~:CASTELLA» DALMATARUM IN DACIA

(Un aspect· al colonizării şi romanizării

provinciei Dacia)

Una din particulariLăţile isLoriei Daci ei romane esLe, după cum se ~Lie,
nu numai faptul că ea e ultima cucerire durabilă a imperiului şi prima pro-
vincie pierdută din cele care au constituit timp mai îndelungat marele edificiu
al statului sclavagist roman, dar şi modul în care s-a procedat pentl u a asigura
această cucerire şi a exploata la maximum bogăpile naturale ale pămîntului
dacic.
Sistemul de apărare şi munimea trupelor de ocupaţie vădesc deosebita
grijă cu care Roma a căuLat să-şi consolideze stăpînirea, fie împotriva atacu-
rilor din afară, fie împotriva răscoalelor din lăuntru. 1
Cunoscuta expresie a lui Eutropius (injiniLae copiae hominum - e:r loto
orbe Romano - ad agros et urbes colendos) nu pare nicidecum a fi fost o vorbă
la întîmplare, nici o exagerare retorică.2 Ea acoperă o realitate pe care cerce-
tările arheologice şi descoperirile epigrafice o confirmă la tot pasu l. 3
Atît contingentele armate, cît şi elementele civile numeroase au contri-
buit din plin la transformarea noii provincii într-un bastion puternic al roma-
nităţii în nordul Dunării, în plină lume "barbară" făcînd posibilă nu numai
rezistenţa acestui punct înaintat al imperiului şi oarecum suspendat în aer,
dar şi o rapidă romanizare a populaţiei băştinaşe şi, în acelaşi timp, a desă­
vîrşirii romani zării acelor elemente coloniza te care nu atinseseră încă, even-
tual, acest grad. 4

}. i\'" mulţumesc sii trimit, pentru o privire generală. la capitolul "L'urganisation mili-
taire ..... din lucrarea mea La Transylvanie dans l'Anliq/lile, 8ucureşti, 1945, p. 104 şi urm. CL
şi C. Daicoviciu, Ein nC/lCS .1lililiirtliplom a/ls Dazien, in Dacia. ~ouvelle serie, voI. 1 (1957),
p. 1 n1 şi urm. Ambele lucr'lri cu bibliografia respectivă. Lucriiri le ulterioare ap'lrute inlre
timp nu diminuează Întru nimic caracterul serios şi gl'av al acestei ap'lr'u·i.
2 Cum este in schimb, motivarea sim]llistă a acestei măsuri de colonizare masiv:l, ctin
partea aceluiaşi autor: Dacia ... "viris luerat exhausta" (8, G, 2).
a Vezi C. Dai c o v ici II, La '1'1'(//18. dans l'A.nl., p. 126, sqq. 139 sqq. şi tu sl'ceial
Hi(l, 2:.!.
4 Problema e, dup'l cum se ştie, controvrrsat:"t de unii. ~u este locul aici a reveni asupra
ei şi nici de a sprijini teza romaniz,lrii Daciei t:lIl\oi argumente. Pentru argumeutele mai vechi,
trimJt la aceeaşi lucrare a mea, jJ. 160 sqq.

4
52 C. DAICOVICIU 2

Indiferent dacă se acceptă cu sau fără rezerve acest proees de romanizare

(vezi pag. 51, n.1), sau se neagă chiar posibilitatea desăvîrşirii acestui proces de
transforlllare lingvistico-culturaIă, un lucru rămîne în afara oricărei îndoieli,
şi anunle faptul că operaţiunea de colonizare a Daciei rOlnane a avut un caracter
organizat, de stat, de o intensitate şi proporţii ce au întrecut 11lăsurile asenlă­
nătoare întreprinse în alte provincii.. Ini ţiativei particulare i s-a adăugat,
aici, de la început, planificata acţiune de colonizare a statului.
Această acţiune planificată a statului apare foarte liInpede în cazul
aducerii de către Roma a lninerilor da]lmatini (illiri) pentru asigurarea exploa-
tărilor de aur (în prinlul rînd) din lVIunţii Apuseni (regiunea Alllpelulll-Albur-
nus Maior).
Se cunoaşte de 11lult prezenţa la aceste exploatări de mine a dalmalinilor
Pirustae şi Baridustae 1 • Ei apar atît în inscripţiile şi tablele eerate din această
regiune a Daciei, cît şi în cinlitirele descoperite între Apulunl şi Alb. lVIaior 2 •
De asemenea s-a constatat că din totalul de cca. 100 de nUlne illirice întîlnite
în inscripţiile din Dacia, aproape 2/3 (canl 62) se găsesc în regiunea auriferă
din jurul localităţii Alburnus lVlaior. Cele mai llluite nume illirice apar în
tab. cerate (vreo 40-42).3
Aceleaşi izvoare (inscrip~ii, table cerate şi resturi arheologice) ne dove-
desc, însă, că în această regiune Ininieră se aflau şi oameni de altă origine
(orientali, daci etc.).4
Jung şi Hirschfeld aveau dreptate cînd afirlllau că la exploatarea minelor
de aici s-a apelat la iscusiţii 11lineri dalmaţi şi că la organizarea şi controlul
exploatării stăpînirea ron1ană s-a condus după modelul da.lmatin. 5 Primul
procurator care ne apare în fruntea acestei exploatări, după cît se pare încă
de pe vremea lui Traian, lVI. Ulpius JHermias, libert al împăratului, fusese,
chiar el, delegat aici de la exploatările similare din Dalmatia (nevastă-sa e
Salonie Palestrice). 6
Ceea ce e însă nlai inlportant pentru cercetarea noastră e faptul că nu
nunlai la organizarea exploatării s-a respectat exemplul dalnlatin, ci la însăşi
colonizarea în mase a minerilor dahnati s-a tinut sealllă de felul de trai si de
organizare a elemen telor de mineri ill iri. ' ,
Că ei alcătuiau, fie în centrul minier Alburnus lVIaior, fie în itnediata lui
apropiere, un cartier sau sat de illiri (vicus Pirustarum) , e lucru de mult
cunoscut. 7

