Tibiscum 05 2015 Caransebes

www.cimec.
ro
ACTA MVSEI CARANSEBESIENSIS
TIBISCVM
Serie nouă
CARANSEBES, 5/2015
www.cimec.ro
CONSILIUL JUDEŢEAN CARAŞ-SEVERIN
MUZEUL JUDEŢEAN DE ETNOGRAFIE ŞI AL REGIMENTULUI DE GRANIŢĂ

CARANSEBES,
TIBISCVM
Serie nouă
ARHEOLOGIE
5 I 2015
Studii şi Comunicări de Etnografie - Istorie

I, 1975, 294 p.
II, 1977, 526 p.
III, 1979, 443 p.
IV, 1982, 354 p.
Studii şi Comunicări de Istorie

I(V), 1979, 433 p.
TIBISCUM
(Studii şi Comunicări de Etnografie - Istorie)
VI, 1986, 438 p.
VII, 1988, 342 p.
VIII, 1993, 454 p.
X, 2000, 383 p.
XI, 2003, 465 p.
XII, 2005, 429 p.
TIBISCUM
(Studii şi Comunicări de Etnomuzicologie)
XIII, 2007, 108 p. (Volum omagial)
TIBISCUM
1/2011, Serie Nouă
2/2012, Serie Nouă
3/2013, Serie Nouă
4/2014, Serie Nouă
5/2015, Serie Nouă
www.cimec.ro
CONSILIUL JUDEŢEAN CARAŞ-SEVERIN
MUZEUL JUDEŢEAN DE ETNQGRAFIE ŞI AL

REGIMENTULUI DE GRANITA
, CARANSEBES,
TIBISCVM
Serie nouă
ISTORIE - ARHEOLOGIE
5 I 2015
llDDOD QDD DO n DD QDD ooaao

na tfD D DQDQD
CARANSEBES 2015
'
EDITURA MEGA
Cluj-Napoca
www.cimec.ro
Colegiu ştiinţific: Colegiu de redacţie:
Ioan Bolovan - Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca Adrian Arde\ - redaclor responsabil

Mihai Bărbulescu - Academia di Romania Roma Bogdana Negrei - secrelar de redacţie
P.S. Lucian Mic - Episcopul Caransebeşului Lavinia Grumeza - membru
Victor Neumann - Universitatea de Vest Timişoara Nicolela Malei - membru
Ioan Piso - Centrul de Studii Romane Cluj-Napoca Crislina Moisă - membru
Adrian Cioroianu - Universilalea Bucureşti Dimitrie Pavel Negrei - membru
Carmen Maria Neumann - membru
Tibiscum, serie nouă, continuă publicaţiile anterioare ale Studii şi Comunicări de Istorie, 1979
Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de TIBISCUM (Studii şi Comunicări de Etnografie - Istorie),
Graniţă Caransebeş: 1984-2005
Studii şi Comunicări de Etnografie - Istorie, 1975-1982 TIBISCUM (Studii şi Comunicări de Etnomuzicologie), 2007
Orice corespondenţă se va adresa Please send any mail to:

Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă
Piaţa!. Drăgălina nr. 2, (Caransebes County Museum ofEthnography and Border
R0-325400 Caransebeş Regiment),
Tel/fax: 00 40 255 512193 Piaţa!. Drăgălina nr. 2, R0-235400 Caransebeş
Tel: 00 40 255 514173 e-mail: mjergcaransebes@yahoo.com
e-mail: mjergcaransebes@yahoo.com http://www.mu1.eul-caransebes.ro/
http://www.muzeul-caransebes.ro/
Tutta la corrispondenza sara affrontata:
Richten Sie bitte jedwelche Korrepondenz an die Adresse: Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă
Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Granită (Contea Museo Etnografico e del Reggimento di confine),
(Grafschaft Museum fiir Viilkerkunde und dem Grenze Regiment), Piaţa I. Drăgălina nr. 2,
Piaţa !. Drăgălina nr. 2, R0-235400 Caransebeş
R0-235400 Caransebeş Tel/fax: 00 40 255 512193
e-mail: mjergcaransebes@yahoo.com Tel: 00 40 255 514173
http://www.muzeul-caransebes.ro/ e-mail: mjergcaransebes@yahoo.com
http://www. muzeul-caransebes. ro/
Foto coperta 1: Tibiscum. Amforă romană de tip Dressel 24.
ISSN 1453-505
Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor.

Die Verantwortung liegt allein am materiellen Inhalt Autoren.
Responsibility lies solely on material content authors.
La responsabilita ricade esclusivamente su autori di contenuti materiali.
EDITURA MEGA I www.edituramega.ro

e-mail: mega@edituramega.ro
www.cimec.ro
CUPRINS - INHALT - CONTENSTS - CONTENUTO
Prefaţă. .............................................................................................................................................9
ÎN ONOAREA PROFESORULUI PETRU BONA LA 75 DE ANI

ADRIAN ARDEŢ
Petru Bona, O viaţă dedicată istoriei ................................................................................................... .15
ALIN CRISTIAN SCRIDON

Un protopop timişorean şi epoca sa. Monografia pierdută a lui Melentie Şora .................................................. .21
An archpriest from Timisoara and his era. Melatie Sora's lost monograph. ................................................... .50
VIOREL DOREL CHERCIU

(Arhi) Episcopia Ortodoxă a Timişoarei - Documente de Arhivă. ................................................................. .55
Orthodox (Arch)Bishop ofTimisoara -Archive Documents (1939-1955) .....................................................69
EUSEBIU NARAI
Aspecte privind comerţul în judeţul Caraş în anii 1944-1948...................................................................... .71
Des aspects concernant le commerce dans le departement du Caraş pendant Ies annees 1944-1948......................81
RADU PĂIUŞAN
Din activitatea Partidului Naţional- Popular în Banat la începutul anului 1948...................................................83
1he activity of the National Popular Party in 1he Banat at the beginning of the year 1948.................................94
ADRIAN ARDEŢ, LUCIA CARMEN ARDEŢ

Tibiscum-ul la 95 de ani de cercetări arheologice sistematice (1920-2015) ........................................................95
Tibiscum - 95 yeays of systematic archaeological researches.................................................................. .111
DUNĂREA ŞI COMERŢUL ÎNTRE ORIENT ŞI OCCIDENT DIN

PREISTORIE ŞI PÂNĂ ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ
OANUBE ANO TRAOE BETWEEN EAST ANO WEST FROM
PREHISTORY UNTIL THE CONTEMPORARYTIMES
CRISTIAN SCHUSTER, ION TUŢULESCU
Einige Erwăgungen zur Friihbronzezeit in Muntenien und Oltenien. ........................................................... .117
Câteva observaţii cu privire la perioada timpurie a bronzului în Muntenia şi Oltenia .................................... .125
GABRIEL CRĂCIUNESCU
Bronze age Pyraunos pots and clay plates discovered in Oltenia ................................................................. .131
Bronze age Pyraunos pots and clay plates discovered in Oltenia.............................................................. .140
www.cimec.ro
TOMASZ GRALAK
From Transylvania to Silesia - exchange or escape................................................................................. .147
From Transylvania to Silesia - exchange or escape............................................................................. .155
INGA GlUSZEK
The commercial networks in the Black Sea region and trade with Athens in the Classical Period .......................... .165
The commercial networks in the Black Sea region and trade with Athens in the Classical Period........................175
JAKUB MOSIEJCZYK
Grain trade and diffusion of religious ideas of the Ptolemaic Egypt. A few observations of the cult of Serapis in the
Black Sea Basin .......................................................................................................................... .177
Grain trade and diffusion of religious ideas of the Ptolemaic Egypt. A few observations of the cult of Serapis in
the Black Sea Basin .. ............................................................................................................... ..187
FRANCIS TASSAUX
Habitat rural et exploitation du sol dans I' ager de Parentium (Porec/Parenzo, Croatie) Ier s.a.C - VI< s. p.C. .............. .189
Habitat rural et exploitation du sol dans l'ager de Parentium (Poree/Parenzo, Croatie) I" s.a.C - VI' s. p.C. ..... ..... .196
DRAGANA ROG IC, JELENA ANDELKOVIC GRASAR

Taveling motif: Viminacium artistic officina as a paradigm of late antique painting fashion .................................201
Taveling motif: Viminacium artistic officina as a paradigm of late antique paintingfashion ........................... .210
EKKEHARD WEBER
Dacia in the Tabula Peutingeriana .................................................................................................... .215
Dakien in der Tabula Peutingeriana........ ...................................................................................... 219
IOAN PISO
Germisarensia ............................................................................................................................223
Germisarensia ........................................................................................................................ 234
ADRIAN ARDEŢ, DIMITRIE PAVEL NEGREI, LAVINIA GRUMEZA

Considerazioni preliminari sulla ricerca archeologica da Zăvoi - Cimitirul ortodox, (contea Caraş-Severin,
România) negii anni 2009-2013 ...................................................................................................... .235
Consideraţii preliminare privind cercetările arheologice de la Zăvoi - Cimitirul ortodox 2009-2013 (jud. Caraş-
Severin, România). .................................................................................................................. 242
GABRIELA FILIP
Wild boars representations on some gemstones from Romula and their significations........................................261
Reprezentări de porci mistreţi pe geme descoperite la Romu la şi semnificaţia acestora ......................... 267
NIKOLAY RUSEV, NIKOLA RUSEV, VARBIN VARBANOV

The Pottery Complex from the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008).............................269
The Pottery Complex from the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008). ....................... 280
IOANA MUREŞAN, LUCIAN-MIRCEA MUREŞAN

Between monument and sepulchere - some aspects regarding the legal status of sarcophagi in Roman law .............. .303
Between monument and sepulchere - some aspects regarding the legal status of sarcophagi in Roman law ........... .309
MATEUSZ ZMUDZINSKI
Comments on the trade relations of Roman army camps on Danube on example of Novae.................................. .313
Comments on the trade relations of Roman army camps on Danube an example ofNovae.............................. .314
www.cimec.ro
INGRID WEBER-HIDEN
Traders from the East on inscriptions of Carnuntum ... „ .. „ ............ „ .............. „ „ „ „ ....... „ ........... „ „ .. „ „ „ • .315
Traders from the East an inscriptions of Carnuntum................................................................... „ ...... .318
MARINA MARCELLI, MASSIMILIANO MUNZI

The rural landscape of Rome's suburbs through the centuries as documented in the Carta dell'Agro Romano: the
cases of via Ostiense and via Tiburtina .............................................................................................. .323
The rural landscape of Rome's suburbs through the centuries as document ed in the Carta dell'Agro Romano: the
cases of via Ostiense and via Tiburtina ........................................................................................... .339
GEORGETA EL SUSI
Exploatarea resurselor animale în aşezarea rurală medievală (sec. XVI-XVII d.Chr.) de la Buzescu (corn Buzescu,
jud. Teleorman) .......................................................................................................................... .349
Exploitation of animal resources in a rural medieval settlement (1&h-17'1' century AD) at Buzescu (corn.
Buzescu, dep. Teleorman) ........................................................................................................... .357
ALEKSANDAR KRSTIC
Urbanization and trade at the turbulent border: Serbian towns on the Danube 1402-1459.................................. .363
Urbanization and trade at the turbulent border: Serbian towns on the Danube 1402-1459............................376
MILOS IVANOVIC, NEVEN ISAILOVIC

The Danube in Serbian-Hungarian relations in the 14th and lSth centuries...................................................... .377
The Danube in Serbian-Hungarian relations in the J4'h and 151hcenturies...................................................392
MARTYNRADY
Customary law, aviticitas and the alienation of rural property in Hungary and Transylvania (lSTh to 19th centuries) .. .395
Customary law, aviticitas and the alienation of rural property in Hungary and Transylvania (lSth to
l 91hcenturies ).......................................................................................................................404
NINO DELIC
Transportation statistic of the Austrian first Danube Steam Navigation Company (DDSG) 1829-1848.....................405
Die Transport-Statistik der ăsterreichischen Ersten Donaudampfschiffartsgesellschaft (DDSG) 1829-1848........... .414
LAVINIA MICU
Începuturile navigaţiei cu aburi pe Dunăre.......................................................................................... .415
Beginning of the steam navigation on the Danube.............................................................................. .421
EUSEBIU NARAI
Activitatea politică şi cultural a lui Eftimie Murgu înainte de 1848.............................................................. ..423
I:activite politique et culturelle d'Eftimie Murgu avant 1848......... ......................................................... .430
LOREDANA DASCĂL
Arhivologia caselor comerciale medievale eurobalcanice: paradigma greacă (secolele XVII-XIX)*........................ .431
Arhivology of the Medieval Eurobalcanic Trading Houses - Greek Paradigm (17'h-19'h Centuries) „ ........... „ ... „ . .458
MILAN KUTLESIC
The Danube as a link of modern Serbia to trade and traffic with Europe.........................................................459
The Danube as a link of modern Serbia to trade and traffic with Europe.................................................... .464
LAURENŢIU OVIDIU ROŞU

Pavel Jumanca şi Monografia „pierdută" a Caransebeşului.. ......................................................................465
Pavel /umanca and the "Lost" Monograph of the Town of Caransebes....................................................... .475
www.cimec.ro
CARMEN ALBERT
Projects for rural development on the Danube during the inter-war period ....................................................477
Proiecte de dezvoltare rurală de-a lungul Dunării în timpul perioadei interbelice..........................................481
LUCIA CARMEN ARDEŢ

Istoricul Liceului „Traian Doda" din Caransebeş.................................................................................... .483
History of High School "Traian Doda" from Caransebeş....................................................................... .488
VASILE MIRCEA ZABERCA, CRISTIAN RUDOLF

Germanii din Banatul de Sud (1918-1940). Comertul zonal şi de tranzit.. .................................................... .489
Germans from Southern Banat (1918-1940). Zonal and transit commerce.................................................498
RADU PĂIUŞAN
Activitatea Partidului Naţional-Popular în Banat în ultimele luni ale anului 1947..............................................499
The activity of National-Popular Party in the Banat County in the last months of the year 1947. ....................... .509
MILAN GULIC
Yugoslav authorities and construction of the Iron Gates Hydroelectric Power Plants·· · ·· ·· ·· ·· ·· ·· ·· ··· ·· ·· ··· ·· ··· ·· ········· ..su
Autorita jugoslave e costruzione degli impianti Porte di Ferro idroelettrica di alimentazione ........................... .528
VASILE PISTOLEA
Bradul în cultura tradiţională română ............................................................................................... .529
Le sapin dans le cultu re traditionnelle ro mai ne................................................................................. .537
CRONICA
THE CHRONICLE
Publicaţii, comunicări şi expoziţii. ........................................................................................................ .541
Abrevieri bibliografice....................................................................................................................... .549
www.cimec.ro
PRE FATĂ
,
„România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care

se cotropesc apele deosebite din a dreapta şi din a stânga; cu
cât mai multe pâraie, pe atâta şi Dunărea creşte; valurile
străine s-au cotropit în românie, nici un val nu ne-a putut
îneca ... de multe ori un val ameninţător de pieire ne-a întă
rit, de multe ori acel val ne-a împins spre o propăşire."
Alecu Russo în Amintiri
A devenit un obicei ca la începutul lunii martie, la Caransebeş să aibă loc unul din impor-
tantele întâlniri ale arheologilor din sud-estul acestei părţi de Europă. Dar şi mai important îl
constituie subiectul abordat în anul 2015, fluviul Dunărea. Apele învolburate ale marelui fluviu
au unit şi au atras popoarele aflate în preajma sa, aşa s-au dezvoltat primii locuitori ai civiliza-
ţiei Vinca, urmaţi de grupuri de populaţii care prin interese comune, în primă faza prelucrarea
bronzului, mai apoi pe cea a fierului au constituit baza de astăzi a Civilizaţiei Europene. Însuşi
poporul român datorează fluviului Dunărea botezul în zorii civilizaţiei medievale. Când nimeni
nu se mai aştepta, din „cenuşa imperiului" se naşte un popor tânăr şi viguros care îşi redescoperă
trecutul şi viitorul pe ambele maluri ale bătrânului fluviu.
Dr. ADRIAN ARDEŢ

Director - Manager
Muzeul Judeţean de Etnografie şi al
Regimentului de Graniţă Caransebeş
TIBISCVM, Arheologie, 5/2015, p. 9-10

www.cimec.ro
www.cimec.ro
ÎN ONOAREA PROFESORULUI
PETRU BONA LA 75 DE ANI
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Prof. Univ. Dr. Petru Bona
Director al Muzeului din Caransebes,
( 1976-1997)
www.cimec.ro
www.cimec.ro
PETRU BONA, O VIATĂ
, DEDICATĂ ISTORIEI
Adrian ARDEŢ
Unul din acei fii de ţărani crescuţi la oraş, cu bun simţ şi multă inteligenţă îl reprezintă
Directorul Muzeului din Caransebeş, prof. Univ. Dr. Petru Bona.
S-a născut la Caransebeş, într-o casă micuţă, aflată în apropierea Liceului Pedagogic, în 5
august 1940. Am avut privilegiul să-i cunosc familia şi să îmi fie director aproape şapte ani, în
care fără nici o rezervă pot spune că a sprijinit cercetarea, dezvoltarea culturii şi a patrimoniului
istoric naţional.
După absolvirea Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii din Cluj-Napoca (cursuri de
zi), promoţia 1963, îşi începe cariera didactică la liceul din Tinca (jud. Bihor), devenind ulterior
directorul acestei instituţii.
Mai târziu, este numit prin concurs, asistent şi apoi lector universitar la Institutul Pedagogic
din Oradea, unde îşi va desfăşura activitatea până în 1976.
Între timp, în anul 1972, se înscrie la doctorat în cadrul Institutului de Istorie din Cluj, având
coordonator ştiinţific pe prof. univ. dr. doc. M. P. Dan. În 1975, finalizează şi susţine cu succes
teza de doctorat cu tema Domeniul Tinca al Episcopiei romano-catolice de Oradea (1800-1848)
- o prezentare a situaţiei social-economice a românilor ortodocşi, a luptei sociale şi naţionale a
acestora pentru drepturi naţionale şi politice.
În 1976 este numit, prin concurs, director al Muzeului Judeţean de Etnografie şi al
Regimentului de Graniţă Caransebeş, funcţie pe care o îndeplineşte, cu o întrerupere de 2 ani
şi jumătate - perioadă în care a fost deputat de Caraş-Severin în Parlamentul României - până
în 1996.
În calitate de director al muzeului, al treilea de la înfinţare, pune bazele cercetării fundamen-
tale la Caransebeş, organizând muzeul în două secţii, una de arheologie, şi cealaltă de istorie.
Secţia de arheologie s-a remarcat în mod deosebit prin punerea în lumină a monumentelor de
la Tibiscum, care împreună cu Muzeul Banatului din Timişoara a pus bazele celei mai mari ( 17
Ha) şi importante Rezervaţii arheologice din Transilvania şi Banat după Sarmizegetusa Regia şi
Ulpia Traiana Sarmizegetusa din judeţul Hunedoara.
Este reprezentativ faptul că în anul 1980 reuşeşte să inaugureze Muzeul Rezervaţiei
Arheologice de la Tibiscum, într-un fost grajd C.A.P., cu concursul marelui om politic ale acelor
vremi Trandafir Cocârlă.
În anul 1984, au fost începute lucrările de restaurare a cazărmii grănicerilor din Caransebeş
- actualul sediu al muzeului -, activitate dirijată cu multă pricepere şi devotament de către Petru
Bona.
TI BIS CV M, Arheologie, 5/2015, p. 15-20

www.cimec.ro
16 I ADRIAN ARDEŢ
Descoperirea în anul 1988 în urma demolărilor forţate întreprinse de regimul comunist a

urmelor arheologice a celei mai vechi biserici medievale din Banat, unde efectuează săpături
arheologice la biserica medievală din centrul oraşului Caransebeş -, monument care, în urma
descoperirilor şi a ulterioarelor eforturi depuse, desigur, şi de către neobositul cercetător Petru
Bona, a fost conservat şi restaurat parţial.
În 1996, în urma unui concurs, ocupă postul de conferenţiar universitar la Facultatea
de Litere, Filosofie şi Istorie, Departamentul de Teologie Ortodoxă. Paralel, a editat anuarul
Tibiscum, al cărui redactor responsabil a fost până în 1997. Tot prin concurs, este numit mai
târziu profesor la aceeaşi facultate. Începând cu anul 2004 şi până în 2010, îndeplineşte funcţia
de prodecan al facultăţii menţionate.
De a lungul anilor, a publicat numeroase studii, articole, recenzii, în revistele de specialitate
şi peste 250 de articole în presa de largă circulaţie. Ar fi sufiecient să amintim doar studiile refe-
ritoare la dovezile arheologice paleocreştine din Banat şi pe cele ce au ca subiect istoria bisericii
ortodoxe bănăţene, istoria Episcopiei Caransebeşului, personalităţi laice şi ierarhi din graniţa
bănăţeană. Dintre cărţile tipărite menţionăm doar câteva: Biserica medievală din Caransebeş
(1993 ), Episcopia Caransebeşului (1995), dar, mai ales, pe cea scrisă în colaborare cu alţi cer-
cetători - Franţa şi Banatul ( 1789-1815) -, lucrare prin care devine, în 15 noiembrie 1996,
câştigătorul premiului „Gheorghe Bariţiu" al Academiei Române.
A avut burse de studii şi de documentare în Berlin (1970), Viena (1972, 1980, 1989),
Budapesta (1975), Cracovia (1984), Belgrad (1976).
Din anul 1995, predă Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi Istoria artei creştine la studenţii
teologi ai facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie. Funcţionează, mai întâi, ca director de curs
la studiile aprofundate în specializarea licenţei, iar mai apoi, la studiile postuniversitare şi de
master.
Pentru o bună desfăşurare a cursurilor şi seminariilor, a tipărit cursurile de Istoria Bisericii
Ortodoxe Române de la începuturi până la 1700, Istoria Bisericii Ortodoxe Române 1700-1998,
pentru anii I şi II de studiu şi cursul Elemente de artă creştină, pentru anul IV
Actualmente mai este şi redactor responsabil al publicaţiei Analele Universităţii de Vest din
Timişoara (Seria Teologică), în cadrul căreia, până acum, au văzut lumina tiparului 10 volume.
În anii cât a fost director al muzeului caransebeşan, prof. Univ. Dr. Petru Bona s-a impus
ca un om deosebit, bucurându-se de apreciere atât din angajaţilor, cât şi din partea cetăţenilor.
Ad multos annos!
www.cimec.ro
Petru Bona, O viaţă dedicată istoriei I 17
LISTA LUCRĂRILOR ŞI A STUDIILOR PUBLICATE

DE PROF. UNIV. DR. PETRU BONA
I. Cărţi tipărite
P. Bona, Caransebeş. Contribuţii istorice, Caransebeş, 1989, 139 pag. +16 planşe
P. Bona, Valorificarea noilor cercetări în domeniul istoriei naţionale, Caransebeş, 1989, 49 pag.
P. Bona, Sicheviţa. Demografie. Artă populară, Caransebeş, 1990, 44 pag.+ 32 planşe (în colaborare)
P. Bona, Caransebeş. 700 de ani atestare documentară, Caransebeş, 1990, 152 pag. + 16 planşe (în
colaborare)
P. Bona, Biserica medievală din Caransebeş, Caransebeş, I 993, 158 pag. + 2 I planşe.
P. Bona, Franţa şi Banatul (1789-1815 ), Reşiţa, 1994, 244 pag. (în colaborare)
P. Bona, Tibiscum, Editura Museion, Bucureşti, 1994, 152 pag. + 58 planşe (în colaborare cu Doina Benea)
P. Bona, Episcopia Caransebeşului, voi. I, Reşiţa, 1995, 170 pag.
P. Bona, Ortodoxismul graniţei româno-bănăţene, Caransebeş, 1996, 185 pag.
P. Bona, Situaţia economică şi socială a ţăranilor români pe domeniul Episcopiei romano-catolice de Oradea
1800-1848), Oradea, 1997, 143 pag.
P. Bona, Istorie şi ortodoxie, Timişoara, 2002, 231 pag.
P. Bona, Episcopia Caransebeşului, voi. II, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, 204 pag.
P. Bona, Istorie, etnie şi confesiune în Banat, Editura Marineasa, Timişoara, 2004, 180 pag.
II. Lucrări ştiinţifice publicate

P. Bona, Contribuţii la cunoaşterea populaţiei domeniului Tinca al Episcopiei Romano-Catolice de Oradea
în prima jumătate a secolului XIX, în Lucrări ştiinţifice, Seria B, Istorie, Oradea, 1974, pp. 21-27
P. Bona, M. Dan, Frământări ţărăneşti în Bihor la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, în
Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, XV, Cluj, pp. 443-450
M. Dan, P. Bona, Mişcări şi frământări ţărăneşti în Bihor la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului
XIX, în Centenar Muzeul Orădean, Oradea, 1972, pp. 287-293
P. Bona, Aspecte ale asupririi sociale oglindite în plângerile urbariale ale satelor bihorene în prima jumă
tate a secolului XIX, în Crisia, Oradea, 1975, pp. 259-263
M. Dan, P. Bona, Faptele de arme ale lui Mihai Viteazul oglindite în presa cehă a timpului, în Crisia, 1977,
pp. 77-96
P. Bona, Contribuţii la cunoaşterea începuturilor mişcării muncitoreşti din Oradea {1864-1914), în
Lucrări ştiinţifice, Seria B, Istorie, Oradea, 1977, pp. 57-68
P. Bona, R. Petrovszky, Tibiscum şi drumurile romane din Banat, în Tibiscum, II, Caransebeş, I 977,
pp.377-388
P. Bona, Un document inedit din anul 1848 referitor la Traian Doda, în Tibiscum, VI, Caransebeş, 1986,
pp.236-247
P. Bona, Expoziţia comemorativă „Generalul Moise Groza - erou de la Plevna, 1887" în Tibiscum, II,
Caransebeş, 1977, pp. 513-516
P. Bona, Traian Doda - luptător pentru drepturile naţionale ale românilor bănăţeni, în AMN, XV, Cluj,
1978,pp.495-499
P. Bona, O personalitate din graniţa bănăţeană - generalul Mihail Trapşa (1838-1896), în Tibiscum, III,
1979,pp.369-376
P. Bona, Aspecte ale luptei deputaţilor români în parlamentul maghiar pentru drepturile naţionale şi
politice (1869-1872), în Tibiscum, III, Caransebeş, 1979, pp. 361-374
P. Bona, C. Pop, Un vas antropomorf descoperit la Jupa (Tibiscum), în Banatica, VII, Reşiţa, 1980,
pp.231-234
P. Bona, Contribuţii la cunoaşterea activităţii politice a generalului Traian Doda, în Banatica, VI, Reşiţa,
1981, pp. 273-279
www.cimec.ro
18 I ADRIAN ARDEŢ
P. Bona, C. Pop, Bronzuri figurate în Dacia Romană - un tip iconografic inedit, în AMN, XIX, Cluj, 1982,
pp. 307-310
P. Bona, Memorandul Comitatului Severin din anul 1864, în Tibiscum, IV, Caransebeş, 1982, pp. 251-256
P. Bona, R. Petrovszky, Tibiscum - Cercetări arheologice, I, (1976-1979), în AMN, XIX, Cluj, 1982,
pp.211-330
P. Bona, Rezervaţiile arheologice şi rolul lor în educaţia patriotică, în Tibiscum, IV, Caransebeş, 1982,
pp.313-317
P. Bona, R. Petrovszky, Tibiscum - Cercetări arheologice, II (1976-1979), în AMN, XX, Cluj, 1983,
pp.405-432
P. Bona, P. Rogozea, C. Pop, Noi piese figurate descoperite la Tibiscum, în AMN, XXII-XXIII, Cluj,
1985-1986,pp. 537-480?
P. Bona, P. Rogozea, Tibiscum - Cercetări arheologice, III, ( 1976-1979), în Banatica, VIII, Reşiţa, 1985,
pp. 155-167
P. Bona, Menţiuni despre Caransebeş şi personalităţile sale culturale în lucrări latine şi franceze din seco-
lele XVI-XVIII, în Tibiscum, VI, Caransebes, 1986, pp. 361-363
P. Bona, V Popescu, Considerente privind organizarea expoziţiei de bază a Muzeului de Etnografie al jud.
Caraş-Severin, în Tibiscum, VI, Caransebeş, 1986, pp. 333-339
P. Bona, Un precursor al grănicerilor români-bănăţeni - Petru Vancea (I 703-1776), în Tibiscum, VI,
Caransebeş, pp. 283-286
P. Bona, Bocşeritul pe culoarul Timiş-Cerna, în Tibiscum, VI, 1986, pp. 73
P. Bona, Contribuţii la cunoaşterea biografiei medicului C. Popasu (documente şi obiecte personale), în
Tibiscum, VII, 1988, pp. 277-281
P. Bona, Comunităţi grănicereşti româneşti. Consideraţii istorice şi demografice, în Tibiscum, VII, 1988,
pp.227-240
P. Bona, Tradiţie şi continuitate spirituală caransebeşeană, Caransebeş, 1987, 21 pp.
P. Bona, V Sencu, I. Uzum, Harta turistică a jud. Caraş-Severin, Braşov, 1987
P. Bona, Aspecte ale activităţii Consiliului Dirigent în Caransebeş în perioada 1919-1920, în Tibiscum,
VII, 1993, pp. 223-229
P. Bona, Calendare şi almanahuri româneşti despre începuturile etnografiei româneşti din Transilvania
şi Banat, în Tibiscum, VII, 1993, pp. 379-384
P. Bona, Calendare şi almanahuri româneşti despre Marea Unire din 1918, în Tibiscum, VII, 1994.
P. Bona, Lupta românilor bănăţeni pentru apărarea naţionalităţii şi confesiunii ortodoxe în prima jumă
tate a secolului XIX, în Analele Universităţii de Vest din Timişoara, Seria Teologică, I, 1995, pp. 89-97
P. Bona, Din începuturile creştinismului în părţile Caransebeşului, I, în Calendarul Românului,
Caransebeş, 1995,pp. 55-61
P. Bona, Din începuturile creştinismului, II, în Calendarul Românului, Caransebeş, 1996, pp. 53-61
P. Bona, Biserica şi afirmarea conştiinţei naţionale la români, în Altarul Banatului, în VII, nr. 10-12,
pp. 71-16
P. Bona, Un document din anul 1702 despre românii transilvăneni, în Analele Universităţii de Vest din
Timişoara, Seria Teologică, II, 1996, pp. 19-27
P. Bona, Misiunea mirenilor în viaţa contemporană a bisericii, în Analele Universităţii de Vest din
Timişoara, Seria Teologică, II, 1996, pp. 38-42
P. Bona, Catedrala mitropolitană - simbol al Ortodoxiei Banatului, în Altarul Banatului, Timişoara,
1996,n~ 10-12,pp. 71-76
P. Bona, Uşile unui iconostas bănăţean la începutul secolului XIX. Istorie, descriere şi câteva considerente
privitoare la arta bănăţeană, O. Velescu. Recenzie
P. Bona, Sinodul de la Carlovitz (1864-1865), în Analele Universităţii de Vest din Timişoara, Seria
Teologică, II, 1996, pp. 32-37
P. Bona, Contribuţia lui Nicolae Milescu Spătarul la cultura şi spiritualitatea europeană, în Analele
Universităţii de Vest din Timişoara, Seria Teologică, V-VII, 1999-2001, pp. 72-87
www.cimec.ro
Petru Bona, O viaţă dedicată istoriei I 19
P. Bona, Un apărător al ortodoxiei călugarul Visarion, în Analele Universităţii de Vest din Timişoara, V-
VII, 1999-2001, p. 87-94
P. Bona, Protopopul Meletie Drăghici - militant pentru înfiinţarea Episcopiei Timişoarei, în Analele
Universităţii de Vest din Timişoara, Seria Teologică, V-VII, 1999-2001, pp. 94-98
P. Bona, uveque Veniamin Nistor (1886-1963), în Analele Universităţii de Vest din Timişoara, Seria
Teologică, VIII, 2002, pp. 107-115
P. Bona, (în colaborare), Le Saint Chreme dans l'Eglise Orthodoxe, în Analele Universităţii de Vest din
Timişoara, Seria Teologică, VIII, 2002, pp. 31-38
P. Bona, Regulamentul iliric din 1777 şi Biserica românească din graniţa bănăţeană, în Analele Universităţii
de Vest din Timişoara, Seria Teologică, 10, 2004, pp. 63-69
lll. Articole publicate

P. Bona, Alba Iulia 1599, un moment important în istoria poporului român, în Crişana, Oradea,
nr. 259/1969
P. Bona, Cetatea Finiş, în Crişana, Oradea, nr. 173/ 1970
P. Bona, Primele calendare româneşti din Transilvania, în Crişana, Oradea, nr. 132/1971
P. Bona, Biblioteca românească, în Crişana nr. 51/1971
P. Bona, Avram Iancu în conştiinţa contemporanilor, în Crişana, Oradea, nr. 205/ 1972
P. Bona, Revista socială, în Crişana, nr. 85/1974
P. Bona, Moise Groza, în Forum studenţesc, Timişoara, nr. 10-11 din 1977
P. Bona, Aspecte din Războiul de Independenţă oglindite în Revista Illustrirte Zeitung, în Caraş-Severinul,
Reşiţa, nr. 7I1977
P. Bona, Traian Doda - luptător bănăţean pentru drepturile naţionale ale românilor, în Forum Studenţesc,
Timişoara, nr. 11 din 1977
IV Recenzii
P. Bona, V Faur, Contribuţii la cunoaşterea istoriei Bihorului, în Crişana, Oradea, nr. 177I1970
P. Bona, C. C. Giurescu, Istoria României în date, în Crişana, Oradea, nr. 150/ 1971
P. Bona, V Cândea, Stolnicul între contemporani, în Crişana, Oradea, nr. 33/1973
P. Bona, N. Bălcescu, Scrieri alese, în Crişana, Oradea, nr. 222/1973
P. Bona, I. Moga, Scrieri istorice, în Crişana, Oradea, nr. 261/1974
P. Bona, M. P. Dan, Iancu de Hunedoara, în Crişana, Oradea, nr. 261/1974
P. Bona, M. Protase, Petru Maior în Crişana, Oradea, nr. 8/1974
P. Bona, C. Vlăduţ, Ion Câmpineanu, în Crişana, Oradea, nr. 98/1974
P. Bona, C. Feneşan, Documente medievale bănăţene (1440-1653), în Tibiscum, IV, Caransebeş, 1982
P. Bona, Izvoarele răscoalei lui Horea (coordonator acad. Ştefan Pascu) Seria A. Dipomataria, voi. I,
Premizele răscoalei (1773-1784), în Tibiscum, VI, Caransebeş, 1986
P. Bona, C. Feneşan, Izvoare de demografie istorică, voi. I, Secolul XVIII. Transilvania, în Tibiscum, VII,
Caransebeş, 1988
P. Bona, A. Plămădeală, Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-
1918). După documente, acte şi corespondenţe rămase de la Elie Miron Cristea, în Tibiscum, VII,
Caransebeş, 1988
P. Bona, Gh. Zaharia, Unitatea naţional statală, inedpendenţa şi progresul social - esenţă a vieţii poporului
român, în Tibiscum, VII, Caransebeş, 1988
P. Bona, Materiale de istorie şi muzeografie, voi. XI, Bucureşti, 1992, în Tibiscum, VII, Caransebeş, 1988
www.cimec.ro
www.cimec.ro
UN PROTOPOP TIMIŞOREAN ŞI EPOCA SA.
MONOGRAFIA PIERDUTĂ A LUI MELENTIE ŞORA
Alin Cristian SCRIDON

Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie
Universitatea de Vest din Timişoara
Deşi, iniţial
arhiva oferă unui tânăr cercetător o descurajantă vacuitate informaţională,
întrucât de cele mai multe ori cauţi şi nu găseşti ceea ce vrei, iată că expresia „lasă materialul la
dospit" creionat de cei cu experienţă are întodeauna rezultate.
Cercetarea ştiinţifică din orizontul creştinismului bănăţean în general şi cel timişorean în
special riscă să cadă în ridicol dacă nu sunt folosite în aceiaşi lucrare proporţii corecte. Nu de
puţine ori personalităţi eclesiale şi culturale din Banatul istoric sunt date uitări. De pildă, pro-
topopul Melentie Şora al Timişoarei - subiectul prezentului studiu - pare a fi fost un „neica
nimeni" pentru „cercetătorul" din secolul al XXI-lea, atunci când figurează cu o modestă activi-
tate desfăşurată, alături de „personalităţi" contemporane cu ev-uri umflate.
Date biografice ale protopopului timişorean Melentie Şora pot fi găsite cu uşurinţă, de aceea
nu le vom mai menţiona 1• Demersul nostru ştiinţific este de a aduce elemente noi în cercetarea
de profil.
Că omul Melentie Şora a fost un adevărat reper la jumătatea secolului al XX-lea o demon-
trează presa vremii şi documentele arhivistice, care trebuie raportate la statisticile vremii. Dacă
astăzi numărul celor care au studii superioare este ridicat, nu acelaşi lucru vom putea spune şi
de locuitorii Banatului istoric de la începutul secolului al XX-iea. De aceea, tabelele şi graficele
de mai jos ne vor lămuri asupra realităţilor spirituale şi culturale ale vremii:
Tabel 1. Dinamica populaţiei în Timişoara între anii 1869-19182

Cetăţeni
Populaţia civilă în anul /Nr% Diferenţe (între) Militari Emigranţi
străini
..."'
(Q
o 1880/ 1900/ 1910/ 1910/

1869 1880 1890 1900 1910 1900 1910 1900 1910 1900 1910
1869 1880 1900 1869
~ 36.844 37.815 44.849 55.812 68.471 +971 +17.997 + 12.659 +31.627 3.409 4.084 1.687 1.925 184 347
c
...."'
e % - - - - +2.6 +47.6 +22.7 +85.8 - 19.8 - +14.I - +88.6
E=
Păcurariu 1996, p. 238.

2
Informaţii primite de la Prof.univ.dr. Ioan Munteanu. Aduc mulţumiri.
TIB ISCVM, Arheologie, 5/2015, p. 21-54

www.cimec.ro
22 I ALIN CRISTIAN SCRIDON
Tabel 2. Structura confesională în Timisoara

, - Fabric. 1868-1913 3
Anul R-C Gr-C Ort. A.C. H.C. Mozaici
1868 6212 107 2653 221 139 1400
1875 9545 220 3440 470 268 1815
1886 9340 478 3008 420 406 2503
1896 10.108 500 3015 420 415 2390
1913 14.266 329 3244 468 904 2971
*R-C - Romano - Catolici; Gr-C - Greco - Catolici; Ort. - Ortodocşi; A.C. - Lutherani; H. C. - Calvini; Mozaici.
Tabelul 3. Structura populaţiei urbane după limba maternă%, 19104:

Oraş Română Maghiară Germană Slovacă Sârbă Alta
Lugoj 31,4 34,7 31,0 0,6 1,1 1,2
Caransebeş 49,0 17,6 30,2 0,4 1,0 1,8
Timişoara 10,5 39,4 43,6 0,5 5,0 1,0
Vârşeţ 3,2 14,2 49,5 0,5 31,6 1,0
Biserica Albă 15,7 10,5 52,6 0,4 17,5 3,3
Pancevo 3,7 16,2 35,9 1,2 42,5 0,5
Becicherecul Mare 1,3 35,2 26,2 1,8 34,6 0,9
Kikinda Mare 1,6 22,3 21,9 0,2 52,8 1,2
Tabelul 4. Procentul stiutorilor de carte în mediul urban 5:

'
ANUL
1900 1910
Nr. locu- Nr. locu-
% % % %
ORAŞUL itori itori
Din Din
Ştiutori de Din total Ştiutori de Din total
populaţie populaţie
carte populaţie carte populaţie
peste 6 ani peste 6 ani
LUGOJ 10084 65,2 69,9 13595 68,6 76,7
CARANSEBEŞ 4034 66,0 69,5 5151 64,4 72,7
VÂRŞEŢ 16347 66,0 73,7 18526 67,7 76,8
BISERICA ALBĂ 7861 72,5 79,9 8651 75,1 81,8
BECICHERECUL MARE 14763 56,0 64,5 16125 62,0 70,9
KIKINDA MARE 12210 49,2 56,9 14616 54,6 63,3
PANCEVO 12151 63,8 72,9 13719 65,9 74,3
6
Tabelul 5. Procentul stiutorilor
, de carte din Timisoara
, :
ANUL
1900 1910
Nr. locu- Nr. locu-
% % % %
ORAŞUL itori itori
Din Din
Ştiutori de Din total Ştiutori de Din total
populaţie populaţie
carte populaţie carte populaţie
peste 6 ani peste 6 ani
TIMIŞOARA 37817 76,2 79,3 52795 72,8 81,0
A.E.R.C.T, Schematismus Cleri Diocesis Csanadiensis pro Anno Domini, MDCCCLXVIII, Temesvarini, Typis
Ernesti Steger 1868, p. 46; 1875, p. 56; 1886, p. 64-68; 1896, p. 71-74; 1913, p. 122-123.
Munteanu 2000, p. 223.
www.cimec.ro
Un protopop timişorean şi epoca sa. Monografia pierdută a lui Melentie Şora I 23
Anul 1876
• romano-catolici
• ortodocsi
o greco-catolici
57% o calvini
: • luterani
•mozaici
""Grafic (nr. I). Structura confesiunilor din Timişoara în funcţie de numărul credincioşilor
Anul 1913
50000
• romano-catolici
40000
• ortodocsi
30000 o greco-catolici
20000 o calvini
10000 • luterani
o •mozaici
culte
""Grafic (nr. 2). Structura confesiunilor din Timişoara în funcţie de numărul credincioşilor.
Prin urmare, în baza informaţiilor inserate mai sus, socotim că vom putea aprecia mai
corect manuscrisul întocmit de părintele Melentie Şora, pe care de altfel îl vom reda integral.
Deşi scrisul părintelui protopop nu este extrem de greoi, la sfârşitul unei săptămâni de muncă,
s-a putut simţi satisfacţia unui lucru terminat şi împlinirea ştiinţifică de a aduce în scena publică
contemporană elite bisericeşti de odinioară.
„Monografia parohiei Timişoara - Fabric lucrată de Melentie Şora
Timişoara, din cele mai îndepărtate vremuri, a avut un important rol strategic în Banat.
Este foarte probabil, că pe ruinele seriilor de cetăţi, cari s-au perondat pe vatra vechiului cas-
tru «Zurobara», s-a clădit şi cetatea, ridicată de Românul Ioan Huniade-Corvinul, din veacul al
XV-iea, ale cărei vestigii, chiar dacă au trecut prin diferite schimbări grăiesc, prin rămăşiţele lor,
despre acele vremuri.
Şi cum această cetate era situată într-o regiune cu o populaţie curat românească, era prea
firesc, ca în jurul cetăţii să se aşeze, încă din cele mai îndepărtate vremuri, din populaţia împrej-
muitoare, colonii, fie pentru aprovizionarea cu alimente a celor din cetate, fie de meşteşugari pen-
tru satisfacerea necesităţilor gospodăreşti şi alte trebuinţi.
intre aşezările cele mai vechi, cari au împrejmuit cetatea a fost şi cartierul breslaşilor, al «mais-
torilor»: cojocari, străiţari, curelari, păpucari, căbănpceri, opincari, dubelari etc„ aşezaţi în partea
de răsărit a cetăţii, numită în vechime« Vlaşca-Mala», iar mai târziu, tocmai pentru caracterul lui
industrial «Fabricul Timişorii».
www.cimec.ro
Pe atunci poporul era profund şi sincer religios. Nici nu se putea imagina, ca locuitorii acestui
cartier, să fi putut trăi fără biserică şi preoţi mai ales, că aşezarea lor sporea mereu, alimentată de
noui şi noui valuri de imigrări de prin satele româneşti învecinate, cari aduceau cu ei nu numai
curăţenia obiceiurilor şi tradiţiilor religioase - cari f armau apanajul spiritual al existenţei lor - ci
şi conştiinţa originii lor, fapt care-i în tăria în noua lor viaţă, de cetăţeni ai unui oraş.
Deşi nu se poate dubita într-un trecut, ne întrerupt de viaţă creştină cu preoţi şi biserici dela
începutul plămădirii neamului pe acestea plaiuri - cele mai vechi urme cunoscute până în prezent,
s-au păstrat de abia din veacul al XIV-Zea.
Istoricul Bârâny notează la 1397: «Ortodoxii din Timişoara lăudau în bisericile lor pe
Dumnezeu» - «N.e. hivek, sajât egyhâzukban ducsertek az Istent» - Timişoara Dr. Ilieşiu pg. 55.
Altă biserică, de care se face pomenire este aceia, care a ars cu ocazia asediului din 1552 şi
despre care istoria susţine, că a fost clădită la 1940. (Ortodoxismul Popovici)
Aşezaţi în Mehala Română, numită după spiritul vremii şi « Vlaşca Mala», adecă pe teritorul
de azi al cartierului Fabric, situat între ramificaţiile de răsărit ale Bigheiului, enoriaşii acestei paro-
hii încă pe timpul ocupaţiei turceşti aveau o pompoasă biserică, ridicată la periferiile de răsărit ale
parohiei de azi, pe terenul Câmpul Târgului de azi, numit atunci «Palanca Mare».
Pe o veche hartă a Timişorii, reprodusă în lucrarea profesorului Dr. Nicolae Ilieşiu «Timişoara»,
la pg. 44 se proictează la răsărit de cetate un cartier, în mijlocul căruia tronează o pompoasă bise-
rică, care prin proporţiile ei domină nu numai cartierul, ci par, că rivalizează şi prin înfăţişarea ei
externă cu moscheea din cetate.
Bătrânii, între cari în primul loc octogenarul Gheorghe Crâstanescu, maiestru şlăpar, fost epi-
trop şi în mai multe rânduri membru în consiliul parohial, istorisesc, că au auzit dela înaintaşii lor,
că în vechime cartierul Fabric îşi avea centrul în Palanca Mare, Câmpul Târgului de azi. Acolo era
o biserică, în jurul căreia se grupau casele maistorilor; că acest cartier a fost în mai multe rânduri
bântuit de foc. Aşa a fost în acel cartier un mare incendiu în anul 1738.
Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea biserica ameninţând cu surpare, după mărturisirea bătrâ
nilor, enoriaşii au hotărât să-şi ridice o nouă biserică din cărămidă şi de data aceasta mai aproape
de cetate, şi anume pe locul numit azi «Piaţa Traian».
Adl/ Biserica veche
Căldura credinţei lor, simţul jertfelniciei, la care s-a adăugat ajutoarele şi contribuţiile, date
de conaţionalii lor macedo-români, binesituaţi materialiceşte, au făcut, ca să se poată ridica pom-
poasa biserică, ce decorează azi «Piaţa Traian» din cartierul II. Mare a putut fi bucuria lor, când
şi-au văzut visul împlinit. Dar durere aceasta bucurie pentru sufletele române n-a durat mult.
Ierarhia sârbească, care nu privea cu ochi buni ridicarea şi întărirea unei alte biserici, aci în nemij-
locita vecinătate cu oficialitatea lor conducătoare - comună de altfel - a instituit la altarul acestei
biserici şi preoţi sârbi ca mai la urmă să ridice pretenţiunea, că Biserica e sârbească.
Protopopul sârbesc în lucrarea sa «Sârbii în Banatul Românesc» scrie că această biserică s-a
clădit în anii 1742-52 din cărămidă. Lungimea ei este de 30 metri, lăţimea de 15 metri, iar înălţi
mea de 11 metri. Biserica este acoperită cu ţiglă, iar turnul cu tinichea ţincată, având trei clopote.
Documentele istorice asupra înfiinţării bisericii Sf Gheorghe, după usul timpului, erau păs
trate în globul crucii din vârful turnului. Într-o zi însă crâsnicul bisericii, care era sârb, având
instrucţiuni secrete dela preoţii sârbi, le-a scos şi le-a înlocuit cu documente false, cari arătăm, că
biserica, a fost clădită de sârbi şi cu ajutorul episcopiei sârbeşti - Istoricul Bisericii din Fabric de
Dr. A. Cosma.
www.cimec.ro
Ierarhia sârbească, având acum un temeiu, quasi legal, a ridicat pretenţii de stăpânire asupra
bisericii, clădite din contribuţiile meseriaşilor români, având bineânţeles concursul conaţionalilor
lor macedo-români, cu situaţie înfloritoare, aşezaţi aici. Urmaşii lor, orcât s-au sbătut să reintre în
drepturile lor de stăpâni şi proprietari exclusivi, n-au putut.
Li s-a recunoscut, la început doar dreptul de co-proprietari prin faptul că în biserică a con-
tinuat a se face alternativ servicii religioase şi anume: într-o duminică româneşte, iar în cealaltă
sârbeşte.
Mai târziu şi acest drept, de care au uzat, a început să fie contestat, ceea ce s-a manifestat prin
boicotul, care s-a pus în aplicare treptat în contra preoţilor români conliturghisitori, înpiedicaţi,
sub diferite pretexte, să oficieze chiar şi în duminicile designate lor, pentru sfânta liturghisire, până
când în cele din urmă, prin procesul de despărţire ierarhică, biserica a fost adjudecată sârbilor
(1868-1886) pe timpul protopopului de pie memorie al Fabricului Meletie Dreghici. ( ... )
Încă din timpul, când se serveau sfintele liturghii alternativ, româneşte şi sârbeşte, în Biserica
cu hramul Sfântul Mucenic Gheorghe, se creiase o situaţie foarte grea şi penibilă pentru credincioşii
români din această parohie, cari simţeau din ce în ce mai accentuată, nu numai din partea ierar-
hiei sârbeşti, ci şi din partea regimului de stat, presiunea, ce se exercita în contra lor.
Erau la ordinea zilei adbvertismentele, ofensele şi ameninţările din ce în ce tot mai cutezătoare
şi ajirmaţiunile, că românii sunt doar toleraţi în Biserica cu hramul Sf Mucenic Gheorghe.
Puterea regeneratoare a credinţei şi tradiţiei străbune au reacţionat.
Românii simţeau, că nu pot rămâne în această situaţie umilitoare. În sufletele lor s-a cristali-
zat, în scurtă vreme, ideia necesităţii ridicării unui nou altar, care să fie al românilor şi numai al
lor.
Octogenarul protopop al Timişorii şi paroh al Fabricului dela anul 1811, Constantin Suboniu
(. ..) obosit nu numai de ani, ci mai ales de hărţuielile, pe care le avusese cu ierarhia superioară,
care era sârbă, în îndelungata lui păstorire, primi la cererea proprie la anul 1814, ca ajutor capelan,
pe vrednicul preot militar Vasile Gheorghevici, element select, dinamic capabil şi foarte potrivit
pentru punerea în practică şi realizarea pe teren a visului lor drag: înălţarea unui Sion pentru
Fabricul românesc.
După moartea protopopului Suboniu, consistorul sârbesc din Timişoara, considerând nu
numai calităţile excepţionale ale acestui meritos preot, care a atras atenţiunea asupra sa, încă în
luptele purtate cu Napoleon, ci având în vedere şi rescriptul, dat de însuşi împăratul Francisc al
II-Zea, l-a întărit la anul 1818 în scaunul de protopop al Timişorii şi paroh al Fabricului.
Conştiu de situaţie, de starea parohienilor şi gelos de soarta Bisericii, Protopopul Vasile
Gheorghevici, a adunat în jurul lui pe toţi enoriaşii lui, le-a arătat situaţia grea şi umilitoare, în
care se aflau românii din Fabric, până când cu toţii au fost convinşi, nu numai de necesitatea, ci
mai ales de urgenţa ridicării unei Biserici.
Prota Vasa, care devenise, aşa cum era şi firesc, centrul motric al tuturor iniţiativelor, nu s-a
mulţumit numai cu mobilizarea sufletească a credincioşilor lui, ci el însuşi a plecat la Viena, pentru
obţinerea concesiunii, pentru a se putea ridica Biserica.
Reîntors cu autorizaţia imperială, referitoare la ridicarea Bisericii, în perfectă regulă, nimic
şi nimeni nu mai putea împiedica realizarea dorinţei curate a credincioşilor români din parohia
Fabric, căci două puteau fi motivele de îngrijorare şi anume: opoziţia ierarhiei sârbeşti pe de o
parte, şi lipsa mijloacelor materiale pe de altă parte.
Fapt este, că ierarhia sârbească n-a luat parte la bucuria coreligionarilor lor - români, ba au
încercat să uneltească pe la autorităţi, intervenind chiar până la guvern, dar totul era în zadar
pentru ordinul formal, dat din Viena, scrie Dr Aurel Cosma în broşura amintită mai sus. (pg. 9).
www.cimec.ro
Iar în ceea ce priveşte câştigarea mijloacelor materiale, spiritul de jertfă, simţul de generozitate
toate isvorâte din profundul şi viul lor sentiment de credinţă, a resalvat favorabil acest desiderat de
primă condiţie.
O colectă lansată spontan printre credincioşi a avut un succes de mare resunet, aşa, că din
această colectă s-au acoperit marea parte a cheltuielilor, împreunate cu ridicarea Bisericii.
Pentru completarea şi respective împodobirea lucrărilor şi înzestrarea Bisericii cu inventarul
necesar, situaţiei vremii, tinerul şi ambiţiosul protopop, a plecat cu trăsură prin satele româneşti
din jurul Timişorii şi a adunat diferite daruri dela grâu, porumb, ce le stă mai la îndemână har-
nicilor plugari, până şi chiar fiere răgăsite şi răsfirate prin curţile oamenilor, ca ceva netrebnic,
pluguri vechi şi alte unelte aruncate, pe cari reîntors la Timişoara le-a valorat, ca fier vechiu, în
f avarul Bisericii spune cronicarul.
Printre bătrânii parohiei se află încă credincioşi - Gh. Crâstanescu - cari povestesc, după
auzite cum s-a ales locul, unde era să se ridice biserica.
Reminiscenţele amintirilor se evocă cu evlavie. Ele sunt trecute, în parohie, într-un fel de
legendă locală.
Protopopul Vasile Gheorghevici avea bunul obiceiu că duminica şi sărbătoare de sărbătoare
îşi aduna după terminarea vecerniilor, credincioşii pe malul drept al Bigheiului, în parte dinspre
răsărit, a podului <<Mihai Viteazul», ce duce peste calea Dorobanţilor spre Lugoj.
Aici bătrânii parohiei, având în frunte pe preoţii lor, stau la sfat, iar tineretul dansa. Un tablou
mai semnificativ şi mai poetic, care să grăiască mai plastic de felul pastoraţiei cu efect, nici că se
poate!
Într-o duminecă, pe când tineretul petrecea, bătrânii erau la sfat, fiind la ordinea zilei între-
barea: «Unde să se ridice Biserica?» Apoi s-a iscat o furtună, care s-a apropiat vertiginos. A fost
trăsnit nucul, sub care se sfătuiau bătrânii. Nucul a ars tot. Furtuna a trecut. Cerul s-a limpezit.
Dansul tineretului a reînceput, alături de sfatul bătrânilor.
Fenomenul a fost tâlcuit, ca o arătare cerească, iar protopopul Vasile, convins, că i s-a indicat
locul, unde să clădească Biserica s-a sculat şi privind spre înălţimi şi cu mâinile îndreptate spre Cer
a exclamat: «Mulţumescu-ţi Ţie Doamne, că mi-ai arătat locul de mântuire al poporului român!»
- Acelaş cronicar A.C.
Pe locul unde fusese nucul s-a pus peatra fundamentală a Bisericii româneşti, a doua din
Fabric, în vara anului 1825.
Pe lângă atâtea jertfe aduse până aci, ca să se accelereze lucrările, enoriaşii din Mehala Română
s-au angajat, ca împreună cu familiile lor, să lucreze gratuit la biserică două zile pe săptămână.
Cu atâtea contribuţii morale şi materiale din partea enoriaşilor şi cu devotamentul, de care a
dat dovadă protopopul Vasile Gheorghevici, în dirijarea tuturor lucrărilor, frumoasa Biserică s-a
terminat într-un singur an, aşa că în ziua de 2 august 1826, Biserica cu hramul «Sfântul Prooroc
Ilie», a fost sfinţită, dându-se destinaţiei sale de luminare şi mântuire a credincioşilor.
Românii au ajuns din nou să-şi aibe Biserica lor. Cum însă ierarhia superioară, care era stră
ină nu putea îngădui o totală independenţă unei Biserici române, chiar dacă era ridicată din
ofrandele, aduse numai de credincioşii români, Biserica română a doua din Fabric a fost declarată
oficial filie la Biserica matră din Fabric cu hramul «Sf Mucenic Gheorghe», care în ultimul timp a
devenit exclusiv sârbească.
Trecând deci sub control sârbesc, pe lângă preoţii români, instituiţi la acest altar - în cei 87 de
ani de viaţă a acestei Biserici - au servit şi preoţi sârbi, ceea ce prota Vasile Gheorghevici n-ar fi
putut bănui. El a trecut cu sufletul hotarul acestei lumi pământeşti, fericit şi convins, că Biserica
aceasta va fi exclusiv a Românilor.
www.cimec.ro
Istovit, deşi încă tiner, apostolul ortodoxiei din Fabric, protopopul Vasile Gheorghevici, moare
la anul 1827, la un an după terminarea Bisericii, fiind înmormântat în Biserica, pe care o ridicase.
Biserica avea 25 metri lungime, 18 metri lăţime şi 15 metri înălţime, cu un clopot. Turnul era
acoperit cu tinichea ţincată iar acoperişul cu ţiglă.
Biserica aceasta, sfinţită la 2 august 1826, a servit ca lăcaş de închinare şi spre mângâierea
sufletească a credincioşilor români din Fabric timp de 87 ani şi anume, până la anul 1913, când din
motive edilitare, conducerea municipiului Timişoara a dispus demolarea ei, întrucât o parte a ei se
afla chiar în drumul, pe care serviciul tehnic, l-a deschis în continuarea drumului nou, peste podul de
azi «Mihai Viteazul», de peste canalul «Bega», spre calea Dorobanţilor şi respective spre Lugoj. („.)
Terenul, pe care era clădită Biserica, se află azi în proprietatea Primăriei municipiului
Timişoara.
Târziu, chiar la una sută ani după zidirea Bisericii, când s-a comemorat centenarul ei, la pro-
punerea conducătorului oficiului parohial, pr. Melentie Şora, consiliul parohial a hotărât, ca să se
aşeze pe locul altarului demolatei Biserici, crucea de peatră dinpreună cu soclul ei, ce se aflase în
faţa Bisericii, adecă în Piaţa Petru Maior de azi. Trecătorul se putea convinge de visu.
Pe malul drept al canalului Bega, lângă podul «Mihai Viteazul», ce duce din piaţa
«Sarmiseghetuza» spre calea Dorobanţilor, în drum spre Lugoj, străjuieşte o masivă cruce de pea-
tră, pe care stă gravat: «Crucea aceasta a fost aşezată aci în anul 1928, pe locul altarului bisericii
ortodoxe române, demolată în anul 1913».
Municipiul Timişoara a recompensat parohia ort. rom. din Timişoara Fabric, ridicând în
schimbul bisericii demolate de pe malul drept al canalului Bega, Biserica actuală.
ad. 21 Biserica actuală
Biserica actuală a fost zidită de anteprenorul Iosif Ecker Iun din Timişoara, după planul întoc-
mit de arhitectul român Ioan Niga. Pictura a fost făcută de N. Zaicu, iar sculptura de artistul
bănăţean din Bârlişte - Busuioc.
Terenul pe care s-a ridicat Biserica, a aparţinut familiei Haller, care a devenit binefăcătoarea
parohiei noastre. Biserica este situată în str. M. Şaguna, ocupând 465 st. p. A fost dată în întreprin-
dere până la concurenţa de 60.000 coroane.
Zidirea începută în anul 1911 luna Mai, fiind în fundaţie protopopul Dr. Traian Putici, paroh
al Fabricului, iar preot al doilea Iosif Matei. Este clădită din cărămidă şi beton în stil bizantin, un
fel de imitaţie a catedralei ort. rom. din Sibiu, având o lungime de 30 m„ lăţime 20 m. iar înălţimea
de 15 m. Cupola - Coperişul cu ţiglă, iar turlele şi cupola cu tinichea ţincată. Are patru clopote. Dr.
Traian Putici a decedat înainte de târnosirea ei.
Este pardosită în interior cu mozaic de beton, executat de firma Reiber.
Întrucât situaţia materială a parohiei era precară iar municipiul după terminarea zidăriei, a
predat-o, fără ca ea să fi fost înzestrată cu ustinsiliile liturghice, necesare, conducerea Bisericii a fost
nevoită a se angaja la cheltuiele mari în vederea procurării tuturor celor necesare.
Parohia neputând răspunde la termin, cu acoperirea acestor sume a fost ameninţată cu execuţe.
Ca să scape de execuţie administratorul protopopesc Ioan Oprea, o sfinţeşte şi astfel Biserica
s-a predat destinaţiei sale în anul 1913 luna Septemvrie.
Iconostasul şi masa epitropului sunt sculptate, dar numai iconostasul aurit. Cuşola are forma
rotundă de cerc simetric, aşezat pe un pătrat arcuit, susţinut de patru stâlpi.
Biserica are 20 tablouri religioase, pictate în frescă şi anume 5, cinci în altar, 11 unsprezece
în solee şi naia Bisericii şi 4 patru în tinda Bisericii. Golurile sunt umplute cu decirative imitaţie
www.cimec.ro
28 I ALIN CRJSTTAN SCRIDON
marmoră aşa cum se poate vedea şi din baza Bisericii, a cărei schiţă se poate vedea pe verso-ul
acestei pagini, cu indicarea uşilor, a ferestrilor şi a tablourilor religioase.
Iconostasul are în total 36 tablouri religioase, picate în uleiu pe pânză, aşezate în cinci rânduri,
după cum se vede din ediţia anexată sub bi/, pe versoul acestei pagini.
Bolta a cărei schiţă o anexez aici sub ci//, tot pe versoul acestei pagini are cinci tablouri şi
anume: Pantocratorul, cu cei patru evanghelişti, frescă, aşa cum s-a arătat mai sus.
Pentru o mai bună ilustare a lucrurilor ţin să se cunoască, faptul că tablourile din altar sunt:
Isus pe boltă, 1. «Născătoarea de Dumnezeu între îngeri» cu inscripţia: «Ceea ce eşti mai cinstită
decât Heruvimi»; 2. «Sfântul Ioan Gură de Aur»; 3. «Sf Vasile cel Mare»; 4. «Sf Grigorie Teologul»
pe pereţii altarului, iar în firida proscomidiei 5. «Iisus în grădina Ghetsminai»;
Cele din naie şi anume în solee strana dreaptă: 6. «Sf Spiridon»; 7. În strana stângă «Sf Ierarh
Nicolae»; 8. «Iisus pe mare» sus pe bolta dreaptă; 9. «Samarineanul milostiv» sus pe bolta stângă.
În naia propriu zisă: 10. «Spălarea picioarelor» bolta dreaptă; 11. «Iisus în templu de 12 ani»
sus pe bolta stângă; 12. «Pantocrator»; 13. «Sf Evanghelist Mateiu»; 14. «Sf Ev. Marcu»; 15. «Sf
Evang. Luca» şi 16. «Sf Evang Ioan» în tinda Bisericii; 17. <<Banul văduvei», bolta dreaptă; 18.
«Fiul cel pierdut», bolta stângă; 19. «Vameşul şi Fariseul», bolta dreaptă; 20. «Iisus şi samari-
neanca», bolta stângă.
Iconostasul are următoarele icoane: 1. Pe uşile împărăteşti «Bunavestire»; 2. Pe uşa din dreapta
altarului un «Diacon», pe uşa din stânga; 3. Un «Arhanghel» în dreapta uşilor împărăteşti; 4.
«Mântuitorul», în stânga; 5. Maica Domnului, la dreapta de Iisus; 6. «Sf Profest Ilie» la stânga; 7.
«Sf Ioan Botezătorul».
Rândul al doilea de la stânga spre dreapta: 8. «Naşterea Domnului»; 9. «Intrarea în Biserică»;
10. «Botezul Domnului»; 11. «Cina cea de taină»; 12. «Adormirea Maicii Domnului»; 13. «Naşterea
Sf Ioan Botezătorul»; 14. «Naşterea Născătoarei de Dumnezeu».
Rândul al treilea:
15. «Învierea Domnului»; 16. «Întâmpinarea Domnului»; 17. «Schimbarea la faţă»; 18. «Sfânta
Treime»; 19. «Înălţarea Domnului»; 20. «Intrarea în Ierusalim»; 21. «Pogorârea Duhului Sfânt».
Rândul al 4-lea icoanele 22-23-24-25 «Apostoli»; 26. «Punerea în mormânt»; 27-28-29-30.
«Apostolii».
Rândul cel mai de sus, al 5-lea, 31-32. «Apostolii»; 33. «Maica Domnului»; 34. «Sf Ioan Ap».
Pe lângă icoanele pictate pe pereţii bisericii, în altar, naie şi tinda Bisericii în sfânta Biserică
se mai află şi alte icoane portative, pictate în uleiu şi chiar icoane brocate în gobelin, încadrate şi
atârnate pe pereţii Bisericii şi anume: l .În altarul Bisericii. 1. Cina cea de Taină, lucru de mână în
Goblen, donată defamili a Constantin Uroşeviţan din Fabric în anul 1943; 2. Răstignirea, pictată
în uleiu de Hortensia Fluşiu, azi Boroş; 3. Naşterea Domnului pe pânză de Hortensia Fluşiu-Boroş;
4. Intrarea în Ierusalim de Hortensia Fluşiu-Boroş; 5. Luarea de pe cruce de Hortensia Fluşiu
Boroş; Tot în altar se mai află Icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului (un fel de prăznicare,
necesare pentru luarea vremii de cei servesc).
1n naos se află: 6. Icoana Maicii Domnului, format mare, care poartă următoarea inscrip-
ţie: «Întru mărirea lui Dumnezeu şi vecinica pomenire a fiului nostru Constantin, repasat la 7
Noemvrie 1900, noi părinţii lui George Ioanovici Babi şi soţia sa Ecaterina n. Andreescu, dăruim
sfintei Biserici a Sfi. Profet Ilie din Timişoara Fabric această icoană a Maicii Domnului. 1901 »;
7. Icoana Mântuitorului, f armat mic cu inscripţia: «Pictată de pictor Constantinescu, ss, Craiova,
1929, donată sfintei Biserici defamilia Iosif Sângeorge», care icoană se păstrează pe stâlpul din
dreapta din maia sfintei Biserici; 8. Icoana Maicii Domnului, acelaşi format mic, cu inscripţia:
«Pictor Ioan C. Constantinescu, ss, Craiova, 1929». Donată Sfintei Biserici de aceiaşi familie; 9.
www.cimec.ro
Icoana Sfântului Mucenic Gheorghe, în ramă aurită cu inscripţia: «Cu spesele d-lui Constantin
Udrea din Lugoşiu, s-a donat sfintei Biserici a sf Profet Ilie din Fabricul Timişorii, în anul 1872
Ioan Koz». Icoana se păstrează în partea dreaptă a tinzii Bisericii; 1O. Icoana Sfântului Profet Ilie,
dăruită Sf Biserici de credinciosul Iosif Sângeorge; 11. Icoana Maicii Domnului, în ramă simplă,
f armat mare, cu inscripţia: «0 prea dulce maică a prea dulcelui meu Iisus Născătoare de Dumnezeu
şi Prea curată Fecioară Marie Împărăteasa Cerului şi a pământului 1866 Miler S Demetrovici».
Icoana se află în stânga tinzii Bisericii; 12. Icoana Învierii; 13. Icoana Maicii Domnului, aşezată în
tinda Bisericii deasupra intrării.
Prăznicare pentru toate praznicele şi sărbătorile sfinţilor de peste tot anul bisericesc, pictate pe
tinichea o serie şi o altă serie cartonate, donată sf noastre Biserici defamili a Iancu.
În baptisteriu se află:
Icoana răstignirii în uleiu, pe pânză cu inscripţia autorului «Turcu».
Icoana Sf Arhanghel Mihai pe hârtie, cu inscripţia «Sfântul Arhanghel Mihai» donată sfintei
Biserici de familia Iosif Guţu.
Nici în Biserică şi nici alături de ea nu este criptă.
Biserica se află în stare bună atât interior, cât şi exterior. Curtea este încăpătoare, parcată şi
înzestrată cu o troiţă ridicată în memoria eroilor căzuţi în rosboiul mondial.
ad 3/0 reparaţie mai radicală s-a făcut în anul 1936 necesară pentru restaurarea
Bisericii şi stricată de un incendiu, pe cale să izbucnească şi să mistuie interiorul
Bisericii, în ziua a treia de Crăciun al anului 1935, după sfânta Liturghie.
În acest început de incediu, observat la timp, s-a mistuit totuşi o parte a iconostasului, dinpre-
ună cu uşa diaconească laterală de partea dreaptă, s-a afumat toată Biserica aşa, că era necesară
o restaurare integrală a Bisericii.
În timpul restaurării, serviciile bisericeşti liturghice, s-au oficiat în sala festivă a şcoalei din
curtea Bisericii.
Primăria municipiului, care şi cu altă ocaziune a ajutat pe credincioşii din cartierul Fabric,
lipsiţi de mijloace materiale, fiind în marea lor majoritate o populaţie flotantă de muncitori şi
mici măiestri şi industriaşi şi de data aceasta a grăbit întru ajutorarea cetăţenilor ei din cartierul
II, alocând în bugetul Oraşului suma de lei 850.000, tocmai atunci în pregătire, pentru repara-
rea Bisericii, încredinând cu executarea lucrărilor pe inginerul-şef al Municipiului Adrian Suciu.
Lucrările s-au executat în cadrul gestiunii proprii a municipiului.
Sculptura iconostasului, executat iniţial, adecă la zidirea Bisericii de sculptorul - ţăran artist din
Bârlişte - Busuioc. A fost completată, cu ocazia restaurării de sculptorul Ştefan Gaj o din Timişoara,
care a executat aşa fel lucrările de restaurare, încât nu se pot distinge de cele executate de Busuioc.
Cu prilejul reparaţiei Biserica a fost înzestrată şi cu noui picturi religioase: «Fiul cel rătăcit» şi
«Iisus şi samarineanca» ambele în frescă, executate de regretatul om de litere, ştiinţă şi pictor Dr.
Ioachim Mi/oia.
Cu voia lui Dumnezeu şi ajutorul moral şi material al Primăriei municipiului, lucrările de
restaurare s-au terminat, având la bază şi contribuţia morală şi materială a enoriaşilor şi spre
marea satisfac ţie a acestora.
O comisie compusă din preoţii parohiei Melentie Şora şi Traian Golumba în frunte cu proto-
popul tractual Dr. P Tiucra au invitat pe PS. Sa Episcopul diecesan la sfinţirea Bisericii, ceea ce s-a
făcut în ziua de Florii a anului 1936, în prezenţa unui larg şi select număr de invitaţi.
Cu prilejul târnosirii Bisericii s-a aşezat următoarea placă comemorativă de marmoră în
tinda Bisericii:
www.cimec.ro
«Litera comemorativă. Această sfântă Biserică, clădită pe vremea P.S. Sale Episcopul Ioan
I. Papp,fiind Protopop Dr. Traian Putici şi Ioan I. Oprea, s-a târnosit de Prea Sfinţia Sa Dr. ANDREI
MAG IERU episcopul Aradului, pe timpul M. Sale Regelui Carol II-Zea, fiind Patriarh al României
I.P. Sfinţia Sa Dr Miron Cristea, Ministru preşedinte Dinu Brătianu, Prefect de judeţ, Dr. Dimitrie
Nistor, Primar al Municipiului Prof Augustin Coman, protopop tractual Dr. Patrichie Ţiurca, ingi-
ner-şef al municipiului ing. Adrian Suciu, parohi ai bisericii Melentie Şora şi Traian Columba,
diacon Alexandru Bocşianu, cântăreţ bisericesc Gh. Ioanovici şi epitrop Sofronie Gurzeu».
«Restaurată în intregime din daniile municipiului de pictorul Dr. Ioachim Miloia».
În curtea bisericii se află o troiţă de lemn, executată de mai estrul Ştefan Gaj o din Timişoara şi
sfinţită deodată cu târnosirea Bisericii. Soclul troiţei este din beton, acoperit cu o tablă de marmoră.
Troiţa poartă următoarea inscripţie:
«Ridicatu-s-a această troiţă în memoria credincioşilor din Timişoara Fabric, căzuţi în răsboiul
mondial 1914-18».
Pe marmora de pe soclul troiţei sunt gravate următoarele nume de eroi: Ardelean Ştefan lct.
res. Braşovan Dimitrie, Duma Pavel, Funar Ion, Gheorghe Găvrilă, Ioan Giuvhici slt. rez. Ignea
Vlada, Ladu Dimitrie, Maniu Constantin, Marian Martin, Măcean Aurel, Pascu Martin, Păunescu
Gheorghe, Petrovici Gheorghe, Petrovici Iosif, Simina Iosif, Staici Ioan.
În veci pomenirea lor!
Curtea bisericii este împrejmuită cu grilaj de fier. Lucrările de împrejmuire s-au făcut deodată
cu ridicarea bisericii, adecă în anii 1912-13.
Biserica se află în stare bună, atât ca interior, cât şi ca exterior.
Curtea Bisericii, care este destul de spaţioasă, având o lungime de 60 m. şi o lăţime de 94 m.
este plantată cu tufişuri şi aranjată cu parc decorativ. Restaurări mai mari de atunci nu s-au făcut,
abstăgând de mici reparări interioare pela ripizi şi sfecinice, executate în mod gratuit, de pictorul
parohiei, inspectorul în pensie P. T. T. Lucian Ursulescu.
În exterior, vopsirea uşilor, repararea geamurilor, pentru ocrotirea picturei, precum şi mon-
tarea unei grinduliţe, la baza turnului de dreapta a bisericii, de către meşterul dulgher Văcan
Gheroghe din Timişoara care a înzestrat biserica şi cu două uşi şi anume: una la ceasul Bisericii şi
ceea laită la corul Bisericii, toate pentru suma de 4200 lei.
Ad. 4/a/ Antemis vechiu nu avem
Antemisul actual este dăruit Bisericii de către fostul protopop Ioan Oprea. Pe antemis este
următoarea inscripţie: «Dăruit de Ioan Oprea, protopresbiterul locului, întru pomenirea neuitatei
sale soţii Mărioara şi a fiului său Mironei».
«Iosif cel cu bun chip de pe lemn, luând prea curat trupul său, cu giulgiu curat înfăşurându-l
şi cu miresme îngropându-l, în mormânt nou l-a pus».
«Dumnezeesc altar, pentru a se îndeplini pe el, nesângeroasele ierurghii, sfinţit de drept cre-
dinciosul episcop al Aradului Ioan I. Papp, pentru biserica cu hramul Sfântului Prooroc Ilie din
comuna Bisericească gr. ort. rom. din Timişoara, Fabric 1917».
b!Clopotele Bisericii
Biserica are patru clopote. Cel mai mic clopot are înălţimea de 44 centimetri. Diametrul gurii
de 55 cm, greutatea de klgr. (în manuscrisul părintelui Şora nu sunt inserate kilogramele n.n.), al
douilea are 54 cm înălţime, diametrul de 80 cm, iar greutatea de klgr.. (în manuscrisul părintelui
Şora nu sunt inserate kilogramele n.n.). Clopotul are numărul 4016. Atât clopotul cel mic cât al
www.cimec.ro
doilea poartă următoarea inscripţie: «Pe cei vii îi chem-Pe cei morţi îi plâng-Fulgerile le frâng».
Turnat la anul 1921 pentru biserica ort rom din Timişoara Fabric, cu hramul Sf Prooroc Ilie
din Timişoara Fabric, pentru preamărirea lui Dumnezeu, turnat de Fiul Novotnyi, de meşterb
Neduhal. Clopotul al douilea are nrul 4105. Clopotul al treilea are 80 cm. Înălţime. Diametrul
de 100 cm, având greutatea de klgr. (în manuscrisul părintelui Şora nu sunt inserate kilogramele
n.n.) Acest clopot poartă pe el inscripţia: «Această cumpănă s-a făcut cu spesele tiniretului rom. a
cismarilor întru preamărirea sfântului Spiridon şi spre eterna memorie s-a donat sfintei biserici cu
hramul Sfântul Profet Ilie din liberul regescului oraşului Timişoara Fabric la anul 1872. Turnat de
A. Novotnyi Timişoara».
Al patrălea clopot şi cel mai mare are înălţimea de un metru. Diametru de 120 cm şi are
greutatea de klgr. Clopotul poartă pe el următoarea inscripţie: «Ridicatu-s-a acest clopot şi cele
două mai mici dela Biserica cu hramul sf Profet Ilie din Timişoara Fabric de credincioşii ort. rom.
cu aramă donată de Dl. Ministru de războiu Dl Ministru General Răşcanu în anul 1921, pe vre-
mea domniei Sale Regelui Ferdinand I-iu şi Augustei Sale soţii Regina Maria, sub arhipăstorirea
P.S. Sale Ioan I. Papp al Aradului, fiind paroh şi protopop al Timişoarei Ioan Oprea. Preşedinte
al consiliului parohial Dl Dr. Aurel Cosma advocat şi fost prefect, epitrop I Sofron Marton, Petru
Tălău şi Sava Popovici. Turnat de fiul A. Novoznyi din Timişoara cu nr. 4104».
În timpul răsboiului mondial şi dela biserica cu hramul sf Profet Ilie s-au rechiziţionat trei
clopote, rămănând pe seama trebuinţelor sufleteşti ale credincioşilor din Timişoara Fabric numai
unul.
ad 5/0biecte sfinte din Biserică
Pe altarul bisericii se află o cruce de argint cu gravuri de spice de grâu şi struguri cu inscripţia
«Vasile Gheorghevici protopresbiter - paroh 1918». Se mai află tot o cruce de argint, cumpărată
dela librăria diecezană din Arad, purtând inscripţia: «Dăruită de parohul Melentie Şora şi soţia
sa Ana 1932». Mai sunt apoi şi alte cruci în număr de trei, iar în casa de fier a bisericii se află o
cruce de aur curată şi veche, care poartă o inscripţie. Parohia mai are şi cruci de lemn, pe care le
întrebuinţează pentru rugăciuni la morţi.
O cruce de argint, cu postament înalt decorativ dăruit sfintei biserici ort. rom. din Timişoara
Fabric, dăruită bisericii defamilia advocatului Dr. Mihai Gropşianu.
Potirul este din argint aurit, gravat în exterior cu viţă de vie şi struguri combinat artistic cu
spice de grâu. Pe postamentul potirului în exterior este anul 1826. Între ustensilele potirului se află
şi o linguriţă de argint pentru sfânta cuminecătură. Discul este din metal, combinat cu aramă.
În naia bisericii se află un candelabru - lustru de sticlă - care poartă următoarea inscripţie:
«Donat de familia Ioanovici Gyuri a lui Gyoca Babi. 1913». in tinda bisericii se află un alt cande-
labru tot de sticlă, având patru braţe.
Atât în candelabru mare, cât şi în cel mic se pot monta becuri electrice. Biserica are montate
în faţa iconostasului patru candele din metal, confecţionate deodată cu clădirea bisericii. Mai are
o candelă la icoana Maicii Domnului, precum şi un bec electric cu cruce în interior, montat în faţa
icoanei Maicii Domnului din naia bisericii - stânga colţ.
Pe altar sunt patru sfecinice de metal, în cari sunt montate, imitaţie luminări suporturi pen-
tru becuri electrice. Pe sfeşnice se află scris: «Donat de George şi Elena Popa. 1913». Se mai află
două sfeşnice de argint, cari poartă inscripţia: <<Iulia Lazăr 1913» şi precum şi alte două sfeşnice de
argint, cari poartă monogramul M.O., iar două sfeşnice tot de argint, aşezate pe masa epitropilor
din mijlocul bisericii.
www.cimec.ro
Pentru împărţirea anaforei biserica are în total 6-7 farfurii de aramă şi pentru umblarea cu
tasurile. Pentru serviciul sfintei proscomidii, biserica are utensilii într-un singur exemplar.
Pe sfântul prestol biserica are chivot, confecţionat de sculptorul Busuioc de o dată cu zidirea
bisericii. În interior are prescrisa cutiuţă de metal, pentru conservarea sfintei cuminecături.
Biserica are opt rânduri odăjdii dintre cari două de fir, două luminate spic, două luminate cu
desene şi două negre catifea pentru înmormântări. Mai are şi două stihare pentru diaconi, precum
şi feloane vechi uzate, cari însă n-au nici o inscripţie pe ele.
Pe altar se mai află sf evanghelie, copactată în metal, spice de grâu şi struguri. Are inscripţia:
«Donată de inginer A Cucu la 4 ianuarie 1935». O evanghelie pe analog, compactată tot în metal,
cu inscripţia: «Donată de Dr. Aurel Cosma 1943», pe cum şi o evanghelie, care se află pe mormân-
tul Domnului legată în carton, donată de fostul crâsnic bisericesc Maxa Cârăneanţu.
În sfântul altar se află un clopoţel cu patru braţe care poartă inscripţia: «Donat de către Ştefan
Marina şi Ana Marina 1927», o cădelniţă de argint, care poartă inscripţia: «Donată de Preotul
Melentie Şora şi soţia sa Ana 1933», o cădelniţă de metal, precum şi una veche de metal.
Tot în altar se află un cuptor faianţă montat de Petru Doboş an, care poartă inscripţia: <<Petru
Doboşan lăcătuş Timişoara III Romulus 47».
În altar se păstrează şi epitaful, zugrăvit pe pânză de mătasă roşie, care poartă următoarele
inscripţii: «Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând prea curat trupul Tău şi cu giulgiu curat înfă
şurându-l şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-au pus». Donat de Reuniunea Femeilor
evlavioase anul 1927.
Steaguri sau prapuri

