UNITAŢILE MILITARE DIN CASTRUL ROMAN DE LA TIBISCUM

Pe drumul roman dintre Dierna (Orşova) şi colonia UZpia Traiana Sarmizegetusa

cea mai importantă localitate, la confluenţa rîurilor Bistra şi Timiş (în antichitate
Tibisis) era Tibiscum (pe teritoriul satelor Jupa, Ciuta şi Iaz din jud. Caraş­
Severin). Incă din secolul trecut, pe locul ruinelor acestei localităţi, cercetătorii
identificară existenţa unui castru roman, ale cărui dimensiuni însă nu erau cu
destulă certitudine precizate 1. In 1923-1924 G. G. Mateescu întreprinde aici săpă­
turi cu rezultate rămase însă necunoscute. La îndemnul şi stăruinţa acad. C. Dai-
coviciu, în toamna anului 1964, Marius Moga, directorul Muzeului din Timişoara,
începe cercetarea sistematică a castrului şi a aşezării civile de la Tibiscum,
cercetări continuate si în anii 1965-1967.
Ca rezultat al cercetărilor din ultimii ani s-a putut constata că acest castru,
la început de pămînt, datează încă din vremea primului război dacic (anii
101-102), după care mai tîrziu a fost ridicat din piatră. Pe lîngă materiale cera-
mice şi monede au fost aflate cîteva inscripţii, în stare fragmentară, una bilingvă
(latină şi palmyreniană), precum şi mai multe cărămizi şi ţigle cu trei ştampile,
care, după aprecierea conducătorului săpăturilor, cel puţin două dintre ele, apar-
ţin unităţilor auxiliare cu garnizoana în castrul de la Tibiscum 2•
Din izvoarele epigrafice, unitatea cunoscută cu destulă certitudine, ca staţio­
nînd la Tibiscum, este un numerus PaZmyrenorum3, atestat sub acest nume în două
inscripţii funerare din această localitate", în altă inscripţie funerară, la Apulum,
unitatea apare sub numele complet de n(umerus) PaZmyren(orum) Tibiscensium''·
O inscripţie cu numele zeului palmyrenian MaZachbeZ, precum şi cîteva antroponime
palmyreniene pe pietrele funerare de la Tibiscum duc la aceeaşi concluzieli. In
sfîrşit o diplomă militară din 31 ian. sau 12 febr. 126, aflată în 1960 la Tibiscum,
a fost eliberată lui Perhev Athenatan f(iZius) din unitatea de PaZmyreni sagittarii 1
In inscripţiile de la Tibiscum, în afară de acest numerus, nu se menţionează
vreo altă unitate auxiliară. Dar o inscripţie onorifică, pusă în cinstea unui cavaler
roman şi aflată tocmai în Caesarea Mauretaniei, este dedicată printre alţii şi de un
oarecare Marius Domesticus praef(ectus) n(umeri) Mauret(anorum) TibiscensiumB;
este deci prima dovadă certă că la Tibiscum staţiona şi un numerus Maureta-
norum. Unitatea a fost identificată şi pe o piatră funerară, văzută ultima dată în
parcul castelului familiei Mocsony din Foeni (jud. Timiş); numele unităţii aici
1 B. Milleker, Delmagyaroruag regist!gleletei a honfoglalas elolti id6kb61, II, Timişoara, 1897, p. 95; C. Daicoviciu,

Analele Banatului, III, 4, 1930, p. 10 şi urm.; M. Fluss, RE, VI A (1936), 813-814, articol prea redus pentru Tibis-
cum In epoca romană; V. Christescu, Istoria militară a Daciei romane, Bucureşti, 1937, p. 131, dimensiunile castrului:
160 x 140 m.
• M. Moga, Tibiscum, In RtvMuz. II, 1965 (număr special), p. 433.
1
G. Cantacuzino, Citeva corpuri barbare din armata romană de la Augustus la Gallitnus, Bucureşti, 1929, p. 73;
H. T. Rowell, RE, XVII (1937), 1335,2550; V. Christescu, op. cit., p. 199; W. Wagner, Dislokation, p. 213; J. Szilâgyi,
A daciai er6drendszer hely6rsegti ts a katonai Uglabtlytgek - Die B.satzungen des Verteidigungssysttms von Da1im
und ihre Ziegelstempel, DissPann, II, nr. 21, Budapesta, 1946, p. 28; G. Forni, Athenaeum, N.S. XXXVI, 1958, p.
214-215.
• CII" III, 7999, 14216 ( = SCIV, XVIII, 1967, p. 168-169).
1
ArchErl., XXXII, 1912, p. 274; ArchAnz., 1913, p. 333; AnnEp., 1914, 102.
' N. Gostar, ArhMold., II-III, 1964, p. 299-305.
'C. Daicoviciu, L. Groza, ActaMN, II, 1965, p. 135-139.
' CIL, VIII, 9368 = 20944.