1 La Tr. d. ['Ant., p. 134. Pentru Pirustae din Dalnlutia, v. C. Patsch, în lV. lJ,1.
aus B. u. H, VI 1899, p. 265, ll. 1.
2 Pentru aceste din urmă vezi mai jos, p. 57, ll. 7.

3 Vezi 1. 1. Rus s u, în Anuarul Insi. de Studii Clasice, Cluj-Sibiu, voI. IV, p. 198-
207; V. p. 285 -7. Vezi şi lucrarea sa Numele de localităţi în tflbliţele cerate din
Dacia, în Cercetări de lingvistică, II 1957, p. 248-9. eL şi M o m m ~ e n, în CIL III, p. 213-
215; 921 sqq.· şi ~60.
4 Cf. J ung, Faslen der Provinz Dacien, p. 162 sqq. Vezi nlai jos, p. 57.
5 J ung, op. cit., p. 162-163.
6 CIL III 1312; vezi H i r s c h fel d, apud J ung, ap. cit., p. 162, llota 6.
7 Nu credem că Jung (p. 162) are dreptate cînd prezintă pe acest ."vicus Pirustarum"
ca o a doua denumire a localităţii Alburnus Maior.
 3 "CASTELLA" D,ALMATARUM IN DACIA 53

Spre formele de aşezare din patria originară ne trÎInite şi prezenţa, desigur

nu înthnpIătoa;re"a unor principes dahnati: unul I atestat la Ampelum (CIL.
III 1322), iar altul în tabla cerată VI, datată din I{arturn, la 17 martie 139,
cu nunlele de Maximus Venetus 2. Anlbele atestări aparţin încă priillei jUlnătăţi
a secolului II (v. CIL. III, p. 214) şi poate că confirlnă numai situaţia din
primele decenii ale colonizării.
Revizuirea unor inscripţii publicate în trecut ne îngăduie să constatăm
încă o trăsătură comună între aşezările illire din regiunea 11linieră Anlpelum-
Alburnus Maior din Dacia şi Dahnaţia eentrală şi nleridională, adică teritoriul
de unde vin Pirustae şi Baridustae 3.
într-o inscripţie, publicată de mine în Dacia VII - VIII (Buc. 1941),
p. 302 sq., de provenienţă din Alburnus Maior descifrasem următorul text
(op. cit., p. 302, nr. 3): Genio cojllegi K Bajridusta(rum) /Seneca Bi/sonis
d(onum) d(edit) 4l.
Pentru litera K, neînţeleasă atunc.i, dădusenl explicaţia unei eventuale
greşeli a lapicidului în locul unui al doilea i din cuvintul collegii. Explicaţia
mea nu a fost, fireşte, acceptată de A. Kerenyi, A Daciai szemelynevek, Buda-
pesta 1941, p. 209, nr. 2456 şi 212, nr. 2500 5. Nu era însă acceptabilă nici
soluţia dată pentru K de Către Kereny:i (loc. cit.): I{(ultorum).
Incercarea lui Piero Sticotti 6 de a citi, ca şi în cazul inscr. din Grahovo-
Dalmatia, Dessau 9412 [K(astrum) Salthua] pe K din CII~. III 1271 (Alburnus
Maior) rîndul 4, şi chiar pe K din nurnele localităţii Kavieretium (Tab. Cer.
VI), ca abrevia1ji pentru K(astro) Anso resp. K(astro) Avieretio, nl-a dus
la dezlegarea justă a acestei sigle din inseripţia lui Seneca Bisonis: K(astellum)7.
Inscripţia cu pricina de la Alburnus lVlaior trebuie, deci, citită: Genio
Cojllegi K(astelU) 8 Ba/ridusta(rum) / Seneca Bijsonis d.d. - Dedicantul, cu

1 T. Aur. Ater Delnlata, princeps adsignatus ex. m. SpIono. Vezi CIL. III, p. 214
şi nr. 1322.
2 Vezi CIL. 1[1, p. 939. Pentru asemenea principes din însăşi Dalmaţia, v. Dessau
9411-9412; 7164- '7165.
3 Pentru aşezarea Piruştilor şi a localităţii Bariduum de unde Baridl1slae (ef. Splonum-
Splonistae), vezi, K i e per t, FOA. tab.. XVII. Cf. şi Dacia VII- VIII, p. 303; La Trans.
dans ['A.nliquite, Bue. 1945, p. 134, dar în special C. Pat s c h, 1V. 1\1. B. H., VI, p. 265.
4 Altarul, reprodus la p. 303, fig. 3, datează de la sfîrşitul secolului II, pe baza analogiei
lui ca formă cu altarele din aceeaşi localitate reproduse la p. 301, fig. 1 şi p. 302, .fig. 2.
Acestea din urmă pot fi datate după criterii stilistice în ultime le decenii ale secolului II (Cf.
Germania, 25,2 (1941), p. 113, fig. 1,2 din planşa 17).
5 Tacit o accepta, I. 1. Rusu, în An. Insi. Si. Cl., IV, p. 205, nr. 87.
6Die rom. Stadl Doclea in 1\lonlenegro (Schriften der Ball{ankomI11ission, Ant. Abt.
VI), Viena 1913, p. 191, cu nota 123 (asupra cilreia m-a îndreptat luerarea lui 1. 1. Rus s u,
Cercetări de lingv. II, 1957, p. 246); cL şi C. P ras c h n i k e r - A. S c h o b e r, Arch.
Forschungen in Alba.nien und . ~. :Ionlenegro (Schritlen der BK, 'TIII), Viena 1919, p. 100-101
şi Des sau 9412:.

