TTSSS

-TEMA DE CASA-

Cuprins: 1.Scopul efectuarii prelucrarilor mecanice.........................................pag 3 2.Metoda.............................................................................................pag6 3.Parametri..........................................................................................pag12 4.Avantaje si dezavantaje................................................................... pag13 5.Schema de principiu.........................................................................pag 14 6. Variante tehnologice.......................................................................pag16 7.Aplicatii............................................................................................pag17 8.Bibliografie.......................................................................................pag18

Prelucrari mecanice 1.Scopul efectuarii prelucrarilor mecanice: Materialele prezinti pe suprafata lor urme de grasimi, oxizi, uleiuri sau alte materiale straine, care trebuiesc indepartate. ln caz contrar se vor obtine imbinari defectuoase. Metodele de indepartare sunt diverse, in functie de fiecare material in parte (compozitie chimica, stare de tratament termic, etc. Aceste metode pot fi mecanice sau chimice. Metodele mecanice pot influenta caracteristicile mecanice ale materialului de baza in cazul in care nu se respecta cu strictete o anumita tehnologie, de asemenea pot influenta calitatea suprafetei materialuiui. Metodele chimice in cazul aplicarii necorespunzatoare a tehnologiei pot afecta suprafetele introducand in suduri imperfectiuni in afara limitelor de admisibilitate. Pregatirea suprafetelor include toate activititatile intreprinse pentru a obtine un grad de curatenie si aderenta necesar si adecvat unor operatii ulterioare de vopsire, lipire, sudare, etc. Pregatirea suprafetelor se poate reailiza prin metode manuale sau automatizate, cu mijloace mecanice, termice sau chimice. Standardul ISO 85011:2007 prezinta toate metodele de pregatire a suprafetelor metalice in vederea prelucrarilor ulterioare. Toate aceste metode sunt identificate printr-o litera sau grup de litere : "sa", "st" ori "Fl" pentru a indica tipul metodei de curatare utilizat. Numarul care urmeaza dupa grupul de litere, indica gradul de curatare a tunderului, ruginii sau a vopselei vechi (partial, in mare parte, total, etc. Pentru a obtine calitatea dorita a suprafelelor, care sa corespunda tuturor cerintelor si specificatiilor impuse de beneficiar, este necesara o foarte buna cunoastere a caracteristicilor substratului, a tehnologiei de pregitire si a tratamentelor ulterioare care se pot aplica componentelor. Suprafata metalica ideal curata este caracterizata printr-o energie libera marita si metastabila din punct de vedere termodinamic. Trecerea intr-o stare stabila, de echilibru, se face prin absorbtie fizica, respectiv chimica, care duc la micsorarea energiei libere, respectiv a entalpiei libere. Reactiile la suprafata materialelor metalice se petrec de obicei la presiune si temperatura constanta. Rezulta ca metalele oxideaza in atmosfera la temperatura camerei, iar disocierea oxidului este posibila fie prin micaorarea PO2 ( prin vidare sau amestec de gaze reducdator), fie prin incalzirea metalului la temperaturi ce depasesc mult temperatura de topire. Din punct de vedere practic se constata ca o pregatire specifica a unei suprafete duce la micsorarea grosimii straturilor , dar nu la eliminarea completa a lor. Stratul de oxid si stratul de materii organice ramin si dupa pregatirea preliminara datorita unor legaturi puternice de natura electrica. Incalzirea materialelor in procesul de sudare duce doar la indepartarea
3

straturilor de materii organice fara sa distruga stratul de oxizi. Din punct de vedere fizic stratul de oxid se caracterizeazd printr-o anumita retea cristalina, proprie, diferita de cea a metalului. Caracteristicile fizice si mecanice ale oxizilor difera mult de cele ale metalelor. Astfel, conductivitatea electrica si termica sunt mult mai mici la oxizi si din acest punct de vedere unii oxizi sunt stabili la temperaturi ridicate ( de ex. AlzOs) pot fi folosite ca izolatori termici si electrici. De asemenea, caracteristicile mecanice ale oxizilor ( rezistenta si plasticitatea) au valori diferite fata de metale, in general plasticitatea fiind mult mai scazuta. Deosebirile existente intre oxizi si metale respective fac posibila utilizarea unor metode cu ajutorul carora se masoara stratul de oxid (radiatia X sau fascicolul de electroni), precum si pentru determinarea gradului de impurificare prin analiza comparativa.