https://biblioteca-digitala.ro
472 NOTE ŞI DISCUŢII

Fig. 1. Tibiscum. Ştampile pe ţigle şi cărămizi.

era N M TIB, adică n(umerus) M(auretanorum) Tib(iscensium) 9• Impreună cu mai

multe unităţi auxiliare, numele aceleiaşi unităţi apare şi într-o inscripţie de la
Micia din timpul împăratului Septimiu Sever, în prescurtarea N.M.TII--- =
n(umerus) M(auretanorum) Ti[b(iscensium)] 10.
Din descoperirile mai vechi, dar mai cu seamă în urma săpăturilor conduse
de M. Moga se cunosc de la Tibiscum trei ştampile pe ţigle şi cărăm~...:i, care,
după părerea noastră, aduc dovezi relativ la garnizoana romană de la Tibiscum:
ştampilele CIV, MIDll (fig. 1) şi AIM 12• Ştampilele cu siglele CIV şi AIM au fost
aflate în secţiunile de pe latura de est, singurele săpături din anul 1964. Cealaltă
ştampilă, cu sigla MID, a fost aflată atît pe latura de est a castrului cît şi în
aşezarea civilă 13 • Din informaţiile ulterioare (de la F. Medeleţ, care sub conducerea
lui M. Moga a luat parte activă la săpăturile de la Tibiscum), cele trei ştampile
au fost aflate şi în săpăturile de după anul 1964 şi în majoritatea cazurilor în
castru şi mai puţin în aşezarea civilă. Primele două ştampile pot fi văzute acum în
Muzeul din Timişoara, alte cîteva în Muzeele din Lugoj şi Caransebeş, iar ultima
în Muzeul din Timişoara şi descoperită numai în săpăturile recente. Ţiglele sau
cărămizile cu primele două ştampile sînt mai numeroase, ultima ştampilă apare
ceva mai rar. Toate trei sînt cu litere adîncite şi lipsite de cartuş, ca dovadă
că imprimarea s-a făcut cu un tipar de metal cu litere în relief. Şi forma literelor
pare să dovedească folosirea unor tipare de metal şi probabil că toate cele trei
tipare aparţin aceluiaşi atelier; în consecinţă, au fost întrebuinţate simultan cu
aceleaşi ocazii. S-ar putea spune însă că aceste trei ştampile pot fi atribuite
unor ateliere particulare. Dar deoarece, din informaţiile pe care le deţinem, majori-
tatea lor sînt aflate în castru şi în imediata apropiere a castrului, ştampilele în
cazul acesta aparţin cu mai multă probabilitate unor unităţi militare decît unor
întreprinderi particulareH.
Prima ştampilă, CIV, este de întregit prin c(ohors) 1 V(indelicorum) 15, unitate
cunoscută ca milliaria în diplomele militare din Dacia la 2 iulie 110 (CIL, XVI,
163) şi din Dacia superior la 23 febr. 144 (CIL, XVI, 90) şi la 13 dec. 156 sau 157
(CIL, XVI, 107) 16. Epigrafic cohorta mai este identificată pe o plăcuţă de bronz
aflată în castrul de la Vărădia 1 7 şi într-o inscripţie de la Micial8 alături de alte
1 CIL, III, 1556 = 8004 = 12595. S-ar putea ca inscripţia să fi fost dusă la Foeni de Ia Tibiscum.
10 CIL, III, 1343; Analele Ştiinţifice ale Univ•rs. laşi, secţ. III a, tom. XIV (1968), p. 93-102; C. Daicoviciu,
ACMIT, 1930-1931, p. 23-24; V. Christescu, op. cit., p. 198; W. Wagner, op. cit., p. 209-210.
11 CIL, 8074, 25 d; C. Daicoviciu, ACM IT, 1929, p, 315; Szilâgyi, op. cit., p. 54, 59, pl. XVI, 235 şi XX, 304;

Moga, op. cit., p. 433.

" Moga, ibidem.
11 Ibidem.

