DESPRE DOUĂ STAMPILE TEGULARE DE LA

'
TIBISCUM
Alexandru Flutur

În castrul şi aşezarea civilă de la Tibiscum s-a descoperit un bogat material

tegular 1 • Din colecţia Muzeului Banatului mi-au atras atenţia două ştampile a
căror lectură 2 este perfectibilă.
În cazul IDR III 1, 260 autorii au prezentat o ştampilă cu cartuş în formă
de tabula ansata cu dimensiunile de 60 x 26 mm şi cu litere în relief înalte de
20 mm. Se distingeau două litere în liga tură - A+ M, precedate de un "semn
indescifrabil". În colecţia muzeului există un fragment tegular cu o ştampilă
asemănătoare, dar probabil că nu este cel publicat în IDR, acesta de acum
fiind mult mai clar - PI. l/c. Totuşi, în registrul de inventar şi în depozit există
un singur fragment de ţiglă cu această ştampilă (nr. inv. IMB IV 9602). Tabula
ansata are dimensiunile de 58 x 26 mm, iar literele, în relief, sunt înalte de 18
mm. Ştampila se citeşte retrograd, de la dreapta la stânga, MA SY - M+A în
ligatură şi tot în ligatură S+ Y. Desemnează un producător particular de
cărămizi, un anume M(arcus) A(-) Sy(-), cunoscut din cărămizile IDR III 1,
262. Acestui producător de material tegular, care era foarte probabil şi
proprietar funciar (pe pământul său existau exploatări de argilă) 3 , îi aparţin cu
această nouă identificare patru tipuri de ştampilă - PI. I.
În al doilea caz (IDR III 1, 252), susţin o altă interpretare a ştampilei
"CIS". Profesorul Marius Moga a citit-o astfel, deşi iniţial văzuse în ea "o simplă
CIV prost realizată" 4 . Voi încerca să arăt că îndoielile iniţiale ale profesorului
Moga au mai mare temei şi ştampila "CIS" nu este altceva decât un subtip al lui
CIV, atribuită cohortei I Vindelicorum 5 , deşi mai degrabă are legătură cu
cunoscutul producător de material tegular C(aius) l(ulius) V(-) din
Sarmizegetusa 6 . În primul rând, asemănările între CIV (PI. II/a) şi "CIS" (PI.
11/b) sunt foarte mari. Amândouă sunt ştampile fără cartuş, cu litere adâncite,
iar înălţimea literelor este identică: între 28 şi 29 mm.
Majoritatea matriţelor de ştampile (signacula) erau confecţionate din
lemn tare 7 ; acestea, din cauza perisabilităţii materialului, nu s-au păstrat,
excepţie făcând câteva descoperiri în Egipt8 . Fiind supuse la rupturi în urma
contactului cu suprafeţe umede, precum şi din cauza puternicelor presiuni pe

373

https://biblioteca-digitala.ro
care le sufereau pentru a imprima argila, matriţele de lemn trebuiau reînnoite
des. Mai rezistente erau cele din metal (fier, bronz), dar şi din lut ars, piatră şi
chiar gips 9 . În Dacia romană s-au descoperit 9 signacula de metal (8 de fier şi
1 de bronz) 10 . D. Isac a identificat două tipuri în descoperirile din Dacia, piesele
din fier aparţinând tipului I. Un asemenea signaculum are literele dispuse la
capătul unor braţe care pornesc dintr-un ax ce era fixat într-un mâner de
lemn 11 . Ştampilele rezultate în urma imprimării cu acest tip de matriţă sunt
adâncite şi fără cartuş.
În cazul ştampilei "CIS" avem de-a face cu un signaculum de metal
(probabil fier) cu textul iniţial CIV, dar căruia i-a căzut prima hastă a lui V. De
aceea, braţul care susţinea V-ul a fost apropiat de litera precedentă pentru a
micşora spaţiul între semne, devenit prea mare prin căderea primei părţi a lui V.
Astfel, ultima literă se află mai aproape cu circa 1O mm de litera I, comparativ
cu ştampila a - PI. II. La acestea se poate adăuga şi faptul că ultima literă, văzută
ca un S, diferă ca scriitură faţă de celelalte două litere (C şi I), care au un
caracter regulat. Concluzia care se impune este că ştampila b, citită până acum
CIS, reprezintă un subtip al ştampilei a, deci se citeşte CIV.

NOTE
1
Lapidaru/MB, 55-66; IDR III I, 251-264.
2
IDR III 1, 260 =Lapidaru/MB, 60; IDR III 1, 252 =Lapidaru/MB, 55/b.
3
T. Helen, Organisation of Roman Erick Produc/ion in the First and Second Centuries
A.D„ Helsinki, 1975, p. 130, passim.
4
M. Moga în Tibiscus III, 1974, p. 129.
5
IDR III I, 254 =Lapidaru/MB, 56/b,c,d.
6
I. Pi so în Ephemeris Napocensis VI, 1996, p.176-177, nr. 37, dar şi nr. 36, 38-40.
7
H. Dressel în CIL XV 1, p. 3; G. Lugli, La tecnica edilizia romana, Roma, 1957, p. 556; M.
Steinby în RE Suppl. XV, col. 1495; G. Spitzlberger în Saalburg Jahrbuch 25, 1968, p. I 09.
R M. Steinby, op. cit„ col. 1495.
9
G. Spitzlbergcr, op. cil„ p. 109-11 O; D. Isac în Saalburg Jahrbuch 46, 1991, p. 58.
10
D. Jsac, op. cil„ p. 57 sqq.
11
Ibidem, p. 58.

ABOUT TWO BRICK STAMPS FROM TIBISCUM

Summary

I havc re-read the brick stamps IDR III 1, 260 and 252. In the first case (PI.
l/c) there is another type of stamp belonged to this brick producer documented in
IDR III 1, 262. The second stamp (PI. Il/b) had been read until now as CIS. Still,
it represents a CIV, a subtype of CIV (IDR III 1, 254) - PI. II/a.

374

https://biblioteca-digitala.ro
 a

~?:MJ
~ . ············. -

o
--. ... _ ---·------ Sem

PI. I. Ştampilele unui producător particular de cărămizi. M(arci) A(-) Sy(-)

375

https://biblioteca-digitala.ro
 I
„~
I
..,.,
.
( I
\~
a

o Sem
-----===::::::::11----1::====-----

PI. II. Ştampile aparţinând probabil unui producător particular de cărămizi.

C(ai) /(ulii) V(-)

376

https://biblioteca-digitala.ro