Fig. 1 Starea fizica reala a suprafetelor metalice 1-metal nedeformat plastic; 2-strat deformat plastic cu incluziuni; 3-strat de oxid; 4-strat absorbit de ioni de oxigen; 5-strat de molecule de apa; 6-strat de materii organice (grasimi); 7-strat de praf ionizat. Starea fizica reala a suprafeelor metalice Starea fizica asuprafeeimetalice secaracterizeazprinexistenta si compoziiastraturilor superficiale (fig. 1). Compoziiastraturilor superficiale si grosimea lor depind decondiiile termodinamice (p, T) si de natura mediului nconjurtor Suprafeelemetalice ideal curate au o existentafoarte scurta (fraciuni de secunda) in ruptura materialului sauin primele momentedupprelucrarea mecanica.
4

Apariia primului strat mono-molecular de oxid se produce instantaneu ( 10-9 s) in aer la temperatura camerei. Viteza decreterea stratului de oxid scade, astfel incat, la grosimi deordinal 10-2, 10-3 m adugareaunui nou strat mono-molecular se produce intr-un timp mai ndelungat ( 15 18 s). Frnarea procesului de creterea grosimii stratului de oxid seexplica prin apariia unei bariere energetice in calea difuzieiionilor de metal ( M2+) si a atomilor de oxigen prin straturilede oxid anterior formate. Primul strat mono-molecular de oxidimita reeaua cristalina a metalului si din aceasta cauza devine sfrmicios. Fata de metal are un potenial electropozitiv,primul strat de oxid este electronegative. Urmatorul strat deoxid devine in acest caz electropozitiv. El absoarbe straturileelectronegative de oxigen care nu au posibilitatea de a forma legturi chimice in absenta cationilor liberi ai metalului ( M2+). Astfel, o suprafaa oxidata se acoper cu doua straturielectrice duble. In afara peliculei de oxid, suprafeele metalicesunt ntotdeauna acoperite si cu pelicule de grsimi, moleculede gaz si vapori de apa. Rugozitatea suprafeelor O suprafaa metalica reala este caracterizata printr-o anumitageometrie (rugozitate si ondulaii) si un anumit grad deimpurificare. Geometria suprafeei este data de modul deprelucrare si apare datorita vibraiilor mainilor . Rugozitatea si ondulaia sunt intr-o oarecare dependenta; cu cat este maimica rugozitatea cu att este mai pronunata ondulaia .Geometria suprafeei, care depinde de procesul de prelucraresi de natura materialului, implica o suprafaa reala de contact mult mai mica dect suprafaa totala.

Fig. 2 Rugozitatea suprafetelor

2.Metoda (particularitati; standarde; tehnologie). Daca structura metalica a suferit anumite deteriorari superficiale in urma proceselor de semifabricare (crestaturi, goluri, exfoliere, etc) sau in exploatare (coroziune, fisurare, rupere, etc) neconformitatile aparute trebuie remediate inainte de curitarea suprafetei otelului. a.Pregtirea mecanica manuala asuprafeei se realizeaz cu diferitescule sau echipamente precum: perii de sarma, raclete, ciocane,polizoare, eficienta acestora fiind apreciata astfel: Perierea cu perii metalice nltura aproximativ 10% din stratultotal de rugina; Utilizarea racletelor metalice nltura aproximativ 40% din stratultotal de rugina. Aceasta metoda poate deveni costisitoare in cazul suprafeelor foarte mari, datorita productivitii reduse si faptului ca nglobeaz multa manopera, avnd utilizri limitate in activitatea de producie Pregtirea suprafeei prin metode manuale sau mecanizate precum: rachetarea, perierea, perierea mecanizata sau polizarea suntidentificate prin literele "St". Gradul de pregtire St 1 se refera la operaii locale puin extinse si nu este inclus in standard, deoarecenu este considerata o metoda corespunztoare pentru pregtirea suprafeei nainte de vopsire. Cele doua grade de pregtire definiteprin St 2 si St 3 sunt indicate pentru curarea suprafeei utiliznd echipamente manuale sau acionate electric.