Biserica are următorii prapori: 1. Steagul Tinerimii şcolare din Timişoara Fabric, pe pânză gal-
benă de mătasă, cu icoana Sf Apostol Petru, pe verso icoana Sf Apostol Pavel - Steagul este aşezat
în stânga naosului cu inscripţia: «Închinat tinerimii şcolare de conf ort. rom. dela biserica cu hra-
mul Sf Gheorghe MCCCLV/1855/Andrei Mocsonyi». 2. Steagul Corului Şcolarilor pe mătasă roşie
cu icoana Înălţării la cer, iar pe verso cu icoana Pogorârii Duhului Sfânt, cu inscripţia: «Asociaţia
corurilor şcolarilor din Timişoara Fabric 1904». 3. Steagul cojocarilor gr. or. rom. pe pânză roşie
mătasă cu una icoană a Sf Ilie Tetsviteanul, care steag poartă următoarea inscripţie: «Societatea
cojocarilor gr. or. rom. cu hramul Sf Ilie din Fabricul Timişorii», iar pe verso icoana Sf apostoli
Petru şi Pavel cu inscripţia: «Pe timpul glosiosului Rege Francisc Iosif I şi sub păstorirea P.S. Sale
Episcop Ignatie I. Papp din Arad în anul 1905. Sfinţit prin protopresbiterul Dr. Traian Putici», şi
se află aşezat în partea dreaptă a naosului. 4. Steagul soc. humanitare de masă, pe mătasă roşie
cu icoana sfântului Profet Ilie, iar pe verso cu a sfântului Mucenic Gheorghe, purtând şi semnă
tura a numeroase nume ale membrilor societăţii, care poartă următoarea inscripţie: «Societatea
română humanitară de masă din Timişoara Fabric 1906». Pe verso simbolul întrunirii comunelor
bisericeşti sfântul Ilie - sfântul Gheorghe 1907. Se află în partea dreaptă a naosului. 5. Steagul
societăţii pantofarilor din Timişoara Fabric pe mătasă albastră cu icoana sfintei Treimi şi pe verso
cu icoana sfântului Spiridon, cu inscripţia: «Societatea pantofarilor gr. ort. rom. din Timişoara
Fabric închină acest steag întru lauda şi preamărirea lui Dumnezeu sfintei biserici gr. ort. rom. cu
hramul sfântului profet Ilie din Fabricul Timişorii. Pe timpul gloriosului Împărat şi Rege Francisc
Iosif I şi sub arhipăstorirea P. S. Sale Domnului Ignatie I. Papp din Arad. Sfinţit prin protopre-
sbiterul Dr Traian Putici în 21 Mai 1906». 6. Steagul Reuniunii de cântări pe mătasă roşie şi cu
insigna corului, purtând inscripţia: « 1906 Reuniunea Română de cântări din Timişoara Fabric».
7. Steagul maieştrilor străiţari, pe mătasă galbenă, cu icoana Sf Apostol Toma, iar pe verso o carte
deschisă cu numele membrilor. Steagul poartă următoarea inscripţie: «Maieştrii străiţari Români
www.cimec.ro
din Timişoara Fabric 1911». Steagul este aşezat în stânga naosului. 8. Steagul Societăţii Femeilor
de pelerinaj la Bodrog, pe pânză roşie în dreapta tindei Bisericii. Poartă inscripţia: «l.N.R.l.». 9.
Steagul Societăţii Femeilor de pelerinaj la Bodrog, pe pânză roşie în stânga tindei Bisericii. Poartă
inscripţia: «l.N.R.I. ». 1O. Steagul Secţiei Misionare, pe mătasă albastră cu icoana Domnului nostru
Iisus Hristos cu doi îngeri şi o cruce. Inscripţia: «Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea». Pe verso inscrip-
ţia: «În acest semn veţi învinge! Secţia misionară». 11. Steagul femeilor dela Bodrog, pe pânză
neagră cu răstignirea. Pe verso icoana Maicii Domnului şi inscripţia: «Veniţi să ne închinăm împă
ratului nostru Dumnezeu; Şi s-a răstignit în zilele lui Pilat din Pont şi a pătimit şi s-a îngropat».
12. Steagul femeilor de la Bodrog, pe pânză neagră, purtând pe o parte icoana Maicii Domnului,
iar pe cealaltă Răstignirea, cu inscripţia: «Pentru păcătoşi maică roagă-te». Pentru preamărirea
lui Dumnezeu s-a dăruit acest prapor sfintei Biserici de societatea femeilor evlavioase ort. rom.
de pelerinaj din Timişoara Fabric 1933. 13. Steagul societăţii corale «Speranţa», pe mătasă roşie
cu litere de fir. Poartă inscripţia: ((Societatea corală Speranţa Timişoara 1928». Pe verso aceiaşi
inscripţie cu anul 1934.
În mijlocul Bisericii se află masa epitropească sculptată cu doi îngeri şi poartă inscripţia: «Întru
podoaba casei Tale Doamne aducem noi smeriţii acest neînsemnat dar, ca o pomenire a neuitatului
nostru fiu Constantin fost oficiant la Oficiul regesc de dare din Timişoara, raposat la 7 Noemvrie
1900. Sfinţitus-a în ziua Hramului Bisericii a sfântului Ilie din Fabric în 1903 prin protoprezbiterul
Dr. Traian Putici - Gheorghe Ioanovici Babi maistru cojocari şi soţia sa Ecaterina Andreescu».
ad. 6. Vizitaţii canonice arhiereşti
Biserica cu Hramul Sf Profet Ilie, aflându-se pe teritorul oraşului şi ţinându-se seama, că paro-
hia a fost sediu protopopesc şi oarecum centrul vieţii bisericeşti din Banatul Timişan, după reînfi-
inţarea episcopiei şi respective a Arhiepiscopiei, Episcopul şi mai apoi Arhiepiscopul şi Mitropolitul
ş-a avut la început drept biserica central - catedrală Biserica din Fabric - Biserica de reşedinţă - la
care veni a cu punctualitate cu care impunea şi da exemplu, nu însă cu titlu de a face vizitaţi uni
canonice ci ca Înalt Oaspete şi Stăpân. Despre vreo altă vizită din trecut nu am dat de nici o însem-
nare. Nu pot trece cu vederea însă faptul că după marele praznic al Întrejirii naţionale, trecut dim-
preună cu regii Ferdinand şi Carol I şi Mihai şi Patriarhii Miron, Nicodim, nu ca să facă o vizită
propriu zisă, ci ca unii, cari au făcut parte din suita Domnilor.
ad. 7 - Tabloul nominal al epitropilor, b - cântăreţilor de strană, c - primarilor comunali, d -
notarilor comunali din trecut până azi.
Departe de a putea trece pe toţi slujitorii, cari au servit în calitatea indicată mai sus dela
începutul înfiinţării parohiei, vom trece doar pe cei cunoscuţi din timpul mai apropiat şi anume:
Epitropi - Nicolae Tălău, Ignatie Stroia, Sofron Marton, Gheorghe Crâstanescu, Dr. Gheorghe
Miculescu, Teodor Murarescu, Vartolomeiu Panciovan, Ştefan Marina, Sofronie Gurzeu, Eftimie
Popovici, Dimitrie Palici, loan Stoicoiu, care din motivul unei discuţii, avute într-o şedinţă a con-
siliului parohial cu membrul I. Bugariu simţindu-se jignit s-a retras din acest post onorific, azi
epitropia parohială este reprezentată de către Pavel Miclău şi Ioan Ancutici.
bi Cântăreţi de strană. Alexandru Muntean este cel dintâi nume ce obvine între cântăreţii de
strană dela biserica Sfântul Profet Ilie. Traian Lungu este al doilea cântăreţ şi învăţător începând
cu anul 1874. Numele acestui învăţător are azi vie rezonanţă în sufletele credincioşilor din Fabricul
Timişorii, în special al celor din generaţia mai veche, ca o palpabilă probă de vrednicia şi sârgu-
inţa şi priceperea acestui apostol al credinţei şi al culturii româneşti, iar în calitatea lui de cântăreţ
bisericesc un animator al vieţii sociale din Vlaşca Mala». Ce e drept el afost învăţător la şcoala
<(
www.cimec.ro
elementară de sub ierarhia sârbească, dar la care şcoala, marea majoritate de elevi erau români,
deci a fost învăţătorul şi luminătorul tineretului ortodox român din Fabricul Timişorii, până la
anul 1891.
Despre Traian Lungu ştim, că a fost fiul lui Ştefan Lungu din Comloşul Bănăţean, fost fruntaş
şi primarul comunei sale natale. Şcoala primară şi ştiinţa tipiconală, precum şi cântările de strană
le învaţă la preotul Dreghici Gheorghe din Comloşul Bănăţan - continuă apoi la Macău 4 - patru
clase gimnaziale, de unde trece la Preparandia din Arad, unde are fericirea să asculte pe învăţatul
Alexandru Gavra şi Vicenţiu Babeş. Traian Lungu a fost un om de cultură şi litere şi un pedagog
foarte conştienţios. !n această calitate a colaborat la revistele: «Biserica şi Şcoala», precum şi la
«Gazeta Transilvaniei». Moare la anul 1913. Este înmormântat lângă soţia sa Eufrosina Popa,
fiica preotului român din Mănăştur Nicolae Popovici (nume sârbizat).
Dela anul 1891, când Traian Lungu se retrage din postul de învăţător parohia Timişoara
Fabric îşi alege de învăţător pe inimosul tânăr învăţător din Remetea Mare, pe Nicolae Nicorescu,
care a fost nu numai un distins învăţător, ci şi un foarte apreciat cântăreţ bisericesc şi abil condu-
cător de cor. El a servit în această calitate interesele religioase morale şi culturale ale parohiei până
la anul 1919, când se retrage din fruntea şcoalei româneşti ortodoxe din Timişoara Fabric şi trece
în alte posturi de conducere şcolară. Azi octogenarul Nicolae Nicorescu, deplin sănătos, se bucură
de succesele şi rangurile înalte în care au ajuns elevii lui şi în special se bucură de respect sincer din
partea acestora şi a tuturor ce-l cunosc.
Gheorghe Ioanovici este vrednicul urmaş al lui Nicolae Nicorescu. Fiu al Fabricului, el este
întâmpinat cu multă simpatie pe care o binemerita de altcum prin hărnicia sa, prin munca sa şi
prin priceperea de care dă dovadă numai în calitate de învăţător ci şi în misiunea sa de cântăreţ
de strană şi conducător de cor (dirijor de cor). !n această misiune a sa a fost ajutat şi de distinsa
lui soţie, care în calitatea ei de preşedintă a «Reuniunii societăţii Femeilor ort. rom. din Timişoara
Fabric», pe care a codus-o până la 1949, a fost colaboratoare apreciată în achiziţionarea membrilor
corului precum şi o animatoare a vieţii religioase morale. Fără Gheorghe Ioanovici şi soţia sa nu
s-au aranjat în sânul parohiei serbări sau (indescifrabil n.n.) între anii 1925-1933.
Gheorghe Ioanovici a fost învăţător la şcoala de Stat de pe lângă Biserica ort. rom. din
Timişoara Fabric, unde parohia avea Sală Festivă. În această Sală Festivă s-a aranjat mult timp
serbări, împreunate cu concerte şi conferinţe religioase şi culturale, la cari luau parte nu numai
şcoalele primare din Timişoara Fabric şi chiar din alte cartiere, ci şi Şcoala Normală din Timişoara.
Conferinţele erau ţinute de intelectualii din Timişoara, profesori, advocaţi, medici, preoţi, învăţă
tori şi în special parohii locului - Melentie Şora şi Traian Columba. Este aci locul ca să se înregis-
treze meritele fostului înv. director Gheorghe Ioanovici în legătură cu această activitate, ce s-a des-
făşurat în parohia noastră. Om de inimă, ori de câte ori ştia, că se aranjează câte o serbare în Sala
Festivă «Gyuri» Ioanovici era prezent la datorie, cu aranjamentul salei, cu invitarea oaspeţilor, cu
primirea lor, cu aranjarea lor şi mai ales cu grija de elevii mici sau controlul celor mari şi supra-
vegherea, aşa că seriile de şezători neîntrerupte mai bine de douăzeci (20) de ani, ce sau ţinut în
sala festivă spre cinstea lui, trebue să se recunoască aci, că în el au avut un real şi efectiv sprijinitor
sincer. De altcum până la moartea lui, care s-a întâmplat în luna Ianuarie a anului 1953, el a fost
un sincer sprijinitor al tuturor acţiunilor, ce au fost iniţiate în numele Bisericii. Este înmormântat
în cimitirul din Timişoara Fabric str. Mătăsarilor.
!n şcoala în care a dat lecţii Gheorghe Ioanovici să află azi o şcoală elementară germană.
În postul de cântăreţ bisericesc a urmat, după moartea lui, artistul cântăreţ Gheorghe
Marinescu, care pe lângă strană a înfiinţat şi un cor bisericesc mixt cu alese personalităţi şi valori
muzicale. Durere că acest cor, în urma unor neprevăzute împrejurări, nu s-a putut da deplina
www.cimec.ro
măsură a valorii sale, şi care cor a trecut sub conducerea altui dirijor la Biserica din Timişoara
Maiere.
După Gheorghe Marinescu, care a îndeplinit strana bisericii cu multă prestanţă până în vara
anului 1953 i-a urmat în acest serviciu învăţătorul pensionat Nicolae Savi, care a îndeplinit acest
post până în vara anului 1954, când a fost înlocuit cu cântăreţul bis. Ioan Numeraş, actual cântăreţ
bisericesc în Timişoara II. De notat că pe lângă învăţători au funcţionat în Timişoara şi învăţă
toare la şcoalele confesionale. Persida Regep şi Elena Cloaşe, care, dacă, ce e drept nu au prestat
serviciu de cântăreţe bis. au condus elevele la sfânta Biserică şi le-au supravegheat în decursul
serviciilor religioase liturghice.
Numele învăţătoarei Persida Regep se păstrează şi azi printre enoriaşii Fabricului cu mare cin-
ste. Elena Cloaşe, care se bucură de simpatii generale şi aprecieri sincere, încă pe deplin sănătoasă,
este tot activă şi la datorie în aproape toate societăţile culturale corale româneşti din Timişoara şi
ma ales, cele ce îşi au obârşia în Fabricul Timişorii, de care o leagă amintiri plăcute. Despre distina
învăţătoare Elena Cloaşa ştim că este originară din Comloşul Bănăţan, că întreaga ei activitate şi-a
desfăşurat-o în Timişoara, că a fost o neobosită pilduitoare a catedrei, iar în viaţa socială română
a fost alături de celălalt apostol al culturii şi al tradiţiei româneşti din Timişoara în cei douăzeci de
ani din urmă ostenitoare, muncă, ce se reflectează în stima şi dragostea cu care este înconjurată de
toţi românii de bine din Timişoara şi jur.
Cântăreţi bisericeşti neoficiali

Între cântăreţii bisericeşti neoficiali, care au făcut cinste parohiei noastre şi mare desfătare
sufletească sufletelor lor a fost artistul cântăreţ Atanasie Lipvan. Marele cântăreţ bănăţean deşi
angajat ca şi cântăreţ bisericesc la Catedrala din Timişoara Cetate, a ştiut să-şifacă timp, ca să
preamărească pe Dumnezeu şi în Biserica acestui cartier, despre care ştia, că era cuibul de baştină
al vieţii religioase din Timişoara, al tuturor românilor din acest oraş. Moare pe neaşteptate în
toamna anului 1948.
Alături de cântăreţii oficiali s-au mai distins ca şi cântăreşi neoficiali: Adrian Şiclovan, ce cel
mai devotat, constant şi priceput cântăreţ de strană până la moartea lui întâmplată în anul 1953,
care, fiind originar din Sânnicolau[ Mare, deci conpatriot cu artistul cântăreţ Lipovan, adesea
încerca a imita pe maestru. Dintre învăţătorii pensionaţi înregistrăm aci, spre cinstea lor pe: Teodir
Balosiu, Simion Paulescu, Nicolae Savi, Gheorghe Daina, Iosif Chişu, Alexandru Roja, Sofronie
Gurzeu, Nicolae Neamţu, Nicolae Todorov, Nicolae Contrea, Cap Stavrache, Petru Stinculescu,
Todor Chicin, Nicolae Bălan, Cornel Trailescu, Gheorghe Ghiuchici, Gheorghe Labor, Gheorghe
Iacob etc. lnregistrăm la acest loc şi pe tânărul Traian Sevici, nepotul decedatului înv. director
Gheorghe Ioanovici, azi student la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi o speranţă a familiei
Prof Sevici şi o mândrie a parohiei noastre.
De notat aici, că mai nou se preferă corurile şi se cerea înfiinţarea de coruri pe toată linia.
Bisericile din Banat excelează în această direcţie, aproape nu este parohie în care să nu fie cor, dar
cercetată mai de aproape viaţa corurilor precum şi efectele, nu totdeauna lăudabile ale activită
ţii lor, sub raport de moralitate şi atitudine creştinească, trebue să se spună adevărul, că nu sunt
todeauna şi toate la înălţime în a fi imitate şi luate ca exemplu. Aci nu mă referesc la prestaţia lor
artistică, ci mă gândesc la manifestaţia lor, la atitudinea lor, la ataşamentul lor faţă de biserică, la
credinţa lor, mă gândesc şa creştinătatea lor. Un corist al bisericii este înainte de toate un creştin şi
numai în al doilea rând cântăreţ.
Ce concluzii poate trage un credincios de rând, care după armoniile înălţătoare din sfânta
liturghie, la finea slujbei află dela servitorul bisericii, că podul bisericii, unde au cântat cântat ei,
www.cimec.ro
sunt şi mucări de ţigări?; sau cum se tâlcuieşte faptul că cei mai mulţi corişti vin la biserică numai
atunci când cântă corul? Altcum nu i mai vezi la biserică, iar când cântă au pretenţii.
Faţă de astfel de maniere adesea prea pretenţioase, de ce n-ar fi preferat o strană plină de
cântăreţi, cu care împreună să cânte toată suflarea? Cântarea în comun a tuturor credincioşilor
este nu numai mai frumoasă, mai plină, mai înălţătoare, ci şi mai efectivă în roade duhovniceşti.
Toată lumea cântă cum îl ajută puterile, fără a avea pretenţia că el este ceva deosebit, şi întrucât
toţi cântă, toţi sunt atenţi şi preocupaţi de unul şi acelaşi gând îndreptat spre altar şi respective spre
cerul lui Dumnezeu, iar cântarea lor este propriu zis o rugăciune. Nime nu vorbeşte, nime nu bâr-
feşte, nime nu conturbă pe vecinul său, cu toţii sunt înfrăţiţi în cântare. Să nu se uite apoi faptul,
că între una sută sau mai mulţi credincioşi sunt şi cântăreţi dotaţi, cu auz muzical şi simţ cari ştiu
să dea armonie şi colorit cântării şi nuanţări cu efect înălţător şi captivat. Iată o biserică vie cu o
disciplină, care se creiază de sine şi cu conportare potrivită, ceea ce este de preferat faţă de un cor
chiar de corişti, dar necreştini.
Primarii comunali (după Ilieşiu)

Tovie Hold (1718-1719); Florian Blau (1719-1720); Tovie Hold (1720-1722); Sidaror Petru
(1722-1742); Pfan Andrei (1742-1745); Mayer Petru (1745-1749); Leibnitzer Iosif (1749-1754);
Auer Mihai (1754-1756); Klang Anton (1756-1758); Deljinado Petru (1758-1761); Eoclshauser
Adrian (1761-1762); Kulterer Iosif (1762-1771); Dekfandl Petru (1771-1774); Lendoit Mihai
(1774-1780); Delfondio Mihai (1780-1782); Ingruber Mihai (1782-1786); Rayhuber Toma (1786-
1787); Schmid Sebastian (1787-1789); Koppauer Ignat (1789-1808); Tarovici Sime (1808-1810);
Plasivici Petru (1810-1812); Kuchlater Mihai (1812-1816); Tesenyi Iosif (1816-1819); Klapka Iosif
(1819-1833); Spachner Ion (1833); Korghi Koronghi (1833-1944); Preyer Ion (1844-1849); Preyer
Ion (1844-1858); Marguet Aloise (1858-1859); Kutel Karol (1859-1861); Helgl Iosif (1861-1867);
Dutel Karol (1867-1872); Steiner Francisc (1872-1876); Tărok Ion (1876-1885); Telbisz Carol
(1885-1914); Gemi Iosif (1914-1919); Stan Vidrighin (1919-1921); Grofşorean Cornel (1921-
1922); Stan Vidrighin (1922); Gheorghevici L. (1922-1926); Sagovici Samuel (1926); Doboşan
Ioan (1926-1927); Gabriel Iosif (1927); Crăciun Gheorghe (1927); Gheroghevici L. (1927-1929);
Crăciun Gheorghe (1929); Domăşneanu C. (1929); Schmidt Fran. (1929); Băran Cari. (1929-
1930); Balta Cari. (1930-1931); Grofşorean Cornel (1931-1932); Lazăr Cornel (1932); Gabor
Liviu (1932-1933); Olariu Petru (1933); Coman Augustin (1933-1937); Miletici Alexandru
(1937-1938); Andraş Gheorghe {1938); Table Nicolae (1938); Moireanu Rodrig. (1938); Băran
Coriolan (1938-1939); Tieranu Emil (1939); Băran Coriolan (1939-1940); Radu Ilie (1940-1941);
]ung Hans (1941); Pap Emil (1941-194); Doboşan Ion; Gabor Liviu; Cimponeriu; Novac Traian;
Petric Iosif; Botezatu; Drăgulescu; Rada Petru.
Am enumerat aci seria primarilor Timişorii. Cum cartierul Fabric a fost administrat tot de
aceşti primari iar dela intrarea regimului R.P.R. preşedinţi ai Sfatului Popular. Ţin să arăt că în
Fabric Centrul a avut un delegat special. În această calitate a lucrat aici multă vreme Augustin
Monţia, ca delegat special al acestui cartier.
8/Casa parohială
Parohia Timişoara Fabric, deşi parohie centrală şi clasa I, parohie de oraş, care trebuia să
premeargă cu exemplu şi sub raport de prezentare exterioară materială nu avea casă parohială.
Preoţii de aici cu toţii ş-au avut casele lor proprii. Azi, datorită înţelegerii credincioşilor şi cu spri-
jinul autorităţilor a succes ca şi pentru acest cartier să se zidească o casă parohială care să adă
postească pe preoţii cartierului. Ea s-a ridicat între anii 1929-1931 şi este aşezată în nemijlocita
www.cimec.ro
aproliere a bisericii ort. rom. cu hramul Sfântul Profet Ilie, din Fabricul Timiş orii, strada Şaguna,
azi strada Visarion Bielinschi nr. 1O.
Casa este construită pe timpul preoţilor Melentie Şora şi Traian Golumba, cari au colectat
sumele necesare pentru ridicarea ei. Casa este făcută din cărămidă, acoperişul este cu ţiglă. Casa
este spaţioasă, cu un etaj şi se află în stare bună. De prezent locuiesc în casa parohială nu numai
parohii locului, ci se află aici adăpostiţi şi alţi preoţi, cari îndeplinesc funcţii în biserică, dar repar-
tizaţi al alte servicii centrale sau la alte parohii învecinate - Dr. Marcu Bănescu prim consilier
administrativ la sfânta Arhiepiscopie; Vichentie Cuzma - adm. parohial Colonia (gr.oszman),
Principele Mircea; Ioan Gaşpar diacon catedral.
Parohul Ioan Golumba, decedând în luna Ian. A anului 1952 i-a urmat în parohie, ca suc-
cesor Dr. Victor Vlăduceanu. Aşa că de prezent casa parohială este ocupată pe lângă cei adăpos
tiţi temporar aici următorii: Parohul Melentie Şora deţine apartamentul I dela parter împreună
cu Dr. Marcu Bănescu consilier arhiepiscopesc; Apartamentul II dela etaj îl ocupă Dr. Victor
Vlăduceanu, împreună cu diaconul catedral Ioan Gaşpar; Apartamentul III dela subsol îl ocupă
preotul Vichentie Cuzma, iar apartamentul IV dela subsol îl ocupă servitorul bisericii, crâsnic,
Iacob Ieftimie.
Planul casei parohiale este întocmit de inginerul Adrian Suciu, iar executarea lucrărilor a
fost făcută de inspectorul tehnic Ştefan Toth. Lucrările împreunate cu casa parohială au costat
1.940.000 lei, adecă un milion nouă sute patru zeci mii lei. Casa este cu etaj, confortabilă, cu
camere spaţioase şi igenice şi este introdusă în cartea Funciară din Timişoara sub Nr. 3591 cu nrii
top. 2025. Are grădină în extensiune de 949 m.p. din care este clădită suprafaţa de 312 mp.
8.1. Casa culturală

Casa culturală propriu zisă parohia nu are. În corpul şcoalei, clădite în curtea bisericii însă
parohia are o Sală festivă spaţioasă, care ţinea loc de casă culturală până la anul 1949, cu organi-
zaţia făcută după statutele «Caselor culturale» şi a funcţionat în această calitate, în frunte cu un
comitet al cărui preşedinte a fost Pr. Traian Golumba, iar secretar pe lângă Traian Golumba a fost
Dl. Ioan Bugariu. Sala aceasta aflându-se în corpul şcoalei, atunci, când a fost preluate şcoalele
foste confesionale, a fost şi sala festivă. Parohia a protestat. Chesti-mea, de drept, se află în stare
de litigiu, defapt însă sala festivă se află în folosinţa ş coalei, în butul adreselor noastre de protest.
Corul fanfara sau alte societăţi religioase culturale

Parohia Timişoara Fabric, fiind sub raport bisericesc, centrul unei regiunii înfloritoare ca
Banatul, era natural ca şi sub raport de viaţă culturală să exceleze. Din cele mai îndepărate vremi
aci în jurul sediului episcopesc pulza inima românismului ortodox. Nimic nu o dovedeşte aceasta
mai mult decât inscripţiile, pe cari le aflăm trecute pe steagurile şi praporii, cari se păstrează
în sfânta noastră biserică, ca tot atâtea probe de sentimente şi conştiinţa lor de români şi fii ai
bisericii.
!ncepând cu renumitul învăţător Traian Lungu, care alături de slujitorii altarului a făcut ace-
laşi apostolat de deşteptare a conştiinţei creştineşti şi româneşti pe la sfârşitul veacului al XIX-iea şi
începutul veacului al XX-iea, toţi învăţătorii cari sau perindat în această parohie, era firesc ca să-şi
aibă câte un cor înjghebat din tineretul şi cântăreţii din parohie.
Este foarte probabil, că vor fi fost coruri şi mai nainte, dar cele despre care ştim, sunt acelea,
despre cari grăiesc inscripţiile de pe praporii şi steagurile ce fuseseră odată în Biserica din Piaţa
Traian «Sfântul Gheorghe» şi care după despărţirea ierarhică, au revenit de drept Bisericii cu hra-
mul Sfântul Profet Ilie.
www.cimec.ro
Toate corurile acestea însă au avut şi şi-au dezvoltat activitatea lor în cadrul a câte unei socie-
tăţi culturale sau a vreunei Reuniuni, şi era firesc ca şi durata lor să fie în funcţie de viaţa societăţii
sau a Reuniunii în cadrul cărora s-a născut şi au trăit.
Urmaşul lui Lungu în postul de învăţător, a fost Nicolae Nicorescu, un harnic şi dibaciu con-
ducător de cor, care a avut fericitul prilej ca sub conducerea protopopului Traian Putici, să ia parte
la aceea manifestare culturală şi românească din anul 1906, care s-a aranjat de către toate corurile
româneşti din Transilvania şi Vechiul Regat la Bucureşti şi care a adus o înviorare naţională şi în
rândurile coriştilor şi a tuturor românilor.
Un alt dirijor de cor a fost mult regretatul înv. şi dirijor şcolar Gheorghe Ioanovici, care a con-
dus vechiul cor al tineretului din Fabric, apoi a condus corul Speranţa, precum şi noul cor mixt,
în.fiinţat în parohie şi care mai târziu după în.fiinţarea lui s-a metamorfozat din «Corul mixt al
Tineretului ort. rom. din Fabricul Timişorii» în «Craiu Nou» şi dus apoi să dea răspunsurile în
Timişoara Cetate, dirijat până în ziua de azi de profesorul Sava Golumba.
Se cuvine să amintim aici gestul care ne-a surprins plăcut al profesorului de muzică dela liceul
«Diaconovici Loga» Chirvasie Gheorghe, care în calitate de dirijor a instruit şi a dat răspunsurile
liturghice cu un ansamblu de cor compus din artişti în anii 1934-35. Dintre dirijorii ocazionali,
cari prin contribuţia lor au contribuit la înălţarea serviciilor bisericeşti se cade să pomenim pe
Alexandru Bocşianu, actualul protopop ort. rom. din Vinga, Profesorul Lucian Surlaşiu precum
şi diaconul onorific din parohia noastră, profesorul de muzică Caius Sevici, care a dirijat corul
Speranţa în mai multe rânduri şi chiar în faţa receptoarelor dela radioul dela Ateneul din Bucureşti
şi difuzat pentru publicul amator din ţară, sporind şi prin aceasta numele bun al parohiei.
În anul 1952 s-a în.fiinţat un nou cor în parohia Fabric. Noul titular al parohiei I a pus în
funcţie, cu concursul colegului său «Corul Secţiei Misionare», dirijat cu mult elan şi pricepere de
artistul cântăreţ Gheorghe Marinescu, cor, care în anul 1953 a şi debutat, sub patronajul Păr. Dr.
Victor Vlăducean şi directa lui conducere şi spre mulţumirea generală, în bisericile din Timişoara
Jose.fin, Timişoara Maiere, în Timişoara Mehala, într-o misiune religioasă la mănăstrirea de maici
din Şag Timiş, precum şi în biserica din comuna Dumbrăviţa, în tot locul păr. Vlăduceanu între-
gind misiunea, adecă partea artistică cu cuvântul omiletic,Japt, care a adus parohiei un bun nume
şi în special celor ce au ostenit. Durere că acest cor cu puteri artistice, ce se impunea, din motive
de lucrătură isvorâtă din invidie a fost des.fiinţat, tocmai de autorul lui moral păr. Vlăduceanu, ce
este drept, nu direct ci prin îndepărtarea lui Gheorghe Marinescu, cântăreţul de care era sincer şi
integral ataşat corul, fapt asupra căruia i s-a atras atenţia chiar în şedinţa consiliului parohial, în
care s-a adus hotărârea referitoare la îndepărtarea cântăreţului Gheorghe Marinescu dela condu-
cerea stranei bisericeşti.
Des.fiinţarea acestui cor a adus şi provocat multe nemulţumiri în sânul parohiei, cu urmări
incalculabile în ceea ce priveşte pastoraţia duhovnicească.
1n locul acestui cor s-a înfiripat şi mai bine zis s-a substituit un alt cor mixt, înjghebat la
repezeală din membrii ai corului <<Speranţa» şi alţi membrii ai fostului cor din Fabric «Graiu
Nou» şi pus sub conducerea spenţistului cântăreţ Traian Dragodan, un abil dirijor şi dotat cântăreţ
bisericesc.
Azi în biserica ort. rom. cu hramul Sfântul Profet Ilie, dă răspunsurile liturghice acest cor
alternativ cu corala «Speranţa», care este azi dirijat de Corneliu Magheţiu. Corul sub raport de
prestaţie artistică este unul din cele mai reputate coruri, nu numai ca şi cor bisericesc ci ca şi unul
ce execută cântări lumeşti.
ln parohie mai sunt şi următoarele societăţi: 1. Secţia misionară a comitetului parohial, care
se îndeletniceşte cu multă sârguinţă, să dea viaţa obligaţiilor creştineşti morale, schiţate şi cuprinse
www.cimec.ro
în prevederile stabilite în legea de organizare şi funcţionare şi respective în regulamentele acestei

legi. Cercetarea bisericii, opera caritativă faţă de bolnavii din parohie, faţă de bătrânii nevoiaşi,
faţă de orfanii năpăstuiţi din parohie, tot atâtea obligaţii morale, îndeplinirea cărora cad în sar-
cina lor. Apoi curăţenia din interiorul bisericii, colportajul, precum şi alte agende oficiale, ce covin
întâmplător.
După cum se vede din inscripţiile, de pe praporii bisericii în parohie a mai fiinţat şi alte socie-
tăţi, cum a fost «Societatea femeilor evlavioase», «Societatea de pelerinaj», «Reuniunea Femeilor gr.
ort. din Fabric», precum şi diferite reuniuni de cântări pentru adulţi şi tineretul studios. Membrele
din diferitele reuniuni, cari au funcţionat în trecut în parohie sunt azi activiste în comitetul paro-
hial, respective în secţiile lui. Tot în acest comitet funcţionează şi membrele din fosta Societate de
pelerinaj, care se îngrijea, în preajma serbării hramurilor dela mănăstirile din arhiepiscopie, de
organizarea pelerinajelor.
În acest exces de zel s-au putut surprinde însă şi dureroase şi regretabile cazuri, cari au desbi-
nat pre credincioşii în două tabere, prin bifurcarea pelerinajului din una şi aceiaşi parohie, la unul
şi acelaşi praznic în două ramuri, una tabără luând drumul spre mănăstirea Săraca, ce se află pe
teritorul arhiepiscopiei, iar cealaltă tabără, luând drumul spre mănăstirea Bodrog, care se afla pe
teritorul Episcopiei Arad. În desfăşurarea acelor pelerinaje au vbvenit scene, vari au coboît presti-
giul vieţii noastre religioase morale şi au rămas ca nişte pete pe o pânză imaculată, tot atâtea probe
vii a micimii noastre sufleteşti şi a lipsei unei discipline morale, prin circul aranjat gratuit în faţa
credincioşilor, atât de disciplinaţi, ca apoi aşa ne mai mândrim cu succesele misionare.
1O/ Numărul familii/or din parohie

a) Perechi cununate;
b) Perechi cu căsătorie civilă;
c) Perechi concubine;
Cauzele scăderii populaţiei: 1. Lipsa credinţei şi a disciplinei morale şi a conştiinţei naţio
nale; 2. Exemplul luat dela conlocuitorii minoritari nemţi cari au practicat malthuzianismul şi
«Sistemul de doi» din vremi mai îndelungate. 3. Inconştienţa şi rătăcirile mamelor decăzute şi
nenorocite, victime multe ale mediului de promiscuitate de domină pe la periferiile oraşului.
11/ Nr. caselor, al străzilor - ocupaţiunea locuitorilor

În cartierul Fabric - circ II - sunt în total străzi cu un număr de case, dintre cari durere numai
româneşti, adecă cu proprietari români.
Marea majoritate a locuitorilor sunt muncitori angajaţi pela fabricile multe de care bâjbăe
cartierul, fapt pentru care însuşi numele cartierului i se zice «Fabric». Populaţia este în mare parte
flotantă şi trăiesc printre f abricile, cari împreunesc oraşul. Enoriaşii noştrii sunt mici meseriaşi şi
industriaşi. Puţini comercianţi şi foarte puţini şi foarte puţini plugari, alături de alte îndeletniciri.
Intelectualii sunt medici, profesori, funcţionari etc.
12/ Monumentul eroilor

După primul răsboi mondial era natural ca să se eternizeze numele fraţilor rămaşi morţi,
pierduţi sau dispăruţi, cari după terminarea răsboiului nu s-au mai întors la casele lor. După
alegerea parohului Melentie Şora, care a propus ridicarea unui monument pentru eroi, s-a ridicat
prin colectă întreprinsă de dânsul o Troiţă în curtea bisericii. Dintre cei ce a donat pentru ridicarea
monumentului se cuvine a sublinia aci, că donatorul principal este profesorul Dimitrie Chevereşan
şi familia sa, care singur a contribuit cu suma de 7000, şapte mii, lei pentru ridicarea Troiţei
www.cimec.ro
confecşionată din stejar de studentul în teologie Pliniu Oancea, azi paroh în Vasiova. Postamentul
troiţei este din cărămidă betonată. Pe postamentul troiţei este următoarea inscripţie cu următoa
rele nume de eroi: « 1. Ardelean Ştefan - loct. rez; »2. Braşova Dimitrie; 3. Duma Pavel; 4. Funar
Ioan; 5. George Gavrilă; 6. Ghiuchici Ioan -sblcot. rez.; 7. Ignea Vlada; 8. Lădu Dimitrie; 9. Maniu
Constantin; 1O. Marian Martin; 11. Macean Aurel; 12. Paşcu Martin; 13. Pavnescu Gheorghe; 14.
Petrovici Gheorghe; 15. Petrovici Iosif; 16. Simina Iosif; 17. Staici Ioan. În veci Pomenirea lor!
13. Ce spun bătrânii satului?

Locuitorii din cartierul Fabric sunt băştinaşi, în marea şi copleşitoarea lor majoritate, adecă fii
şi nepoţii şi strănepoţii bătrânelor generaţii de maieştri mici neguţători şi industriaşi mici, aşezaţi
aici din bălăluc. Cum enoriaşii parohiei mici maieştri şi industriaşi fiind, au avut şi au trebuinţă
de ucenici de branşă, pe care ia adus din populaţia rurală împrejmuitoare, nu putem uita, ca dată,
ucenicii deveniţi calfe, nu s-au mai întors la vaci sau la coarnele plugului, ci s-a croit rostul aici la
meseria sa vrun negoţ, recrutarea ucenicilor a fost tot odată şi un fel de continuă imigraţie şi deci o
îngroşare a rândurilor populaţiei din acest cartier. Imigraţia aceasta nu este de dată fixă, ci este ca
un val în necontenită curgere, o infiltraţie neîntreruptă, aşa cum se petrece obicinuitul proces social
de urbanizare pe la periferiile suburbiilor.
Pe la sfârşitul veacului trecut - XIX - în partea de răsărit-apus a parohiei s-a colonizat în masă
câteva sute defamilii, cărora li s-a făcut case tip, cu grădini şi acareturi. Coloniştii sunt unguri, de
religie rom. cath. şi reformaţi. Colonia se numeşte «Colonia muncitorilor». Această colonie nu mai
face azi parte din parohia noastră, ci este reprezentată la altă parohie.
14. Reforma agrară

Aşa după cum am arătat în alineatul anterior în Timişoara Fabric s-a făcut o colonizare la
începutul veacului al XX-Zea pentru a contrabalansa numărul din ce în ce mai mare al românilor
ortodoxi. Colonia a fost făcută de autorităţile statului ungar şi este aşezată în partea de miazăzi
răsărit a parohiei sub numele de «Colonia Muncitorilor». În parohie s-a făcut o înproprietărire
a unor categorii de cetăţeni şi a unor instituţii şi pe timpul regimului românesc, după anul 1919.
Aşa: pe moşiile lui KIMMEL s-a făcut colonia Kimmel; pe moşia lui Groszman s-a făcut colonia
Groszman azi «Colonia Mircea». Intravilanele pe cari s-a ridicat case a fost în parte repartizate
românilor şi ambele colonii azi fac parte integrantă din parohia Colonia Mircea.
Cu ocazia reformei agrare din anii 1929-1930 şi parohia ort. rom. Timişoara Fabric a fost
înproprietărită cu 2 jugh. cad şi anume: Cele două parohii ale Bisercii cu hramul sfântul profet Ilie
din Timişoara Fabric cu câte 32 jugh cadastrale în total 64 jugh cad. precum şi 6 - şase jugh cad
pentru sesiunea cântăreţului bisericesc. Deci total 70 (şaptezeci) jugh. cad.
Terenul acesta a fost situat în hotarul comunei Timişoara Fabric, numit «Pusta Germană» şi
anume 54, iar restul de 16 în hotarul comunei Timişoara Mehala «Pusta Ciorani».
Acest teren a rămas în beneficiul parohiei până la anul 1949, când a fost luat dela parohie şi
anume sesiunea cântăreţului bisericesc în întregime, în cele două sesiuni numai în parte şi anume
din 32 jugh cad. s-a luat 23,50 jugh cad. şi a rămas de parohie numai câte 5-5 ha şi acela nu
în hotarul comunei Timişoara Fabric ci în hotarul comunei Mehala şi anume în pusta «Pusta
Cioreni», teren care este situat în apropiere de hotarul comunei Beşenova Nouă.
Nu numai Biserica ort. rom. a fost înproprietărită în anii 1929-1930 ci şi alte confesiuni, dar şi
dela acestea s-au luat terenurile, cu care au fost înproprietărite cum s-au luat de la ortodoxi.
Biserica a avut pământ propriu în hotarul comunei Ghiroda. Întrucât acest teren care f arma
sesiunea bisericească n-a fost resfirat peste întreg hotarul comunei Ghiroda şi în special spre hotarele
www.cimec.ro
comunelor Remetea Mare şi Bucovăţ şi mai ales pentru marea lipsă de braţe de muncă şi în special
pentru cotele de cereale, pe care parohia nu le putea acoperi în vremea din urmă, în baza hotă
rârilor corporaţiunilor parohiale s-a cedat Statului în anul 1950, din cele 22 jugh. cad., 14 jugh.
cad şi anume acelea care erau situate în apropierea hotarelor Remetea Mare şi Bucovăţ. Parohia a
rezervat pentru trebuinţele parohiei strictul necesar adecă 6 (şase) jugh. cad. pentru sesiunea cân-
tăreţului şi 2 jugh. cad. pentru sesiunea bisericească, ca în cele din urmă şi acesta să fie trecut din
oficiu la colectivele marginaşe şi luate dela parohie.
Celelalte confesiuni din parohie, care au fost înproprietărite au trecut prin aceleaşi restricţii şi
dispoziţii.
15/ S-a petrecut ceva în comună în revoluţiile din 1848 şi 1919?

Parohia Timişoara Fabric, formând doar o parte integrantă din oraşul Timişoara, care sub
aport administrativ cârmuieşte, ca municipiu, destinele întregului oraş n-a avut vreo specială situ-
aţie pe timpul ocupaţiei sârbeşti. Ca şi în toată regiunea Timişoara, aşa şi peste parohia noastră
a trecut valul de armate sârbeşti, pretinzând şi luând haraciul ce le-a căzut la mână. Starea de
ocupaţie a durat din primăvara anului 1919 şi până într-o frumoasă zi din luna lui August, când
pe pământul Banatului a păşit în dăngăt de clopote, biruitor soldatul român.
Armata a intrat sub conducerea generalului Moşoiu. De reţinut însufleţirea fe nedescris a
românilor şi mândria a tot ce simte româneşte, cari au întâmpinat cu pâine şi sare pe genera-
lul desrobitor şi primul prefect al oraşului Aurel Cosma. Panorama care s-a desfăşurat în piaţa
«Unirii» când sub puterea fascinatoare a cuvântului mult regretatul Avram Imbroane românii au
izbucnit în urale şi au intonat ((Deşteaptă-te Române», nu se poate uita.
16/ Ce deputaţi şi în care circumscripţie electorală, a ales

comuna pentru parlamentul ungar şi român?
Pentru parlamentul ungar s-a ales deputaţi străini sau români înstrăinaţi. Puţini dintre cei ce
au fost aleşi pe timpul regimului unguresc, în parlamentul din Budapesta au reprezentat, integral
şi totdeauna interesele româneşti. Printre aceştia se disting doar Mocsonyi, Bredicianu, Murgu cari
deşi n-a fost originari din parohia noastră reprezentau interesele generale româneşti.
171 Ce personalităţi marcante au vizitat comuna? Când?

Regele Ferdinand la scurt timp după intrarea armatei române în Timişoara. Regele Carol I
în anul 1926. Tot în acest an a fost în parohie şi Biserica noastră Prea Fericitul Prim Patriarh al
României Dr. Miron Cristea.
ln biserica din Fabric în anul 1928 a fost lnalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Românilor din
Transilvania Dr. Nicolae Bălan.
Toate acestea înalte vizite se datoresc faptului, că Biserica parohiei Fabric, deţinea locul de
biserică centrală ortodoxă a Municipiului Timişoara.
18/ Evenimente mai vechi, mai noi din viaţa comunei demne de a fi transmise posterităţii.
Cari dintre credincioşi: primari, comunali, epitropi, cântăreţi, etc s-au distins pe tărâm bisericesc,
cultural şi naţional. Poeţi ţărani.
Parohia Fabric deşi periferică, ca şi circumscripţie a municipiului a rămas sub raport de viaţă
românească parohie centrală, nu numai a municipiului Timişoara ci chiar a Banatului. Era firesc
deci ca aici să se întrunească şi să activeze personalităţi intelectuale şi chiar literare şi politice, între
cari timpul a remarcat pe eminentul cărturar şi literat Protopopul Melentie Dreghici, pe învăţă
torul Traian Lungu, un asiduu corespondent al revistei «Biserica şi Şcoala», pe gingaşa Emilia
www.cimec.ro
Puhalo, n. Lungu, pe vajnicul luptător Pavel Rotariu, pe Meconatele Emanuil Ungureanu, şi atâţia
fruntaşi şi luptători, care se înşiruiesc în falanga legendarului Vas a Gherghevici.
19/ Cuvintele indicate - Însăş, bogdaproste, progade, baş, taman, coleşă, mămăligă, covăsât,
nană, dadă etc. Duc femeile greutăţi pe cap?
Fiind parohia situată într-o circumscripţie laterală din municipiul Timişoara, în care se folo-
seşte limba de trecere dela graiul ţărănesc la limbajul cizelat al cartierului (?) se întrebuinţează şi
câte un cuvânt din cele pomenite nu aşa cum ar fi în uz general ci numai de cei imigraţi de curând.
Aceste cuvinte nu se folosesc în uz general ci numai sporadic, de imigraţi în lipsa altui bagaj de
vocabular. Femeile nu duc greutăţi pe cap.
20/ Ceva despre portul ţărănesc din comună etc. În parohie se poartă, ca şi în oricare oraş,
portul cel nemţesc. Portul omului nădragar.
21/ Aşezarea satului dispoziţia străzilor etc.

Parohia făcând parte integrantă dintr-un municipiu care se construieşte sub îngrijirea servi-
ciului tehnic, străzile vechi sunt strâmte, înguste şi întortochiate, cele mai noi, largi drepte şi bine
întreţinute.
22/ Tabloul nominal al intelectualilor români născuţi în comună

La acest aliniat, ca un paradox se remarcă faptul, că în oraşele cu o populaţie, mult, puţin, cărt
răriească nu se evidenţiază atât de plastic un titrat ca şi la sate, unde un intelectual se ridică pirami-
dal peste nivelul comun de viaţă. Timişoara Fabric fiind parohie de oraş, fii acestei parohii au avut cu
toţii fericitul prilej de aşi însuşi comoara cunoştinţelor, a diploamelor, a titlurilor. Deşi au avut ocazie
să se desăvârşească în studiile medicinii, ale avocaturii, ale ingineriei, ale protecţiei, ale profesurii
etc„ totuşi marea majoritate dintre fiii comunei bisericeşti, a rămas mici industriaşi, mici neguţători,
mici industriaşi. Totuşi vom pomeni aici pe distinsul advocat Dr. Traian Vaida, din Oradea Mare,
fiul regretatului preot şi paroh din Fabric între anii 1892-1898; un alt intelectual cu reputaţie este
fiul fostului protopop Dr. Traian Putici, comisar în Cluj. Între fii cărturari ai parohiei aşi înşira şi pe
Emilia Puhalo, născ. Lungu, fiica decedatului Traian Lungu, apoi pe fiul Dnei Elena Ardelean, înfiat
de repasatul advocat din Timişoara şi fostul prim prefect român Dr. Aurel Cosma, care sub numele de
Cosma a colaborat şi scris la aproape toate revistele literare din Timişoara şi Arad, apoi a scris studii şi
nuvele precum şi multe probleme culturale. Dintre lucrările lui se remarcă studiul: «Figuri bănăţene».
Toţi acei intelectuali cari au avut rol decisiv în viaţa religioasă morală a parohiei şi a neamului
din acest colţ de ţară, au fost din alte localităţi. Aşa: Melentie Dreghici din Comloşul bănăţean,
Emanuil Ungureanu din Satchinez, Dr. Aurel Cosma din Urseni, Dr. Traian Putici din Fenlac, Dr.
Gheorghe Adam din Belinţ, ca să se adeverească şi aici proverbul: «Nemo profeta in sua patria».
Doar despre legendarul Prota Vasa Gheorghevici dela începutul veacului al XIX-Zea, se menţine
fără a se putea proba, că ar fi originar din Timişoara, adecă din << Vlaşca Mala».
Tineri intelectuali originari dintre parohienii noştri promit mai mulţi între cari îmi permit să
enumăr pe următorii: Inginer Eugen Domilescu, tehnicean Gheorghe Ioanovici, Cornel Trăilescu
un virtuos în dirijarea orchestrelor, de prezent dirijor la Opera din Bucureşti.
23/ Celelalte neamuri din comună: când, de unde au venit? Cine i-a adus? Ce instituţii biseri-
ceşti, culturale etc. au? Cu ce mijloace le-a înfiinţat?
Celelalte neamuri conlocuitoare au fost aduse de regimul strein pentru înmulţirea artificială a
numărului lor, ca să-şi justifice existenţa aici. Deşi pripăşiţi aici au acaparat averi, şi şi-au ridicat
www.cimec.ro
tot felul de şcoli şi instiuţii culturale, sociale, economice. Cultele lor sunt înzestrate cu averi, inves-
tite în imobile şi terenuri şi alte acţiuni şi valori.
Între instituţiile lor cele mai înalte şi cuprinzătoare sunt: Parohia romano-catholică, cea sâr-
bească, cea mozaică, cari toate au avut şcoli susţinute din ajutoarele acordate de fostul regim, pre-
cum şi de regimul românesc, acordate cu mână largă, peste averile de care dispun din abundenţă.
24/ Dacă sunt uniţi?

