1

RADIONAVIGAIA

1.1. TIPURI SI ECHIPAMENTE DE RADIONAVIGATIE

Radionavigaia este domeniul tehnico-tiinific n care se cerceteaz i se

aplic proprietaile undelor electromagnetice pentru determinarea poziiei
aparatelor de ybor, pentru identificarea apartenenei lor i asigurarea dirijrii
precise in fazele terminale ale zborului (decolare si aterizare).
In funcie de distana de aciune, se deosebesc:
a. pentru distane scurte (sub 100 Km);
b. pentru distane medii (ntre 100 i 500 Km);
c. pentru distante mari ( mai mari de 500 Km).
Din prima categorie fac parte:
- radiofarurile nedirectionale de mica putere (radiobalize);
- sisteme de aterizare instrumental (sistemul ILS Instrumental Landing
System);
- radioaltimetrele.
Din a doua categorie fac parte :
- radarul pentru controlul traficului aerian (ATC Aerian Trafic Control) ;
- radarul omnidirectional (sistemul VOR Very High Frecquency
Omnidirectional Range).
Din a treia categorie fac parte statiile de radionavigatie indepartata
(sistemele de radionavigatie indepartata LORRAN, OMEGA, CONSOL,
GPS).
In functie de frecventa de lucru, se deosebesc:
- pe frecvente foarte joase (VLF Very Low Frequency sistemul
OMEGA) ;
- pe frecvente joase (LF Low Frequency, sistemul CONSOL, radiofaruri) ;
- pe frecvente medii (MF Medium Frequency sistemul LORAN) ;
- pe frecvente inalte (HF High Frequency, radiogoniometrele terestre);
- pe frecvente foarte inalte (VHF Very High Frequency, sistemele VOR,
ILS);
 Sisteme de radionavigatie
8

- pe frecventa ultra inalta (UHF Ultra High Frequency, sistemele DME

Distance Measurement Equipment), TACAN;
- pe frecventa extrem de inalta (EHF Extremely High Frequency,
sistemele MILS (Microwave Instrumental Landing System),
radioaltimetrele, sisteme prin satelit.
Din punct de vedere al amplasarii aparaturii sistemele de radionavigatie se
impart in:
- autonome, toata aparatura pe avion ;
- neautonome o parte din aparatura la sol.
Din punct de vedere al informatiilor de care au nevoie aceste sisteme de
radionavigatie atunci cele autonome sunt cele care nu au nevoie de informatie
din exterior si celelalte neautonome. Din acest punct de vedere nici un aparat nu
este autonom.

1.2. PARAMETRII ANTENELOR. NOTIUNI

GENERALE

Antena este dispozitivul destinat pentru radiatia undelor

electromagnetice la emisie (antena de emisie) sau pentru extragerea energiei
din campul undelor electromagnetice la receptie (antena de recaptie).
Antena reprezinta, de fapt, un transformator de energie. Antena de
emisie transforma energia curentilor de inalta frecventa preluata de la
circuitul de iesire al emitatorului in energia undelor electromagnetice, iar
antena de receptie transforma energia energia undelor electromagnetice
capatata din spatiu in energia curentilor de inalta frecventa pe care o cedeaza
circuitului de intrare al receptorului.
Deoarece antena este un element pasiv de circuit, pe zaza principiului
reciprocitatii, orice antena de emisie daca este folosita ca antena de reptie (si
invers) isi pastreaza caracteristicile fundamentale. Din punct de vedere
constructiv antenele de emisie si cele de receptie uneori difera.

1.2.1. FUNCTIILE SI CARACTERISTICILE DE DIRECTIVITATE

Functia de directivitate determina legatura dintre intensitatea campului

electromagnetic radiat si coordonatele sferice ale punctului din spatiu considerat.
Vectorul intensitatii campului electromagnetic este caracterizat de
amplitudinea, faza si polarizarea lui.
E = E m f ( , ) e jr e j ( , ) u ( , ), (1.1)

f ( , ) determina caracteristica de directivitate de amplitudine;

sisteme de radionavigatie
9

( , ) determina caracteristica de directivitate de faza;

u ( , ) determina caracteristica de polarizare a vectorului intensitatii campului
electromagnetic;
f ( , ) va determina legatura dintre amplitudinea campului undelor radiate in
zona indepartata si coordonatele sferice ale punctului in care o determinam.
Aceasta functie poate fi caracterizata de mai multe extreme locale, dar exista, de
asemenea un maxim maximorum. Daca acesta se afla pe direactia ( 0 , 0 ) ,
atunci
f max = f ( 0 , 0 ). (1.2)

Directia determinate de unghiurile 0 , 0 , se numeste directia de radiatie

maxima. Uneori in loc de f ( , ) se foloseste functia de directivitate a densitatii
de putere radiata

2
S ( , ) = f ( , ) .
Se observa ca faza campului in punctul din zona indepartata este
determinata de doi termeni r si ( , ) .
Suprafetele de faza egala vor fi de forma
1 ( , ) = r + ( , ), (1.3)
De obicei se foloseste
1
( , ) = r + ( , ). (1.4)

Cu aproximatie putem considera ca antena nu introduce defazaj in functie
de coordonatele unghiulare, adica ( , ) = 0, atunci
( , ) = r. (1.5)