" Stampilele CIV (CIL, III, 8074, 25) de la Valea Singeorgiului (jud. Hunedoara) şi Timăveni (jnd. Mureş), nefiind
aflate in castrele sau caEtelele Daciei, nu pot avea caracter militar şi sint mai curind stampilele nnor oficine particulare.
La fel şi stampila M.I.D de Ia Apulum, cunoscută intr-un singur exemplar (Szilâgyi, op. cit., p. 59, pl. XX, 305), pare
să aparţină tot unei oficine particulare.
" Cichorius, RE, IV (1900), 350; V. Christescu, op. cit., p. 191 ; ACMIT 1929; W. Wagner, op. cit., p. 198; Moga,
l~id<m; nu poate fi întregitA şi prin c(oh01's) I( Ubi01'um), cum preconiza Szi!Agyi, op. cit., p. 54, deoarece pentru această
unitate se folosea sigla CIVB, iar castrul ei nu a fost Tibiscu.m (Dacia, N. S., VI, 1962, p. 507-508).
11 C. Daicoviciu, D. Protase, ActaMN, 1, 1964, p. 177.
17 Gr. Florescu, Istros, 1, 1934, p. 69.
" CIL, III, 1343.

https://biblioteca-digitala.ro
NOTE ŞI DISCUŢII
473

multe trupe din diferite garnizoane. Diploma din 13 dec. 156 sau 157 (CIL, XVI,
107), aflată la Tibiscum, a fost eliberată veteranului Barsimsus Callistenis f(ilius),
originar din Caes(area) Palestinei, care făcea parte din coh. 1 Vindelicorum. Di-
ploma aduce deci dovada că sigla CIV abreviază numele acestei coh. 1 Vindelicorum
şi deci garnizoana unităţii poate fi cu certitudine stabilită la Tibiscum.
Ştampila MID este mult mai dificil de explicat 19 • Incercarea lui Al. Borza, de
a întregi sigla prin m(ilites) 1 d(ecuriae) ? sau D(acicae) ? 20 , după cum s-a arătat,
este pe cît de neverosimilă pe atît de hazlie2t. La Tibiscum a staţionat însă n(umerus)
Mauret(anorum) Tibiscensium 22, deci o trupă formată din elemente aduse din
Mauretania. In diploma militară de la Cristeşti, din 8 iul. 158 (CIL, XVI, 108),
printre unităţile Daciei Superior sînt amintiţi vexil(larii) Afric(ae) et Mauret(aniae)
Caes(ariensis) qui sunt cum Mauris gentilib(us). In această curioasă şi neîntîlnită
denumire pentru trupele auxiliare care figurează în diplome, trebuie de fapt să
distingem două unităţi: prima formată din vexillarii Africae et Mauretaniae
Caesariensis, adică din soldaţii unor trupe auxiliare, sau mai curînd tineri recrutaţi
dintre populaţiile indigene din provinciile Africa proconsularis şi Mauretania
Caesariensis 23 • Aceştia au fost aduşi în Dacia în vederea participării la un război24
în care era ameninţată provincia, probabil cu puţin înainte de eliberarea diplomei
(13 iul. 158). Cealaltă unitate este formată din Mauri gentiles 25 şi deci deosebiţi de
vexillarii Africae et Mauretaniae Caesariensis. Maurii în trupele auxiliare de
cavalerie sînt cunoscuţi ca participanţi la războaiele dacice sub comanda lui Lusius
Quietus26 şi au putut fi identificaţi cu destulă uşurinţă pe una din scenele Coloanei
lui Traian 27. Nu avem certitudinea că după războaiele dacice trupele maure să fi
rămas în Dacia. De altfel pe Lusius Quietus îl regăsim în Orient la războiul cu
parţii şi în calitate de comandant împotriva răsculaţilor din Palestina, Egipt şi
Cyrenaica28• Diploma fragmentară de la Răcari dintre anii 138-161 (CIL, XVI,
114) este în numele Mauris eq[uit(ibus) et pedit(ibus) qui sunt in Moe]sia sup[er-
(iore)]29, ceea ce constituie o dovadă că cel puţin o parte din trupele maure au
fost retrase din Dacia în Moesia superior30, probabil după anul 110. Faptul că
diploma a fost aflată în castrul de la Răcari, unde găsim ştampilele NM l: , adică
n(umerus) M(aurorum) l: ( ]31, este dovada că la acest castru era un detaşa­
ment de mauri cu care a venit şi maurul veteran posesor al diplomei. Dar starea
fragmentară a diplomei nu permite datarea mai exactă a staţionării trupelor de
mauri în Moesia superior şi revenirea lor în Dacia. Cealaltă diplomă însă, de la
Cristeşti (CIL, XVI, 108), care poartă data, anul 158 şi în care sînt amintiţi
Mauri gentiles, este o dovadă că în acest an trupele maure erau restabilite în
Dacia. Deci, cu excluderea alelor şi cohortelor, existau în Dacia două feluri de