Fig 3 Aspectul suprafetelor contaminate Crestaturile localizate si putin adanci pot fi eliminate prin polizare. ln cazul crestaturilor foarte adanci, dupa eliminarea lor prin polizare, este necesar sa se masoare grosimea metalului ramas pentru a fi evitate problemele legate siguranla si capacitatea portanta a structurii metalice. Exfolierile prezente pe suprafala metalului pot fi eliminate tot prin polizare. Dupa polizare este necesar ca suprafata rernediata sa
6

fie controlata cu atentie, mai ales in zona muchiilor si racordarilor care trebuie sa fie rotunjite. Majoritatea specificatiilor includ recomanderi pentru rotunjirea muchiilor la o valoare de cel putin 2 mm. Dupa finalizarea operatiilor de sudare, toate reziduurile prezente pe suprafata precum: funingine, stropi, cruste de zgura provenite de la sudura trebuie eliminate prin spalare iar daca aspectul cordonului de sudura este foarte rugos, acesta trebuie prelucrat prin polizare. Toate zonele cu muchii asculite trebuie rotunjite la o valoare a razei de cel pulin 2 mm. Suprafelele afectate termic rezultate in urma taierii cu flacara trebuie indepartate prin polizare inainte de pregatirea suprafetei prin sablare. Inainte de sablare, suprafetele trebuie sa nu fie impurificate cu substanle straine precum funingine, stropi de sudura, aschii de metal, ulei, vaselina, saruri etc. Pentru aceasta, toate suprafetele trebuie spalate cu apa proaspata inainte de operatia de sablare. Toate discontinuitatile majore prezente la nivelul suprafetei precum: exfolieri de metal, cruste, fisuri deschise, au efect negativ asupra rezistentei la coroziune a stratului protector depus (grund, vopsea, strat metalizat, strat depus electrochimic, etc) si din aceasta cauza trebuie eliminate printr-o metoda adecvata. ln cazul in care astfel de discontinuitati sunt semnalate si dupa sablare, se va proceda la elirninarea lor prin polizare urmata de o noua sablare a zonelor polizate. Toate sudurile trebuie controlate pentru a fi depistate discontinuitdlile inadmisibile inainte de sablare. Suprafelele cu pori, cavitati, fisuri etc. trebuie indepartate sau remediate prin polizare sau chiar re-sudare, dupd care sunt curatate prin sablare locala.

Fig 4 Aspectul suprafetelor pregatite prin metode mecanice St2 Pregtirea mecanica automatizata a suprafeei se efectueaz celmai des la scara industriala prin sablare, simbolizata Sa
7

Fig 5 aspectul suprafetelor pregatite prin metode mecanice St3 b.Sablarea este o metoda de ndeprtare a straturilor de oxizi si impuriti organice prin mprocare cu particule solide de micidimensiuni. Tehnica se bazeaz pe utilizarea energiei cinetice ataate unor particule dure de mici dimensiuni (nisip, alice metalice,particule ceramice) pentru lovirea suprafeei, spargerea crustei deoxizi si ndeprtarea impuritilor mpreuna cu resturile rezultateprin fragmentarea acestora. In operaiile de sablare clasice se utilizeaz ca agent purttor fie aerul sub presiune fie efectul forei centrifuge, care determina antrenarea particulele spre suprafaa de curatat si asigurarea unei rugoziti prescrise.

Fig 5Aspectul suprafetelor curatate prin sablare usoara Sa1

Fig 6 Aspectul suprafetelor curatate prin sablare profunda Sa2

c.Pregatirea termica presupune utilizarea unor surse termice concentratie pentru a indepdrta sau arde impuritatile prezente pe suprafetele metalice.

Fig 7 Aspectul suprafetelor curatate cu flacara de gaze

d.Ecruisarea controlata (shot-peening) Prin bombardarea controlata cu jet de particule, se produce ecruisarea superficiala si modificarea formei grauntilor cristalini, care devin mult mai fini si alungiti, ceea ce determina o crestere a limitei de curgere si a duritatii. Energia de lovire cu particule trebuie sd fie suficient de mare pentru a produce deformarea plastica locala, iar densitatea lovirii pe unitatea de suprafata se stabilegte astfel incat intreaga suprafata sa fie uniform deformata.

