.3. PREGTIREA CUTIEI DE CEMENTARE Forma cutiei de cementare trebuie s fie adecvat volumului pieselor, astfel c la mpachetarea lor s se asigure distane ntre piese, precum i ntre acestea i pereii cutiei, de minimum 20 mm. Cutiile se fac din tabl de oel inoxidabil rezistent la temperatur sau chiar din tabl de oel moale, cu grosimea de 5 ... 8 mm. Cutiile din oel inoxidabil se pot utiliza 4 000 ... 5 000 ore, n timp ce cele din oel moale doar 200 . .. 300 ore, durabilitatea lor putnd fi mrit la 800 ... 1 200 ore dac naintea utilizrii sunt aluminizate. La mpachetarea pieselor se formeaz nti un pat pe fundul cutiei de circa 40 ... 50 mm grosime, se aeaz piesele la distanele menionate i se pune n jurul lor amestec proaspt de cementare, iar n rest amestec utilizat. La partea superioar se va forma de asemenea un strat gros de 40 ... 50 mm, dup care se aplic capacul i se etaneaz prin lipire cu argil.

Fig. 5. Cutia de cementare in care s-au aezat piesele in straturi de amestec de cementare pregtita pentru introducerea in cuptor.

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

2.4. STABILIREA VALORILOR PARAMETRILOR DE CEMENTARE La aprecierea tratamentului de cementare se iau n considerare o serie de factori care definesc calitatea stratului cementat, i anume : concentraia superficial n carbon (%C mas), care determin de fapt caracteristicile mecanice ale stratului cementat dup clire, ca duritatea, rezisten la uzur i valoarea tensiunilor interne. distribuia carbonului n stratul cementat, ce se caracterizeaz att prin coninutul n carbon i duritatea suprafeei, ct i prin valoarea acestora la o anumit distan de suprafa (de exemplu, distana la care se gsete n strat 0,3% carbon sau 45 HRC etc.). Modul de distribuie a carbonului n suprafaa piesei determin i repartiia duritii n limitele stratului cementat, dup clire. Acest mod de repartiie a duritii este corelat cu succesiunea structurilor n strat, dup faza de carburare. Parametrii tehnologici ai cementrii n mediu solid sunt: temperatura de nclzire, timpul de meninere i viteza de rcire, aplicat n final. Temperatura de nclzire este ntre 900... 930C, rar se merge la 950...1 000C, deoarece, pe de-o parte, granulaia piesei devine grosolan, pe de alt parte viaa cuptoarelor scade mult, solicitrile termice fiind mult mai mari. Durata de meninere este corelat cu temperatura de cementare i cu grosimea stratului cementat dorit. La aceeai grosime de cementare, cu creterea temperaturii, ca urmare a accelerrii difuziei, durata se reduce. Pentru aprecierea duratei de cementare, n cazul nclzirii la 900C, se pot admite, pe baza datelor experimentale, viteze medii de cementare pentru grosimea corespunztoare concentraiei cuprinse ntre cea a suprafeei i limita de 0,3 % C, urmtoarele valori : dup 10 ore .............. 0,14 mm/or ; dup 30 ore . ......... 0,10 mm/or ; dup 60 ore .............. 0,08 mm/or. n vederea nclzirii, cutiile se introduc n cuptorul cald la 500C, nclzirea continundu-se lent pn la 700C, iar apoi mai rapid pn la temperatura de cementare. Durata de meninere se apreciaz din momentul atingerii temperaturii optime de cementare (fig. 5).

Fig. 5. Introducerea cutiei de cementare in cuptorul de tratament: T = 920 oC, t = 3h.

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

3. TRATAMENTUL TERMIC FINAL Cementarea (carburarea propriu-zis) nu asigur modificarea radical a proprietilor superficiale de duritate si rezistenta la uzura, ci mbogirea n carbon a stratului de suprafa al piesei. Prin clirea ulterioar se obine n suprafa o duritate mare (datorita formarii martensitei bogate n carbon), n timp ce miezul rmne moale i tenace. La clirea pieselor cementate trebuie avut n vedere faptul c cementarea s-a produs la temperaturi ridicate, cu durate mari de nclzire, fapt care uneori provoac i creterea granulaiei, astfel nct repartiia carbonului n seciune este neuniform. Dup cementare se aplica tratamentul de clire dup o prealabila austenitizare completa (fig. 6).

Fig. 6. Diagrama de tratament: Cementare la Tc = 920oC, tm = 3 ore cu rcire mpreuna cu cuptorul, urmata de austenitizare la Ta = 900oC timp de 30 minute si clire in apa. Dup efectuarea tratamentului de cementare probele se extrag din cutia de cementare (fig. 7) apoi se reintroduc in cuptor pentru efectuarea tratamentului de clire.