7 Kaslelluln propun, în loc de I(astrurn, P ras c h 11 i k e r - S c h o b e r, loc. cit.

şi Des sau 9412. Valoarea lui K pentru castellum e obişnuită (v. şi Th. 1. L s. v.)
8 Sau: I«astello)?
 .54 C. DATCOVICIU 4

tot illullele rOlllan de Seneca, e, în 11lOd indubitabil, el însuşi, un illir din tribul
Baridus tarunl.
UrnlÎnd sugestia lui Sticotti (loc. cit.), şi inscripţia CII~. 1111271 din
aceeaşi localitate Alburnus l\laioI: trebuie citită: 1)(ii8) In(anibus)jPlatinojnis
Verzojnis }((astello) l-tnsoj vix(it) ann(is)jLIIII, l~uflls/PJatoris/con(iu~i)
K(arissinlae) p(ro) p(ietate) f(acienclurn) c(uravit).
E vorba, prin urInare, de ace le aşezări fustice pe care le întîlnirn şi în
a 1te părţ i ale i In periu 1u iL, dar 1e înt î 1ili In şi în D a lInati acent ra Iă şi ITI erid i 0-
nală 2 de unde ne vin în l)acia, ca lnineri, Baridustae şi Pirustae.
La locuitorii unui aselllenea castellulll rural şi nu la soldaţi trebuie refe-
rită şi inscripţia din Alburnus lVlaior CIL,. III 7821 (caste Uani). I)at fiind
caracterul oficial, organizat, al colonizării şi al exploatării lninelor, proprie-
tate imperială, nu e de loc exclus ca acest tip de aşezări să fi avut şi o notă
pronunţat 111ilitarizală, chiar şi în condiţiile exploatării aurului prin inter-
TIlediul unor arendaşi Illici care se constituie în collegia a.
Sticotti, op. cil., p. 191, nI'. 123 sugerează ideea că acel I«astelluln)
(după dînsul k[astrUI11]) j~nSlim (abI. Anso), ca şi K. avierelillln din l~ab1.
Cer. VI, ar fi locali bIţi, necunoscute pînă aClllll , din Dalnlaţia. Îl îndelllna
la această localizare df'sigur faptu 1 C:l nu se ştia atunci de existen~-a unor
asemenea caslella (easlra, după Sticotii) şi în ])acia. c~ fOflnă, JlnSIIll7,
Anso (sau CUIn va fi fost lerIllinaţ ia la nOlninaliv) ne duce la nUlnelp unei
selninţii dacice Ans(alnenSeS), lnrud it, du pă cît se pare, cu nUHle 10 rîu lu i

L Yezi pentru a('e~tca HE [II, 2, 17i)(i sqq; H. u g g i e r o, ])i:. Rpigr. [1, 1,129 sqq.
er. şi no s l o v z c v. Sforia ecnnOlnic(( p sociale lfell'inlfJPro rO/1Ul Il o, p. 27-t sqq. şi ·4H4.
~ Caslclluln Sallhll(( ~i eustclllI111 ])acsitialillln (1 II 1(159); eL şi P r fi s (' h Il i k e r -
Se h o b e r, 0I). cii., p. 100-101. Pentru ahtativul localiv, (,olnpar~l uicani consisfentrs
cas/d(lo) ,relllnia/e (.InS, XLVII, 19fi7. 1- fI, p. 22D-2:~0).
il Yczi lJl Tra!1.l). dans ['An/., p. 13L nota 1. Pentru organizarea eXJ,loaUirii lninelor de
aur din l.)aeia şi discuţiile asupra aecstei probLelne, v. 1: 1 f .'1' ă c k o 1111, Slut/irll iiber den
Uergball der riJm. I{aiser:eil, l'ppsala 1B:~7, p. 110 sqq. In leg,ltunl cu exploalarea lninelor din
regiunea aceasta a lTIl1nţ ilor lnelaliferi, Blai trehuie subliniate însă dou~i lucruri: 1) sediul
administrativ al exploaU"irii a fost dintru-lleeput, Ampclllnl şi nu BruC'la, C'UIn se C'redea (şi
se lnai erede încii) în unna loC'alizării greşite a descoperirii inscripţiilor CIL. 1.1-1940 şi 941
(v. ~I. 1\1 aer ea - 1). P ro t ase, în Studii şi Cercetări k)/iin{ificc. Filiala Acad. r~.p.H.,
Cluj, seria IIf, anul Y, :3- L 195-1, p. 50:3 sqq.); 2) exploatarearninelor reîncepe dUp[l treC'erea
nlzboaielor 1l1areOlnane, fapt ce se dovedeşte nu Jlunlai prin ridicarea centrului Âlnpeiuill la
gradul de lnunicipill probabil sub Sept. Severus (CIr,. III, 130H, 129:3; el'. ~i p. 21f>. - Lucrul
l-a relevat <le nllI1l îllC'~l (; {l b o r T e g 1 a s,în A.rchaeo[ogiai I{(j:lenlhlyel.:, Budapesta,
X-YI, 1~~H), p. 4:3 şi în ~lrchue()l.l~rtcsftiJ XIII, 189:3, p. 412), dar şi prin ate~tarea in Alnpe1tlln,
cel puţin din epoca lui Sept. Sever, a unui proC'ura1or aurarianllll (CIL. 1 II 129~3), a unui p1'o<:'.
aur. sub CaraC'alla (CIr,. Iri 78:H)) şi a unui dispensator aurariaruln în anul 215 (J/atfriule
şi cercetări arheol. VI 1959, p. 888) tot din Arnpe1tnl1, C'L S t e in, f)ie Reichsbe(llntrl1
von na:ifll, p. 88 şi eOlllunirarea lnea Alti del III Congresf di fpigrafia grfca e latina,
110111a 1959, p. 189 eL .J ung, Fastfl1, p. lG4. Altarele din Alburnus ::\Iaior (pu-
blicate în ])acia \;rrl-YIII, p. :~()1, nI'. 9, p. :302, nI'. 1-3 şi p. 30~3, nI'. 4) datează,
dup{t ornalnent sigur dillultilnele dowl-trei decenii ale sec. II (vezi lnai sus. p. f>3, 11.4, ana-
logia cu altaruldinl\J(>l'seh hei Ettlingen-Hn<lcn; v. Gernulniu. 25.2 (1~l~1): p. 11:l sqq. PI 17,
fig. 1-2).
5 ..CASTELLA" DALMATARUM IN DACIA 55