Fig 8 componente in ecruisarea controlata Durificarea suprafetelor prin bombardarea cu materiale pulverulente este o tehnologie curata care se incadreaza in categoria tratamentelor superficiale, destinate obtinerii unor straturi cu duritate gi rezistenta la curgere ridicate, prin dezvoltarea unor tensiuni de compresiune superficiale, concomitent cu imbunatatirea rezistentei la oboseala si coroziune. Analizand in sectiune stratul superficial astfel tratat, se observa ca deformarea relelei. cristaline se micsoreaza treptat in adancime si apoi dispare complet, ramanand predominanta structura initiala a metalului. Cercetarile efectuate de-a lungul anilor in SUA si Japonia privind tratarea prin improscare cu particule a unor piese solicitate dinamic au aritat ca acest procedeu se poate utiliza in vederea cresterii rezistentei la oboseala, a rezistentei la uzare, a coroziunii sub sarcina si a oboselii prin coroziune. Se poate folosi de asemenea, la inchiderea porilor rezultati din operatii anterioare (turnare, sudare, sinterizare etc). Procesul are marele avantaj ca este foarte flexibil putandu-se durifica orice forma si marime de piese. Rezultatele oblinute depind de controlul parametrilor procesului. Utilizarea bombardarii cu particule pentru cresterea rezistentei la oboseala este mai eficienta la materialele mai dure. De asemenea, eficienta sa este mai mare in zonele ingustate, respectiv cu sectiuni reduse ale pieselor, comparativ cu suprafetele drepte ale pieselor. Efectul cresterii rezistentei Ia oboseala este mult mai accentuat prin aplicarea procedeului pe suprafele solicitate prin tensiuni de
10

intindere si forfecare, comparativ cu cele care sunt solicitate prin eforturi de compresiune, respectiv efectul este mai bun la piesele solicitate la oboseala prin cicluri pulsatorii fata de cele supuse la solicitari alternant - simetrice. procesele de transformare a materialelor prin prelucrdri mecanice, tratamente termice sau termochimice, imbinari etc., introduc tensiuni remanente localizate care, in absenta sarcinilor exterioare, se gasesc intr-o stare de echilibru instabil. Tensiunile remanente peste care se suprapun cele determinate de sarcinile din exploatare pot avea un efect important asupra comportarii in exploatare a piesei respective. Daca tensiunile remanente actioneaza in sens opus sensului sarcinilor care solicita piesa in exploatare, exista tendinta anihilarii reciproce a efectului acestora, ceea ce determina evitarea efectelor nedorite de aparitie a discontinuitatilor in material, in special in cazul solicitarilor la oboseala mecanica. Procesul de ecruisare al suprafelelor bombardate apare ca urmare a inducerii unor tensiuni de compresiune in suprafala piesei metalice printr-o sablare controlata. Prin acest tratament se mareste rezistenta la imbdtranire si durata de viata a piesei. Daca tensiunile remanente au acelasi solicitarile din exploatare, la valori reduse ale discontinuitati prin depdgirea locala a limitei materialului. sens cu cele determinate de sarcinilor exterioare pot aparea de curgere sau de rupere materialului. Dintre proprietatile mecanice influentate de prezenta tensiunilor remanente se amintesc cele mai importante: comportarea la oboseala, coroziunea sub tensiune, aderenta depunerilor, rezistenta la tractiune, comportarea la frecare si uzura si stabilitatea dimensionala, depunerile electrozilor manganosi pentru incarcare prin sudare cu 14% Mn cu capacitate de ecruisare, relstenti la abraziune cu soc. Principalele tipuri si caracteristici ale materialelor abrazive utilizate pentru sablare sunt precizate in standardele SR EN lso 111267 -7:2002 (alumina), SR EN ISO 111267 - 8:2002 (nisip de olivina), SR EN ISO 1 112OT - g:ZbOS (staurotit), SR EN ISO 111267 - 10:2005 (granat). ln afara de acestea, se mai utilizeaai alice din fonta, otel turnat, nisip de cariera, corindon, bile din sticla. e. Prelucrarea suprafeelor dup operaii de semifabricare sau exploatare. Daca structura metalica a suferit anumite deteriorri superficiale in urmaproceselor de semifabricare (crestturi, goluri, exfoliere, etc) sau in exploatare (coroziune, fisurare, rupere, etc) neconformitatile aprute trebuie remediate nainte de curatarea suprafetei otelului. Crestturile localizate si putin adnci pot fi eliminate prin polizare. In cazul crestturilor foarte adnci, dup eliminarea lor prin polizare, este necesar s se Msoare grosimea metalului rmas pentru a fi evitate problemele legate desiguranta si capacitatea portanta a structurii metalice. Exfolierile prezente pe suprafata metalului pot fi eliminate tot prin polizare. Dup polizare este necesar ca suprafata remediata sa fie controlata cu atentie, mai alesin zona muchiilor si racordrilor care trebuie sa fie rotunjite. Majoritateaspecificatiilor includ recomandri pentru rotunjirea muchiilor la o valoare de celputin 2 mm. Dup finalizarea operatiilor de sudare, toate reziduurile prezente pe suprafata
11