Fig. 7. Cutia de cementare nainte si dup efectuarea tratamentului termic de cementare.

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

4. STUDIUL MICROSTRUCTURII I PROPRIETILOR OELULUI CEMENTAT In foarte multe cazuri, n urma cementrii, coninutul de carbon din suprafa atinge concentraia hipereutectoid, dei coninutul optim este n jur de 0,8 ... 0,9 % C. Pentru primul caz, n stratul cementat se disting trei zone distincte i anume: hipereutectoid, eutectoid i hipoeutectoid. Prezena zonei hipereutectoide are efecte nefavorabile, uneori, n sensul c prezenta cementitei secundare n reea reduce valorile limitelor de rupere i de oboseal, dar mrete corespunztor rezistena la uzur. Coninutul optim de carbon (0,80,9%C), permite obinerea unei mbinri favorabile a proprietilor mecanice, asigurnd att o duritate mare ct i rezistene ridicate la rupere, la oboseal i la uzur. In acest caz, microstructura este alctuit numai din martensit i ceva austenit rezidual, fineea structurii martensitice putnd fi influenat printr-o clire dubl. Creterea rezistenei la oboseal a pieselor cementate, clite i revenite se datoreaz existenei tensiunilor remanente de compresiune n stratul de suprafa. Tensiunile remanente apar ca urmare a creterii volumetrice n timpul transformrii martensitice, cretere care este mai pronunat n zona de suprafa, unde coninutul de carbon este mai ridicat (fig. 8, 9, 10, 11, 12).

Fig. 8. Seciune prin stratul cementat la o roata dinata din otel.

Fig. 9. Supranclzire si carburare la o conducta de otel inoxidabil intr-o rafinrie.

10

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

Fig. 10. Microstructura materialului in stratul cementat si clit. Otel slab aliat cu 0,2%C care a fost nclzit in cuptor dup carburare, renclzit la 930oC si apoi clit in apa. Microstructura conine martensita si austenita reziduala.

Fig. 11. Suprafaa atacata cu Nital a aceluiai otel din fig. 9, 500X, intr-o zona mai ndeprtata de suprafaa. Microstructura conine perlita fina nedizolvata formata primar colorata in nuane de albastru (datorita clibilitii sczute a otelului carbon) si martensite, prezenta in vecintatea suprafeei carburate.

Fig. 12. Zona centrala a probei cementate, 500x. Microstructura consta in ferita pro-eutectoid cu morfologie Widmanstaetten, formata ca urmare a rcirii rapide si transformrii la rcire impregna cu martensite cu puin carbon. Aceasta este o microstructura mult mai dura comparativ cu un otel cu mult carbon neclit.

11

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

REZULTATE
4.1. PREGATIREA PROBELOR PENTRU ANALIZA METALOGRAFICA

Fig. 13. Probe din otel inoxidabil nglobate in rina fenolica dup cementare.

Fig. 14. Probe din aliaj de titan (Ti6Al4V) nglobate in rina fenolica si dup cementare.

Fig. 15. Probe din otel S235 GH nglobate in rina fenolica.

12

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

4.2. ATACUL CU REACTIV CHIMIC

Fig. 16. Prepararea soluiei de atac electrochimic: 5g acid oxalic in 100ml apa distilata.

Fig. 17. Cntrirea acidului oxalic solid.

Fig. 18. Atac electrochimic.

13

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

4.3. MASURAREA DURITATII Duritatea a fost msurata cu ajutorul Microdurimetrului Shimadzu HMV 2T din laboratorul LAMET

Fig. 19. Aparatura de laborator pentru msurarea microduritii.

Fig. 20. Studeni in timpul efecturii msurrilor. Tabelul 1. Valori msurate ale microduritii HV0,2 Tip material Aliaj de titan (Ti6Al4V) Valori punctuale/zona de msurare Zona centrala 273, 268, 302, 265, 281 Zona de margine (cementata) 274, 304, 300, 318, 295 Otel inoxidabil 18.8 cu grosime 10mm Zona centrala 155, 148, 151, 146, 149 Zona de margine 150 298 278 Valoare medie

14

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

161, 171, 169, 172, 178 Otel inoxidabil 304, grosime 1mm S235GH cementat si clit in apa

170

165, 169, 176, 169, 162 Zona centrala 239, 236, 239, 228, 245 Zona de margine 330, 295, 340, 323, 300

168

237 318

S235GH clit in apa

Zona de margine 247, 269, 272, 216, 264 254

4. 4. ANALIZA METALOGRAFICA

Fig. 21. Vizualizarea aspectului microstructural pe monitorul calculatorului. Microscop optic Olympus GX51.