Samus. 1 Nu este niei lin motiv, prin urmare, să căutăm localitatea Ansum
în Dalmaţia, prin ](. A nso indicîndu-se, in inscripţia II] 1271, domiciliul
din Dacia, din regiunea munţilor metaliferi, al defunctei Platino. 2 Localităţi
cu nume dacice sînt şi altele în regiunea ;:l.ceasta (v. mai jos).
în ce priveşte pe acel ]{avie1'etillnl ce apare în tab. cerată nr. VI (din anul
139), ca loc de origine al lui Dasius Verzonis ("Pirusta ex Kavieretio") el poate
fi, la rigoare, tot un K(astellum) AvieretiulTl şi chiar din ţara Pirustilor (sudul
Dalmaţiei antice) din pricina acelu j K de la începu t care e suspect (normal
numele putea fi scris Cavieretium). 3 1. 1. R ussu, în lucrarea sa pomenită,
arată însă că numele trebuie pus în legătură cu seminţia illirică a Cavi-lor,
aflaţi în regiunea de sud-est a Dalmaţiei (deci în regiunea metaliferă), atestaţi
de Plinius N. H. IIe, 22 şi de Livius XLIV, 30. De gîndit dă doar faptul că
nici forma Avi a seminţiei nu e exclusă (cL Krahe, G. N., p. 19). Nu se poate
însă înlătura nici posibilitatea cii un nume de localitate Kavieretium sau
K(astellum) Avieretiulll, de origine sud-dalmatină, S{l fi fost transplantat
şi în Dacia, în regiunea metaliferă, o dată cu aşezarea aici a minerilor veniţi
din cătunul originar dalmat. Poate că şi în cazul Castelului Ansum avem acelaşi
procedeu de numiri dublete, în general destul de uzitat în toate timpurile.
O altă localitnte susceptibilă de a fi un castellum apare în aceeaşi tăbliţă
cerată nr. VI din 139 sub forma de J(artllln. Localizarea ei în regiunea minieră
e asigurată prin faptul că în t. ce rată VI ea figurează ca locul unde s-a dresat
actul de vînzare a unei sclave ("actum Karto XV] K. Apriles"). Pentru lectura
K(astello) Arto nu pledează în fond decît redarea primei consoane cu litera
grecească K, în locul normalei litere latineşti C într-un text scris în limba
latină.4 Originea numelui, fie el Artum sau Cartum, s-ar putea explica atît
din limba traco-dacă (cum s-a şi făcut) cît şi din limba illiră.

1 Vezi V. P:l r van, (;p/iea, p. 275 şi D. net s c h e w, j)ip /ilm/;'. Spracilrpste

p. 30 şi-120 (numele Ans(amenses) nu figureaz:l la DeLschew ca J1uITIe-tiLlu).
~ Dacă localitatea era din Dalmaţia normal ar fi fost sii se arate acest lucru prin ad,1U-
garea expl.icaţiei "DahJ1al.iae·· sau ..ex Dalmatia"'. cum se face - dac:-l nu Înlotdcauna - de
obicei (v. CII.. 111 1323, unele pen tru o cunoscut" colonie ca AequuITI se precizeaz'l: eolonill
Da/ma!il/P). in inscripţia III 1322, pentru m(uJ1icipium?) Splonum. centru de exploatare
miniel':1 din J)alma\ia (v. Pat s c h, În lViss. ,llitt. alls II.II.N, voI. \'1, p. 2ti4) această
precizare putea lipsi, deoarece persoana cu pricina, T. Aur. Afer, e prezentat ca lJrlma/a. -
(Vezi, totuşi, CIt. 1/11223 şi 1262, unde locul de origine se d:l simplu }\I'qllnj.
S-al' putea gîndi Îns:l cineva la localitatea Ansillm care apare Într-o inscripţie din J)alma\ia
(CII-. 1112887, Dessa u ~)067), şi e considerată de Patsch ca Jiind din accast'i provincie,
În apropiere de COl'inium fcL şi Dessau, n067 ~i 0378). ]\'[ommsen o considel':1 ca pe o localitate
necunoscut:l din Italia (1112887). Pentl'u"discuţie, "ezi A. Bctz, f'n/ers. :lIr .lfililtirgr-
schichte der riim. Provin: Da/ma/ien, jl. 33-34. Chiar dacă ar fi cum snsţine Patsch, ea nu e
din regiunea minien1 a Dalmaţiei şi nu poate fi În leg:1Lunl cn miniel'ii ill:vri din Alb. '\1aior.E
I'n putinlă, Însă, ca s:1 avem de-a I'a<'e cu un tllIMe/ În Dacia a numelui originar din Dalmaţia
(v. mai jos).
3 Numele poate fi pus a1:11 11 I'i de cele illire tel'minate În -p!inm (v. A. i\[ a:v e l' În
Glolla, 33, 3-4 p. 237).
4 G:lsÎm Îns'l şi În cuvinte comune latineşti În.locuil'ea lui c latin cu It grccesc (de pild:l:
kac1ucus, dar şi caducus di.n l. cerat'l nr. VII (an1l1112).
 56 C. DAICOVICIU 6