" După Al. Borza, Banalul in timpul romanilor, Timişoara, 1943, p. 70, 91, cărămizi cu această stampilă s-ar
mai fi aflat şi la Zăvoi (jud. Caraş·Severin), Intre Tibiscum şi colonia Ulpia Traiann Sartnizegetusa. Tot Borza, op. cit.,
p. 68, 92, afirmă că la Tibiscum s-ar mai fi găsit cărămizi cu stampila MAZY, necunoscute lnsă lui Moga.
•• Borza, op. cii., p. 69, 91.
" C. Daicoviciu, A!SC, IV, 1941-1943, p. 307.
11
CII,, VI, 9368=20944, din Caesarea Mauretaniei; R. Cagnat, L'armie romaine d'Afrique etl'occupation mililairc de
l'Afrique sous les empereurs, Paris, 1892, p.306, nota 4 (nu ne-a fost accesibilă ediţia a doua); Cantacuzino, op. cit., p. 68;
Christescu, op. cit., p. 198; Rowell, op. cit., 2546, n. Maurorum Tibiscensium; Wagner, op. cit., p. 209-210; Szilâgyi,
op. cit., p. 28; Forni, op. cit., p. 216, posibil şi Maurel(anus). În inscripţiile (dispărute) CIL, III, 1294 .,N MAVR HJSP"
şi 1149 .,N M HISP" unii (E. Ritterling, W. Wagner etc.) au Incercat să interpreteze pe HISP ca "TIBISC" ceea ce
este greşit, cum a dovedit altarul votiv descoperit In 1966 la Ampeium (Ziatna) .,Fortunae Reduci et genio N(umeri)
Aur. Redux praef. N(umeri) M(aur). H(isp.) d(onum) l(ibens) p(osuit)" (Muzeul Deva). '
11
Wagner, op. cit., p. 209.
" Cantacuzino, op. cit., p. 65; Wagner, ibidem.
" Cant~cuzino! op. cU., ~· 65-66; Christescu, op. cit., p. 166-167; Rowell, op. cit., 2546; Wagner, op. cit., p.
207 ; Form, op. ctl., p. 20 ŞI urm.
"Cass: Dio, LXVIII, 8, 3; 32, 4-5; H. Dessau, PIR', II, 325 L; Ed. Groag, RE, XIII (1927), 1876-1878;
]. Carcopmo, Istros, I, 1934, p. 5-9.
" C. Cichorius, Die Reliefs der Traianssăule, Terlband, II, Berlin, 1896, p. 292-296; Taftlband, I, Berlin, 1896
pl. LXIV scenele 156, 157.
11
Groag, op. cit., 1878-1886.
11 Wagner, op. cit., p. 207.

'
0
D. Tudor, OliR', p. 278, se lndoieşte dacă în diplomă estP [Moe]sia sup[er(iore)], deoarece trupele maure ar fi
staţionat numai In Dacia superior; dar fotografia din articolul lui V. Pârvan, ARMSI, XXXVI 1913 p. 15 este Indea-
juns de clară, Incit nu poate plana nici o lndoială asupra lecturi.J.,ImoeSIA SVPer. . ' ' '
11
Cantacuzino, op. cit., p. 69; Gr. Florescu, Caslrul roman de la Răcari-Dolj, Craiova, 1931, p. 18-20; Christescu,
op. cii., p. 198; Wagner, op. col., p. 208; Gostar, SCIV, V, 1954, p. 607-610; Tudor, OliR, p. 207, 421.

https://biblioteca-digitala.ro
474 NOTE ŞI DISCUŢII

trupe africane: vexillarii Africae et Mauretaniae Caesariensis şi Mauri gentiles,