1.2.2. INSERTIA. CARACTERISTICA DE POLARIZARE

Polarizarea undelor radio este determinata de tipul antenei de

emisie. Undele de polarizare orizintala sunt cele la care vectorul intensitatii
campului electromagnetic se gaseste in plan orizontal, iar cele cu polarizare
verticala sunt cele la care vectorul intensitatii campului electromagnetic se
gaseste in plan vertical. Polarizarea poate fi in general eliptica, sau circulara.
Prin reprezentarea grafica a functiei de directivitate de amplitudine
se obtine caracteristica de directivitate. De obicei rezulta o suprafata curba
inchisa. In practica nu se lucreaza cu aceasta deoarece este greu de trasat in
spatiu. De ceea se folosesc caracteristicile plane de directivitate, obtinute din
caracteristica spatiala prin intersectia acesteia cu doua plane reciproc
 Sisteme de radionavigatie
10

perpendiculare. Planele se aleg astfel incat sa contina directia de radiatie

maxima. Ca plane se pot utiliza planul vertical si cel orizontal sau planul E si
planul H . caracteristicilor plane de directivitate le corespund functiile plane de
directivitate, adica
h( ) = f (k1 , ) (1.6)
g ( ) = f ( , k 2 ) (1.7)
Functia de directivitate normata
Se defineste functia de directivitate normata astfel
f ( , )
F ( , ) = . (1.8)
f ( 0 , 0 )
In practica se utilizeaza functiile plane de directivitate normate
h( ) h ( )
H () = = , (1.9)
h( 0 ) hmax
g( ) g( )
G( ) = = . (1.10)
g ( 0 ) g max
De regula caracteristica de directivitate este construita dintr-un lob
principal (care contine directia de radiatie maxima) si mai multi lobi secundari.

Fig.1

Unghiurile caracteristicilor de directivitate

Fig. 2

2 - unghiul format de directiile in care radiatia scade la zero;

2 - unghiul format de directiile in care radiatia scade cu 10 dB sau este
0,1 S max sau 0,316 E max ,
2 - unghiul format de directiile in care radiatia scade cu 3 dB sau este
0,5 S max sau 0,70. E max .
Nivelul lobilor secundari se exprima in procente sau in dB fata de
nivelul lobului principal, astfel
E l
% N = max s 100, (1.11)
E max l p
sau
S l E l S E
in dB N = 10 lg max s = 20 lg max s , - 3dB = 10 lg = 20 lg .
S max l p E max l p S max E max
sisteme de radionavigatie
11

Fig. 3

1.3. DETERMINAREA RELEVMENTELOR SI

GISMENTELOR PRIN GONIOMETRARE

Se numeste relevmentul unui punct A fata de un alt punct M

unghiul format intre directia nord din punctual M si directia la punctual A. Se
noteaza cu AM .

fig.

Daca pentru determinarea unghiului nu se utilizeaza directia nord ci

o alta directive oarecare, atunci unghiul se numeste gisment.
In locul directiei nord, in aviatie se utilizeaza directia de zbor (axul
longitudinal al avionului).
Daca in punctele A, B, M exista cate un emitator si cate un
radiogoniometru se pot determina urmatoarele unghiuri: AM , BM , MA , MB
si .
Metoda goniometrica permite determinarea relevmentului adevarat.
Daca A si B sunt fixe si M mobil atunci locul geometric al lui = const. este
un cerc ce trece prin cele 3 puncte. Daca pe avion se determina AM si BM , (A
si B nu trebuie sa coincida , atunci) se poate determina pozitia aeronavei in
spatiu. La fel la sol, pozitia aeronavei se obtine in punctual de intersectie a doua
linii de goniometrare. Se observa ca
AM = MA + 180 o.
In afara de aceste unghiuri trebuie cunooscute exact pozitiile
punctelor fixe A si B.

1.4. METODA TELEMETRICA

Daca emitatorul din a emite un semnal la timpul t1 = 0, acesta ajunge

 Sisteme de radionavigatie
12

D1
in punctul M la timpul t 2 = . In punctul M, semnalul poate fi receptionat si
c
se poate determina D1 = c t 2 . De asemenea, semnalul poate fi doar reflectat in
punctual M si atunci receptionarea se va face tot in A la timpul
D 2 D1 c t3
t3 = t 2 + 1 = . Astfel se poate determina D1 = .
c c 2
In relatiile de mai sus s-a neglijat viteza aeronavei in comparative cu
viteza luminii.
Daca se considera D1 = const. locul geometric corespunzator
punctului M va fi un cerc de raza D1 .
Metoda telemetrica circulara permite determinarea distantei pana la
un vehicul, linia de pozitie fiind un cerc. Pozitia vehiculului se determina la
intersectia a doua linii de pozitie.
Diferenta distantelor D = D1 - D2 = const. , linia de pozitie
corespunzatoare este o hiperbola care trece prin punctual mobil M, in punctele
fixe A si B sunt focarele hiperbolei.
Metoda telemetrica diferentiala sau hiperbolica asigura determinarea
pozitiei vehiculului prin intersectia a doua linii de pozitie in forma de hiperbola.
Daca se utilizeaza metoda telemetrica circulara, se poate determina
pozitia vehiculului dintr-un singur punct fix A, daca se intersecteaza cercul
D = const. cu dreapta ce defineste relevmentul vehiculului.
Cu exceptia ultimei metode, in toate celelalte metode de navigatie
este necesar sa se execute masuratorile in cel putin 2 puncte pentru a rezolva
metoda de navigatie propusa.

1.5. RADIORECEPTOARE

Radiotehnica reprezinta domeniul tehnic care se ocupa cu transmiterea la

distanta a informatiilor prin intermediul undelor electromagnetice. Transmiterea
la distanta a informatiilor cu ajutorul undelor electromagnetice se poate realiza
daca unul din parametrii undei variaza conform legii de variatie a informatiei,
adica unda este modulata in informatie. Undele electromagnetice, fiind
armonice, pot fi modulate in amplitudine, impulsuri, frecventa si faza.
O linie de radiolegatura este formata din doua instalatii, fiecare avand
propriul rol: instalatia de emisie si cea de receptie.
Instalatia de receptie este destinata selectarii semnalului purtator al
informatiei transmise (semnal util) din multimea semnalelor ce produc un camp
suficient la locul de receptie, amplificarii si transformarii sale, extragerii si
prelucrarii informatiei.
Pentru indeplinirea rolului sau instalatia de receptie este formata din trei
sisteme de radionavigatie
13

parti componente: sistemul antenna fideri, radioreceptorul si dispozitivul final.