tn caz că e de origine dacică, localitatea se integrează în rîndul celorlalte

localităţi dacice pOll1enite în tablele cerat~ ca Deusara, Statio Resculi (sigure),
Alburnus Maior, Immenosum l\rlaius (nu toclnai sigure ca etilnologie)l.
Cu excepţia celor două centre Ampelum 2 (pe locul actualei COlnune
Zlatna, raionul Alba, regiunea I-Iunedoara) şi Alburnus Alaior3 (azi Roşia
1Ylontana, raionul Chnpeni, regiunea Cluj), niciuna din localităţile pOll1enite
în tablele cerate (şi nUlnai în acestea!) nu au putut fi încă localizate. 4 Atît
"castelele", cît şi celelalte "sate", dacice ori illire, vor fi fost îll1prăştiate în
această regiune Inetaliferă din jurul Abrudului, l~oşiei Montane, a Zlatnei
şi Bradului, fără a fi nevoie să credeln că ele se aflau în imediata vecinătate

1 V. V. Pâr van, Getica, p. 272 şi urm., dar mai ales r. I. Rus" li lucrarea
citată. Nesigură e şi etilnologia lui Ampelum (resp. Ampeium) ce apare. în inscripţii. eL Pâr-
van, op. cit., p. 278 ..i\Iă.turi de Alb li L' n u s 1\1 a i o r şi de 1 m m eno s u m 1\1 a i u s
e presupus~l existenţa in Dacia şi a unor Alb. nlinor ~i Imm. J.11inlls. Ocupîndu-se tocmai de
toponhuicele din tablele cerate din I)acia, 1. I. Rus s u face o justă repartizare a lor în
nume de origine dacic{t, illiră şi oriental~i-asiatică, lilupezind confuzia ce există în această
privinţă la cercetătorii luai vechi şi luai noi. 1)-sa are fără îndoiaUi dreptate cînd scoate din
rindul localitiiţilor din l)acia (şi de origine dacică) nUlue ca Tovetae (Iovetae), Geldonae (?),
.• Sclaietae, .Jlarcinillm, Cerna- Cernenl1s etc., dedllsc ca atare, în luod greşit, de cercetătorii
anteriori din unele detenninative aşezate după numele martorilor cate semnează în acte sau
- cum e cazul cu ecrna -- din epiclesa ]lui Jupiter. Cu excepţia lui Cernenus (1. cer. 1) şi
Geldonis (tot aici, prin1ul de origine orientaltl, cum îl dădusem şi eu, în La Tr. d. II.Ant., p.154,
iar al doilea de o origine incerbl, poate germall~l?) pe toate celelalte lllllue proprii, în fors
mele în care apar în taI-deIe cerate : TOfJeLis (Ioveth?) (tab. (,Cl'. V din anu 1 162). A ndlll1ocneti-
(1. cer. \TI din nIlul 139), Scfaieti.\ (1. cer. VI) JJarciniesi (1. cer. VI), şi acel cinntit
...ctati.as (1. cer. V), 1. 1. H u s s U Lnclină s~l le considere ca toponin1ice illire din
Dalmafia, neatestate încă, precizînd oareeUlU originea (domus) martorilor, în cazul ablativ.
Nouă nţ se pare totuşi pljţin pl'obabil ca în acte oficiale nişte oameni care semnează ca martori
(sau "fac transacţii juridice ca acel l)asius Verzonis din 1. cer. \TI) ~i s~nt stabiliţi în Dacia
să-şi dea drept "don111s" (în fond, aici, dO/nici/iul) o localitate din "Dalmaţia (şi aceasta la
citeva decenii după plecarea lor de acolo care s-a f~lcut, fără îndoială, în n10d organizat, dup~l
cum alU v~lzut 111ai sus încă de pe vren1ea lui Traian). Curios mai e ~;i faptul că, în afară de
aceste 3-4 cazuri, la nici un alt martor nu mai apare indicaţia dOfllUS-ului. Iat[t de ce noi
înclinănl să vedenl în acele determinative mai curînd nişte porecle (signa) indicînd originea
etnică, de trib sau sel11inţie illiră, pentru a se diferenţia de 0lnonin1ii lor eventuali. Ca nume
de persoan~l le considerel pe unele şi K l' a h e şi A 1 f () 1 d i, dar lnai aproape de adevăr
mi se pare 1\10 f i n1 s e n cînd vede în aceste "ad testium nOlnina casu secundo cQncepta yocabula",
"originis aliqualTI detenninationem" (CII... III, p. 921). Ca analogii în acest sens, cL:
F. B isi u s S c eno b (arbi L) Sardeas (adecă dIn seluinţia BUră Sardeates (CIL. III
1266; cL şi }{ r a h e, G. N., 34 şi 97; 1\. P. 1\;1 i sur a, Col. Rom. Aequllm Claudium.
p. 65); V e net 0, 1) iti f. Davers(o), lVI a el e n a e P 1 are 11 t i s f. IJeramist(ae)
(CIL. XY 1, 38; 1< r a h e, G. N. 21, 22); Epicadus Plarentis qui et l\Iico (1. cer. VI şi XIV
de la un nume de populaţie Plaraioi, }< r a h e, op. cit. p. 32-33 şi 96, şi P. N. 96; Sasaius
de la 11. de pop. Sasaei (l< r a h e, PN. 100 şi G. ~ 35 şi 97) - şi altele. Observăm că
Andunocnetis e (la genetiv) nun1ele tatălui lui Anneses şi nu un al treilea determinativ (signum).
2 Localitatea nu apare în tabelele cerate, ci ntunai în inscripţii.

