Lucrarea 3 - Modelarea propagării semnalelor de RF –

Efectul Doppler și Fading

În acest laborator, ne vom ocupa de scenarii foarte simple pentru a ne familiariza cu
fenomenul multipath. Se presupune că o purtătoare RF nemodulată (undă continuă, CW) este
transmisă, iar efectul Doppler precum și fading-ul, suferite de semnal vor fi reproduse prin
simulări.
Este foarte important să se aibă întotdeauna în vedere geometria scenariului de
propagare care urmează să fie simulat, deoarece direcțiile de sosire ale diferitelor căi de
propagare au un impact direct asupra spectrului Doppler și asupra fading-ului.

Obiective
O1. Prezentarea efectului Doppler și a consecințelor lui în comunicațiile mobile
O2. Prezentarea unor consecințe ale fadingului datorat propagării multicale
O3. Efectuarea unor sarcini de lucru în MATLAB privitoare la simularea modelelor
matematice ale fenomenelor sus-amintite.

Durata medie de studiu individual: 30 minute.

Precizări introductive
Semnalele de bandă îngustă transmise prin canalul radio urmăresc forma dată de
expresia următoare:
𝑦(𝑡) = 𝑎(𝑡)cos⁡[2𝜋𝑓𝑐 𝑡 + 𝜃(𝑡)]
unde a(t) reprezintă anvelopa lui y(t) iar θ(t) reprezintă faza. Întrucât întreaga informație
transmisă este modulată în anvelopa și faza semnalului, acesta poate fi analizat chiar și numai
prin așa numita anvelopă complexă sau echivalentul trece-jos al lui y(t), care este de forma:
𝑟(𝑡) = 𝑎(𝑡) exp(𝑗𝜃(𝑡)) = 𝐼(𝑡) + 𝑗𝑄(𝑡)
unde egalitatea din urmă marchează faptul că anvelopa complexă poate fi reprezentată atât în
termeni de amplitudine și fază, cât și prin componentele în fază și cuadratură [2].
Va fi întotdeauna posibil ca y(t) să fie recuperat din r(t) prin simpla multiplicare a celui
din urmă cu fazorul purtătoarei, mai apoi luând partea reală a expresiei:
𝑦(𝑡) = 𝑅𝑒[𝑟(𝑡) exp[(𝑗2𝜋𝑓𝑐 𝑡)] = 𝑅𝑒[𝑎(𝑡) exp[𝑗(2𝜋𝑓𝑐 𝑡 + 𝜃(𝑡))]]
𝐹𝑜𝑟𝑚𝑢𝑙𝑎⁡𝑙𝑢𝑖⁡𝐸𝑢𝑙𝑒𝑟:⁡𝑒 𝑗𝑥 = cos 𝑥 + 𝑗 sin 𝑥
Efectul Doppler
Propagarea multicale joacă un rol semnificativ în comunicațiile mobile, deoarece
antena MS (mobile station) este de obicei situată la înălțimi mici și înconjurată de obstacole.
De obicei, aceasta folosește diagrame de radiație omnidirecționale, preluând astfel un
număr mare de ecouri ale semnalului transmis. În schimb, legăturile radio fixe de microunde
sunt amplasate deasupra obstacolelor și utilizează antene directive care reușesc să deosebească
între multiplele căi de propagare care pot apărea.
Semnalul RF modulat poate fi reprezentat într-o formă complexă astfel:

𝑦(𝑡0 , 𝑧) = 𝑎(𝑡0 )𝑒 𝑗(𝜔𝑐𝑡−𝑘𝑐𝑧+𝜑(𝑡0 ))

1
unde a0 reprezintă amplitudinea semnalului direct, iar 𝜑0 reprezintă faza inițială. 𝑘𝑐 reprezintă
constanta de propagare pentru frecvența fc cu 𝑘𝑐 = 2𝜋/𝜆𝑐 . Putem ajunge la o formă echivalentă
trece-jos de reprezentare a ecuației de mai sus lăsând la o parte termenul fc, ajungând astfel la
forma:

𝑟(𝑡0 , 𝑧) = 𝑎(𝑡0 )𝑒 𝑗(−𝑘𝑐𝑧+𝜑(𝑡0 ))

Pentru canalele mobile în care terminalul este în mișcare, trebuie luată în considerare și viteza
mobilului, V.

Sarcina 1

În doppler_1.m , va fi simulat un link de comunicații între o stație de bază (BS) și un

receptor mobil în mișcare (MS). Presupunem că este recepționat doar semnalul direct,
neintroducându-se ecouri suplimentare. Simularea se efectuează doar pentru o scurtă distanță
de deplasare a MS, astfel semnalul recepționat are o amplitudine constantă, dar prezintă o fază
care variază rapid. În același timp, frecvența purtătoarei RF recepționată este deplasată (efect
Doppler).
Figura 1 este reprezentarea grafică de referință pentru proiectul doppler_1.m, unde BS
este situat pe axa x la o distanță D=1 km de MS. Stația mobilă se deplasează din punctul de
origine (0,0) cu viteza v înspre stația de bază.