În Timişoara Fabric a fost înfiinţată parohia greco-catholică aşa de formă încă din veacul al
XVIII-iea şi anume în anul 1737, care însă în lipsă de credincioşi, era ceva fictiv. După conscripţia
oficială a parohiei, la patruzeci şi unul de ani adecă la anul 1778 în total au fost numărul credin-
cioşilor greco-catholici din Fabric în total 7 (şapte), iar în filiile: Comloş - 4 suflete; Ciacova - 1
suflet; în Petroman - 1 suflet; în Chevereş - 1 suflet; în Jebel - 1 suflet; în Lugoj - 1 suflet; deci suma
au fost în matră cu fi.Iii cu tot: 15 (cincisprezece) suflete. Aşa că nu-i mirare, că însăşi camera din
Budapesta a cerut desfiinţarea acestei parohii, care numai parohie nu era, şi anume la anul 1781
şi la anul 1814 s-au luat toate măsurile, ca să se sisteze şi să se desfinţeze. Pe timpul regimului
românesc în conscripţia parohiei niete (?) trec nu numai români, ci şi ruteni şi unguri, numărul
sufletelor cresc în mod artificial, aşa ca să corespundă numărului cerut de lege.
Seria cronologică a preoţilor greco-catolici din Timişoara Fabric: Petro ni Popov ici 1734-1742;
Miarice Popovici 1742-1750; Petru Popovici 1750-1753; Dimitrie Popovici 1753-1755; Dimitrie
Egereş 1755-1761; Petru Popovici capelan 1761; Mihail Ort Tai 1769-1771; Basili Karesztsesi
1771-1772; Ştefan Kamensky 1773; Nichifor Aron 1773-1783; Nicola Dioneky 1783-1825; Aron
Dobra 1825-1839; Paul Miron 1839-1844; Avram Maxim 1844-1871; Gheorghe Trăilă 1872-
1913; Nicolae Fabian 1914-1925; Gheorghe Muntean 1925-1927-1940; Dr. Jali Raţi 1941-1948,
când biserica greco-catholică revine, din îndemni propri, şi din curată însufleţire şi convingere, în
sânul Bisericii Dreptei credinţe unde a fost (indescifrabil) din interese politice pe care le avea curtea
de la Viena.
Casa parohială este veche şi ea a fost proprietate zidită în anul 1776. După revenirea bisericii
greco-catholice, parohia nu s-a desfiinţat, ci a fost înglobată administrativ în sânul bisericii ort.
rom. şi i-a (fost) numit un administrator parohial Ioan Luminos în anii 1949-1950, iar dela acest
an şi până în prezent parohia este administrată de păr. Dimitrie Antonesc - După Şematismul
istoric al diecezei Lugojului.
25/ Dacă parohia a fost româno-sârbească

Parohia a fost, până la intrarea sârbilor în Banat la 1690, românească. După ce sârbii au
început să penetreze şi în parohiile româneşti ortodoxe din Banat, nici Timişoara nu putea rămâne
necontaminată de această legătură („.), mai ales că parohia era centrală şi sârbii au ţinut să se
locuiască aici cu tot preţul şi le-a succes, dar să nu se uite, că şi până a durat această înscriere,
baza parohiei a format-o marele număr al enoriaşilor români, numărul sârbilor a fost totdeauna
disparent, dar cu toate acestea, datorită ierarhiei lor superioare ei au avut un rol de conducere
în biserică (.„). Despărţirea ierarhică s-a început în decada a III din veacul al XIX-Zea (1868) şi
s-a sfârşit în 1901 prin sentinţa nr. 1173/1901 Comisiei din şedinţa la data 16 IV 1901. Popov ici.
Prin sentinţă s-a adjudecat biserica situată şi azi în circumscripţia II (Piaţa Traian) şi clădită de
românii ortodoxi din veacul al XVIII-Zea şi despre care s-a vorbit mai extins la punctul 1/sârbilor,
rămânând să se despartă protocoalele şi piesele, după credincioşi, după cum privea.
După despărţire românii sau retras la biserica lor de pe malul drept al canalului Bega, unde
şi-au reconstruit şi organizat viaţa religioasă morală, culturală şi socială independent. Matricolele
www.cimec.ro
vechi, fiind ridicate de către reprezentanţii Sfatului Popular, s-a cerut permisiunea să se poată
extrage ceva serii de cazuri pastorale, dar la recercarea noastră nu s-a dat nici un răspuns.
ad 26/ Şcoala confesională s-a înfiripat în Timişoara deodată cu cele dintâi şcoli, admise şi orga-
nizate pe baza Statutului Organic şagunian, ca şcoală organizată sub streşina bisericii. Clădirea
şcolii, a fost situată în apropierea bisericii, care se afla atunci pe malul drept al canalului Bega,
adecă în colţul pieţei Petru Maior 1, unde se află azi casa cu etaj din aceea piaţă. Primul învăţă
tor a fost renumitul pedagog şi om de carte Traian Lungu, despre care ştim, că a fost originar din
Comloşul bănăţean, fiul lui Ştefan Lungu, fost primar şi fruntaş al comunei; ştim că şcoala primară
şi glasurile şi tipicul le-a învăţăta de la preotul locului Gheorghe Dreghici din Comloş, gimnaziul
îl termină la Maca, Preparandia la Arad, unde a ascultat pe Babeş şi Alexandru Oara. Se cerea pe
atunci, ca învăţătorii să depună şi un fel de examen de stat şi Traian Lungu l-a depus în faţa consi-
lierului regesc Ritter von Schmittburg şi a inspectorului şcolar cu atâta strălucire, încât a fost numit
învăţător la şcoala ort. ort. neunite «Sfântul Gheorghe» din Timişoara Fabric, ca al anul să fie de.fi-
ntivat la cererea părinţilor, cari aveau elevi la şcoală. Şi de atunci luminătorul acestui cartier, până
la anul 1891. El a introdus în învăţământul local sistemul (. ..)foarte practic şi instructiv. A propus
la cursurile de vară, organizate pentru învăţători de consilierul regesc Constantin Ioanovici, într-o
şatră improvizată în piaţa Traian de azi din faţa bisericii «Sfântul Gheorghe».
A scris manuale didactice, a colaborat la «Gazeta Translivaniei»; «Biserica şi Şcoala» sub pse-
udonemele «Învăţătorul».
Moare în 1917. Este înmormântat lângă soţia sa Eugenia Popa, fiica preotului Nicolae Popovici
din Mănăştur. Numele ei a fost romanizat.
De notat că până la anul 1852 şcoala elementară era sârbească. Pentru viaţa religioasă cultu-
rală nu-i fără importanţă a cunoaşte, că atâta vreme cât se menţine la conducerea bisericii sârbii,
şcoala românească era nesocotită. Se ştie că, după inimosul protopop Vasa Gheorghevici, urma în
scaunul protopopesc Ioan Vasici, care deşi era un prieten al românilor şi a condus protopopiatul cu
multă înţelepciune şi dragoste de misiunea sa şi mai mult, iubit de poporul român credincios, nici
el care a stat în fruntea protopopiatului între anii 1830 până la anul 1844 şi a veri.ficat împreună
primarii şi juraţii satului socoţile bisericeşti şi nici următorii protopopi, sârb Vladislav Veselinovici,
care conduce destinele protopopiatului între anii 1844 la 1858 n-a făcut nimic pentru şcoala româ-
nească din acest oraş.
În anul 1852, când ajunge în fruntea protopopiatului energicul şi luminatul protopop român
Meletie Dreghici, românii dela biserica «Sfântul Gheorghe» cer ca pe lângă limba sârbească să se
introducă în şcoala sârbească şi limba românească. La cererea lor, Consistoriul episcopiei sârbeşti
cu Nr. 282/1852 a decis ca pe lângă cele două şcoli sârbeşti, care se menţineau, să se în.fiinţeze încă
o şcoală de către români şi în acest sens a înaintat o petiţie magistrului orăşenesc, în care se cerea
concesiune şi ajutor.
Drept răspuns pentru curajul lor pe la anul 1863 sârbii au scos toate cărţile româneşti din bise-
rica «Sfântul Gheorghe», aşa că cele bisericeşti se împletesc în viaţa înaintaşilor noştri înpreună ca
cele şcolare. De altcum ceea ce au făcut sârbii la 1863 cu scoaterea cărţilor româneşti din biserica
«Sfântul Gheroghe» o făcuseră şi românii dela biserica cu hramul Sfântul Profet Ilie în anul 1848
când au scos din biserica românească de pe malul bigheiului pe preotul sârbesc Ştefan Raichici,
dinpreună cu toate cărţile rituale sârbeşti ca să aibe marea satisfac ţie de a alege pe cel dintâi preot
român în persoana harnicului preot Petru Abrudan, care a păstorit cu vrednicie turma cuvântă
toare între anii 1854 până la 1894.
Şcoala se susţinea greu, din repartiţia sumelor dăruite ca şi o contribuţie benevolă. Cum la
şcoala confesională la început în lipsa de concurenţi, învăţământul îl făceau preoţii aşa se explică
www.cimec.ro
şi faptul, că cel dintâi candidat şi ales ca prim învăţător la şcoala românească a fost învăţătorul
preot Alexandru Muntean, apoi se alege ca învăţător Grigore Marinescu, care însă deşi ales nu şi-a
ocupat postul. Deschizându-se concurs pentru postul de învăţător la anul 1878, 3 august dintre cei
doi candidaţi şi anume Petru (indescifrabil) şi Vichentie Schelegian a fost ales cu 47 contra două
voturi de capelan învăţător al parohiei Fabric cu biserica Sfântul Profet Ilie.
Pe lângă şcoala de băieţi se înfiinţează în Fabricul Timişorii româneşti şi o şcoală de fete, ceea
ce s-a decis în şedinţa consiliului parohial de data 5 decemvrie 1880.
Învăţătorul capelan Vichentie Schelegian începând cu anul 1881 se retrage dela conducerea
şcolii, la care de aici înainte, adecă de la anul 1881 ca învăţător Traian Lungu, care până aci fusese
învăţător la şcoala din Parohia sfântul Mucenic Gheorghe.
Pentru înţelegerea lucrurilor este de notat că până la anul 1880 parohiile figurau şi erau desbi-
nate şi anume parohia Sfântul Gheorghe aparţinea la biserica din Piaţa Traian, iar parohia Sfântul
Profet Ilie era aceeaşi dela biserica cu hramul Sfântul Profet Ilie. Aflându-se românii pela începutul
jumătăţii a doua a veacului XIX într-o situaţie precară şi mai ales, după ce au deschis procesul de
despărţire de către sârbi, a simţit nevoia de a se ămpreuna într-o parohie şi această necesitate orga-
nică interioară i-a făcut ca să ceară Episcopiei din Arad, ca să intervină şi să mijlocească fuziunea
celor două parohii, într-una şi aceiaş comună bisericească, susţinând şi toate drepturile faţă de
comuna bisericească mixtă Sfântul Gheorghe.
Aşa se retrage din fruntea şcolii Vichentie Schelegian şi trece în fruntea sa Traian Lungu.
in şedinţa consiliului parohial de data 20 Iunie 1892 se deschide concurs pentru postul de
învăţător dela şcoala confesională de fete din parohia Sfântul Ilie, după ce consistoriul ort. rom. din
Arad a decis, ca şcoala de băieţi pentru ambele parohii să o susţină biserica Sfântul Gheorghe, iar
şcoala de fete, pentru ambele parohii o va susţine biserica Sfântul Ilie.
La concursul publicat se alege şi se confirmă învăţătoarea Persida Regep.
in 27 octombrie 1905 îmbolnăvindu-se învăţătoarea Persida Regep, deci după 13 ani de func-
ţionare, se instituie în mod provizor în locul ei învăţătoarea Elena Cloase.
Despre înv. Persida Regep se ştie, că este originară din comuna Ghiroda, născută la 1863 şi
trece la cele vecinice la 14/2 7 Iulie 1915. Este înmormântată în cimitirul confesional din Timişoara
II de lângă aleea Ghirozii, în vârstă de 52 ani. A servit şcoala cu multă râvnă. Ca activitate extra
şcolară se poate aminti cu drept, că ea a fost prima secretară a Reuniunii Femeilor Române din
Timişoara.
Între învăţătorii harnici, pe carei i-a avut parohia, se numără şi harnicul învăţător Nicolae
Nicorescu între anii 1900 şi 1924, despre care a mai fost vorba mai sus.
Nicolae Nicorescu s-a născut în anul 1875 în comuna Capa/naş, a studiat primarele în satul
natal, Preparandia în Arad. A fost învăţător în Slatina de Mureş între anii 1893-94, în Remetea
Mare dela anul 1894 până la 1900, iar dela 1900 până la 1924 învăţător în Fabric, când a fost
avansat la postul de revizor de control, dela 1904 până la anul 1934, când trece la stadiul de
pensionare. Azi în vârstă de peste 80 ani, în deplină sănătate, trăieşte lângă fiica sa dna Dr.
Mateesc.
Şcoala începând cu data de 1 Ianuarie 1922 se statifică. În anul 1924, când înv. din Timişoara
Maiere era Gheorghe Ioanovici se strămută în fruntea şcolii din Fabric ca învăţător director şi intră
în legături cu parohia şi sfânta biserică numai în calitate de cântăreţ bisericesc. El a stat în fruntea
stranei bisericii până la moartea sa întâmplată în luna ianuarie a anului 1953. În calitatea lui de
cântăreţ bisericesc a dirijat corul tineretului ort. rom. din parohie pe care l-a înfiinţat. A înfiinţat
corul mixt care s-a transformat în «Corul Crai Nou» şi Corul mixt din parohie, înfiinţat din ordi-
nul sfintei Arhiepiscopii şi care s-a destrămat, datorită manevrelor nefaste, care căuta să dărâme.
www.cimec.ro
În parohia noastră a avut un rol foarte central ca unul care, fiind băştinaş a cunoscut, în inti-
mitatea lor, cerinţele sociale din parohie.
Sa născut în Timişoara Fabric la anul 1888. Tatăl său a fost Pavel Ioanovici - Pavel Paie Pilar
1 - Studiile primare le face în Fabric, gimnaziul tot în Timişoara, iar Şcoala normală la şcoala de
stat normală. În calitatea lui de cântăreţ bisericesc, el a purtat şi agendele scripturistice ale consi-
liului şi adunării parohiale. A fost nelipsit dela manifestaţiile sociale, petreceri, concerte, şezători,
conferinţe, pe care le aranja parohia. Ca învăţător a fost apreciat în special ca dexterităţi, fiind luat
şi pe la şcoalele secundare ca profesor de lucru manual. A fost şi inspector şcolar în învăţământul
german primar şi secundar. Moare în anul 1943. Este înmormântat în cimitirul confesional din
Fabric, Aleea Ghiroda. Lipsa lui se simte nu numai în viaţa lui familiară, ci şi în marea familie a
vieţii sociale din parohie, unde prin firea lui împăciunitoare şi cinstită a servit efectiv şi cu mult
folos interesele morale şi reputaţia parohiei noastre. Este regretat de toţi aceia care l-au cunoscut.
La şcoalele de stat din parohie au mai servit învăţătorii Pavel Oproane, Nicolae Haic, Emil Nistor,
Ioan Tabac, tot atâţia oameni harnici, buni învăţători şi buni creştini, cari au dat educaţie creşti
nească vlestarelor, încrederea educaţiei lor.
Legea aponyană, cu tendinţa ei de maghiarizare a avut consecinţe dezastroase asupra elemen-
tului românesc şcolar, întrucât elevii ocupaţi mereu cu material pentru însuşirea limbii ungureşti
au rămas fără cunoştiinţele necesare culturale şi de orientare ştiinţifică. Pentru râvna depusă pe
teren şcolar, bisericesc şi social-caritativ, merită a fi evidenţiată Elena Cloaşe, care departe de a se
fi mărginit numai în cadrele clasei, ci care a dezvoltat o activitate extra şcolară bogată. Despre ea
ştim că s-a născut în Comloşul bănăţean în anul 1884, 15/27 Ianuarie din părinţii Sava Cloaşe şi
Ana născ. Popovici. Tatăl ei harnic meseriaş, mama ei muncitoare.
Şcoala primară a făcut-o în şcoala primară din Timişoara Fabric 1891-1894; şcoala medie
la şcoala română gr. ort. de fete din Arad; şcoala normală în Preparandia din Arad; şapte clase
liceale la liceul superior din Timişoara; clasa a VIII tot aici; curs pedagogic la şcoala normală din
Constanţa; curs la Crucea Roşie. A funcţionat în Salcia Română ca învăţătoare provizoră în anul
1902-1903; în 1904-1905 în Igăneşti, iar dela anul 1905 şi până la anul 1909 ca suplinitoare în
locul Persidei Regep în Timişoara.
De notat că între timp a funcţionat ca suplinitoare Felicia Bunei în anul şcolar 1909-191 O.
Cloaşe a fost numită apoi în anul 1911 ca învăţătoare suplinitoare în Parţa, iar dela anul 1911
până la anul 1920 ca învăţătoare aleasă la şcoala urbană din Timişoara. Cu statificarea învăţămân
tului şi E. Cloaşe trece la stat şi dela 1922 până la 1934 funcţionează ca învăţătoare de stat; la 1936
trece ca directoare la şcoala de fete din Fabric Nr. 6; iar la 1937 trece ca directoarea şcoalei de fete din
Fabric 2; iar de aici trece ca directoare la şcoala de fete nr. 5, unde stă până la anul 1941, când după
un servici plin de râvnă şi încercată cu tot felul de diplome de recunoştinţi, decoraţii trece în pensie.
La trecerea ei la pensie a fost sincer sărbătorită de generaţiile de elevi buni care au beneficiat
de lumina îndrumărilor ei.
Sfânta Arhiepiscopie încă i-a conferit o Diplomă de recunoştiinţă «pentru meritele şi preţioa
sele ei servicii aduse bisericii noastre dreptmăritoare».
Ad. 27. Dela şcoală: Ce fel de registre vechi sunt, şi pe baza lor Nr. elevilor înscrişi şi frecventaţi
după religii şi naţionalitate, începând cu anul în care încep registrele, apoi la anii 1900, 191 O, 1919,
1925, 1935, 1940-1944?
Întrucît în Parohia Timişoara-Fabric sunt mai multe şcoli primare datele cerute vor fi date
atunci cînd ele ni se vor comunica dela şcoalele dela care le-am cerut.
Ad. 28. Dela preoţii celorlalte confesiuni din comună se cere istoricul pe scurt al Parohiei,
Bisericii şi şcoalei lor, precum şi seria preoţilor şi învăţătorilor lor confesionali cu anii serviţi.
www.cimec.ro
În conformitate cu dispoziţia dată de a cere istoricul Parohiei şi a şcoalei lor cu numirea preo-
ţilor şi învăţătorilor cu anii serviţi, l-am cerut şi chiar solicitat, dar pînă acum fără rezultatul dorit.
Ad. 29. Lista membrilor adunării parohiale o anexăm sub.
Ad. 30. Din cimitir: inscripţiile de pe cîteva cripte, exact copiate. Unde nu sunt cripte; cari
familii au cruci de marmoră, câteva inscripţii de pe cruci. Cari preoţi şi alte personalităţi sunt
înmormîntaţi în cimitirul comunei?
În cimitirul comunei dintre personalităţile cari au trăit în Parohie este înmormântat proto-
popul Vasile Gheorghevici mort în 1826; Constantin Ţăranu, multă vreme preşedintele consiliului
parohial; protopop Traian Golumba decedat în 1952, Gheorghe Ioanovici, director şcolar, decedat
în 1953. În cimitir sunt mai multe cruci de marmoră cu inscripţiile pe cari vor fi anexate la mate-
rialul documentar.
Ad. 31. Dela Primărie: ce acte vechi sunt la trecutul comunei? Cînd încep registrele de tot felul,
cari proprietari au unelte mecanice şi motorizate. Numărul animalelor mari, după categorii în
anul - 1940 sau în alt an şi al stupilor. Seria notarilor vechi pînă azi cu anii serviţi şi fotografia
primăriei. Numele sectanţilor. Cînd şi cine le-a jidit casa de rugăciune.
Acte privitoare la trecutul comunei sunt arătate în introducerea acestei lucrări. Registrul bote-
zaţilor începe în Parohie la data înfiinţării Parohiei. De prezent toate matricolele parohiei sunt tre-
cute din oficiu la Starea Civilă a Sfatului Popular din Timişoara pînă la anul 1895. În Parohie sunt
foarte puţini proprietari agricoli înzestraţi cu unelte agricole mecanice şi motorizate, întrucât eno-
riaşii parohiei nu sunt agricultori de profesie. Numărul animalelor mari sunt foarte rare; cai pen-
tru tracţiune. Stupi sunt foarte puţini nefiind flora suficient de maliferă. Atmosfera de fabrici şi ate-
liere nici nu prieşte stupinelor. Parohia noastră făcând parte integrantă din Municipiul Timişoara,
acei secretari care au servit interesele municipiului au fost şi secretarii comunei noastre, îmi permit
a aminti aci pe Dr. Dimitrie Nistor, Dr. Samuil Sagovici, Dr. Emil Grădinaru, Dr. Emil Ţieranu,
cari au reprezentat în funcţia lor şi interesele bisericii noastre. Sub înaintez tabloul sectanţilor din
Parohie. Casa lor de rugăciune este cumpărată.
Ad. 32. Fotografii se cer.
Ad. 33. Locuitorii comunei nu se numesc nici bufani (?), nici frătuţi (?)
Ad. 34. Despre Arhiva Parohială: vechimea arhivei, data celui mai veci act din arhivă. Unde se
păstrează arhiva veche, ortodoxă şi fost greco-catolică. Ce acte importante se păstrează în arhivă.
Arhiva parohiei este veche însă amestecată cu actele protopopiatului întrucît parohia Timişoara
Fabric fiind şi sediul protopopesc actele s-au înregistrat şi s-au păstrat amestecate, ale parohiei în
ale protopopiatului pînă în anul 1926 cînd redactorul acestei cronici ajungînd a conduce Oficiul
Parohial din Timişoara-Fabric, a redactat începînd cu acest an independent arhiva parohiei, care
se păstrează la Oficiul Parohial Ort. Rom din această parohie. Arhiva veche a fostei parohii greco-
catolice se păstrează în clădirea parohiei actuale din Timişoara II/III, unde funcţionează părintele
Antonescu.
Ad. 35. Ce registre, protocoale, matricole, socoţi, procese verbale, conscripţii «ţerculare» etc.
sunt la parohii; titlul lor întreg, data precisă - anul, luna, ziua cînd încep a se purta fiecare în parte.
ln ce stare se află; unde se păstrează, chiar dacă sunt numai fragmente, foi volante şi rupte.
În parohie se întrebuinţează obişnuitele matricole ale botezaţilor, cununaţilor şi decedaţilor,
registru pentru procesele verbale ale şedinţelor consiliului şi Adunării Parohiale, protocoale de tre-
ceri şi reveniri, de emigraţi şi imigraţi, căsătorii mixte, concubinaje, de sectari, precum şi con-
scripţia poporului. Tot aci se pot enumera şi registrele împreunate cu contul de gestiune şi bugetul
parohiei. Ele au fost redactate de cînd funcţionează biserica, şi se păstrează în arhiva Oficiului
Parohial.
www.cimec.ro
48 I ALIN CRISTJAN SCRIDON
Ad. 36. Seria preoţilor şi diaconilor, după matricole, cu anii în care a slujit fiecare. Biografia
preoţilor, pe baza inscripţiilor din cărţile sfinte şi a altor însemnări, iar în lipsa acestora, pe baza
tradiţiei, culeasă din gura bătrînilor comunei. Să se arate: numele şi prenumele preotului sau dia-
conului, data naşterii, ziua, luna, anul; părinţii şi ocupaţia lor; locul naşterii preotului, şcoalele
frecventate, cu anii de frecvenţă, diplomele cîştigate; singhelia cu nr. ei, cu data eliberării; căsătorit,
cu cine, cînd, unde; copii, numele, ocupaţia lor; numele episcopului, data şi locul hirotonirii de
diacon şi preot; pentru care parohie; ales ori numit; cînd, unde. Activitatea desfăşurată pe toate
tărîmurile vieţii. Distincţii. Fotografii.
În parohie au servit preoţii: Protopop Constantin Suboniu 1771-1825.
1. Protopop Constantin Suboniu 1771-1825.
2. Protopop Vasile Gheorghievici 1824-1827.
3. Preot Tabacovici Mihai 1830-1849.
4. Preot Ioan Ioanovici 1832-1850.
5. Protopop Meletie Dreghici 1852- I 892.
6. Preot Petru Sbrudan 1854-1894.
7. Preot Ioan Stănescu 1860-1875.
8. Preot Vichente Schelegianu 1876-1894.
9. Protopop Dr. Traian Puticiu 1882-1912.
1O. Preot Vaida 1894-1897.
1 I. Preot Iosif Matei 1887-1925.
12. Protopop Ioan Oprea 1912-1919.
13. Protopop Dr. Patrichie Ţiucra 1920-1926.
14. Preot-Protopop Melentie Şora 1926 -
15. Preot-Protopop Traian Golumba 1926-1952.
16. Protopop Dr. Victor Vlăduceanu 1952 -
Biografia pe scurt, precum şi epoca activităţii lui Dr. Traian Puticiu o anexez aci în broşura
în care s-a reconstituit tabloul frământărilor şi al laborioasei sale activităţi. Celelalte biografii ale
seriilor de preoţi la materialul documentar.
Ad. 37. Cîte parohii ort. rom. sunt în comună. În trecut cîte au fost, cînd şi în ce împrejurări
reduse?
Actual în Timişoara-Fabric sunt 2 parohii la Biserica cu Hramul Sf Profet Ilie. Mai sunt în
Timişoara-Fabric următoarele biserici: a) Biserica revenită (fosta Biserică Greco-Catolică) situată
în Timişoara II. Piaţa Aurel Vlaicu; 2) Biserica Ort. Rom. din Viile-Fabric şi Biserica din colonia
Mircea. Tot din parohia Timişoara-Fabric s-a înfiinţat Parohia Centrală a cartierului Timişoara
Cetate. Impulsul pentru înfiinţarea Parohiei Cetate, precum şi a celorlalte Parohii l-au dat faptul că
după 1918-1919 numărul credincioşilor din parohie precum şi din întreaga Timişoara a crescut simţi
tor încît s-a simţit nevoia înfiinţării acestor parohii. N-a fost nici o parohie redusă în parohia noastră.
Ad. 38. Tablou statistic despre numărul botezaţilor, cununaţilor şi morţilor, an de an, separat
pe baza matricolelor, chiar dacă sunt numai fragmente. Pentru parohia fost greco-cat. acest tablou
se va face separat.
Ad. 39. Din matricolele cele mai vechi ce se păstrează să se copieze prima înregistrare cu întreg
textul de acolo, absolut fidel.
Ad. 40. Din conscripţia şi socotele cele mai vechi să se copieze întreg textul de pe cele dintâi 3 pagini.
Ad. 41. Crucile din comună şi din hotarul comunei. Să se arate locul precis unde sunt aşezate,
cine, cînd le-a aşezat, din ce material sunt, ce icoane poartă şi să se copieze inscripţiile de pe cruci.
În hotarul parohiei se află următoarele cruci:
www.cimec.ro
1) O cruce de piatră pe locul altarului bisericii demolate în anul 1912, pe care este următoarea
inscripţie: «Această cruce este aşezată pe locul altarului Bisericii Ort. Romîne vechi, demolată în
anul 1913».
2) O troiţă confecţionată din stejar de tînărul Pliniu Oancea şi aşezată în curtea Sf Biserici,
ridicată întru memoria eroilor căzuţi în războiul mondial 1914-1918.
3) O cruce de lemn ridicată în Str. Mătăsarilor şi donată de familia Sofronie Gurzău, fost
multă vreme epitrop al Sf noastre Biserici.
4) O cruce de tinichia ridicată în cimitirul confesional din Timişoara-Fabric de către inspecto-
rul P T T Lucian Ursulescu şifamilia sa.
Toate poartă pe ele tablouri religioase.
Ad. 42. Parohia are un singur cimitir vechi în extindere de 21/2 jug. cadastrale teren din care un
jugăr jum. s-a primit de către parohie cu prilejul reformei agrare din 1929-1931. Cimitirul datează
dela înfiinţarea parohiei cu Hramul Sf Profet Ilie, este împrejmuit cu gard de sîrmă, iar în lungul
aleei spre Ghiroda are gard viu, are capelă care datează dela anul 1912 şi morgă ridicată în anul
1931. Cimitirul are şi o casă pentru paznic, din cărămidă şi văiugă, are clopot mic pentru petrecerea
morţilor şi are şi fîntînă pentru udat mormintele. Inscripţiile de pe cruci la materialul documentar.
Ad. 43. Fundaţiunile Parohiei: cine, cînd le-a lăsat, ce reprezintă, cum se întrebuinţează.
Parohia are următoarelefundaţiuni: fundaţia Maniu, Ştefănescu, Haller, Melcescu şi Cuscunov.
Am spus că avem aceste fundaţi uni pentru rolul pentru care l-au avut în viaţa parohiei noastre. De
prezent aceste fundaţiuni nu mai sunt, ele sunt contopite în inventarul imobil al parohiei noastre,
iar terenul agricol, ce făcea parte din aceste fundaţiuni şi figurau ca sesiune bisericească au fost
cedate Statului.
a) Fundaţiunea Maniu constă din o casă situată actual în Str. Iuliu Grozăvescu No. 17, are 3
apartamente, este clădită din cărămidă, este veche, donatorul este familia Melcescu. Tot Constantin
Maniu a mai donat bisericii 22 jug. cadastrale teren arabil situat în hotarul comunei Ghiroda, care
însă este cedat Statului Romîn.
b) Casa Ştefănescu are 1 apartament cu 5 încăperi, este situată în Piaţa Petru Maior No. 1 şi
se află în stare deteriorată. Donaţiunea este făcută de familia Ştefănescu.
c) Casa Cuscunov este situată în Str. Renaşterii No. 20, fiind slabă s-a demolat şi a rămas
numai intravilanul.
d) Biserica mai are ofundaţiune şi anume aceia numită Haller, care constă din o căsuţă situ-
ată în Str. Moise Nicoară, nr. 17 cu 2 apartamente. Casa este din cărămidă fiind însă foarte veche
reclamă multe reparaţii.
Ad. 44. Biblioteca parohială înfiinţată la 1926 are 76 volume. Se păstrează la Oficiul Parohial.
Anexat sub/se înaintează conspectul cărţilor.
Ad. 45. Lista tuturor cărţilor rituale bisericeşti cu cirilice şi latine, vechi şi noi cuprinzînd:
titlul cărţii, locul şi anul tipăririi. Anii cirilici să se copieze ca şi în original, cu cirile. Să se copieze
fidel toate însemnările sau inscripţiile scrise pe paginile acestor cărţi punîndu-se în ghilimele, şi
însemnînd şi pag. de unde se copiază inscripţia. Textele indescifrabile să se copieze cu hîrtie trans-
parentă, ori să fie aduse la Sf Arhiepiscopie, Secţia Culturală, spre descifrare.
Pentru biserica fost gr. cat. să se dea un tablou separat al tuturor cărţilor rituale, cu inscripţiile
de pe ele.
Sub/înaintez conspectul cărţilor bisericeşti.
Ad. 46. Originea numelui comunei, aşa cum îl pronunţă băştinaşii. Date privitoare la trecutul
istoric, social, arhiologic etc. al comunei. S-au executat săpături arhiologice în comună sau în hota-
rul ei, de cine, cînd, cu ce rezultat.
www.cimec.ro
50 I ALJN CRISTIAN SCRIDON
În comună sau în hotarul ei sunt: urme de drumuri, şanţuri sau valuri romane; ruine de cetăţi
dacice-romane, circuri avare, adică ridicături de pămînt în f armă de cerc; hun ci sau movile de
pămînt şi ce se ştie în popor despre rostul şi trecutul lor.
Să se precizeze locul acestor şi al altor monumente vechi. Starea lor actuală.
Oraşul Timişoara este aşezat pe malurile rîului, cu numele vechi «Beguei» (Beghei, Bega).
Ramificaţiile acestei ape, mai înainte de a fi fost canalizate, erau atît de răsfirate, încît nu o dată se
împreunau cu cele ale apei Timişului, care în viaţa poporului trecea ca apa locului şi dela aceasta
şi-a luat numirea şi oraşul «Timişoara». Parohia Fabric îşi are originea în situaţia locală a unui
oraş cu fabrici multe, cari s-au ridicat aci în acest centru al industriei Banatului şi sporesc necon-
tenit. Oraşul Fabricilor, adică scurt «Fabric».
În comună sau hotarul ei nu sunt «hunci» nici «circuri avare», nici şanţuri sau drumuri
romane cari să fi fost special indicate de specialişti competenţi.
Timişoara II la 13 XII 1954

Melentie Şora
Paroh 7 "
Bibliografie
A.A.O.T -F.C.P. Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timişoarei - Fond Cronici Parohiale
A.A.0.T -F.M.P. Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timişoarei - Fond Monografiile
Protopopeşti
A.E.R.C.T. - F.S.D. Arhiva Episcopiei Romano-Catolice a Timişoarei - Fond Seminarul Diecezan
Clepea 2003 Înfiinţarea Episcopiei Timişoarei în lumina documentelor din Arhiva Episcopiei
Aradului în Altarul Banatului, Anul XIV (LIII), nr. 4-6, Editura Arhidiecezană,
Timişoara, 2003.
Muntean 2012 V. V. Muntean, Monografia Arhiepiscopiei Timişoarei. Antecedente istorice,
deziderat - realizare şi evoluţia sa până azi, Voi. I, Editura Învierea, Timişoara,
2012.
Muntean 2014 V. V. Muntean et alii, Monografia Arhiepiscopiei Timişoarei - din 1918 până în
zilele noastre, Voi. II, Editura Învierea, Timişoara, 2014.
Munteanu 2000 I. Munteanu, Naţionalitate şi confesionalitate în Banatul istoric la începutul sec. al
XX lea, în Apulum, XXXVII/2, Alba Iulia, 2000.
Munteanu 2007 I. Munteanu, Reţeaua şcolară şi ştiinţa de carte în Banatul istoric la începutul
secolului al XX-iea, în Studii Bănăţene, Editura Mirton, 2007.
Păcurariu 1996 M. Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996.
Suciu 1977 I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Arhidiecezană, Timişoara,
1977.
Suciu/Constantinescu I. D. Suciu/R. Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei
1980 Banatului, 2 volume, Editura Arhidiecezană, Timişoara, 1980.
AN ARCHPRIEST FROM TIMISOARA ANO HIS ERA.

MELATIE SORA'S LOST MONOGRAPH
(Abstract)
Father Melatie Şora (1889-1956) stood up in the ecclesial enviroment through his fruitful activity
on cultural and pastoral field. Without a doubt the period in which he was a priest and acrchpriest at the
St. Ilie church from Timisoara-Fabric marked his life. This truth is confirmed by the thesis sketched by
A.A.O.T., Monografia parohiei Fabric întocmită de Melentie Şora, 13 II 1954.
www.cimec.ro
his holyness: „Timisoara-Fabric. Macle by Prof. Pr. Melantie Sora parson': The manuscript uncovered in
the Orthodox Archbishobry Archive of Timisoara attests that father Sora started his research on 21 ' 1 of
February 194 7 and finished on the 13 1h December 1954, not very long before his passing. Therefor, the
manuscript unveils inedited data from the general history of Timisoara and the St. Ilie Church. We think
that the inserted informations are essential to those who want to deepen the research of Romanian's reli-
gious life from Timisoara.
www.cimec.ro
Protopop MELENTIE $ORA

1111·115
Pr1f.Dr.l1 .NORIA LIVIU
1 ·2
Fig. 1 - Mormântul protopopului Melentie Şora . Detaliu
Fig. 2 - Mormântul protopopului Melentie Şora
www.cimec.ro
Fig. 3 - Mormântul protopopului Melentie Şora
Fig. 4 - Mormântul protopopului Traian Golumba
www.cimec.ro
Fig. 5 - Mormântul protopopului Traian Golumba
Fig. 6 - Mormântul protopopului Vasile Georgevici
Fig. 7 - Piaţa Unirii la sfârşitul secolului al XIX-iea. Imagini preluate din A. E. R. C. T.
www.cimec.ro
(ARHI) EPISCOPIA ORTODOXĂ A TIMIŞOAREI
- DOCUMENTE DE ARHIVĂ
Viorel Dorei CHERCIU

Asociaţia Culturală „David Voniga" - Giroc
Bibliografia referitoare la (Arhi) Episcopia Ortodoxă a Timişoarei fiind încă „săracâ' 1 ,

considerăm că este util să o augumentăm cu alte documente de arhivă, care vin să întregească
„tabloul" despre această instituţie bisericească din Banat:
„Pentru înfiinţarea Episcopiei ortodoxe române a Timişoarei, precum şi pentru modificarea

întinderii unor Episcopii ortodoxe române.
Art. I. Se înfiinţează pe data publicării prezentei Legi Episcopia ortodoxă română a Timişoarei,
cu reşedinţa în oraşul Timişoara, ca sufragană a Mitropoliei Ardealului, Banatului, Crişanei şi
Maramureşului. Episcopia 11mişoarei va cuprinde toate parohiile de pe teritoriul judeţului Timiş
Torontal, precum şi parohiile din protopopiatele Belinţ, Balinţ şi Birchiş aflate pe teritoriul judeţu
lui Severin.
Art. II. Statul va atribui spre folosinţă acestei Episcopii potrivit art. 44 din legea de organizare
a bisericii ortodoxe române o suprafaţă de 100 ha teren de cultură, ca sesiune episcopală şi un teren
de pădure în suprafaţă de 300 hectare, care se va administra conform legii.
Ministerul de Finanţe este autorizat a deschide credite extraordinare pentru cheltuielile nece-
sare organizării şi funcţionării acestei Episcopii, până la noul buget, în care se vor înscrie regulat
toate aceste cheltuieli.
Art. III. Episcopia Timişoarei va avea 60 membri în Adunarea eparhială.
Mitropolitul Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului va desemna un locţiitor de epi-
scop al Eparhiei Timişoarei până la alegerea şi instalarea titularului, care va organiza şi conduce
noua eparhie, numind în mod provizoriu pe cei trei consilieri referenţi şi Consiliul Eparhial, care
prin derogare de la art. 144 din Statutul pentru organizarea bisericii ortodoxe române vor exercita
şi atribuţiunile secţiilor Consiliului eparhial până la constituirea adunării eparhiale şi vor delimita
de asemenea circumscripţiile electorale. Lucrările consilierilor referenţi vor fi ratificate de către
adunarea eparhială.
Episcopia Timişoarei îşi va alcătui adunarea eparhială şi consiliul eparhial în conformitate cu
dispoziţiunile legale în vigoare.
Art. IV. Episcopia Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului va cuprinde parohiile de pe teritoriul
judeţului Arad, precum şi acelea parohii din judeţul Hunedoara, care la această dată fac parte din
protopopiatul Hălmagiului.
' Suciu 1977; Zamela 2011; Groza 2012; Suciu/Constantinescu 1980; Clepea 2003, p. 111-114; Corneanu 2005;
Muntean 2012; Muntean 2014.

www.cimec.ro
56 I VIOREL DoREL CHERCIU
Art. V. Împărţirea şi reglementarea atribuirii şi folosinţii fondurilor şi fundaţiunilor se va

face de comun acord cu eparhiile interesate (Episcopia Timişoarei, Episcopia Caransebeşului şi
Episcopia Aradului, lenopolei şi Hălmagiului). La caz de neînţelegere va decide Sfântul Sinod,
hotărârea sa fiind obligatorie pentru toate eparhiile în cauză.
Art. VI. Episcopiile Aradului, lenopolei şi Hălmagiului, a Timişoarei şi aceea a Caransebeşului,
vor proceda potrivit legilor în vigoare, la o nouă delimitare a protopopiatelor ce le aparţin.
Episcopiile: Aradului, lenopolei şi Hălmagiului şi a Caransebeşului vor face o nouă arondare
a circumscripţiilor electorale, vor proceda prin derogare de la legea din 17 martie 1938 la alegerea
adunării eparhiale"2 .
„În secolele trecute, Timişoara a fost reşedinţă de Episcopie ortodoxă. În cursul vremurilor,
viaţa aceasta a luat sfârşit, rămânând Banatul fără episcopie ortodoxă. La despărţirea bisericească
de sârbi, Timişoara cu unele protopopiate din Banat, în urma unui simplu decret al Împăratului
Austriei, a fost în mod provizoriu anexată Aradului, înfiinţindu-se la Caransebeş o episcopie orto-
doxă română, nealegându-i-se ca reşedinţă un loc de frunte al Banatului cum era Timişoara sau
Lugojul, unde îşi aveau sediile episcopiile romano-catolice, sârbească şi greco-catolică.
Neceitatea unei episcopii ortodoxe române în Timişoara s-a simţit de mult şi încă marele mitro-
polit Andrei Şaguna a proectat-o, întocmind şi un legat pentru atingerea acestui scop. Stăruinţa
bănăţenilor de a avea o episcopie ortodoxă în Timişoara, a întâmpinat rezistenţa celorlalte culte
cât şi refuzul guvernului maghiar. Astăzi, după unirea tuturor românilor, Biserica dominantă a
Statului trebuie să fie reprezentată în Timişoara, Metropola Banatului, printr-un episcop, ca şi
celelalte culte. Principial, reînfiinţarea acestei episcopii a fost hotărâtă atât de Sfântul Sinod în
anul 1932, cât şi de Congresul Naţional Bisericesc, care la 15 octomvrie 1934 a autorizat Consiliul
Central Bisericesc să studieze chestiunea şi să ia contact cu guvernul în acest scop. Apărarea şi
promovarea marelor interese bisericeşti şi naţionale ne îndreptăţesc să privim cu toată atenţiunea
o nouă orânduire bisericească în Banat, unde prestigiul religiei noastre strămoşeşti trebuie să se
afirme puternic şi hotărât, Biserica Ortodoxă confundându-se cu însăşi istoria neamului românesc.
Faţă cu cele espuse mai sus, întemeiaţi şi pe dispoziţiunile art. 3 din legea de organizare a
bisericii ortodoxe române şi ale art. 46 din Constituţie, avem onoare a Vă ruga, Domnilor Miniştri
să binevoiţi a aproba acest referat şi a ne autoriza prin alăturatul Jurnal să supunem Aprobării
şi Înalte Semnături a Maiestăţii Sale Regelui proectul de decret-lege pentru înfiinţarea Episcopiei
Ortodoxe Române a Timişoarei, precum şi modificarea întinderii unei episcopii ortodoxe române,
impusă de această înfiinţare''!! (Majusculele sunt folosite într-un mod arbitrar, n. n.).
Episcopul-locţiitor Andrei Magieru ia primele măsuri organizatorice în vederea constituirii
organelor de conducere colectivă a Episcopiei Timişoarei:
„Proces-Verbal nr. 1 luat în şedinţa Consiliului Eparhial, secţiile unite, al Episcopiei Timişorii
ţinută la data de 14 decemvrie 1939, în biroul protopopesc din Timişoara, sub înaltul prezidiu al
Prea Sfinţiei Sale Părintele Episcop Dr. Andrei Magieru, episcop al Aradului şi locţiitor de episcop
al Eparhiei Timişorii. Au fost prezenţi la această şedinţă: Prea Cucernicii Părinţi Dr. Patrichie
Ţiurca, protopop al Tractului Timişorii, consilier referent al Episcopiei Timişorii, Virgil Popovici
paroh în Timişoara - Mehala, consilier referent şi Ioan lmbroane paroh în Timişoara - losefin,
consilier referent. Intrându-se în prima şedinţă a Consiliului Eparhial, secţiile unite ale Episcopiei
Timişorii, Prea Sfinţia Sa Părintele Episcop Andrei elogiază pe Maiestatea Sa Regele Carol li pen-
tru atenţia şi dragostea arătată bănăţenilor prin înfiinţarea Episcopiei Timişorii şi mulţumind şi
2
A.A.0.T. Decret -Lege nr. 3998 din 7 noiembrie 1939 (Monitorul Oficial nr. 259 din 8 noiembrie 1939 Partea
I) semnat de regele Carol şi constrasemnat de Preşedintele Consiliului de Miniştri G. Argetoianu, Ministrul
Cultelor şi Artelor N. Zigre, Ministrul Finanţelor M. Constantinscu şi Ministrul Justiţiei Iamandi.
3
A.A.O.T. Referat către Consiliul de Miniştri nr. 3998 din 1939 (Nr. 46962 din 1939).
www.cimec.ro
(Arhi) Episcopia Ortodoxă a Timişoarei - Documente de Arhivă I 57
Înaltului Guvern pentru solicitudinea arătată faţă de această mare problemă a românilor orto-
docşi din Timişoara şi din întreg Banatul. Deschide şedinţa şi numeşte secretar al acestei şedinţe pe
dl. Ioan Jebelean, secretarul Oficiului Protopopesc din Timişoara. [. .. ]Prea Sfinţia Sa mai comu-
nică că, în conformitate cu art. III din acel Decret - Lege, Înalt Prea Sfinţia Sa Părintele Dr. Nicolae
Bălan, Mitropolitul Ardealului, cu Adresa nr. 220 din 1939 (16 noiembrie a.a., n.n.) l-a numit pe
Prea Sfinţia Sa locţiitor de episcop al Episcopiei Timişorii până la alegerea şi instalarea titularului
ei. În temeiul acestui mandat, Prea Sfinţia Sa a numit consilieri referenţi cu titlu provizoriu, pen-
tru Consiliul Eparhial al Timişorii pe Prea C. Sa Părintele Protopop Dr. Patrichie Ţiucra la Secţia
Administrativă, pe Sfinţia Sa preotul Ioan Imbroane la Secţia Culturală şi pe Sfinţia Sa preotul
Virgil Popovici la Secţia Economică, toţi trei fiind domiciliaţi în oraşul Timişoara.
Prea Sfinţia Sa ceteşte Adresa nr. 68/ 1939 privitoare la convocarea şedinţei de azi. Potrivit art.
III din Decretul - Lege menţionat mai sus, Prea Sfinţia Sa, împreună cu cei trei consilieri referenţi,
întruniţi fiind în şedinţă plenară au constituit Biroul Electoral Eparhial şi s-au luat dispoziţiunile
pentru alegerile membrilor Adunării Eparhiale a Episcopiei Timişorii, în atribuţiunea căreia cade
alegerea celui dintâi episcop al acestei eparhii nou înfiinţate. Normele de procedură pentru aceste
alegeri sunt cuprinse în art. 30-75 din Regulamentul pentru alegerea şi constituirea organelor
reprezentative şi executive în parohiile, protopopiatele şi eparhiile din Patriarhia Română, sanc-
ţionat prin Înaltul Decret Regal nr. 2994 din 27 august 1937. Prea Sfinţia Sa a prezentat proectul
circularei ce urmează a se întocmi în mod definitiv în această şedinţă.
Consiliul Eparhial aprobă cu mici modificări proectul de circulară, al cărei text este următorul:
Sfânta Episcopie Ortodoxă Română a Timişoarei

Nr. 156/1939
Circulară
către toate oficiile protopresbiterale şi parohiale din Eparhia Ortodoxă Română a Timişoarei.
Prin Decretul - Lege nr. 3998 din 7 noemvrie 1939 publicat în Monitorul Oficial nr. 259 din
8 noemvrie 1939 s-a înfiinţat Episcopia Ort. Română a Timişoarei, cuprinzând toate parohiile de
pe teritoriul judeţului Timiş - Torontal precum şi acele parohii din judeţul Severin care aparţin
protopopiatelor Belinţ, Balinţ şi Birchiş, [... ]
I. Conform art. III din Decretul- Lege nr. 3998/1939, Episcopia Timişoarei va avea 60 membri
în Adunarea Eparhială. În acest scop, teritoriul Eparhiei Timişoarei a fost împărţit în 20 circum-
scripţii electorale care, împreună cu comunele aparţinătoare sunt următoarele.
1. Circumscripţia Balinţ cu 14 comune: Balinţ, Bethausen, Cadova, Cutina, Fădimac, Gruni,
Leucuşeşti, Mănăştur, Părul, Răchita, Remetea luncă din judeţul Severin, precum şi comunele
Crivobara, Paniova, Secaş din judeţul Timiş-Torontal.
2. Circumscripţia Belinţ cu 11 comune şi anume: Babşa, Belinţ, Chizătău, Drăgoeşti, Ficătari,
Hisiaş, Ohaba - Timişană, Şanoviţa, Izvin din judeţul Timiş - Torontal, precum şi comunele
Coşteiu şi Jabăr din judeţul Severin.
3. Circumscripţia Birchiş cu 16 comune şi anume: Bacăul de Mijloc, Birchiş, Bulza, Bunea -
Mare, Căpâlnaş, Căprioara, Dubeşti, Groşi, Ostrov, Pădurani, Pojoga, Sălciua, Topla, Ţela, Valea
- Mare, Virişmort, toate în judeţul Severin.
4. Circumscripţia Buziaş cu 13 comune şi anume: Blajova, Buziaş, Căpăt, Chevereşul-Mare,
Dragşina, Hitiaş, Racoviţa, Sacoşul-Mare, Sacoşul-Turcesc, Sârbova, Silagiu, Sinersig, Vucova,
toate în judeţul Timiş-Torontal.
5. Circumscripţia Ciacova cu 12 comune şi anume: Ciacova, Cebza, Crai-Nou, Foni, Gad,
Giulvăz, Ghilad, Ivanda, Macedonia, Obad, Peciul-Nou, Petro man, toate în judeţul Timiş-Torontal.
www.cimec.ro
58 I VIOREL DOREL CHERCIU
6. Circumscripţia Comloşul-Mare cu 11 comune şi anume: Bi/ed, Checia-Română, Comloşul

Mare, Grabaţ, Jimbolia, Lovrin, Lunga, Nerău, Pustiniş, Teremia-Mare, Teremia-Mică, Tomnatec,
toate în judeţul Timiş-Torontal.
7. Circumscripţia Cuveşdia cu 17 comune şi anume: Bogda, Brestovăţ, Buzad, Checheş,
Chizdia, Comeat, Crivobara, Cuveşdia, Hodoş, Labasinţ, Lucareţ, Ofelia, Sintar, Şiştarovăţ,
Stanciova, Teş, Vizma, toate în judeţul Timiş-Torontal.
8. Circumscripţia Deta cu 14 comune şi anume: Banloc, Dejan, Denta, Deta, Dolaţ, Gaiul-
Mic, Moraviţa, Omor, Opatiţa, Partoş, Stamora-Germană, Toager, Tolvadia, Voiteg, toate în jude-
ţul Timiş-Torontal.
9. Circumscripţia Fratelia cu 12 comune şi anume: Chişoda, Fratelia, Freidorf, Giroc, Parţa,
Bobda, Sânmihaiul-Român, Şag, Timişoara-Kuntz, Urseni, Utvin, toate în judeţul Timiş-Torontal.
l O. Circumscripţia Gătaia cu 20 comune şi anume: Bercuţa, Birda, Butin, Cadar,
Clopodia, Duboz, Ferendia, Gătaia, Gherman, Gherteniş, Jamul-Mare, Lăţunaş, Măureni,
Percosova, Săngeorge, Sculea, Colonia, Seu/ea-Gătaia, Şemlacul.Mare, Şoşdea, toate în judeţul
Timiş- Torontal.
11. Circumscripţia /ehei cu 12 comune şi anume: Berini, Cerna, Folea, Icloda, Jebel, Liebling,
Pădurani, Şipet, Stamora-Română, Tormac, Uliuc, Unip, toate în judeţul Timiş-Torontal.
12. Circumscripţia Lipova cu 9 comune şi anume: Alioş, Chelmac, Chesinţ, Dorgoş, Fibiş,
Lipova, Pătrâş, Ususău, Varniţa, toate în judeţul Timiş- Torontal.
13. Circumscripţia Periam cu 7 comune şi anume: !griş, Munar, Periam, Pesac, Sânpetru-
German, Satumare, Secusigiu, toate în judeţul Timiş-Torontal.
14. Circumscripţia Recaş cu 12 comune şi anume: Bazoş, Bencecul de Jos, Bencecul de Sus,
Budinţ, Herneacova, Ictar, Nadăş, Petrovaselo, Recaş, Sălciu-Nouă, Şuştra, Topolovăţul-Mare,
Topolovăţul-Mic, toate în judeţul Timiş-Torontal.
15. Circumscripţia Sânnicolaul-Mare cu opt comune şi anume: Beba-Veche, Beşenova
Veche, Cenadul-Mare, Cheglevici, Pordean, Sânnicolaul-Mare, Saravale, Vălcani, toate în judeţul
Timiş-Torontal.
16. Circumscripţia Timişoara-Elisabetin, cu 10 comune şi anume: Albina, Bazoşul-Nou,
Bucovăţ, Ghiroda, Ghiroda-Nouă, Ianova, Moşniţa, Remetea-Mare, Timişoara-Cetate, Timişoara
Elisabeta, toate în judeţul Timiş-Torontal.
17. Circumscripţia Timişoara-Fabric, cu 4 comune şi anume: Timişoara-Fabric, Viile-Fabric,
Timişoara-Mehala, Timişoara-Ronaţ.
18. Circumscripţia Timişoara-Iosefin, cu 16 comune şi anume: Becicherecul-Mic, Beregsăul
Mare, Besenova-Nouă, Cărpiniş, Cerneteaz, I.G. Duca, Giarmata, Hodoni, Jadani, Merţişoara,
Murani, Pişchia, Săcălaz, Sânandrei, Timişoara-Iosefin, Uisentes, toate în judeţul Timiş-Torontal.
19. Circumscripţia Vinga, cu 13 comune şi anume: Bărăteaz, Călacea, Fenleac, Firiteaz,
Fiscuţ, Gelu, Hunedoara-Timişană, Mănăştur, Orţişoara, Satchinez, Seceani, Variaş, Vinga, toate
în judeţul Timiş-Torontal.
20. Circumscripţia Zăbalţ, cu 13 comune şi anume: Bara, Bata, Bruznic, Dobreşti, Ierşnic,
Lalasinţ, Lăpuşnic, Ohabalungă, Ohaba-Română, Rădmăneşti, Spata, Zăbalţ din judeţul Severin
şi Belotinţ din judeţul Timiş-Torontal.
fn fiecare circumscripţie se alege un deputat din cler şi doi deputaţi mireni (art. 30 din Reg.).
II. Numele delegaţilor Consiliului Eparhial, numiţi confarm dispoziţiilor Regulamentului, pen-
tru alegerile deputaţilor din cler - ţinând seama şi de dispoziţia din aliniatul ultim al art. 33 - pre-
cum şi pentru scrutinul deputaţilor mireni, se vede în tabloul alăturat la sfârşitul acestei circulare,
împreună cu circumscripţiile electorale şi locurile centrale de alegere respective de scrutiniu.
www.cimec.ro
III. În comunele cu mai mulţi preoţi, conducătorul oficiului parohial este dator a comunica
tuturor preoţilor din loc circulara defaţă având ei să confirme prin semnătură luarea la cunoştinţă
a celor dispuse prin această circulară.
IV. Conform hotărârei Consiliului Central Bisericesc, candidaturile în mai multe cercuri deo-
dată, fiind oprite, candidaţii clerici şi mireni se vor pronunţa precis, arătând în scris, Biroului
Electoral Eparhial, cercul electoral la care se hotărăsc să-şi pună candidatura.
Pe lângă acestea, pentru efeptuirea alegerilor şi pentru mai bună ştiinţă decretăm următoarele:
A. Cu privire la alegerile deputaţilor din cler.
V. 1. Termenul pentru alegerea deputaţilor din cler se stabileşte pe joi 25 ianuarie 1940, la orele
10 a.m. Despre ziua de alegere, preoţimea se informează din foaia oficială <<Biserica şi Şcoala>> şi
din această circulară.
2. Candidaturile trebuesc depuse în scris la Biroul Electoral Eparhial Timişoara HI, Str. Mircea
Vodă nr. 5, cel mai târziu până inclusiv la 5 ianuarie 1940 (art. 42 din Reg.).
3. Drept de alegere au toţi preoţii şi diaconii ort. Români, locuitori pe teritoriul respectivei
circumscripţii, cari sunt în funcţiune ori în deficienţă sau pensionaţi şi cari sunt stabiliţi în lista
întocmită de Consiliul Eparhial şi trimisă delegatului eparhial, precum şi în copie oficiului parohial
din parohia centrală pentru întrunirea colegiului electoral.
4. Pentru a se compune colegiul electoral, se cere să fie prezenţi majoritatea absolută - jumă
tate, plus unul - a tuturor alegătorilor din circumscripţia respectivă. În cazul când, n-ar fi prezentă
majoritatea absolută a alegătorilor, se va proceda conform dispoziţiei art. 46 din Regulament, la
convocarea colegiului pe noul termen de joi 8 februarie 1940 la ora 1O a. m.
5. Absentarea numai în două cazuri e justificabilă, adecă, în caz de boală dovedită, ori pentru
funcţiuni indispenzabile în ziua de alegere.
6. Alegerea se face cu aclamaţiune, ori cu vot secret, prin buletine ştampilate cu sigiliul oficial
(art. 49 din Reg.).
7. Pentru cazul când la despuierea scrutiniului, s-ar afla că, numărul buletinelor nu cores-
punde cu numărul votanţilor, se completează, respective se pune în acord cu dispoziţia cuprinsă în
art. 62 din Regulament.
B. Referitor la alegerea deputaţilor mireni.
În general.
VI. Conducătorii oficiilor parohiale vor convoca adunările parohiale extraordinare pentru ale-
gerea deputaţilor mireni ai Adunării Eparhiale atât în matre cât şi în filiale, cu 8 zile mai înainte
de alegere, adecă duminecă în 28 ianuarie 1940.
VII. Adunările parohiale extraordinare pentru alegerea deputaţilor mireni, se vor ţinea pretu-
tindeni duminecă în 4 februarie 1940, neadmiţându-se nici o amânare (art. 58 din Reg.) alegerea
se va efeptui la această dată ori care ar fi numărul membrilor prezenţi.
VIII. În parohiile vacante, administrate de preoţi din alte parohii, fiindcă aceştia nu ar putea
deschide şi prezida adunarea electorală extraordinară deodată în amândouă comunele adminis-
trate de dânşii, adunarea electorală, în comuna administrată, se va ţine duminecă în 11 februarie
1940, de sine înţeles că şi această adunare trebuie convocată cu cel puţin 8 zile mai înainte.
IX. Scrutinul alegerilor deputaţilor mireni se stabileşte ziua de 26 februarie 1940, la ora 11 a. m.
În special.
X. 1. Candidaturile pentru mandatul de membri mireni ai Adunării Eparhiale, se vor depune
în conformitate cu dispoziţiile art. 55 şi 56 in Regulamentul în vigoare, la Biroul Electoral Eparhial
cel mai târziu până inclusiv la 15 ianuarie 1940, cu aceea că, pe lângă actele înşirate în art. 56 din
Regulament, candidaţii vor mai anexa şi următoarele:
www.cimec.ro
a. Declaraţie că nu sunt francmasoni şi nici membri ai vreunei alte asociaţii oculte asimilată
francmasoneriei.
b. Că sunt cununaţi după ritul şi în biserica ortodoxă.
c. Că nici soţia şi nici copii nu sunt eterodocşi, sectari ori aconfesonali.
2. Pentru înlesnirea actului alegerei, trimitem un exemplar de sumar pentru fiecare adunare
parohială electorală.
3. Alegerea este publică, cu vot nominal, dar, la cererea în scris a 20 de alegători prezenţi, va fi
secretă, cu buletine ştampilate, cu sigiliul oficial.
4. Preoţii n-au voie să voteze la aceste adunări electorale.
5. Aclamaţiunea nu este permisă şi nici a vota unul în locul altuia prezent sau absent.
6. !n sumar se va arăta precis şi corect locul şi ziua, apoi ora începerii şi a terminării votării.
7. Numele candidatului pe care-l votează alegătorii, se va scrie în sumar întreg, corect şi citeţ,
iar semnele detto şi ghilimelele nu sunt permise; voturile date prin alte persoane, decât cele cari au
depus candidatura, nu se vor lua în considerare.
8. Votarea va începe îndată după terminarea serviciului divin şi se va continua până ce votează toţi
alegătorii prezenţi, iar după ce au votat cei prezenţi, lista votanţilor se mai ţine deschisă ~ oră. După
trecerea termenului de aşteptare fixat, votarea se încheie arătându-se precis la sumar ora închiderii.
9. După încheierea votării se totalizează voturile, apoi se despoaie scrutiniul şi se proclamă
rezultatul votării, care se trece la sumar, pe care îl subscrie preşedintele şi membri biroului şi i se
aplică stampila parohiei.
Dacă bărbaţii de încredere, sau chiar numai unul dintre ei, n-ar ştii scrie, numele lor îl poate
scrie şi secretarul, dar această împrejurare trebuie vădită, prin aceea că se va însemna apriat în
sumar: cine a subscris pe cei neştiutori de carte.
1O. Pe sumarul astfel încheiat, se pune sigiliul parohial şi împreună cu o copie certificată după
lista membrilor adunării parohiale, se pune într-un plic sigilat în faţa adunării parohiale, numai-
decât după terminarea actului de alegere. Sigilarea se va face prin imprimarea sigiliului pe ceară
roşie, sau cu tinctură, astfel şi al aşa loc ca deschiderea plicului să nu se poată întâmpla fără sparge-
rea sau vătămarea sigiliului. Pe plicul astfel sigilat, în loc de adresă se va scrie «Sumarul Adunării
Parohiale Electorale pentru alegerea alor 2 membri mireni în Adunarea Eparhială din Parohia ... »,
apoi se va preda unuia dintre bărbaţii de încredere cu însărcinarea ca pe ziua de scrutiniu stabilită
în punctul IX să-l prezinte personal delegatului în locul central al scrutinului. Dacă acest membru
ar fi împiedicat, conducătorul oficiului parohial va îngriji ca sumarul să-l ducă la scrutiniu celălalt
bărbat de încredere.
11. Acela care va primi sumarul pentru prezentare la scrutiniu să fie expres îndatorat a-l şi
preda delegatului eparhial, în timpul şi la locul destinat pentru scrutiniu şi dacă ar ajunge mai
înainte de ora fixată pentru scrutiniu, să nu se depărteze ci să aştepte acolo sosirea delegatului,
pentru că, altfel, voturile respectivei comune rămâne neluat în seamă şi lucrarea adunării parohi-
ale rămâne iluzorie, iar călătoria bărbatului de încredere va fi zadarnică.
XI. Conducătorul oficiului parohial în calitatea sa de preşedinte al adunării parohiale are
dreptul şi datoria să facă atentă adunarea electorală şi pe bărbaţii de încredere, dacă ar observa
vreo neregularitate în decursul alegerii şi să-i lumineze asupra dispoziţiilor în vigoare, în chestiu-
nea alegerii de edputaţi mireni. Dacă cu toate observaţiile lui, aceşti ar persista în desconsiderarea
dispoziţiiloe în vigoare, referitoare la alegerile de deputaţi mireni, atunci conducătorul oficiului
parohial are datoria ca, pe calea oficiului protopopesc, prin raport amănunţit, să încunoştiiţeze
despre aceasta Consiliului Eparhial. Neîmplinirea acestor îndatoriri constituie pentru conducă
torul oficiului parohial delict disciplinar, conform art. 99 din Regulamenul în vigoare. Oficiile
www.cimec.ro
protopresbiteriale şi parohiale, de asemenea sunt responsabile pentru comunicare la timp şi efeptu-

irea corectă a celor dispuse în această circulară şi în Regulament.
XII. Delegaţii eparhiali sunt poftiţi a-şi împlini misiunea lor în sensul celor de mai sus şi în spe-
cial în conformitate cu art. 44-52 şi 66-72 din Regulament, având a înainta Consiliului Eparhial
sumarul colegiului electoral (cler) şi al colegiului de scrutiniu (mireni) în curs de două zile după
terminarea acestor lucrări. Dacă vreun delegat eparhial este împedicat să-şi îndeplinească însăr
cinarea, el este obligat să raporteze Consiliului Eparhial despre aceasta, telegrafic, cu cel puţin
24 ore înainte, restituind deodată şi adresa despre delegarea sa cu toate anexele ei. Dacă, în ziua
fixată pentru colegiul electoral al clericilor şi pentru despuierea scrutiniului mirenilor, cei prezenţi
constată că, până la ora fixată pentru întrunire, delegatul eparhial nu s-a prezentat spre a prezida
alegerea, respective despuierea scrutinului, atunci aceste lucrări se vor face sub prezidenţia preo-
tului din localitate sau a celui mai bătrân dintre bărbaţii de încredere prezenţi. Noul preşedinte
va desemna în conţelegere cu colegiul, un secretar şi doi membri, cari împreună vor forma biroul
colegiului electoral ori de scrutiniu şi va îndeplini toate formalităţile cerute de Regulament cu pri-
vire la alegerea deputaţilor din cler, respective la despuierea scrutiniului mirenesc din respectiva
circumscripţie. Despre aceasta se va face menţiune specială în sumarul ce se va dresa".
Episcopul Andrei Magieru al Aradului s-a folosit în efortul lui de organizare a Episcopiei
Timişoarei de „colaboratori" locali - Dr. Patrichie Ţiurca protopopul Timişoarei, Dr. Ştefan
Cioroianu protopopul Comloşului-Mare, Alexandru Bocşan protopopul Vingăi, Vasile Dăbău
administrator protopopesc la Lipova, Moise Bordoş administrator protopopesc la Birchiş,
Iosif Goanţă protopopul Recaşului, Ioan Trifu protopopul Balinţului, Ioan Geţia protopo-
pul Buziaşului şi Augustin Ghilezan protopopul Ciacovei - care au contribuit la „punerea pe
picioare" a noii instituţii ecleziastice din Banat4 •
Ca să respecte întocmai procedura electorală pentru constituirea Adunării Eparhiale, conduce-
rea interimară a delegat următorii 20 de clerici, care să asigure corectitudinea „electivă'>s:
1. Balinţ - protopopul Ioan Trifu
2. Belinţ - preotul Ioan Călnicean
3. Birchiş - adm. prot. Moise Bardaş
4. Buziaş - protopopul Ioan Geţia
5. Ciacova - protopopul Augustin Ghilezan
6. Comloşul-Mare - protopopul Ştefan Cioroianu
7. Cuveşdia - preotul Teodor Marcu
8. Deta - preotul Petru Bizerea
9. Fratelia A - preotul Victor Aga
10. Gătaia - preotul Petru Bohariu
11. Jebel - preotul Ioan Ionescu
12. Lipova - adm. prot. Vasile Debău
13. Periam - preotul Victor Fizeşan
14. Recaş - protopopul Iosif Goanţă
15. Sânnicolaul-Mare - preotul Ioan Popovici
16. Timişoara-Elisabeta - preotul Corneliu Vuia
17. Timişoara-Fabric - preotul Melentie Ş ora
18. Timişoara-Iosefin - preotul Pavel Jurma
19. Vinga - protopopul Alexandru Bocşianu
4
A.A.0.T. Actul nr. 182 din 20 decembrie 1939.
A.A.0.T. Tabloul nr. 156 din 14 decembrie 1939.
www.cimec.ro
20. Zăbalţ - preotul Dimitrie Misiei