Fig.

Sistemul antena fideri capteaza undele electromagnetice din spatiu, le

transforma in oscilatii de radiofrecventa si le transmite cu pierderi minime
receptorului.
Radioreceptorul (R) amplifica, transforma si prelucreaza oscilatiile de
radiofrecventa primate de la sistemul de antena fideri, extrage, amplifica si
prelucreaza informatia pentru a fi redata sub o anumita forma de dispozitivul
final (DF).
Dispozitivul final poate reproduce sau inregistra informatia transmisa.
Dispozitivele finale pot fi: difuzoare, aparatura deinregistrare magnatica sau de
scris, instalatii de calcul etc.

1.5.1. INDICII DE CALITATE AI RECEPTOARELOR

Sensibilitatea reprezinta tensiunea electromagnetica minima pentru care

se asigura functionarea normala a dispozitivului final. Pentru o putere de emisie
constanta, sensibilitatea determina distanta maxima dintre instalatia de emisie si
cea de receptie.
In cazul radioreceptoarelor de slaba sensibilitate, sensibilitatea depinde in
mare masura de amplificarea receptorului. Daca sensibilitatea creste, semnalul
receptionat devine comparabil cu semnalele parazite si nu mai depinde de
amplificare ci de raportul semnal/zgomot cerut la iesire. Se defineste
sensibilitatea reala ca fiind tensiunea minima din antena pentru care se obtine la
iesire un anumit raport semnal/zgomot ce permite recunoasterea sigura a
semnalului pe fondul zgomotelor.
Selectivitatea reprezinta capacitatea radioreceptorului de a extrage
semnalul util din multimea semnalelor parazite ce induc tensiuni
electromagnetice in antena de receptie. Sistemul de antena realizeaza o selectie
spatiala si una de polarizare. Radioreceptorul realizeaza o selectie de frecventa.
Fidelitatea receptorului este capacitatea acestuia de a livra la iesire
semnalul util nealterat. Este influentata de distorsiunile introduse de semnalele
componente. Distorsiunile pot fi liniare si neliniare. Distorsiunile liniare pot fi de
amplitudine si de faza. Distorsiunile de amplitudine conduc la variatia raportului
intre amplitudinile componentelor spectrale ale semnalelor. Distorsiunile de faza
sunt datorate defazajelor pe care le pot primi pe traseul de receptie componentele
spectarle ale informatiei. Distorsiunile neliniare conduc la aparitia in spectrul
informatiei a noi componente ce sunt continute in informatia transmisa.
Gama dinamica a radioceptorului reprezinta raportul dintre amplitudinea
 Sisteme de radionavigatie
14

maxima si cea minima a semnalului de intrare. Nivelul maxim este limitat de

distorsiunile de neliniritate maxim admise, iar nivelul minim este determinat de
sensibilitate. Cresterea gamei dinamice se obtine prin cresterea semsibilitatii si
prin utilizarea sistemelor automate de reglare a amplificarii.
Fiabilitatea este apreciata prin timpul mediu de functionare fara
defectiuni.

1.5.2. RECEPTORUL CU AMPLIFICARE DIRECTA

In figura X se prezinta schema bloc a unui receptor cu amplificare directa.

Fig. x

SAF Sistem Antena Fideri;

CI Circuit de Intrare;
ARF Amplificarea Receptorului in Frecventa;
D Detector;
AFM Amplificator Frecventa Medie.
Un astfel de receptor prezinta : sensibilitate redusa, selectivitate slaba si
fidelitate redusa.

1.5.3. RECEPTORUL SUPERHETERODINA

In figura X se prezinta schema bloc a unui receptor superheterodina.

Acesta contine in plus fata de cel prezentat mai sus urmatoarele blocuri: Am
Amestecatorul, OL Oscilatorul Local, AFI Amplificator Frecventa
Intermediara.

Fig
Se observa in figura X ca CI si ARF formeaza Selectorul.

1.5.4. SELECTORUL

Utilizrea ARF in radioreceptoare conduce la:

marirea raportului semnal/zgomot peste tensiunea de zgomot a

etajului schimbator de frecventa, deci cresterea sensibilitatii;

marirea stabilitatii in functionare a radioreceptorului prin
micsorarea influentelor circuitului de intrare asupra oscilatorului;

reducerea radiatiilor perturbatoare ale oscilatoarelor prin
intermediul circutului de intrare;

marirea selectivitatii fata de frecventa imagine;

imbunatatirea caracteristicii de reglare a RAA prin aplicarea
sisteme de radionavigatie
15

semanlului de reglare automata a amplitudinii (RAA) sip e etajul

ARF;

imbunatatirea functionarii SF prin pastrarea unui semnal de
valoare aproape constanta la intrarea acestuia ca urmare a
aplicarii semnalului RAA pe ARF.
ARF trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa aiba o amplificare mare deoarece semnalele receptionate
sunt foarte slabe. La intrarea in amestecator (mixer)
semanalele trebuie sa aiba un anumit nivel, deoarece acesta
este etajul cel mai zgomotos din receptor. In cele mai multe
cazuri sensibilitatea receptorului este determinate de ARF;

sa aiba o banda ingusta. Aceasta ajuta la eliminarea frecventei
imagine si la marirea raportului semnal/zgomot;

sa nu autooscileze. Un ARF care autooscilieaza nu mai
amplifica sau amplifica foarte putin si face imposibila
receptia;

sa nu introduca distrorsiuni. Acestea duc la o receptie slabasi
la aparitia unor amestecuri auxiliare de semnale;

sa aiba o amplicare constanta in toata banda. Aceasta este
necesara pentru ca receptorul sa aiba o sensibiliate constanta.
Amplificarea variabila duce la aparitia unor autooscilatii in
anumite puncte ale scalei;
In radioreceptoare se utilizeaza doua tipuri de ARF: unele aperiodice, a
caror sarcina este neacordata si altele periodice, care au ca sarcina un circuit
acordat pe frecventa receptionata.