mai corect numiţi Mauri equites et pedites.
Luînd în considerare numai inscripţia CIL, VIII, 9368 = 20944, din Caesarea
Mauretaniei, w·agner a făcut din toţi numeri africani numeri Mauretanorum 3 ~.
Dar pe baza unei inscripţii de la Micia, s-a dovedit că majoritatea acestor trupe
africane nu sînt "Mauretanorum" ci numeri Maurorum:J:J_ Cele două diplome arată
de asemenea că în Dacia existau trupe formate din recruţi din provinciile Africa
proconsularis şi Mauretania Caesariensis şi alte trupe, formate din Mauri gentiles.
Cu ajutorul inscripţiilor şi a ştampilelor din Dacia putem acum stabili că Mauri
au fost trimişi în următoarele castre: RăcarP\ Craiova (Pelendava?f1;:,, Micia36 ,
Optatiana:r;, SînpauZ:ll3 şi undeva în regiunea auriferă a Munţilor ApusenPV (în
castellum de la Abrud ?). La Tibiscum însă au rămas vexillarii Africae et Maure-
taniae Caesariensis (probabil că nu toţi), deoarece inscripţia CIL, VIII, 9368=20944
din Caesarea Mauretaniei aminteşte unitatea n(umerus) Mauret(anorum) Tibiscensium,
cu care de altfel se pot identifica o parte din vexillarii din diplomă.
Două din inscripţiile aflate tot la Caesarea Mauretaniei ar putea să vină în
ajutorul dezlegării siglei MID de la Tibiscum. Sînt doi tituli honorarii în amintirea
lui T. Licinius Hierocles, care în cariera lui ecvestră a avut şi comanda unei uni-
tăţi maure, anume praepositus equitum itemque peditum iuniorum Maurorum iure
gladii'•u. Din epigrafă reiese că T. Licinius Hierocles a deţinut comanda între anii
222-235. Deşi calificativul de iuniores pentru anumite unităţi devine frecvent
numai începînd cu Diocleţian'", vedem totuşi că pentru trupele Mauretaniei Caesa-
riensis el este folosit încă în prima jumătate a sec. III. Tot in Mauretania Caesa-
riensis este întîlnit un sesquiplicarius Osdroenorum iuniorum" 2 şi tot din sec. III,
în orice caz numai începînd cu anii de domnie a împăratului Caracalla. Ţinînd
seama că pentru anumite trupe din inscripţiile aflate în Mauretania Caesariensis
se folosea calificativul de iuniores, bănuim că şi Mauretani din Dacia au putut
primi o asemenea denumire. Nu vedem deci deocamdată o altă probabilitate de
intregire a siglei MID de la Tibiscum decît cea de M(auretani) i(uniores ?)
D( ). Aceştia fiind însă stabiliţi în Dacia, pentru a fi deosebiţi de Maure-
tani din alte provincii şi în special din cele africane, probabil că litera D din
sigla de la Tibiscum să fie iniţiala pentru Dacia, deşi nu avem analogii. In atare
caz ar fi posibil ca sigla MID să fie iniţialele pentru M(auretani) i(uniores ?)
D(aciae?).
Ultima siglă AIM este tot atît de dificilă. M. Moga a propus aici întregirea
a(la) 1 M(aurorum); dar o unitate cu acest nume nu este cunoscută printre auxi-
liile Daciei; deci nu e verosimilă o asemenea lectură. Vedem însă că in această
ultimă siglă apar din nou literele 1 şi M, in sens invers decît in sigla doua. Dacă
se admite lectura propusă de noi pentru sigla doua atunci în acest ultim caz am
avea din nou i(uniores?) M(auretani). Litera A este însă greu de explicat. Nu pare
nicidecum posibil ca această literă să fie iniţiala pentru Afri sau Africani, cama-
razii mauretanilor din diploma CIL, XVI, 108, de la Cristeşti. S-ar putea însă pro-
pune aici cuvîntul ala, mai greu auxilium. Este preferabil deci cuvîntul ala ·sau
chiar alarii. Cuvîntul alarii este folosit pentru soldaţii unităţilor auxiliare de cava-
lerie"~ şi chiar în inscripţia CIL, VIII, 20996=1LS, 1356, din Caesarea Mauretaniei,

11 Wagner, op. cit., p. 208 şi urm.

11
C. Daicoviciu, Sargetia, II,I941, p. 120; Forni,op. cit., p. 215-216. Lectura lui Cichorius, RE, I (1893),1250-1251,
PRAEP. N. MA VR. ET. TIBISCENSIVM, adică praep(ositus) n(umeris) sau n(umero) Maur(orum) el Tibiscensium
nu a fost acceptată.
•• Nota 31.
'' OltR, p. 278, 418.
11
CIL, III, 6267, 7695; Sargetia, Il, p. 120.
"C. Daicoviciu, AISC, I, 2, 1928-1933, p. 52-53; ActaMN, V, p. 464.
" C. Daicoviciu, Dacia, VII- VIII, 1937-1940, p. 320 ( = AnnE.p, 1944, 46); G. Ferenczi, I. Ferenczi, Mate-
riale, VIII, 1961, p. 401-405.
"Nota 22.
1
° CIL, VIII, 20996 =ILS, 1356; H. D'Escurac Doisy, Milanges d'archiologie el d'histoire offerts a Andre Piganiol,
Paris, 1966, p. 1202-1204.
u Rosenberg, RE, X (1917), 959-960; Ett. De Ruggiero, G. Cardinali, Dizionario Epigrafico di anlichila romane,
IV, fasc. 7, Roma, 1945, p. 959-960. ·
11 CIL, VIII, 9829; J. Carcopino, Syria, VI, 1925, p. 134.