Circulara în întregime a fost publicată în organul diecezan „Biserica şi Şcoala': pentru cle-
rici, iar pentru mireni în ziarul „Dacia". În urma „luării la cunoştinţă" şi-au depus candidatura
pentru demnitate de deputaţi clerici în Adunarea Eparhială următorii 6 :
1. Circumscripţia Balinţ - protopopul Ioan Trifu;
2. Circumscripţia Belinţ - preotul din ktar, Constantin Popovici, parohul Chizătăului Sever
Sepţian, Andrei Andraşiu paroh în Şanoviţa şi Ioan Nicorescu paroh pensionar în Lugoj;
3. Circumscripţia Birchiş - adm. prot. Moise Bordoş;
4. Circumscripţia Buziaş - protopopul Ioan Geţia;
5. Circumscripţia Ciacova - Dimitrie Ţieran, paroh în Ghilat şi Nicolae Brănuţiu, paroh în
Giulvăz;
6. Circumscripţia Comloşul-Mare - protopopul Ştefan Cioroianu;
7. Circumscripţia Cuveşdia - Liviu Dehelean, paroh în Ususău;
8. Circumscripţia Deta - Augustin Ghilezan, protopop în Ciacova şi Petru Bizeria, paroh în
Deta;
9. Circumscripţia Fratelia A - Virgil Popovici, protopop onorific în Timişoara - Mehala,
Traian Barzu, paroh în Cerneteaz şi Corneliu Vuia, paroh în Timişoara - Elisabetin;
10. Circumscripţia Gătaia - Tovie Perian, paroh în Cadar şi Vichentie Pirtea, paroh pensi-
onar în Sinersig;
11. Circumscripţia Jebel - Liviu Surlaşiu, paroh în Jebel şi Dimitrie Cioloca din Şipet
(profesor?);
12. Circumscripţia Lipova - Gheorghe Todan, paroh în Fibiş;
13. Circumscripţia Periam - Ignatie Raica, paroh în Munar, Gheorghe Vermeşan, paroh în
Pesac, Victor Fizeşan, paroh în Pesac şi Liviu Raţiu, paroh în Secusigiu;
14. Circumscripţia Recaş - protopopul Iosif Goanţă;
15. Circumscripţia Sânnicolaul-Mare - Ioan Popovici, preot pensionar în Sânnicolaul-Mare;
16. Circumscripţia Timişoara - Elisabetin - protopopul Patrichie Ţiurca;
17. Circumscripţia Timişoara - Fabric - Melentie Şora, paroh în Timişoara Fabric, Traian
Golumba, preot în Timişoara-Fabric şi protodiaconul Sabin Evuţianu;
18. Circumscripţia Timişoara-Iosefin - Ioan Imbroane, protopop onorific în Timişoara
Iosefin şi Pavel Tismonariu, paroh în Hodoni;
19. Circumscripţia Vinga - Alexandru Bocşianu, protopop;
20. Circumscripţia Zăbalţ - Nicolae Burdia, paroh în Cutina şi Vasile Debău, adm. prot. în
Lipova.
Episcopul-locţiitor al Timişoarei convoacă „cea dintâi Adunare Eparhială a Timişoarei, în
sesiune extraordinară pe Dumineca Ortodoxiei 17 martie 1940, la ora 9 dimineaţa, când se va
oficia Sf Liturghie cu Chemarea Sf Duh în biserica din Timişoara IV - Principele Carol - iar după
terminarea serviciului divin va urma deschiderea Adunării în sala festivă a Palatului Rezidenţiei
Regale din Timişoara" 7 , însă Consistoriul Mitropolitan de la Sibiu „contramandează" Adunarea
Eparhială: ,,În urma adresei P. Ven. Consistor Metropolitan din Sibiu Nr. 30/1940 M. din 2 mar-
tie a.c. prin care se preconizează o anchetă asupra alegerilor făcute în lunile ianuarie şi februarie
a.c. pentru mandatele de deputaţi din cler şi mireni la Adunarea Eparhială a Timişoarei, prin
aceasta amânăm Adunarea Eparhială, convocată pe ziua de 17 martie a.c. până la o altă dată" 8 .
6
A.A.0.T. Comunicatul nr. 67 din 16 ianuarie 1940.
7
A.A.O.T. Circulara nr. 594 din l martie 1940.
8
A.A.O.T. Circulara nr. 652 din 12 martie 1940.
www.cimec.ro
Prin Adresa nr. 1601 din 22 martie 1940, episcopul Andrei Magieru „renunţâ' din „cauză de
boalâ' la demnitatea de „locţiitor" la Episcopia Timişoarei 9 , Mitropolia din Sibiu, desemnându-l
în această „funcţie" pe episcopul Dr. Nicolae Popovici al „Orăzii" 10 •
Adunarea Eparhială în şedinţa a III-a din 6 mai 1940, hotărăşte cumpărarea casei din
Bulevardul Diaconovici Loga pentru a fi amenajată ca Reşedinţă Episcopală, „plata preţului de
cumpărare se va face din ajutorul de 1.000.000 - dat de Ţinutul Timiş, prin Excelenţa Sa Dr.
Alexandru Marta, rezident regal, precum şi din ajutorul dat de Dl. Primar Dr. Coriolan Băran [. .. ]
Diferenţa preţului de cumpărare, se va acoperi printr-un împrumut care se va ridica de la Banca
Victoria" 11 •
Contextul istoric al înfiinţării Episcopiei Timişoarei, nu era unul deloc favorabil: „ Ţara a
trecut prin grele încercări. Credincioşii noştri s-au frământat de grija mare pentru viitor. Frate
cu frate au stat faţă în faţă, nutrind gânduri negre asupra celuilalt. Bunul Dumnezeu ne-a mân-
tuit de nefericiri mai mari. Invităm Onor. Preoţime să se întoarcă şi să rămână la chemarea sa,
slujind lui Dumnezeu şi Neamului Românesc, la Sfântul Altar al Credinţei strămoşeşti şi în toate
acţiunile sale. Chemarea preoţească este atât de mare, atât de bogată în activitate şi atât de grea,
încât numai în dauna ei, preotul poate să mai activeze şi pe alt teren. Nevoile sufleteşti şi proble-
mele pastorale sunt atât de multe şi adânc complicate, încât o viaţă de preot e prea scurtă, pentru
a le putea satisface[... ] Onorata Preoţime îşi va da tot concursul pentru funcţionarea regulată a
tuturor organelor Statului şi pentru readucerea liniştei depline. Aceasta ni se cere şi prin adresa
telegrafică a Onor. Ministeriu al Cultelor şi Artelor. Deodată cu aceasta facem cunoscut că, ni
s-a atras atenţiunea din partea organelor siguranţei Statului că, s-ar putea întâmpla, ca în sfin-
tele biserici să se ascundă armamente. E greu numai gândul unei asemenea eventualităţi Onor.
Preoţime să fie cu toată grija. Să se cerceteze şi cazul să se aducă la cunoştinţa celor în drept
[. .. j"l2.
Viaţa monahală era „la pământ" în nou-înfiinţata Episcopie dacă exista doar Mănăstirea
„Săraca" de la Şemlacul Mare, unde vieţuiau numai doi călugări: Glicherie Murariu şi Paisie
Răileanu 13 , unul de 37 de ani, celălalt de 34 de ani. Mănăstirea Lipova era biserică parohială 14 •
Ministerul Cultelor şi Artelor, la o primă vedere, părea „darnic': „curtenitor" cu Biserica
Ortodoxă Română - în speţă, Episcopia Timişoarei 15 - însă banii „donaţi" (subvenţia de 4.000.000
lei primită prin Ordonanţa nr. 100.463 din 14 iunie 1940) pentru procurarea de bunuri au tre-
buit justificaţi ,,la centimâ' 16 •
„Fala" bănăţeană nu a ţinut cont de contextul istoric în care se afla Ţara, ci „bătea din
picioare" să se împlinească prin orice mijloace şi sacrificii materiale: ,,În opera de organizare
a Sf. noastre Episcopie trebue să ne preocupăm şi de achiziţionarea unei reşedinţe episcopeşti.
Este nu numai o necesitate elementară, ca viitorul Episcop să fie prevăzut cu o locuinţă
potrivită şi demnă de poziţia pe care o ocupă, ci şi o chestie de prestigiu pentru metropola
Banatului, reşedinţă a două episcopii cu palate impozante [„.]" 17 • Documentele arată că au
A.A.O.T. Actul nr. 54 M din 29 martie 1940 al mitropolitului Nicolae; Circulara nr. 1416 din 28 martie 1940
semnată de consilierii referenţi Alexandru Bocşan, Ioan Imbroane şi Virgil Popovici.
10
A.A.O.T. Actul nr. 120 M din 28 septembrie 1940.
11
A.A.0.T. Procesul-Verbal nr. 1319 din 6 mai 1940.
12
A.A.0.T. Circulara nr. 328 din 3 februarie 1941.
13
A.A.O.T. Tabloul cu Sfintele Mănăstiri din Episcopia Timişorii, 6 februarie 1941.
14
A.A.O.T. Tabloul cu Sfintele Mănăstiri din Episcopia Timişorii, 6 februarie 1941.
15
A.A.0.T. Actul nr. 14.875 din 14 martie 1941.
1
~ A.A.0.T. Actul nr. 1076 din 24 martie 1941.
17
A.A.O.T. Raportul special al Secţiunii Econimice de pe lângă Consiliul Eparhial al Timişoarei (Nr. 1210 din 4
mai 1940).
www.cimec.ro
fost patru oferte din care s-a ales imobilul oferit de Alice Majer născut Baruch (Bdul Diaconovici
Loga, nr. 5) 18 •
Mentalitatea celor din conducerea eparhiei era aceea că Episcopul trebuie să se „lăfăie" într-
un Palat (ca un padişah), în timp ce Credinciosul se mulţumeşte şi cu o Cocioabă (Hristos s-a
născut într-o Iesle, nu într-un „pat împărătesc cu puf"). Ca să-şi „răsfeţe" stăpânul (desigur, de
„confortul sporit" au beneficiat toţi „titularii" Scaunului Vlădicesc) consilierii eparhiali au găsit
„aritmetica" Bunăstării Arhiereşti şi Eparhiale 19 :
- încasarea sumei de 500 lei de la candidaţii mireni din cele 20 de circumscripţii electorale;
- bazarea pe generozitatea „Sfintei Episcopii surori a Aradului", care îşi va redobândi banii
la „desocotirea definitivă" când se vor împărţi fondurile;
- din 1 aprilie 1940, Consiliul Eparhial al Aradului a anticipat şi a pus la dispoziţie Fondul
Episcopiei Timişoarei - 930.020 lei;
- estimarea averii generale a parohiilor celor 7 protopopiate „primite" de la Eparhia Aradului
şi a parohiilor din cele 3 protopopiate de la Episcopia Caransebeşului;
- fonduriile şi fundaţiile „preluate" de Timişoara;
- calculele Fondului Milelor;
- Sesiunea Episcopească de 135 jughere 733 st. o din Pusta Telbis;
- dările eparhiale sunt „bune" şi pentru funcţionarii Consiliului Eparhial „cari dau concur-
sul lor nelimitat şi devotat pentru a rezolvi agendele date lor spre executare" 20 (muncesc de se
„spetesc"!) şi ,,lefurile lor dela Stat sunt aşa de mici, încât trebue să ne gândim la completarea lor
din venitele Eparhiei" 21 (ce să zicem, „Partea Leului..:').
Adunarea Eparhială „musai" trebuie să ţină seama de Funcţionarimea Episcopiei, deoarece
„este notoriu că la Timişoara nu se poate trăi azi cu aceste salarii - lunare între 9804 lei şi 17670
lei, netto - cu atât mai mult că funcţionarii noştri, cu grade dela impegaţi până la un şef de servi-
ciu, nu sunt singuri, ca alţi funcţionari publici începători, ci toţi sunt căsătoriţi şi de câte 1 sau 2
copii. La aceasta se mai adaugă situaţia specială ce o au aceşti funcţionari cari, fiind preoţi, nu pot
purta orice haină. Ei sunt obligaţi a îmbrăca atât la serviciu cât şi pe stradă haina preoţească. Ori
aceasta este mai scumpă şi mai expusă uzurii decât o haină civilă (s.n.)" 22 •
lată cum „băgau text" consilierii ca să „bolmojeascâ' membrii Adunării Eparhiale să le
„rotunjească" considerabil Veniturile. Oare, condiţiile în care lucrau „ceilalţi" Semeni - Ţăranul,
Muncitorul ş.a.m.d., nu erau cu mult mai vitrege decât ale „Părintelui Funcţionar"? Unde „pome-
neşte" Biblia de vicar-revizor, şef de serviciu cu 3 gradaţii, consilier referent, şef de secţie sau şef
de birou? 23 Ca să-i „ţină în cârcă" pe Aceştia, Credinciosul - Ţăran sau Muncitor - trebuia să
„strângă brăcinarul" cu tărie, desigur în defavoarea Alor Săi: „Prostul" era sfătuit „părinteşte" să
fie cumpătat căci este vreme grea de război, iar „Deşteptul Eparhial" aştepta cu nerăbdare, nu
Parusia, ci copiosul „Menu la banchetul servit din prilejul celei dintâi Adunări Eparhiale a Sfintei
Episcopii Ortodoxe Române a Timişoarei, sub prezidenţia Prea Sfinţiei Sale Părintelui Dr. Nicolae
Popoviciu, episcopul Orăzii ca episcop locţiitor al Timişoarei în ziua de 5 mai 1940, Duminica
18
A.A.O.T. Raportul special al Secţiunii Econimice de pe lângă Consiliul Eparhial al Timişoarei (Nr. 1210 din 4
mai 1940).
19
A.A.O.T. Raportul general al Secţiunii Economice de pe lângă Consiliul Eparhial al Episcopiei Timişoarei
(Nr. 1209 din 4 mai 1940).
20
(Nr. 1209 din 4 mai 1940).
21
(Nr. 1209 din 4 mai 1940).
22
Rapoartele generale ale Consiliului Eparhial către Adunarea Eparhială Nr. 2065 S - 1943, p. 4-5.
23
Rapoartele generale ale Consiliului Eparhial către Adunarea Eparhială Nr. 1700 S - 1942, p. 7.
www.cimec.ro
Tomii, în saloanele Cercului Militar, orele 13, 30': Burţile acestora s-au „umplut" cu aperitive,
nisetru cu sos tartar şi aspic, ciorbă de miel, muşchiu de văcuţă cu sos blanche, miel şi pui pane
cu salată verde, prăjituri asortate, cafea, vin apă minerală şi sifon - Banchetul este servit de dl.
Iosif Inciulescu, restauratorul localului „Elite': Numai Dumnezeu ştie!
Instinctul de conservare al „speciilor" Episcopiei Timişoarei este unul pronunţat, dovadă
„fuga" din calea Bombelor: „Consiliul Eparhial în şedinţa secţiunilor unite din 21 aprilie 1944,
luând în dezbatere chestiunea pericolului atacurilor aeriene şi a pagubelor ce acestea le-ar cauza
Episcopiei noastre, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a asigura normala funcţionare a
serviciilor dela Centrul Eparhial, a hotărât, în principiu evacuarea serviciilor Consiliului Eparhial
în comuna febel. Evacuarea urmează să se facă atunci când din partea autorităţilor s-ar impune
aceasta în mod categoric şi când prezenţa în Timişoara ar deveni imposibilă. Pentru a asigura din
vreme local pentru birourile Consiliului Eparhial şi locuinţe pentru funcţionari şi pentru familiile
lor, avem onoare a Vă ruga să binevoiţi a rechiziţiona pentru birourile Consiliului Eparhial ort.
rom. al Timişoarei, întreaga casă cu nr. 1 din comuna Jebel, proprietatea Dlui Pr. Dimitrie Petcu
sau sau un alt local potrivit - Şcoala Primară sau Casa Naţională - iar pentru funcţionari şi
familiile lor, Vă rugăm să binevoiţi a rechiziţiona locuinţe în baza tabloului personalului anexat
la prezenta adresă.
Pentru aranjarea chestiunei localului pentru birouri şi locuinţe, vom trimite un delegat al nos-
tru, care de comun acord cu Onor. Primărie din corn. Jebel, va face cazarea, considerând că unii
dintre funcţionari au rudenii unde s-ar putea plasa, iar alţii sunt proprietari de casă acolo" 24 •
Personalul se compunea din 25 :
1. Vasile Lăzărescu, episcop + 3 „servitori";
2. Ioan Crăciunel, vicar;
3. Ioan Geţia, consilier referent + soţia;
4. Liviu Surlaşiu, consilier referent + soţia + 2 copii;
5. Iancu Călţun, consilier referent + soţia + 1 copil;
6. Traian Coşeriu, consilier referent;
7. Ştefan Teretean, contabil;
8. Nicolae Mieţ, casier;
9. Ioan Decan, registrator+ soţie + 2 copii;
10. Ilie Secoşan, secretar+ soţie+ 2 copii,
11. Petru Secan, expeditor + soţie+ 1 copil;
12. Aurel Andrei, impiegat+ soţie;
13. Ilie Serafim, impiegat;
14. I. ltineanţu, impiegat;
15. Elisabeta Fibişan, dactilografă;
16. Gh. Geţia, diacon catedral+ soţia;
17. Mihail Gligor, diacon catedral+ soţia;
18. V. Perian, diacon catedral+ soţia;
19. C. Lugojan, diacon catedral+ soţia;
20. P. Martin, diacon catedral + soţia + 1 copil;
21. Ioan Păun, şofer;
22. Florica Georgevici, gospodină;
23. Ştefan toth, expert tehnic + soţia;
24
A.A.O.T. Actul nr. 2114 din 22 aprilie 1944 al episcopului Lăzărescu către Prefect.
25 A.A.O.T. Actul nr. 2114 din 22 aprilie 1944 al episcopului Lăzărescu către Prefect.
www.cimec.ro
Bunurile mobile şi imobile ale Episcopiei Timişoarei au fost predate întru conservare şi păs
trare în bună stare custodelui Petru Ciobanu, funcţionar eparhial „evacuat dela Sfânta Episcopie
a Bălţilor" 26 • „Fraţii" ortodocşi de la Episcopie l-au lăsat cu „curul" în „Balta Războiului". Ei
retrăgându-se la „Scutealâ:
Funcţionarul de la Centrul Eparhial avea întocmit un voluminos „dosar de cadre': cuprin-
zând următoarele acte: extras de naştere, extras de botez, extras de cununie, extras de naştere
pentru copii, certificat de origine etnică, certificat de naţionalitate, cazier judiciar, certificat de
situaţie militară, certificat de sănătate cu buletin de radiologie, documente de studii, act de hiro-
tonie, dovadă despre funcţiunile deţinute înainte de numirea la Episcopie cu arătarea comportă
rii, actul de numire la Episcopie, actul de recunoaşterea numirii de către Minister, actele privind
avansările acordate de Consiliul Eparhial; actele de recunoaşterea avansărilor de către Minister,
acte despre transferări, detaşări, delegaţii, concedii, distincţii acordate, pedepse aplicate, demisii,
reveniri, pensionare, declaraţie de cumul, declaraţia de avere a funcţionarului la data căsătoriei
şi în prezent, declaraţia de avere a soţiei şi copiilor funcţionarului2 7 • Povara aceasta birocratică
însă, cu siguranţă, în acele conjuncturi era demnă de îndurat, deoarece „toate", chiar şi chibritu-
rile, se obţineau mai mult prin „intervenţii" instituţionale 28 •
Deşi, o mare „realizare" a anului 1946 a fost sfinţirea Catedralei Episcopale, acesta a stat tot
„sub semnul aceloraşi urme dezastroase ale războiului, producător de desechilibru şi distrugere" 29 •
Administraţia Eparhială se „poticneşte" sub greutatea înfiinţării Mitropoliei Banatului în
oraşul Timişoara:
- Preotul Ilie Secoşan, secretarul Arhiepiscopiei Timişoarei şi inginerul agronom Nicolae
Vlaicu şeful Ocolului Agricol Timişoara, în baza Ordinului nr. 556.756 din 23 ianuarie 1949
al Ministerului Agriculturii, transmis Ocolului Agricol în original de Direcţia Agricolă Timiş
Torontal, au procedat la primirea-predarea unui teren de 90 ha-C F nr. 33 Timişoara, Nr. top
2313 până la 2331, arabil şi fânaţ, situat la Cioca Pustă Mehala. Din această suprafaţă, 29 ha
s-au semănat în toamna anului 1948 cu grâu, iar 20 ha au fost arate. Însămânţarea s-a făcut
prin încheierea unei convenţii agricole cu Penitenciarul din Timişoara. Statul Român „Socialist':
conform dispoziţiilor în vigoare, urma să ia, prin G.A.S. 20% din recolta de grâu, iar impozitul
să-l plătească Arhiepiscopia 30 ;
- La cererea nr. 1783 - C 1949 a Arhiepiscopiei Timişoarei, Tribunalul Severin dă o ordo-
nanţă în Dosarul nr. 1276 din 1949 prin care dispune înregistrarea publicaţiei periodice „Foaia
Arhidiecezanâ' ca organ al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Timişoarei şi Caransebeşului
în registrul de publicaţii periodice de la acest Tribunal. Ea va avea Redacţia şi Administraţia în
Caransebeş la Tipografia Arhidiecezană, Strada Gh. Gheroghiu-Dej. Redactorul şi adminsitra-
torul este Zeno Muntean;
- În urma ordinului verbal al consilierului Dr. Iacob Creţu, Cornel Piţigoi şi Dimitrie Băloni
au efectuat inventarul Tipografiei şi Librăriei Diecezane din Caransebeş 31 ;
- Anumite motive-obiective sau de altă natură - fac ca, să nu se poată termina în confor-
mitate cu ordinul ministerial, contopirea inventarului fostei Episcopii de Caransebeş cu cel al
Arhiepiscopiei Timişoarei3 2 ;
26
A.A.O.T. Actul nr. 3162 E din 11iulie1944; Procesul-Verbal încheiat între Liviu Surlaşiu şi Petru Ciobanu.
27
A.A.O.T. Actul nr. 5108 B din 24 noiembrie 1944.
28
A.A.O.T. Actul nr. 1389 E din 21 martie 1945.
29
A.A.O.T. Raportul general al Consiliului Eparhial Nr. 2186 E din 5 mai 1947.
30
A.A.O.T. Procesul-Verbal din 26 martie 1949.
31
A.A.0.T. Actul din 20 aprilie 1948.
32
A.A.O.T. Actul nr. 249 din 27 iunie 1950.
www.cimec.ro
- Arhiepiscopia Ortodoxă a Timişoarei şi Caransebeşului, „instituţie publică de stat, depen-

dentă de Ministerul Cultelor" este proprietara mai multor imobile din oraşul Caransebeş, însă
cele mai multe sunt ocupate de diferite instituţii de stat, unele neplătind nicio chirie. Cu toate
acestea, Arhiepiscopia „fusese impusă să plătească suma de 41.514,38 lei, ca făcând parte din
sectorul particular. Într-o atare situaţie, Arhiepiscopia înaintează către Sfântul Popular - Raion
Caransebeş o ,,Întâmpinare", prin care aduce motivele pentru care nu ea trebuie să plătească
banii ci instituţiile chiriaşe - Miliţia, Raionul, şcolile, organizaţiile de masă, funcţionarii şi mun-
citorii. Impunerea din anul 1952, după aceste imobile s-a făcut ca „sector socialist': luându-se ca
bază valoarea de inventar. „Ceolovecii" nu au ţinut cont de cheltuielile de întreţinere şi reparaţii,
care erau mai mari decât Venitele. Direcţiunea Financiară nu cunoştea deloc „instituţia" Iertării.
Comuniştii nu erau „Oamenii lui Dumnezeu" 33 ;
- Probabil ca să impresioneze sau să îmblânzească „Fiara Roşie': demnitarii Arhiepiscopiei
au ataşat la memoriile lor „Instrucţiunile" referitoare la obligaţiunile chiriaşilor şi a îngrijitorilor
de imobile, rezultând din diferite legi regulamente şi deciziuni, întocmite de Sfatul Popular al
Oraşului Timişoara. Bineînţeles Degeaba! Trepăduşii comunişti nu luau în seamă Legea.
Comitetul Executiv al Sfatului Popular din Caransebeş „cere" agramat, de la Arhiepiscopia
Timişoarei „una cassă de fier marca Anheuer" să o dea ca „împrumut" Şcolii Profesionale
Metalurgice din Caransebeş 34 • Desigur, avem de-a face cu o „întrajutorare tovărăşească':
Episcopia Ortodoxă a Caransebeşului avea 18 imobile clădite în afară de cele naţionalizate de
Stat 35 • Raionul Caransebeş, s-a „culcuşit" fără chirie, în imobilul din Strada Traian Doda Nr. 1, la
fel Miliţia Caransebeş, Magazinul de Stat şi Şcoala Profesională Metalurgică 36 • Fiscul nu „trage
de mânecă" chiriaşul „de stat" ci urmăreşte Proprietarul3 7 •
Preotul Nicolae Mieţ, exactor eparhial, redă în scris mitropolitului Lăzărescu ce se întâmplă
cu chiriaşii ce locuiesc în Casa Ţegle din Timişoara: „După ce am raportat verbal despre com-
portarea unor chiriaşi ai Casei Ţegle, cari vor să îşi uite de obligaţiunile lor, după sfada cu schimb
de cuvinte nepotrivite între ai lui Şuştrean şi Stoianovici (cantor catedral şi expeditor eparhial,
n.n.), vin a raporta şi în scris. Cu oarecare trudă şi precauţiune, am reuşit să scot din podul casei
gâştile lui Abrasu (?) care se motiva cu cazul de precedenţă al unui funcţionar al Prea Veneratului
- Consiliu Arhiepiscopesc care ţinea găini şi curci în podul casei, ca după îndepărtarea acestor
galiţe să apară Şuştrean fiul cu crescătorie de iepuri, au intrat în ghereta din pod a lui Stoianovici,
făcându-i stricăciuni în alimente de unde s-a iscat sfada.
Am căutat multă vreme «Fauna Banatului», dela care, zice Şuştreanu că avea voie să ţină
iepuri, ca să aflu în fine, după ce însă îşi adusese chiar în locuinţa şi liber şi fiul lui Goanţă din aceste
vietăţi. Cei dela «Fauna» mi-au spus că nici galiţele nici iepuri nu e voie să se ţină în pod, cum de
altfel se vede şi din art. 25 al Deciziei Nr. 3 7430 din 14 VII 1954 dată de Sfatul Popular al Oraşului,
ce precizează că paserile domestice se ţin în coteţe, aşezate departe de clădirile locuite. [„.] Astfel,
unii chiriaşi, deşi au pivniţe, sparg şi taie lemne cu sgomot şi stricăciuni, unde nu se aşteaptă omul.
Spală rufe pe coridor, uscându-le pe grilajul coridorului, deşi avem spălătorie şi pod, ba le întind
la uscat şi pe bătătorul de covoare, care tras la scuteală de ploaie, a rămas în calea trecătorilor. În
camera de alimente, prefăcută în bucătărie, Şuştrean a instalat, ca şi în pod, pe grindă fără tuburi
Bergman, lumină electrică, neântrebând pe nime şi fără autorizaţie. Prin mişcare multă şi prin
cea ce a făcut în această nouă bucătărie, că mai avem una s-au deprins mortarul, care căzând,
33
A.A.0.T. Actul nr. 240 din 20 decembrie 1952.
34
A.A.O.T. Actul nr. 1648 din 23 martie 1952.
35
36
37
www.cimec.ro
68 I VIOREL DOREL CHERCIU
a cauzat pagube în alimente şi conserve, chiriaşului Stoianovici. Tot Şuştrean, a luat în lipsă de
accepţie, o dulie şi un întrerupător dela apartamentul nr. 1, cu încercarea de a doua oară ca să
introducă - fiind amator - lumina electrică, la a doua scară, căci la una avem, şi pe care ar putea
să urce chiriaşii toşi. Se creiază bucătării ajutătoare (Stoianovici, Tacsi) la uşe şi sub ferestrele
locuinţei proprii în curte şi în lipsă de bucătărie se adaptează una la intrarea în pod (Petrovici).
Un rând de jaluzine aflate în pod astupă ghereta lui Stoianovici. Lipsindu-i aşa ceva lui
Petrovici, în mai multe rânduri a pretins să i se dee şi lui din jaluzine. Mai la urmă, i-am oferit să-i
dau două dela mine, dar n-a mai venit supă ele, însă îşi formulează rând pe rând diferite pretensi-
uni ca de pildă şi o gheretă în pod. Avem 7 gherete în pod, pe cari unii le folosim în comun, alţii sin-
guri, dar mari lucruri nu ţinem în ele, aşa că se poate şi fără ele. Astfel de gherete şi lemnărie incen-
diabilă, controlabilă de pompieri, I. L. L. T.-ul le-a desfiinţat în baza ordinelor ce le au şi au folosit
de pildă baterii la camerile de lemne. În gheretele noastre s-au ţinut şi păsări, dar cuprind multe
din ele şi hornurile cari dacă nu sunt locatarii acasă nu se curăţă de hornari niciodată, fiind uşile
încuiate la gherete. Eu aş ruga pe Înalt Prea Sfinţia Voastră şi Prea Ven. Consiliul Arhiepiscopesc
să îndrume la respectarea îndatoririlor contractuale, al instrucţiunilor I. L. L. T.-ului din 17 martie
1953 şi deciziunei din 14 iulie 1954 sub sancţionabilitatea cazurilor de nerespectare, dându-se în
scris această îndrumare fiecărui chiriaş în parte. [„.]" 38 ;
- Sfatul Popular al Oraşului Caransebeş, în baza H. C. M. 4015 era obligat să atribuie tere-
nuri de construcţii de locuinţe individuale şi în bloc posesorilor de credite, însă nemaifiind
asemenea spaţii disponibile în intravilan, apelează „camaradesc" la Arhiepiscopia Ortodoxă,
care avea 4 asemenea „pământuri", ce putea fi date celor „60 de oameni ai muncii'', pentru case
şi apartamente 39 •
Biserica fiind definită ca „persoană juridică autonomă'', respectiv „organizaţie obştească,
fără caracter lucrativ", nu a aprobat cererea Sfatului Popular al Oraşului Caransebeş 40 •
Originalitatea - singularitatea, unicitatea 41 - Creştinismului este dată de Hristos = Calea,
Adevărul şi Viaţa. Biserica „Istorică" nu s-a lăsat ocrotită de „Umbra Duhului Sfânt" ci a ascultat
„cântecul de sirenă" al Contingenţei şi drept urmare „Noul" este o deghizare a „Vechiului".
„Sfânta Episcopie'', în cazul acesta, a Timişoarei, preocupată exclusiv de Organizare, a ajuns
să aibe Funcţionare de „Fabrică":
- „Secretarul eparhial va introduce pe data de 1 ianuarie 1940 condica de prezenţă (s.n.)
pentru toţi funcţionarii şi consilierii Consiliului Eparhial" 42 (propunem o nouă ectenie „„.cea
întru Hristos Funcţionărime")
- „„.funcţionarii noştri,atât în contactul cu preoţimea cât şi cu toată lumea ce aşteaptă să
fie servită de Sta. noastră Episcopie, trebuie să fie conduşi de o profundă conştiinciozitate şi de un
înalt spirit de corectitudine şi punctualitate întru împlinirea îndatoririlor lor. Acest spirit trebuie să
le impună tuturor şi respectarea conştiincioasă a orelor de birou, aşa ca nici unul să nu întârzie
dimineaţa de ora opt (s.n.), iar în zilele de serviciu şi după masă de ora cinci (17, n.n.). [„.] Prin
prezenta, Prea Cucernicia Ta (Ioan Crăciunel, vicar eparhial, n.n.) primeşti încredinţarea de a
supraveghea în locul Nostru lucrările din birourile Sfintei Episcopii, pentru ca în aceste birouri să
se observe întocmai dispoziţiile Reagulamentului afacerilor interne ale Consiliului Eparhial" 43 • Iată
„inversarea" Nouă: „Statul în Genunchi" este înlocuit cu „Statul la Birou".
JR A.A.O.T. Actul nr. 4546 din 2 septembrie 1954.

39
A.A.O.T. Actul nr. 964 din 17 mai 1955.
4-0 A.A.O.T. Actul nr. 2536 E din 25 mai 1955.
41
Miclea 1936.
42
A.A.O.T. Ordinul 3975 din 21decembrie1940 al episcopului Nicolae Popovici.
43
A.A.O.T. Actul nr. 1585 Prez din 6 aprilie 1945 al episcopului Vasile Lăzărescu.
www.cimec.ro
Bibliografie
A.A.O.T. - F.C.P. Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timişoarei - Fond Cronici Parohiale -
Fond Monografiile Protopopeşti.
A.A.O.T. -F. M. Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timişoarei - Fond Micromonografii.
A.A.0.T. -F. M.P. Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timişoarei - Fond Monografiile
Protopopeşti.
Clepea 2003 Clepea Înfiinţarea Episcopiei Timişoarei în lumina documentelor din Arhiva
Episcopiei Aradului în Altarul Banatului, Anul XIV (LIII), nr. 4-6, Editura
Arhidiecezană, Timişoara, 2003.
Corneanu 2005 Cornel Corneanu, Episod din lupta pentru menţinerea Episcopiei Caransebeşului,
în Biserică şi societate în Banat, Editura Învierea, Timişoara, 2005.
Groza 2012 L. Groza, Dr. Cornel Corneanu - cuvântări şi articole, Lugoj, Editura Nagard, 2012.
Miclea 1996 I. Miclea, Teoria originalităţii în Filozofie, Ediţie îngrijită şi Cuvânt înainte de
Tertulian Langa, Editura Ars Longa, Iaşi, 1996.
Muntean 2012 V. V. Muntean, Monografia Arhiepiscopiei Timişoarei. Antecedente istorice,
deziderat - realizare şi evoluţia sa până azi, Voi. I, Editura Învierea, Timişoara,
2012.
Muntean 2014 V. V. Muntean et alii, Monografia Arhiepiscopiei Timişoarei - din 1918 până în
zilele noastre, Voi. II, Editura Învierea, Timişoara, 2014.
Suciu 1977 I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Arhidiecezană, Timişoara,
1977.
Suciu/Constantinescu I. D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei
1980 Banatului, 2 volume, Editura Arhidiecezană, Timişoara, 1980.
Zamela 2011 P. Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului (1894-1969). Monografie
istorică, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2011.
ORTHODOX (ARCH)BISHOP OF TIMISOARA -

ARCHIVE DOCUMENTS (1939-1955)
(A.bstract)
The Romanian Orthdodox Archbishopry from Timisoara archives keep numerous documents ref-
fering to the religious life history from Banat. The analized documents capture different poses of the
clerics from Banat. The founding of the bishopry from Timisoara in the year 1939, then its raising to the
rank of Archbishopry didn't always have a smooth road. Starting the Bishopry organisation is captured
in the adresses emmited by the new established eclesial institute from Banat.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
ASPECTE PRIVIND COMERTUL
, ÎN
JUDEŢUL CARAŞ ÎN ANII 1944-1948
Eusebiu NARAI
În perioada interbelică, cele mai importante centre comerciale din judeţul Caraş erau
Oraviţa, Bocşa şi Reşiţa, dezvoltarea comerţului fiind în strânsă legătură cu extinderea reţelei
de comunicaţii rutiere şi feroviare. După un reviriment considerabil al activităţilor comerciale
în zonă, înregistrat în anii 1934-1938, comerţul cunoaşte o stagnare şi un regres vizibil în anii
1940-1944, determinat de dificultatea aprovizionării cu mărfuri în timpul războiului, posibilită
ţile de cumpărare mult mai reduse ale populaţiei cărăşene, precum şi de alţi factori.
Şi în perioada 1944-1948, Camerele de Comerţ şi Industrie controlau aceste ramuri econo-
mice din punct de vedere juridico-administrativ. În atribuţiile lor intra întocmirea unor situaţii
statistice privind firmele industriale şi comerciale din raza de activitate, statistici care cuprin-
deau următoarele informaţii: numele întreprinderii, felul de funcţionare a acesteia (societate pe
acţiuni sau firmă colectivă), naţionalitatea salariaţilor întreprinderii, originea etnică şi pregăti
rea profesională a acestora, felul comerţului sau industriei practicate 1•
În ultimul trimestru al anului 1944 se poate vorbi despre revigorarea comerţului în jude-
ţul Caraş, pentru că o serie de mărfuri produse în comunele de pe malul Dunării (în special
Moldova Veche, Moldova Nouă şi Socol) ajungeau în Iugoslavia. Se făcea comerţ şi cu vite mari,
ajunse pe teritoriul statului iugoslav fără forme legale şi fără a plăti taxele vamale aferente 2 •
Firmele comerciale cu proprietari de origine etnică germană sau maghiară din judeţul Caraş
erau sub atenta supraveghere a autorităţilor locale, această măsură fiind determinată de noul
curs al evenimentelor din ţară. La începutul anului 1945, în judeţul Caraş funcţionau 505 firme
comerciale cu proprietari germani şi maghiari (456 germani şi 49 maghiari), de diverse profiluri:
restaurante, măcelării, bijuterii, fierării, sifonării, librării, magazine de articole tehnice, cofetării,
cârciumi, tipografii, băcănii ş.a.m.d. Cele mai multe firme de acest tip erau semnalate în oraşele
Reşiţa ( 190) şi Oraviţa (27). Doisprezece dintre proprietarii acestor firme, în majoritate germani,
erau mobilizaţi, internaţi sau dispăruţi3.
Până la jumătatea anului 1945 numărul comercianţilor din judeţul Caraş s-a redus consi-
derabil, datorită preţurilor ridicate de achiziţie ale mărfurilor ce urmau să fie comercializate şi
a posibilităţilor reduse de cumpărare ale populaţiei. De pildă, în luna iulie 1945, pe raza jude-
ţului erau înregistraţi 327 comercianţi, grupaţi în trei categorii: mici comercianţi - cu cifra de
afaceri până la 500.000 lei; comercianţi mijlocii - cu cifra de afaceri cuprinsă între 500.000 lei
AN, SJCS, PJC, d. 5/1944, f. 3.

AN, SJCS, PJC, d. 4/1944, f. 170.
3
AN, SJCS, PJC, d. 21/ 1945, f. 12-19.

www.cimec.ro
72 I EUSEBIU NARAI
şi I .OOO.OOO lei; mari comercianţi - cu cifra de afaceri peste I .OOO.OOO lei. Pe plase, situaţia se
prezenta astfel:
1) În plasa Bozovici figurau 37 comercianţi, dintre care 23 mici comercianţi, IO comerci-
anţi mijlocii şi 4 mari comercianţi. Se întâlneau mari comercianţi doar în comunele Bozovici şi
Bănia 4 •
2) În plasa Sasca Montană îşi desfăşurau activitatea 52 comercianţi: 40 mici comercianţi, 9
comercianţi mijlocii şi 3 mari comercianţi. Marii comercianţi erau semnalaţi numai în comu-
nele Sasca Montană şi Ciuchici. Cei mai mulţi comercianţi erau în comunele Sasca Montană,
Ciuchici, Naidăş şi Ilidia 5 •
3) În plasa Moldova Nouă activau 79 comercianţi, printre care: I8 mici comercianţi, 36
comercianţi mijlocii şi 25 mari comercianţi. Majoritatea marilor comercianţi se aflau în comu-
nele Moldova Nouă şi Moldova Veche6 •
4) În plasa Bocşa Vasiovei figurau 53 comercianţi: 30 mici comercianţi, 13 comercianţi
mijlocii şi 10 mari comercianţi. Marii comercianţi erau înregistraţi doar în comunele Bocşa
Vasiovei, Vermeş şi TiroF.
5) În plasa Oraviţa îşi desfăşurau activitatea 68 comercianţi, dintre care: 52 mici comerci-
anţi, l I comercianţi mijlocii şi 5 mari comercianţi. Marii comercianţi erau întâlniţi, în majori-
tate, în comuna Cacova8 •
6) În plasa Reşiţa era atestată prezenţa a 38 comercianţi: 36 mici comercianţi şi 2 comerci-
anţi mijlocii, constatându-se absenţa marilor comercianţi din zonă 9 •
Merită amintită şi activitatea comercială în principalele localităţi ale judeţului în perioada
menţionată. De pildă, în oraşul Oraviţa figurau 30 comercianţi, dintre care 9 comercianţi mijlo-
cii şi 2 I mari comercianţi 10 , iar în oraşul Reşiţa activau I 21 comercianţi, dintre care l I 4 comer-
cianţi mijlocii şi 7 mari comercianţi 11 •
În anul I 946 numărul firmelor industriale şi comerciale cărăşene a cunoscut o creştere
considerabilă, determinată de unele reduceri ale impozitelor ce trebuiau plătite de firmele de
profil înfiinţate în anul I 945 şi de alte facilităţi fiscale, însă activitatea multora dintre ele a avut
un caracter temporar. Din totalul de 993 firme, cele mai multe erau semnalate în următoarele
localităţi: Reşiţa (198), Oraviţa (72), Bocşa-Vasiovei (64), Steierdorf-Anina (47), Bozovici (39),
Moldova-Nouă (36). Aceste firme funcţionau în 109 localităţi ale judeţului 12 •
În luna octombrie 1947 au început, şi în judeţul Caraş, operaţiunile de inventariere a între-
prinderilor industriale şi comerciale, constituindu-se birouri de inventariere conduse de notari,
pe lângă fiecare primărie 13 •
Deţinem unele informaţii despre dezvoltarea comerţului în cele două centre ale judeţului,
Oraviţa şi Reşiţa, în anii I 94 7- I 948.
În ceea ce priveşte oraşul Reşiţa, în anul 1947, din unificarea Cooperativei „Munca" cu
„Economatele" a luat fiinţă Organizaţia comercială a oraşului Reşiţa sub denumirea „Munca".
Cooperativa „Munca" şi „Economatele" au desfăşurat o acţiune susţinută pentru combaterea
4
AN, SJCS, PJC, d. 13/1945, f. 23.
5
AN, SJCS, PJC, d. 13/1945, f. 25.
6
AN, SJCS, PJC, d. 13/1945, f. 27.
7
AN, SJCS, PJC, d. 13/1945, f. 35.
8
AN, SJCS, PJC, d. 13/1945, f. 37-38.
9
AN, SJCS, PJC, d. 13/1945, f. 53.
10
AN, SJCS, PJC, d. 13/1945, f. 29.
11
AN, SJCS, PJC, d. 13/1945, f. 31.
12
AN, SJCS, FCCIL-OfOr., d. 393/1946, f. 1-68.
13
AN, SJCS, FPJC, d. 6/1947, f. 3.
www.cimec.ro
Aspecte privind comerţul în judeţul Caraş în anii I 944-1948 I 73
speculanţilor care doseau mărfurile şi le vindeau apoi la preţuri extrem de mari. În aprilie
1948 s-a deschis primul magazin oficial de stat aparţinând Societăţii comerciale de stat „Bega"
Timişoara, iar în ianuarie 1949 devine întreprindere de sine stătătoare sub denumirea de
I.C.S. „Alimentara'' Reşiţa. În anul 1949 ia fiinţă, în Reşiţa, Întreprinderea comercială de stat
pentru exploatarea restaurantelor şi hotelurilor 14 •
Societatea comercială de stat pentru colectarea, industrializarea şi comercializarea laptelui
şi derivatelor lactate „Romlacta'', dispunând de un capital social în valoare de 50 milioane lei,
având direcţia generală în capitală şi sucursale în câteva oraşe importante ale ţării (Craiova,
Timişoara, Oradea, Cluj, Sibiu, Sighişoara, Braşov, Suceava, Bacău, Constanţa), precum şi agen-
ţii plasate în toate reşedinţele de judeţ, şi-a deschis - în mod oficial - magazinul în Oraviţa în
iunie 1948 15 • În luna august 1948 urma să se inaugureze, tot la Oraviţa, magazinul de stat de
desfacere a mărfurilor en-gros destinat aprovizionării populaţiei cu textile, încălţăminte etc,
magazin care trebuia - în acelaşi timp - să aprovizioneze cooperativele şi magazinele care func-
ţionau în localitate 16 •
La sfârşitul anului 1948, în Oraviţa erau consemnate 197 firme, în majoritate comerciale, cu
diverse profile (băcănii, restaurante, farmacii, brutării, librării, tipografii etc). Cele mai impor-
tante erau următoarele, cifra de afaceri fiind trecută între paranteze: băcănia şi restaurantul apar-
ţinând lui Ungurean Gheorghe (4.000.000 lei);farmacia lui Bock David (2.000.000 lei); băcăniile
avându-i ca proprietari pe Pazsitka Ioan (998.264 lei), Korhamer Cristofor (584.922 lei), Kantz
Pavel (930.850 lei), Vasiluţă M. Nicolae (5.000.000 lei), Oszi Emanuel (550.000 lei), Mathes
Margareta (4.082.608 lei), Fialkvitz Ioan (5.000.000 lei), Mayer Charlotta (900.000 lei), Stupariu
Florea (1.186.000 lei), Mitrovici Simion (2.987.000 lei); brutăriile deţinute de Băteală Gheorghe
(840.000 lei), Carmancioc Constantin ( 1.400.000 lei), Blagoe Iosif (1.150.000 lei), Keckemets
Francisc (I.ISO.OOO lei), Toma Traian (I.OOO.OOO lei), Lungu Dumitru (1.350.000 lei), Ianovici
Vasile (I.OOO.OOO lei), Traista Ioan (669.000 lei);farmacia lui Gross Emeric (2.623.041 lei); libră
ria şi papetăria aparţinând lui Weisz Felix (4.320.000 lei); librăria şi depozitul de ziare deţinute
de Ţunea Lucia (4.589.200 lei); tipografia şi legătoria fraţilor Creţu ( 1.400.000 lei); magazinul de
galanterie şi mărunţişuri aparţinând lui Secoşan Damaschin (1.500.000 lei); magazinul de pălă
rii aflat în proprietatea lui Schalaschvitz Iosif (800.000 lei); magazinul de sticlărie, porţelanuri şi
materiale electrice deţinut de Serb Iuliu (6.720.000 lei); restaurantul şi hotelul „Coroana", con-
duse de Stern Iosif (3.700.000 lei); cooperativa de consum şi aprovizionare „Caraşul" (8.148.597
lei);farmacia „Vulturul Negru'', aparţinând lui Knoblauch Augustin (2.200.000 lei); magazinul
de stat cu ridicata „Timişoara'', sucursala Oraviţa (4.940.000 lei); societatea comercială de stat
„Romlacta'' (11.772.644 lei); magazinul de stat „Bega'', care comercializa coloniale (231.070.092
lei); magazinul de stat „Banatul'', profilat pe articole de fierărie (48.981.800 lei) 17 •
***
Vom prezenta, în paginile care urmează, diferite aspecte ale activităţii unor firme comerci-
ale din judeţul Caraş în perioada studiată.
• Societatea comercială „Reşiţana'' din Reşiţa - care distribuia coloniale, hârtie, făină, cere-
ale, spirt, băuturi spirtoase ş.a.m.d. - dispunea, la data înfiinţării sale (1918), de un capital social
în valoare de 1,8 milioane lei. Din Consiliul de Administraţie făceau parte, încă de la constituirea
14
Zahiu 1971, p. 257-258.
15
AN, SJCS, FPJC-C, d. 3/1944-1948, f. 27.
16
Luptătorul bănăţean, Timişoara, anul V, nr. 1166, 13 august 1948, p. 3.
17
AN, SJCS, FCCIL-OfOr., d. 325/1948-1949, f. 1-50.
www.cimec.ro
74 I EusEBJU NARAI
firmei, personalităţi marcante din Timişoara, precum şi comercianţi apreciaţi din Reşiţa: Cornel
Milutinovici, dr. Cornel Grofşorean, dr. Petru Nemoianu, Ioan Zipfl, Eugeniu Crenian şi Arpad
Flesch (din Timişoara); Sigismund Szana, Oscar Sziden, Samuil Flesch şi Eugeniu Hoffman (din
Reşiţa). Printr-o decizie din 5 septembrie 1929 s-a stabilit obligativitatea ca două treimi din
membrii Consiliului de Administraţie să fie cetăţeni români, capitalul social dublându-se în
comparaţie cu anul 1918, fiind respinsă înregistrarea sucursalei Oraviţa a firmei reşiţene. În anii
1929-1930 au apărut unele modificări în componenţa Consiliului de Administraţie: demisiile a
trei membri (Eugeniu Hoffman, Samuil Flesch şi Iosif Schwartz) şi cooptarea altor membri (dr.
Antoniu Bogdan, Adolf Frieman, dr. Iuliu Ignea, Iosif Czentner, Ion Maxer şi Arthur Schoss) 18 •
În perioada 1939-1944 au intervenit schimbări semnificative în Consiliul de Administraţie:
Cornel Milutinovici, Ioan Zipfl, dr. Iuliu Ignea şi Ion Maxer au demisionat 19 ; Alois Kurzweil şi
Iosif Zipfl au devenit membri cu drepturi depline 20 • De asemenea, s-a instituit un comitet de
supraveghere, compus din 3 membri: ing. Ioan Buhescu din Reşiţa (în calitate de preşedinte),
Constantin Gheju din Târnova şi Ioan Purcăriţă din Doman 21 • În acest interval de timp, profitul
obţinut de societatea comercială a cunoscut o creştere constantă: 67.779 lei (1939) 22 , 129.981 lei
(1940) 23 , 264.883 lei (1941 )24, 376.859 lei (1942) 25 , 1.531.966 lei (1943) 26 , ceea ce denotă existenţa
unei largi pieţe de desfacere în zonă.
Anii 1944-1948 au marcat o nouă etapă în evoluţia firmei reşiţene. În perioada 1944-1946,
capitalul social s-a majorat considerabil: de la 3.600.000 lei ( 1944) 27 a ajuns la 35.000.000 lei
( 1946) 28 , în condiţiile inflaţiei din aceşti ani. Şi profitul net a înregistrat o creştere semnificativă
în perioada menţionată: de la 1.061.523 lei (1944) 29 până la 2.674.928 lei (1946)3°. Au apărut
modificări şi în componenţa Consiliului de Administraţie: în 1944, Ioan Zipfl a fost încredinţat,
oficial, cu puteri depline în conducerea firmei, iar doi ani mai târziu, în urma decesului ingi-
nerului Iosif Czentner, a fost desemnat, ca membru în Consiliul de Administraţie, dr. Iuliu
Ignea31 •
Situaţia firmei reşiţene s-a agravat în anul 194 7, înregistrând pentru prima oară pierderi. S-a
procedat şi la concedierea unor salariaţi, astfel încât efectivul firmei s-a limitat la 12 persoane 32 •
Apelul firmei de acordare a unui ajutor bănesc de urgenţă pentru plata datoriilor a fost respins
de Comisia de Apel a judeţului Caraş; în luna februarie 1948 firma, nemaiputând suporta toate
cheltuielile (impozite, chirii, salarii), a fost silită să solicite începerea operaţiunilor de lichidare 33 •
• Societatea „Ocenaş H. Andrei şi Comp:' din Reşiţa, pusă în funcţiune la data de 22 august
1945, comercializa produse textile şi de galanterie, dispunând de un capital social de 4 mili-
oane lei. La constituirea capitalului social au participat, cu părţi egale, cei doi asociaţi: Ocenaş
18
AN, SJCS, FCCIL-OfOr., d. 38/1931-1948, f. 1-2.
19
AN, SJCS, FCCIL-OfOr., d. 38/1931-1948, f. 4, 6.
20
21
22
23
AN, SJCS, FCCIL-OfOr., d. 38/1931-1948, f. 5.
24
25
26
27
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 386/1946, f. 3.
28
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr, d. 38/1931-1948, f. 27.
29
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr, d. 386/1946, f. 3.
30
31
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr, d. 38/1931-1948, f. 16, 27.
32
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr, d. 38/1931-1948, f. 29-30.
33
www.cimec.ro
Aspecte privind comerţul în judeţul Caraş în anii 1944-1948 I 75
H. Andrei din Reşiţa şi Gobolyos Irina din Timişoara, însă asociatul reşiţean exercita conduce-
rea efectivă a societăţii 34 •
În urma presiunilor făcute asupra firmelor cu proprietari germani şi maghiari, conducăto
rul societăţii menţionate a procedat la românizarea denumirii firmei, concomitent cu schimba-
rea numelui propriu, astfel încât - în luna august 1946 - noua denumire a societăţii comerciale
a devenit «Orezeanu H. Andrei & Co. S.î.n.c.» 35 .
Având un singur salariat, firma reşiţeană era considerată - în funcţie de volumul vânzărilor
- drept o firmă de importanţă medie 36 •
În condiţiile în care au început atacurile concentrice asupra proprietăţii private şi în sectorul
comercial, Orezeanu Andrei şi-a luat măsuri de prevedere: a devenit şef de secţie la magazi-
nul de stat «Timişoara», sucursala Reşiţa, de la data de 8 noiembrie 1948. Din lipsă de fonduri
şi datorită presiunilor exercitate pe linie administrativă, firma reşiţeană a dat faliment în luna
februarie 1949 37 •
• Comercializarea băuturilor spirtoase s-a dovedit, în această perioadă, o activitate destul de
profitabilă, în condiţiile menţinerii unor preţuri relativ scăzute în comparaţie cu alte mărfuri şi a
facilităţilor fiscale acordate. Dintre localurile destinate acestui scop, pot fi enumerate următoarele:
- Firma aparţinând lui Retezan Nicolae din Văliug, care şi-a început activitatea la 12 iunie
1944, cu un capital investit de 50.000 lei, proprietarul fiind invalid de război3 8 .
Proprietarul firmei avea brevet pentru vânzarea de băuturi spirtoase (vin, rachiu din fructe,
ţuică, bere etc), obţinut în luna ianuarie 1944, cu valabilitate până în decembrie 194839 •
- Firma aflată în posesia lui Ogârlaci Nicolae din Berzovia, inaugurată la 21decembrie1944,
cu un capital investit de 80.000 lei, proprietarul ocupându-se - până atunci - cu agricultura 40 •
Proprietarul firmei a primit brevet pentru comercializarea băuturilor spirtoase în luna
februarie 1944, valabil până în octombrie 194841 •
- Firma deţinută de Mioc Ştefan din Mercina, deschisă în ziua de 21 decembrie 1944, cu un
capital investit de 60.000 lei, proprietarul ocupându-se - în trecut - cu agricultura 42 •
Proprietarul firmei era autorizat să vândă băuturi spirtoase în virtutea unui brevet eliberat
în luna august 1944, valabil până în aprilie 194943 •
- Firma lui Duda Filip din Gârlişte, care şi-a început activitatea la data de 12 iulie 1945, cu
un capital investit de 150.000 lei, proprietarul fiind pensionar44 •
Proprietarul firmei avea brevet pentru vânzarea de băuturi spirtoase valabil pentru perioada
aprilie 1945-aprilie 195045 •
- Firma aparţinând lui Ciuciu Ion din Milcoveni, inaugurată la 12 iulie 1945, cu un capital
investit de 250.000 lei, proprietarul ocupându-se - în perioada interbelică - de comercializarea
cărnii de vită •46
34
35
AN, SJCS, fond CCIL-Of Or., d. 54/1945, f. 6.
36
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 54/1945, f. 7-8.
37
38
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 293/1944, f. 1-2, 7-8.
39
40
41
42
43
44
45
46
www.cimec.ro
76 I EUSEBIU NARAI
Proprietarul firmei a primit brevet pentru vânzarea de băuturi spirtoase în luna aprilie 1945,
valabil până în martie 195047 •
- Firma aflată în posesia lui Lugojan Marcu din Caraşova, deschisă la data de 12 iulie 1945,
cu un capital investit de 150.000 lei, proprietarul ocupându-se - anterior - cu agricultura 48 •
Proprietarul firmei era autorizat să vândă băuturi spirtoase, în conformitate cu un brevet
valabil în perioada aprilie 1945-aprilie 195049 •
- Firma deţinută de Paulovici Ion din Ciortea, care şi-a început activitatea în ziua de 11
decembrie 1946, cu un capital investit de 500.000 lei, proprietarul ocupându-se - în trecut - cu
agricultura 50 •
Proprietarul firmei avea brevet pentru comercializarea de băuturi spirtoase, valabil în inter-
valul octombrie 1946-august 1951 51 •
- Firma lui Novac Petru din Forotic, inaugurată la data de 31ianuarie1947, cu un capital
investit de 3.000.000 lei, proprietarul ocupându-se - până atunci - cu agricultura52 •
Proprietarul firmei a primit brevet pentru vânzarea de băuturi spirtoase, eliberat în luna
ianuarie 194653 •
- Firma aparţinând lui Szasz Iosif din Steierdorf-Anina, deschisă în ziua de 31 ianuarie
1947, cu un capital investit de 600.000 lei, proprietarul fiind - anterior - muncitor la U.D.R. 54 •
Proprietarul firmei era autorizat să comercializeze băuturi spirtoase, în baza brevetului obţi
nut în luna decembrie 1946 55 •
- Firma aflată în posesia lui Dobrean Ion din Cacova, care şi-a început activitatea la data
de 30 aprilie 1947, cu un capital investit de 3.000.000 lei. Firma avea o anexă, care funcţiona ca
măcelărie 56 •
Proprietarul firmei avea cazier judiciar: prin sentinţa nr. l 065 a Judecătoriei Mixte Reşiţa
( 1941) a fost condamnat la plata unei amenzi de 1.000 lei pentru injurie, iar prin sentinţa nr. 36
a Tribunalului Caraş (5 iulie 1944) a fost condamnat la 2.000 lei amendă pentru speculă 57 •
Comerciantul deţinea două brevete: un brevet industrial şi un brevet pentru vânzarea de
băuturi spirtoase, ultimul fiind valabil în perioada martie 1946-februarie 19 51. Deoarece a fost
proprietarul unei firme în perioada interbelică, firmă radiată în luna octombrie 1939 în urma
mobilizării sale, acesta a primit o dispensă de la Camera de Comerţ şi Industrie Lugoj pentru
înregistrarea noii sale firme 58 •
- Firma deţinută de Pavel Constantin din Ciclova Montană, inaugurată în ziua de 11 august
1947, cu un capital investit de 20.000 lei, proprietarul fiind - anterior - funcţionar 59 •
Proprietarul firmei deţinea brevet pentru comercializarea băuturilor spirtoase, valabil pen-
tru perioada august 1947-ianuarie 195260 •
47
SJCS, fond CCIL-Of Or., d. 303/1945, f. 15.
48
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr„ d. 304/1945, f. 1-2.
49
so AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 305/1947, f. 1-2.
51
52
53
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr„ d. 307/1947, f. 13.
54
55
SJCS, fond CCIL-Of Or„ d. 308/1947, f. 20.
56
57
58
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 310/1947, f. 14, 24-25.
59
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr„ d. 342/1948, f. 1-2, 5.
60
AN, SJCS, fond CCIL-Of Or„ d. 342/1948, f. 16.
www.cimec.ro
• Şi unele restaurante din zonă erau în plină activitate, beneficiind de facilităţi fiscale.
Exemple elocvente în acest sens sunt:
- Restaurantul lui Orăviţan Vasile din Anina, deschis în ziua de 21 decembrie 1944, cu un
capital investit de 80.000 lei, proprietarul fiind pensionar CFR61 •
În virtutea brevetului eliberat în luna august 1944, proprietarul restaurantului era autorizat
să comercializeze băuturi spirtoase cu amănuntul «ca accesorii la mâncare şi consumaţii ali-
mentare» până în august 1947, data expirării brevetului. În cazul îmbolnăvirii proprietarului,
restaurantul putea fi condus de membrii familiei sale62 •
- Restaurantul lui Circu Filip din Oraviţa, care şi-a început activitatea la data de 31 ianu-
arie 1947, cu un capital investit de 1.500.000 lei, proprietarul fiind un comerciant apreciat de
orăviţeni 63 •
Proprietarul restaurantului avea brevet pentru vânzarea de băuturi spirtoase, obţinut în luna
noiembrie 194564 •
- Restaurantul lui Stoian Ioan din Oraviţa, inaugurat în ziua de 30 aprilie 1945, cu un capital
investit de 200.000 lei, proprietarul fiind un comerciant destul de cunoscut în localitate 65 •
Proprietarul restaurantului a obţinut o dispensă de la Camera de Comerţ şi Industrie Lugoj
pentru înscrierea noii sale firme în Registrul Comerţului, deoarece, iniţial, a avut o firmă de
comerţ mixt în comuna Ciudanoviţa, radiată la cererea sa 66 •
De asemenea, acesta avea dreptul de a comercializa băuturi spirtoase în intervale orare care
trebuiau respectate cu stricteţe (10° 0 -15 30 , 18°0 -1° 0 ), în baza brevetului eliberat în luna martie
1945 67 •
• Există numeroase informaţii despre funcţionarea altor firme comerciale de pe raza judeţu
lui, în majoritate ocupându-se de comerţul mixt.
- Firma lui Chirileanu Iosif din Bozovici, care comercializa produse lactate, a intrat în func-
ţiune la data de 1 decembrie 1944, capitalul investit ridicându-se la suma de 250.000 lei 68 •
Comerciantul avea o biografie impresionantă: licenţiat al Academiei Comerciale din
Bucureşti în 1937; a lucrat în Centrala Ministerului de Finanţe în intervalul 1930-1939; a fost
numit contabil în Centrala Ministerului Sănătăţii în anul 1939, iar în 1941 a devenit adminis-
trator al sanatoriului Elias din capitală; în luna mai 1944 a demisionat din funcţia de adminis-
trator şi a revenit la Bozovici, în localitatea natală, luând decizia de a începe o afacere pe cont
propriu69 .
- Firma lui Gruescu Gheorghe din Moldova Nouă, care se ocupa de comerţul mixt, şi-a
început activitatea în ziua de 25 ianuarie 1945. Proprietarul, zidar de meserie, a investit un capi-
tal de 100.000 lei în firma sa din Moldova Nouă 70 •
- Farmacia lui Emeric Gross din Oraviţa a dispus, încă de la data intrării sale în funcţiune
(12 iulie 1945), de un capital de 3.000.000 lei. Proprietarul avea studii de specialitate şi a angajat
3 salariaţi, pentru a-l ajuta în vederea bunei funcţionări a farmaciei sale 71 •
61
62
AN, SJCS, fond CCIL-Of Or., d. 298/1945, f. 17.
63
64
65
66
67
6
R AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 299/1945, f. 1-2.
69
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 299/1945, f. 5, 19.
70
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 300/1945, f. 1-2, 9-10.
71
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr„ d. 302/1945, f. 1-2, 13-14.
www.cimec.ro
78 I EUSEBIU NARAI
- Firma lui Savici Nicolae din Oraviţa avea sediul, iniţial, la Răcăşdia. La începerea activi-
tăţii (anul 1929 - n.n.), firma se ocupa cu comerţul mixt, proprietarul investind suma de SO.OOO
lei pentru funcţionarea eficientă a acesteia 72 •
Proprietarul firmei absolvise şcoala de ucenici pentru comercianţi şi îşi exercita profe-
sia din anul 192473 • În vederea mutării sediului firmei la Oraviţa, în luna martie 1942, Savici
Nicolae a primit referinţe pozitive din partea preşedintelui Oficiului Camerei de Comerţ
şi Industrie din Oraviţa: „este om serios, inteligent şi unul dintre comercianţii fruntaşi din
jurul Oraviţei; sub regimul legionar (nu a fost legionar) l-am sfătuit să preia şi dânsul una
din prăvăliile evreieşti din Oraviţa, având noi - aici - puţini comercianţi de carieră; nu
i s-a dat prăvălia tocmai nefiind legionar, dar nici dânsul nu se putea hotărî de a veni la
oraş în situaţia încurcată de atunci; acum, când românizarea prăvăliilor este în curs, dânsul
deschide o prăvălie de textile, manufactură, încălţăminte şi mărunţişuri en detail în loca-
lul fostei societăţi anonime «Victoria», proprietatea familiei Belgrader (evrei); cere, deci,
mutarea sediului din Răcăşdia la Oraviţa, radierea comerţului mixt şi modificarea, respec-
tiv completarea firmei cu textile, manufactură, încălţăminte şi mărunţişuri, toate en detail
şi pe cont propriu" 74 •
Obţinând acordul Camerei de Comerţ şi Industrie Lugoj, Savici Nicolae şi-a mutat firma la
Oraviţa în cursul anului 1942, capitalul investit ridicându-se la suma de 400.000 lei7 5 •
Datorită întârzierii cu care achita impozitul comercial curent, firma a fost pusă sub seches-
tru judiciar în luna februarie 1946 76 •
- Firma lui Farbasch Carol din Reşiţa comercializa articole electrotehnice şi candelabre.
La data începerii activităţii (1 mai 1941), firma dispunea de un capital în valoare de 5.000 lei.
Proprietarul era electrician de profesie, având 3 salariaţi 77 .
Capitalul social al firmei s-a majorat considerabil, ajungând la 120.000 lei în luna ianuarie
1945 78 •
- Societatea comercială de stat pentru valorificarea animalelor, cărnii şi derivate-
lor „COMCAR", Subagenţia Oraviţa şi-a început activitatea la data de 22 octombrie 1948.
Conducătorul subagenţiei era Poiană Constantin, domiciliat în Oraviţa • 79
- Societatea comercială pentru colectarea, industrializarea şi comercializarea laptelui şi a

derivatelor „ROMLACTA': Agenţia Oraviţa, înfiinţată în ziua de 1 iulie 1948, era condusă de
Franz Iosif şi Almăjeanu Lia, ambii domiciliaţi în Oraviţa 80 •
Sediul central al firmei se afla în Bucureşti. Firma avea 3 sucursale (în judeţele Cluj, Bacău şi
Braşov) şi 37 agenţii, acoperind astfel peste 75% din suprafaţa ţării 81 .
S-a înfiinţat şi o subagenţie în Reşiţa, la data de 21 iulie 1948, condusă - în mod oficial - de
Franz Iosif şi Almăjeanu Lia, dar în mod efectiv de către Kaiser Francisc, domiciliat în Reşiţa82 •
- Societatea comercială de stat «BEGA», filiala Oraviţa, inaugurată la data de 13 octombrie
1948, se ocupa de comercializarea a diverse articole (alimentare, vegetale şi animale, coloniale
n AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 329/1931-1948, f. 1-2.

73
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 329/1931-1948, f. 25.
74
75
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 329/1931-1948, f. 16-17.
76
77
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 390/1941-1948, f. 1-2.
78
79
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr., d. 381/1948, f. 1,4.
80
81
82
AN, SJCS, fond CCIL-Of Or„ d. 378/1948, f. 4.
www.cimec.ro
etc). Societatea comercială menţionată avea două magazine de desfacere a produselor (en gros şi
en detail) 83 .
Sediul central al firmei era situat în Timişoara. Directorul coordonator (Ion Ţenchea) era
sprijinit, în activitatea sa, de 2 directori adjuncţi (dr. Tiberiu Pollak şi Ernest Schwartz) 84 •
Cei 2 directori adjuncţi ai filialei din Oraviţa, Emanuel Oszi şi Ilie Iordache, au solicitat
impunerea lui Avram Dancea, domiciliat în aceeaşi localitate, în calitate de director coordona-
tor al filialei, deoarece a fost numit în funcţie prin decizia nr. 1121 a Ministerului Comerţului şi
Alimentaţiei (publicată în Monitorul Oficial Nr. 249 din 26 octombrie 1948), în urma expirării
mandatului deţinut de Ioan Iancovici85 .
Filiala din Reşiţa, înfiinţată în ziua de 10 noiembrie 1948, era condusă de 3 persoane, domi-
ciliate în aceeaşi localitate: directorul coordonator (Ştefan Istoc) şi doi directori adjuncţi (Ernest
Luft-Baran şi Iuliu Lawenfeld) 86 •
- Magazinul de stat «BANATUL» din Timişoara şi-a început activitatea la data de 2 aprilie
1948, cu un capital subscris de 15.000.000 lei. Conducerea magazinului era asigurată de: Petru
Popovici (director), William Deutsch (subdirector comercial) şi Eugen Gaspar (subdirector
administrativ) 87 .
Comercializând maşini agricole, articole electrotehnice, articole de menaj, articole sani-
tare, articole de construcţii, cauciucuri, articole chimice, arme şi muniţii destinate vânătorii etc,
magazinul timişorean avea o sucursală în Oraviţa, înfiinţată în ziua de 19 august 1948, condusă
de Iacob Sogor (director), sprijinit de 2 directori adjuncţi (Ernest Harter şi Valeriu Bălan) 88 •
- Magazinul de stat «TIMIŞOARA» din Timişoara, înfiinţat în ziua de 1 aprilie 1948, comer-
cializa articole textile, încălţăminte, articole de voiaj, articole de lux etc. Având un capital sub-
scris de 15.000.000 lei, societatea comercială timişoreană a deschis 3 sucursale în Banat: Lugoj,
Oraviţa şi Băile Herculane. Administratorii societăţii amintite erau: Vucicu Gheorghe (direc-
tor), Lighezan Aurel (subdirector comercial), Wâchter Alexandru (subdirector administrativ) şi
Kriszany William (conducătorul sucursalei Băile Herculane )89 .
Sucursala din Oraviţa a magazinului timişorean, constituită la începutul lunii august
1948, era condusă de 3 persoane cu domiciliul în Oraviţa: Petre Vasile (director coordonator),
Belgrader Tiberiu (subdirector comercial) şi Andrei Iustin (subdirector administrativ) 90 •
Magazinul de stat din Timişoara a inaugurat o nouă sucursală la Reşiţa, la data de 7 decembrie
1948, care comercializa mărfuri textile, stofe, mătăsuri, galanterie şi încălţăminte. Conducătorii
sucursalei, domiciliaţi în Reşiţa, erau: Mincik Ştefan (director coordonator), Filder Ioan (direc-
tor comercial) şi Aspis Chatschiel (director administrativ) 91 •
- Societatea anonimă comercială «SEMENICUL» din Oraviţa s-a înfiinţat în luna aprilie
1948, intenţionând să deschidă sucursale şi în alte localităţi din zonă. Conform articolului 2 din
statut, adoptat în luna mai 1948, scopurile societăţii amintite erau următoarele:
«a) exploatarea în regie proprie a comerţului de hotel şi restaurant, inclusiv cumpărarea şi
vânzarea cu ridicata şi cu amănuntul de băuturi alcoolice, bere şi alimente;
b) fabricarea şi punerea în vânzare a apei gazoase (sifon), limonade şi siropuri;
83
84
85
86
87
88
AN, SJCS, fond CCIL-Of Or„ d. 379/1948, f. 1, 6-7.
89
90
91
www.cimec.ro
80 I EUSEBIU NARAI
c) primirea reprezentanţei de depozite de vinuri, rachiuri, bere, ape minerale, precum şi a

oricăror alte mărfuri şi materiale;
d) cumpărarea şi vânzarea de automobile, motociclete, motorete, biciclete, piesele acestora
şi alte articole tehnice, precum şi înfiinţarea de ateliere de reparaţii tehnice şi de producere a
acestor articole;
e) participarea la alte întreprinderi comerciale sau industriale, având acelaşi obiect sau altul
asemănător;
f) cumpărarea şi vânzarea de imobile;
g) închirierea parţială sau totală a imobilelor sale».
Societatea anonimă putea face orice operaţiuni comerciale legale, dispunând de un capital
social în valoare de 3.000.000 lei.
Firma era condusă de un Consiliu de Administraţie, format din 5 persoane, alese pe o peri-
oadă de 3 ani. Membrii Consiliului de Administraţie erau obligaţi să depună o garanţie mate-
rială, constând în acţiuni ale societăţii menţionate, în conformitate cu articolul 23 7 din codul
comercial 92 •
***
După o redresare relativă a comerţului cărăşean la sfârşitul

anului 1944, în anul următor
numărul comercianţilor din zonă a avut de suferit, datorită posibilităţilor reduse de cumpărare
ale populaţiei şi a dificultăţilor întâmpinate în aprovizionarea cu mărfuri de primă necesitate
pentru locuitorii judeţului. Cu toate acestea, cele mai multe firme comerciale erau înregistrate
în oraşele Reşiţa şi Oraviţa.
Numărul firmelor comerciale din judeţul Caraş a cunoscut o creştere considerabilă în anul
1946, determinată de facilităţile fiscale acordate de stat, care au avantajat - în mod deosebit -
firmele înfiinţate în 1945. Această creştere a avut, din păcate, un caracter temporar.
Anii 1947-1948 au marcat limitarea drastică a comerţului liber şi înfiinţarea magazinelor de
stat, care să preia monopolul comerţului intern şi extern.
Evoluţia comerţului cărăşean în această perioadă se subscrie tendinţei generale de eliminare
a proprietăţii private, manifestată în economia românească, prin măsurile economice etatiste
adoptate de guvernul pro-comunist prezidat de dr. Petru Groza.
Bibliografie
AN, SJCS - CCIL-Of Or Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Caraş-Severin - Camera de Comerţ şi
Industrie Lugoj - Oficiul Oraviţa.
AN, SJCS - PJC Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Caraş-Severin, fond Prefectura judeţului
Caraş.
AN, SJCS - PJC-C Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Caraş-Severin Prefectura judeţului Caraş
- Cabinet.
Zahiu 1971 I. Zahiu (coord.), Reşiţa - istorie şi contemporaneitate, f.e., Reşiţa, 1971.
92
AN, SJCS, fond CCIL-OfOr„ d. 39/1937-1948, f. 51-52.
www.cimec.ro
DES ASPECTS CONCERNANT LE COMMERCE DANS LE

DEPARTEMENT DU CARAŞ PENDANT LES ANNEES 1944-1948
(Resume)
Apres le redressement relatif du commerce dans le departement du Caraş ala fin de l'annee 1944, en
1945 le nombre des commen;:ants locals a ete affecte profondement, grâce au pouvoir reduit d'achat de
la population et au ravitaillement deficitaire en marchandises indispensables pour l'usage des habitants
du departement. Cependant, Ies enseignes de commerce etaient concentrees dans Ies villes de Reşiţa et
d' Oraviţa.
Pendant l'annee 1946, le nombre des firmes commerciales dans le departement du Caraş a connu
une evolution remarquable, due aux facilites fiscales, qui ont favorise - particulierement - Ies firmes
fondees en 1945. Malheureusement, cette evolution a eu un caractere temporaire.
Les annees 1947-1948 se sont distinguees par la restriction dramatique du commerce libre et la
fondation des magasins d'etat, qui devaient assumer le monopole du commerce interieur et exterieur.
Le developpement du commerce dans le departement du Caraş pendant la periode 1944-1948 fait
parti de la tendance generale d' eliminalion de la propriete particuliere, par Ies mesures economiques
etatistes du gouvernement pro-communiste Groza.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
DIN ACTIVITATEA PARTIDULUI NATIONAL-
,
POPULAR ÎN BANAT LA ÎNCEPUTUL ANULUI 1948
Radu PĂIUŞAN
Constituit în ianuarie 1946, ca o verigă de legătură între intelectualitate şi păturile mijlo-

cii, pe de o parte, şi alte categorii sociale grupate sub „umbrela" comuniştilor, pe de altă parte,
Partidul Naţional-Popular îşi va continua activitatea şi la începutul anului 1948, însă cu o auto-
ritate profund ştirbită asupra membrilor proprii şi abandonând, treptat, principalele puncte
programatice enunţate încă de la început. De pildă, înlăturarea monarhiei, prin actul de la 30
decembrie 1947, nu apărea în niciuna din luările de poziţie ale liderilor naţional-populari bănă
ţeni, deşi aceasta era unul din pilonii de bază ai doctrinei lor 1•
O problemă care preocupa, acum, şi organizaţiile naţional-populare din judeţele Regionalei
Banat era campania electorală pentru alegerile pentru Marea Adunare Naţională din 28 mar-
tie 19482 • În vederea pregătirii acestor alegeri s-a desfăşurat şi şedinţa, din 9 martie 1948, a
Comitetului Judeţean Severin al P.N.P. Lucrările şedinţei au fost conduse de către Iulian Jura,
preşedintele organizaţiei, şi de către Lenormanda Benari, delegata Centrului3.
În cuvântul său, Iulian Jura a arătat că avea multe probleme cu campania electorală şi că,
în timpul acesteia, membrii organizaţiei naţional-populare din judeţul Severin erau mobilizaţi
pentru campanie, scopul şedinţei respective fiind legat de propaganda electorală.
În alocuţiunea rostită de Holtzner, responsabilul comisiei financiare, care îşi desfăşura acti-
vitatea pe tot timpul campaniei electorale, afirma că a fost făcut un plan de activitate pentru
strângerea fondurilor necesare, fixându-se - între altele - baluri şi ceaiuri dansante, în zilele de
7, 14 şi 28 martie. În data de 20 martie, organizaţia naţional-populară din judeţul Severin va
organiza, şi ea, un bal. Anunţa că s-a format o echipă care se va deplasa, cu lista de subscripţie,
prin toate organizaţiile din oraşe şi comune rurale. La rândul lor, muncitorii vor ceda benevol
o oră de lucru în folosul fondului electoral, la fel ca funcţionarii publici şi particulari, iar toate
şcolile din judeţ vor organiza spectacole de teatru şi diferite festivaluri 4 •
Inginerul Ambruş a fost numit responsabilul secţiei juridice şi de pregătire a alegerilor,
urmând să fie pregătite cărţile de alegător, să se stabilească delegaţii la secţiile de votare, să fie
controlată valabilitatea listelor cu alegătorii. Mai trebuiau desemnaţi delegaţii, Iulian Jura pro-
punând câte doi delegaţi de plasă verificaţi, dar inginerul Ambruş a arătat că se fixase, deja, un
consiliu judeţean format din 250 de delegaţi5.
Pentru detalii vezi Păiuşan 2010, p. 118-130; Păiuşan 2011, p. 493-501; Păiuşan 2012, p. 383-391; Păiuşan 2014,
p. 149-159.
2
Pentru pregătirea acestor alegeri vezi şi Scurtu/Buzatu 1999, p. 595.
3
A.N., S.J.T., C.J. T.-T. P.N.P., d. 21/1948, f. 122.
4
A.N., S.J.T., C.J. T.-T. P.N.P., d. 21/1948, f. 122.
A.N., S.J.T., C./. T.-T. P.N.P., d. 21/1948, f. 122.