precum: funingine, stropi, cruste de zgura provenite de la sudura trebuie eliminate prin splare iar daca aspectul cordonului de sudura este foarte rugos, acestatrebuie prelucrat prin polizare. Toate zonele cu muchii ascutite trebuie rotunjite la o valoare a razei de cel putin 2mm.

Fig 9 Otel sablat cu alumina 3.Parametri. Procesul de ecruisare este este bazat pe efectul inducerii unor tensiuni de compresie in suprafata piesei metalice, printr-o sablare controlata. Prin acest tratament se mareste rezistenta la imbatranire cat si durata de viata a piesei. Procesul de ecruisare este necesar in cadrul aplicatiilor unde uzarea componentelor este grabita de procese precum debavurare, descarcari electrice, prelucrari electromecanice (EDM si ECM), galvanizare, anodizare, pulverizare termica si sudura. Pentru un proces de ecruisare controlat, trebuie respectati anumiti parametri stricti: -dimensiunea alicelor -materialul din care sunt realizate alicele si forma acestora -viteza materialului abraziv si debitul acestuia in cadrul procesului de ecruisare -pozitionarea duzei-unghi si distanta -durata unui proces de ecruisare Acesti parametri determina intensitatea (indicator pentru tensiunea de compresie) si gradul de acoperire (indicator pentru sablarea intregii suprafete). Dimensiunea alicelor: prin modificarea dimensiunii alicelor (ramanand aceeasi viteza de propulsare ), energia emisa a particulelor se schimba mentinerea constanta a dimensiunii alicelor este esentiala pentru rezultatul procesului de ecruisare. Materialul din care sunt realizate alicele si forma acestora:Principalii furnizori au 5 tipuri de material abraziv: alice din otel, fonta, bile de sticla, abraziv ceramic, sarma taiata cat si sarma taiata din otel inoxidabil.
12

Forma sferica a alicelor trebuie controlata si mentinuta (nu este permisa existenta alicelor sparte, alice cu margini ascutite sau alice lipite intre ele). Pentru a se evita degradarea alicelor se pot folosi separatoarele in spirala duble, in asociere cu site. Viteza materialului abraziv si debitul acestuia in cadrul procesului de ecruisare: energia degajata la impact depinde in foarte mare masura de viteza cu care este propulsat materialul abraziv . Viteza de propulsare este controlata prin intermediul aerului sub presiune, care este monitorizat in permanenta. Debitul materialului abraziv determina procentul de acoperire intr-un anumit interval de timp. Pozitionarea duzei - unghi si distanta: distanta si unghiul de actiune a duzei fata de suprafata ce urmeaza a fi tratata, sunt foarte importante. Variatia acestor parametri determina variatia dimensiunii suprafetei tratate, rezultand diferite grade de acoperire, ceea ce scade veridicitatea curbei de saturatie. La sablare se folosesc in general urmatorii parametri: -Dimensiuni de lucru 1200 x 600 x 600h mm; -Presiune de lucru 6,5 - 7,5 bar; -Consum aer 630 l / min; -Diametre de lucru 6 - 7 mm; -Rata filtrare 5 microni; -Putere de lucru 1200W / 230V; -Tensiune 230V 50Hz.