3 Apare nunlai în tablele cerate. Localizarea la Ro~ia Montană se bazează pe faptul

că pe teritoriul acestei comune s-au găsit, ascunse în cîteva nline pădisite, tablele cerate din
al căror conţinut reiese limpede că localitatea Alburnus l"laio1' constituia un centru important
de exploatare a aurului. Vezi l\iommsen, în CII.., III, p. 213-214 şi 921.
4 Despre Vicus Pirustarum se presupune că ar fi fost, fie o mahala din Alburnus
lVlaio1', fie un sat în apropierea acestei localităţi. După .LVI o m m s e Il, op. cit., p. 214
şi 921 şi J ung, Fasten, 1G2 Alburnus lVIp-Lor ar fi însuşi Vicus Pirustarum.
7 "CASTELLA" DALMATARUM IN DACIA 57

a centrului Alburuus Maior. 1 Două din acte fuseseră doar dresate "Kanab(is)
leg. XIII g" (t. cer. VII şi XXV), adică tocmai la Apulum (Alba Iulia). Nu
ştim nici despre mărimea lor nimic. Dacă satele vechi dacice au putut fi even-
tual mai mărişoare, "castelele" dalmatinilor Piruslae şi Baridus!ae (etc.?),
trebuie să fi avut Înfăţişarea unor modeste cătune de munte, asemănătoare
cu cele de astăzi, compuse din cîte un grup de case de lemn. 2 în fruntea mai
multor "castele" Învecinate credem că se afla un "princeps" caste Horum sau vici. 3
Interesant de constatat că nici inscripţiile din Ampelum, nici cele din
Alburnus Maior şi nici tablele cerate nu pomenesc vreun nume traco-dac:l
Nume de greci şi de orientali, in schimb, se găsesc atît în inscripţii cît şi în
tablele cerate. 5
Ar fi greşit să credem, de aceea, C;1 elementul autohton era absent. El
nu apare În actele de transacţii juridico-comerciale şi nici În inscripţii, după
cum nu apar nici majoritatea illirilor aduşi pentru exploatare. Cei care se
manifestă în dovezi le epigrafice şi În actele de pe tăbliţele cerate sint micii
arendaşi, tehnicienii şi funcţionarii, singurii care coboară şi trăiesc în centrele
exploatării Ampelull1 şi Alburnus Maior. 6 Dacii, ca şi masa mare a minerilor
imigraţi (illiri şi alte neamuri) lucrează în diferitele mine ce se află în regiune,
în jurul satelor şi căLunelor de mineri, ea DellSara, Resculum, lmmenQsum
maius. 7 Ducînd o viaţă mizeră, trudind din greu, fie ca sclavi, fie ca angajaţi
în schimbul unei rcmuneraţii în natură şi bani, această populaţie nu a lăsat
nici inscriptii şi nici măear urme Illai vizibile ale locuinţelor lor care de cele

1 O relativ[\ apropiere putem presupune pentru Vicus Pirustarum (v. mai sus p. 52,
nota 7) şi pentru Statil} Resculi 'din 1. cel'. 1 ("Alburno Maiori Stationem Resculi"). Aşeză­
riIe erau, in schimb, in apropiere imediată a diferitelor mine.
2 Vezi, de p. fig. 53 din lucrarea lui Mir cea IIi e, jl[un!ii Apuseni, Bucureşti,
19.57, p. 131: "Grup de case din Munţii Apuseni!"
a Ca "princeps" semnează primul martor din t. cer. VI din anul 139, Maximus Venetus
princeps. Vezi inscl'. din Rulgaria in Bulletin Areli. Bulg. 19 (1955), p. 201: "Victorinus Vic-
toris fil(ius) princeps vici Tautiomosis", sec. Il; D. De t s c h e w, op. cit., p. 540. Decu-
rionul Masurius Messus. al doilea martor din aceeaşi tablă cerată, trebuie să fi fost decurion
al Sarmizegetusei (lllpia Traiana), Apulum nefiind, la acea vreme, municipium. Vezi şi CIL
III 1323.
1 Poate c;1 sclava Passia din t. cer. VI să fie ele origine autohtonă. CL pentru nume topo-
nimicul tl'aC Passa (D l~ t s c h e w, op. ci!., p. 359).
fi Una din tablele eerate (IV) e scrisă in greceşte. In 1. cer. XXV o semnătură In latineşte
e serisă cu litere greceşti. Pentru elementul oriental de aici, vezi altarele, Inchinate divini-
tliţilor orientale, descoperite la Alburnus Maior (Dacia, VII- VIII, p. 301-303).
G O singură inscrip! ie, a unei persoane de origine greacă, se eunoaşte pin[[ acum din
cimitirul de pe platoul muntelui Corabia (CIL III 7831: Pyrr [Trolphima).
7 Acestora li se atribuie şi cimitirele de pe masivul Corabia etc. (intre Roşia M. şi .Zlatna
descoperite mai de mult (v. J ung, Fasten, p. 161 sq, cu literatura mai veche; K i r li 1 Y
Pal, Dacia ['ro/!. Augusti, p. 433 şi urm.; O. F loc a, in An. Inst. Studii Clasice, III,
p. 160 şi urm. şi in Sargetia, II, p. 91 sqq. CL C. Dai c o v ici u, La Transylvanie
dans l'Anl., Buc. 1945, p. 120 sq. De aceea credem că e greşit a exclude elementul dacic din
populaţia acestor cimitire pe unele criterii tipologice nesigure ale inventarului şi felului de
Inmormintare, cum o face, recent, merituosul cercetător al vieţii dacice din perioada romană,
M. Macrea (Dacia, n. s. r 1957, p. 214).
 58 C. DAICOVICIU 8