www.cimec.ro
84 I RADU PĂIUŞAN
Pentru faptul că a fost pusă pe lista de candidaţi ai P.N.P.-ului în judeţul Severin, Lenormanda
Benari se angaja să ţină o legătură strânsă cu problemele bănăţene şi va căuta să fie demnă de
încrederea oferită. În continuare, ea a vorbit despre democraţia de tip nou, adică cea comunistă.
În concepţia sa, activitatea politică trebuia să se facă de la om la om, începând cu familia, în
cercul profesional, în cercuri de studii, etc., trebuind să fie cunoscute problemele pe care oame-
nii le ridicau. Se mai angaja ca, după alegeri, să ia contact cu toată lumea6 • În intervenţia sa,
Lenormanda Benari a mai arătat că proiectul de Constituţie7 era „un fapt de operă juridicâ'8 .
Concluzionând, preşedintele organizaţiei naţional-populare din judeţul Severin, prof. Iulian
Jura dădea indicaţia ca realizările guvernului să fie făcute cunoscute în fiecare lună şi să fie
cunoscute şi realizările din localitatea respectivă. Mai recomanda ca naţional-popularii din
judeţul Severin să nu se angajeze niciodată în misiuni de neîndeplinit şi oricărui cetăţean să-i fie
ascultate problemele şi să i se dea răspunsul cuvenit pe linia democraţiei, bineînţeles comuniste.
Abordând problema candidaturii Lenormandei Benari în judeţul Severin, Jura era de părere că
s-a procedat bine şi, în numele naţional-popularilor din judeţ, a asigurat-o, arătând că, în gene-
ral, bănăţenii sunt pretenţioşi, dar prin candidatura doamnei Benari (judeţul Severin - n. n.) a
făcut o achiziţie bună 9 •
În finalul şedinţei s-au produs şi două demisii din organizaţia naţional-populară din judeţul
Severin: dr. Planchitiu, care şi-a reînnoit demisia, şi avocatul Nicolae Popa, care deţinea funcţia
de secretar general al organizaţiei. În locul acestuia a fost numit în funcţie Gheorghe Roşu 10 •
Şi în judeţul Timiş-Torontal se intensifica activitatea în vederea alegerilor. Comitetului de
plasă al naţional-popularilor din Sânnicolau! Marei se cerea, printr-o adresă din 5 martie 1948,
o listă completă cu toţi membrii reprezentanţi în organele locale ale Frontului Democraţiei
Populare 11 în comunele din plasă. Prin aceeaşi adresă mai era solicitat un tabel cu membrii veri-
ficaţi în prezenţa delegaţiilor comitetului judeţean şi cotizaţiile tuturor membrilor din plasă •12
Ca urmare a acestei adrese, comitetul P.N.P. al plăşii Sânnicolau! Mare a trimis, în data de
1O martie 1948, o circulară către comune, prin care se arăta că în ziua de sâmbătă, 13 martie
ora 5 p.(ost) m.(eridian), va avea loc, în sala cinematografului „Victoria'', o adunare a tuturor
membrilor P.N.P., la care se vor discuta chestiuni de organizare şi altele în legătura cu partidul.
Circulara era însoţită de o listă cu 78 de membri care erau obligaţi să ia parte, neadmiţându-se -
sub niciun motiv - nicio absenţă, iar cei care nu vor fi prezenţi, urmau să fie eliminaţi din partid,
iar numele lor publicat în ziarul „Naţiunea'' ca excluşi, conform instrucţiunilor venite de la orga-
nizaţia judeţeană Timiş-Torontal a P.N.P.-ului 13 • Printre cei care figurau pe listă erau: Dumitru
Guleş - funcţionar, avocat I. Muntean, Silviu Funar - cârciumar, Filip Cotoşman, Aurel Funar,
Ioan Sarafolean - agricultor, Nicolae Sarafolean - funcţionar, Simion Cotoşman, Alexa Miclău
- infirmier la spital, Nicolae Goicu - director de liceu, etc. 14
Din plasa Jimbolia, din judeţul Timiş-Torontal, se făceau pregătiri pentru alegerile din 28
martie 1948. În şedinţa comitetului de plasă al P.N .P.-ului din localitate, din 13 martie 1948, pre-
şedintele acestuia, Sabin Toduţiu, menţiona că toţi membrii Partidului erau mobilizaţi în munca
de lămurire de la om la om, în vederea alegerilor. Naţional-popularii din localitate primiseră,
6
A.N„ S.J.T., C.]. T.-T. P.N.P., d. 21/1948, f. 122.
7
Despre conţinutul Constituţiilor comuniste vezi şi Aron, 2001, p. 183.
8
A.N„ S.J.T., fond C./. T.-T. P.N.P., d. 21/1948, f. 122.
9
10
A.N„ S.J.T., fond C./. T.-T. P.N.P., d. 21/1948,f. 123.
11
Pentru constituirea acestui Front vezi şi Păiuşan/Ion/Retegan 2002, p. 46.
12
13
14
A.N„ S.J.T., fond C.]. T.-T. P.N.P., d. 13/1948, f. 52 v.
www.cimec.ro
Din activitatea Partidului Naţional-Popular în Banat la începutul anului 1948 I 85
ca sarcină, să organizeze Casa Alegătorului şi să facă, aici, de serviciu cu rândul1 5 • Totodată, au

fost lansate trei liste de subscripţie: una pentru abonamentele la ziarul „Naţiunea': a doua pentru
procurarea a şase tablouri pentru sediul P.N.P. din Jimbolia şi a treia pentru Fondul Electoral1 6 •
În cadrul campaniei electorale făceau deplasări, în diverse comune, şi membrii Comitetului
Judeţean Timiş-Torontal al P.N.P. Una din aceste deplasări a fost făcută în data de 14 martie
1948, de către Aurel Periat, în comuna Nerău din plasa Sânnicolaul Mare. În aceeaşi zi, la ora
9 dimineaţa, a participat la o şedinţă a P.N.P.-ului, la care au mai luat parte: primarul comunei,
Eugenia Barbu - P.M.R., Maria Raveneac - P.M.R., Petru Gondak - U.P.M., Mate Andrei -
U.P.M., Gheorghe Andras - F.P., etc. În cadrul şedinţei au fost prezentate rapoarte, şi au fost date
lămuriri şi întrebări referitoare la campania electorală 17 •
A fost apreciată colaborarea în F.D.P. ca fiind foarte bună, la pregătirea adunării la care
au participat 150-200 de oameni, în mare majoritate neîncadraţi politic, care au ascultat - cu
interes - întreaga expunere. Referindu-se la aşa-zisa reacţiune, se afirma că era pasivă şi total
dezorganizată, din comună candidând doar un cetăţean pe listele P.N.L.-Bejan. Economic, toate
colectările fuseseră făcute 18 .
Pentru alegerile din martie 1948 a fost vizitat şi dr. Coriolan Rău, de către naţional-popularii
Hellmann şi Tenovici 19 •
De altfel, şi alţi membri ai Comitetului Judeţean Timiş-Torontal al P.N.P. s-au deplasat în
comună, pentru propagandă electorală. Printre aceştia se număra şi Aurel Periat, care, dumi-
nică, 21 martie 1948, s-a deplasat în comuna Giera din plasa Ciacova. Aici a participat la o
şedinţă a F.D.P.-ului local, împreună cu Milan Teodorovici, delegat al organizaţiei judeţene
Timiş-Torontal a F.D.P.-ului, Petre Claici, primarul comunei, din partea P.M.R., Blagoe Miletici
- P.M.R., Ion Cărăbaş - P.N.P., Gheorghe Lengyel - U.P.M., Eugenia Grofşorean - U.F.D.R. 20
Nu peste tot în judeţele bănăţene se colabora bine în cadrul F.D.P.-ului. Din raportul plăşii
Ciacova a P.N.P„ din judeţul Timiş-Torontal, rezultă că consiliile F.D.P. erau de formă, existenţa
lor fiind foarte puţin simţită în actele gospodăririi comunale. Se mai solicita ca, în privinţa înca-
drării de noi membri în P.N.P., să li se comunice pe cine puteau primi în partid şi ce situaţie
materială trebuia să deţină noul membru, pentru a şti ce elemente pot adera la naţional-popu
lari, şi dintre plugari, de la ce cotă de pământ pot fi membri ai Partidului şi dacă se limitau numai
la comuna de reşedinţă 21 •
Existau, însă, şi probleme interne în cadrul organizaţiilor naţional-populare bănăţene.
Într-un raport al comitetului P.N.P. din comuna Giarmata, din 22 martie 1948, se afirma că
reorganizarea comitetului naţional-popular a devenit oportună din cauză că mulţi membri au
părăsit P.N.P.-ul, trecând în alte partide, din lipsa de activitate a fostului comitet, care s-a dovedit
a fi animat mai mult din interese personale 22 •
În ceea ce privea starea de spirit, se arăta în raport, aceasta era considerată satisfăcătoare în
organizaţia naţional-populară, dar colaborarea cu celelalte organizaţii politice locale era ane-
voioasă din cauză că Frontul Plugarilor era în curs de organizare, iar în P.M.R. erau strecurate
persoane care nu-şi cunoşteau menirea şi atribuţiile, erau lipsite de disciplina de partid, şi, prin
15
16
A.N., S.J.T„ fond C./. T.-T. P.N.P., d. 15/1948, f. 98.
17
A.N., S.J.T., fond C.]. T.-T. P.N.P., d. 11/1947, f. 36.
JR A.N., S.J.T., fond C.J. T.-T. P.N.P., d. 11/1947, f. 36.
19
A.N., S.J.T., fond C./. T.-T. P.N.P., d. 11/1947, f. 32.
20
A.N., S.J.T., fond C.J. T.-T. P.N.P., d. 11/1947, f. 34.
21
22
www.cimec.ro
86 I RADU PĂIUŞAN
activitatea lor (purtare scandaloasă, bătăi, intrigi), ştirbeau prestigiul României (Republicii -
n.n.) şi făceau dovadă a fi preocupaţi mai mult de interesele lor personale 23 •
Problema alegerilor parlamentare s-a pus şi în şedinţa, din 24 martie 1948, a organizaţiei
naţional-populare din oraşul Lipova, din judeţul Timiş-Torontal. La şedinţă, la care au fost pre-
zenţi: Vasile Bugariu - preşedinte, Grigore Stoicovici - secretar, Iuliu Putici, Andrei Bosarmann,
Andrei Krassl, Petru Florea, etc. - membri, au fost prelucrate instrucţiunile referitoare la alege-
rile din 28 martie, trebuind să se pornească la o propagandă în oraş, cu toţi membrii înscrişi în
partid. În cadrul aceleiaşi şedinţe s-au depus şapte adeziuni şi s-a discutat chiria de 1.000 de lei
lunar, pe care o plătea partidul pentru sediul din str. N. Bălcescu nr. 3 24 •
Chiar înainte de alegeri începeau să apară probleme în organizaţiile naţional-populare
bănăţene. Din procesul-verbal al Secţiei Tineret a P.N.P.-ului din Timiş-Torontal din 24 martie
1948, rezulta că Biroul Politic al Secţiei de Tineret, judecând gravitatea faptelor, a hotărât: 1)
Excluderea din P.N.P. a lui Dan Perşan şi Dumitru Mihăilescu; 2) Constantin Vlăduţ era obligat
să-şi depună demisia; 3) Îndepărtarea lui Constantin Vlăduţ din Biroul şi Comitetul Secţiei de
Tineret a P.N.P.-ului. În cazul ultimului, decizia s-a luat ca urmare a constatării că acesta a sus-
ţinut, în cadrul Comitetului, o activitate distructivă 25 •
Şi în plasa Sânnicolau! Mare apar probleme legate de situaţia organizaţiei naţional-populare
locale şi de colaborarea acesteia în cadrul F.D.P.-ului. În şedinţa, din 25 martie 1948, a orga-
nizaţiei de plasă, Toma Zbuchea a precizat că o parte din membrii partidului erau înscrişi în
alte partide din F.D.P., astfel că nu mai veneau la şedinţele P.N.P.-ului, iar o altă parte refuzau să
plătească cotizaţia şi să vină la şedinţă, pe motivul că nu au primit cărţi de alegător şi, ca urmare,
nu aveau încredere în partid26 •
În intervenţia sa din cadrul şedinţei, dr. Ion Munteanu a cerut să fie cercetate motivele pen-
tru care o parte din naţional-populari nu au primit cartea de alegător27 •
Intervenind în discuţie, prof. Vasile Sfinţeanu, preşedintele comitetului de plasă, a menţi
onat că la şedinţele P.N.P. şi ale F.D.P. nu se poate discuta decât în cadrul programului acestora
şi că, dacă unii membri nu au primit carte de alegător, este o problemă particulară, în care nu
putea fi angajat partidul28 .
P.N.P. din Timiş-Torontal a dat şi 22 de delegaţi în echipele financiare ale F.D.P.-ului, pentru
colectarea de fonduri; printre aceştia era şi Anton Holender29 •
Dar P.N.P.-ul îşi continua activitatea organizatorică chiar pe timpul campaniei electorale
din martie 1948. Astfel, în data de 25 martie, Grigore Stoicovici, secretarul organizaţiei naţi
onal-populare din Lipova, s-a deplasat în comuna Şiştarovăţ, unde a luat contact, în localul
primăriei comunei, prin autorităţile comunale, cu populaţia localităţii, trecând la organizarea
Partidului în comună. Printre participanţii la întrunire s-au numărat: preotul Tiberiu Suciu,
Gheorghe Cuzman, Romulus Tănascu, Aurel Cărăbaş, Aurel Ofiţirescu, etc. Constituindu-se
organizaţia naţional-populară din comuna Şiştarovăţ, a fost ales preotul Tiberiu Suciu - preşe
dinte, Gheorghe Cuzman - secretar, iar ca membri: Romulus Tănascu, Avram Cuzman şi Ioan
Nediu 30 •
23
A.N., S.J.T„ fond C.J. T.-T. PN.P„ d. 13/1948, f. 69.
24
A.N„ S.J.T„ fond C.J. T.-T. PN.P., d. 15/1948, f. 102.
25
A.N„ S.J.T., fond C.J. T.-T. PN.P„ d. 14/1948, f. 17 v.
26
A.N„ S.J.T., fond C.J. T.-T. PN.P„ d. 14/1948, f. 18.
27
A.N„ S.J.T., fond C./. T.-T. PN.P„ d. 14/1948, f. 18.
28
A.N„ S.J.T., fond C.J. T.-T. PN.P., d. 14/1948, f. 18.
29
A.N„ S.J.T., fond C./. T.-T. PN.P„ d. 14/1948, f. 20.
30
A.N„ S.J.T., fond C.J. T.-T. PN.P„ d. 13/1948, f. 105.
www.cimec.ro
Tot în luna martie 1948 a fost trimis, spre studiu, organizaţiilor naţional-populare şi
Proiectul de Constituţie. Acesta a fost discutat şi de către membrii organizaţiei naţional
populare din plasa Recaş, din judeţul Timiş-Torontal. Aceştia, adunaţi în cerc de studiu, con-
chideau că din Proiectul de Constituţie 31 rezulta clar că proprietatea particulară şi dreptul de
moştenire erau recunoscute şi garantate prin lege (art. 9), iar prin articolul 14 se prevedea
că „pământul e al celor ce-l muncesc" (formulă tipic comunistă - n.n.) 32 • Din discuţiile des-
făşurate rezulta şi faptul că majoritatea muncitorilor intelectuali din ţară, funcţionarii din
birouri, etc., care munceau cu minţile, sunt proveniţi din muncitori manuali, respectiv ţărani,
agricultori, şi care, în mod normal moştenind pe părinţii lor, au ceva pământ, de exemplu
câteva jugăre 33 •
Ei mai cereau să fie garantat, prin Constituţie, şi acestei pături sociale dreptul de proprietate
agricolă particulară asupra unui lot-tip de pământ, chiar dacă, momentan, nu-l lucra el personal
şi, de aceea, naţional-popularii cereau să fie adăugat şi consfinţit, în proiectul de Constituţie, şi
acest principiu de echitate socială, şi să fie inclus în articolul 14. „Pământul aparţine celor ce-l
muncesc, şi muncitorilor intelectuali asupra proprietăţii agricole existente şi asupra celei prove-
nite din moştenire" 34 •
Şi judeţul Severin era implicat în campania de alegeri electorale. Astfel, în data de 21 martie
1948 a avut loc o acţiune de muncă voluntară pe teren, la care au luat parte 130 de membri, cu
care ocazie s-a făcut propagandă pe teren, de la om la om, iar pe 25 martie naţional-popularii
din Severin au luat parte la un miting, la care au fost prezenţi aproximativ 350 de membri, cu
pancarte şi tablouri3 5•
După alegerile din martie 1948, câştigate de F.D.P., pe data de 29 martie a avut loc o şedinţă
plenară a P.N.P.-ului din judeţul Severin, la care au participat 130 de membri, unde a luat cuvântul
dr. Ion Perianu, recomandând pe deputaţii naţional-populari aleşi în judeţ, Alice Lenormanda
Benari şi Iulian Jura, după care a rostit o cuvântare deputata Benari, explicând situaţia partidului
în noua conjunctură politică 36 •
Organizaţia naţional-populară din judeţul Severin număra 5.082 de membri, dintre care 70
la organizaţia de femei şi 44 la cea de tineret 37 •
Referindu-se la date despre necesităţile economice şi sociale ale judeţului, se solicita: a) A
se lua măsuri locale, pentru cazurile existente în judeţ; b) A se verifica planul sanitar pentru
reţeaua şcolară în judeţ 38 •
Printre nevoile organizatorice ale organizaţiei P.N.P. din judeţul Severin erau: a) lipsa mij-
loacelor de transport; b) lipsa de bani3 9 •
Din raportul de activitate al organizaţiei judeţene P.N.P. din Timiş-Torontal pe intervalul
11 februarie-31 martie 1948, reiese că şi aici s-a dus o activitate intensă. Din cele 13 plăşi ale
judeţului, 12 reşedinţe de plasă erau organizate, iar una era în curs de organizare; în schimb, din
cele 244 de comune existente în judeţ, 123 erau organizate 40 •
31
Pentru aceasta vezi şi Focşeneanu 1992, p. 112.
32
A.N„ S.J.T„ fond C./. T-T. PN.P, d. 15/1948, f. 105.
33
A.N„ S.J.T., fond C./. T.-T. PN.P, d. 15/1948, f. 106.
34
A.N„ S.J.T., fond C./. T.-T. PN.P, d. 15/1948, f. 106.
35
A.N„ S.J.T., fond C./. T.-T. PN.P, d. 21/1948-1949, f. 7.
36
A.N„ S.J.T., fond C./. T.-T. PN.P, d. 21/1948-1949, f. 7.
37
A.N„ S.J.T„ fond C./. T.-T. PN.P, d. 21/1948-1949, f. 6.
38
39
40
A.N„ S.J.T., fond C.J. T.-T. PN.P, d. 13/1948, f. 17.
www.cimec.ro
88 I RADU PĂIUŞAN
în Timişoara erau 522 de membri, iar în judeţ 3.055, în total 3.667. Pe profesii, cei mai mulţi
erau agricultori - 2.068, apoi funcţionari publici - 461, casnice - 180, meseriaşi - 130, industri-
aşi şi comercianţi - 110 41 •
În urma revizuirii membrilor, se sublinia în raport, atât în oraşul Timişoara, cât şi în restul
judeţului, numărul total al membrilor a rămas la 3.857, faţă de 4.756, câţi au fost la 1 februa-
rie 1948. Au fost înlăturaţi un număr de 1.175, care au fost găsiţi fie plecaţi la alte partide, ca
P.M.R. sau Frontul Plugarilor, unii plecaţi din localităţile respective sau înlăturaţi din motive de
incompatibilitate cu programul şi statutul partidului.
După cum reieşea din datele asupra structurii profesionale a membrilor se poate constata
că numărul agricultorilor, ca şi a altor categorii, a scăzut, în schimb, numărul celorlalte categorii
profesionale din Timişoara şi centrele de plasă, dacă, deocamdată, n-a crescut într-o măsură mai
mare, se menţine, totuşi, la un nivel menit să dea dovada de adevărat partid al păturilor mijlocii
şi al intelectualilor progresişti 42 •
Crescuse, în schimb, conform raportului, cu 52 numărul abonamentelor la ziarul
„N aţ1unea"43 .
.
Activitatea organizaţiei naţional-populare din judeţul Timiş-Torontal rezultă din raportul

de activitate al acesteia. Astfel, la capitolul, din raport, intitulat „Informaţiuni şi articole trimise",
a fost prezentată darea de seamă asupra şedinţei plenare din 6 februarie 1948, la care şedinţă a
vorbit avocatul Pompiliu Şerbescu despre asesorii populari44 •
În acelaşi capitol al raportului figurează şi un reportaj asupra Brigăzii voluntare „30 decem-
brie': care lucra la construirea liniei de tramvai Mehala-Ronaţ. A mai fost prezentată o dare
de seamă asupra constituirii şi activităţii Consiliului Judeţean Timiş al F.D.P.-ului, şi o scurtă
autobiografie a candidatului naţional-popular Pandeli Eustaţiu, pe lista nr. 1 a Frontului. O altă
dare de seamă a fost prezentată despre desÎaşurarea şedinţei plenare din 19 martie 1948, la care
a luat cuvântul N. Ionescu-Papastelatu, care a vorbit despre Platforma-Program a F.D.P.-ului,
avocatul Nicolae T. Ionescu vorbind despre proiectul noii Constituţii. A mai fost prezentat şi
articolul „P.N.P. şi problema tineretului'', redactat de Aurel Şimon, secretarul general al Secţiei
Tineretului45 •
Au mai fost prezentate dări de seamă asupra întrunirilor F.D.P. din localităţile Giera şi
Cărpiniş, şi un reportaj despre activitatea deputaţilor organizaţiei naţional-populare din judeţul
Timiş-Torontal: prof. Valeriu Novacu şi Pandeli Eustaţiu 46 •
În capitolul „Ziare locale. Inserări articole publicate" erau reliefate convocarea membrilor la
şedinţa plenară a organizaţiei municipale naţional-populare din 6 februarie 1948, care a apărut
de două ori în ziarele locale: „Luptătorul bănăţean'', „Temeswarer Zeitung" şi „Szabad Szo': Mai
erau raportate convocarea la şedinţa plenară din 13 februarie, la care a vorbit avocatul Nicolae
Ionescu despre „Justiţia popularâ', convocare apărută în trei ziare locale, şi convocarea la şedinţa
plenară din 20 februarie, la care a vorbit N. Ionescu-Papastelatu despre „P.N.P. şi păturile mijlo-
cii': Tot la acest capitol se menţiona că, în afară de ziarul „Naţiunea'', nu aveau nicio legătură cu
alte ziare din Bucureşti 47 .
41
A.N., S.J.T., fond C./. T-T P.N.P., d. 13/1948, f. 17.
42
43
44
A.N., S.J.T., fond C./. T-T P.N.P., d. 13/1948, f. 33. Pentru reorganizarea justiţiei vezi şi Păiuşan/Ion/Retegan
2002, p. 42.
45
A.N., S.J.T., fond C.J. T-T P.N.P., d. 13/1948, f. 33.
46
47
www.cimec.ro
În cadrul manifestărilor periodice, în raport erau menţionate şedinţele plenare care se

ţineau în fiecare săptămână, în ziua de vineri, la ora 18. Numărul participanţilor la acestea era
de 70-75% din membrii convocaţi 48 •
La punctul „Politizarea celorlalte reuniuni" se afirma că în şedinţele tuturor secţiilor naţio
nal-populare se făcea analiza situaţiei politice externe şi interne, şi se politizau toate subiectele
care se discutau în şedinţe, conform liniei transmise de Secţia de Presă şi Documentare49 •
În cadrul manifestărilor sporadice, se arată că, conform planului de muncă al naţional
popularilor pe lunile februarie şi martie, cu ocazia revizuirii membrilor din judeţ, au organi-
zat şi întruniri publice în centrele de plasă. Acestea au fost realizate astfel: 8 februarie 1948
- Jimbolia, Buziaş, Gătaia; 15 februarie 1948 - Sânnicolau! Mare, Ciacova, Deta; duminică, 22
februarie 1948 - Vinga, Recaş şi Lipova. La Lipova s-au deplasat şi generalul Teodor Şerb, avo-
catul Nicolae T. Ionescu şi colonelul Nicolae Gălăşanu. În 29 februarie, naţional-popularii au
organizat întruniri publice în plăşile Periam, Giulvăz şi Plasa Centrală 50 •
Referindu-se la profesiuni, în document se afirmă că cercurile profesionale erau astfel orga-
nizate: 1) Secţia de liber-profesionişti - compusă din avocaţi, medici şi ingineri; 2) Secţia func-
ţionarilor publici şi particulari; 3) Secţia învăţământ şi cler; 4) Secţia Economică - compusă din
industriaşi şi comercianţi; 5) Secţia Financiară 51 • În ceea ce privea activitatea organizatorică pe
timpul campaniei electorale, se sublinia că delegaţii naţional-populari în Consiliul F.D.P. au fost:
generalul Teodor Şerb, preşedintele organizaţiei judeţene Timiş-Torontal, Pandeli Eustaţiu -
secretar general şi N. Ionescu-Papastelatu. Aceştia participaseră, activ şi cu regularitate, la toate
şedinţele şi fiecăruia i s-a încredinţat câte o sarcină concretă în cadrul F.D.P.-ului. Generalul
Teodor Şerb a fost cooptat în Consiliul judeţean pentru verificarea fondurilor financiare, mani-
pulate de către Consiliul Judeţean al F.D.P., Pandeli Eustaţiu a fost ales preşedinte al Secţiei
Electorale a partidelor coalizate, a condus, coordonat şi supravegheat - în permanenţă - opera-
ţiunea alegerilor, ca şi toate celelalte acţiuni ale F.D.P., atât în judeţ, cât şi în municipiu. În afară
de aceasta, Pandeli Eustaţiu a fost, permanent şi în fiecare zi, pe teren, în propagandă electorală
în comunele din judeţ, unde a luat cuvântul la întrunirile publice ale F.D.P.-ului. A luat parte
şi în municipiul Timişoara, la mai multe întruniri politice ale comercianţilor şi funcţionarilor
publici 52 •
La rândul său, prof. dr. Valeriu Novacu a fost permanent pe teren, participând la toate acţi
unile mai importante ale F.D.P.-ului, deplasându-se - în acest scop - în mai multe comune din
judeţ. La fel, N. Ionescu-Papastelatu, pe lângă munca pe care a depus-o ca îndrumător şi orator
politic, a mai fost numit şi preşedintele secţiei de votare din comuna Sacoşu Turcesc, unde s-a
evidenţiat prin rezultatul frumos obţinut la această secţie de votare 53 •
În ceea ce privea Secţia Financiară, se reliefa în raport, au activat şi activau - ca delegaţi ai
naţional-popularilor din Timiş-Torontal - dr. Eduard Karner şi avocatul Sebastian Weiser, care
organizaseră 21 de echipe compuse din naţional-populari, pentru colectările de bani pentru
fondul electoral. Echipele au fost zilnic pe teren, desfăşurând, pe lângă munca financiară, şi o
muncă politică de lămurire şi îndrumare. Suma totală colectată de echipele naţional-populare
a fost de 250.000 de lei, sumă vărsată Consiliului Judeţean al F.D.P.-ului, evidenţiindu-se dr.
Eduard Karner şi avocatul Sebastian Weiser, care au condus şi coordonat toată munca. S-au
48
A.N., S.J.T., fond C.J. T-T PN.P, d. 13/1948, f. 35.
49
A.N„ S.J.T„ fond C./. T-T PN.P, d. 13/1948, f. 35.
50
A.N„ S.J.T„ fond C./. T-T PN.P, d. 13/1948, f. 35-36.
51
52
53
A.N., S.J.T„ fond C./. T-T PN.P, d. 13/1948, f. 38.
www.cimec.ro
90 I RADU PĂIUŞAN
mai evidenţiat, prin activitatea depusă şi rezultatele obţinute: Jacques Hellmann, Constantin
Tenovici, Ştefan Haiduc, Constantin Roşu, Anton Holender, inginer Ivan Ney, etc. 54
în ceea ce privea presa şi propaganda, delegatul naţional-popular în secţia F.D.P.-ului era
Aurel Periat, care a activat cu un colectiv de 15 membri, oratori şi îndrumători care au stat în
permanenţă la dispoziţia F.D.P.-ului. Aceştia au făcut numeroase deplasări în provincie, unde au
luat cuvântul la întrunirile politice ale F.D.P.-ului. S-au evidenţiat următorii membri ai P.N.P.-
ului: N. Ionescu-Papastelatu, avocatul Nicolae T. Ionescu, Constantin Tenovici şi inspecto-
rul Ioan Piţigae. La rândul său, Aurel Periat a fost însărcinat cu îndrumarea şi supravegherea
aprovizionării vitrinelor cu lozinci şi portrete ale liderilor F.D.P. de pe toată raza municipiului
Timişoara. în cadrul aceleiaşi secţii, echipa cultural-artistică a tineretului naţional-popular a
fost încadrată în acţiunea culturală a F.D.P.-ului, în care scop s-a deplasat, în data de 21 martie,
în centrul de plasă Ciacova, unde au dat o reprezentaţie cultural-artistică, cu program 55 .
Venitul net al manifestaţiei a fost destinat fondului electoral al F.D.P.-ului. În acelaşi timp,
echipa cultural-artistică a tineretului naţional-popular a prezentat un program de recitări
la şedinţele plenare ale organizaţiei municipale, iar în ziua alegerilor a fost programată ca
echipă culturală volantă la secţiile de votare. Pentru ziua alegerilor, P.N.P. din Timiş-Torontal
a propus F.D.P.-ului 105 delegaţi şi asistenţi, care au participat la secţiile de votare, în oraşul
Timişoara. În restul judeţului, la fiecare secţie de votare au participat naţional-populari, ca
delegaţi şi asistenţi, în proporţie egală cu celelalte partide din F.D.P. În tot timpul activităţii
membrilor P.N.P. din Timiş-Torontal - se sublinia în raport-, atât în campania electorală, cât
şi în ziua alegerilor, ei au avut o atitudine demnă pe linia F.D.P. şi au fost apreciaţi de celelalte
partide 56 •
În şedinţa, din 7 aprilie 1948, a Comitetului Judeţean Severin s-a insistat asupra necesităţi
lor populaţiei. Astfel, după ce dr. Iamandi a propus organizarea secţiilor naţional-populare, dr.
Aladar Korosi a făcut o propunere din care se desprindeau următoarele: 1) Alice Lenormanda
Benari, membră a C.C. al P.N.P. şi deputată din partea judeţului Severin, cu ocazia şedinţei ple-
nare din 29 martie a vorbit foarte frumos despre doleanţele populaţiei; 2) A cerut ca fiecare naţi
onal-popular, care lua contact cu populaţia din sate şi oraşe, să ia notă de doleanţele acestora,
arătând P.N.P.-ului ce anume solicitau aceştia; 3) Aceasta să fie supusă Biroului sau Comitetului
Judeţean, care le vor examina, se vor face propuneri factorilor îndreptăţiţi. Un exemplar al
acestor intervenţii şi propuneri trebuia înmânat unui deputat al organizaţiei P.N.P. din judeţul
Severin, cu rugămintea de a interveni urgent la forul competent; 4) În acest procedeu, populaţia
ar vedea că organizaţia naţional-populară se interesa, în mod sincer, de soarta ei şi că va avea şi
mai multă încredere în rezultatele ei 57 •
Se punea, în continuare, problema organizării în teritoriu a naţional-popularilor din judeţul
Severin. În acest sens, s-a discutat - în şedinţa din 7 aprilie 1948 - organizarea plăşii Orşova şi
s-a hotărât ca, pentru aceasta, să fie delegaţi dr. Perianu, avocatul Roşu, şi Nadolin, care să se
deplaseze, cât mai urgent şi la o dată pe care o vor face cunoscută, pentru a iniţia organizarea
plăşii respective 58 •
În intervenţia sa, dr. Iamandi a reliefat faptul că P.N.P.-ul era un educator al maselor. El era
de părere ca ţăranii să fie îndreptaţi să se înscrie în Frontul Plugarilor, dar dr. Perianu, răspun
zându-i antevorbitorului, a relevat că este de acord, în principiu, cu singura deosebire că, dacă
54
A.N., S.J.T., fond C./. T.-T. P.N.P., d. 13/1948, f. 38-39.
55
56
57
A.N., S.J.T., fond C./. T.-T. P.N.P., d. 13/1948, d. 21/1948-1949, f. 124.
58
A.N., S.J.T., fond C./. T.-T. P.N.P., d. 13/1948, d. 21/1948-1949, f. 124.
www.cimec.ro
un ţăran insista să se înscrie în P.N.P., nu i se putea refuza adeziunea, după cum nici Frontul
Plugarilor, la cererea unui orăşean, intelectual sau liber-profesionist, nu o refuza 59 •
Această discuţie avea loc după ce P.N.P.-ul fusese îndemnat să-şi extindă activitatea şi la
sate, pentru a cuprinde cât mai mulţi membri în rândurile sale60 .
Începeau să fie, şi în plan local, disensiuni între partidele care formau F.D.P.-ul. Una dintre
acestea era legată de mijloacele de presă ale acestora. În cadrul aceleiaşi şedinţe a naţional
popularilor din judeţul Severin era discutată situaţia ziarului „Naţiunea': ale cărui abonamente
erau înlocuite cu cele la „Scânteia'', organul de presă al P.M.R.-ului. Astfel, dr. Seracin atenţiona
asupra faptului că, în 16 comune, locul abonamentelor la ziarul „Naţiunea" a fost luat de cele
făcute la ziarul „Scânteia'' 61 •
În intervenţia sa din cadrul şedinţei, dr. Iamandi i-a răspuns antevorbitorului că nu era
niciun rău dacă „Scânteia" a luat locul „Naţiunei': cetăţeanul fiind liber să-şi aleagă ziarul care-i
place să-l citească. Dr. Iamandi a mai propus şi organizarea unei şedinţe de clarificare, în toate
privinţele, cu toate partidele din localitate 62 •
La rândul său, dr. Perianu a afirmat că ar fi declarat că orice diferend sau litigiu care ar apă
rea între partidele ce formau F.D.P.-ul, să fie rezolvate în modul propus de dr. Iamandi63 •
P.N.P.-ul din Timiş-Torontal avea probleme şi cu apărarea, în anumite situaţii, a membrilor
săi. Astfel, Sabin Toduţiu arăta, în şedinţa comitetului naţional-popular al plasei Jimbolia, din
10 aprilie 1948, că P.N.P.-ul avea obligaţia să-şi apere membrii în orice situaţie. El afirma că
organizaţia naţional-populară de plasă avea obligaţia morală faţă de avocatul Teofil Mihalaş, ca
să facă demersurile necesare la Colegiul Avocaţilor din Timişoara, cum se numea, acum, Baroul,
ca să fie reînscris în Colegiu şi să rămână, ca avocat, la Judecătoria din Jimbolia, acesta fiind un
element democrat şi iubit de popor. În aceeaşi şedinţă, comitetul de plasă a aprobat şi înscrierea
medicului Gheorghe Mihalaş în Partid64 •
Şi în plasa Periam, din judeţul Timiş-Torontal, au existat probleme organizatorice. Aici,
după plecarea inginerului Dumitru Văcaru, ca preşedinte de plasă a fost propus, în funcţia
rămasă vacantă, Gheorghe Laţa, fost secretar general, Francisc Volman, ca vicepreşedinte, din
comitet făcând parte şi Duşan Ghiorozios65 •
Unele organizaţii naţional-populare prezentau creşteri mici în ultimul timp. Din raportul
organizaţiei naţional-populare din comuna Brestovăţ, din judeţul Timiş-Torontal, rezulta că în
anul 1946 avea cinci membri, în 1947 au mai aderat încă cinci, care erau caracterizaţi ca funcţi
onari serioşi, iar în 1948 au mai aderat şapte membri, dintre care trei preoţi, însuşi şeful PN.P.-
ului din comună fiind preotul Alexandru Gruia66 •
Comuniştii erau infiltraţi în P.N.P. încă din timpul existenţei Uniunii Patrioţilor. În 13 apri-
lie 1948 a avut loc o şedinţă a ceea ce se numea, acum - cu un termen comunist-, organizaţia de
bază a P.M.R. din cadrul P.N.P-ului din judeţul Timiş-Torontal. Au fost prezenţi, conform proce-
sului-verbal al şedinţei, tovarăşii (cum se numeau comuniştii între ei - n.n.): Grecu, Papastelatu,
Piţigae, Aurel Periat, Arbunescu, Manciu, Pikolsky, Solomon, Statopol, Buştea şi Şimon. Absenţi
motivaţi au fost: Savin, Pandeli Eustaţiu şi Tiberiu Cernescu, iar nemotivat Goran 67 •
59
A.N., S.J.T., fond C./. T-T PN.P, d. 13/1948, d. 21/1948-1949, f. 124.
60
Vezi Ţuţui 1966, p. 61.
61
A.N„ S.J.T„ fond C./. T-T PN.P, d. 21/1948-1949, f. 124.
62
A.N., S.J.T., fond C.J. T-T PN.P, d. 21/1948-1949, f. 125.
63
A.N„ S.J.T„ fond C./. T-T PN.P, d. 21/1948-1949, f. 125.
64
A.N„ S.J.T„ fond C.J. T-T PN.P, d. 15/1948, f. 108.
65
A.N„ S.J.T„ fond C.J. T-T PN.P, d. 15/1948, f. 110.
66
A.N„ S.J.T„ fond C.J. T-T PN.P, d. 15/1948, d. 13/1948, f. 56.
67
www.cimec.ro
92 I RADU PĂIUŞAN
În cadrul şedinţei, primul a luat cuvântul secretarul politic al organizaţiei, N. Ionescu-

Papastelatu, care a transmis hotărârea Judeţenei de partid de a fi judecat, definitiv, de către
organizaţia de bază 68 , faptele celor doi tovarăşi implicaţi: Weiner şi Solomon. Weiner trebuia
exclus, iar Solomon pus în discuţia organizaţiei de bază P.M.R. din cadrul organizaţiei naţional
populare din Timiş-Torontal 69 •
Luând cuvântul în cadrul aceleiaşi şedinţe, Aurel Şimon a constatat vinovăţia lui Tiberiu
Solomon, dar, după părerea sa, vina acestuia era diminuată de faptul că organizaţia de bază
comunistă nu a căutat să-i dea lui Solomon educaţia politică necesară, în încadrare justă pe linia
partidului. Şimon cerea pedeapsa penultimă din statutul P.M.R.-ului, adică votul de blam, şi se
pronunţa împotriva transferării lui Solomon la altă organizaţie de bază, organizaţia din care
făcea parte trebuind să fie însărcinată să-i dea acestuia educaţia politică necesară. În concluzie,
în intervenţia sa, Aurel Şimon cerea ca, pentru educarea lui Solomon, acesta să fie însărcinat cu
citirea cărţilor de ideologie marxist-leninistă, dându-i-se, ca primă sarcină, să prelucreze două
capitole din istoria Partidului Comunist (bolşevic) al U.R.S.S. 70
În intervenţia sa, Mannheim afirma că votul de blam cerea transferarea lui Solomon în altă
organizaţie de bază, în organizaţia respectivă acesta nemaiputând lucra conspirativ71 •
Intervenind în discuţie, N. Ionescu-Papastelatu a încercat să-l lămurească pe Grecu, care era
reprezentantul Judeţenei P.M.R. din Timiş-Torontal la şedinţă, ca să nu plece cu impresia gre-
şită, din cele spuse de Şimon, că la ei, în celula de partid, nu s-ar fi făcut educaţie politică, dovadă
fiind şi lucrările făcute în celula fostei Uniuni a Patrioţilor 72 • Pe de altă parte, afirma Papastelatu,
nu era vinovat Partidul că Solomon nu şi-a făcut educaţia politică, însă organizaţia de bază ar
avea o greşeală, aceea că nu a încercat să ridice cadre noi7 3 •
În expozeul său, delegatul Judeţenei P.M.R., Grecu, sublinia că era just că nu era partidul
singurul vinovat, adică respectiva organizaţie de bază, dar mai afirma că Şimon a avut, în inter-
venţia sa, unele puncte de vedere juste, prin faptul că teoriile nu au fost aplicate în practică.
Analizând cazul lui Solomon, mai arăta Grecu, se ajungea la două concluzii: 1) A fost un om
care a trăit într-o atmosferă viciată de burghezie, în consecinţă avea o circumstanţă atenuantă,
fiind funcţionar, însă morala sa ca tovarăş era sub orice critică. Grecu se declara sigur că nu era
prima greşeală a lui Solomon, dar credea că a făcut-o având în vedere faptul că a fost condus de
mentalitatea sa de mic burghez; 2) Solomon a venit şi a sesizat primul greşeala, dar el credea că
a făcut-o având în vedere faptul că a prevăzut urmările. Delegatul Judeţenei P.M.R. se îndoia de
perspectivele de a-şi reface moralul politic şi de reabilitarea sa, şi, de aceea, cerea excluderea lui
Solomon din organizaţia de bază comunistă infiltrată în P.N.P. 74
Organizaţia de bază a hotărât mai multe pedepse pentru Tiberiu Solomon: 1) vot de blam;
2) patru luni de zile termen de reabilitare; 3) acordarea de sarcini speciale pe care le va aprecia
Biroul celulei; 4) la prima abatere să fie exclus din P.M.R. 75
La rândul său, Weiner a fost exclus, cu unanimitate de voturi, din P.M.R., însă aplicarea
excluderii era lăsată la aprecierea cadrelor judeţene, iar pe linia naţional-populară va fi exclus,
cu publicarea - în presă - a înlăturării sale din P.N.P. 76
6
H Pentru acest aspect vezi şi Tudor-Pavelescu 2006, p. V.
69
A.N„ S.J.T„ fond C./. T-T P.N.P., d. 15/1948, f. 1.
70
A.N „ S. J. T„ fond C./. T-T P.N.P., d. 15/ 1948, f. 2.
71
72
Pentru activitatea acesteia vezi Păiuşan 2010 a, p. 291-303 şi Păiuşan 2010 b, p. 318-331.
73
74
75
76
www.cimec.ro
Reintervenind în discuţie, Grecu a adus la cunoştinţă membrilor organizaţiei de bază

P.M.R. din cadrul P.N.P.-ului din Timiş-Torontal ca, pe viitor, să nu mai ţină şedinţe plenare,
ci numai membrii Biroului trebuiau să fie în contact permanent cu Judeţeana P.M.R., iar, la
nevoie, dacă erau obligaţi de împrejurări, să ţină şedinţă tot numai membrii Biroului. Grecu a
mai propus ca, deoarece Pandeli Eustaţiu a fost ales deputat şi nu va mai fi - în permanenţă - la
dispoziţia celulei, să fie ales un nou secretar cu cadrele, Mannheim propunându-l pe Şimon, dar
Statopol a cerut o nouă şedinţă a organizaţiei de bază, în care să se facă propunerile pentru ale-
gerea unui nou secretar cu cadrele, această propunere fiind acceptată în unanimitate 77 •
Şi în judeţul Severin continua procesul de revizuire a membrilor P.N.P. Astfel, Alexandru
Nadolin a prezentat, în şedinţa Biroului Politic al Partidului din 17 aprilie 1948, un tabel cu
membrii înscrişi în P.N.P., pentru revizuire. Tabelul a fost citit în cadrul şedinţei, dispunându-se
convocarea membrilor respectivi la sediul organizaţiei naţional-populare din judeţ, după verifi-
care urmând să fie făcute propuneri78 .
Intervenind în discuţie, dr. Iamandi a propus convocarea urgentă a Comitetului Judeţean
şi desemnarea comisiei judeţene de triere, conform regulamentului referitor la organizarea şi
funcţionarea Comisiei de disciplină, prevăzută în hotărârea publicată în Buletinul P.N.P. nr. 18,
din 24 februarie 194879 •
Organizaţia naţional-populară din judeţul Severin a încercat să colaboreze cu organizaţia
Frontului Plugarilor din judeţ. În acest sens, dr. Korosi a comunicat rezultatele delegaţiei naţi
onal-populare la organizaţia judeţeană a Frontului, arătând că şedinţa comună nu a reuşit, din
cauza unor lipsuri referitoare la valorificarea animalelor şi înfiinţarea unei mari cooperative. În
consecinţă, şedinţa s-a amânat pentru ziua de 20 aprilie 80 •
Anul 1948 a fost, deci, perioada cu activitatea cea mai intensă din existenţa organizaţii
lor naţional-populare din judeţele din sud-vestul României. Acestea au fost alături de B.P.D. şi,
apoi, de P.M.R. în procesul de abolire a Monarhiei şi proclamare a Republicii Populare Române,
a alegerilor pentru Marea Adunare Naţională, a elaborării unei noi Constituţii, naţionalizării
principalelor mijloace de producţie, a votării noii legi a învăţământului şi a desfiinţării Bisericii
greco-catolice, prin unirea acesteia cu Biserica majoritară, cea ortodoxă.
În plan organizatoric a fost desfiinţată, la indicaţiile P.M.R.-ului, Regionala Banat a P.N.P.-
ului şi înfiinţată, mai întâi Regionala Ardeal-Banat, şi apoi Regiunea Ardeal a Partidului.
Bibliografie
A.N., S.J.T. - C.]. T- Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Timiş - fond Comitetul Judeţean Timiş
T P.N.P Torontal al Partidului Naţional-Popular.
Aron 2001 Raymond Aron, Democraţie şi totalitarism, Editura Ali Educational, Bucureşti,
2001.
Focşeneanu 1992 Eleodor Focşeneanu, Istoria constituţională a României (I 859- I 991 ), Editura Hu-
manitas, Bucureşti, 1992.
Păiuşan 2010 Radu Păiuşan, Aspecte ale constituirii Partidului Naţional-Popular în Banat la
începutul anului 1946, în SIB, XXXIV, Timişoara, 2010.
Păiuşan 2010a Radu Păiuşan, Activitatea Uniunii Patrioţilor în Banat în anul 1944, în AnB, S.N„
Arheologie-Istorie, XVIII, Timişoara, 2010.
77
A.N„ S.J.T„ fond C./. T-T PN.P., d. 15/1948, f. 3.
78
A.N„ S.J.T„ fond C./. T-T PN.P., d. 21/1948-1949, f. 126.
79
A.N„ S.J.T„ fond C.]. T-T PN.P, d. 21/1948-1949, f. 126.
80
A.N„ S.J.T„ fond C.]. T-T PN.P., d. 21/1948-1949, f. 126.
www.cimec.ro
94 I RADU PAIUŞAN
Păiuşan 20 lOb Radu Păiuşan, Activitatea Uniunii Patrioţilor în sud-vestul României în anul
1945, în voi. Iluzii, teamă, trădare şi terorism internaţional, 1940. Omagiu
profesorului Ioan Scurtu, coordonatori: Gheorghe Buzatu, Marusia Cârstea, Maria
Dumitrescu, Cristina Păiuşan-Nuică, voi. II, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2010.
Păiuşan 2011 Radu Păiuşan, Noi aspecte ale activităţii Partidului Naţional-Popular în Banat în
anul 1946, în Banatica, 21, Reşiţa, 2011.
Păiuşan 2012 Radu Păiuşan, Din istoricul Partidului Naţional-Popular în Banat în a doua
jumătate a anului 1946, în AnB, S.N., Arheologie-Istorie, XIX, Timişoara, 2011
Păiuşan 2014 Radu Păiuşan, Din istoricul Partidului Naţional-Popular în Banat în ultimele luni
ale anului 1946, în Tibiscum. Acta Musei Caransebesiensis, S.N., 4, Caransebeş,
2014.
Păiuşan/Ion/Retegan 2002 Cristina Păiuşan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul comunist din
România. O cronologie politică (1945-1989 ), Editura Tritonic, Bucureşti, 2002.
Scurtu/Buzatu 1999 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX ( 1918-1948 ), Edi-
tura Paideia, Bucureşti, 1999.
Tudor-Pavelescu 2006 Alina Tudor-Pavelescu (editor), Politica de cadre a P.M.R. 1948-1955, Arhivele
Naţionale ale României, Bucureşti, 2006.
Ţuţui 1966 Gheorghe Ţuţui, Contribuţia Partidului Naţional-Popular la lupta pentru trans-
formări democratice {ianuarie 1946-martie 1949), în Analele Institutului de Isto-
rie a Partidului de pe lângă C.C. al P.C.R., 1, Bucureşli, 1966.
THE ACTIVITY OF THE NATIONAL POPULAR PARTY IN THE

BANAT AT THE BEGINNING OF THE YEAR 1948
(Abstract)
The year 1948 was the period with the mast intense activity in the existence of the national pop-
ular organiyations existence from Southwestern Banat. These organizations sustained B.P.D. and later
the Romanian Workmen Party in the process of monarchy abolishment and the proclamation of the
Romanian Popular Republic, the Great National Gathering, and adoption of a new constitution, nation-
alization of the main productive means, voting the new education law and the abolishment of the Greek-
Catholic church by its union with the majoritary Orthodox one.
On organizatorial level, at the P.M.R. suggestions, the local department of the P.N.P. was disolved
and the new Ardeal-Banat department was established in order tobe transformed later in the Ardeal
region.
www.cimec.ro
TIBISCUM-UL LA 95 DE ANI DE CERCETĂRI
ARHEOLOGICE SISTEMATICE (1920-2015)
Adrian ARDET,
Lucia Carmen ARDEŢ

Colegiul Naţional „Traian Doda'' Caransebeş
Situat în partea de sud-vest a României, cel mai de seamă oraş roman al Daciei vestice se
află aşezat la următoarele coordonate geografice: 49° 28' 45" latitudine nordică şi 22° 10' 15"
longitudine estică 1•
Ruinele antice se află răspândite pe raza satelor Jupa şi Iaz fiind despărţite astăzi de cursul
râului Timiş. Conform Cărţii Funciare din Caransebeş, partea aflată pe raza satului Jupa se
amplasează 2 în punctul „La Drum" -Zăvoi iar partea aflată pe teritoriul satului Iaz, comuna
Obreja3, se află amplasată în punctul numit „ Traianu" (în limba sârbă Trajanu adj. = durabil,
trainic, permanent) 4 .
Teritoriul pe care s-a amplasat anticul Tibiscum se încadrează, din punct de vedere geomor-
fologic5, în Câmpia Timişului aflată la o altitudine de 180 m 6 . Această zonă se învecinează la
nord cu Masivul Poiana Ruscăi7, care atinge la vârful Padeş 1374 m.
Spre est se deschide culoarul Bistrei 8 caracterizat printr-un relief colinar ce urcă treptat
spre Masivul Muntele Mic, cu înălţimea de 1802 m în vârful cu acelaşi nume, care face parte
din Munţii Ţarcu. La vest se află Dealurile Zăgujenilor care ating 300 m altitudine în Măgura
Poienii9 • Spre sud se deschide Depresiunea Caransebeşului caracterizată printr-un relief colinar.
Războiul dintre Imperiul Otoman şi Casa de Habsburg de la sfârşitul secolului al XVII-lea,
încheiat prin pacea de la Karlowitz din anul 1699, consfinţeşte, pentru o scurtă perioadă de timp,
apartenenţa Banatului montan la Imperiul Otoman. În 1716 întreg Banatul istoric este cucerit de
către armatele habsburgice iar regiunea devine un teritoriu neoacquistic al Casei de Habsburg.
Ardeţ/Ardeţ 2004, p. 9.
C. f. Caransebeş, Sat Jupa 1858.
3
C.f. Caransebeş, Sat Iaz, Fila 4-5, 1912.
4
Jivcovici 198 l, p. 600.
Mihăilescu 1969, p. 131.
6
Petrescu-Burloiu 1949, p. 24-27.
7
Petrescu-Burloiu 1949, p. 40.
8
Petrescu-Burloiu 1949, p. 44-45.
9
Mihăilescu 1969, p. 100.
TIB I SCVM, Arheologie, 5/2015, p. 95-116

www.cimec.ro
96 I ADRIAN ARDEŢ, LUCIA CARMEN ARDEŢ
Prezenţa militarilor de-o parte sau de alta a taberelor nu a împiedicat ca teritoriul Banatului
să fie explorat sistematic şi din punct de vedere al antichităţilor existente aici.
Prima semnalare a unui monument antic ce provine de la Tibiscum este făcută de către
contele Aloysus Ferdinandus Marsigli din Bologna, care, în ultimul deceniu al secolului XVII,
a notat şi desenat o serie de monumente, ruine, castre şi inscripţii pe care le publică ulterior
în monografia „Dunărea Pannono-Mysiană cu observaţii geografice, astronomice, fizice în şase
volume" 10 • Printre acestea se numără şi un altar onorific descoperit „ad confluentes Temes et
Bistram in Banatu Temesvariensi" 11 (la confluenţa Timişului şi Bistrei în Banatul Timişoarei).
Acest altar onorific, aşa cum rezultă din text, este închinat Corneliei Salonina, augusta soţie
a împăratului Gallienus (253-268 d.Hr.), de către ordo municipii Tibiscensium. Altarul a dispă
rut, existând doar acest desen realizat de Marsigli, care oferă şi textul inscripţionat pe altar. Este
prima menţiune referitoare la municipiul roman Tibiscum, atestat la confluenţa râului Timiş cu
Bistra. Atât inscripţia cât şi ruinele antice ale Tibiscumului au fost căutate mai bine de un secol
şi jumătate de numeroşi erudiţi, cum ar fi Francesco Griselini, dar fără succes.
La mijlocul secolului al XIX-iea, mai precis în anul 1851, este descoperită la Jupa (jud.
Caraş-Severin) o diplomă militară 12 , datată pe 13 decembrie 157 d.Hr., în timpul împăratului
Antoninus Pius, şi aflată astăzi în colecţiile Muzeului Naţional din Budapesta.
Diploma este dedicată veteranului Barsimso Callistensis j(ilio) Caes(area) ieşit la vatra din
Cohortis I Vindelicorum miliariae ce a staţionat la Tibiscum.
Această descoperire reprezintă începutul cercetărilor moderne privind localizarea şi cerce-
tarea anticului oraş roman.
Lumea arheologică a sfârşitului de secol XIX este impresionată de faptul că, în anul 1872, în
curtea unui cetăţean român din cartierul „Potoc" al oraşului Caransebeş este semnalat un altar
votiv de marmură 13 aflat astăzi în colecţiile Muzeului Banatului din Timişoara.
Cu această ocazie se deplasează la Caransebeş Ortvay Tivadar (1843-1916), conferenţiar
la Universitatea din Budapesta, custode şi muzeograf, membru al Academiei şi autorul Istoriei
judeţului Timiş şi a oraşului Timişoara 14 • Acesta copiază inscripţia, care este închinată lui Jupiter
de către Iulius Valentinus, flamen al municipiului (Tibiscum) şi o publică în anul 1873 15 • Cu
această ocazie este cercetată zona cartierului Potoc din Caransebeş, unde, pe lângă alte frag-
mente provenite de la inscripţii 16 , au fost descoperite şi materiale ceramice, cărămizi şi ţigle
romane.
Descoperirea la Caransebeş a unui altar votiv în care apare menţiunea legată de munici-
piul Tibiscum atrage atenţia marelui savant Theodor Mommsen. Acesta, în anul 1875, soseşte
la Budapesta şi copiază textul inscripţiei, deosebit de importantă privind atestarea şi localizarea
anticului municipiu roman.
La îndemnul lui Theodor Mommsen, care nu abandonează ideea amplasării ruinelor antice
în apropierea satelor Jupa, Iaz şi Ciuta 17 , în vara anului 1876, Ortvay Tivadar face o cercetare de
teren pornind din Caransebeş spre Iaz, Ciuta şi Jupa, plasând ruinele antice de-o parte şi de alta
a râului Timiş, în dreptul localităţii Jupa 18 , observaţiile acestuia fiind marcate chiar pe harta ce
10
Marsigli, I, 1726, II, 1726, p. 118-148.
11
I.D.R. III/1, 132, Fig. 101.
12
I.D.R. I, 15; DIPID, XV, p. 114-118, Fig. 41-44.
13
I.D.R. III/I, 139, p. 162-169, fig. 108.
14
Ortvay 1896, II 1914.
15
Ortvay 1873, p. 103-104.
16
I.D.R. III/1, p. 119-126.
17
Ortvay 1876, p. 32-33.
is Ortvay 1876, p. 33, Fig. 7.
www.cimec.ro
Tibiscum-ul la 95 de ani de cercetări arheologice sistematice (1920-2015) I 97
însoţeşte textul articolului. La Jupa, în curtea conacului Capra, Ortvay vede şi două inscripţii 19 ,
iar în interior acest conac este pavat cu ţigle ce au imprimate însemnele LEG IV şi MID.
Aşa cum se prezintă harta publicată de Ortvay Tivadar, ruinele antice sunt vizibile pe ambele
maluri ale râului Timiş, fără ca acesta să identifice sau să localizeze destinaţia acestora. Tot pe
această hartă sunt reprezentate şi principalele drumuri antice care pornesc de la Tibiscum şi se
bifurcă spre Colonia Augusta Dacica Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Dierna.
Iniţiatorul cercetărilor arheologice româneşti de la Tibiscum nu este altcineva decât marele
savant Vasile Pârvan.
Vasile Pârvan s-a născut la 28 septembrie 1882, în cătunul Perchiu din comuna Huruieşti2°,
plasa Găiceana, judeţul Tecuci. A studiat la Bucureşti (avându-i ca profesori pe Nicolae Iorga
şi Dimitrie Onciul) şi apoi în Germania, unde s-a specializat în istorie antică. A fost profe-
sor la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii şi
societăţi ştiinţifice din străinătate. S-a preocupat îndeosebi de arheologie, preistorie şi istoria
civilizaţiei greco-romane.
Fig. 1. Vasile Pârvan. Iniţiatorul cercetărilor moderne de la Tibiscum începând cu anul 1920
A organizat numeroase şantiere arheologice, dintre care cel mai important este cel de la
Histria, şi a publicat numeroase studii, rapoarte arheologice şi monografii, cuprinzând un mate-
rial documentar vast, valoros şi util.
Şi-a început activitatea de istoric cu lucrarea de doctorat Naţionalitatea negustorilor din
Imperiul roman (1909, în limba germană), considerată de specialişti ca unul din cele mai bune
studii despre dezvoltarea comerţului în antichitatea clasică. În scopul rezolvării problemelor
legate de istoria Daciei, a organizat o serie de săpături sistematice, îndeosebi în staţiunile arhe-
ologice din a doua epocă a fierului. Pe baza rezultatelor parţiale ale săpăturilor a scris Getica
(1926), cea mai importantă lucrare a sa (datorită destinului său), o vastă sinteză istorico-arheo-
logică, prin care a readus în prim planul cercetării istorice rolul politic şi cultural al daco-geţilor;
19
Ortvay 1876, p. 35.
20
Pentru întocmirea acestor note s-au folosit datele biografice publicate de Harilaos Metaxa (Metaxa 1928).
www.cimec.ro
unele lipsuri şi exagerări (printre care accentuarea rolului sciţilor şi al celţilor în dezvoltarea
culturii geto-dace) nu ştirbesc valoarea acestei lucrări.
Prin concepţia sa istorică idealistă, expusă în studiul sociologic Ideile fundamentale ale cul-
turii sociale contemporane şi în eseuri (volumele Idei şi forme istorice şi Memoriale) a reuşit să
facă o sinteză a neohegelianismului şi neokantianismului şi s-a declarat adversar al şovinismului
şi al cosmopolitismului.
Vasile Pârvan a avut un rol deosebit în crearea noii şcoli româneşti de arheologie. El a orga-
nizat Şcoala română din Roma, instituţie pentru perfecţionarea tinerilor arheologi şi istorici,
şi a iniţiat şi condus apariţia anuarelor acesteia, „Ephemeris Dacoromana" şi „Diplomatarium
Italicum': precum şi prima serie a revistei „Dacia':
Pasionat în totalitate de munca de pe şantier, Vasile Pârvan ignoră apendicita de care sufe-
rea. Ajunge într-un final pe masa de orperaţie, însă este mult prea târziu pentru a-i fi salvată
viaţa. A avut o moarte extrem de regretabilă şi regretată, firul vieţii sale fiind brusc întrerupt, la
26 iunie 1927, la doar 45 de ani, în plină putere creatoare.
Aflat în vara anului 1920 la tratament la Băile Herculane (Mehadia) 21 , Vasile Pârvan face o
vizită la Tibiscum, unde este invitat de către Dimitrie Cioloca 22 şi Adam Cucu 23 , vede şi cerce-
tează vestigiile arheologice păstrate şi chiar descoperă în faţa unei porţi doi lei funerari folosiţi
ca şi bancă.
Fig. 2. Tibiscum. Lei funerari descoperiţi de Vasile Pârvan în anul 1920 şi aflaţi
în colecţia Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan" din Bucureşti
21
ln memoria lui Vasile Pârvan , Bucureşti, 1934, p. 3-4.
22
Născut în anul 1874 la Şipet, jud. Timiş, a fost un teolog şi folclorist român . După absolvirea gimnaziului la
Timişoara, îşi continuă studiile la Facultatea de Teologie la Cernăuţi, alături de care studiază şi la Facultatea de
Filosofie pe care o absolvă cu brio în anul 1903. Obţine doctoratul în Teologie în anul 1903. În perioada 1905-
'09 este referent la Consistoriul din Caransebeş, după care devine profesor la Institutul de Teologie, care devine
Academie Teologică în perioada 1908-'38, unde predă Noul Testament, Morala şi Pastorala. S-a remarcat ca
un bun publicist, colecţionar de antichităţi , documente vechi. S-a stins din viaţă în anul 1963 lăsând în urmă o
bibliotecă remarcabilă donată Academiei Române.
23
Inginer cadastral, iubitor de istorie a scris Cetatea şi harta cetăţii Timişoara : Studiu tehnic şi istoric, Lugoj , 1931.
Adam Cucu este cel care dă numele echipei de fotbal Ripensia Timişora („şi a dedus că, pe timpul ocupaţiei
romane, teritoriul Banatului ar fi fost cuprins în Dacia Ripensis. Botezând Ripensia, echipa încă necunoscută,
acei oameni aveau în vedere o istorie milenară şi sperau în secret că numele cu sonoritate aspră va fi transformat
în renume. Opţiunea e confirmată şi de unele documente istorice" - Alexiu 2010).
www.cimec.ro
Este momentul în care importanţa sitului arheologic de la Tibiscum îşi pune amprenta asu-
pra interesului ştiinţific major pe care îl reprezintă. Urmează o perioadă de cercetări arheologice
(1923 ->24) efectuate de asistentul lui Vasile Pârvan, profesorul George G. Mateescu, născut în
anul 1892 la Giurgiu 24 •
Fig. 3. George G. Mateescu. Responsabil ştiinţific

al Şantierului arheologic Tibiscum ( 1923-1924)
După Unirea din 1918 vine în Ardeal cu strălucitul său magistru, fiind la început profe-
sor la Liceul Gh. Bariţiu, mai apoi urcând treptele universitare până la titlul de conferenţiar al
Universităţii din Cluj. A fost bursier al Academia di Romania din Roma între anii 1922-'24 şi
apoi, după decesul lui Vasile Pârvan, director al acestei instituţii între 1927-'29. Se stinge din
viaţă în anul 1929, la numai 37 de ani. Este considerat descoperitorul „cetăţii romane Tibiscum
din Banat şi a marei cetăţi bizantine Ibida din Dobrogea" 25 •
În anul 1919 apare legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice 26 , care
ţinea seamă de alipirea noilor teritorii la patria mamă. Aşa în cât se înfiinţează Comisiuni
Regionale, iar Comisiunea Centrală are şi sarcina de a „îngriji de conservarea staţiunilor sau
localităţilor preistorice, clasice, medievale şi în general istorice" 27 • Începând cu anul 1913, Vasile
Pârvan se ocupă de activitatea Comisiei, aşa încât va controla activitatea muzeistică şi fondurile
pentru întreţinerea şi restaurarea monumentelor şi a tuturor săpăturilor arheologice din peri-
oada 1913-'19. După anul 1919, această comisie se reorganizează, înfiinţându-se secţiuni regio-
nale: Bucovina la Cernăuţi, Transilvania la Cluj, Basarabia la Chişinău şi cea din Banat la Lugoj.
În anul 1921 se constituie Comisia Monumentelor Istorice, Filiala Banat, având u-1 ca preşedinte
pe arhimandritul Ioan Boroş, care s-a născut la 20 octombrie 1850 la Carei (jud. Satu Mare),
urmând studiile gimnaziale în oraşul natal. Liceul îl absolvă la Beiuş, iar după aceea Seminarul
Teologic din Oradea şi în perioada 1869-'73 Universitatea din Viena 28 •
Ajuns în anul 1921 în fruntea Comisiei Monumentelor, Filiala Banat, împreună cu George
G. Mateescu, conferenţiar al Universităţii din Cluj, la îndemnul şi sub stricta supraveghere a lui
Vasile Pârvan, Ioan Boroş iniţiază, în anii 1923-'24 primele cercetări arheologice sistematice de
la Tibiscum. Asupra acestor cercetări arheologice ştim doar că s-au facut o parte în castru şi o
altă parte în aşezarea civilă.
24
Turcuş 2008.
25
Teodorescu 1929.
26
Lege pentru Conservarea şi Restaurarea Monumentelor Istorice a fost publicată în Monitorul Oficial, No.82, din
29 Iulie 1919.
27
Monitorul Oficial, nr. 82/ 29 iulie 1919.
28
Stoica 2011.
www.cimec.ro
Fig. 4. Ioan Boroş. Membru al colectivului de cercetare