1.5.5. AMPLIFICATOARE DE FRECVENTA INTERMEDIARA

Semnalul de frecventa intermediara (care contine si modulatia) la iesirea

din etajul schimbator de frecventa, are o valoare nsuficienta pentru realizarea
receptiei in conditii corespunzatoare ; amplificarea acestui semnal se realizeaza
cu amplificatorul de frecventa intermediara (AFI).
Lui AFI i se impune amplificarea cea mai mare din receptor (50-100 dB)
el determinand practic sensibilitatea receptorului. Pentru a se transmite benzile
de modulatie care contin informatia si de a atenua semnalele din canalele
adiacente, AFI trebuie sa asigure intr-o banda corespunzatoare semanlului util,
amplificarea selectiva. AFI este un amplificator de banda. In interiorul benzii,
pentru evitarea distorsiunilor, semnalele trebuie amplificate cat mai uniform.
AFI este realizat dintr-un lant de amplificatoare care contine mai multe
etaje (de obicei 2..3 etaje), echipate cu elemente cu proprietati selective (circuite
LC, filtre ceramice, magnetostrictive, integrate) si cu dispozitive active
amplificatoare (tranzistoare etc).
 Sisteme de radionavigatie
16

Poate fi adoptata si o schema de amplificator aperiodic (neselectiv) cu un

filru de banda concentrat la intrare, care stabileste convenabil caracteristicile de
selectivitate si de banda.
O problema deosebit de importanta o constituie alegerea frecventei
intermediare pe care va fi acordat AFI-ul. In cazul unei valori mici a frecventei
intermediare (110kHz) selectivitatea fata de canalul adiacent va fi buna, in
schimb selectivitatea fata de frecventa imagine va fi mai slaba. Daca valoarea
frecventei intermediare este mai mare de 9800 kHz se obtine o buna selectivitate
fata de frecventa imagine, insa scade selectivitatea fata de canalul adiacent,
banda de trecere a circuitelor din AFI fiind mare. Prin urmare, pentru valoarea
freceventei intermediare, f i , trebuie aleasa o solutie de compromis. Asadar,
pentru receptia MA (modulatia de amplitudine) se alege o valoare cuprinsa intre
450 480kHz, iar pentru MF (modulatia de faza) valoarea de 10,7MHz.
AFI, dupa modul de obtinere a benzii si selectivitatii se clasifica in:
1. AFI cu circuit oscilant singular acordat pe f i , ca in figura x.

Fig. X. AFI cu circuit oscilant singular

Acest tip de AFI contine mai multe etaje identice acordatepe f i .

Avantajul acestui tip de AFI il constituie simplitatea constructive, dar are ca
dezavantaje banda ingusta si selectivitate slaba la banda mai mare.
Pentru a obtine amplificari mari trebuie multe etaje. Daca fiecare etaj are
banda b atunci banda AFI va fi
b
B= . (1.12)
1,2 n
Pentru obtinerea unei benzi mai largi, atunci cand traversarea intregului
spectru al semnalului util este necesara. Se micsoreaza factorul de calitate, Q, al
f
circuitelor acordate prin suntarea acestora cu o rezistenta, B = i . Dar odata cu
Q
micsorarea factorului de calitate se micsoreaza impedanta de rezonanta a
circuitului acordat ceea ce duce la scaderea amplificarii. Produsul amplificare-
banda trebuie sa fie constant.

2. AFI cu dubleti
In figura x se prezinta AFI cu dubleti.

Fig.x
sisteme de radionavigatie
17

n
N= , (1.13)
2
f 1 = f i + f 1 , (1.14)

f 2 = f i f 2 . (1.15)
De obicei f 1 = f 2 .

Fig.

Avantajele acestui tip de AFI este o banda mai larga, fara a scadea
selectivitatea. Ca dezavantaje, acord mai complicat decat la AFI cu circuit
singular acordat. Dupa cum rezulta si din caracteristica amplificare-frecventa,
din figura x, a unei singure celule formata din doua etaje, amplificarea celulei
este egala cu amplificarea etajelor componente si nu cu produsul acestora.
Concluzia este aceeasi ca si la AFI cu circuit singular acordat, adica produsul
amplificare-banda este constant.

3. AFI cu triplet
n
Schema bloc a AFI cu tripleti se prezinta in figura x. In acest caz N = .
3

1.6.PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE

IN ATMOSFERA

1.6.1. SPECTRUL UNDELOR ELECTROMAGNETICE

1. Spectrul audio 30Hz 10kHZ

- frecvente industriale
f=30Hz 1000Hz;
= 10000km 300km;
- frecvente acustice
f=1kHz 10kHz;
= 300km 30km;
2. Spectrul hertzian (undele radio) 10kHz 3000GHz
- unde foarte lungi
f=10kHz 150kHz;
= 30km 2km;
- unde lungi
 Sisteme de radionavigatie
18

f=150kHz 400kHz;
= 2km 750m;
- unde medii
f=400kHz 1500kHz;
= 750m 200m;
- unde intermediare
f=1,5MHz 6MHz;
= 200m 50m;
- unde scurte
f=6MHz 30MHz;
= 50m 10m;
- unde ultrascurte
f=30MHz 300MHz;
= 10m 1m;
- unde decimetrice
f=300MHz 3GHz;
= 1m 10cm;
- unde centrimetrice
f=3GHz 30GHz;
= 10cm 1cm;
- unde milimetrice
f=30GHz 300GHz;
= 1cm 1mm;
- unde submilimetrice
f=300GHz 3000GHz;
= 1mm 0,1mm;
3. Spectrul optic 420 m 10nm
- raze infrarosii
- raze vizibile
- raze X
- raze .
sisteme de radionavigatie
19