Blai lIlulte 01'1 erau simple bordeie!. Numai lnorlnintele extrel11 de sărace
vorbesc despre exis tenţa lor de odinioară2.
Colonizarea acestor ţinuturi ale Daciei cu elelllente illire rOlnanizate
sau pe cale de a se rOlllaniza n-a putut decît să accetereze procesul firesc al
asilnilării băştinaşilor. Cu toată rezisten-ţa şi lupta pe care au purtat-o autoh-
tonii înlpotriva Îlllpi lării, aIl1estecul lor cu elernentele rornanizate sau neroma-
nizate încă, dar eterogene, transplantate aici, ca şi în restul Daciei, a dus, în
cele din urlllă, la însuşirea singurei lilnbi C0l11Une care îi apropia pe toţi în
procesul de 111uncă şi de luptă, a lirnbii latine. În acest proces de r0l11anizare
rolul illirilor Inineri, eolonizaţi în o formă organizată după Illodelul de acaS:1
şi supuşi unei supraveghieri directe din partea adnlinistraţiei inlperiale, a fost,
fără îndoială, hotărÎtor.3

CONSTA~T1:' I);\1COV leItT

"CASTELLA" D'Al.. MATARUM B AAKHH

AcneKT KO~OHH3aQHH H pOMaHH3aQHH npOBHHQHH AaKHH

PE310ME

ABTOp, HCCJ1e,nOBaB HeCKOJlbKO Ha,nnHceH H3 ,UaKHH (CIL, III, 1271;

"Dacia", VII-VIII, CTp. 302, NQ 3; CIL, 111,7821), a TaKiRe Ha3BaHH5I MeCT-
HOCTeif KartUJll H Kavieretium Ha BOCKOBOH 1'a6.JIHue VI, TO"lKyeT 3TH Ha,l(rrHCH
B 1'01\'1 CMbICJfe, lJTO 6yKBa 1\ H3 Ha,nIlHCH CIL, III. 1271 H "Dacia",
VII-VIII, CTp. 302, ~NQ 3 OTHOCHTC5I K CJIOBy Castellurn, 0603HaQaBIl1eMY
He60JIbWOe CeJlbCKOe py,nHHKOBoe rrOCeJIeHHe B 30JIOTOHOCHOH 06JIaCTH TpaH-
CHJIbBaHHH. K TaKoMy )Re BbIBO,l(y npHBO,ll;HT H H3YQeHHe CJIOBa Castellani H3
CIL, III, 7821. fTo BceH Bep051THOCTH, 1'0 )Ke CJIOBO cKpbIBae1'C51 no,l( 6YKBOH
K 113 na3BaHHH MeCTHocTei1 Kartunz H Kavieretiunt H3 T.C. ·VI. H3 31'oro CJIe-
,l(ye1', 41'0 rrepeCeJleHHe ,lJ,a.JIlVlaTCK11X py,nOKonOB (Pirustae, Baridustae H np.)
B py,l(HHKOByID 06.TIaCTb ,UaKHH COnpOBO)K)l,a.JIOCb OCHOBaHHeM nOCeJIeHHH
Toro )Ke TIIna, KaK H rrOCeJIeHH51 Ha HX pO,l(HHe (UeHTpaJIbHaH II IOLKHaH
,Ua.JIMaUH51). Bo fJIaBe 3THX Castella HaXO,ll;HJIHCb, ilO KpaHHeH Mepe B Cal\10M
Ha4aJIe, princeps, o KOTOpbIX ynoMHHaIOT Ha,l(nHCH 113 ,UaKHH, H O,l(Ha H3 BOC-
KOBbIX Ta6JIHU (T.C. VI).