al Şantierului Arheologic Tibiscum ( 1923-1924)
Materialul arheologic, în bună parte, se păstrează astăzi la Muzeul de Istorie din Lugoj. O
informaţie inedită o reprezintă mărturia scrisă a lui Gheorghe Naghi2 9 , conform căreia Ioan
Boroş „Poartă o corespondenţă extrem de valoroasă cu somităţile timpului, printre care chiar
Vasile Pârvan, pe teme de istorie locală. Documentele adunate cu migală de Ioan Boroş au avut o
traiectorie ciudată. În anii '80 am găsit în arhiva Mitropoliei Banatului, printre valorile patrimo-
niale provenite de la Episcopia Lugojului, documente legate de activitatea acestei Comisii, al cărei
preşedinte a fost Ioan Boroş la un moment dat, puse laolaltă şi legate în volum de format mare, cât
un ziar, cum se obişnuia în secolul al XIX-Zea, conţinând aproximativ 250-300 file. Documentele
se refereau la rapoartele de săpături arheologice complete, efectuate în acei ani la Tibiscus-Jupa
de lângă Caransebeş, cu descrierea în detaliu a tuturor obiectelor arheologice găsite. Practic, se
regăsea acolo întreaga documentaţie referitoare la activitatea locală a Comisiei Monumentelor
Istorice: rapoarte, scrisori şi alte surse de o valoare inestimabilă. Din nefericire, astăzi la Mitropolia
Banatului nimeni nu mai ştie nimic de acest fond" 30 •
Savantul român Constantin Daicoviciu împreună cu Ioachim Miloia, directorul Muzeului
Banatului din Timişoara, ambii absolvenţi ai Liceului „Traian Doda" din Caransebeş, întreprind
o serie de cercetări de teren vizând şi aşezarea romană de la Tibiscum, unde sunt semnalate
monumentele vizibile cu ochiul liber: „Din castru ce se întindea la vest de râul Timiş, se mai vede
latura de est şi o mică parte din latura de nord. Din cât se poate constata, zidul înconjurător al
castrului era în exterior din piatră cioplită, de calcar tăiată în blocuri de mărime mijlocie. Pe latura
de est, e vizibilă poarta, cu pragul jos, alcătuit din blocuri de piatră, şi flancată, pare-se, de două
turnuri pătrate, în interior.
Municipiul se întinde la est de castru şi e tăiat acum în două de râul Timiş. În cursul lucră
rilor executate de răposatul G. G. Mateescu au fost descoperite mai multe piese, între care unele
cu hypocaust aproape intact. Tot cu ocazia acestor lucrări au ieşit la iveală mai multe cărămizi şi
ţigle, doi lei funerari, folosiţi, ulterior, ca material de construcţie, la poarta de pe latura estică şi
mici fragmente de inscripţii. Terenul pe care se întinde castrul şi o parte din municipiu aparţine
Comisiunii Monumentelor Istorice din Bănat şi o reluare a săpăturilor e, astfel, mult uşurată" 3 1 •
29
Naghi 2003, p. 127.
30
Volumul de documente a fost văzut, pentru un timp limitat, cu aprobarea Înalt Presfinţiei Sale Nicolae Corneanu
al Banatului, de către Constantin Răileanu , muzeograful catedralei din acea vreme.
31
Daicoviciu/Miloia 1931, p. 130.
www.cimec.ro
Tibiscum-ul la 95 de ani de ce rcetări arheologice sistematice (1920- 2015) I 101
Având iniţiativa organizării unui parc arheologic la Jupa, în anul 1930, sunt declarate 7 hectare
din păşunea satului Jupa drept teren cu destinaţia unor scopuri culturale după cum rezultă din
documentele existente la C.F. Caransebeş 3 2 • Tot din aceste documente din anul 1931, satul Jupa
este denumit Tibiscum (Jupa), iar halta C.F.R. poartă această denumire până în zilele noastre 33 •
Până în anul 1960 nu se mai face nici o referire la Tibiscum, zona fiind abandonată din punct
de vedere ştiinţific. Este meritul tânărului, pe atunci căpitan, Liviu Groza, astăzi pensionar şi per-
sonalitate bine cunoscută în lumea ştiinţifică, să descopere, la 25 mai 1960, în malul râului Timiş,
care curge în apropierea satului Jupa, două tăbliţe de bronz ale unei diplome militare 34 • Datată 12
februarie (sau 31 ianuarie), în aceasta apare unitatea auxiliară Palmyreni Sagittarii qui sut in dacia
Superiore şi numele şi patronimicul, tipic palmyreno-semit 35 , ostaşului veteran Perhev Athenatan.
După părerea lui Constantin Daicoviciu „municipiul roman Tibiscum" se află aşezat de-o
parte şi de alta a râului Timiş, care datorită numeroaselor revărsări l-a tăiat în două 3 6 •
Această descoperire deschide seria marilor cercetări arheologice ce se vor desfăşura înce-
pând cu anul 1964 şi până în prezent fără întrerupere.
Cercetările arheologice sistematice sunt iniţiate şi conduse de profesorul Marius Moga,
director al Muzeului Banatului din Timişoara.
Marius Moga s-a născut la 28 august 1913 la Blaj, unde şi-a finalizat studiile liceale 37 • A
urmat studiile universitare la Cluj unde a avut dascăli de seamă
care l-au îndrumat ca D. M. Teodorescu, I. Lupaş, Al. Lepedatu,
C. Daicoviciu şi Roska Marton. În anul 1938 finalizează studiile uni-
versitare şi este angajat ca preparator suplinitor la Institutul de Studii
Clasice din Cluj. Academicianul C. Daicoviciu îl detaşează, în anul
1939, la Timişoara în vederea reorganizării ştiinţifice şi inventarierea
colecţiilor muzeului de aici. După război, între anii 1945-'47, Marius
Moga coordonează cercetările arheologice de la Parţa, Dejani,
Nerău şi Sânpetru German. Începând din anul 1963 Marius Moga
preia conducerea cercetărilor arheologice sistematice de la Tibiscum,
atât în castru militar cât şi în municipiu. Cercetările au fost conduse
cu realizări excepţionale până în anul 1978. Alături de Marius Moga,
din colectivul de cercetare de la Tibiscum au mai făcut parte Ortansa Fig. 5. Prof. Marius Moga.
Radu şi Florin Medeleţ. Responsabil ştiinţific al
Florin Medeleţ s-a născut la 24 aprilie 1943, în Timişoara , ora-
38 Şantierului arheologic
Tibiscum (1963-1978)
şul căruia i-a dedicat o bună parte din activitatea sa ştiinţifică, a
absolvit Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov şi Facultatea de Istorie-
Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. Inteligenţa şi acribia tânărului au con-
stituit cartea de vizită cu care academicianul Constantin Daicoviciu l-a recomandat prof. Marius
Moga - directorul Muzeului Banatului la acea vreme-, care solicita un tânăr capabil şi ambiţios
alături de care să făurească un muzeu în pas cu vremea. Începând din iarna anului 1965, tână
rul arheolog şi muzeograf Florin Medeleţ şi-a dedicat cu ardoare şi devotament întreaga viaţă
32
C. F. Caransebeş-Comuna Jupa, Nr. 561.
33
Ardeţi Ardeţ 2004, p. 16 -17.
34
I.D.R. I, 8-DIPLD VIII, p. 93-97, Fig. 22-23.
35
Daicoviciu/Groza 1965, p. 135-139.
36
Daicoviciu/Groza 1965, p. 135.
37
Pentru întocmirea acestor note s-au folosit datele bio-bibliografice publicate de Florin Medeleţ (Medeleţ 1993).
38
Pentru întocmirea acestor note s-au folosit datele bio-bibliografice existente pe WEB site-ul Muzeului Banatului,
http://www.muzeulbanatului.ro/.
www.cimec.ro
ştiinţificănu numai Muzeului Banatului, ci şi întregii cercetări arheologice din Banat. Devenit
şef de secţie, apoi director al Muzeului Banatului (1974-1980), Florin Medeleţ a acţionat pentru
modernizarea şi dezvoltarea instituţiei organizând numeroasele expoziţii temporare tematice
şi permanente în Timişoara şi alte localităţi din Banat. Din dorinţa de salvare a patrimoniului
arheologic şi de a lămuri cât mai multe aspecte referitoare la istoria Banatului a efectuat peste
75 de săpături arheologice: Timişoara-Frate/ia, Peciu Nou, Voiteni, Remetea Mare, Cugir etc. A
organizat timp de peste 20 de ani întâlnirea arheologilor din Banat, un simpozion anual care,
pentru multă vreme, s-a desfăşurat la Buziaş.
Fig. 6. Florin Medeleţ. Membru al colectivului de cercetare

al Şantierului Arheologic Tibiscum ( 1964-1976)
Carisma şi pasiunea cu care îşi făcea meseria de arheolog a atras pe şantierele arheologice
numeroase generaţii de elevi şi studenţi, unde alături de lecţiile de viaţă şi de istorie, li se va ino-
cula şi morbul unei meserii care cere conştiinţă, ambiţie şi devotament. Bursier al Universităţii
din Viena, a scris peste 100 de cărţi şi studii ştiinţifice, multe dintre ele, puncte de plecare pen-
tru alte cercetări şi subiecte de doctorat. A desfăşurat o activitate redacţională bogată: a făcut
parte din colegiul de redacţie al revistei „Tibiscus"; peste un deceniu redactor şef la „Analele
Banatului", seria nouă; în colegiile de redacţie alerevistelor „Traco-Dacica'' şi „Patrimonium
Banaticum''. Activitatea ştiinţifică nu s-a redus doar la cărţile şi studiile ştiinţifice, Florin Medeleţ
colaborând cu numeroase publicaţii, fiind şi realizatorul a numeroase emisiuni radio şi TV.
Spiritul său creator s-a manifestat nu numai în plan ştiinţific, dar şi literar. În studenţie a par-
ticipat alături de Ioan Alexandru, Augustin Buzura, Dan Culcer, Romulus Guga, Ion Iuga, Mircea
Opriţă, Nicolae Prelipceanu la cenaclul literar studenţesc, pentru ca în anul 1971, să debuteze cu
poezie la revista „Tribuna", iar cu proză, în acelaşi an, în revista „Orizont", la îndemnul lui Sorin Titel.
Este prezent în antologia „ Uneori zborul - şapte poeţi", publicată la editura Facla în 1973, selecţie şi
prezentarea fiind făcute de către Anghel Dumbrăveanu. În 2003 a fost publicată ultima sa culegere de
poezii, „De capete, de pajuri, de-ntâmplare': la editura MODUS P.H. din Reşiţa, care a oferit o nouă
lumină asupra complexei personalităţi a lui Florin Medeleţ. Profesionalismul său a fost recunoscut
prin diplomele de onoare şi medaliile acordate de Muzeul Banatului, de către Ministerul Culturii şi
Cultelor, precum şi de acordarea Ordinului Naţional Serviciu Credincios în rang de Cavaler.
Marile descoperiri de la Tibiscum cuprind delimitarea castrului militar auxiliar şi scoate-
rea la suprafaţă, la nordul acestuia, a aşezării civile, ambele datorate lui Marius Moga 39 , care
consideră că datorită dezvoltării aşezării civile, aceasta „să-şi fi pierdut caracterul prim şi să se fi
39
Moga 1964, p. 433; Moga 1965, p. 433; Moga 1971, p. 55-56.
www.cimec.ro
Tibiscum-ul la 95 de ani de cercetări arheologice sistematice (1920-2015) J 103
transformat într-o aşezare rurală de tip pagus şi mai apoi în municipiu" 40 dependent de teritoriul
rural al Coloniei Augusta Dacica Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Încă din anul 1970 Marius Moga
considera că cele patru nivele sesizate în aşezarea civilă determină dezvoltarea urbană prin exis-
tenţa clădirilor suprapuse 41 .
Numeroasele descoperiri materializate prin altare votive şi funerare 42 , cărămizi ştampi
lat43, plăci votive 44 , unelte agricole 45 sau a vestigiilor pal_eocreştine 46 îmbogăţesc imaginea despre
această importantă aşezare romană.
Nu lipsite de importanţă sunt şi remarcile legate de războaiele marcomanice coroborate cu
descoperirea, în colţul stâng al castrului mare, a unui zid de incintă ce înconjoară întreaga aşe
zare civilă .47
Din anul 1978 şi până în anul 2012 responsabilitatea ştiinţifică a şantierului arheologic de la
Tibiscum îi revine Doinei Benea, care, la început alături de Marius Moga şi Florin Medeleţ, iar
mai apoi împreună cu un colectiv al Muzeului din Caransebeş format din Petru Bona, Richard
Petrovszky şi Maria Petrovszky, duce mai departe cercetarea arheologică de la Tibiscum.
Doina Benea s-a născut la Moldova Veche pe 8 iunie 194448 . Studiile gimnaziale şi liceale
le-a absolvit în comuna natală. Urmează studiile universitare la Cluj, unde absolvă Universitatea
„Babeş-Bolyai", Facultatea de Istorie Filozofie, în anul 1968. În anul 1978 obţine, în cadrul
Universităţii din Cluj, titlul de doctor. Are o activitate prodigioasă ca muzeograf, din anul 1968
la Muzeul Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin, participând activ la cercetările arheolo-
gice iniţiate la Orşova. Din anul 1974 şi până în anul 1992 este muzeograf în cadrul Muzeului
Banatului din Timişoara. Din anul 1992 se alătură colectivului catedrei de istorie a Universităţii
din Timişoara, unde urcă toate treptele carierei academice ajungând, în anul 1995, profesor
universitar. Din anul 2001 conduce Centrului de Studii de Istorie şi Arheologie „Constantin
Daicoviciu" al Universităţii de Vest din Timişoara.
Fig. 7. Doina Benea. Responsabil ştiinţific

al Şantieruluiarheologic Tibiscum (1978-2012)
40
Moga 1970, p. 41-51.
41
Moga 1970, p. 42; Moga/MedeletfBenea/Petrovszky 1979, p. 215-218.
42
Moga/Russu, 197 4.
43
Moga 1974, p. 129-131.
44
Moga 1972, p. 39-53.
45
Moga/Benea 1977, p. 321-329.
46
Moga 1972, p. 259-266.
47
Moga/Benea 1979, p. 133-140.
48
Pentru întocmirea acestor note s-au folosit datele bio-bibliografice publicate pe WEB site-ul Facultăţii de Litere,
Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.
www.cimec.ro
Preluând conducerea ştiinţifică a şantierului arheologic de la Tibiscum, Doina Benea ini-

ţează un program de cercetare ce porneşte de la interpretarea descoperirilor arheologice pe baza
documentelor epigrafice49 , până la precizări cu privire la evoluţia sistemului defensiv existent al
castrului de pământ, cu dimensiunile de 60 x 60m 50 , a castrului mic de pământ şi de piatră , a 51
castrului mare de pământ şi apoi din piatră, dar şi a sistemului defensiv al porţilor pe laturile de
vest nord sau est 52 , sau a principiei castrului mare din piatră 53 •
Alături de Doina Benea, de-a lungul timpului, s-au format şi au activat în colectivul
de cercetare de la Tibiscum o serie de arheologi care s-au evidenţiat în peisajul arheolo-
gic românesc după cum urmează: Simona Regep, Petru Rogozea, Sorin Marius Petrescu,
Eduard Nemeth, Călin Timoc, Mariana Crânguş Balaci, Atalia Ştefănescu, Gabriel Socol,
Ştefan Agotici, Dorel Miele, Mihaela Popescu etc., care pun în valoare o serie de monumente
şi obiective arheologice ce stau astăzi la baza Rezervaţiei Arheologice de la Tibiscum 54 •
Deosebit de interesante sunt interpretările privind unităţile militare staţionate de-a lungul
timpului la Tibiscum 55 •
În aşezarea civilă, dezvelită de către Marius Moga, sunt reluate cercetările la clădirile VIII,
VII 56 , III, II şi 15 7 şi este cercetată integral Clădirea A (clădirea X) 58 , considerându-se că întreg
ansamblul face parte din aşa numitul „ vicus militar" 59 , dezvoltat din canabaele care s-au ridicat
în preajma castrului 60 • Acestea au fost înconjuratede un zid din piatră cu elemente defensive 61 în
care au funcţionat o serie de ateliere meşteşugăreşti 62 şi care a avut o dezvoltare de sine stătătoare.
Oraşul roman s-a fondat şi dezvoltat pe partea dreaptă a râului Timiş 63 , în secolul al Iii-lea
coexistând garnizoana militară, vicusul acesteia şi municipiul roman despărţit de primele două
de cursul râului Timiş.
Studiile bazate pe anumite categorii de material arheologic64 pornesc de la simple
66
remarci asupra existenţei unor ateliere65 de confecţionat mărgele , sau a unor capsule pentru
49
Benea 1979, p. 141-148.
50
Benea/Bona 1994, p. 29-30.
51
Bona et alii 1982, p. 311-330, p. 405-432.
52
Bona et alii 1982, p. 311-330, p. 405-432; Benea/Bona 1994, p. 36-60.
53
Petrescu/Rogozea 1990, p. 107-136.
54
Benea/Crânguş-Balaci/Regep-Vlascici/Ştefănescu-Oniţiu/Timoc 2008; Regep-Vlascici 2004, p. 163-165;
Regep-Vlascici 2004, p. 385-393; Regep-Vlascici 2006, p. 291-295; Regep-Vlascici/Muscalu 2007, p. 159-170;
Regep-Vlascici 2007, p. 146-170; Balaci-Crânguş/Regep 2009, p. 105-111; Crânguş 2001, p. 91-95; Benea/
Crânguş2002,p. 181-193;Crânguş2004,p. 103-110;Crânguş2004-2005,p.225-230;Crânguş2004,p.245-
251; Balaci/Crânguş-Balaci 2007, p. 225-229; Balaci-Crânguş/Regep 2009, p. 105-111; Timoc 1997, p. 115-
118; Timoc 1998, p. 115-117; Timoc/Timoc 1999, p. 155-160; Timoc 2002, p. 175-178; Timoc/Timoc 2003,
p. 299-303; Timoc/Micle/Maniuc 2003, p. 101-108; Timoc 2004, p. 379-383; Timoc 2004, p. 802-805; Pribac/
Timoc 2004, p. 167-171; Timoc 2004, p. 253-258; Timoc 2005, p. 235-245; Timoc 2005, p. 115-122; Timoc
2006, p. 277-281; Timoc/Pinca 2006, p. 159-163; Timoc 2006, p. 354-359; Timoc 2007, p. 85-96; Timoc 2008,
p. 143-148; Timoc 2009, p. 409-414.
55
Benea 1982, p. 173-184; Benea 1985, p. 139-153; Benea 1986, p. 451-460; Perovszky/Russu 1975, p. 61-73.
56
Benea 1983, p. 203-225.
57
Benea/Medeleţ/Bona/Petrovszky 1980, p. 298-303; Benea/Bona 1994, 65-72.
58
Bona/Petrovszky/Petrovszky 1982, p. 318-330; Bona/Petrovszky/Petrovszky/Rogozea 1982, p. 185-206.
59
Benea 1993, p. 267-291; Benea 2003.
60
Benea 1979, p. 143.
61
Bona 1994, p. 72-74, Fig. 33.
62
Benea/Petrovszky 1987, p. 226-239.
63
Benea 1993, p. 267-291; Benea/Bona 1994, p. 82-87.
64
Benea/Balaci/Regep-Vlascici/Oniţiu/Timoc 2008.
65
Benea/Crânguş/Regep-Vlascici/Ştefănescu 2006, p. 191; Benea 1996, p. 193-201.
66
Benea 1983, p. 115-120; Benea 2004.
www.cimec.ro
protejarea sigiliilor67 şi continuă cu interpretări asupra ceramicii locale68 , de import69 sau din
secolele III-IV70 •
Analiza materialului arheologic cu caracter militar71 , a monedelor descoperite 72 , dar şi a
pieselor din bronz73 sau sculpturale74, constituie tot atâtea argumente în favoarea unor cercetări
extinse atât din punct de vedere teritorial dar şi cu precizări de natură cronologică 75 •
Începând cu anul 1976, pe malul drept al râului Timiş, sunt iniţiate o serie de cercetări arhe-
ologice ce duc la descoperirea în punctul Racoviţa (din slavul Raka = mormânt76 ), şi nu Dâmb, a
primelor morminte considerate ca făcând parte din necropola oraşului antic Tibiscum77 .
Aceste descoperiri au făcut, ca fără o cercetare arheologică sistematică, să se considere că
municipiului roman Tibiscum s-a fondat şi dezvoltat în punctul „Traianul", aflat pe raza satului
Iaz78 , unde au fost descoperite fundaţiile unor clădiri romane 79 , un templu închinat lui Apollo 80
şi unde a fost surprinsă, prin cercetări arheologice sistematice, reţeaua de drumuri care făceau
legătura cu marile oraşe ale Daciei Romane.
Începând cu anul 1990 responsabilitatea ştiinţifică asupra cercetărilor arheologice din punc-
tul „Traianu" îi revine autorului acestor rânduri care porneşte de la premisa, existentă la începu-
tul anilor '90, conform căreia oraşul antic s-ar fi format pe partea dreaptă a râului Timiş 81 •
Adrian Ardeţ s-a născut la 18 decembrie 1959 la Caransebeş 82 • Studiile liceale le
absolvă în oraşul natal. În anul 1986 este absolvent al Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-
Napoca, Facultatea de Istorie Filozofie. Ca student, participă la cercetările arheologice de
la Parţa (1981-'84), sub conducerea profesorului Gheorghe Lazarovici şi Ulpia Traiana
Sarmizegetusa (1985-'86), sub conducerea profesorului Ioan Piso. Din anul 1986 este coop-
tat în colectivul de cercetare al şantierului arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, alături de
Alexandru Diaconescu şi Coriolan Horaţiu Opreanu. În toamna anului 1989 este angajat ca
muzeograf la Muzeul din Caransebeş iar din anul 1990 este membru al colectivului de cer-
cetare al Şantierului Arheologic Tibiscum condus de către Doina Benea, alături de Eduard
Nemeth şi Lucia Carmen Ardeţ. Din anul 1995 este cercetător ştiinţific şi conduce cercetă
rile arheologice din zona Tibiscum - Iaz cu un colectiv format din Lucia Carmen Ardeţ şi
Dimitrie Pavel Negrei, cu rezultate remarcabile. În anul 1998 obţine titlul academic de doc-
tor în Istorie Antică Universală la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. Începând
cu anul 2013 83 preia conducerea ştiinţifică a şantierului arheologic de la Tibiscum 84 , coor-
67
Benea 1982, p. 337-343.
68
Benea 1982, p. 22-41; Bona/Pop 1983, p. 231-235; Benea 2005, p. 55-65; Benea 2007, p. 817-826.
69
Isac 1981, p. 109-123; Benea 1995-1996, p. 195-199.
70
Benea 1986, p. 241-257.
71
Nemeth 1991, p. 205-210; Petrescu, 1985-1986, p. 521-526.
72
Gudea 1971, p. 139-142; Bălănescu/Rogozea 1986, p. 119-225.
73
Pop/Bona 1981, p. 461-463; Bona/Rogozea 1985-1986, p. 537-540.
74
Bona/Pop 1979, p. 273-276.
75
Benea 1993, p. 267-291; Benea/Bona 1994, p. 61-81.
76
Jivcovici 1981, p. 486.
77
Petrovszky 1978, p. 77-96; Petrovszky 1979, p. 201-212.
78
Bona/Petrovszky/Petrovszky 1982, p. 321-322.
79
Bona/Rogozea 1985, p. 155-167; Benea 1995, p. 149-172.
80
Piso/Rogozea 1985, p. 211-218; Rusu-Pescaru/Alicu 2000; Petrovszky/Wollmann 1979, p. 253-263; Bona/
Rogozea 1985-1986, p. 339-451.
81
Ardeţ 1990; Ardeţ 1993, p. 83-88; Ardeţ 1994, p. 61-65.
82
Pentru întocmirea acestor note s-au folosit datele bio-bibliografice publicate pe WEB site-ul Muzeului Judeţean de
Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, www.muzeul-caransebes.ro/organigrama
83
Ardeţi Ardeţ/Benea/Crânguş/Grumeza/Negrei/Regep/Şteîanescu/Timoc 2014, p. 151-153.
84
Ardeţi Ardeţ/Benea/Crânguş/Grumeza/Negrei/Regep/Şteîanescu/Timoc 2015, p. 142-144.
www.cimec.ro
donând un colectiv format din Lucia Carmen Ardeţ, Doina Benea, Mariana Crânguş Balaci,
Lavinia Grumeza, Ana Hamat, Dimitrie Negrei, Simona Regep, Atalia Ştefănescu şi Călin
Timoc.
Cum ipotezele trebuie verificate cu ajutorul săpăturilor arheologice, acestea au scos la supra-
faţă, nu un sistem fortificat urban, ci cu totul şi cu totul altceva. A fost descoperită o mică for-
tificaţie de pământ peste care s-au construit o serie de clădiri din piatră de-a lungul drumului
roman ce pleacă de la Tibiscum şi îşi urmează calea spre Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa
sau Dierna85 •
Într-o perioadă de aproximativ 12 ani sunt iniţiate o serie de cercetări care au dus la dezveli-
rea integrală a unei clădiri romane (clădirea IV) 86 şi sunt începute lucrările la alte trei asemenea
clădiri.
Starea de degradare în care se aflau clădirile componente ale aşezării civile aflată la nordul
castrului militar au făcut ca începând cu anul 2001 să fie demarat un program de conservare pri-
mară la clădirile IV şi V(5) 87 , urmate de cercetarea drumului roman care traversează aşezarea
civilă şi cercetarea unei încăperi din Clădirea XIII (4) în campania anului 2002.
Aceste cercetări arheologice au făcut ca, în acest moment, datorită descoperirilor efectuate
să putem vorbi de-o evoluţie paralelă a fortificaţiilor de la Jupa şi Iaz pentru prima jumătate a
secolului II. Evoluţia urbană face trecerea din stadiul posibil de „vicus militar': din prima jumă
tate a secolului al Ii-lea d.Hr., în cel de municipiu, dezvoltare strâns legată de abandonarea for-
tificaţiei militare de la Iaz şi construirea peste terenul deţinut de militari a unor clădiri ce puteau
foarte bine să aparţină unor veterani care s-au integrat foarte bine vieţii urbane de la Tibiscum
la sfârşitul secolului al Ii-lea dHr.
O parte din bogatul material arheologic scos la suprafaţă în punctul „Traianu" a fost publicat,
acesta concretizându-se prin mărgele din sticlă88 , piese figurate din bronz89 , ceramică romană
uzuală 90 sau târzie 91 , ceramică terra sigillata 92 sau amfore 93 •
În ultimii ani cercetările au fost concentrate în special spre dezvelirea clădirii XIV94, care
urmează să fie conservată şi pusă în valoare pentru vizitare 95 • În această perioadă în colectiv au
fost cooptaţi o serie de arheologi tineri care au confirmat pregătirea în vederea cercetării sitului
arheologic de la Tibiscum 96 •
85
Ardeţi Ardeţ 2002, p. 78-80.
86
ArdeţlArdeţ 2001, p. 102-103, PI. 26.
87
Ardeţi Ardeţ 2002, p. 110-111.
88
Grumeza 2013, p. 157-178.
89
Ardeţ 1997, p. 79-81; Ardeţ 2003, p. 305-308.
90
Ardeţ 2009.
9
' Grumeza 2014.
92
Ardeţ 2009, p. 25-30.
93
Ardeţ 1993, p. 95-140, PI. 1-IY, Fig. 1-21; Ardeţ 1996, p. 165-176; Ardeţ 2000, p. 487-489; Ardeţ2006.
94
NemetilArdeţ 2013, p. 213-222.
95
Ardeţ 2012, p. 49-60.
96
Ardeţ/Hamatl Ardeţ 2012, p. 77-78; ArdeţlNegreilHamatlGavrilăl Ardeţ 2013, p. 68-70; Ardeţi ArdeţlGrumezal
Negrei 2014, p. 150-151.
www.cimec.ro
Bibliografie
Alexiu 2010 Alexiu, Cristofor Cristi, Ripensia - Nostalgii fotbalistice, Ed. Helicon, Timişoara,
2010.
Ardeţ/Hamat/ Ardeţ 2012 A. Ardeţ, Ana Hamat, Lucia Carmen Ardeţ, Jupa, mun. Caransebeş, jud. Caraş
Severin [Tibiscum]Punct: La Drum - Zăvoi (Cetate sau Peste Ziduri), în Cronica
cercetărilor arheologice din România - campania 2011, Bucureşti, 2012, p. 77-78.
Ardeţ 1990 Ardeţ A„ Tibiscum (ghid expoziţional), Caransebeş, 1990.
Ardeţ 1993a Ardeţ A„ Le municipe romain de Tibiscum, în Le Politique Edilitaire dans ies
Provinces de L'Empire Romain, Cluj-Napoca, 1993, p. 83-88.
Ardeţ 1993b Ardeţ A„ Amfora romană în Banat, în Tibiscum VIII, Caransebeş, 1993, p. 95-140.
Ardeţ 1994 A. Ardeţ, Limitele oraşului roman Tibiscum, în Studii de Istorie a Transilvaniei,
Cluj-Napoca, 1994, p. 61-65.
Ardeţ 1996 A. Ardeţ, Consideration sur Ies amphores romaines de Tibiscum, în Omaggio a
Dinu Adameşteanu, Cluj-Napoca, 1996, p. 165-176.
Ardeţ 1997 Lucia Carmen Ardeţ, O protomă dionisiacă descoperită la Tibiscum, în Analele
Banatului V, Serie nouă, Timişoara, 1997, p. 79-81.
Ardeţ 2000 A. Ardeţ, Romische amphoren aus Spanien und Italien in Dakien, în Rei Cretariae
Favtorum Acta 36, Abingdon, 2000, p. 487-489.
Ardeţ 2003 Lucia Carmen Ardeţ, Un fragment de caserolă romană din bronz descoperită la
Tibiscum, în Banatica, 16/I, 2003, p. 305-308.
Ardeţ 2006 A. Ardeţ, Amforele romane din Dacia, Timişoara, 2006.
Ardeţ 2009 A. Ardeţ, Tibiscum. Ceramica romană descoperită la Iaz „Traianu", Ed. Mega,
Cluj-Napoca, 2009.
Ardeţ 2012 A. Ardeţ, Din viaţa cotidiană de la Tibiscum, în Tibiscum, S.N„ 2/2012, p. 49-60.
Ardeţi Ardeţ 2001 A. Ardeţ, L. C. Ardeţ, Cercetările arheologice de la Tibiscum-Iaz, în Cronica
cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, Bucureşti, 2001, p. 102-103.
Ardeţi Ardeţ 2002 A. Ardeţ, L. C. Ardeţ, Cercetările arheologice de la Tibiscum-Iaz, în Cronica
cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, Bucureşti, 2002, p. 78-80.
ArdeVArdeţ 2002 A. Ardeţ, Lucia C. Ardeţ, Cercetările cu caracter de salvare şi conservare primară
de la Tibiscum-Caransebeş (Jupa), jud. Caraş-Severin, în Cronica cercetărilor
arheologice din România. Campania 200 I, Bucureşti, 2002, p. 110-111.
Ardeţi Ardeţ/Benea/ A. Ardeţ, Lucia Carmen Ardeţ, Doina Benea, Mariana Crânguş, Lavinia Grumeza,
Crânguş, Grumeza/ D. P. Negrei, Simona Daniela Glicheria Regep, Atalia Ştefănescu, I. C. Timoc,
Negrei/Regep, Ştefănescu/ Cercetările arheologice de la Tibiscum, Sat Jupa, oraş Caransebeş, Jud. Caraş
Timoc 2014 Severin [Tibiscum-Jupa], Punct Cetate sau Peste ziduri în Cronica cercetărilor
arheologice din România - campania 2013, Bucureşti, 2014, p. 151-153.
Ardeţi Ardeţ/Benea/ A. Ardeţ, Lucia Carmen Ardeţ, Doina Benea, Mariana Crânguş, Lavinia Grumeza,
Crânguş/ Grumeza/ D. P. Negrei, Simona Daniela Glicheria Regep, Atalia Ştefănescu, I. C. Timoc,
Negrei/Regep/Ştefănescu/ Cercetările arheologice de la Tibiscum Jupa, oraş Caransebeş, Jud. Caraş-Severin,
Timoc 2015 [Tibiscum-Jupa], Punct: Cetate sau Peste ziduri, în Cronica cercetărilor arheologice
din România - campania 2014, Bucureşti, 2015, p. 142-144.
Ardeţi Ardeţ/Grumeza/ A. Ardeţ, Lucia C. Ardeţ, Lavinia Grumeza, D. P. Negrei, Comuna Obreja, sat
Negrei 2014 Iaz, Jud. Caraş-Severin [Tibiscum-Iaz], Punct Traianu, în Cronica cercetărilor
arheologice din România - campania 2013, Bucureşti, 2014, p. 150-151.
Ardeţ/Negrei/Hamat/ A. Ardeţ, D. P. Negrei, Ana C. Hamat, M. Gavrilă, Lucia C. Ardeţ, Iaz, corn.
Gavrilă/ Ardeţ 2013 Obreja, Jupa, mun. Caransebeş, jud. Caraş-Severin [Tibiscum], Punct: Cetate/
Peste ziduri, Traianu, La drum, în Cronica cercetărilor arheologice din România -
campania 2012, Bucureşti, 2013, p. 68-70.
Ardeţ 2000 A. Ardeţ, Un vas terra sigillata de tip Westerndorf descoperit la Tibiscum-Ein
in Tibiscum entdecktes Terra sigillata GefaB Typ Westerndorf, în Tibiscum X,
Caransebeş,2000,p.305-313
Balaci/ Crînguş-Balaci C. Balaci, Mariana Crînguş-Balaci, Relaţiile comerciale ale anticului Tibiscum cu
2007 provinciile Imperiului roman (I). Opaiţele, în BHAUT, VIII, 2007, p. 225-229.
www.cimec.ro
Balaci-Crînguş/Regep Mariana Balaci-Crînguş, Simona Regep, Un fragment de tipar de medalion

2009 descoperit la Tibiscum- Jupa, (jud. CaraşSeverin), în BHAUT, XI, 2009,
p. 105-111.
Bălănescu/Rogozea 1986 D. Bălănescu, P. Rogozea, Monede romane din colecţia Mizeului Judeţean
de Etnografie şi Istorie locală Caransebeş, în Tibiscum VI, Caransebeş, 1986,
p. 119-225.
Benea 1979 D. Benea, Tibiscumul în lumina descoperirilor epigrafice, în Tibiscus V, Timişoara,
1979, p. 141-148.
Benea 1982a D. Benea, Contribuţii la cunoaşterea unităţilor militare din castrul roman de la
Tibiscum, în StCom C IV, Caransebeş, 1982, p. 173-184.
Benea 1982b D. Benea, Capsule romane pentru protejarea sigiliilor, descoperite la Tibiscum, în
ActaMN XIX, Cluj-Napoca, 1982, p. 337-343.
Benea 1982c D. Benea, Atelierele ceramice de la Tibiscum. (Contribuţii la istoria atelierelor de
ceramică din sud-vestul Daciei), în Potaissa III, Turda, 1982, p. 22-41.
Benea 1983a D. Benea, Cercetări arheologice în aşezarea civilă de la Tibiscum (Edificiul VII),
în Banatica VII, Reşiţa, 1983, p. 203-225.
Benea 1983b D. Benea, Die Glaswerkstătten von Tibiscum und der perlenexport ins Barbaricum
im 2. bis 4. Jhr., în Apulum XXI, Alba-Iulia, 1983, p. 115-120.
Benea 1985 D. Benea, Numerus Maurorum Tibiscensium. Contribuţii la istoria trupelor de
mauri din Dacia, în Banatica 8, Reşiţa, 1985, p. 139-153.
Benea 1986a D. Benea, Mărturii arheologice de la Tibiscum din sec. III-IV, în Tibiscum VI,
Caransebeş, 1986, p. 241-257.
Benea 1986b D. Benea, Das Romerlager von Tibiscum und seine Rolle im Verteidigungssystem
von Siidwest-Dakien, în Studien zu den Militărgrenzen Roms III, Stuttgart, 1986,
p. 451-460.
Benea 1993 D. Benea, Vicus Tibiscensis. Contribuţii la istoria viei-lor militari din Dacia, în
SCTVA 44, 3, Bucureşti, 1993, p. 267-291.
Benea 1995 D. Benea, Oraşul antic Tibiscum. Consideraţii istorice şi arheologice, în Apulum
XXXII, Alba-Iulia, 1995, p. 149-172.
Benea 1995-1996 D. Benea, Amfore din vicus-ul militar de la Tibiscum (II). Relaţiile comerciale cu
Hispania Bactica, în Studii de Istorie a Banatului XIX-XX, Timişoara, 1995-1996,
p. 195-199.
Benea/Bona 1974 D. Benea, P. Bona, Tibiscum, Ed. Museion, Bucureşti, 1994, p. 29-30.
Benea/Crînguş 2002 Doina Benea, Mariana Crînguş, Evoluţia vicus-ului militar de la Tibiscum, cu
referire specială la planimetria aşezării, în Sargetia, XXX, 2002, p. I 81-193.
Benea/Crînguş-Balaci/ Doina Benea, Mariana Crînguş-Balaci, Simona Regep-Vlascici, Atalia Ştefanescu
Regep-Vlascici/ Oniţiu, Călin Timoc, Dacia în sistemul socio-economic roman. Cu privire la
Ştefanescu-Oniţiu/Timoc atelierele meşteşugăreşti locale, Timişoara, Ed. Excelsior Art, 2008.
2008
Benea/Medeleţ/Bona/ D. Benea, FI. Medeleţ, P. Bona, R. Petrovszky, Cercetările arheologice de la
Petrovszky 1980 Tibiscum, în Materiale şi Cercetări Arheologice. A XIV-a sesiune anuală de
rapoarte, Tulcea, 1980, p. 298-303.
Benea/Petrovszky 1987 D. Benea, R. Petrovszky, Werkstătten zur Metallverarbeitung in Tibiscum im 2.
und 3. Jahrhundert n. Chr., în Germania 65, I, 1987, p. 226-239.
Bona/Petrovszky/ P. Bona, R. Petrovszky, M. Petrovszky, Tibiscum-cercetări arheologice (I), în
Petrovszky 1982 ActaMNXIX, Cluj-Napoca, 1982, p. 311-330.
Bona/Petrovszky/ P. Bona, R. Petrovszky, M. Petrovszky, Tibiscum-cercetări arheologice (II) (1976-
Petrovszky 1983 1979), în ActaMN XX, Cluj-Napoca, 1983, p. 405-432.
Bona/Petrovszky/ P. Bona, R. Petrovszky, M. Petrovszky, P. Rogozea, Tibiscum-cercetări arheologice
Petrovszky/Rogozea 1982 (II) (1980-1983), în StComC IV, Caransebeş, 1982, p. 185-206.
Bona/Pop 1979 P. Bona, C. Pop, Noi piese sculpturale de la Tibiscum, în StComC III, Caransebeş,
1979, p. 273-276.
Bona/Pop 1983 P. Bona, C. Pop, Un vas antropomorf descoperit la Jupa (Tibiscum), în Banatica
7, Reşiţa, 1983, p. 231-235.
www.cimec.ro
Bona/Rogozea 1985-1986 P. Bona, P. Rogozea, Necropola dacică de la Iaz, în ActaMN XXII-XXIII, Cluj-
Napoca, 1985-1986, p. 339-451.
Bona/Rogozea/Pop P. Bona, P. Rogozea, C. Pop, Noi piese figurate descoperite la Tibiscum, în ActaMN
1985-1986 XXII-XXIII, Cluj-Napoca, 1985-1986, p. 537-540.
Cartea Funciară C.F. Caransebeş, Sat Iaz, fila 4-5, 1912.
Caransebeş
Crânguş 2001 Mariana Crînguş, Noi monumente sculpturale din zona Caransebeş, în BHAT,
IV, Timişoara, 2001, p. 91-95.
Crânguş 2004a Mariana Crînguş, Considerations regarding the two register inscriptions from
Tibiscum, în Studia Historica et Archaeologica. In honorem Magistrae Doina
Benea, Timişoara, 2004, p. 103-110.
Crînguş 2004-2005 Mariana Crînguş, Elemente ornamental-simbolice pe monumentele din sud-
vestul Daciei romane (II), Analele Banatului, XII-XIII, 2004-2005, p. 225-230.
Crînguş 2004b Mariana Crînguş, Cu privire la activitatea lapidarilor din Dacia, în AMP, XXVI,
2004, p. 245-251.
Daicoviciu/Groza 1965 C. Daicoviciu, L. Groza, Diploma militară de la Tibiscum, în ActaMN II, Cluj,
1965, p. 135-139.
Daicoviciu/Miloia 1931 C. Daicoviciu, I. Miloia, Cercetări arheologice în Banatul de sud, în Analele
Banatului IV, Timişoara, 1931, p. 130.
Grumeza 2013 Lavinia Grumeza, Roman beads found in Tibiscum, in Archaeological small finds
and their significance. Proceedings of the Symposion: The costume as an identity
expression, III, Cluj-Napoca, 2013, p. 157-178.
Grumeza 2014 Lavinia Grumeza, Late Roman pottery discovered at Tibiscum-laz, Dacia
province (middle of the 3rd_ 4•h century AD), în Rei Cretariae Romanae Favtores
Acta, Xanten, 44/ 2014.
Gudea 1971 N. Gudea, Descoperiri monetare antice şi bizantine în Banat, în Banatica 1,
Reşiţa, 1971, p. 139-142.
I.D.R. lll/1 1977 Inscriptiones Daciae Romanae. Voi. I, Bucureşti, 1977.

I.D.R. lll/2 1978 lnscriptiones Daciae Romanae. Voi. 2, Bucureşti, 1978.
I.D.R.I 1975 Inscriptiones Daciae Romanae.Vol. I, Bucureşti 1975.
!sac 1981 D. Isac, Terra sigillata de la Tibiscum, în Apulum XIX, Alba-Iulia, 1981, p. 109-123.
Jivcovici 1981 M. Jivcovici, Mic Dicţionar Sîrbocroat-Român, Bucureşti, 1981.
Marsigli 1726 F. Marsigli, Danubius Pannonico-Mysicus, observationibus geographicis,
astronomicis, physicis perlustratusab Aloysio Ferd. Corn. Marsigli. Hagae-
amstelodami, I 1726, II 1726.
Medeleţ 1993 Medeleţ, Florin, Profesorul Marius Moga la cea de-a 80-a aniversare, în: Analele
Banatului, SN, Arheologie-Istorie, II, 1993, p. 5-1 O.
Metaxa 1928 Metaxa, H., Vasile Pârvan: Note bio-bibliografice, în: Arhiva pentru Ştiinţa şi
Reforma Socială, VII, nr. 3-4, 1928, p. 380-407.
Mihăilescu 1969 V Mihăilescu, Geografia fizică a României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
Moga 1964 M. Moga, Tibiscum, în Revista Muzeelor II, Bucureşti, 1964, nr. Special.
Moga 1965 M. Moga, Tibiscun, în Revista Muzeelor, Bucureşti, 1965, p. 433.
Moga 1970 M. Moga, Pagus Tibiscensis. ln legătură cu teritoriul rural al Ulpiei Traiana, în
Tibiscus I, Timişoara, 1970, p. 41-51.
Moga 1971 M. Moga, Tibiscum, în Buletinul Monumentelor Istorice, Anul XL, Nr. 2, 1971.
Moga 1972a M. Moga, Noi tăbliţe votive de la Tibiscum închinate cavalerilor danubieni, în
Tibiscus II, Timişoara, 1972, p. 39-53.
Moga 1972b M. Moga, Vestigii Paleocreştine în Banat, în In memoriam Constantini Daicoviciu,
Cluj, 1972, p. 259-266.
Moga 1974 M. Moga, Ştiri noi despre garnizoana militară de la Tibiscum (Sat Jupa, oraş
Caransebeş, jud. Caraş-Severin), în Tibiscus III, Timişoara, 1974, p. 129-131.
Moga/Benea 1977 M. Moga, D. Benea, Unelte agricole romane descoperite la Tibiscum, în StComC
II, Caransebeş, 1977, p. 321-329.
Moga/Benea 1979 M. Moga, D. Benea, Tibiscum şi războaiele marcomanice, în Tibiscus V, Timişoara,
1979, p. 133-140.
www.cimec.ro
Moga/Medeleţ/Benea/ M. Moga, FI. Medeleţ, D. Benea, R. Petrovszky, Cercetările arheologice din castrul
Petrovszky 1979 Tibiscum (Campania 1976), în Materiale şi cercetări arheologice. A XIII-a sesiune
anuală de rapoarte, Oradea, 1979, p. 215-218.
Moga/Russu 1974 M. Moga, I. I. Russu, Lapidarul Muzeului Banatului (ghid), Timişoara, 1974.
Monitorul Oficial 1919 Lege pentru Conservarea şi Restaurarea Monumentelor Istorice: publicată în
Monitorul Oficial, No. 82, din 29 Iulie 1919, în Datina Românească, 1936.
Naghi 2003 Gh. Naghi, Corespondenţa lui Ioan Boroş cu George Bariţ (1879-1883) în
Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, 2003.
Nemeth 1991 E. Nemeth, Ri:imische ausri.istunggsgegenstănde aus Tibiscum, în Dacia NS XXV,
Bucureşti, 1991, p. 205-210.
Nemeti/ Ardeţ Sorin Nemeti, Adrian Ardeţ, Arelief from Tibiscum dipicting the Danubian
Riders, în Tibiscum, S.N., 3/2013, p. 213-222.
Ortvay 1869 T. Ortvay, Temesmegye es Temesvar tărtenete, Budapest, Voi. I 1896, II 1914.
Ortvay 1873 T. Ortvay, A magyar tudomanyos Akademia archaeologiai bizottsănak ki:izli:inye,
în Archaeologiai Ertesită VII, Ki:it. 6, Budapest, 1873, p. 103-104.
Ortvay 1876 T. Ortvay, Tibiscum helyfekvese, în ArchErt X, Budapest, 1876, p. 32-33.
Petrescu 1985-1986 S. M. Petrescu, piese de armament descoperite în castrul de la Tibiscum (I), în
ActaMNXXII-XXIII, Cluj-Napoca, 1985-1986, p. 521-526.
Petrescu 1990 S. M. Petrescu, Tibiscum-Principia castrului mare de piatră (I), în Banatica 10,
Reşiţa 1990, p. 107-126.
Petrescu-Burloiu 1949 I. Petrescu-Burloiu, Consideraţii fizico-geografice asupra regiunii şi oraşului
Caransebeş, Bucureşti, 1949.
Petrovszky 1978 R. Petrovszky, Sondajul arheologic de la Iaz (Comuna Obreja, judeţul Caraş
Severin), în Tibiscus V. Timişoara, 1978, p. 77-96.
Petrovszky 1979 R. Petrovszy, Tipuri de morminte romane din zona Caransebeşului, în Banatica
5, Reşiţa, 1979, p. 201-212.
Petrovszky/Russu 1975 R. Petrovszky, I. I. Russu, O diplomă militară din Tibiscum, în Banatica 3, Reşiţa,
1975, p. 61-73.
Petrovszky/Wollmann M. Petrovszky, V Wollmann, Materiale epigrafice descoperite la Tibiscum, în
1979 StComC, V. Caransebeş, 1979, p. 253-263.
Piso/Rogozea 1985 I. Piso, P. Rogozea, Ein Apolloheiligtum in cler năhe von Tibiscum, în ZPE 58,
Bonn, 1985,p.211-218
Pop/Bona 1981 C. Pop, D. Benea, Un bronz roman de la Tibiscum, în ActaMN XVIII, Cluj-
Napoca, 1981, p. 461-463.
Regep-Vlascici 2004a Simona Regep- Vlascici, O nouă lucerna descoperită la Tibiscum, în Analele
Banatului, SN X-XI (2002-2003), l, 2004, p. 163-165.
Regep- Vlascici 2004a Simona Regep-Vlascici, Consideraţii asupra importului de opaiţe cu ştampilădin
Pannonia, în Studia Historica et Archaeologica in Honorem Magistrae Doina
Benea, Timişoara, 2004, p. 385-393.
Regep-Vlascici 2006 Simona Regep-Vlascici, Piese de iluminat din bronz de la Tibiscum, în Apulum
XLIII/I, 2006, p.291-295.
Regep-Vlascici 2007 Simona Regep-Vlascici, Noi descoperiri de opaiţe de tip Firmalampen la
Tibiscum. Consideraţii privind relaţiile interprovinciale, în Drobeta, XVII, 2007,
p. 146-170.
Regep-Vlascici/Muscalu Simona Regep-Vlascici, B. Muscalu, Opaiţe dreptunghiulare cu ansa în formă de
2007 vultur descoperite la Tibiscum, în BHAUT, VIII, 2007, p. 159-170.
Rusu- Pescaru/ Alicu 2000 A. Rusu-Pescaru, D. Alicu, Templele romane din Dacia (I), 2000.
Stoica 2011 Sergiu Stoica, Biserica greco - catolică din Banat în perioada anilor 1920-1948,
Editura Eurostampa, Timişoara, 2011.
Teodorescu 1929 D. M. Teodorescu, Omagiu Institutului de studii clasice, în Societatea de mâine,
Cluj, 15 iunie 1929, Anul VI, Nr. 11.
Timoc 1998 C. Timoc, Două geme romane descoperite în biserica medievală din Caransebeş,
în BCSS, 4, 1998, p. 115-117.
Timoc 2002 Călin Timoc, Un document inedit referitor la cercetările arheologice de la
Tibiscum-Jupa din perioada interbelică, în PB, I, 2002, p. 175-178.
www.cimec.ro
Timoc 2004a Călin Timoc, Primele locuinţe civile de la Tibiscum, în Studia Historica et
Archaelogica In Honorem Magistrae Doina Benea (BHAUT VI), Timişoara, 2004,
p. 379-383.
Timoc 2004b Călin Timoc, Beitrăge zur Geschichte der cohors I Sagittariorum bei Tibiscum-
Jupa, în Orbis Antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis, Cluj-Napoca, 2004,
p. 802-805.
Timoc 2005a Călin Timoc, Despre cultul Eponei la Tibiscum, în Banatica, 17, 2005, p. 235-245.
Timoc 2005b Călin Timoc, Templul palmyrenilor din castrul de la Tibiscum - Jupa, în PB, IV,
2005, p. 115-122.
Timoc 2006a Călin Timoc, Neue Inscriften aus dem romischen Kastell von Tibiscum, în
AnBs.n„ XIV, 1, 2006, p. 277-281.
Timoc 2006b Călin Timoc, Einige oberitalische Sigillaten von Tibiscum, în In Honorem
Gheorghe Popi/ian, Craiova, 2006, p. 354-359.
Timoc 2007 Călin Timoc, Barăcile soldaţilor romani de la Tibiscum, în AnBs.n„ XV, 2007,
p. 85-96.
Timoc 2009 Călin Timoc, Relaţiile militare şi economice dintre Apulum şi Tibiscum, în
Apulum, XLVI, 2009, p. 409-414.
Timoc/Micle/Maniu 2003 C. Timoc, D. Miele, A. Maniu, Construcţia romană de la Halta Tibiscum -
Caransebeş Triaj, în PB, II, 2003, p. 101-108.
Timoc/Timoc 1999 C. Timoc, Carmen Timoc, Câteva urme de încălţăminte romanădescoperite la
Tibiscum, în BCSS, 5, 1999, p. 155-160.
Timoc/Timoc 2003 Carmen Timoc, C. Timoc, Despre activitatea arheologică de la Tibiscum (Jupa)
a părintelui Boroş, în Societate şi civilizaţie în Banatul istoric, Timişoara, 2003,
p. 299-303.
Turcuş 2008 Veronica Turcuş, George G. Mateescu ( 1892-1929) - director al Şcolii Române din
Roma. Viaţa şi opera, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008.
TIBISCUM - 95 YEAYS OF SYSTEMATIC ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES

(Abstract)
The great scholar Vasile Pârvan started the archaeological research in Tibiscum. He visited the
archaeological remains in 1920 and discovered two funerary lions used as a bench, in front of a modern
gate. Pârvan alsa notes the great importance of the archaeological site Tibiscum. Between 1923-'24 the
archaeological research here was led by Professor George G. Mateescu, Pârvan's assistant. Until 1963, the
ancient remains of Tibiscum waited tobe discovered. In 1964 Marius Moga stared a new excavation cam-
paign with Ortansa Radu and Florin Medeleţ. Starting with 1978, the archaeological research in Tibiscum
was coordinated by Doina Benea, followed by Adrian Ardeţ.
www.cimec.ro
Fig. 8. Tibiscum, 1973. Ioan Glodariu, Constantin Daicoviciu, Marius

Moga, Hadrian Daicoviciu, Ortansa Radu şi A. Crâsnic
Fig. 9. Tibiscum, 1973. Ioan Glodariu, Constantin Daicoviciu, Marius

Moga, Hadrian Daicoviciu, A. Crâsnic şi Ortansa Radu
www.cimec.ro
Fig. 10. Tibiscum, 1980. Luci Marinescu, Petru Bona, Hadrian Daicoviciu, Ioan Opriş şi Constantin Pop
Fig. 11. Tibiscum, 2004. Florin Medeleţ şi Adrian Ardeţ
www.cimec.ro
Fig. 12. Tibiscum, 2014. Doina Benea şi Adrian Ardeţ
Fig. 13. Tibiscum, 2014. Călin Timoc, Adrian Ardeţ, Dimitrie Negrei, Lucia C. Ardeţ,
Alexandru Diaconescu, Imola Boda, Lavinia Grumeza, Doina Benea, Carmen
Ciongradi, Emilian Bota, Sorin Bulzan, Simona Regep şi Silviu Ardeţ.
www.cimec.ro
DUNĂREA SI COMERTUL ÎNTRE
I I
ORIENT SI OCCIDENT DIN PREISTORIE

"' v I"' v
ŞI PANA IN EPOCA CONTEMPORANA
OANUBE ANO TRAOE BETWEEN

EAST ANO WEST FROM PREHISTORY
UNTIL THE CONTEMPORARYTIMES
www.cimec.ro
www.cimec.ro
EINIGE ERWĂGUNGEN ZUR FRUHBRONZEZEIT
IN MUNTENIEN UND OLTENIEN
Cristian SCHUSTER
Archăologisches Institut cc Vasile Pârvan" -
Zentrum fiir Thrakologie, Bukarest
Ion TUŢULESCU
Bezirkmuseum „Aurel Sacerdoţeanu" Vâlcea, Râmnicu Vâlcea
Unser Beitrag setzt sich Aspekte cler seitenreichen Problematik cler Bronzezeit cler zwei
historischen Provinzen Muntenien und Oltenien anzuschneiden. Unter diesen nehmen die
Periodisierungen cler verschiedenen kulturellen Erscheinungen, genauso wie die chronologi-
sche Position dieser in den Diskussionen einen wichtigen Platz ein. Das ist auch hinsichtlich
dem ersten Moment cler Friihbronzezeit giiltig.
Der Beginn cler Zeitspanne wird immernoch, trotz mehreren Stellungsnahmen, verschieden
angesehen. Wie schon von dem ersten cler Vefasser des jetzigen Beitrags des oftern erwăhnt 1 ,
sehen einige cler Forscher den Anfang des neuen Zeitalters in Siidrumănien in den Funden
in Călăraşi-Mircea Vodă - Olteniţa-Calomfirescu - Zimnicea (Taf. 1/1-3)2. Diese wurden mit
anderen Entdeckungen siidlich cler Donau, wie z.B. Batin 3 , in Verbindung gebracht. Das wiirde
bedeuten, class cler erste SproBling cler Friihbronzezeit an cler Unteren Donau, nur auf einem
sehr beschrănkten Gebiet, im siidlichen Landstrich Munteniens, stark an den Strom gebun-
den, zwischen Călăraşi und Zimnicea, und Nordbulgarien, zu verzeichnen ist. Petre Roman war
cler Meinung4, class diese erste Etappe cler Friihbronzezeit in Oltenien mit cler Coţofeni 11-111-
Kultur, die aber cler Obergangsperiode zwischen dem Ăneolithikum zur Bronzezeit zugeordnet
wurde 5, zeitgleich war. Dieser Hypothese gesellten sich u.a. Horia Ciugudean, Cristian Schuster,
Cristinei Fântâneanu, Zsolt Szekely6. Ober Zimnicea und die anderen Nekropolen und Grăber
wurde folgendes geschrieben: „Diese Entdeckungen„. zeugen vom Vorhandensein verschiedener
Schuster 2004, S. 88, 90; Schuster 20lla; Schuster 20llb, S. 125 f.

Alexandrescu 1974. Nach Petre Roman (Roman 1986, S. 30, 35), gefolgt von Cristian Schuster (1997, S. 153 f.;
Schuster 2003, S. 109 ff.) und anderen, handelt es sich um einen Kulturhorizont. Florentin Burtănescu (2002,
S. 307) ist der Meinung, class diese Funde nicht gleich an den Beginn des Fri.ihbronzezeit zu setzen sind. Radu
Băjenaru (2014, S. 226) spricht von der Gruppe des Zimnicea-Typs.
3
Nikolova 1999, S. 56 f.; Nikolova 2001, S. 73 f. Andere Funde konnen nach Roman (1986, S. 30-35) Tărnava,
Lalice sein.
4
Roman 1986, S. 30 f.
Roman 1976, S. 77.
6
Ciugudean 1996; Szekely 1997; Schuster 1997, S. 153 f., 159 f.; Schuster/Fântâneanu 2005, S. 49 f.; Fântâneanu
2007, s. 15-21.
TIBISCVM, Arheologie, 5/2015, p.117-130
www.cimec.ro
118 I CRISTIAN SCHUSTER, JON TUŢULESCU
Typen von Korper - (Flach; in Tumuli) und Brandgrăbern, die eher von einer relativen kulturellen
Einheit, die hauptsăchlich durch materielle Guter belegt ist" 7 •
Die meisten Archăologen stellten nicht die Zeitgenossischkeit cler Coţofeni-Kultur mit den
verschiedenen benachbarten Ău:Berungen in Frage. Es wird eher um die Essenz dieser kultu-
rellen Erscheinung debattiert: welchem Zeitalter gehort sie eigentlich an? Wenn, wie erwăhnt,
Roman diese, zusammen mit anderen Kulturen - Cernavodă III und Cernavodă II -, in die
Reihe cler Ău:Berungen cler Dbergangsperiode schlie:Bt, so brachte sie Horia Ciugudean mit dem
Neolithikum in Verbindung. Ihm nach, „ist die weitere Benutzung einer „Obergangsperiode" wel-
che keinen Gegenpartner in den chronologischen Systemen Mittel- und Sudosteuropas hat, unfrucht-
bar, sie verhindert die Eingliederung der kulturellen Evolutionen auf dem Gebiet Rumăniens in
die Chronologie der eurpăischen Vorgeschichte" 8 • Folglich schlăgt er die Einschlie:Bung cler
Coţofeni-Kultur in die Endetappe des Neolithikums vor. Dafiir haben sich in letzter Zeit fi.ir
clas rumănische Banat auch Florin Gogâltan 9 (aber nach einigen Schwankungen 10 ) und for
Oltenien Claudiu Tulugea 11 ausgesprochen.
Die dritte Stellungsnahme hinsichtlich cler Coţofeni-Kultur behauptet, class diese cler begin-
nenden Bronzezeit angehoren muss. Diese Hypothese wird hauptsăchlich von Alexandru Vulpe
vertretten. Schon vor fast zwanzig Jahren schrieb er 12 : „ We may speak of a transition stage of ca.
200/300 years (vom Ăneolithikum zur Bronzezeit, u.A.) only before 3500 B.C. From the latter date,
at the time of the formation of the Baden and Coţofeni cultures in a large part of the Carpathian
Basin, we are in the Early Bronze Age': Weiter unterstreicht er 13 , class die „Dbergangsperioade"
vom Neo-Ăneolithikum zum „Baden-Coţofeni Kulturblock" durch die „Cernavoda I-III, Celei,
Boleraz, Herculane II, Cheile Turzii, Folteşti, Horodiştea, Gorodck, Usatovo" belegt ist 14 • Er bleibt
seiner Meinung treu, und bekrăftigt, class „the Baden-Coţofeni cultural block displays from the
beginning the particular characteristics of the new stage, the Bronze Age in Romania" 15 • Ihm nach,
gibt es Ăhnlichkeiten zwischen cler beginnenden „rumănischen Fruhbronzezeit" mit cler absolu-
ten Chronologie des Friihhelladikums, Tatsache welche „a certain rhythm of the cultural-histori-
cal side, which is common to a vast area of Southeastern Europe" erkennen lăsst.
Neulich unterstreicht Radu Băjenaru, class, beginnend mit die Keramikgruppen Cernavodă III,
Cernavodă II, Folteşti und Coţofeni, „von der Bronzezeit im karpatischen-donauischen Raum gespro-
chen werden kann" 16 • Ihm nach hat die Zuordnung dieser Keramikgruppen cler Ubergangsperiode
vom Ăneolithikum zur Bronzezeit oder dem Ăneolithikum keine wirkliche Grundlage.
In den letzten Jahren wurde hauptsăchlich dem Norden Olteniens vom zweiten Verfasser
dieses Beitrages eine eingehende Aufmerksamkeit geschenkt 17 • Dabei wurde festgestellt, class
im siidlichen Teii der Hiigellandschaft cler Provinz, dort wo Keramik der Cernavodă III-Kultur
gefunden wurde, auch Coţofeni-Ware gab 18 • Anderseits ist es schwer einen klaren Parallelismus
7
Schuster 2004, S. 88, 90. Diese Tatsache fiihrte Ion Motzoi-Chicideanu <lazu von Entdeckungen des Zimnicea-Typs
zu sprechen (Motzoi-Chicideanu/Olteanu 2000, S. 23-25; Motzoi-Chicideanu 2011, S. 285-288).
8
Ciugudean 2000, S. 15.
9
Gogâltan 1999, S. 14.
10
Zuerst dachte er an die Obergangsperiode: Gogâltan 1955, S. 55; Gogâltan 1996, S. 43 f.
11
Tulugea 2010, S. 18 ff.
12
Vulpe 1995, S. 25.
13
Vulpe 1997, S. 42.
14
Siehe auch Vulpe 200lb, S. 222 f., 228.
15
Vulpe 200la, S. 423.
16
Băjenaru 2014, S. 27.
17
Tuţulescu 2012; Tuţulescu 2013.
18
Tuţulescu 2012, S. 288.
www.cimec.ro
Einige Erwăgungen zur Fruhbronzezeit in Muntenien und Oltenien I 119
cler Stufen Coţofeni 1-11 mit cler Badener Kultur festzulegen. Coţofeni Ilb-Tassen, die von
Horia Ciugudean in Siebenbi.irgen mit Baden C synchron angesehen wurden, sind in Oltenien
in Ocniţa-Cosota entdeckt worden 19 • Wenn im Osten cler Provinz, in Braneţ, in cler Stufe
Coţofeni Ilb, die schnurverzierte Keramik zu verzeichnen ist, so erscheint diese Dekorform in
Nordoltenien erst in cler Stufe Coţofeni Illb-IIIc20 • Auch in dieser letzten Phase kann hier von
Kostolac- und Vucedol-Einfli.issen geredet werden.
Die Glina-Gemeinschaften dringen westlich des Flusses Olt in ihrer ersten Unterphase cler
klassischen Stufe (Ila) vor 21 • D.h„ class dieser Moment mit Coţofeni III synchron ist. Die Glina-
Keramik „i.ibernimmt': hauptsăchlich in Nordoltenien, Coţofeni Illc-Verzierungselemente22 ,
die ihrerseits, wie schon erwăhnt, von Kostolac- und Vucedol-Einfli.issen geprăgt waren, und
„entwickelt" <labei eine weitere Unterphase (Ilb = Runcuri) cler klassischen Stufe (Taf. 111/1-4).
Es stellt sich die Frage, oh Coţofeni lile und Glina-Runcuri im ein und demselben Gebiet zeitge-
nossisch waren. Diese Tatsache muB nicht unbedingt ausgeschlossen werden.
Die Spăt-Coţofeni-Keramik beinhaltet GefaBtypen und, seltener, -verzierungen, die auf
die ălteren Dbergangskulturen Cernavodă II und Folteşti zu fi.ihren sind, aber auch andere,
welche auf Verbindungen mit den bronzezeitlichen Erscheinungen Zimnicea, Livezile Glina,
Schneckenberg, Jigodin, Şoimuş hindeuten 23 • Diese letzteren zeugen von einem starken
EinfluB, cler uns vielleicht von dem „Eintretten" cler Coţofeni Illc-Stufe (Taf. 11/ 1-4) in die
Reihe cler Ău:Berungen fri.ihen Bronzezeit sprechen lăsst. Das wi.irde bedeuten, class Coţofeni
1-Illb cler Dbergangsperiode vom Ăneolithikum zur Bronzezeit angehort, wăhrend Ilic
dem neuen Zeitalter zuzufi.igen sei. Diese Hypothese ist verlockend, aber sie benotigt noch
Beweissteine.
Ein zweites Problem welches wir im jetzigen Beitrag ins Auge fassen, ist clas Ende cler
Fri.ihbronzezeit in den zwei Provinzen, in Oltenien und Muntenien. Fi.ir clas erste Gebiet erscheint
die Situation klarer. Hier sind die fi.ir diesen Zeitabschnitt die Spuren der Gruppe Gornea-Orleşti
zu verzeichnen 24 • Die Hauptmerkmal dieser Erscheinung ist die mit „Besenstrich und Textil-
und Wabenverzierung verzierte Keramik" 25 • Ware dieses Typs wurde gemă:B der Fachliteratur
in Albeşti, Bucura, Buleta, Căzăneşti, Cârcea-La Hanuri, und Viaduct, Cetate, Curmătura,
Dudoviceşti, Gătej eşti, Govora Sat, Locusteni, Ocnele Mari-Ştrand und Zdup, Orleşti (Taf. IVI 1-
4), Orodel, Ostrovul Corbului, Piatra Sat-Nucet und Vadu Codrii, Predeşti, Râmnicu Vâlcea-
Cetăţuia und Liceul Industrial, Reşca (Romula), Rogova, Secu-Ogaşu Mare, Dafinii lui Gligoriţă
und Palanca Faţă, Şumandra, Teslui entdeckt26 . Leider wurden einige der Keramikfunde, die
19
Tuţulescu 2012, S. 289.
20
Tuţulescu 2011, S. 1O1.
21
Roman 1986, S. 31; Schuster 2000; Tuţulescu 2012, S. 290. Hinsichtlich der Periodisierung der Glina-Kultur/
oder -Keramikgruppe gibt es Meinungen, die u.a. die Richtigkeit der „traditionellen" Einteilung in Frage stellen
(z.B. Băjenaru 2002, S. 107 ff.; Băjenaru 2003, S. 140 ff.; Băjenaru 2014, S. 174 f.).
22
Roman 1984, S. 267; Roman 1985; Schuster 1997, S. 159.
23
Tuţulescu 2011.
24
Nicht Orlea-Gorneşti, wie sie aus Versehen umgetauft wurde (Vulpe 200lb, Abb. 30). Vasile Boroneanţ (1971,
S. 5 ff.) sprach nach den ersten Funden von der Gruppe Gornea-Vodneac. Fiir andere Gebiete Rumăniens trăgt
diese kulturelle Ăugerung verschiedene Namen: Horizont Foeni-Ocnele Mari oder Prăstufe der Balta Sărată
Gruppe im Banat (Gumă 1997, S. 30; Rogozea 1994, S. 181); Funde des Typs Iernut-Uioara de Jos, Iernut- oder
Sanislău-Gruppe oder Nir-Kultur in Zentral- und Westsiebenbiirgen und in der Crişana (Bader 1978, S. 20 ff.;
Ciugudean 1993, S. 119; Ciugudean 1996, S. 110-112, 152; Ciugudean 1998, S. 70-71; Nemeti/Roman 1995,
S. 25 ff.), Funde des Typs Zoltan oder Gruppe Zoltan in Siidostsiebenbiirgen (Cavruc 1997; Cavruc 2002, S. 90;
Cavruc/Cavruc 1997). Cristian Popa (2005, S. 81) entschied sich fiir die Bennenung Gruppe Gornea-Foeni.
25
Roman 1986, S. 30 f.
26
Nica 1996, S. 18 f.; Ridiche 2000, S. 41 ff.; Ridiche 2001, S. 33 f.; Schuster 2004, S. 104, Anmerkung 9.
www.cimec.ro
120 I CRISTIAN SCHUSTER, loN TUŢULESCU
nur mit dem Besen strichverziert waren, ein Beispiel dafiir ist Reşca/Romula 27 , mit denen mit
Besenstrich und Textil- und Wabenmuster verzierten verwechselt. Das erstgennante Ornament
ist vielen bronzezeitlichen Erscheinungen, beginnend mit der Glina-Kultur eigen 28 . Der zweite
Verzierungstyp war aber nur der Gornea-Orleşti Gruppe spezifisch.
Marin Nica 29 sah starke Wurzeln dieser Gruppe in der Ware der Glina- und Vucedol-
Kultur. Petre Roman glaubte anfangs, dass die Gornea-Orleşti-Siedlungen denen der Glina-
Kultur aus der zweiten Etappe folgen 30 . Er anderte jiingst seine Meinung, und redet von dem
Eindringen der neuen kulturellen Erscheinung in Oltenien nach dem Ende der Glina-Kultur,
moglich sogar nach dem Horizont des Beba Veche-Typs 31 . Wahrend Radu Băjenaru ebenin
dem Erscheinen der Gemeinschaften der Gornea-Orleşti-Gruppe das Ende in Oltenien der
Glina-Kultur sieht 32 .
Einheitlich scheint die Hypothese hinsichtlich der Rolle in der Entwicklung der Verbicioara-
Kultur der Gruppe Gornea-Orleşti zu sein 33 . Roman schrieb z.B., dass „die zahlreichen gemeinsa-
men Elemente der Vatina-, Verbicioara-, Otomani-, Periam-, Hatvan-Kulturen, ihre Erklărung
in dieser ălteren ethnisch-kulturellen Komponente haben" 34 • Marin Nica gemaB, hat diese
Erscheinung der Endetappe der Fruhbronzezeit ihre ostliche Grenze am Olt, so, wie nach seiner
Meinung, die Keramik von Reşca beweist 35 •
Die Gemeinschaften der Gruppe Gornea-Orleşti waren nicht nur in Oltenien anwesend.
Spuren dieser wurden auch in Muntenien (z. B. Stoicăneşti) entdeckt, aber die dortige Ansiedlung
ist sparlich und, wenigstens im jetzigen Stand der Forschung, eng an den Olt-Unterlauf gebun-
den36, ohne weiter nach Osten gerichtet zu sein.
Petre Roman glaubt, dass die erste Stufe der Tei-Kultur, u.z. Bungetu, von der Keramik
Gornea-Orleşti beeinflusst wurde 37 . Diesbezuglich war Valeriu Leahu umsichtiger38 , dass obwohl
er im allgemeinen von der „bildenden Rolle der westlichen Kulturgruppen Gornea-Orleşti und
Balta Sărată (erste Stufe)" spricht 39 . Fur einen westlichen Urheber sprach sich, ohne ihn genau
zu nennen, auch Ion Chicideanu aus 40 . Auch unserer Meinung nach, kann fiir Muntenien im jet-
zigen Forschungsstand schwer von einem starken EinfluB der Gornea-Orleşti-Ware gesprochen
werden 41 .
Es stellt sich selbstverstandlich die Frage, was sich im Gebiet zwischen dem Olt und
dem Mostiştea-Tal, wahrend Oltenien von den Spat-Glina- und weiter den Gornea-Orleşti
Gemeinschaften bevolkert war, abspielte? Fur einen Teil Munteniens muB erstens in dieser
Zeitspanne von tardierenden Glina-Ansiedlungen geredet werden. Einige davon gehorten der
letzten Unterstufe der klassischen Phase (Ilb), Runcuri, der Glina-Kultur an. Hier sind die zwei
27
Schuster/Negru 2013, S. 31 f.
28
Schuster 1997, S. 71, 161; Tuţulescu 2012, S. 273, Anmerkung 1325.
29
Nica 1996, S. 18.
30
Roman 1986, S. 31.
31
Roman 2011, S. 83.
32
Băjenaru 1998, S. 4; Băjenaru 2002, S. 112.
33
Petre-Govora 1987, S. 117; Petre-Govora 1988, S. 146; Petre-Govora 1995, S. 32; Crăciunescu 2007, S. 106 f.;
Băjenaru 2014, S. 199 f.
34
Roman 2011, S. 84. Siehe auch Roman 1985, S. 120.
35
Nica 1996, S. 22.
36
Fântâneanu 2007, S. 28.
37
Roman 1986, S. 31.
38
Leahu 2003, S. 155
39
Leahu 2003, S. 51.
40 Chicideanu 1982, S. 112.
41
Schuster 1997, S. 161: Schuster 2005, S. 104.
www.cimec.ro
Siedlungen am Argeş-Unterlauf4 2 - Mihăileşti-Tufa und Varlaam - zu erwăhnen. Anderseits gibt