Figura 1 Reprezentarea grafică a situației de comunicații simulată în Sarcina 1.1

Acum, vom încerca să explicăm sub o formă matematică principiul efectului Doppler.
Dacă MS se apropie de BS cu o viteză v, anvelopa complexă a semnalului recepționat, r(t), va
fi:
2𝜋
𝑟(𝑡) = 𝑎0 exp(−𝑗𝑘𝑐 𝑑(𝑡)) = 𝑎0 exp⁡(−𝑗 𝑑(𝑡))
𝜆𝑐
Pentru ușurința deducerii matematice s-a omis introducerea fazei inițiale 𝜑0 . Termenul d(t)
reprezintă distanța variabilă dintre MS-BS:

𝑑(𝑡) = 𝑑0 − 𝑉𝑡
Pentru o înțelegere mai intuitivă se poate lăsa la o parte termenul d0, astfel vom avea:
2𝜋
𝑟(𝑡) = 𝑎0 exp (𝑗 𝑉𝑡) = 𝑎0 exp⁡(𝑗2𝜋𝑓𝐷 𝑡)
𝜆𝑐

2
Unde fD reprezintă schimbarea de frecvență Doppler. Dacă reintroducem în ecuație și
termenul fc, semnalul RF recepționat va fi de forma:

𝑦(𝑡) = 𝑎0 exp⁡[𝑗2𝜋(𝑓𝑐 + 𝑓𝐷 )𝑡],

𝑉
𝑓𝐷 =
𝜆𝑐
Se poate observa cum semnalul RF nu mai este recepționat la frecvența fc ci la fc+fd. Dacă
MS s-ar îndepărta de BS, shift-ul Dopper ar fi de fc-fD.
Modificați viteza de deplasare a MS la diferite valori conform tabelului din fișă și
adăugați în fișa de lucru graficele obținute. Notați în tabel frecvențele la care se găsesc vârfurile
spectrale din graficele rezultate.

Sarcina 2

În Doppler_2.m unghiul de deplasare al MS față de BS este de α=300 (ca în Figura 2).

Distanța dintre cele două elemente ale sistemului GSM rămâne de 1km. Se poate arăta că relația
dintre deplasarea Doppler în frecvență și unghiul de sosire α dintre MS și BS este:

𝑉
𝑓𝐷 (𝛼) = cos⁡(𝛼)
𝜆𝐶

Modificați unghiul de sosire α al semnalului RF între MS și BS și adăugați în fișa de

lucru graficele obținute. Comparați rezultatele obținute prin calcul cu cele obținute prin
simulare. Notați frecvențele fD la care se găsesc vârfurile spectrale din graficele rezultate.

Figura 2 Reprezentarea grafică a situației de comunicații simulată în Sarcina 1.2

Sarcina 3

În această secțiune vom analiza cazul în care două semnale ajung la receptor: unda
directă și unda reflectată. În acest caz, începe să apară deja fenomenul de fading. Când două
unde interferă în spațiu, ele dau naștere unei unde staționare. Aceasta înseamnă că, dacă o
antenă detectează această undă în mai multe rânduri, trecând prin aceleași puncte în spațiu și
la aceeași înălțime, antena va observa aceleași niveluri de semnal.
În cazul nostru, putem spune mai degrabă că avem de-a face cu un model cvasi-
staționar, care va fi de fapt o imagine mai precisă a fenomenului multipath. În cazul cvasi-

3
staționar, unda spațială rezultată din interferența celor două unde (directă și reflectată) va oscila
ușor în jurul unei poziții de echilibru.
Pentru programul Doppler_direct_refl.m, presupunem că există un semnal direct și un
semnal reflectat, de pe o față a unei clădiri. În primul rând, presupunem un coeficient de reflexie
R=-1, i.e. întregul semnal incident se reflectă de pe suprafața clădirii cu semn schimbat.
Așa cum este ilustrat în Figura 4.8, presupunem că MS se deplasează spre reflector și
se îndepărtează de BS, toate fiind pe axa Ox. Datele de intrare rămân aceleași ca și în programul
aferent Sarcinii 1.2. Distanța dintre punctul de plecare al MS și BS este de 1000 m așa cum se
arată în figură. Ar trebui deja să intuim că în spectrul semnalului recepționat vor apărea două
linii Doppler: una corespunzătoare semnalului reflectat și alta corespunzătoare semnalului
direct.