4.Avantaje si dezavantaje comparativ cu metode similare.

Ultimele instalatii in materie de ecruisare prezinta urmatoarele avantaje: -Echipament de sablare cu camera dubla ce permite lucrul simultan cu 2 pana la 6 duze, ce lucreaza cu o presiune a aerului cuprinsa intre 0.5 si 7 bar, cu controlul debitului de abraziv. Acuratetea si constanta debitului de abraziv catre duze este o caracteristica a echipamentelor Straaltechniek. - Sistem de separare a abrazivului, pentru una sau mai multe dimensiuni de abraziv, mentine materialul in dimensiuni stricte. Poate fi echipat cu separator magnetic, incalzitor si vibrator pentru abrazivii speciali. - Sistem de transport pneumatic al abrazivului, tip VENTIFLOOR, si mai rar, snecuri sau scrappere.
13

- Combinatia dintre masa rotativa, tip carucior, pe care se fixeaza piesele, si lancea retractabila, pentru fixarea duzelor, permite controlul exact al pozitiei si distantei de la care se face ecruisarea. - Sistem de colectare a prafului cu curatirea continua a filtrelor cu aer comprimat. Excelenta calitate a cartuselor si designul filtrelor garanteaza un inalt nivel eficienta. Dezavantajele sunt: -echipamente mai scumpe; -sisteme complexe de dozare.

5.Schema de principiu. Ecruisarea redata la scara mica este reprezentata in figura alaturat

F ig 10 Ecruisarea controlata

Fig 11 Procesul de shot-penning

14

Fig 12 Efectele ecruisarii prin alicare

15

6. Variante tehnologice. La scara industriala procedeul de ecruisare (shot-peening) este aplicat in cadrul unor instalatii complexe. Sablarea prin injectie functioneaza pe principiul aspiratiei abravazivului prin depresiune. In interiorul cabinerlor de sablare abrazivul este recuperat prin absorbtie.

Fig 13 Instalatie completa de ecruisare

Fig 14 Alice pentru sablare

16

Din analiza comparativa a valorilor duritatii si rezistentei la oboseala a pieselor tratate utilizand procedeul shot peening a rezultat ca exista o perioada optima de prelucrare pentru fiecare clasa de material, peste care aplicarea tratamentului nu mai aduce cresteri substanliale. Astfel, se stabileste o intensitate de bombardare cu particule optima cu ajutorul testului Almen, din perechea de valori a timpului si presiunii de injectare. 7.Aplicatii. In industria aerospatiala avantajele procesului de ecruisare a suprafetelor sunt deja cunoscute: o crestere a duratei de viata a unor componenete critice fara a creste masa acestora.

Fig 15 Piesa pregatita prin ecruisare

Fig 16 Instalatie pentru shot-peening

17

Bibliografie: - http://www.innotehnic.ro/sablare.php; - http://www.minex.ro/linii-produse/Instalatii-de-ecruisare/374/Procesul-deecruisare; - http://www.sigma.md/?lng=rom&id_pr=359&id_gr=6&id=4; - http://ro.scribd.com/doc/92985720/Sablarea; - http://www.straaltechniek.net/ro/produse/instalatii-complete-de-ecruisare-shotpeening/ecruisare/; - http://www.fpcp.ro/studactiv/data/gruptinta/documentatie/ictcm/Curs%20AM %20-%20Acoperiri%20metalice.pdf; - Ionelia Voiculescu, Tratamente termice superficiale pentru structuri sudate, note de curs,2013. - E., w., Brooman, Design for surface Finishing, ASM Handbook, vol. 20, Materials Selection and Design, 1997; - http://www.scritube.com/tehnica-mecanica/Calitatea-suprafetelorprelucr103177111.php - http://www.sadrom.ro/produse/confectii-metalice-sudate-siprelucrate/componente-sudate-si-prelucrate?gclid=CLPLm4OpLcCFQjKtAod5EYAcQ

18