RADIOALTIMETRE

2.1. DESTINATIA SI PARAMETRII

RADIOALTIMETRELOR

Radioaltimetrul este un echipament radio care determina altitudinea

adevarata de zbor. Utilizeaza proprietatile undelor electromagnetice de a se
reflecta de sol. Face parte din categoria sistemelor de radionavigatie autonome.
Cunoasterea altitudinea exacte de zbor este necesara atat pentru rezolvarea unui
numar foarte mare de probleme de navigatie aeriana, cat si pentru asigurararea
circulatiei aeriene.
In aviatie este foarte importanta cunoasterea cu precizie a altitudinii de
zbor, in special in zborurile executate deasupra terenurilor necunoscute, pe timp
de noapte, pe ceata sau in timpul aterizarii in conditii meteo grele.
Precizia masurarii altitudinii de zbor cu ajutorul altimetrelor barometrice
nu mai poate satisface echipajele aeronavelor moderne de mare viteza. Pe langa
aceasta altimetrul barometric nu indica altitudinea reala, ci altitudinea relativa
fata de nivelul aerodromului de decolare.
In radionavigatia moderna se folosesc radioaltimetre instalate la bordul
aeronavelor care functioneaza pe principiul radiolocatiei.
Poate lucra pe mai multe frecvente:
- 4300 MHz (echipamentul AHV-6, de pe unele elicoptere si IAR 93);
- 1600 1900 MHz (echipamentul de pe avionul MIG15) ;
- 440 MHz (ecipamentele RV-2 si RV-UM, de pe aeronavele Mig 15,
respectiv MIG 21).
Aceste echipamente determina altitudinea adevarata de zbor pe care o
afiseaza in cabina pentru pilot, de asemenea o poate furniza la echipamentele de
comanda automata a aeronavei sau sistemelor de aterizare fara vizibilitate.
Cele mai multe din aceste radioaltimetre sunt prevazute cu scheme de
semnalizare a altitudinii periculoase.
Schema bloc simplificata a unui astfel de sistem este prezentata in fig. 2.1.
 Sisteme de radionavigatie
20

Fig. 2.1.

In figura 2.1 notatiile sunt :

RE - radioemitator ;
RR - radioreceptor;
AE - antena de emisie;
AR - antena de receptie;
U ( H ) - iesirea dispozitivului de masura, adica o tensiune proportional cu
altitudinea adevarata de zbor;
DM dispozitiv de masura.
In functie de altitudinea masurata radioaltimetrele pot fi :
- de altitudini mici ( H < 1500 m, puterea de emisie P 0,5 W ), se
utilizeaza la decolare si aterizare, sunt echipamente cu emisie continua si
modulatie de frecventa ;
- de altitudini mari ( H >30000 m, puterea de emisie P = 5 7 W ),
functioneaza in impulsuri.

2.2. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL

RADIOALTIMETRULUI DE FRECVENTA

Functionarea radioaltimetrului se bazeaza pe fenomenul reflectarii

undelor radio pe suprafata pamantului.
Pentru determinarea altitudinii de zbor a aeronavelor trebuie sa se
masoare timpul necesar undei electromagnetice pentru a parcurge drumul de
la aeronava pana la sol si inapoi. Spatiul parcurs de unda electromagnetica in
timpul t se exprima cu relatia
S = c t,
unde c - viteza de propagare a undelor electromagnetice;
t - timpul de propagare a undei electromagnetice.
Acest procedeu se foloseste la radioaltimetre pentru altitudini mari. Pentru
determinarea altitudinilor mici, timpul fiind foarte mic, acesta nu poate fi
determinat prin procedee obisnuite. De aceea, se utilizeaza procedeul modulatiei
in frecventa, care se caracterizeaza prin faptul ca frecventa semnalului emis se
modifica in timp dupa o anumita lege, amplitudinea sa ramanand constanta.
Radioaltimetrele, in special de altitudini mici, au si o schema de
semnalizare a unei altitudini periculoase, stabilita de pilot. Semnalizarea poate fi
acustica, luminoasa sau combinata.
In general, se utilizeaza doua tipuri de modulatie:
- armonica;
- liniara.
sisteme de radionavigatie
21

2.2.1. SEMNALUL CU MODULATIE ARMONICA

Fie semnalul de forma
t

0

U (t ) = U 0 cos 0 t + K MF g ( )d ,

(2.1)

unde U 0 - amplitudinea semnalului modulat;

0 = 2 pi f 0 - pulsatia semnalului modulat;
K MF - constanta de conversie a modulatorului;
g (t ) - semnalul modulator.
Daca reprezentam pe g (t ) de forma
g (t ) = U m f (t ) (2.2)
unde f (t ) 1 o functie de forma, inlocuind (2.2) in (2.1) aceasta devine
t


U (t ) = U 0 cos 0 t + K MF U m f ( )d , (2.3)
0
unde K MF U m = , reprezinta deviatia de pulsatie in cadrul modulatorului.
Considerand ca
f (t ) = cos( m t ) (2.4)
si inlocuind (2.4) in (2.3) rezulta
t



U (t ) = U 0 cos 0 t + cos( m )d , = U 0 cos 0 t +
0 m
sin( m t ) (2.5)