Figure 3 Geometria studiului de caz din Sarcina 1.3

Distanța d0 (traiectoria radio a undei directe) crește pe măsură ce MS se îndepărtează

de BS în timp ce d1 (traiectoria radio a undei reflectate) scade pe măsură ce MS se apropie de
reflector. Anvelopa semnalului rezultat reprezintă suma celor doi fazori ai undelor directă și
respectiv reflectată. Conform demonstrației din [2] de la pp. 92-93, anvelopa semnalului
recepționat este de forma:

|𝑚(𝑡)| = |2sin⁡(2𝜋𝑓𝐷 𝑡)|

Astfel, se poate observa un model de fading sub forma unei oscilație sinusoidală în
anvelopa semnalului recepționat
Este interesant, de asemenea, de remarcat că anvelopa semnalului afectat de fading va
avea minime și maxime chiar și în domeniul spațial

2𝜋
|𝑚(𝑥)| = |2sin⁡( 𝑥)|
𝜆𝑐

Rulați scriptul Doppler_direct_refl.m și modificați viteza de deplasare a MS la diferite

valori conform tabelului din fișă și adăugați în fișa de lucru graficele obținute. Notați în tabel
frecvențele la care se găsesc vârfurile spectrale din graficele rezultate.
Stabiliți coeficientul de reflexie R la valoarea de -0,5. Ce modificări apar în spectru?
Notați nivelul de putere al vârfurilor spectrale în fișa de lucru.

4
Sarcina 4

În această secțiune, vom presupune că două surse punctiforme de împrăștiere a

semnalului sunt singurele surse prin care semnalul transmis ajunge la receptor, în timp ce
semnalul direct presupunem că este blocat complet. Suntem interesați să legăm două aspecte
ale fenomenului multipath: rata de fading și efectul Doppler.
Reflexia speculară (tip oglindă, R=-1) nu este singurul mecanism care dă naștere la
propagarea multicale, dimpotrivă, împrăștierea (scattering) este cea mai comună sursă a acestui
tip de propagare. Împrăștierea sau împrăștierea difuză este generată pe obiecte mici, de
exemplu, stâlpi pentru iluminatul public, semne de circulație, mașini, copaci sau suprafețe
aspre, cum ar fi, suprafețele neregulate ale clădirilor sau suprafețe de teren denivelat, care dau
naștere unor ecouri mai slabe decât cele produse pe suprafețe mari, netede, care au un caracter
specular.
Simularea efectuată în Sarcina 3 este repetată aici, de data aceasta cu configurația în
care semnalul direct este blocat, semnalul de telefonie GSM ajungând la receptor prin
intermediul a două semnale secundare rezultate în urma împrăștierii semnalului direct. În
Figura 4 este reprezentată schematic situația de propagare pe care o simulăm și analizăm în
această secțiune.
Asemănător cazului precedent, expresia generală a ratei de fading pentru două unde de
amplitudine unitară cu unghiurile de sosire α1, respectiv α2, este determinată prin însumarea
fazorilor corespunzători celor două semnale de împrăștiere, și ea este de forma:

𝑓𝐷
|𝑠𝑟 | = |2sin⁡{2𝜋 ( ) [cos(∝1 ) − 𝑐𝑜𝑠(∝2 )]𝑡}|
2

Din această formulă deducem că odată cu scăderea împrăștierii unghiulare, i.e. scăderea
unghiului dintre α1 și α2, rata de fading scade și ea la rândul ei.

x„
Figura 4 Geometria studiului de caz din Sarcina 1.4

Rulați scriptul Doppler_2xscatter.m și modificați unghiul dintre cele două surse

secundare de împrăștiere după valorile din tabelul din fișă. În plus, treceți numărul de nuluri

5
ale anvelopei rezultate în urma interferenței undelor provenite de la cele două surse de
împăștiere, Scatterer#1 și Scatterer#2 !.

Sarcina 5

Continuăm și extindem utilizarea modelului de împrășitere prezentat în proiectul

anterior prin includerea mai multor surse de împrăștiere. Cu această ipoteză desemnal dispersat
din puncte multiple, va fi posibil să se simuleze multe situații tipice pentru propagarea
semnalului de comunicații mobile, cum ar fi condițiile de fading Rayleigh. Exemplul reprodus
aici a fost generat folosind 13 unde reflectate sau căi de propagare. În unele cazuri, anumite căi
de propagare pot domina asupra altora. De pildă, undele speculare predomină asupra
componentelor difuze cu amplitudini mai mici.

Figura 5 Geometria studiului de caz din Sarcina 5. Împrăștiere multi-sursă

Rulați scriptul Doppler_multi_scatter.m Adăugați în fișa de lucru graficul care reprezintă

semnalul recepționat în timp, respectiv spectrul Doppler. Plasați MS-ul la aproximativ 800m
distanță de sursele de împrăștiere și generați reprezentarea grafică corespunzătoare semnalului
recepționat, respectiv reprezentarea grafică corespunzătoare spectrului Doppler.

Bibliografie

[1] E. Puschita, s.a., Radiocomunicatii Celulare - canalul radio - antene - proiectarea

sistemelor – Manual de laborator, U.T. PRESS, ISBN 978-973-662-496-4, 170 pag., 2009.
[2] / F. Perez Fontan, P. Marino Espineira, Modeling the wireless propagation channel: a
simulation approach with MATLAB, John Wiley & Sons Ltd, , ISBN 978-0-470-72785-0 (HB)