" CIL, III, 14 = 6581 =ILS, 2543; CIL, Vlli, 20996 =ILS, 1356; C. De la Berge, DA, I (1877), p. 174.

https://biblioteca-digitala.ro
NOTE ŞI DISCUŢII
475

în onoarea lui T. Licinius Hierocles - - - praepositus equitum itemque peditum

iuniorum Maurorum este pusă de M. Aelius Saturninus ex dec(urione) alarius, deci
de cel care a servit în calitate de decurio alarius în unitatea maură indicată în
inscripţie. In consecinţă sigla AIM poate fi întregită fie prin a(la) i(uniorum ?)
M(auretanorum), fie prin a(larii) i(uniores?) M(auretani) sau M(auretaniae). Am
avea deci una si aceeasi unitate, cunoscută sub numele de vexillarii Africae et
Mauretaniae Caesariensis în diploma de la Cristeşti din anul 158 (CIL, XVI, 108),
M(auretani) i(uniores?) D(aciae?) şi a(la) i(uniorum?) M(auretanorum) pe ştampilele
de la Tibiscum şi însfîrşit n(umerus) Mauret(anorum) Tibiscensium în inscripţia
CIL, VIII, 9368=20944, din Caesarea Mauretaniei""· Ar fi deci o unitate formată
din equites şi pedites, fenomen cunoscut la aceste trupe cu nume atît de diferite,
care în a doua jumătate a sec. Il sau în sec. III primesc calitatea de numeri. O
formaţie de alarii la Tibiscum era de altfel necesară şi deci explicabilă.
Schimbarea de nume, pentru unităţile din această ultimă categorie de trupe
auxiliare, nu este ceva neobişnuit în Dacia. Pînă a obţine calificativul de numeri
ele puteau primi denumiri dintre cele mai variate. Astfel unitatea auxiliară, care
se va stabili la Germisara după cucerirea Daciei"". în diploma din anii 103/106
(CIL, XVI, 54), cînd încă se afla în Moesia Superior, poartă numele de pedites
singulares Britanniciani, apoi în celelalte diplome, cînd se afla în Dacia, din 17 febr.
110 (CIL, XVI, 57) pedites singulares Britannici, din 2 iul. 110 (CIL, XVI, 163)
pedites Britannici'• 6 ; în inscripţiile de la Germisara: n(umerus) Brii(annicorum)" 7 ,
n(umerus) s(ingularium) B(ritannicorum)"A, n(umerus) sing(ularium) Brit(annicoruml" 9
şi n(umerus) s(ingularium) p(editum) B(ritannicorumi•'; pe ştampilele de la Germi-
sara: s(ingulares) p(edites) B(ritannici), n(umerus) p(editum) s(ingularium), n(umerus)
B(ritannicorum) şi n(umerus) s(ingularium) B(ritannicorumf' 1• La fel pentru uni-
tatea illyrică din Dacia, cu garnizoana la Brîncoveneşti, care în diplima din 22 mart.
129 (CIL, XVI, 75) este vexillatio equitum Illyricorum, ca în diploma din 13 dec.
140 să devină numerus equitum Illyricorum 52 , în inscripţii însă n(umerus) Illyri-
corum53, numerus equitum electorum ex Illyrico 5" şi ala 1 Illyricorum 5~; pe ţigle
apare însă ştampila AL N ILYR 56, citită fie al(a) n(ova ?) Il(l)yr(icorumP7 fie mai
curînd al(a) n(umeri) Il(l)yr(icorum)5R.
In afara celor trei ştampile de la Tibiscum, discutate mai sus, în Muzeul din
Lugoj se păstrează un fragment de ţiglă cu ştampila TLV, cu T+L în ligatură
(fig. 1), cu indicaţia că obiectul a fost aflat în ruinele acestei aşezări romane.
Nu avem nici o informaţie dacă alte ţigle cu asemenea ştampilă au fost sau nu
aflate în săpăturile de la Tibiscum în anii din urmă. S-a propus lectura t(egulae)
l(egionis) V (?) 59 pentru această ştampilă; dar s-a arătat imposibilitatea unei aseme-
nea lecturi 00 • Din desenul ştampilei se poate vedea că de fapt T este legat de L în
aşa fel încît prima literă poate avea valoare şi de T şi de F. In consecinţă ştampila
se poate citi T(itus) L( ) V ( - - - - - ) sau mai degrabă T(itus) Fl(avius)