Daca se noteaza = , reprezinta indicele de modulatie si
m
inlocuind in (2.5) rezulta urmatoare forma a semnalului
U (t ) = U 0 cos[ 0 t + sin( m t )]. (2.6)
Presupunem ca semnalul emis este
U 1 (t ) = U 01 cos[0 t + sin( m t )]. (2.7)
Acest semnal se propaga pana la sol se reflecta si se receptioneaza tot la
aeronava, forma semnalului va fi
U 2 (t ) = U 02 cos[0 (t ) + sin( m (t ))],
2H
unde = , reprezinta intarzierea semnalului.
c
Aceste doua semnale se aplica detectorului de balas si rezulta
U 3 (t ) = U 03 cos[ 0 t 0 (t ) + sin( m t ) sin( m (t ))]. (2.8)
Faza semnalului este
 Sisteme de radionavigatie
22

(t ) = 1 (t ) 2 (t ) = 0 t 0 (t ) + sin( m t ) sin m (t )) =
(2.9)
= 0 + 2 sin m cos m t .
2 2

Ne intereseaza frecventa de batai

Fb (t ) = & (t ) = 2 m sin m sin m t . (2.10)
2 2
Echipamentul nu masoara Fb instantanee ci o medie a acestei frecvente pe
o perioada
Tm / 2 Tm / 2
~ 2 2
Fb (t ) =
Tm 0
Fb (t )dt =
Tm
0

2 m sin m sin m t dt
2 2
(2.11)

Dupa rezolvarea integralei din (2.11) rezulta

~
Fb (t ) = 4 f sin ( m ) (2.12)
Pentru o frecventa modulatoare f m = 1000Hz , rezulta o pulsatie
m = 6280 sec 1 , pentru H=1500m rezulta m = 0,0628. Asadar putem
considera sin ( m ) m , astfel inlocuind in relatia (2.12) rezulta
~ 2 2 H H
Fb (t ) = 4 f sin ( m ) = 4 f m = 4 f = 16 f .
Tm c Tm c
In concluzie altitudinea adevarata de zbor este
c T ~
H = m Fb , (2.13)
16 f
unde
~
Fb - frecventa de batai;
f - banda de modulatie;
f m - frecvventa de modulatie;
c - viteza de propagare a undelor electromagnetice in vid.

2.2.2. SEMNAL CU MODULATIE LINIARA DE FRECVENTA

In figura 2.2 se prezinta schema bloc a radioaltimetrului. Masoara
altitudini cuprinse intre 0 si 1200m si lucreaza pe principiul modulatiei de
frecventa.
Generatorul de inalta frecventa iradiaza in spatiu, prin antenna de emisie,
oscilatii electromagnetice. Simultan, prin fiderul interior, aceste oscilatii se
aplica detectorului de echilibru.

Fig. 2.1. Schema bloc de principiu a radioaltimetrului

sisteme de radionavigatie
23

Dupa cum se vede in figura 2.2 generatorul de joasa frecventa comanda

generatorul de inata, astfel incat frecevnta acestuia sa varieze dupa o lege in
dinte de fierastru simetric.
Semnalul reflectat de la sol, prin antena de receptie, ajunge la detectorul
de echilibru cu o intarziere care depinde de altitudinea de zbor a aeronavei.
Timpul de intarziere este egal cu timpul necesar undei electromagnetice pentru
2H
a parcurge drumul de la aeronava la sol si invers, adica = t = .
c
Deoarece frecventa generatorului GIF variaza in permanenta, pe
detectorul de echilibru se vor aplica doua semnale cu frecvente diferite. Datorita
insumarii acestor semnale se obtine o tensiune care are frecventa batailor egala
cu diferenta intre frecventele semnalelor direct si reflectat.
In figura 2.2 se prezinta variatia frecventei semnalului in timp.

Fig. 2.2.

f = f max f min , f 0 = 440 MHz, f = 27 MHz pentru o altitudine masurata in

gama 0 pana la 600m.
Radioaltimetrul masoara
Fb = f e f r . (2.14)
Din asemanarea celor doua triunghiuri formate in figura 2.2. putem srie
relatiile
f Tm
2 = 4 , (2.15)
Fb
Din relatia (2.15) rezulta frecventa de batai de forma
4 f H
Fb = . (2.16)
c Tm
Rezulta frecventa de batai proportional cu altitudinea adevarata de zbor.
Dupa detectare, tensiunea cu frecventa batailor se amplifica, se limiteaza, iar
apoi se aplica la numaratorul de impulsuri, care da la iesire o tensiune continua
proportional cu acest numar, adica cu frecventa masurata.

2.2.3. SEMNAL CU MODULATIE LINIARA NESIMETRICA

Forma de variatie a semnalului in acest caz este prezentata in figura
2.3.
 Sisteme de radionavigatie
24

Fig. 2.3.
Si in acest caz din asemanarea celor doua triunghiuri formate putem
scrie relatia

f Tm
= , (2.17)
Fb
Iar frecventa de batai este
2 f H
Fb = . (2.18)
c Tm
Altimetrul ce foloseste acest semnal determina de fapt, perioada
modulatoare
2 f H
Tm = . (2.19)
c Fb
Radioaltimetrul de pe aeronava IAR 99 are urmatoarele date
tehinice: f = f max f min = 125MHz, f 0 = 4,3 GHz, F b = 25MHz. pentru o
altitudine masurata in gama 0 pana la 3000m.
Desi functioneaza si al altitudini mai mari decat cele pe care le
afiseaza ele vor fi afectate de erori. De aceea aceste radioaltimetre au in interior
scheme de blocare a indicatorului dupa depasirea altitudinii maxime de
functionare. Elee functioneaza pe principia de altitudine , adica se fixeaza la sol
un prag sic and amplitudinea semnalului scade sub acest prag aparatul se
blocheaza.