Fig. 22. Zona carburata, otel inoxidabil austenitic. Se observa limitele de grunte mbogite prin difuzia carbonului si efectele de destrmare a limitelor de grunte in stratul cel mai expus.

15

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

Fig. 23. Zona cu cretere a granulaiei datorita meninerii ndelungate la temperatura (3 ore la 920oC).

Fig. 24. Titan carburat. Se observa stratul marginal mbogit cu carbon difuzat.

Fig. 25. Detaliu fig. 24. Stratul marginal mbogit cu carbon difuzat si faze carburate.

16

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

Fig. 26. Proba din otel S235 cementat si clit in apa. Se observa precipitri si acumulri de carbon pe limitele de grunte, Mrire 500x si 1000x.

Fig. 27. Microstructura otelului S235 dup clire, fra cementare. Martensita, ferita pro-eutectoid cu morfologie Widmanstatten si austenita reziduala. Mrire 1000x. 5. CONCLUZII 1. Cementarea in mediu solid de grafit urmata de clire in apa a permis obinerea unor valori ridicate a duritii in cazul probei din otel carbon tip S235GH de la 237 la 318 HV0,2. 2. In cazul aliajului de titan, stratul cementat a avut o adncime mai redusa, in jur de 16 m. Valorile duritii sunt puin mai mari pe zona cementata (298HV0,2 fata de 278HV0,2 in zona centrala). 3. Probele din otel inoxidabil au prezentat efecte de carburare in special pe limitele de grunte, pe adncimi mai mari, de pana la 500m. mbogirea cu carbon a determinat fragilizarea limitelor de grunte cu apariia destrmrii acestora si precipitarea unor compui bogai in carbon. Efectul de durificare este redus in zona cementata (cretere de la 150HV0,2 in zona centrala la 170HV0,2 in zona cementata).

17

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

5. DETERMINRI PRACTICE Modul de lucru Fiecare grupa de studeni va alege metodele de pregtire a suprafeelor pentru 1-2 piese indicate de cadrul didactic, apoi vor pregti cutia de cementare, cntrind amestecul intre grafit cu 1% borax si 10%criolit. pentru realizarea tratamentul de cementare se va utiliza cuptorul Nabertherm, cu reglarea automata a palierului de meninere la temperatura de 1000oC, timp de 3 ore. Dup cementare se preleveaz probe pentru clire in apa si probe pentru analiza stratului cementat. Pentru fiecare operaie, se nregistreaz valorile msurate, se face analiza suprafeelor obinute si se completeaz referatul de laborator cu imagini si date tehnice. ETAPE Operaie Caracteristici/Faze Pregtirea corpurilor de proba pentru Curire de rugina, oxid aderent, cementare vopsea, grsime, praf, flux decapant, etc) Pregtirea amestecului de Grafit + 1% Borax+10%Criolit cementare Introducerea perechilor de piese in Peste capacul de tabla al cutiei se aplica cutiile de cementare si sigilarea un strat gros de 1-2 cm din argila amestecata cu 10% nisip si apa, avnd acestora consistenta unei paste groase. Introducerea in cuptorul pentru Cuptor Nabertherm cementare Se stabilesc valorile parametrilor de regim termic: Timp de meninere (3 ore), Temperatura de meninere (1000oC), modul de rcire (cu cuptorul) Prelevarea probelor cementate Microscop Olympus GX 51, pentru analiza metalografica si Microdurimetru Shimadzu HMV 2T microduritate Introducerea in cuptor pentru Austenitizarea se va realiza la 920 oC, austenitizare si clire timp de 30 minute, dup care se va efectua clirea in apa Prelevarea probelor clite pentru Microscop Olympus GX 51, analiza metalografica si microduritate Microdurimetru Shimadzu HMV 2T Aplicarea tratamentului de revenire Cuptor Nabertherm Se stabilesc valorile parametrilor de regim termic: Timp de meninere (3 ore), Temperatura de meninere (600 300oC), modul de rcire (cu cuptorul) Prelevarea probelor clite pentru analiza metalografica si microduritate

18

Tratamente superficiale

Ionelia VOICULESCU, Ion Mihai VASILE

BIBLIOGRAFIE 1. U. S. Patent No. 6,065,964, 23 May 2000; 2. T. Botsch and A. Goldsteinas, Low Pressure Carburizing, Modeling and Simulation of the Penetration of Different Gases into a Blind Hole, HTM 57 (2002) 5; 3. Kelly T. Jones, P.E., Michael R. Newsome, Matthew D. Carter, P.E, Gas Carburizing vs.Contour Induction Hardening in Bevel Gears, 2010, p. 41-54; 4. George Langford, Sc.D., Microstructures, Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, MA, 1966, Copyright2005 by George Langford; 5. I.Voiculescu, Tratamente termice superficiale pentru structuri sudate, note de curs, 2013.

19