1 Abia sczisabile vcstigii de aşezare sărăr~lcioasă constat~l la (orabia T ~ g 1 fi s

G ab o r (Arehaeologiai l{iizleInenyek, XVI (1RHO), p. 40.
2 în întreg ciIni.tirul abia vreo 3-4 IT10nU111ente funerare (le piatrrl, prhnitive, ronsem-
neazrl acelaşi
autor (loc. cit, p. 36 sqq.).
Pentru stadiul ele Înaintată romanizare a illirilor dalmatini, v. R.E., Supplb. V, 336,
3
340; IX, 1087; C. Pat s c 11, 110snien unei Herzegowina in romischel' Zeii, Sarajevo 1911,
p. 12-13. CL şi C. J) a i e o vie j ll, Gli Italiei nella prov. Dalmaful, în Ephemeris Daco-
rOlnana, V·, p. 57-t22.
 9 ,.CASTE.LLA" DALMATARUM IN DACIA 59

lITO KaCaeTCH HaHMeHOBaHHH Tovetis, Sclaetis H' np., rrOHBJIHlOmHXCH

noc.l1e HMeH OT~eJIbHbIX CBH~eTeJleţI Ha BOCKOBblX Ta6JIHIl,aX, aBTOp npe~rro­
.JJaraeT, lITO OHH HBJIHlOTCH rrp03BHLQaMH (signa) CBH,Z:(eTeJIeii, YKa3blBaIOmHMH
Ha 3THH4ecKylo npHHa,Z:(JIefKHOCTb (pO)l, 1l.TIeMH) 3THX JIHU HJIJIHpHHCKoro
npOHCXOfK,UeHHH.

Ha OCHOBaHHH Ha3BaHHH MecTHocTOH, HeCOMHeHHoro Jl,aKHiicKoro rrpoHc-

XO)K,Z:(eHH, HanpHMep, Deusara, Resculum, L~IJnenosâJ1z M'aius (HapH,Uy C eme
HerrO,UTBep)K,UeHHbIM IJlll1ZenoSUl1l Minus), n051B.JIHI-OIl-LHXC5I Ha BOCKOBblX Ta6-
".JIHU3X B Toti fKe PY~HHKOBOH OOJIaCTH, aBTop ,neJIaeT BbIBO,Z:(, l.JTO MeCTHoe
;13KHHcKoe Hace.TTeHHe TaK)J{e 3KCrrJIOaTHpOBa6oCb B py,nHHKax. 06 3TOM
,ll,aKHHcKoM HaCeJleHHH CBH)l,eTe.JIbe'TByIOT, 00 MHeHHI-O aBTopa, H ,naHHhle
MOrHJIbHHKOB Ha XO.JlMe Kopa61I5I, He,Z:(aJIel<O OT py,nHIIKOB, Me)K,Uy Ampeltun
H Alburnus Maior. BMecTe C HJIJIHpHHUaMII II ,lI,pyr~MH nepeCeJIeHualVIH
JlaKHHCKoe Hace.TIeHHe COCTaBHJIO Maccy py~oKonoB.
OpraH30BaHHoe H MaCCHBHoe nepeCeJIeHHe ,lI,aJIMaTCKHX py,lI,OKOITOB co-
,neHe'TBOBaJIO peIlJaIOULHl\I oopa301Vf pOMaHH3aUHH l\leCTHblX )J{HTe.TIei1:.

«CASITELLA» DALMATARUM EN DACIE

(Un aspect de la colonisation et de la romanisation de la Dacie)
n ES [T.lJl~

.A.yant r6vise plusieurs inscriptions decouvertes sur le territoire de la

Dacic (CII.J III 1271; . J)aeia" VII- VIII~ p. 302 n° ;_~; CII~ III 7821) ~dnsi
que le nOln des localites I{artU111 et Kavieretiuln de la table ciree VI, }'auteur
interpri)le ces inscripLions dans le sens que la lettre K de l'inscription CII..J
III 1271 et "J1acia" V' II - V II I p. 302 n° 3 designe le Inot Castellum, leque 1
signifie un petit etablissell1ent rustique, lninier, de la region aurifere de la
Transylvanie. I~a lne IlIe concl11sion se degage du nl0t Caf)lellani de CII.J III
7821. Selon tonte prob'abilite, c'est ce me,lne 1110t Castellunl qui estrepresentc
dans la lettre ini tiale I{ des nonlS de localites I{artuln et Kavieretiu111 de
'T. C. \' 1. Il en rcsulte que la colonisation des lllÎneurs dallllates (P.irustae et
Bari d li stae , eic .) dan sIa region 111 ini ere de 1a Dac i e a ete fa ite dan s des eta-
blissel1lents du 111elne type que ceux du pays d'origine (I)alnlatie centrale
et 111cridionale). A la teLe de ces Castella etait place ~ au de,but tont au 1110ins
- un princeps, ce dont tl~111oignent aussi les inscriptions de f)acic et l'une
des tables cirees ef.C. VI).
En ce qui concerne les nonlS l'ovetis, Sclaetis, etc., qui apparaissent apres
le nonl de certains tenl0ins des tables cirees, 1'auteur est d 'avis qu 'ils repre-
sentent les surnOlllS (signa) des ten10ins, indiquant 1'appartenance ethnique
(face, falllille) de ces personnes d'origine illyrienne.
60 C. DAICOVI~IU 10

Des noms de localites d'origine certainement dacique, tels que Deusara,

Rescululll, Immenosum Maius (â. eote d'un Immenosum minus qui n'est pas
encore atteste), qui apparaissent sur les tables cirees comme existant dans
la meme region miniere, l'auteur deduit que l'element dacique autochtone
a ete present lui aussi dans le processus d'exploitation des mines. Selon l'opi-
nion de 1'auteur, cet element dacique appara ît aussi dans les ciilletieres de la
colline Corabia des environs des mines situees entre A.. pulum et Alburnus
Maior et y constitue, il cote des Illyriens et d'autres elements, la :masse des
mineurs.
La colonisation organisee et massive de mineurs dalnlates a certainement
contribue il la ronlanisation de la population autochton 4J
'.