2.2.4. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL

RADIOALTIMETRULUI IN IMPULSURI
Radioaltimetrele de altitudini mari servesc pentru masurarea
altitudinii de zbor a aeronavelor in limitele de 100 pana la 12000 m.
functioneaza pe principiul radiolocatiei de impuls.
Impulsurile de inalta frecventa de durata foarte scurta (in
comparatie cu perioada de repetitie) sunt radiate de antena de emisie spre
pamant. Impulsurile reflectate se primesc de antena de receptie si dupa
prelucrare in receptor se aplica indicatorului. Se determina prin diferite metode
timpul de intarziere intre impulsul emis si cel receptionat. Acest timp t H este
proportional cu altitudinea. In radioaltimetru se masoara t H .

Fig. 2.4 principiul de functionare al radioaltimetrului in impulsuri

Un astfel de radioaltimetru nu se poate folosi la H = 0 , s-ar

sisteme de radionavigatie
25

suprapune peste semnalul emis. In figura 2.4 t b - reprezinta timpul de blocare al

receptorului. Ca avantaj al acestui radioaltimetru este faptul ca se utilizeaza o
singura antena, iar in timpul emisiei trebuie blocat repectorul pentru nu a fi
distrus. Altitudinea minima masurata este
c
H min = t b , (2.20)
2
Iar cea maxima
c
H max = T r , (2.21)
2
Pentru o perioada de repetitie a impulsurilor de Tr = 1 ms si ti = 1 s, , rezulta
un H max = 150000 m.
In literature de specialitate exista doua astfel de radioaltimetre:
- directe (cel explicat mai sus);
- cu sistem de urmariere a altitudinii.
Radioaltimetrele cu sistem de urmarire a altitudinii contin un sistem de urmarire
a impulsului receptionat. Sistemul de urmarire are o schema de coincidenta, la
intrarea careia se aplica doua impulsuri, la iesire avem o tensiune proportionala
cu cat cele doua impulsuri se suprapun. Aceasta tensiune se utilizeaza pentru
comanda deplasarii in timp a impulsului generat astfel incat cele doua imprulsuri
sa se suprapuna cat mai bine. Tensiunea cu care se somanda intarzierea
impulsului generat este proportionala cu altitudinea. Pentru a creste precizia
acestui sistem se utilizeaza un sistem de masurare cu doua impulsuri generate.
 Sisteme de radionavigatie
26

SISTEME DE RADIONAVIGATIE INDEPARTATA

3.1. DESTINATIE SI CLASIFICARE

Sistemele de radionavigatie indepartata determina pozitia aeronavei la

distante de peste 500 km. Au in componenta sisteme plasate la sol in puncte fixe
si echipamente instalate la bordul vehiculelor aeriene, terestre si maritime.Aceste
sisteme fac parte din categoria sistemelor diferentiale (hiperbolice) fazice sau in
impulsuri. Ca sisteme fazice functioneaza in gama undelor lungi si foarte lungi,
iar cele in impulsuri in gama undelor medii. Echipamentele de la sol ale
sistemelor de radionavigatie indepartata constau din 3 sau mai multe radiostatii.
In cazul sistemului cu 3 radiostatii A, B si C una dintre acestea, de exemplu A,
se numeste statie conducatoare (master), iar celelalte sunt statii conduse
(secundare). Cele 2 statii formeaza doua baze: BAC si BAB. Statia conducatoare
are echipamente de comanda a statiilor conduse. Cu ajutorul echipamentului de
bord plasat in punctul M, in figura 3.1, se masoara intervalul de timp t1 dintre
momentele receptionarii impulsurilor radiate de catre statia conducatoare A si
una din statiile conduse, de exemplu B, adica

t1 =t B t A , (3.1)

DA
tA = , (3.2)
c
DB
tB = , (3.3)
c
Inlocuind (3.2) si (3.3) in (3.1), rezulta (3.4)

1 D
t1 = (DB DA ) = p . (3.4)
c c
sisteme de radionavigatie
27

Fig. 3.1

Echipamentul aflat la bord masoara intervalul de timp dintre momentul

receptionarii impulsurilor emise de statia conducatoare A si una din statiile
conduse t1 si transmite un semnal proportional cu acest interval in calculatorul
sistemului. Acesta, pe baza informatiilor introdu-se in memorie privind pozitia
radiostatiilorterestre, calculeaza coordonatele curente ale aeronavei.
Parametrul pozitional determinat este distanta

p1 = D B D A = c t1 , (3.5)

sau
p2 = DC D A = c t 2 . (3.6)
Aceasta diferenta de timp determina o linie de pozitie, care in cazul
sistemelor telemetrice diferentiale este o hiperbola cu focarele in punctele de
dispunere radiostatiilor terestre.
Statiile terestre formeaza asa numita retea de statii conducatoare si
conduse. Toate radiostatiile unei retele date functioneaza pe aceeasi frecventa
purtatoare. Perechea de statii A si B a retelei asigura determinarea liniei de
pozitie LP1, iar perechea A si C linia de pozitie LP2. La intersectia celor doua
linii de pozitie se aflandu-se pozitia aeronavei. Statia conducatoare A comanda
ritmul de functionare al retelei. Pentru eliminarea neunivocitatii si obtinerea
sincronismului, sistemul de impulsuri al statiei conducatoare si conduse se emite
cu un decalaj td necesar pentru ca semnalul emis de statia conducatoare sa se
d
propage pe lungimea bazei d, adica td = , unde c este viteza de propagare a
c
impulsului. Mai trebuie avut in vedere faptul ca in statia condusa areloc o
intarziere a semnalului receptionat cu durata t s . Asadar, in punctual M se
masoara diferenta in timp intre impulsurile fiecarei perechi de statii, de exemplu
A si B
t pm = td + t s + t1. (3.7)