es geni.igend viele Spăt-Glina-Siedlungen, z.B. im Bukarester-Umfeld undim Bezirk Giurgiu43 ,
in denen keine keine Vucedol- und Coţofeni-Eintli.isse in der Keramik zu verzeichnen sind, die
aber sichtlich am Uberflu6 der Hauptverzierungsform der Keramik dieser Kultur (die getriebe-
nen Buckelchen) verloren haben.
Auch derselben Spătbronzezeit in Muntenien gehoren im nordlichen Teil der Provinz die
Odaia Turcului- und Năeni-Schneckeberg-Gruppen und der Kistengrăberhorizont/ Dâmboviţa
Muscel/ Muscel-Gruppe, wăhrend im Si.iden eventuell von den Funden des Bucureşti-Militari
Câmpul Boja-Typs gesprochen werden kann 44 • Interessant ist, class au6er den Einfli.issen der
Glina-Kultur, kaum von den oben erwăhnten anderen spătbronzezeitlichen Erscheinungen in
der Keramik der ersten Stufe der mittelbronzezeitlichen Tei-Kultur zu nennen sind45 .
Literatur
Alexandrescu 1974 A. D. Alexandrescu, La necropole du bronze de Zimnicea (dep. Teleorman), in
Dacia N.S. XVIII, Institute de Archeologie Bucarest, 1974, S. 79-83.
Bader 1978 T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei, Editura Acedemiei R.S.R.,
Bucureşti, 1978.
Băjenaru 1998 R. Băjenaru, Discuţii privind cronologia absolută a culturii Glina, in SCIVA, 49, 1,
Institutul de Arheologie „ Vasile Pârvan" Bucureşti, 1998, S. 3-22.
Băjenaru 2002 R. Băjenaru, Date noi privind cronologia bronzului timpuriu în jumătatea sudică
a României, in Apulum XXXIX, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, 2002,
S. 107-143.
Băjenaru 2003 R. Băjenaru, Die Siedlung von Odaia Turcuklui und die siidlichen Beziehungen
cler norddonauischen Friihbronzezeit, in Prăhistorische Zeitschrift 78, 2, Deutsches
Archăologisches Institut, 2003, S. 140-155.
Băjenaru 2014 R. Băjenaru, Sfârşitul bronzului timpuriu în regiunea dintre Carpaţi şi Dunăre,
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014.
Boroneanţ 1971 V Boroneanţ, Gornea-Vodneac, un nou aspect al epocii bronzului descoperit în
zona Porţilor de Fier, in Revista Muzeelor VIII, 1, 1971, S. 5-12.
Burtănescu 2002 F. Burtănescu, Epoca timpurie a bronzului între Carpaţi şi Prut. Cu unele contribuţii
la problemele perioadei premergătoare epocii bronzului în Moldova, Bibliotheca
Thracologica XXXVII, Institutul Român de Tracologie, Editura Vavila Edinf
S.R.L., Bucureşti, 2002.
Cavruc 1997 V Cavruc, The Final Stage of the Early Bronze Age in South-Eastern of
Transylvania (in the Light of New Excavations at Zoltan), in Ihraco-Dacica
XVIII, 1-2, Institutul Român de Tracologie Bucureşti, 1997, S. 97-133.
Cavruc 2002 V Cavruc, Noi consideraţii privind grupul Ciomortan, in Angustia 7, Muzeul
Carpaţilor Răsăriteni Sfântu Gheorghe, 2002, S. 89-98.
Cavruc/Cavruc 1997 V Cavruc, G. Cavruc, Aşezarea din epoca bronzului timpuriu de la Zoltan, in
Angustia 3, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni Sfântu Gheorghe, 1997, S. 157-172.
Chicideanu 1982 I. Chicideanu, Unele probleme privind începutul culturii Tei, in T11raco-Dacica
III, Institutul de Tracologie Bucureşti, 1982, S. 1O1-106.
42
Schuster 1992; Schuster 1995; Schuster 1997, S. 211 f.; Schuster/Popa 2010, S. 59 f.; Schuster/Popa/Barbu 2012,
s. 52-57, 68-70.
43
Schuster/Popa 2009; Schuster/Popa 2010, S. 60 f.; Schuster 2012.
44
Tudor 1982; Roman 1986, S. 31, 39; Vulpe 1991; Schuster 1997, S. 125 f.; Schuster 1999, S. 245 f.; Schuster
2000, S. 25; Schuster 2001, S. 129 f.; Schuster 2003, S. 118 f.; Schuster 2004, S. 89-99, 102; Motzoi-Chicideanu/
Olteanu 2000; Schuster/Comşa 2002, S. 236 f.; Motzoi-Chicideanu 2011, S. 300 ff. Eine interessante Diskussion
ist bei Radu Băjenaru (2014, S. 183 ff„ 227 f.) zu finden.
45
Leahu 1995, S. 154; Leahu 2003, S. 51; Schuster 2004, S. 98.
www.cimec.ro
122 I CRISTIAN SCHUSTER, ION TUTULESCU
Ciugudean 1993 H. Ciugudean, Câteva observaţii privind cronologia unor manifestări culturale
aparţinând bronzului timpuriu transilvănean, in Apulum XXVII-XXX (1990-
1993), Muzeul Unirii Alba Iulia, 1993, S. 117-119.
Ciugudean 1996 H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei,
Biblitheca Thracologica XIII, Editura Vavila EdinfS.R.L., Bucureşti, 1996.
Ciugudean 1998 H. Ciugudean, The Early Bronze Age in Western Transylvania, in H. Ciugudean,
F. Gogăltan (Hrsg.), The Early and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin.
Proceedings of the lnternational Symposium in Alba Julia, 24-28 September 1997,
Biblitheca Musei Apulensis, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Alba Iulia,
1998, S. 67-83.
Ciugudean 2000 H. Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: Cultura Coţofeni,
Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Muzeul Banatului, Editura
Mirton, Timişoara, 2000.
Crăciunescu 2007 G. Crăciunescu, Die Verbicioara-Kultur, in C. Schuster, G. Crăciunescu,
C. Fântâneanu, Zur Bronzezeit in Siidrumănien. Drei Kulturen: Glina, Tei und
Verbicioara, Bd. II, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2007, S. 39-11 O.
Fântâneanu 2007 C. Fântâneanu, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinul Oltului Inferior,
in Buridava. Studii şi materiale V, Muzeul Judeţean „Aurel Sacerdoţeanu" Vâlcea,
2007, s. 15-31.
Gogâltan 1995 F. Gogâllan, Die friihe Bronzezeit im Siidwesten Rumăniens. Stand der Forschung, in
Thraco-Dacica XVI, 1-2, Institutul Român de Tracologie Bucureşti, 1995, S. 55-79.
Gogâltan 1996 F. Gogâltan, About the Early Bronze Age in the Romanian Banat, in N. TasiC
(Hrsg.), The Yugoslav Danube Basin and the Neighbouring Regions in the 2nd
Millennium B.C., Serbian Academy of Sciences and Arts - Institute for Balkan
Studies, Special Editions No. 65, Belgrade - Vrsac, 1996, S. 43-67.
Gogâltan 1999 F. Gogâltan, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul românesc şi pe cursul inferior
al Mureşului, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica XXIII, Muzeul
Banatului, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999.
Gumă 1997 M. Gumă, Epoca bronzului în Banat/ The Bronze Age in Banat, Bibliotheca
Historica et Archaeologica Banatica V, Editura Mirton, Timişoara, 1997.
Leahu 2003 V Leahu, Cultura Tei. Grupul cultural Fundenii Doamnei. Probleme ale epocii
bronzului în Muntenia, Bibliotheaca Thracologica XXXVIII, Institutul Român de
Tracologie, Editura Vavila Edinf S.R.L., Bucureşti, 2003.
Motzoi-Chicideanu 2011 I. Motzoi-Chicideanu, Obiceiuri funerare în epoca bronzului la Dunărea Mijlociu
şi Inferioară, Bd. I-II, Editura Academiei, Bucureşti, 2011.
Motzoi-Chicideanu/ I. Motzoi-Chicideanu, Gh. Olteanu, Un mormânt în cistă din piatră descoperit
Olteanu 2000 la Văleni - Dâmboviţa, SCIVA 51, 1-2, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan"
Bucureşti, 2000, S. 3-70.
Nemeti/Roman 1995 I. Nemeti, P. Roman, Epoca bronzului timpuriu din nord-vestul României (grupul
cultural Sanislău), in Studii şi Comunicări Satu Mare XI-XII ( 1994-1995), Muzeul
Judeţean Satu Mare, 1995, S. 25-32.
Nica 1996 M. Nica, Date noi cu privire la geneza şi evoluţia culturii Verbicioara, in Drobeta
VII, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta-Turnu Severin, 1996, S. 18-34.
Nikolova 1999 L. Nikolova (with the contribution of I. Manzura, and C. Schuster), The
Balkans in Later Prehistory. Periodization, Chronoly and Cultural Development
in Final Copper and Early Bronze Age (Fourth and Third Millennia BC), British
Archaeological Reports, International Series 791, Oxford, 1999.
Nikolova 2001 L. Nikolova, Prehistoric Burial Costums. Diversity of Prehistoric Burial Costums.
Part 1. Towards the Structure and Meaning of the Balkans in Settlements and in
Graveyards in Later Balkan Prehistory, in Reports of Prehistoric Research Projects
5, 2001, s. 53-87.
Petre-Govora 1987 Gh. Petre-Govora, Asupra evoluţiei culturii tracice Verbicioara, in Sympozia
Thracologica 5, Institutul de Tracologie Bucureşti, Miercurea Ciuc, 1987, S. 117.
Petre-Govora 1988 Gh. Petre-Govora, Descoperiri arheologice din Oltenia privind epoca timpurie
a bronzului, in Thraco-Dacica IX, 1-2, Institutul de Tracologie Bucureşti, 1988,
s. 137-147.
www.cimec.ro
Petre-Govora 1995 Gh. Petre-Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei, Editura Petras, Râmnicu
Vâlcea, 1995.
Popa 1998 C. Popa, Noi descoperiri aparţinând bronzului timpuriu în bazinul mijlociu
al Mureşului şi câteva consideraţii privind etapa finală a acestei perioade în
Transilvania, in Apulum XXXV, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, 1998,
s. 47-85.
Popa 2005 C. Popa, Modificări culturale la finalul bronzului timpuriu şi începutul bronzului
mijlociu în Transilvania, in C.I. Popa, G.T. Rustoiu (Hrsg.), Omagiu profesorului
Ioan Andriţoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii şi Cercetări Arheologice,
Editura „ALTIP': Alba Iulia, 2005, S. 51-183.
Ridiche 2000 F. Ridiche, Noi date privind cunoaşterea culturii Verbicioara (Partea I), Oltenia
12, Muzeul Olteniei, Craiova, 2000, S. 41-73.
Ridiche 2001 F. Ridiche, Noi date privind cunoaşterea culturii Verbicioara (Partea a II-a),
Oltenia 13, Muzeul Olteniei, Craiova, 2001, S. 41-73.
Rogozea 1994 P. Rogozea, Cronologia grupului Balta Sărată, in Analele Banatului III, Muzeul
Banatului, 1994, S. 179-183.
Roman 1976 P. I. Roman, Cultura Coţofeni, Biblioteca Arheologică, Editura Academiei R.S.R„
Bucureşti, 1976.
Roman 1984 P. Roman, Probleme în legătură cu perioada timpurie a epocii bronzului şi
începuturile culturii Otomani, în SCIVA 35, 3, Institutul de Arheologie Bucureşti,
1984, S. 266-274.
Roman 1985 P. Roman, Perioada timpurie a epocii bronzului „tracic" în Oltenia, in Thraco-
Dacica VI, 1-2, Institutul de Tracologie Bucureşti, 1985, S. 116-122.
Roman 1986 P. Roman, Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul României, in SCIVA
37, 1, Institutul de Arheologie Bucureşti, 1986, S. 29-55.
Roman 2011 P. Roman, Ostrovul Corbului între Kilometrii fluviali 911-912. Locuiri din epoca
bronzului, Editura Artemis, Bucureşti, 2011.
Schuster l 992a C. Schuster, Aşezări Glina pe cursul inferior al Argeşului şi Valea Câlniştei (I).
Mihăileşti-Tufa, in Thraco-Dacica XIII, 1-2, Institutul Român de Tracologie
Bucureşti, 1992, S. 35-41.
Schuster 1992b C. Schuster, Câteva precizări privind faza a III-a a culturii Glina în lumina celor
mai noi cercetări, in Litua 5, Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu" Târgu Jiu,
1992, S. 7-10.
Schuster 1995 C. Schusler, Cercetări arheologice în aşezarea culturii Glina de la Varlaam, judeţul
Giurgiu, in Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos XIII-XIV, Muzeul Dunării de
Jos Călăraşi, 1995, S. 53-63.
Schuster 1997 C. Schuster, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele Argeşului şi Ialomiţei
Superioare, Bibliotheca Thracologica XX, Institutul Român de Tracologie, Editura
Vavila Edinf S.R.L„ Bucureşti, 1997.
Schuster 1999 C. Schuster, Early Bronze Age in Romania, in L. Nikolova, with the contribution
of I. Manzura, and C. Schuster, The Balkans in Later Prehistory. Periodization,
Chronology and Cultural Development in the Final Copper and Early Bronze Age
(Fourth and Third Millennia BC), British Archaeological Reports International
Series 791, Archeopress, Oxford, 1999, S.241-248.
Schuster 2000 C. Schuster, Zu den Ursachen cler Ausbreitung (von Osten nach Westen) cler
Glina-Kultur, in Cercetări Arheologice XI/II, Muzeul Naţional de Istorie a
României Bucureşti, 2000, S. 361-370.
Schuster 2001 C. Schuster, Erwăgungen zum Ende cler Friihbronzezeit im Bukarester Raum, in
Annales d'Universite „Valahia" Târgovişte, Section d'Archeologie et d'Histoire II-III,
2001, s. 127-138.
Schuster 2003 C. Schuster, Zur Bestattungsweise in Siidrumănien in cler Bronzezeit, in R. Vasic
(Hrsg.), Burial Costums in the Bronze and Iran Age. Symposium, Cacak, 4-8
September 2002, Narodni Muzej Cacak - Arheolosk.i Institut Beograd, Cafak,
2003, S. 109-138.
www.cimec.ro
124 I CRISTIAN SCHUSTER, ION TUŢULESCU
Schuster 2004 C. Schuster, Zu der Problematik der Friihbronzezeit an der Unteren Donau
(Rumănien), in Acta Archaeologica Carpathica XXXIX, Polska Akademia Nauk -
Oddzial w Krakowie, Komisja Archeologiczna, 2004, S. 87-122.
Schuster 201 la C. Schuster, Şi totuşi când începe şi când sfârşeşte Bronzul Timpuriu în Sudul
României, in D. Căprăroiu (Hrsg.), Arheologie şi istorie în spaţiul carpato-balcanic,
Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011, S. 133-138.
Schuster 201 lb C. Schuster, Probleme der Bronzezeit in Siidrumănien im Lichte der
neusten Forschungen, in E. Sava, B. Govedarica und B. Hănsel (Hrsg.), Der
Schwarzmeerraum vom Ăneolithikum bis in die Friiheisenzeit (5000-500 v.Chr.),
Band 2. Globale Entwicklung versus Lokalgeschehen. Internationale Fachtagung von
Humboldtianern fiir Humboldtianer im Humboldt-Kolleg in Chişinău, Moldavien
(4.-8.; Oktober 2010), Prăhistorische Archăologie in Siidosteuropa, Band 27,
Verlag Marie LeidorfGmbH, Rahden/Westf., 2011, S. 125-133.
Schuster 2012 C. Schuster, Epoca bronzului pe teritoriul Municipiului Bucureşti şi în judeţul
Ilfov. Stadiul cercetărilor, in Cercetări Arheologice în Bucureşti VIII (2009),
Muzeul Municipiului Bucureştii, 2012, S. 393-429.
Schuster/Comşa 2002 C. Schuster, A. Comşa, Burial Rites and Rituals of the Bronze Age in Southeastern
Romania, in P.F. Biehl and F. Bertemes with H. Meller (Hrsg.), The Archaeology
of Cult and Religion, Archaeolingua 13, Editura Akaprint, Budapest, 2002,
S. 235-241.
Schuster/Negru 2013 C. Schuster, M. Negru, Cultura Verbicioara la Reşca (Romula), in Drobeta, XXIII,
Muzeul Regiunii Porţilor de Fier Drobeta-Turnu Severin, 2013, S. 29-42.
Schuster/Popa 2009 C. Schuster, T. Popa, Cercetări arheologice pe Câlniştea. Schitu-Bila-Cămineasca,
Bibliotheca Musei Giurgiuvensis IV, Editura Pelican, Giurgiu, 2009.
Schuster/Popa 2010 C. Schuster, T. Popa, Fingerprints of the Past in the Giurgiu County. The Bronze
Age, Bibliotheca Musei Giurgiuvensis V, Editura Pelican, Giurgiu, 2010.
Schuster/Popa/Barbu 2012 C. Schuster, T. Popa, V. Barbu, Cercetări arheologice în bazinul Argeşului (judeţul
Giurgiu), Bibliotheca Musei Giurgiuvensis VI, Editura Pelican, Giurgiu, 2012.
Szekely 1997 Zs. Szekely, Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a epocii bronzului în sud-
estul Transilvaniei, Bibliotheca Thracologica XXI, Institutul Român de Tracologie
Bucureşti, Bucureşti, 1997.
Tudor 1982 E. Tudor, Neue Angaben zur friihen Bronzezeit in Siidrumănien, în Dacia
N.S. XXVI, Institute de Archeologie Bucharest, 1982, S. 59-75.
Tulugea 2010 C. Tulugea, Repertoriul arheologic din nordul Olteniei (Neolitic, Eneolitic), in
Buridava. Studii şi materiale VIII, Muzeul Judeţean „Aurel Sacerdoţeanu" Vâlcea,
2010, s. 16-28.
Tuţulescu 2011 I. Tuţulescu, Ceramica orizontului final al culturii Coţofeni în zona deluroasă şi
montană a Olteniei. Cu specială privire asupra arealului de nord-est, in Buridava.
Studii şi materiale IX, Muzeul Judeţean „Aurel Sacerdoţeanu" Vâlcea, 2011,
S.95-117.
Tuţulescu 2012 I. Tuţulescu, Eneoliticul Final-Bronzul Timpuriu în zona deluroasă şi montană a
Olteniei, Bd. I-II, Bucureşti, 2012 (Doktorarbeit).
Tuţulescu 2013 I. Tuţulescu, „ Teze de doctorat. Eneoliticul Final-Bronzul Timpuriu în zona
deluroasă şi montană a Olteniei", in SC/VA 64, 1-2, Institutul de Arheologie
„Vasile Pârvan" Bucureşti, 2013, S. 185-188.
Vulpe 1995 A. Vulpe, The Bronze Age in the Carpatho- Danubian Region. General View, in
C. Stoica, M. Rotea, N. Boroffka (Hrsg.), Comori ale epocii bronzului din România/
Treasures of the Bronze Age in Romania, Editura S.C. Daim P.H. S.R.L., Bucureşti,
1995, S. 24-30.
Vulpe 1997 A. Vulpe, Consideraţii privind începutul şi definirea perioadei timpurii a epocii
bronzului în România, in M. Ciho, V. Nistor und D. Zaharia (Hrsg.), In honorem
emeritae Ligiae Bârzu. Timpul istoriei (I). Memorie şi patrimoniu/ Le temps de
l'histoire (I). Memoire et patrimoine, Universitatea Bucureşti - Facultatea de
Istorie. Centrul de Istorie Comparată a Societăţilor Antice, Bucureşti, 1997,
s. 37-50.
www.cimec.ro
Vulpe 200la A. Vulpe, Considerations upon the Beginning and the Evolution of the Early
Bronze Age in Romania, in R.M. Boehmer und J. Maran (Hrsg.), Lux Orientis.
Archăologie zwischen Asien und Europa. Festschrift fur Harald Hauptmann zum
65. Geburtstag, Internationale Archăologie. Studia honoraria, Bd. 12, Verlag
Marie LeidorfGmbH, Rahden/Westf., 2001, S. 419-426.
Vulpe 1991 A. Vulpe, Neue Beitrăge zur Chronologie und kulturellen Gliederung der
Friihbronzezeit im un teren Donaugebiert, in Starinar 40-41 ( 1989-1990), Institut
Archeologique Beograd, 1991, S. 105-111.
Vulpe 2001 A. Vulpe, Epoca metalelor. Epoca bronzului. Consideraţii generale. Bronzul
timpuriu, in M. Petrescu-Dîmboviţa, A. Vulpe (Hrsg.), Istoria Românilor. Voi.
I. Moştenirea timpurilor îndepărtate, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 200 l,
S.211-237.
CÂTEVA OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA PERIOADA TIMPURIE

A BRONZULUI ÎN MUNTENIA ŞI OLTENIA
(Rezumat)
Studiul nostru oferă o contribuţie la epoca bronzului, în cele două provincii istorice Muntenia şi
Oltenia. Periodizarea acestei epoci şi manifestările ei culturale reprezintă principalele direcţii de cerce-
tare. De asemenea, au fost reluate ipotezele, mai vechi şi mai noi, cu privire la începutul epocii bronzului
în sudul României, emise de Petre Roman, Horia Ciugudean, Alexandru Vulpe, Marin Nica, Cristinel
Fântâneanu, Zsolt Szekely etc.
www.cimec.ro
Taf. I. Zimnicea. Keramik aus dem Grăberfeld. Fotos Gh. Chelmec. Verschiedene MaBstăbe.
www.cimec.ro
Taf. II. Coţofeni Ilk-Keramik. Ocnele Mari-Zdup. Fotos Ion Tuţulescu. Verschiedene MaBstăbe.
www.cimec.ro
Taf. III. Glina Ilb-Keramik. Govora Sat-Runcuri. Verschiedene MaBstăbe. Nach Petre-Govora 1995.
www.cimec.ro
) 2
\ 3
Taf. IV. Gornea-Orleşti-Keramik. Orleşti. Nach Petre-Govora 1995. Verschiedene Ma6stăbe.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
BRONZE AGE PYRAUNOS POTS AND CLAY
PLATES DISCOVERED IN OLTENIA
Gabriel CRĂCIUNESCU
Drobeta-Turnu Severin
During the middle and late Bronze Ages in South West Oltenia two cultures developed in
this area that is both representatives for the Romanian Bronze Age: Verbicioara and Gârla Mare.
In these two cultures were discovered dwellings with hearths used for heating and food prepa-
ration, using a large variety of pots. Each house had one hearth, but there were cases of bigger
houses with two hearths. Besides this heating system there were other ways to heat up the spaces
such as clay plates.
Pyraunos pots were used in food preparation both inside and outside the house, in hearths
or open spaces. These pots had different shapes and they are mentioned, for this period, on a
relatively large territory that covers Hungary, Serbia, Romania and Macedonia. In a relatively
recent article is mentioned data about this type of objects, for the late Bronze Age and the first
Iron Age 1• for a larger area which, besides the above mentioned countries, bring into discus-
sion others. Another article talks about the pyraunos pots from Romanian area. It is speci-
fied that these discoveries were macle in Cehălut Group and the Mureş, Otomani, Suciu de Sus
and Wietenberg cultures for Transilvania, Gârla Mare and Verbicioara for Oltenia and Tei for
Muntenia 2 • I must also mention that severa! amphorae discovered in Moldova Veche Island are
preserved in The Iron Gates Museum from Drobeta Turnu Severin. These belong to the Vatina
Culture. Some of these amphorae still have some evidence of the double wall, a proof they were
initially pyraunos pots.
Some of these pots have large dimensions, comparing with the current 1Oliter vessels. Again
in Banat, belonging to the Cruceni - Belegis culture, a fragment of a pyraunos 3 pot was discov-
ered in Cruceni - M6dosi ut.
The pot was macle of coarse paste which included grit and crushed
ceramic fragments.
Returning to the South West Oltenia area, I state that the existence of pyraunos pots is docu-
mented in Verbicioara and Zuto Brdo - Gârla Mare cultures. Their first description is related to
the Verbicioara culture when some explanations about the area where similar pots were discov-
ered. These types of pots were discovered in Romania, Hungary and Slovakia4• In the same paper
D. Berciu also stats that during the Verbicioara research, besides the reassembled pot (Pl. 1/1),
numerous fragments of this type of pot were discovered especially in pits.
Fischl/Kiss/Kulcsar 2001, p. 125-156; Kacs6 2004, p. 205 şi PI. LXII/1,2.

2
Schuster/Comşa/Popa 2001, p. 46-47.
3
Szentmiklosi 2010, p. 296-297 şi PI. III/2.
4
Berciu 1961, Fig. 6 şip. 144.

www.cimec.ro
132 I GABRIEL CRACIUNESCU
Archaeological research carried out in Rogova, Mehedinţi County, during 1995-2007, in

an archaeological site covering about 11 ha belonging to Verbicioara 5 culture allowed observa-
tions about multiple ceramic fragments that were part of pots belonging to this culture. We
talked about large size ceramic fragments, provided with round opening made in the pot's walls.
Unfortunately, I didn't have the chance to restore the shape of any pot or significant fragment of
it in order to determine their shape. In another archaeological site belonging to this culture from
Oreviţa Mare - Păuleşti on Măroiu hill, a large amount of ceramic material belonging to the late
Verbicioara6 culture appeared. Reviewing a part of the ceramic material, I found the existence
of 2 ceramic fragments part of pyraunos pots. These are almost black and are made of a paste
mixed with a lot of crushed ceramic fragments. According to the shape, these belong to some
bigger pots. These discoveries are less abundant for Verbicioara culture because there relatively
few archaeological researched sites belonging to this culture. Pyraunos pots are more often men-
tioned when talking about Gârla Mare Culture.
The first discoveries of these kinds of pots were made, within Zuto Brdo - Gârla
Mare culture, in Balta Verde7 and Ostrovul Mare 8 • In both cases we are talking about
archaeological research carried out in the necropolis of this culture, finding small pieces.
In both situations the pieces were part of some graves inventory. According to the frequency
these pieces are mentioned during material discovered from Gârla Mare, we could assume that
their number is very small. There is a different reality due to the negligence these ceramic frag-
ments found during archaeological research were studied.
It is surprising the fact that in the biggest necropolis of this culture, Cârna - Grindul Tomi 9
and Orsoja 10 , no such pieces were mentioned. Current discoveries, east from the Iron Gates allow
us to compile the following repertory for the Zuto Brdo - Gârla Mare and Verbicioara cultures:
Crt Site Name Point Name Settlement/ Culture

No. Necropolis
1. Balla Verde La morminţi necropolis Zuto Brdo-Gârla Mare
2. Cârna Rampă settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
3. Gârla Mare Insulă settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
4. Gârla Mare La dune necropolis Zuto Brdo-Gârla Mare
5. Gârla Mare Km. fi. 836,4 settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
6. Ghidici Balta Ţarova settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
7. Izvoarele Aria lui Anderca settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
8. Oreviţa Mare Măroiu settlement Verbicioara
9. Ostrovul Corbului Botul Cliuci settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
10. Ostrovul Mare Bivolării necropolis Zuto Brdo-Gârla Mare
11. Ostrovul Mare Km. fi. 865 settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
12. Plosca Cabana de metal necropolis Zuto Brdo-Gârla Mare
13. Rogova Cazărmi settlement Verbicioara
14. Verbicioara settlement Verbicioara
My intention is to focus more on archaeological sites from South West Oltenia which I
know well and have studied under various aspects.
Crăciunescu 2004.
Crăciunescu 2003, p. 55-102.
Berciu/Comşa 1956, Fig. 38.
Berciu 1939, Fig. 137/7; Berciu 1953, PI. XXIX/4,6.
Dumitrescu 1961.
10
Bonev 1999, p. 3-35.
www.cimec.ro
Bronze age Pyraunos pots and clay plates discovered in Oltenia I 133
I have studied many of these site over the years and I posses some information which I
haven't totally harness.
Pyraunos pots were used in food preparation or keeping some liquids at a higher tempera-
ture. According to size there are 2 types of pots: large ones, similar to pots used in food prepara-
tion and others miniatures, small sized but still functional.
Such a pot has the shape of a truncated cone, with its smaller base downwards, but not lean-
ing on this base because the original pot is doubled by another pot, often named double wall.
This second pot, from the exterior, has side openings or these are replaced with some supports.
Depending on this aspect we can distinguish two types of pyraunos pots: with double wall and
with supports. We encounter such pots, with supports, especially in Ardeal, at Berveni - Râtul
Caprei 11 , Acâş - Crasna Veche and Pişcol - Nisipărie 12 • In Banat and Oltenia are common pots
with double wall, such as those from Pecica 13 , Balta Verde, Ostrovul Mare, etc. The pots with
double wall have different shaped openings but there is a pot without any kind of opening,
which is the topic of the presentation below. Thus we can determine there are two different
sub-types of pyraunos pots with double wall: with opening and without. Next we present a brief
description of the pyraunos type vessels discovered in Oltenia.
In Balta Verde -La morminţi, in tombs nol7-18, a fragmentary 14 pyranous pot (PI. 1/2) was
discovered. lt was made of a paste mixed with pebbles, crushed and broken husk. The paste was
poorly mixed and poorly burned. Due to the fragmentation only a portion of a circular opening
was kept.
The authors of this discovery also mention the finding of a similar pot on the riverside of
Blahniţa 15 .
In the settlement belonging to the Zuto Brdo - Gârla Mare culture, dug by P. Roman at
Ostrovul Corbului - Botul Cliuci, among various materials, five fragments of pyraunos pots were
found 16 •
Research carried out at Ostrovul Mare - Bivolării pointed out, among others, the existence
of four pyraunos type vessels. The first one, inventory number I 161, is almost whole (PI. 11/1,2)
and has two small size handles which connect the rim with the upper side of the pot 17 • lt has two
groups of three holes each, diametrically located and a rectangular opening, assumed by the dis-
coverer, which was not pointed out by the restorer. The piece is 11 cm tall with a 7 cm diameter.
The second pot, inventory number I 162 is whole but it doesn't show any hale or opening 18 . It's
neck is short, bulging body in the medial area, splays slightly towards the base (PI. 11/3,4). The
pot is 11 cm tall, with a 12.5 cm diameter and it seems it originates from tomb no. 3.
The uncertainty of it's belonging to a certain tomb is due to the poor presentation of the necrop-
olis from Bivolării, mostly dug by Al. Barcacila, former director of the Turnu Severin Museum.
The author describes the last two pyraunos pots as novei. During the time I have managed
and worked within the Iron Gates Museum with these pots from Bivolării I haven't seen those
two novei pieces mentioned by D. Berciu. lt is possible they were discovered in fragmentary state
and they weren't mentioned in the inventories that followed.
11
Nemeti 1990, Fig. 3/3.
12
Kacso 1997, PI. VIII/7-9; III; IV/l.
B Soroceanu 1991, p. 66 şi fig. 22/19; 29/26; 30/12; 31/13; 35/15.
14
Berciu/Comşa 1956, Fig. 38.
15
Berciu/Comşa 1956, p. 303.
16
Hănsel/Roman 1984, Fig. 22/1-5.
17
Berciu 1953, p. 606 şi PI. XXIX/4a,4b.
18
Berciu 1953, PI. XXIX/6a, 6b.
www.cimec.ro
134 I GABRIEL CRĂCIUNESCU
Specialized literature tells us that in the settlement from Cârna - Rampă such a piece 19 was
discovered. Unfortunately this piece couldn't be reconstituted nor assigned to one of the two
types of pyraunos pots determined by Ms. Monica Şandor - Chicideanu 20 ·
In the settlement in Ghidici - Balta Ţarova a single pot21 of this type was discovered in
house no. 1. The author reports at a certain point, that in the third phase of the Garla mare cul-
tural group, in the four dwellings, a large number of fragmented pots were found, among which
the oven type pots 22 ·
Although the plural form is used there is no mention if fragments from ditferent pyraunos
pots were found.
Research at Plosca - Cabana de metal necropolis led to the discovery of a pyraunos pot23 in
tomb nr 64. This was broken a long time ago, and pieces ofit could be found in tombs 65 and 67,
as the discoverer of the tombs assumed. A possible explication would be that the bodies in the
three tombs were simultaneously buried. Another explication is that cremation pyre was located
in the same place for all three dead bodies. In the last case it is acceptable the fact that fragments
from the original pyraunos pot remained on the pyre and thus ended up in the inventory of the
other two tombs.
The settlement at Izvoarele - Aria lui Andreea, provided a rich and diversified ceramic mate-
rial concerning the ceramic shapes24 • Fragments of two pyraunos type vessels were discovered
here. The first fragment has a straight rim (Pl. 111/2) while the second one has a superficial inci-
sion at the outer side of the rim 25 • The pots are published without a scale, but I can mention that
these are large vessels, comparing to those used in food preparation.
Settlement in Ostrovul Mare - km fluvial 865 provided a rich ceramic material. Among
the various pots fragments, two fragments of pyraunos pots can be distinguished. These come
from two different pots 26 because have a different wall curving. One seemed to have a straight
rim (Pl. VI/2) while the other had an alveolate rim at the upper side(Pl. XI/l). These are frag-
ments that come from large pots and were made of a paste mixed with a lot of sands and crushed
ceramic fragments.
In the Garla Mare Island there is a big settlement belonging to the Zuto Brdo - Gârla Mare
where dwellings are very large27 • A systematical archaeological research has been impossible
until this moment because the island is a private property, it's covered by forest, there is a lack
of founding and the culture layer is covered with 3.5 m of archaeological sterile ground. lt is
almost impossible to bring light mechanical equipment over the Danube which separates the
island from the Romanian shore. This mechanical equipment could he used to remove the ster-
ile ground.
Consequently we limited to surface research. This kind of research is not available every
year. They are possible only when the Danube, which constantly erodes the island, reaches a
dwelling. During some years the water swipes all the archaeological debris and oozing in the
space between the dwellings. Thus we can only find rare ceramic fragments.
19
Şandor-Chicideanu 2003, p. 88.
20
Şandor-Chicideanu 2003, p. 88 şi Pl. 196/Vl şi V2.
21
Nica 1987, fig. 9/12.
22
Nica 1993, p. 22.
23
Motzoi-Chicideanu 2004.
24
Crăciunescu 1992, pp. 43-47.
25
Crăciunescu 1992, Pl. 5/1.
26
27
Crăciunescu et alii 2010, p. 99-110.
www.cimec.ro
In 2009 we had the possibility to dig three squares from a dwelling which was 9,30 x 5,75 m
in size. We couldn't entirely dig this dwelling due its large size and insufficient personnel on the
island at that time.
The three squares produced a large amount of ceramic material among which two pyranous
pots fragments. One of the fragments is made of a paste with lots of sand in the mixture and the
other one is made of a paste which contains crushed ceramic fragments 28 •
In the Gârla Mare - La dune necropolis archaeological research are being carried aut for
three years now: 2010, 2011 and 2013. In tomb nr 10/2013 a whole pyraunos pot was found.
This is brown in color, except a small area which is almost black, a sign it was placed on a funeral
pyre. The pot's opening is oval and positioned at an angle to the horizontal. lt has a conical neck,
bi-conical body and two handles tracks descending from the rim to the shoulder of the piece.
On a side it has three holes horizontally placed and a fourth one placed lower. On the opposite
side it has a larger half round opening. The pot itself is conical and placed at an angle towards
the rest of the pot, having a smaller size. It's height is 11, 7 cm, the rim's diameter is 9 cm and the
base is 9,5 cm. The depth of the middle pot is 6,9 cm.
Another settlement of the Zuto Brdo - Gârla Mare is situated at Gârla Mare - km river 836,4,
right on the Danube's shore. Unfortunately this settlement was destroyed a few decades aga,
when the area was exploited for gravel. For this exploitation to be possible the soii that covered
the gravei layer was gathered in large piles using a bulldozer's blade. Thus the archaeological
layer was destroyed or mostly compromised. Only a smaller portion remained, near the gravel
sorting station. Here I was able to draw, in 201 O, a 2 m wide and 10 m length section.
Although the bulldozers were alsa used here, the culture layer was only partially destroyed
in the southern area, towards the Danube. Consequently we were able to retrieve some materi-
als, without discovering any archaeological complex.
First analyzing these materials I discovered fragments oflarge sized pyraunos pots. In square
no. 2, at 0,7 m depth, I found a brown colored pyraunos pot fragment. This pot was made using a
paste containing gravel. Two more fragments linked together was discovered in the third square,
at 0,8 m depth. They were made aut of a paste mixed with crushed ceramic fragments. The frag-
ment of this kind of pot was alsa discovered in square no. 7, at 0,7 m depth. These fragments
came from three large size pots.
For the middle and late Bronze Age only pyraunos pots with double walls are known for the
Iran Gates eastern area. Same situation is valid for Banat area.
As I mention before, there are 2 different types of pots, according to size: large ones, similar
to those used in food preparation and miniature ones. According to this it is obvious that the
large size pots are common for settlements like in Izvoarele, Gârla Mare - island, Ostrovul Mare
- km river 865 and Gârla Mare - km 836,4. In three of these settlements we found pieces from
two pots while at Gârla Mare - km 836,4 pieces from three different pots, provided that research
of these faur sites was carried aut on a limited surface.
The small size pots are common in necropolis such as those from Balta Verde, Ostrovul
Mare and Gârla Mare. While in necropolis from Balta Verde and Gârla Mare the number of dis-
covered tombs is no larger than 20, in Ostrovul Mare their number must have been significantly
larger, about 90 according to an estimation I recently made 29 •
This fact is alsa reflected in the discoveries number: one pot in Gârla Mare and Balta Verde
and faur pots in Ostrovul Mare.
28
Crăciunescu et alii 2010, p. 100 şi PI. 1/2.
29
Crăciunescu 2013.
www.cimec.ro
136 I GABRIEL CRACIUNESCU
For the smaller size pots we can distinguish two sub types according to the shape and the
aspect of these pots. These two sub types are common for the necropolis in Ostrovul Mare. The
first sub type is represented by a vessel whose body is bulging in the middle. This doesn't have
ventilation holes, like one of the pots from Ostrovul Mare and, probably, that from Balta Verde
has. The other sub type is represented by a piece discovered in the necropolis from Ostrovul
Mare, Gârla Mare and Balta Verde. These pots have ventilation holes.
For this sub-type we have, for the moment, two options. The first option is represented by
pots which usually have three holes on a single side, while on the other side they have a half-
round opening, such as the seen at Gârla Mare. For the other option the holes are places on both
sides.
Pyraunos pots discovered in necropolis are smaller in size and mimic probably, those usu-
ally used in households. lt is possible that their presence only in certain graves to have a specific
meaning.
For further assumptions we have to gather more data regarding the age and gender of the
cremated people in those graves. In the same time we have to notice that this kind of pot has not
been seen in necropolis from Orsoja 30 , where we have more then 340 graves, Cârna - Grindul
Tomii, although here we have over 100 graves, or necropolis from Korbovo totaling nearly 50
graves.
From what is known so far, these type of pots have not been seen neither in necropolis from
Liubcova, western Zuto Brdo - Gârla Mare culture are, which has 66 tombs.
Increasing the research area both in necropolis and settlements of this culture, especially in
the west of this area, will lead to gathering more data relevant to the presence and utility of this
type of pot.
Pyraunos pots continue to exist during the Iron Age in Oltenia but also on a lerger area.
The type of pot with supports (legs) has been discovered within the Vârtop 31 group but it is also
mentioned during the discoveries from the first Iron Age on Ostrovul Banului3 2 Island.
There is category of artifacts less known in this area and whose meaning hasn't been yet
determin ed.
Clay plates are known in North East Muntenia and South Moldova, within the
Gumelniţa 33 culture.
These plates are rhomboid. They are decorated and pierced on both diameters and are
smaller in size the pieces I am going to present. These rhomboid plates are considered of being
used in religious rituals.
In the west side of the country, the clay plates are mentioned in some papers 34, but their
utility hasn't been mentioned. In order to determine this category of artifacts from archaeologi-
cal literature, one must show a lot of attention to details because errors can occur while estab-
lishing the ceramic category they belong to.
It is the case of the pot's lid from Ostrovul Mare 35 considered a clay board36 , some clay
plates from Rogova 37 and Oreviţa Mare 38 considered pots lids. Ever since they were published I
3
° Filipov 1976.
31
Berciu 1939, Fig. 199; Lazăr 2005, PI. XXX/2.
32
Morintz/Roman 1969, p. 411.
n Pandrea 2001, p. 105-113.
34
Şandor-Chicideanu 2003, p. 89.
15
Crăciunescu 1980, Fig. 10.
16
Şandor-Chicideanu 2003, p. 89 şi pl. 180/4.
37
Şandor-Chicideanu 2004, p. 107-108 şi PI. XLI/1,2.
18
Crăciunescu 2003, p. 62 şi PI. XX/3; Crăciunescu 2004, p. 138 şi PI. XLI/3.
www.cimec.ro
had some doubts regarding the possibility that the pieces from Rogova and Orevita Mare could
be leads.
I believe even then that they can be plates but I made no assumption regarding their utility.
The confusion or the uncertainty of establishing the role of these pieces is common also in the
materials from Socodor where the author considered some ceramic fragments to he pieces of
oven-pots 39 or he mentioned them as being flat ceramic fragments of rectangular shape with
alveolate belt on the edge40 •
In neither of the archaeological sites from Oltenia hasn't been discovered a board which
still has three corners for us to establish whether they were rectangular or square in shape. The
thickness of the plates varies between 1 to 3 cm but it seems was enough to stare high heat. The
way these plates were used has been revealed to me by some old practice, now no longer in use.
It was custom to heat a tile or a brick and then be placed on some body parts to treat cold or
hypothermia. Talking about archaeological discoveries I have to mention that these clay plates
are common for Verbicioara and Gârla Mare cultures and they were used to heat up resting
spaces. More accurate I consider they were used to heat up their bedding while sleeping when
the room temperature dropped significantly.
Based on the poor discoveries I compiled a short repertoire of them:
Crt Site Point Settlement/ Cui ture

No. Necropolis
1. Cârna Rampă settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
2. Gârla Mare Km. fl. 836,4 settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
3. Orevita Mare Măroiu settlement Verbicioara
4. Ostrovul Mare Km. fl. 865 settlement Zuto Brdo-Gârla Mare
5. Rogova La cazărmi settlement Verbicioara
6. Vierşani settlement Verbicioara
Discoveries from Cârna - Rampă 41 and another one from South Danube from Orsoja42
shows us a oval or round shaped board, foreseen with perforations. The pieces are found broken
therefore it is difficult to establish they shape, especially the one from Cârna The piese from
Orsoja it is the only one to have been discovered inside a necropolis.
In Rogova as I have mentioned before, I partially researched a large settlement belonging
to the Verbicioara43 culture. In the layer belonging to the first phase of this culture two similar
plates were found. One of them is not very well made from coarse material (PI. V/2) and the
other one is made of good quality paste and has a straight edge (PI. Vil).
In another settlement belonging to this culture, which I have studied at Oreviţa Mare, i
found another square or rectangular44 (PI. V/3) board. Such discoveries are not unique because
a similar piece was discovered in Vierşani 45 , Gorj County, in the northern area of this culture. As
a resuit was research was made in settlements from this culture fragments of this type of pieces
were found. Their frequency is not big but it is possible that fragments from these plates were
confused with fragments of cornered edge lip bowls.
39
D. Popescu 1956, p. 57, Fig. 16/2; p. 77, Fig. 35/5.
40
D. Popescu 1956, p. 46-47, Fig. 9/6.
41
Şandor-Chocodeanu 2003, p. 89 şi PI. 126/1.
42
Bonev 1988, Fig. 26.
43
Crăciunescu 2004.
44
Crăciunescu 2003, PI. XX/3.
45
Calotoiu 1994, Fig. 6/6.
www.cimec.ro
The first dwelling belonging to the Zuto Brdo - Gârla Mare culture I have ever studied was
from Ostrovul Mare 46 • Among various materials found here I've also discovered a fragment of
a clay plate47 • The fragment (PI. VI/2) was manufactured pretty sloppy from a coarse paste and
had a square or rectangle shape. The craftsman who macle the board did not insist on making
the perfect flat surface.
The settlement from Gârla Mare - km fluvial 836,4, although investigated only through a
single section, provided two fragments of clay tiles (PI. VI/3-4) as well as other Zuto Brdo -
Gârla Mare materials. This fragment confirms this type of artifact in this settlement.
The Gârla Mare Island came to the attention of archaeologists from the Iron Gates Region
Museum from many years. Many materials gathered from the beach island were published over
the years 48 • Access to these materials is totality random due to the fact that over the archaeologi-
cal layer we have a sterile layer of 3-4 m. Only when the Danube's waters erode this sterile layer
we can make observations about this site belonging to the Zuto Brdo - Gârla Mare culture.
In such a year we had the opportunity to observe and dig few squares from a dwelling
revealed by the Danube's waters. From this dwelling comes a brown color clay tile fragment
(Pl. VIII). lt was macle from a paste which contained fine crashed ceramics fragments 49 and had
a quadrilateral shape. Large sized pyraunos pots were commonly used in dwellings from Bronze
Age for food preparation and less for heating. My personal opinion is that this type of pot was
usually used when a small group of individuals traveled at a certain distance from the settle-
ment. We must take into consideration the situation when, from different reasons, food had to
be prepared in open spaces without proper hearths.
Is normal to only have large size pots discovered for Verbicioara culture, which are com-
mon for settlements, because within this culture we didn't discovered necropolis that normally
contain small sized pyraunos pots.
Small sizes pyraunos pots, only discovered in tombs, have more a religious symbol or they
can define the deceased personality. Thus we can make more assumptions only when I will know
more information about the age, sex and medical history of the individuals buried with this kind
of pots.
Clay tiles are the artifacts that only received more statistic, peripheral attention, and their
utility has never been mentioned. lt is probable that when they were discovered among various
ceramic fragments there were considered to be auxiliary pieces or fragments of pieces within
that period dishes.
My personal opinion is that their role was different, being used for children or elders com-
fort, especially during the cold season, but also in treating adults when needed.
Bibliography
Berciu 1939 D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova, 1939.
Berciu 1953 D. Berciu, Catalogul muzeului arheologic din Turnu-
Severin, în MA, I, 589-691.
Berciu 1961 D. Berciu, Die Verbicioara - Kultur, în Dacia, N. S„ V,1961, p. 123-161.
Berciu /Comşa 1956 D. Berciu/E. Comşa, Săpăturile arheologice de la Balta Verde şi Gogoşu (1949 şi
1950), în MCA, II, 1956, p. 251-489.
46
Crăciunescu 1980.
47
Crăciunescu 2006, p. 147 şi PI. XI/4.
48
49
Crăciunescu et alii 2010, p. 103 şi PI. V/3.
www.cimec.ro
Bronze age Pyraunos pots and clay plates discovered in Oltenia I I 39
Bonev 1988 A. Bonev, Trakija i egeiskijat svjat prez vtorata polovina II hiljadoletio pr. n. e.,
Sofia, 1988.
Bonev 1999 A. Bonev, The LBA cremation graveyard of Orsoya. (A typology of the ceramic
finds and problems of interpretations), în RPRP, 2-3, 1999, p. 3-35.
Calotoiu 1994 Gh. Calotoiu, Contribuţii la cunoaşterea culturii Verbicioara din judeţul Gorj, în
Litua, VI, 1994, p. 7-42.
Crăciunescu 1980 G. Crăciunescu, Noi descoperiri arheologice din epoca bronzului de la Ostrovul
Mare, în Drobeta, IV, 1980, p. 43-58.
Crăciunescu 1992 G. Crăciunescu, Aşezare a culturii Gîrla Mare la Izvoarele, în Thraco-Dacica, XIII,
1-2, 1992,p.43-47.
Crăciunescu 2003 G. Crăciunescu, Descoperiri arheologice în zona localităţii Oreviţa Mare, jud.
Mehedinţi, în Drobeta, XIII, 2003, p. 55-102.
Crăciunescu 2004 G. Crăciunescu, Cultura Verbicioara în jumătatea vestică a Olteniei, Craiova,
2004.
Crăciunescu 2006 G. Crăciunescu, Despre locuirile bronzului mijlociu din Ostrovul Mare, în
Drobeta, XVI, Arheologie-Istorie, 2006, p. 143-159.
Crăciunescu 2009 G. Crăciunescu, Epoca bronzului în insula Gârla Mare, în Drobeta, XIX,
Arheologie-Istorie, 2009, p. 91-104
Crăciunescu 2010 et alii G. Crăciunescu, M. I. Neagoe, C. Manea, E. G. Văcuţă, O locuinţă din epoca
bronzului în insula Gârla Mare, în Drobeta, XX, Arheologie-Istorie, 2010,
p. 99-110.
Crăciunescu 2014 G. Crăciunescu, Câteva observaţii referitoare la necropola de la Ostrovul Mare,
judeţul Mehedinţi, în Litua, XV, 2014, sub tipar.
Dumitrescu 1961 V Dumitrescu, Necropola de incineraţie din epoca bronzului de la Cîrna, Biblioteca
de Arheologie, 4, Bucureşti, 1961.
Filipov 1976 T. Filipov, Nekropol ot bronzova epoha pri s. Orsoja, Lomsko, Lom, 1976.
Fischl et alii 2001 Klara Fischl, Vikt6ria Kiss, Gabriella Kulcsar, Beutrăge zum Gebrauch der
tragbaren Feuerherde (Pyraunoi) im Karpatenbecken li. (Spătbronzezeit
Fri.iheisenzeit), p. 125-156 în Carol Kacso (ed.), Der Norkarpatische raum in der
Bronzezeit, Baia Mare, 2001.
Hănsel/Roman 1984 B. Hănsel, P. Roman, Siedlungsfunde der bronzezeitlichen Gârla Mare Gruppe bei
Ostrovul Corbului ăstlich der Eisernen Tores, PZ, 59, 1984, 2, p. 188-229.
Kacs6 1997 C. Kacs6, Faza finală a culturii Otomani şi evoluţia culturală ulterioară acesteia în
nord-vestul României, în Satu Mare, XIV, 1997, p. 85-110.
Kacs6 2004 C. Kacs6, Mărturii arheologice, Baia Mare, 2004.
Lazăr 2005 Simona Lazăr, Cultura Vârtop în Oltenia, Craiova, 2005.
S. Morintz/P. Roman 1969 S. Morintz, P. Roman, Un nou grup hallstattian timpuriu în sud-vestul României-
Insula Banului, în SCIV, 20,3, 1969, p. 45-68.
I. Motzoi-Chicideanu 2004 I. Motzoi-Chicideanu, 144. Plosca, corn. Bistreţ, jud. Dolj în Cronica Cercetărilor
Arheologice din România.Campania 2003.
I. Nemeti 1990 I. Nemeti, Contribuţii la cunoaşterea sfirşitului epociibronzului din nord-vestul
României, în SCIVA, 41, 1, 1990, p. 19-54.
Nica 1987 M. Nica, Locuinţe de tip Gârla Mare şi hallstattiandecoperite în aşezarea de la
Ghidici (jud. Dolj), în Thraco-Dacica, VIII, 1987, 1-2, p. 16-38.
Nica 1993 M. Nica, Date noi cu privire la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii
fierului pe teritoriul Olteniei, în Prima epocă a fierului la gurile Dunării şi în
zonele circumpontice. Lucrările Colocviului Internaţional Septembrie 1993 Tulcea,
Tulcea, 1997.
Pandrea 2001 S. Pandrea, Observaţii referitoare la plăcuţele rombice din lut descoperite în
aşezările Gumelniţa din nord-estul Munteniei şi sudul Moldovei, în Studii de
Preistorie, 1, 2001, p. 105-113.
Popescu 1956 D. Popescu, Cercetări arheologice în Transilvania (I-IV), Sondajele de la
Socodor-1948 în MCA, II, p. 41-88.
Schuster et alii 2001 C. F. Schuster, Alexandra Comşa, T. Popa, The archaeology offire in the bronze age
of Romania, Giurgiu, 2001.
www.cimec.ro
Soroceanu 1991 T. Soroceanu, Studien zur Mureş-Kultur, în Internationale Archăeologie, 7, Buch

am Erlbach.
Szentmiklosi 2010 A. Szentmiklosi, Locuirea de tip Cruceni-Belegis-M6dosi ut (jud. Timiş).
Sondajele arheologice din anii 1997 şi 1999, în Banatica, XX/l, 2010, p. 293-306.
Şandor-Chicideanu 2003 Monica Şandor-Chicideanu, Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. Contribuţii la
cunoaşterea epocii bronzului la Dunărea Mijlocie şi Inferioară, Cluj-Napoca,
2003.
BRONZE AGE PYRAUNOS POTS AND CLAY PLATES DISCOVERED IN OLTENIA

(Abstract)
Pyraunos vessels are found on a large space in Europe, including Hungary, Serbia, Romania and
Macedonia. Such discoveries, for Romania are known in Transylvania, Banat, Oltenia and Muntenia.
Pyraunos vessels are found in normal size crop in Verbicioara discoveries and settlements Zuto Brdo
- Gârla Mare and in the form of miniatures in cemeteries of Zuto Brdo - Gârla Mare culture. East of
the Iron Gates there are 13 archaeological resorts of the two mentioned cultures where such puts occur.
Large pieces were used in the preparation of food and the small parts there were pieces found in the
graves inventory in Zuto Brdo - Gârla Mare culture.
Clay plates were flat and had a rectangular or square shape. In very rare cases were decorated. Such
pieces were used to heat bedding and treating diseases. Five archaeological resorts with such discoveries
were registered.
www.cimec.ro
----t'I --- -·------ -·- - - - ... „_„ ..... , •• „--.. --· --· "' . . „ ... ·-·-··e , ...„._ . ...,-„-~ ... „ .... „... ,;,.,.., ...,,.,..
Abb. 6. - Verblcloera. Herd11efiil3.
I ' „ - ... _
I I
I I
I I
I I
,I I
,-
I
f '
PI. I - Pyraunos pots from Verbicioara (1) after Berciu, 1961; Balta Verde (2) after Berciu/Comşa 1956.
www.cimec.ro
f ':' '·'/'...,„.
·'
-
:
·..
:.~·
o
I-- --·--4---~
PI. II - Pyraunos pots from Ostrovul Mare - Bivolării( 1-4).
www.cimec.ro
..;...·'
.· •.
.. {
PI. III - Pyraunos pots from Gârla Mare - La dune (l-2); Pyraunos
pot fragment from Izvoarele (2) after Crăciunescu 1992.
www.cimec.ro
1
2
o 2 4cm
o 4 8crn
t:===::i:::==:::c:===:::i:====r
3 ,4
Pl. IV - Pyraunos pots fragments from Ostrovul Mare - km. river. 865 (1) after Crăciunescu 2006;
Gârla Mare - Insu lă (2) after Crăciunescu et alii 2010; Gârla Mare - Km. fi. 836,4 (3-4) .
www.cimec.ro
2
---------
o 2.c:.m
PI. V - Fragmentary clay boards from Rogova (1-2) after Crăciunescu

2004; Oreviţa Mare (3) after Crăciunescu 2003.
www.cimec.ro
1
2.I 4cm
t
d 1 2 3 4-cm
3 4
Pl. VI - Fragmentary clay boards from Gârla Mare - Insulă (1) after Crăciunescu et alii 2010;
Ostrovul Mare - Km. river. 865 (2) after Crăciunescu 2006; Gârla Mare - Km. river. 836,4 (3-4)
www.cimec.ro
FROM TRANSYLVANIA TO SILESIA
- EXCHANGE OR ESCAPE
Tomasz GRALAK
Wroclaw University
In the Roman Period the region of Silesia in SW Poland was occupied by population of
the Przeworsk culture'. Despite of successive transformation of the culture's features, it seems
that from the turn of the eras we can deal with basic continuation of settlement. The situation
began to change at the end of the Roman Period and at the beginning of the Migration Period.
During phase C in the areas of the Przeworsk culture are abandoned earlier used cremation
burial grounds, andin phase C2 in Silesia there are very few single inhumation graves 2 • From
phase D 1 - the beginning of the Migration Period, come instead three newly established burial
grounds: Zereniki Wielkie, Wroclaw district3, Grodzieszowice, Olawa district\ Tyniec nad
Sl~zq, Wroclaw district 5 • They are situated clase to each other - within a circle with a diameter
of 25 km. They are located in the central part of Lower Silesia, south of Wroclaw. Ali of them
are characterized by inhumation burial rites and grave goods completely different than earlier
cremation graves of the Przeworsk culture6 • Forms of artefacts and graves discovered there show
multidirectional relations which often can be linked with so-called post-Chernyakhov horizon 7 .
In this article, however, I would like above all to stress connections of these sites with the Lower
Danube and Pontic areas, especially with the Chernyakhov culture and the Sântana de Mureş
group. The unique similarity concerns in particular the burial grounds in Zerniki Wielkie and
Fântânele - 'Rit' in Transylvania, which was already pointed out8 • The similarities show clearly
that between these areas intensive contacts occurred. The analysis started from presenting simi-
larities in forms of burial rites.
In Zerniki Wielkie were excavated 65 graves, of which 15 were completely or partially
destroyed. It is believed that their original number could be approximately 1209 • Skeletons
lying on back along the line SN with head in the direction N, with smaller or larger deviations,
occurred in 12 graves. Such an arrangement consists approximately 80% of inhumation burials
Pazda 1980.
Bla:iejewski 1998, p. 113-115.
3
Zotz 1935.
4
Jahn 1926, p. 233-241, Figs. 1-10.
5
Gralak/Waniek 2015.
6
Kokowski 2005, p. 510-511.
7
Gralak 2008, 2010, 2012, p. 178-182; Gralak/Waniek 2015.
8
Tejral 1992, p. 242-243, Figs. 9: 2, 4-9, 11, 12, 2000, p. 6-8.
9
Pazda 1980, p. 191-192.