" Dacă ve:rillarii - - - - - Mauretaniae Caesarimsis din diploma de la Cristeşti (CIL, XVI, 108) devin M(auretani)
i(uniores ?) D(aciae?) şi a(la) i(uniorum ?) M(auretanorum) in stampilele de la Tibiscum şi apoi n(umerus)Mauret(anorum)
Tibiscensium in inscripţia CIL, VIII, 9368 = 20944 din Caesarea Mauretaniei, nu putem face nici o deducţie cu privire
la vezillarii Africae din aceeaşi diplomă. S-ar putea ca ei să fie intru totul asimilaţi cuM auretani, sau poate in cele din
urmă să formeze o co_hors Afrorum, deoarece dintr-o inscripţie se cunoaşte un praefectus cohortis Afrorum in Daciam (CIL,
VI, 3529) pe la sfirş1tul sec. Il sau inceputul sec. III ; totuşi cu greu s-ar putea admite o asemenea transformare.
•• N. Gostar, Sargetia, III, 1956, p. 74 şi urm.
•• C. Daicoviciu, Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 333-336.
" CIL, III, 1396 = ILS, 2630 .
.. Materiale, 1, 1953, p. 756.
" Sargetia, III, p. 72.
•• Ibidem, p. 69.
n Ibidem, p. 75.
11 B. Gerov, Klio, 37, 1959, p. 210.
11 CIL, III, 1197; VIII, 9358 = ILS, 2738.
" CIL, XI, 395 = ILS, 2739.
11 CIL, VI, 3234 = ILS, 2209.
11
CIL, III, 6294 = 8074, 7; Szilagyi, op. cit., pl. XIV, 200.
•' Wagner, op. cit., p. 52.
•• ActMuz, 1956, p. 130; Dacia, N.S., 1, 1957, p. 361.
" Borza, op. cit., p. 69, 92.
11 C. Daicoviciu, AISC, IV, 1941-1943, p. 307.

https://biblioteca-digitala.ro
 NOTE ŞI DISCUŢI[
476

V( ), o ştampilă a unei oficine particulare şi nu are nici o legătură cu

unităţile militare de la Tibiscum.
o ultimă chestiune referitoare la unităţile militare de la Tibiscum este datarea
staţionării lor aici. Ar fi posibil ca ridicarea castrului să se fi făcut de soldaţii
legiunii IV Flavia felix, a cărei staţionare în Banat şi în sud-vestul Transilvaniei,
în primii ani după cucerire, este acum pe deplin dovedită61. Se menţionează, ca fiind
aflată aici, o cărămidă cu ştampila acestei legiuni 62 , deşi astăzi planează îndoieli,.
mai cu seamă că în descoperirile din ultima vreme nu figurează o asemenea ştam­
pilă63. In ce priveşte coh. I Vindelicorum probabil că la început staţiona la Vărădia
(Arcidava)G", iar la 157 se găsea în castrul de la Tibiscum. După această dată este
menţionată numai într-o inscripţie de la Micia, din anii 198-208, împreună cu
alte trupe din diferite garnizoane ale Daciei 65• N-ar fi însă exclus ca şi la această
dată unitatea să se afle tot la Tibiscum. In orice caz unitatea nu poate fi identică
cu cohorta din inscripţia din anii 222-235 din castrul de la Rîşnov 66 , cum încerca
să argumenteze A. Alf0ldi 67 , deoarece toate unităţile din sud-estul Daciei au ţinut
de Dacia inferior, pe cînd coh. I Vindelicorum este cunoscută numai în Dacia
superiorGS. Unitatea de Palmyreni sagittarii, mai tîrziu numerus Palmyrenorum
'l'ibiscensium, este prezentă la Tibiscum în anul 12669. Antroponimele palmyreniene~
ca Aur. Barbarcas şi Au[r](eliu)s Barsemia, arată că unitatea se găsea încă aici
în sec. III. Acelaş lucru ne arată şi inscripţia cu numele zeului palmyrenian
Malachbel, dedicată de unul sau mai mulţi veterani ex optione, datînd din anii
209-211 70 . Numerus Mauretanorum Tibiscensium este sigur atestat la Tibiscum
numai spre sfîrşit de sec. II sau început de sec. III. Nu avem dovada dacă
vexillarii Africae et Mauretaniae Caesariensis, la 158 (data eliberării diplomei)
staţionau sau nu la Tibiscum. De asemenea nu avem ideie dacă ştampilele MID şi
AIM sînt mai vechi sau mai noi decît diploma, dar în orice caz ar putea fi ante-
rioare datei cînd unitatea devine numerus. Două inscripţii cu acest numerus se
pot data numai în sec. III71, iar inscripţia CIL, III, 1343, de la Micia, unde figu-
rează această unitate, datează între anii 198-208.
Cronologia celor trei unităţi auxiliare de la Tibiscum se va putea mai bine
stabili cind vom cunoaşte nivelul în care au fost găsite materialele de construcţie
cu aceste ştampile, deoarece săpăturile au dovedit patru faze succesive în castrui2.
E natural că încercarea noastră de dezlegare a siglelor MID şi AIM nu o consi-
derăm ca o soluţionare absolută şi definitivă. Numai eventuala descoperire a unor
noi monumente epigrafice la Tibiscum, de unde să se poată deduce cu mai multă
certitudine adevăratul nume al unităţii înainte de a deveni numerus, va putea
dovedi în ce măsură poate fi considerată justă sau eronată explicaţia propusă.