Intervalul de timp masurat t pm este legat de parametrul de navigatie D p

prin relatia
D p = c(t pm t s td ). (3.8)

Daca timpii td si t s prezinta instabilitate, precizia determinarii pozitiei

 Sisteme de radionavigatie
28

scade. In unele variante, pentru masurarea distantei in raport cu fiecare pereche

de radiostatii, se foloseste un echipament de bord cu doua canale. Exista si
echiapemnte de bord monocanal care asigura determinarea pe rand a liniilor de
pozitie. Desigur, in aceasta variant aparatura de bord se simplifica, dar creste
durata de determinare a pozitiei si scade precizia sistemului [Aron].

3.2. SISTEMUL OMEGA

Face parte din categoria sistemelor ce functioneaza in gama undelor foarte

lungi (VLF). Echipamentul de la sol este format din 8 statii de emisie cu puterea
de 10kW ce asigura o acoperire globala a Pamantului. Aceste statii emit semnale
modulate sinfazice pe frecvente de 10,2 kHz, 11,33 kHz si 13,6 kHz. Recent s-a
mai adaugat o frecventa de 14,5 kHz.
De asemenea aceste statii emit si pe frecventele: F1: 12,1 kHz, 12 kHz,
11,55 kHz, 13,1 kHz, 12,3 kHz, 12,9 kHz, 13 kHz, 12,8 kHz.
Sistemul OMEGA este diferential telemetric fazic. Parametrul
informational se regaseste in faza semnalelor receptionate. Aceasta este
proportionala cu distanta dintre emitatorul de la sol si statia de receptive aflata la
bordul aeronavei. Semnalele informationale de la o statie se utilizeaza pe
distante cuprinse intre 200 si 15000 km. Informatiile care se gasesc in afara
acestui domeniu de lucru sunt eliminate de catre calculatorul de bord prin
comutarea pe a o alta statie de reper.
Cele opt statii sunt plasate astfel incat distante dintre ele sa fie intre 9200
pana la 11000 km in urmatoarele puncte:
A Norvegia, B Liberia, C Hawai, D Dakota de Nord, E Insulele
reunion, F Argentina, G Australia, H Japonia.

Fig. 3.2 Ordinea de emisie de catre statiile de sol ale sistemului OMEGA

Separarea semnalelor emise de aceste statii se face prin aplicarea

principiului decalarii in timp a frecventei. Trei statii functioneaza simultan
emitand oscilatii pe diverse frecvente purtatoare. Sincronizarea functionarii
tuturor statiilor de referinta este asigurata cu semnale emise de catre asa numitul
serviciu de timp unic sigurat de catre una dintre statiile retelei, unde, de altfel
este amplasat un etalon atomic international de timp.
Informatiile referitoare la diferenta distantelor de la aeronava pana la doua
statii terestre este inclusa in diferenta de faza a semnalelor receptionate la bord
de la aceste statii.
O pereche de statii permite astfel sa se determine o linie de pozitie in
forma de hiperbola. Determinand o a doua diferenta de faza a semnalelor emise
sisteme de radionavigatie
29

de alta pereche de statii terestre, se obtine o a doua linie de pozitie, tot in forma
de hiperbola. La intersectia celor doua hiperbole se determina pozitia aeronavei.
Dupa cum se arata in figura 3.2 perioada de emisie a tuturor statiilor
sistemului OMEGA este de 10 secunde, inceputul fiecarui semnal fiind riguros
controlat de cronometrul atomic din serviciul de timp unic. De asemenea,
motivul pentru care se utilizeaza 0,2 s intre transmisii este acela ca timpul de
transit al semnalulului in jurul pamantului este de 0,13 s.
In receptorul de bord se receptioneaza semnalele emise intr-o succesiune
temporal data si se inregistreaza in canale diferite ale memoriei.
Considerand statiile A si b se presupune ca ele emit oscilatii descries de
functia cos 0 t. In punctul M aceste oscilatii se receptioneaza cu un defazaj
temporal t A si t B , determinat de propagarea pe distantele DA si DB adica sub
forma cos 0 (t t A ) si cos 0 (t t B ).
Receptorul de la bord masoara diferenta de faza

D D 2
= A B = 0 (t B t A ) = 0 B A = (DB DA ). (3.9)
c c
Asadar se observa din relatia (3.9) ca diferenta de faza masurata este
proportional cu diferenta distantelor (DB D A ) de la statiile considerate pana in
punctual M unde se gaseste aeronava. Daca aeronava zboara astfel incat viteza
se mentine constanta, rezulta diferenta de faza constanta, deci se zboara pe
izolinia corespunzatoare hiperbolei cu focarele in punctele A si B de plasare a
statiilor la sol. Facand o a doua masuratoare in raport cu o alta pereche de statii,
rezulta alta hiperbola. Punctul aeronavei se gaseste la intersecta celor doua
hiperbole.
Masurarea fazei nu este univoca. Pentru valorile DB DA = n , unde n=1,
2,.diferenta de faza masurata este 2 n, adica zero. Daca in timpul zborului
indicatia fazmetrului de bord variaza cu 2 se spune ca aeronava trece in alta
cale de faza. Daca lungimea bazei este d si latimea caii de faza este

b0 = , intre statiile A si b se pot construe un numar de cai de faza
2
d 2d
N= = . (3.10)
b0
Pentru lungimea bazei de 9000 km si = 30 km se obtine N =600 cai.
Asadar se observa ca sistemul fazic este un sistem de masurare multiplu, care
deci nu asigura univocitatea.