NICOLAE GOSTAR

11
I. Glodariu, ActaMN, III, 1966, p. 429 -435; D. Protase, ActaMN, IV, 1967, p. 47-70.
11
MiUeker, op. cit., p. 95.
" ActaMN, IV, p. 57, 61.
" K. Kraft, Zur Rekrutierung der Alen und Kohorten an Rhein und Donau (Dissert. Bernenses, ser. I, fasc. 3), Berna,
195~, p.l92,d .. tează plăcuţa cu inscripţia de la Vără<lia pe la mijlocul sec.II. După Protase, op.cil., p.68, această cohortă
ar ţ1 ~n~trmt cast~ de_ 1"- Vărădia şi apoi, la inceputul domniei lui Hadrian, s-a mutat la Tibiscum; după acad. C.
Dwcov1cm ŞI H. DwcovJCJu, ActaMN, IV, 1967, p. 77, cohorta putea fi la Tibiscum după anul 106.
" CIL, III, 1343.
"Coh. VI nova Cumidavensium Alexandriama (M. Macrea, AISC, IV, 1941-1943, p. 234 şi urm.; C. Daicoviciu,
Tra01sAnt, 1945, p. 118-119).
" A. Alf61di, Magyarok is romtinok, I (subred. 1. Deer şi L. Găldi), Budapesta, 1943, p. H.
" A se vedea şi argumentele invocate in ArJ,Mold., IV, 1966, p. 180-181.
11
C. Daicoviciu, L. Groza, AclaMN, II, 1965, p. 135 şi urm.
70
Gostar, ArhMold., II-III, 1964, p. 299 şi urm.
" CII., VIII, 9368 = 20944; III, 12595; Wagner, op. cit., p. 208-210.
" Moga, op. cit., p. 433.

https://biblioteca-digitala.ro
NOTE ŞI DISCUŢI!
477

DIE MILIT ĂREINHEITEN IM ROMISCHEN LA GER VON TIBISCUM

(Zusammenfassung)

Einige Inschriften aus Dazien und eine aus Mauretanien (Mauretania Caesariensis)
bezeugen in Tibiscum einen numerus Palmyrenorum Tibiscensium (CIL, III 7999,
14216; AnnEp, 1914, 102; ActaMN, Il 1965, p. 135-138) und einen numerus Maure-
tanorum Tibiscensium (CIL, III 1343, 12595; VIII, 9368=20944). Der numerus
Mauretanorum scheint mit der Truppe vexillarii Africae et Mauretaniae Caesa-
riensis aus dem Militărdiplom CIL, XVI 108, von 158 aus Dacia Superior identisch
zu sein. Wahrscheinlich erscheint der Namen derselben Truppe auf mehreren
Ziegelstempeln aus dem Lager von Tibiscum mit den Anfangsbuchstaben M I D
und A 1 M. Fur die erste Signatur wird die Ergănzung M(auretani) i(uniores)
D(aciae?) und fUr die zweite a(la) i(uniorum?) M(auretanorum) vorgeschlagen.
Folgender Ziegelstempel C 1 V, ebenfalls aus Tibiscum, wurde c(ohors) 1 V(indeli-
.corum) ergănzt und bezieht sich auf eine Einheit, die 110 in Dacia (CIL, XVI, 165)
und 144 und 156 oder 157 in Dacia Superior (CIL, XVI 90, 107) angetroffen wird.
Das Militărdiplom CIL, XVI 107 von Tibiscum wurde einem Veteranen aus
<lieser Auxilia verliehen. Der Ziegelstempel T L V (T +
L in Ligatur) dtirfte das
Erzeugnis einer privaten Werkstatt sein und konnte T(itius) L( ... ) V( ... ) oder
eher T(itus) FL(avius) V( ... ) ergănzt werden.

https://biblioteca-digitala.ro