www.cimec.ro
148 I ToMASZ GRALAK
of the Chernyakhov culture 10 • In graves 7, 17, 18, 291, instead, heads were directed to S. This
arrangement is typical of hurial ground in Fântânele in Transylvania 11 •
In Zerniki Wielkie in grave 9 the skeleton was characterized hy crossed legs (Fig. I: 3), while in
grave 51 hy crossed feet 12 • This way of the deceased positioning is known in the drele of Sarmatian
cultures, and is especially characteristic of the Alans trihe 13 • Skeletons with crossed legs were alsa
recorded in graves 14 (Fig. 3: 4), 28 and 34 on the hurial ground of the Sântana de Mureş group in
Leţcani, Iaşi district 14 • lt seems that with this environment should he linked the origin of such rites
in the Maslom~cz group. They were recorded on hurial grounds in Maslomcccz in grave 44 and
in Gr6dek nad Bugiem in grave 58. On the latter site in grave 19 the skeleton lying on hack was
characterized hy mixed foot hones which indicate that originally they could he crossed 15 •
Grave No. 21 from Zerniki Wielkie constituting hurial of two individuals laid on hack
(Fig. 2: 1) 1616 meets its equivalent in grave 69 from Tîrgşor in Muntenia (Fig. 2: 2) 17 • Cases of
decapitation known from graves 11 (Fig. 1: 5) and 51 18 meet the analogy in a huria} from cem-
etery in Izvorul in Muntenia 19 •
In Tyniec nad Slccz'! 10 hurials were recorded. All graves were placed (more or less consis-
tently) along the NWW-ESS direction, which constituted a clear space organization dominant.
All pit graves, instead, had longer axis ran along the WSS-ENN line. The only exception was
pit No. 8 oriented along the WS-EN line. In hurials with articulated skeletons skull were always
directed to WSS, and in grave 8 to WS. In Zerniki Wielkie occurred only 5 grave pits arranged
along the WE line with larger or smaller deviations 20 • Skeleton orientation along the W-E line in
the Chernyakhov culture and the Sântana de Mureş group occurs most frequently in the Black
Sea zone andin central Ukraine 21 , which is associated with the post-Scythian population. Besides,
in this region such graves are the oldest - they occur already in the late Roman Period22 •
In Tyniec nad Slccz'! in graves 2, 6 (Fig. 3: 1), 8, 11 skeletons lay on hack with skulls in part
W their hottom parts were recorded clear ditch-like depressions where the dead were placed.
In Zerniki such formed hottoms were recorded in graves 8 and 38 23 • This form of grave meets
numerous analogies in the Chernyakhov culture assemhlages (Fig. 3: 2). It is pointed out that
these depressions were covered with laths 24 •
In Tyniec nad Sl~Z<! in grave 1 an unworked houlder was found, while pit of grave 12 was cov-
ered hy horizontally arranged stela (Fig. 3: 3). Another stela lay stray on the surface of the site. lt is
difficult to link it with a specific grave. In Zerniki Wielkie in grave 39 hones of the skull were cov-
ered with a large houlder 25 • Practices of this type are also known in the Chernyakhov culture 26 • In
10
Magomedov 2001, p. 27.
11
Mărinescu/Gaiu 1989, p. 143.
12
Zotz 1935, Fig. 35, Tabl. IX.
11
Sulimirski 1979, p. 126, Fig. 44.
14
Bloşiu 1975, Figs. 13: 1, 24: 7, 29: 1.
15
Kokowski 1986, Fig. 2: d, 1993a, p. 20-21, 43-44, 1993 b, Figs. 13 A, 45A.
16
Zotz 1935, Tabl. V.
17
Diaconu 1965, p. 56, Tabl. LXXXI.
IR Zotz 1935, Fog. 36, Tabl. IX.
19
Mitrea/Preda 1966, Fig. 198.
20
Zotz 1935, Fig. 45.
21
22
21
Zotz 1935, 76-77, Figs. 1: 8, 41
24
Magomedov 2001, p. 26, Figs. 18, 21, 22, 23: 3-6.
25
Zotz 1935, Tabl. VIII.
26
Bla:iejewski 1998, p. 134.
www.cimec.ro
From Transylvania to Silesia - exchange or escape I 149
the Sântana de Mureş group in the cemetery in Tîrgşor it was estahlished that skeletons in graves
33 (Fig. 3: 4), 42 (Fig. 3: 5), 76, 107 were covered with stones of different size27 • lt can not he ruled
out that this tradition dates hack to the Wielhark culture and the Roman Period in Pomerania.
Features of this type were then characteristic ofhurial rites 28 •
In Tyniec nad Sl~zq in graves 1, 9 and 12 (Fig. 2: 3) partial, disarticulated hurials were
discovered. Lack of traces of secondary cuts indicates that they were deposited in grave in this
manner. Skeletons found there were incomplete, hence the hodies were fragmented. Prohahly
also hefore deposition in grave they were already largely (or entirely) deprived of soft tissues.
In the case of the grave 12 a certain order of remains' deposition can he ohserved. Long
hones of lower limhs were placed clearly in pairs. In section of the grave pit No. 2 fi.II clear traces
of secondary cuts were ohserved. One of them was marked as feature 3. They did not damage
the skeleton though.
Mixed hones were also recorded in graves 12, 28II, 30, 40, 45 in Zerniki Wielkie. The arrange-
ment of human remains, as well as traces of secondary cuts suggests re-opening of grave pits 29 •
This phenomenon occurs in the Maslom~cz group, in the Chernyakhov culture, hut mainly in
the Sântana de Mureş group in Moldavia andin the Lower Danube area (Fig. 2: 4)3°. In advanced
stages of the Migration Period such practices widespread in vast areas ofBarharicum 31 • Prohahly
these rites originated from the tradition of nomadic peoples living on coasts of the Black Sea
and the Caspian Sea 32 • In this environment there are known numerous finds that may indicate
their presence, although they are usually interpreted as evidence of graves' looting. In the early
Roman Period disarticulated skeletons are found in so-called late Scythian graves in the Lower
Dnieper River zone 33 · In the late Roman Period they occur in Sarmatian assemblages at the Sea
of Azov 34 • During the Roman Period and the Migration Period they are also found in large
numhers in the cemetery associated with Alans in Brut in Ciscaucasia 35 •
In grave 30 in Zerniki Wielkie the secondary cut was <lug at the height of head and torso of
the deceased. This is indicated hy mixed hones of trunk and skull turned face down (Fig. 1: 1).
It seems the latter action was the main goal of the grave re-opening. Traces of exactly the same
rites were recorded in graves 4 (Fig. 1: 2) and 18 from the cemetery in Leţcani associated with
the Sântana de Mureş group 36 •
In Grodzieszowice systematically excavated were only two hurials, although it is believed
that there were originally ahout 40 inhumation graves 37 • In hoth cases, the dead were laid along
the NS axis on the right side in contracted position and hands under heads, which were directed
to S. In Zerniki Wielkie in turn were found 17 skeletons with angled legs arranged along the
NS line, laid on left or right side. Of these, eight had heads directed to S, and the others in the
opposite direction 38 • After legs arrangement they can he described as crouched and contracted
inhumations (Fig. 1: 5). Such hurials have counterparts on the Chernyakhov culture and the
27
Diaconu 1965, Tab!. LXXVIII, LXXIX, LXXXIII, XCIII.
28
Wol<)giewicz 1981, p. 152.
29
Zotz 1935, Figs. 42, 43, Tab!. VI; Pazda 1980, p. 191; Blai.ejewski 1998, p. 122; Gralak 2008, p. 369.
Jo Kokowski 1995, p. 60; Magomedov 2001, p. 29; Oblomskij 2003, p. 46.
31
Droberjar 2002, p. 137, 366.
2
J Kokowski 1992, p. 123.
3
J Gey 1987, p. 57, Fig. 4: 2.
34
Shepko 1987, p. 164-168, Figs. 5: 2, 4.
35
Gabuev/Malashev 2009, Figs. 7, 20, 33, 56, 82, 86, 89, 101, 124.
36
Bloşiu 1975, ryc. 8: 1, 16: 4.
37
Pazda 1980, p. 120.
38
Zotz 1935, 113-115; Blai.ejewski 1998, 120.
www.cimec.ro
150 I TOMASZ GRALAK
Sântana de Mureş group cemeteries from Romania in Spanţow, Izworul, Tîrgşor (Fig. 1: 6) 39 • In
general, however, such an arrangement in the Chernyakhov culture is relatively rare - it consists
9.8% of inhumation burials 40 • lt is characteristic, however, of a group of Transylvanian cemeter-
ies (Archiud, Budeşti, Ocinţa 'Pe Dric'), where are alsa often found irregular remains' arrange-
ments, with heads usually directed to N 41 •
Very characteristic are alsa finds from graves from the aforementioned cemeteries. In
Zerniki Wielkie grave goods occurred in the half of graves, of which only in 9 pottery was
recorded42 • In six graves were found weapons (sword, heads of staff weapons and axes), while
commonly occurred iron knives 43 . In Grodzieszowice was found an iron javelin head and two
pottery vessels 44 • In no grave in Tyniec weapon was found. Alsa pottery occurs in a very small
number - its presence (severa! forms) was observed only in graves 4 and 7. Numerous, instead,
were iron knives. Hence, on no one of these cemeteries the taboo typical of the Chernyakhov
culture prohibiting deposition with the dead iron items and weapons was observed. This phe-
nomenon occurs in small numbers at the end of this culture in Transylvania45 • Modest pottery
grave goods and lack of weapons is characteristic, however, in the Black Sea zone and in central
Ukraine 46 • Of this tradition is alsa typical orientation ofthe skeleton along the W-E line 47 •
In Zerniki Wielkie in graves 46, 52 battle axes were found (Fig. 4: 1-2) 48 • In Fântânele a
battle axe as a grave good was alsa recorded (Fig. 4: 3). Analogous artefacts occurred alsa on
other Transylvanian cemeteries - Tîrgşor and Ciumbrund49 • It is pointed aut that such weapons
amongst the Sarmatian population of the Chernyakhov culture could occur as a result of influ-
ence of nomads from Ciscaucasia50 •
In Zerniki Wielkie knives were found in graves 7, 9, 12, 16, 30, 37, 48 (Fig 4:5-7) 5151 • In
Tyniec nad Sl~z'! in turn in graves 2, 4, 5, 6, 7, 8 (Fig. 4: 4), 9, 11. Length of some of them
exceeded 10 cm (graves 4, 7, 9, 11). This suggests that they could alsa he used as a weapon. A
knife comes alsa from Grodzieszowice 52 • Such items such are occasionally found on cemeteries
of the Goths drele. They occur in the Wielbark culture, but nat in all settlement zones, while
they are more numerous in the Lower Danube and Pontic areas 53 . They were recorded on burial
grounds of the Chernyakhov culture population 54 • They are the mast characteristic; instead, of
the Sântana de Mureş group cemeteries in Romania and Moldavia (Fig. 8: 9) 55 •
In Zerniki Wielkie were found faur iron piston-like objects with a solid tip. They come from
graves 12, 16, 35, 48 (Fig. 5: 1-3) 56 • Their function has nat been clearly defined; however, they may
39
Diaconu 1965, Tabl. XCIV; Mitrea/Preda 1966, ryc. 59, 189, 200, 236: 1, 240.
40
Magomedov 2001, 27.
41
Tejral 2000, 8.
u Pazdal980,p. 191-192.
43
Zotz 1935, p. 21-22.
44
Jahn 1926, p. 238-238, Figs. 7, 9.
45
Mărinescu/Gaiu 1989, p. 143.
46
47
48
Zotz 1935, Figs. 19, 23: 6.
49
Mărinescu/Gaiu 1989, p. 143, Fig. SB: 2.
50
Magomedov 2004, 306.
51
Zotz 1935, Figs. 7: 8, 13: 11, 10: 7, 7: 7, 20: 6, 15: 5, 6: 7.
52
Jahn 1926, p. 237, Fig. 6.
53
Kokowski 1995, p. 58, Fig. 78, mapa 60.
54
Magomedov 2001, p. 83, Fig. 76.
55
Diaconu 1965, p. 88; Mitrea/Preda 1966, Figs. 14: 6, 87: 4, 158: 12; Bloşiu 1975, p. 222; Mărinescu/Gaiu 1989,
p. 142.
56
Zotz 1935, Fig. 10: 6, 20: 7, 7: 3, 6: 9.
www.cimec.ro
constitute javelins' shaft mounts. Such items may originate from Pontic areas and they are ahundant
in the Middle Danuhe areas 57 • They are alsa known from the Sântana de Mureş group (Fig: 5: 4) 58 •
In grave 7 from Zerniki Wielkie was found a single piece hrooch with lozenge-like foot and
hand-like how (Fig. 5: 5) 59 • Analogous specimens are known from the huria! ground in Fântânele
- 'Rit' (Fig. 5: 7) 60 • Exceptionally strong resemhlance was ohserved in the case of two specimens
from grave 2 (Fig. 5: 6). On hand-like hows there are visihle traces of two lines analogous to Zerniki
Wielkie hrooch in the form of two rows macle hy stamp. Similar hrooches occur alsa in the Sântana
de Mureş group (Fig. 5: 8) and with this their origins should he linked61 • In the Chernyakhov cul-
ture and in the Sîntana de Mureş group the mast numerous analogies meets alsa crosshow hrooch
with an elongated spring and curved foot coming from grave 8 in Zerniki Wielkie (Fig. 5: 9) 62 •
In Zerniki Wielkie were alsa recorded helt huckles which meet analogies in the territory
occupied hy the Sîntana de Mureş population. This concerns forms with oval thickened how
and oval or circular mounts (Fig. 6: 1-7) 63 • In graves 16, 30, 35, 43, 46, instead, were found iron
rings 64 which could alsa he used for helt fastening (Fig. 6: 9, 10, 13). Generally, such items are
helieved to derive from Sarmatian cultures 65 • Their presence, therefore, alsa indicates cultural
ties with the Danuhe zone. They are alsa known from the Chernyakhov culture and the Sîntana
de Mureş group assemblages (Fig. 6: 8) 66 •
As a huckle should he alsa treated a ring ma de of bronze and decorated with knohs provided
with a pin from grave 5 in Tyniec nad Slt;zq (Fig. 6: 16). Analogous specimens, hut without pins,
are known from the heginning of the Migration Period in the Danube zone (Fig. 6: 11-12) 67 • It
appears that these artefacts alsa served as huckles, which suggests frequent use of metal rings for
this purpose68 . lt is pointed aut that such items appear in phase D 1 and genesis of these forms
may he associated with Sarmatian cultures in Pontic area 69 •
In grave 6 in Tyniec nad Slt;zq were found 5 bronze rectangular plates forming belt mounts
(Fig. 6: 14). Analogous artefacts dated to the end of the late Roman Period and the early
Migrations Period is known from burials in the Sîntana de Mureş culture. They were found in
Tîrgşor (Fig. 6: 15)7° andin grave 337 in Danceny in Moldavia 71 •
In Grodzieszowice was found an 8-shaped amher pendant72 • In Zerniki Wielkie such jewel-
lery come from graves 14 and 22 (Fig. 7: 8)73 • Their presence is alsa a specific feature of huria!
ground in Fântânele (Fig. 7: 9)74 • In Zerniki Wielkie in grave 1475 andin Fântânele in grave l76
57
Tejral 1986, p. 200, 205, 207, 210, Figs. 8: 19, 10: 16-17, 11: 11, 12: 19.
58
Diaconu 1965, Tabl. LXXXV: 6-9.
59
Zotz 1935, Fig. 4: 2.
60
Mărinescu/Gaiu 1989, p. 139, 143, Figs. 3A: 1, 2, 3B: 2; Tejral 1992, p. 242-243.
61
Kokowski 1993 b, p. 24, Fig. 106: e, f, 1995, p. 55-56.
62
Zotz 1935, p. 9, Fig. 5: 2; Kokowski 1993b, 81-82.
63
Zotz 1935, Figs. 6: 3, 6, 8: 2, 7: 1, 18: 9, 20: 5.
64
Zotz 1935, Figs. 20: 4, 15: 4, 7: 2, 16: 4, 23: 3.
65
Madyda 1977, p. 379-380.
66
Magomedov 2001, p. 69, Fig. 73: 8-9.
67
Godlowski 1977, p. 49, Tab!. II: 3; Szydlowski, 1977, p. 52.
68
Madyda 1977, p. 379-380; Magomedov 2001, p. 69, Figs. 73: 8-9; Gralak 2012, p. 181.
69
Tejral 1986, p. 197, 203, 210-211; Gralak 2012, p. 173.
70
Diaconu 1965, Tabl. XCIV: 9, CLXII: 11-13.
71
Rafalovic 1986, p. 95-97, Tabl. 50: 9.
72
Jahn 1926, p. 237, Fig. 4.
73
Zotz 1935, Figs. 6: 1, 22: 3.
74
Mărinescu/Gaiu 1989, p. 143, Figs. 6B: 4, SB: 1.
75
Zotz 1935, Fig. 6: 2.
76
Mărinescu/Gaiu 1989, Figs. 2A: 11, 12.
www.cimec.ro
152 I TOMASZ GRALAK
were also found similarly formed wire rings with overlapping ends (Fig. 7: 4, 5). In graves 7 and
43 in Zerniki Wielkie were found ring-shaped bronze beads with strung amber beads (Fig. 7: 1,
3) 77 • Jewellery constructed in this manner from the late Roman period clearly concentrates in
the area of the Wielbark culture and the Sîntana de Mureş group. It should he noted that amber
beads are known only from the Maslomţcz group from Grodek nad Bugiem 78 , the Chernyakhov
culture from Romanove Selo 79 and from burial ground Fântânele - 'Rît' (Fig. 7: 2) 80 •
Noteworthy is find of bone circular pendant from grave 25 in Zernik Wielkie (Fig. 7: 6) 81 •
Similar products are found in Scythian-Sarmatian cultures and in the Chernyakhov culture 82 •
Interesting is also bone pendant from grave 7 (Fig. 7: 7) 83 . It is characterized by irregular ham-
mer-like shape. Two similar artefacts are known. The first was recorded on the Elbe River circle
burial ground in Pritzier in Germany in grave 635, while the second one in the Sîntana de Mureş
group in Miorcani, in Moldavia in grave 78 84 •
In grave 6 in Tyniec nad Slt;Z<} a shell of freshwater mollusc was found (Fig. 7: 10). In its
upper part there was a drilled hole, which indicates that the item was used as pendant. This find
meets numerous analogies in the late Roman Period and the beginning of the Migration Period
in the Chernyakhov culture andin Sântana de Mureş group 85 • In these burials were found, how-
ever, shells of various sea snails (Fig. 7: 11).
In grave 4 in Tyniec nad Slt;Z<} was found a wheel-thrown tulip-shaped mug (Fig. 8: 1).
This vessel has many analogies. At the beginning of the Migration Period there appear vari-
ous forms of thin-walled beakers imitating specimens made of glass (Fig. 8: 2), which origins
may he seek in the Chernyakhov culture andin Sântana de Mureş group (Fig. 8: 3) andin
the Carpathian Basin 86 . Similar specimens are known in the late Sarmatian culture in eastern
Hungary8 7 • It is pointed out that they originated as imitation of glass vessels, perhaps of types
E 189 and E 19688 •
In grave No. 7 in Tyniec nad Slt;Z<} was found a hand made vessel in the form of pot (Fig. 8:
4). It is characterized by S-shaped profile, separated base and folded rim. It was fired in variable
atmosphere. To the clay paste was added an admixture of quartz sand. The specific shape of the
vessel (including folded rim) does not seem accidental. Such forms are also known from the
Sântana de Mureş group. Specimens of this type were found in: Spanţov, grave l, grave 17, grave
22, grave 64; Independenţa, grave 4, grave 7, grave 13, grave 32; Izvorul, grave 1489 ; Danceny
grave 5, grave 285 90 ; Tîrgşor, grave 242 (Fig. 8: 5) 91 • and Alte Necropole (Fig. 8: 6) 92 Their genetic
relationship with Geto-Dacian assemblages is suggested93 .
77
Zotz 1935, pp. 62-63, 79, Figs. 7: 3, 7: 6, 16: 1.
78
Kokowski 1995, 54.
79
Magomedov2001, p. 71-72, Fig. 75: 2
80
Mărinescu/Gaiu 1989, p. 127, Fig. 2A 14-15.
81
Zotz 1935, p. 72, Fig. 14: 1.
82
Rogatko 1994, p. 346.
81
Zotz 1935, p. 62, Fig. 4: 5.
84
Rogatko 1994, 347.
85
Kokowski 1995, p. 46, Fig. 72, mapa 72.
86
Rodzinska-Nowak 2005, p. 268, Fig. 1: 4-12.
87
Dobrzariska 1980, p. 120-121, Fig. 13: 1.
88
Godlowski 1977, p. 120, 172, Fig. 13: d.
89
Mitrea/Preda 1966, Figs. 5: 2; 33: 4, 39: 2; 89: 6, llO: l; l16: 1, 121: 2; 146: 5, 187: 2, 253: 3.
90
Rafalovic 1986, Tabl. 16:4, 44: 8.
91
Diaconu 1965, Tabl. LXV: 4.
92
Diaconu 1965, Tabl. LXV: 4.
91
www.cimec.ro
Summing up, within burial grounds of Zerniki Wielkie type are perceptible very strong
links with the Lower Danube and the Middle Danube areas. Because the discussed finds are
associated with specific ritual issues, it seems that they are not traces of trade relations but of
migrations. Hence, it seems likely that burial grounds in Zerniki Wielkie, Grodzieszowice and
Tyniec nad Slcrz'! were established by groups of immigrants, with strong ties with the Lower
Danube area and Pontic zone, especially with Chernyakhov culture and the Sîntana de Mureş
group. Seeking their origins, attention should be paid to dynamic political and cultural trans-
formations taking place at the beginning of the Migration Period throughout Barbaricum. The
catalyst of these changes was the emergence of the Huns in Europe in 375 94 • This people dur-
ing the migration attacked tribes living along the way. In this manner they provoked so-called
avalanche of peoples, which mechanism was explained by St Ambrosius: ' ... the Huns attacked
the Alans, the Alans attacked the Gots, the Gots attacked the Taifals and Sarmatians' 95 .This phe-
nomenon is reflected in archaeology and is referred to as so-called post-Chernyakhov horizon,
dated to phase Dl of the Migration Period96 • Generally, in wide areas of the Danube zone appear
finds typical of the Goths identified with the Chernyakhov culture as well as elements of the
Sarmatians and the other nomadic people culture. This horizon is also perceptible in southern
Poland. Determinants of these processes are metal and pottery artefacts as well as burial rites.
Their accumulation is clearly visible mainly in Silesia and Western Lesser Poland Province97 •
In the context of relatively precise chronology and cultural links with the group of burial
grounds of Fântânele type, an attempt of correlation of Silesian cemeteries' origins with histori-
cal events becomes possible. The fall of Athanaric's Visigoths at the Danube in confrontation
with the Huns takes place in 376. Some part of population crosses Roman border, the rest is
dispersed. After expulsion of undetermined unit of the Sarmatians, the group loyal to Athanaric
settles in Caucaland98 localized in Transylvania99 • Due to the location and chronology, linking
it with burial grounds of Fântânele type from phase D 1 seems to be very likely. Given the simi-
larities of the material culture identification of the population using burial grounds of Zerniki
Wielkie type with human groups fleeing from the Huns seems completely justified. It should be
emphasized that some elements of burial rites on burial grounds of Zerniki Wielkie type are of
eastern, i.e. of Sc}1ho-Sarmatian origins. This shows that immigrating groups could have con-
sisted of a conglomerate of various ethnic groups.
Translated by Tomasz Borkowski
Bibliography
Ambrosius Ambrosius, Expositio Evangeli secundum Lucam [in:] Corpus Scriptorum
Eclesiasticorum 34, 4.
Ammianus Marcellinus Ammianus Marcellinus, Ihe Roman History of Ammianus Marcellinus during
the reigns of the emperors Constantius, Julian, fovianus, Valentinian, and Valens.
Translated by C. D. Yonge, M.A. London, 1911, after http://www.gutenberg.org/
files/28587 /28587-h/28587-h.htm
Bloşiu 1975 Bloşiu C., Necropola din secolul al. IV-iea e. n. de Leţcani (jud. Iaşi), in Arheologia
Moldovei, 8, p. 203-280, 1975.
Bla:iejewski 1998 Bla:Zejewski A., Obrzqdek pogrzebowy kultury przeworskiej na Slqsku, Wroclaw, 1998.
94
Tyszkiewcz 2004, p. 55.
95
Ambrosius, Expositio, X: 10.
96
Tejral 1986, 1987, 1988.
97
Gralak.2010, p. 42-63, 2012, p. 171-185.
98
Ammianus Marcellinus, XXXI, 4, 7, 12.
99
Wolfram 2003, p. 91-93.
www.cimec.ro
154 I TOMASZ GRALAK
Diaconu 1965 Diaconu G., Tîrgşor necropola din secolele III - IV e. n. Bucureşti, 1965.
Droberjar 2002 Droberjar E., Encyklopedie Rimskie a Germanskie Archeologie v Cechach i na
Morave, Praha, 2002.
Dobrzanska 1980 Dobrzanska H., Zagadnienie datowania ceramiki toczonej w kulturze
przeworskiej, Archeologia Polski, t. XXTV, 87-148, 1980.
Gabuev 2009 Gabuev T. A., W Y. Malashev, Pamyatniki Rannykh Alan centralnych rayonov
severnogo Kavkaza, Moskva, 2009.
Gey 1987 Gey O. A., Pogrebalnyj obryad pozdnich Skifov na niznim Dnepre, Sovetskaya
Arkheologiya, 1987/3, 53-67, 1987.
Godlowski 1977 Godlowski K., Materialy do poznania kultury przeworskiej na G6rnym Sl'!sku
(cz. II), Materialy Starozytne i Wczesnofredniowieczne, t. 4, s. p. 7-237, 1977.
Gralak 2008 Gralak T., Przyczynek do poznania zwi'!zkow kulturowych cmentarzyska w
Zernikach Wielkich, stan. 4, w powiecie wrodawskim, [in:J A. Blazejewski (ed.)
Labor et Patientia Studia Archaeologica Stanislao Pazda Dedicata, p. 361-374,
Wydawnictwo Uniwersytetu Wrodawskiego, Wroclaw, 2008.
Gralak 2010 Gralak T., Impacts of steppe peoples on the Polish territorics: model analysis on
the example of so-called influences of the Huns, [w:J B. Gediga, W Piotrowski
(eds.) Rola gl6wnych centr6w kulturowych w ksztaltowaniu oblicza kulturowego
Europy Srodkowej we wczesnych okresach epoki zelaza, 41-72, Biskupin-Wrodaw,
2010.
Gralak 2012 Gralak T., Influence from the Danubian Zone of the Barbaricum on the Territory
of Poland in Late Antiquity. Archaeological Studies, Wydawnictwo Uniwersytetu
Wrodawskiego, Wroclaw, 2012.
Gralak Gralak T., W Waniek, Cmentarzysko z okresu wcrdrowek ludow z Tynca nad Slcr'.l'!
w Powiecie Wrodawskim [in:J Okres przedrzymski, okres wplyw6w rzymskich i
wrdr6wek lud6w w dorzeczach Odry i Wisly - problemy i perspektywy badawcze,
2015, In print.
Jahn 1926 Jahn M., Germanische Grăber aus cler Kaiserzeit, Altschlesien, 1, p. 233-248, 1926.
Kokowski 1986 Kokowski A., Zagadnienie interpretacji kulturowej material6w typu Maslomcrcz,
[in:] J. Gurba (ed.), Zachodnia strefa osadnictwa kultury czerniachowskiej, 71-90,
Lublin, 1986.
Kokowski 1992 Kokowski A., Zagadnienie poch6wk6w cz'!stkowych w grupie mastomcrckiej, [in:]
Wierzenia przedchrzescijanskie na ziemiach polskich, 118-124, Gdansk, 1992.
Kokowski l 993a Kokowski A., Gr6dek nad Bugiem cmentarzysko grupy maslomrckiej, t. I,
Wydawnictwo Uniwersytetu Marii Curie-Sklodowskiej, Lublin, 1993.
Kokowski 1993b Kokowski A„ Gr6dek nad Bugiem cmentarzysko grupy maslomrckiej, t. 2,
Wydawnictwo Uniwersytetu Marii Curie-Sklodowskiej, Lublin, 1993.
Kokowski 1995 Kokowski A., Grupa maslomrcka. Z badan nad przemianami kultury Got6w
w mlodszym okresie rzymskim, Wydawnictwo Uniwersytetu Marii Curie-
Sklodowskiej, Lublin, 1995.
Kokowski 2005 Kokowski A., Starozytna Polska. Od trzeciego stulecia przed narodzeniem
Chrystusa do schylku starozytnoSci, Wydawnictwo Trio, Warszawa, 2005.
Madyda 1997 Madyda R., Sprz'!czki i okucia pasa na ziemiach polskich w okresie rzymskim,
Materialy Starozytne i Wczesnofredniowieczne, 4, p. 351-411, 1977.
Magomedov 2001 Magomedov B., Cernjachovskaya kultura problema etnosa, Wydawnictwo
Uniwersytetu Marii Curie-Sklodowskiej, Lublin, 2001.
Magomedov 2004 Magomedov B. Korpergrăber in cler Cernjahov-Sîntanana de Mureş Kultur,
Eurasia Antiqua, 10, p. 281-331, 2004.
Mărinescu/Gaiu 1989 Mărinescu G., Gaiu C., Die Necropole bei Fîntinele „Rit'; Gem. Bistriţa - Nasaud
aus dem 4. Jahrhundert u. Z., in Dacia, 33, p. 125-143. 1989.
Mitrea/Preda 1996 Mitrea B., Preda C., Necropole din secolul al IV - lea e. n. in Muntenia, Bucureşti,
1966.
Oblomskij 2003 Oblomskij A., M. Dneprovskoe lespstepnoe levobereze w pozdnierimskoe i gunnskoe
vremya (sredina III - pervaya polovina V v. n. e.), Moskva, 2003.
www.cimec.ro
Pazda 1980 Pazda S., Studia nad rozwojem i zroinicowaniem lokalnym kultury przeworskiej
na Dolnym Slqsku, Wydawnictwo Uniwersytetu Wroclawskiego, Wroclaw, 1980.
Rafalovic 1986 Rafalovic I. A., Danceny, mogil'nik cerniachovskoj kul'tury III-IV vv. n. e., Kisiniev,
1986.
Rogatko 1994 Rogatko J., O niekt6rych kategoriach wyrob6w koscianych i rogowych w obn;bie
kultury przeworskiej, Kultura przeworska, t. 1, 343-352, 1994.
Rodzinska-Nowak 2005 Rodzinska-Nowak J., Ceramika jako fr6dlo do studi6w nad przemianami
kulturowymi i osadniczymi w starozytnosci i w pocz'}tkach wczesnego
sredniowiecza, [in:] Archeologia o poczqtkach Slowian, p. 267-280. Krak6w, 2005.
Shepko 1987 Shepko L. G., Pozdne sarmatskiye kurgany v severnom priazove, Sovetskaya
Arkheologiya, 1987/4, p. 158-173, 1987.
Sulimirski 1979 Sulimirski T., Sarmaci, Warszawa, 1979.
Szydlowski 1977 Szydlowski J., Grupa dobrodzienska jako wyraz lokalnych przemian w schylkowej
fazie kultury przeworskiej, Katowice, 1977.
Tejral 1986 Tejral J., Fremde Einfliisse und kulturelle Verănderungen nordlisch cler mittleren
Donau zu Beginn cler Volkerwanderungszeit, Archeologia Baltica, 7, 175-238,
1986.
Tejral 1987 IJ. Tejral, Zur Chronologie und Deutung der siidostlischen Kulturelemente in der
friihen Volkervanderungszeit Mitteleuropas, [in:] Die Vălkerwanderungszeit in
Karpatenbecken, Anzeiger der germanischen Nationalmuseums Nurnberg, 11-46,
Niirnberg, 1987.
Tejral 1988 J. Tejral, Zur Chronologie der friihen Volkerwanderungszeit in mittlerem
Donauraum, Archaeologia Austriaca, 72, p. 223-304, 1988.
Tejral 1992 J. Tejral, Einige Bemerkungen zur Chronologie der spăten romischen Kaiserzet
in Mitteleuropa, in Probleme der relativen und absoluten Chronologie ab Latenzeit
bis zum Fruhmittelalter, 227-248, Krak6w, 1992.
Tejral 2000 Tejral J., The problem of the acculturation at the beginning of the migration
period, in M. M'}czynska, T. Grabarczyk (eds), Die spătrămische Kaiserzeit und
die fruhe Vălkerwanderungszeit in Mittel - und Osteuropa, 5-31, Wydawnictwo
Uniwersytetu L6dzkiego, Lodz, 2000.
Tyszkiewicz 2004 Tyszkiewicz L. A., Hunowie w Europie. !eh wplyw na Cesarstwo wschodnie
i zachodnie oraz na ludy barbarzynskie, Wydawnictwo Uniwersytetu
Wroclawskiego, Wroclaw, 2004.
Wolfram 2003 Wolfram H., Historia Gotow, Wydawnictwo Marabut, Gdansk, 2003.
Wol'}giewicz 1981 Wol'}giewicz R., Kultura oksywska i wielbarska, [in:] W. Hensel (ed.) Prahistoria
Ziem Polskich, t. V, Poiny okres latenski i okres rzymski, 135-191, Ossolineum,
Wroclaw- Warszawa- Krak6w-Gdansk, 1981.
Zotz 1935 Zotz L., Die spătgermanische Kultur Schlesiens im Grăberfeld von Gross Surding,
Leipzig, 1935.
FROM TRANSYLVANIA TO SILESIA - EXCHANGE OR ESCAPE

(Abstract)
From Silesia in SW Poland three burial grounds from the beginning of the Migration Period are
known (so-called Zerniki Wielkie type). Ali of them are characterized by inhumation burials and grave
goods completely different than the ones from earlier cremation graves of the Przeworsk culture. This
raises the question of origins and cause of such a radical change. These burial grounds have many analo-
gies within the Chernyakhov culture, Sântana de Mureş culture and especially in the group of cemeteries
from phase Dl in Transylvania (especially the site Fântânele - "Rît"). The similarities show clearly that
between these areas intensive contacts occurred. Their character, however, remains unclear.
www.cimec.ro
156 I TOMASZ GRALAK
-Z.30 m
2
o 60cm
w =. ::W::::::W
2,4 6
Fig 1. 1 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 30; 2 Tîrgşor, Prahova district, grave 4; 3 Zerniki Wielkie,
Wroclaw district, grave 9; 4 Leţcani, Iaşi district, grave 14; 5 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 11;
6 - Tîrgşor, Prahova district, grave 121. Scale 3, 5 cca 1: 20. l, 5 after Zotz 1935, 4 after Bloşiu 1975, 2, 6
after Diaconu 1965.
www.cimec.ro
--- 2
3 o 60cm
4
Fig 2. 1 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 21; 2 Tîrgşor, Prahova district, grave 69; 3 Tyniec nad
Slt;zq, Wroclaw district, grave 12; 4 Leţcani, Iaşi district, grave 18. 1 after Zotz 1935; 2 after Diaconu 1965;
4 after Bloşiu 1975.
www.cimec.ro
158 I TOMASZ GRALAK
o
·fj.
- 1, 3
60cm
4, 5
o 60 cm
2
M33
3 4
5
Fig 3. 1 Tyniec nad Sl~zq, Wroclaw district, grave 6; 2 Kurniki, Vinnica district, grave 6; 3 Tyniec nad
Sl~zq, Wroclaw district, grave 12; 4 Tîrgşor, Prahova district, grave 33, 5 Tîrgşor, Prahova district, grave
42. 1, 3 after Gralak/Waniek 2015; 2 after Magomedov 2001; 4, 5 after Diaconu 1965.
www.cimec.ro
Pram Transylvania to Silesia - exchange or escape I 159
o 3cm 3
4 8
it
6
4 8
5 9
Fig 4. 1 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 52; 2 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 46;
3 Fântânele - „Rît': Bistriţa district, grave 8; 4 Tyniec nad Sl~z'!, Wroclaw district, grave 8; 5 Zerniki
Wielkie, Wroclaw district, grave 30; 6 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 9; 7 Zerniki Wielkie,
Wroclaw district, grave 7; 8 Tîrgşor, Prahova district, grave 43, 9 Fintinele - „Rit': Bistriţa district, grave
4. Scale: 1, 2 cca 1: 3; 5, 6, 9 cca 1: 2, 7 cca 2: 3. 1-2, 5-7 after Zotz 1935; 4 after Gralak!Waniek 2015; 8
Diaconu 1965; 9 after Mărinescu!Gaiu 1989.
www.cimec.ro
160 I ToMASZ GRALAK
2
3
,
;;
'
r--n.1
lf]i,, I
'~
,'•
r''
,:/1,.\
j'H <
V
'
I \·~J . 7
~
5
6
- 4
o Sem
9 11
Fig. 5. 1 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 35; 2 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 16; 3
Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 12; 4 Tîrgşor, Prahova district, grave 79, 5 Zerniki Wielkie,
Wroclaw district, grave 7; 6 Fîntinele „Rit': grave 2; 7 Fîntinele „Rit': Bistriţa district, grave 3; 8 Leţcani,
Iaşi district, grave 9; 9 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 8. Scale: 1-4 cca 1: 1; 5 cca 1: 3, 6, 7; 9 cca
1: 2. 1-3, 5, 9 after Zotz 1935; 4 after Diaconu 1965; 6, 7 after Mărinescu!Gaiu 1989; 8 after Bloşiu 1975.
www.cimec.ro
1
4
3
_ţ-~e-~
2 5
~)
6 o
-=-=•,,..w-~-
5cm
5, 7
7
4, 8, 15
9
10
Ce--v
==1r-
&_-~::.~l
"""-,r--z=o
15
13 16
14
o-=-=-5cm
11, 12 --
O
14, 16
3cm
Fig. 6. 1 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 40; 2 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 14; 3
Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 38; 4 Tîrgşor, Prahova district, grave 129; 5 Fîntinele „Rit",
Bistriţa district, grave l, 6 Leţcani, Iaşi district, grave 34; 7 Leţcani, Iaşi district, grave 4; 8 Tîrgşor, Prahova
district, grave 79, 9 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 37; 10 Zerniki Wielkie, Wroclaw district,
grave 43; 11 Ockov, Slovakia, grave 47; 12 Dobrodzien-Rt;dzina, Olesko district; 13 Zerniki Wielkie,
Wroclaw district, grave 46; 14 Tyniec nad Slt;z~, Wroclaw district, grave 6; 15 Tîrgşor, Prahova district,
grave 129; 16 Tyniec nad Slt;z~, Wroclaw district, grave 5. Scale: 1-3, cca 1: 2; 9, 10, 13 cca 1: 2.
1, 2, 3, 9, 10, 13 after Zotz 1935; 4, 8, 15 after Diaconu 1965; 5 after Mărinescu/Gaiu 1989; 11 after Tejral
1986; 12 after Szydlowski 1977; 14, 16 after Gralak/Waniek 2015.
www.cimec.ro
162 I TOMASZ GRALAK
C)
4
5
3
o 3cm
10
11
Fig. 7. 1, 7 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 7; 2, 5 Fîntinele - „Rît': Bistriţa district, grave l; 3
Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 43; 4 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 14; 6 Zerniki
Wielkie, Wroclaw district, grave 25; 8 Zerniki Wielkie, Wroclaw district, grave 22; 9 Fîntinele - „Rît",
Bistriţa district, grave 11; 10 Tyniec nad Slt;z'!, Wroclaw district, grave 6; 11 Independentia, Călăraşi
district, grave 3. Scale: 2-5, 6, 8, 9 cca 1: 2; 1,7 cca 2: 3. 1, 3, 4, 6, 7, 8 after Zotz 1935; 2, 5, 9 Mărinescu/
Gaiu 1989; 1Oafter Gralak/Waniek 2015; 11 after Mitrea/Preda 1966.
www.cimec.ro
i
(
i
i
)
# \ :/
i . I
_ _"-
f _- _·- _--_: / 1
O
-- 1
3 cm
w -
2
w
4 5
-- -
O
4
5 cm
--- 5
Fig. 8. 1 Tyniec nad Sl~zq, Wroclaw district, grave 4; 2 Tîrgşor, Prahova district, grave 179, 3 Spantov,
Olteniţa district, grave 18; 4 Tyniec nad Sl~zq, Wroclaw district, grave 7; 5 Tîrgşor, Prahova district, grave
242; 6 Spantov, Olteniţa district, grave 17. l, 4 after Gralak/Waniek 2015; 2, 5 after Diaconu 1965; 3, 6 after
Mitrea/Preda 1966.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
THE COMMERCIAL NETWORKS IN THE
BLACK SEA REGION AND TRADE WITH
ATHENS IN THE CLASSICAL PERIOD
Inga GtUSZEK
Institute of Archaeology Nicolaus Copernicus, University Torun
Introduction
The article concerns the problem of trade connections between the Greek cities of the north-
western Black Sea coast and its relations with Athens in the classical period. The colonization
of the north-western Black Sea coast dated back to the 7th century BC. The first colonies at this
territory are Histria and Borysthenes (today Berezan Island) the next colony was Olbia and the
youngest cities are Nikonion and Tyras 1• According to Eusebius of Caesarea Histria was estab-
lished by Miletus at 657 /656 BC but archeological research allows to date the site on ca. 630 BC2 •
Borysthenes is dated back by Eusebius at 647 BC3 but in this case the archeological sources con-
firm that the first Greek settlement at that area developed at 625 BC 4 • Greek colonists settled at
the territory of Olbiaabout50-70 years after establishing Borysthenes, it is in the second quarter
of the 61h century BC 5 • The time when Olbia started to develop into the main polis in the region
was at ca. 530 BC6 • The first Greek settlement at Nikonionis dated back to the third quarter of 61h
century BC7 as the same as it probably is in the case of Tyras. Allworth the excavations in Tyras
are difficult because of latter Turkish settlement and the archeological sources from the begin-
ning of the city are limited. Some of scholars stressed that Tyras might be the youngest Greek
poleis in this area and could be dated back to the last quarter of the 61h century BC8 (Fig. 1).
The all mentioned cities were colonies of Miletus9 but there is a strong suggestion that
Nikonion could have been colony of Miletus and Histria as well. The theory is based at numis-
matic findings from Nikonion, where a large number of cast bronze coins from Histria were
found 10 • In other cities in the region coins from Histria are also well represented by findings of
cast examples with legend n::TP or n:T at one side and the wheel with four spokes at the other
1
Shelov 1964, p. 219-224; Brashinsky 1970, p. 133; Drews 1973, p. 18-31.
Eusebius 95b:667; Aleksandrescu 1962, p. 58-62; 1978, p. 19-21; 1999, p. 72-76; Vulpe 1997, p. 181-191;
Ivanchik 1998, p. 322-326.
3
Eusebius, Chron. Can. 88.
4
Kopejkina 1979, p. 106-107; Kryzhickij/Rusjaeva/Krapivina/Lejpinskaja/Skryzhinskaja/ Anochin 1999, p. 41.
5
Vinogradov 1989, p. 79; Bujskih 2005, p. 157.
6
Kryzhyckij et al. 1999, p. 348-349.
7
Sekerskaja 1976, p. 94; 1989, p. 22-23.
8
Karyzhkovski/Kleiman 1985, p. 42.
9
Pseudo Skylaks 68; Pseudo Skymnos 798-803; Plin. NH 112; Eusebius, VII, 657.
10
Preda 1960, p. 21-38; Zaginaylo 1966, p. 100.
www.cimec.ro
166 I INGA GLUSZEK
side. These coins are characteristic in Nikonionfor the 61h century BC'' are steel represented in
numismatic findings in the S1h century BC from the all cities of the north-western sea coast 12 • The
clase relations between Histria, Nikonion and Olbia are well noticed in archaic period though
in classical times the contacts between neighboring cities began to play the main role in local
trade network. The Olbian influence in Nikonion and Tyras is confirmed by findings of bronze
cast coins in disc shape. These coins have the depiction of Athena, Gorgony or Demeter at one
side and wheel with four spokes at the other side 13 • The first examples of these coins are dated
back to the second quarter of the 5rh century BC 14 • The production of that coins (with depiction
of Demeter) last to the first half of the 4rh century BC 15 •
The numerous findings of this bronze cast coins in Nikonion proves that the economica!
connection between these cities already existed in the begging of the third quarter of the S1h
century BC 16 • The first Olbian cast coins with depiction of Gorgan appeared in Nikonion in
the middle of the 5th century BC1 7 , the bronze cast coins with legend APIX are known from the
period 430-410 BC 18 • The findings of coins from Olbia increased in the next century. 1hose
are coins with legend OABIO, image of Demeter at one side and the eagle on a dolphin at the
reserve side are known in Nikonion from the beginning of the 4ih century BC 19 • First coins from
Tyras known in Nikonion are dated to the last decade of the first half of the 4th century BC20 • The
coins from Tyras appeared alsa in the second half of the 4rh century BC2'. This late numismatic
evidence shouldn't be considered as the suggestion that the economica! relations between these
two poleis had developed just in the late classical period. The connections between Tyras and
other cities are more difficult to detect mostly because of problems in archaeological excavation
process at the site and fragmentary knowledge about the city before late 4th century BC. The first
foreign coins known from Tyras came from Histria and are dated to the second half of the 5lh
century BC 22 •
Sailing conditions
The development of trade in cities situated on the Pontic coast depended on many condi-
tions among which the sailing skills might be very important. The navigation abilities of Greeks
effected to development of the sea routes connecting poleis intrade network. The technical seal-
ing skills of Greeks were as well important for local - inertial Black Sea trade as for long-range
maritime trade with Mediterranean poleis. In the 7th and 61h century BC the Greeks reached
new territories and settled colonies by travelling along seashores23 • This way of sea traveling
is alsa continued in the Black Sea territory by the chronology of colonization process played
on the Pontic basin 24 • Some of the oldest colonies settled at Bosporus bank are Bizantion and
11
Mielczarek 1999, s. 7-20.
12
Sekerska 2007, p. 482.
13
Karyzhkovski 1988, p. 41-48.
14
Zograf 1951, p. 123.
15
Zograf 1951, p. 123-124,pl. XXXI, 4.
16
Zaginaylo 1966, p. 120-130.
17
Sekerska 2007, p. 482.
19
Anochin 1989, p. 78.
19
Zaginajlo 1966, p. 108-110, 206; Anochin 1989, p. 78; Sekerska 2007, p. 484.
20
Anochin 1989, p. 78.
21
Zograf 1951, p. 66-67; Zaginaylo 1966, p. 103, 122.
22
Samoylova 2007, p. 440.
23
Rouge 1981, p. 11-23.
24
Carpenter 1948, p. 1-10; Hind 1984, p. 71-97; Agbunov 1987; Zubarev2005, p. 14.
www.cimec.ro
The commercial networks in the Black Sea region and trade with Athens in the Classical Period I 167
Chalkedon 25 • The next cities established after Bosporian centres, older than poleis from eastern
part of the Black Sea, are Apolonia Pontica and Histria on west coast26 and Heraclea Pontica and
Sinope at the southern coast2 7 •
lt is natural that this communication routes turned into trade network connecting poleis
placed near to each other28 • The influence of Histria in Nikonion in the 6th century BC and
strong position of Olbia in the next century pointed out by numismatic findings proved this pro-
cess very well 29 • lt is quite probable that the changes in sailing conditions caused some changes
in maritime trade. In this point of view it is important to mention about so cold "short routes"
through the Black Sea which lead sailors by the open sea from southern cities strait to the ports
of the northern poleis (Fig. 2). The date when this sea routes started to existing is still in dissec-
tion but it is possible that maritime traders, had known about this way of travelling already in
the last quarter of 5th century BC30 •
The contacts with poleis situated outside of Pontus could have been more complicated
because Greek sailors had to face up to narrow straits, strong currents as well as headwinds of
Propontis trying to get to the Black Sea. lt is often stressed that sailing into Pontus was a prob-
lem for Greek sailors and was easy and save only for three or fourth months of late spring and
summer time. Considered this and the fact that coastwise manner of sailing took at least 20-25
days for vessel to conquer the distance between Bizantion and Olbia in both ways 31 stayed a
question about attractiveness of the Black Sea trade based on direct connections between poleis
so distance to each other like Athens and Olbia. lt might be possible that the trade network was
constructed in different way and that some factor-cities could be involved and interested in
trade with the Black Sea.
Athens and Black Sea in historical writings

The first historical information about the Athenian interest focused on Pontic poleis doesn't
concern trade and economic sphere of their existence. At least it is not directly described in
historical relation. They passed some politica} and military actions undertaken by Pericles when
representatives of Sinop citizens turned to him with a request for help 32 . Pericles together with
naval forces ofDelian League was present at Aegean Sea between 440-439 BC because of conflict
between Samos and Miletus and final rebellion of Samos against the Delian League control3 3 •
According to Thucidydes during the military actions some of Synope citizens came to Pericles
asking for help with expelling the tyrant Timesileos from the city. After defeating rebelled island
Pericles together with a fleet of thirteen ships under the command of Lamachusset of to Sinope
and like historical sources noticed he not only forced Timesileosto leave Sinope but also granted
requests of other cities as well 34 • The date of Periclean expedition on Pontus is not known but
25
Ps. Skymn. 715; Herodot 4.144.2; see also: Merle 1916, p. 9-10; Cook 1946, p. 77.
26
Apollonia Pontica: Ps. Skymn 728-731; Tsaneva/Panayotoval990, p. 77-79; Histria: Eusebius 95b:667;
Aleksandrescu 1962, p. 58-62; 1978, p. 19-21; 1999, p. 72-76.
27
Heraclea Pontica: Ps. Skymn 968-975; Burstein 1976, p. 14-15; Saprykinl997, p. 23-27; Synope: Herodotus,
4.12.2.
28
Zolotarev 1979, p. 9-10; Obrin 2002, p. 99-102.
29
Preda 1960,p. 21-38; Zaginaylo 1976, p. 74; Karyshkovsky 1962, p. 210-215.
30
Strabon 7. 4. 3; 1. 479; 3. 235; 5. 205; 387; Maksimovan 1954, 46-57; Berenbejm 1958, p. 201-202; Gaydukievich
1969, p. 11-20.
31
Labree 1957, p. 29-33; Rouge 1981, p. 156.
32
Plutarch, Pericles 20. 25.1-2. 24.1; Thucydides 1.115.2.
33
Thucydides 1.115.2.
34
Thucydides 1.115.2.
www.cimec.ro
168 I INGA GLUSZEK
scholars placed it hetween 438-432 BC 35 • These words of historical writer hecome a canvas of
the theory ahout strong influence of Periclean politics on Pontic poleis including his presence
in Bosporan Kingdom and even Olhia, hut there is no other evidence that this journey through
Pontic cities have ever had place 36 .
Some of Pontic poleis are mentioned as memhers of Delian League in phoros decree dated to
425/424 BC, it make stronger the theory of politica! and first of all economica! interest of Athens
in the Black Sea territory. The fragment saying ahout Black Sea poleis is highly damage so most
of cities' names are reconstructed in hypothetically way but the decree mentions such cities like
Apollonia Pontica, prohahly Olhia, Tyras and Nikonion 37 •
Although locating the Pontus Euxini poleis in separate group in Athenian decree proves that
some of the Black Sea cities were member of the Delian League it doesn't prove that including
those to the League had place during Periclean expedition and that these cities had some closer
or direct trade connections with Athens. The participation in Delian League could have heen
just farther, indirect, consequence of Athenian intervention in Sinope and estahlishing the first
in the Black Sea, cleruchi at Sinope and Torikos 38 •
Black Sea maritime trade - written sources and archaeological finds

The information ahout Pontic trade in written sources is far from detailed relation. The
first information ahout Mediterranean - Black Sea trade concerns grain and was passed hy
Herodotus (7, 147). But the author doesn't say anything ahout the destination of descrihed mer-·
chant ships; he also says nothing ahout Pontic port where these ships started their journey from.
The most complete description of Pontic trade might he found in Polyhius writings. 1he
ancient author says that "in respect of the necessaries of life the staple articles of trade were cattle
and slaves. 1here were also brought down to the Mediterranean lands honey wax and salt fish in
quantity which served the comfort of life. From the Greek seas and lands there were carried back to
the Pontic lands oil and wine of all kinds; wheat was carried sometimes in one direction sometimes
in the other according to need" 39 • A sit appears from quoted source the Black Sea poleis are per-
ceived as one - homogeneous economic territory offering similar products of the trade exchange.
The text clearly points out that the hest under the account of the quality as well as profitahle goods
offered hy the Pontic cities are cattle and slaves. The cattle trade is hard to confirm hut there are
some information ahout slave trade which may he referred to the Pontic territory4°.
The presence of slaves in Greek Black Sea cities is confirmed hy epigraphic sources from
Olhia or Phanagoria 41 but this only proves that slaves' lahour was needed in Pontic poleis and
that trade of them had local range. In the other hand the pirates activity referees in written
sources referees almost only to eastern part of Black Sea - Bosporian Kingdom, Sindis lands and
Colchis42 •
35
Surikov 1999, p. 98-102,105-106.
36
Latyshev 1887; Vinogradov 1989, p. 126-134; Brashinsky 1958, p. 110-121; Mattingly 1996, p. 151; Kallet-Marx
1993 p. 24-27; Stadter 1989; Braund 2005, p. 24-45.
37
Meritt/West 1934; Meritt/Wade-Gery/McGregor 1939; Karyshkovsky 1960, p. 82-99; Saprykin 1986, p. 55;
Vinogradov 1989, p. 126-134.
38
Plutarch, Perykles 20.2.
39
Polybius 4. 38. 4.
40
Goldenberg 1953, p. 200-209; Blavatsky 1954 p. 31-56; Staerman 1960, p. 134-139; Finley 1962, p. 51-59;
Kallistov/Nejchardt/Shifman/Shishowa 1968; Braund/Tsetskhladze 1989, p. 114-125; Tsetskhladze 1990,
p. 129-151; Gavrilyuk 2003 p. 75-85; Braund 2005, p. 24-45.
41
Vinogradov 1998, p. 153-178.
42
Brashinsky 1973, p. 130-131.
www.cimec.ro
1he commercial networks in the Black Sea region and trade with Athens in the Classical Period I 169
The epigraphic source which says about Black Sea slaves and their prices is the list of
Kephisodoros' goods soldat an auction in 414 BC43 • This is the only source which gives the idea
about the intensity and the profitability of a Pontic slaves' trade in Athens. In preserved text
among fifteen slaves belonged to Kephisodoros there were mentioned five Tracian slaves and
only one came from Scythia44 • How the list shows mast of slaves from Pontic have the Thracian
origins and proves that value of Scythian slave is nat significant relating to the other prices. The
fact that the mast of slaves from the Black Sea region belonged to Kefisthodoros came from
Thrace draws the possibility that Pontic slaves in Athenian market came from other territories
of northern Black Sea than Scythia. It alsa suggested existence of different routes of that trade
for example through Macedonia or Aegean islands.
The Scythian slaves are alsa mentioned by ancient historians' writings. Andokides says
about three hundred Scythian archers served in Athenian polis forcers 45 Aristophanes described
the Scythian police in Athens in action 46 • There is alsa a large group of vase paintings present
in decoration, as one of the interpretations says, Scythian slave-archers47 • The discussion about
Scythian archers in Athens is very complex, and there are two main theories in this matter. One
rejects the probability of Scythian slave trade developing in Athens and treats the iconography
as prove of symbolic way of thinking about specialized archers frorn Scythia. The other treats
the mentioned sources as a proof of existing trade with Black Sea focused on "recruiting" skil-
ful archers. Allworth the problem is difficult to study if one excepted that archers described by
Andokides and Arysthopanes, depicted on black and red figured vases actually present real
Scythian slaves leaving in Athens it suggests that the trade of Scythian archers might be con-
sidered as very specialized and narrow branch of Pontic trade and in this way it couldn't have a
large scale of range.
The all evidence about the slaves from Scythia says that this kind of trade wasn't in any way
significant for Athenian rnerchants. There is only one inforrnation about rnarket value of that
slaves and it shows that they reached the average price, the other sources says about Scythian
slaves important because of it high qualification in archery however the credibility of this
sources is questioned48 and alsa doesn't prove that this kind of trade was the one which pulled
the Athenian's attention to the Black Sea and involved all Pontic poleis.
Pontic grain is often brought up in discussion as product attracted enough to drive atten-
tion of Athenian merchants 49 • It seems, that on account of the large population and limited
productivity of land cultivated in Attica this argumentation have to be reconsidered. Allworth
the argumentation that the Pontic territory wasn't able to product enough grain for maritime
trade 50 and Athens were self-sufficient in 5ih century BC51 still stay strong. The different con-
ception says that the low potential of agricultural productivity in Attica described by Plato as
the bones of a wasted body5 2 , the large number of population and high grain consumption sug-
gested that Athens wasn't able to provide enough food for their citizens based only on an own
43
Meggis/Lewis 1988, s. 79.
44
Issager/Hansen 1975, p. 32; Davies 1993, p. 89.
45
Andokides 3. 5; Ajschines 2. 173.
46
Lysistrata/Thesmophoriazuase/Ecclesiazusae.
47
Plassart 1913 p. 151-213; Vos 1963; Lissarrague 1992, p. 125-149; Lavelle 1992, p. 78-97; Ivanchik 2002,
p. 23-42.
46
Pinney 1993, p. 134-140.
49
Isager/Hansen 1975, p. 19-29; Garnsey 1988 p. 123-140; Shcheglov 1987, p. 99-122; Brashinsky 1963, p. 35-45.
50
Noonan 1973, p. 231-242; Tsetskhladze 1997, p. 243-252.
51
Sallares 1991, p. 73-80; Osborne 1987, p. 41-43.
52
Plato/Critias, 111 b5.
www.cimec.ro
170 I INGA GLUSZEK
production already in the 5th century BC5 3 • Production of the grain which barely satisfied needs
of population could cause the threat of the market collapse in situation when the harvest was
poor or crops were destroyed in other way. This created the space for the development of grain
trade imported from different parts of world well-known to Greeks not excluding the Black Sea
territory.
Like Polybius noticed except slaves' strong side of Pontic poleis trade was its agriculture
potential. The analyses of rural settlement of Olbia and Nikonion have showed that during the
first half of S'h c. BC the choroi of both cities have developed and was constantly growing in the
second half of the 5th c. BC. The analyses of agricultural potential of north-western Black Sea
cities came to conclusion that they were not only able to provide the food for their own citizens
but were able to product surpluses used for trade as well 54 .
The Black Sea maritime trade network

None of these sources does inform how maritime trade in the Black Sea region was orga-
nized. Taking the archaeological sources as a base to reconstruct the trade network between
Pontic poleis and externai cities we have to look at epigraphic and transport amphorae find-
ings as main sources for farther study. There are no epigraphic findings (for example proxeny
decrees) from the north-western polis expressing information about long distance trade in the
archaic and early classical period. The findings which may shade a little bit of light at the sub-
ject are trade amphorae found in large number in Olbia, Nikonion or Histria in that period. lt
occurred that in archaic period the most of trade amphorae found in Olbia and Nikonion came
from Aegean centres like Chios, Samos, lhasos or Lesbos.
At the 6'h and first half of S1hcentury BC most of amphorae found in Olbia and Nikonion
came from Chios it is almost over 30% of all amphora findings from each city. At the second
place in Nikonion are amphorae from Thasos; at the third place are findings from Lesbos. In
Olbia there was Samos at second place and Les bos at the third. 1be amphorae of 1basos became
relevant in Olbian findings in the second half of the 5th century BC5 5 •
This suggested that northern Pontic cities were involved in trade with poleis located in the
nearest "outside-Pontic area': lt is no less important that in early classical period each of men-
tioned Aegean poleis possessed significant maritime fleet, had strong economic position and in
this point all of them already have been connected with Miletus 56 • They also became the mem-
bers of Delian League from its beginning and were economically connected and used in this way
by Athens57 • In this situation Athens didn't have to look for closer connection with Pontic cities
because using the trade network already existing between the northern Black Sea poleis and
Aegean islands was enough to gain those goods which were important for Athens. As it was said
before the sailing conditions at the Black Sea area also were important intrade. The sea transport
inside the Black Sea basin wasn't difficult but ancient maritime merchants who wanted to sail in
the Black Sea had to come across narrow and difficult in navigation straits of Dardanelles and
Bosporus. This long and dangerous sea route could force the natural developing of trade net-
work between Pontic and Mediterranean area where Aegean ports gained certain importance.
The geographical localization of Aegean islands and the experience of Aegean sailors throw
53
Moreno 2007, p. 12-16, 31; Bissa Leiden 2009, s. 179.
54
Shcheglov 1990, p. 375-376; Shcheglov 1991, p. 51-58.
55
Leypunskaya 1981, tab. 31; 2001, p. 42-45; Sekerskaya 1989, p. 85-88, tab. 61; Monachov 2003, p. 11-30, 43-50.
56
Quinn 1981; Sarikakis 1924, p. 121-131.
57
Tucydydes 3. 2. 2.
www.cimec.ro
The commercial networks in the Black Sea region and trade with A thens in the Classical Period I 171
the Propontis waters put them in very best position to run an agency for purchase and sale the
all goods offered by Pontic cities. The poleis like Bizantion, Chios, Lesbos, Samos, Thasos and
Miletus had perfect localization connecting the west - Athens and other Mediterranean polis
with east - Black Sea colonies. The Athenian merchants didn't have to spend their efforts on sail-
ing directly to Pontic poleis. The including Aegean islands and Propontis cities to Delian League
and establishing cleruchiai like Sestos and Abydos 58 in both sides of Dardanele gave Athens
enough political and economic power to take control over Aegean Sea. This action in further
consideration provides them well position also in controlling trade with the Black sea region 59 •
The situation in internal Pontic trade changed in the second half of the S1h century BC when
the "short sea routes" connected directly the cities from the northern part of Black Sea with
Greek centres lying on the south Pontic coast. The southern Pontic poleis like Heraclea Pontica
and Synope become more active not only on maritime trade area but also like Heraclea estab-
lished their own colony Chersonesus at northern part of Black Sea60 • This actions effected inten-
sification of local-Pontic connections intrade and weakening the influence of Aegean traders
in the Black Sea. The large number of trade amphorae from Heraclea Pontica and Synop dated
to the 41h century BC exceeding the number of finds from Chios and other Aegean poleis61 sug-
gested that these southern Greek poleis became the main participants in the northern Black Sea
trade in the late classical period. The other evidence like proxeny decrees for citizens of Sinope
and Heraclea Pontica found in Olbia also dated to the 4th century BC62 proved that booth south-
ern poleis gain grate economic importance in northern Black Sea trade.
Probably the political events like dissolved of Delian League and Athenian's lost in
Peloponnesian War caused some impact in Black Sea trade network. When the connections with
old Aegean partners lost their strength the initiative was took over by southern Pontic cities. New
situation could also require more direct action from Athens what is proved by proxeny decree
for Athenian citizen found in Olbia dated to the second half of the 4ih century BC. Athenians
could try to maintain their control and influence in northern Pontic cities not only by individual
actions but also by using their cleruchiai in Sestos and Abydos and in Sinopeand Torikos.
Bibliography
Agbunov 1987 Agbunov M. V., Antichnaja locja Chernogo Marja, Moskva, 1987.
Aleksandrescu 1962 Aleksandrescu P., Autour de la date de fondation d'Histria, in Studii Clasice 4,
1962, p. 49-69.
Aleksandrescu 1978 Aleksandrescu P., Les ceramiques de la Grece de l'Est dans Ies colonies pontiques,
[w:J in Les ceramiques de la Grece de l'Est et leur diffusion en Occident, Bibliotheque
Naples 4, 1978, p. 52-61.
Aleksandrescu 1999 Aleksandrescu P., LA.igle et le Dauphin. Etudes d'archeologie pontique, Bucarest-
Paris, 1999.
Anochin 1989 Anochin V.A., Monety anticnych gorodov Severo-Zapadnogo Pricernomoria, Kiev,
1989.
Berenbejm 1958 Berenbejm D. I., O puti Grekov cherez Chernoe More, in Sovetskaja Archeologija,
3, 1958,p.201-202.
58
Meggis 1972, s. 31-33; Boardman 1973, p. 240-241; Sacks/Brody/Murray 2005: Abydos, Sestos.
59
Mattingly 1996, p. 151-158; 2008 p. 96-110; Walbank 2008, p. 132-136.
60
Pseudo-Skymnos, 826-831; Vinogradov/Zolotariev 1999, p. 91-129; Zedgenidze 1979, p. 78-82; Kac 1990,
p. 69-75.
61
Lejpunskaya 1981, tab. 31; Sekerskaya 1989,p., p. 88, rys. 61.
62
Knipovich/Levi 1968, no. 1, 6.
www.cimec.ro
172 I INGA GLUSZEK
Bissa 2009 Bissa E. M. A., Governmental Intervention in Foreign Trade in Archaic and
Classical Greece, Leiden, 2009.
Blavatsky 1954 Blavatsky V. D., Rabstvo i jego istochniki v antichnych gosudarstvach Severnogo
Prichernomor'ja, in Sovetskaja Archeologija 20, 1954, p. 31-56.
Boardman 1973 Boardman J., The Greeks Overseas, London, 1973.
Brashinsky 1958 Brashinsky I. B., Pontijskaja ekspedicija Perikla, in Vestnik Drevnej Istorii 3, 1958,
p. 110-121.
Brashinsky 1963 Brashinsky I. B., Afiny i Severnoe Prichernomor}e v VI-II v. do n.e., Moskva, 1963.
Brashinsky 1970 Brashinsky I. B., Opyt ekonomiko-geograficheskogo rajonirovanija antichnogo
Prichernomor'ja, in Vestnik Drevnej Istorii 2, 1970, p. 133-137
Brashinsky 1973 Brashinsky I. B., Pontijskoe piratstvo, in Vestnik Drevnej Istorii, 3, 1973,
p. 124-133.
Braund 2005 Braund D., Neglected slaves, in Vestnik Drevnej Istorii 4, 2005, p. 24-45.
Braund/Tsetskhladze 1989 Braund D., Tsetskhladze G. R., The Export of Slaves from Colchis, in Classical
Quarterly 39 (1), 1989, p. 114-125.
Bujskih 2005 Bujskih A. B, Antichnoe poselenie Adzhigol i bliz Ol'vii, Starozhitnosti stepovo
Prichernomor'ja i Krimu 12, 2005, p. 164-189.
Burstein 1976 Burstein S., Outpost of Hellenism. Ihe Emergence of Heraclea on the Black Sea,
Berkeley, 1976.
Carpenter 1948 Carpenter R., The Greek Penetration of the Black Sea, in The American Journal of
Archaeology 52, 1948, p. 1-10.
Cook 1946 Cook R. M„ Ionia and Greece in the Eighth and Seventh Centuries B.C., in
Journal of Hellenic Studies 66, 1946, p. 67-98.
Davies 1993 Davies J. K., Democracy and Classical Greece, Cambridge, 1993.
Drews 1973 Drews S. R., The Earliest Greek Settlements on the Black Sea, in The Journal of
Hellenic Studies 96, 1973, p. 18-31.
Sacks/Brody/Murray 2005 Sacks D., R. Brody L., Murray O. (eds.), Encyclopaedia of the Ancient Greek World,
New York, 2005.
Finley 1962 Finley M. I., The Black Sea, Danubian regions and slave trade in antiquity, in Klio
40, 1962,p. 51-59.
Garnsey 1988 Garnsey P., Famine and Food Supply in the Greco-Roman World, Cambridge, 1988.
Gavrilyuk 2003 Gavrilyuk N. A., The Greco-Scythians Slave-Trade in the 6'h and 5'h Centuries
B.C., [w:J P. G. Bilde, J. M. H0jte, V. F. Stolba (eds.), The Cauldron of Ariantas.
Studies Presented to A. N. Scheglov on the Occasion of his 70'h birthday, in Black
Sea Studies I, 2003, Aarhus, p. 75-85.
Gaydukievich 1969 Gaydukievich V. F., O putjach proischozhdenija drevnogrecheskich korablej
v Ponte Evksinskom, in Kratkie Soobshchenija Instituta Archeologii 116, 1969,
p. 11-20.
Goldenberg 1953 Goldenberg V. A., Severnoe Prichernomor'je kak rynok rabov dlja
Sredizemnomorskogo mira, in Vestnik Drevnej Istorii, 2, 1953, p. 200-209.
Hind 1984 Hind J., Greek and Barbarian Peoples on the Shores of the Black Sea, in
Archaeological Reports, 1984, s. 71-97.
Isager /Hansen 1975 Isager S., Hansen M. H., Aspects of Athenian Society in the Fourth Century B.C.,
Odense, 1975.
lvanchik 1998 lvanchik A. I., Die Griindung von Sinope und die Probleme der Anfangsphase
der griechischen Kolonisation des Schwarzmeergebietes, [in:J G. Tsetskhladze
(ed.), in The Greek colonisation of the Black Sea area. Historical interpretation of
archaeology, Historia. Einzelschriften 121, Stuttgart, 1998, p. 297-330.
Ivanchik 2002 lvanchik A. I„ 2002, Kem byli "skifskie" luchniki na atticheskich vazach epochi
archaiki, in Vestnik Drevnej Istorii 2, 2002, p. 23-42.
Kac 1990 Kac V. I., Emporia Chersonez, in Antichnyj miri archeologija 7, 1990, p. 69-75.
Kallet-Marx 1993 Kallet-Marx L., Money, Expense and Naval Power in Ihucydides, „History" 1-5.24,
Berkeley, 1993.
Kallistov/Nejchardt/ Kallistov D. P., Nejchardt A. A., Shifman I. Sh., Shishowa I. A., Rabstvo na periferii
Shifman/Shishowa 1968 anticnogo mira, Leningrad, 1968.
www.cimec.ro
Karyshkovsky 1960 Karyshkovsky P. O., Ol'vija i Afinskij sojuz, in Materialy pa Archeologii Severnogo
Pricernomor]a 3, 1960, p. 57-111.
Karyshkovsky 1962 Karyshkovsky P. O., Ol'vijskie assy s isobrazheniem sovy, in Sovetska Archeologija,
2, 1962,p.210-215.
Karyshkovsky 1988 Karyshkovsky P. O., Monety Ol'vii. Ocherki denezhnogo obrashchenija severo-
zapadnogo Prichernomor]a v antichnuju epochu, Kiev, 1988.
Karyzhkovski/Kleiman Karyzhkovski P. O„ Kleiman I. V, Drevnyj gorod Tira, Kiev, 1985.
1985
Knipovich/Levi 1968 Knipovich T. I., Levi E. I., Nadpisi Ol'vii, Leningrad, 1968.
Kopejkina 1979 Kopejkina L. V., Osobiennosti razvitija Berezanskogo poselenija v svjazi s chodom
kolonizacionnogo procesja, [w:] in Problemy grecheskoj kolonizacii Severnogo i
Vostochnogo Prichernomor)a, 1979, s. 106-113.
Kryzhickij/Rusjaeva/ Kryzhickij S. A., Rusjaeva A. S., Krapivina V. V., Lejpinskaja N. A., Skryzhinskaja
Krapivina/Lejpinskaja/ N. V., Anochin V. A.Ol'vija. Antichnye gosudarstvo v Severnom Prichernomor)e,
Skryzhinskaja/ Anochin Kiev, 1999.
1999
Labree 1957 Labree B. W, How the Greeks Sailed in to the Black Sea, in The American Journal
of Archaeology 61 (1), 1957 p. 29-33.
Latyshev 1887 Latyshev V., Issledovanija ob istorii i gosudarstviennom stroe goroda Ol'vi, St-
Petersburg, 1887.
Lavelle 1992 Lavelle B. M., Herodotos, Skythian Archers, and the doryphoroi of the
Peisistratids, in Klio 74, 1992 p. 78-97.
Leypunskaya 1981 Leypunskaya N. A., Keramicheskaja tara iz Ol'vii, Kiev, 1981.
Leypunskaya 2001 Leypunskaya N. A., Torgovlja Ol'vii so. Chiosom (po amfornomu materialu),
[in:J Mezhdunarodnye otnoshenija v bassejne Chernogo Marja v drevnosti i
seredine veka, Rostov nad Donem, 2001, p. 42-45.
Lissarrague 1992 Lissarrague F. N., Eautre guerrier. Archers, peltastes, cavaliers dans l'imagerie
attique, Paris, 1992.
Maksimova 1954 Maksimova M. I., Kratkij put cherez Chernoe More i vremja ego osvoenija
grecheskimi morechodami, in Materialy i lssledovanija pa Archeologii SSSR 33,
1954.
Mattingly 1996 Mattingly, H. B., Athens and the Black Sea in the Fifth century B.C., [w:]
O. Lordkipanidze, P. Levekue (eds.), Sur Ies traces des Argonautes, Besarn;:on,
1996, p. 151-158.
Mattingly 2008 Mattingly, H. B., Periclean Imperialism, [in:J P. Low (ed.), în The Athenian Empire,
Edynburg, 2008 p. 81-112.
Meggis 1972 Meggis R., The Athenian Empire, Oxford, 1972.
Meggis/Lewis 1988 Meggis R., Lewis D., A Selection of Greek Historical lnscriptions to the end of the
.fifth century B.C., Oxford, 1988.
Meritt/West 1934 Meritt B. D., West A. B., The Athenian Assessment of 425 B.C., Ann Arbor, 1934.
Meritt/Wade-Gery/ Meritt B. D., Wade-Gery H. T., McGregor M. F., The Athenian Tribute Lists, voi.
McGregor 1939 I, Cambridge, 1939.
Merle 1916 Merle H., Die Geschichte der Stădte Byzantion und Kalchedon, Kiel, 1916.
Miekzarek 1999 Miekzarek M., Monety obce i miejscowe w greckim Nikonion, in Wiadomosci
Numizmatyczne, 167/168, 1999, s. 7-20.
Monachov 2003 Monachov S. Ju., Grecheskie amfory v Prichernomor]e. Tipologija amfor
vedushchich centrov-eksporterov tovarov v keramicheskoj tare, Moskva, 2003.
Moreno 2007 Moreno A., Feeding the Democracy. The Athenian Grain Supply in the Fifth and
Fourth Centuries B.C., Oxford, 2007.
Noonan 1973 Noonan T. S., Grain Trade of the Northern Black Sea in Antiquity, in American
Journal of Philology 94 (3), 1973, p. 231-242.
Obrin 2002 Obrin A. V., Morskie torgovye puti v Pricernomor'e v VII-IV v. do n.e., [in:J
S. D. Kryzhickij (ed.), Severnoe Pricernomor'e v antichnoe vremja, Kiev, 2002,
p. 99-102.
www.cimec.ro
17 4 I INGA GLUSZEK
Osborne 1987 Osborne R., Classical Landscape with Figures. The Ancient Greek City and its
Countryside, London, 1987.
Pinney 1993 Pinney G. F., Achilles Lord of Scythia, [w:) W G. Moon (ed.), Ancient Greek Art
and Iconography, 1993, Madison, p. 127-146.
Plassart 1913 Plassart A., Les archers d' Athenes, in Revue des etudes grecques 26, 1913,
p. 151-213.
Preda 1960 Preda C., Monedele histriene cu roata şi legenda "IST': in Studii şi Cercetări de
Numismatică 3, 1960, p. 21-38.
Quinn 1981 Quinn T. J., Athens, Samos, Lesbos and Chios 478-404 B.C., Manchester, 1981.
Rouge 1981 Rouge J., Ships and Fleets of the Ancient Mediterranean, Middletown, Conn, 1981.
Sallares 1991 Sallares R., The Ecology of the Ancient Greek World, Exeter, 1991.
Samoylova 2007 Samoylova T. I., Tyras:The Greek city on the River Tyras, [in]: D. V Grammenos,
E.K. Petropoulos (ed.), Ancient Greek Colonies in the Black Sea 2 (2 vols.). BAR
International Series; 1675 (1-2), Oxford, 2007, p. 435-470.
Saprykin 1986 Saprykin S. Ju„ Herakleja Pontijskaja i Chersones Tavrieeskij, Moskva, 1986.
Saprykin 1997 Saprykin S. Ju„ Heraclea Pontica and Tauric Chersonesus before Roman
Domination, VI-I Centuries B.C., Amsterdam, 1997.
Sarikakis 1924 Sarikakis R. L., The Size of the Slave Population at Athens During the Fifth and
Fourth Centuries Before Christ, Urbana, 1924.
Sekerska 1976 Sekerska N. M„ Archaicheskaja keramika iz Nikonija, in „Materialy po Archeologii
Severnogo Pricernomor'ja" 8, 1976, s. 81-95.
Sekerska 1989 Sekerska N. M„ Antichnyj Nikonij i ego okruga v VI- IV w. don. e., Kiev, 1989.
Sekerska 2007 Sckerska N. M„ The Ancient City of Nikonion, [in): D. V Grammenos,
E. K. Petropoulos (ed.), in Ancient Greek Colonies in the Black Sea 2 (2 vals.). BAR
International Series; 1675 (1-2), Oxford, 2007, p. 471-506.
Shcheglov 1987 Shcheglov A. N„ Severopontyjskaja torgovlja chlebom vo vtoroj polovinie VII-V
v. do n.e„ [w:] O. Lordkipanidze (ed.), Pricharnomor'e v VII-V v. do n.e„ Vani,
1987, p. 99-122.
Shcheglov 1990 Shcheglov A. N„ Le commerce duble dans le Pont septentrional (seconde moitie
Vlle-Ve siecles), [w:] O. Lordkipanidze, P. Levegue, Le Pont-Euxin vu par les
Grees, Paris, 1990, p. 375-376.
Shcheglov 1991 Shcheglov A. N„ Pro zjernovyj potencijal antichnych dierzhav Pivnichnovo
Prichjernomor'ja, in Archeologija, 1991, p. 51-58.
Shelov 1967 Shelov D. B„ Zapadnoe i Severnoe Prichernomor'je v antichnuju epochu, [w:J
Antichnoje obshchestvo, Trudy konferencji po izucheniju problem antichnosti,
Moskva, 1967,p.219-224.
Stadter 1989 Stadter P., A Commentary of Plutarch's Pericles, London, 1989.
Staerman 1960 Staerman E. M., O nekotorych voprosach istorii rabstva, in Vestnik Drevnej Istorii,
4, 1960.~ 134-139.
Surikov 1999 Surikov I. E„ Istoriko-geograficheskie problemy Pontijskoj ekspedycji Perikla, in
Vestnik Drevnej Istorii, 2, 1999, s. 98-114.
Tsaneva/Panayotova 1990 Tsaneva M„ Panayotova K„ Antichni nekropoli na Apolonia, in Arkheologicheski
Otkritiya i Raskopki, 1990, p. 77-79.
Tsetskhladze 1990 Tsetskhladze G. R„ Zu den kolchischen Sklaven in der griechischen Welt, in Klio
72, 1990,p. 129-151.
Tsetskhladze 1997 Tsetskhladze G. R„ On the Pontic Grain Trade in the Archaic and Classical
Periods, [in:J Antichnyj mir Bizantja, Charkov, 1997, p. 243-252.
Vinogradov 1989 Vinogradov Ju. G„ Politicheskaja istorija ol'vijskogo palisa VII-IV do n.e. Istoriko-
epigraficheskie issledovanie, Moskva, 1989
Vinogradov 1998 Vinogradov Ju. G„ The Greek Colonisation of the Black Sea Region in the Light of
Private Lead Letters, [w:] G. R. Tsetskhladze (ed.), The Greek Colonisation of the
Black Sea Area, Stuttgart, 1998, p. 153-178.
Vinogradov/Zolotariev Vinogradov Ju. G„ Zolotariev M. I., Chersonez iznachalnyj, in Drevnejshije
1999 gosudarstva Vostochnoj Europy 1996-1997, Moskva, 1999, p. 91-129.
Vos 1963 Vas M. F., Scythian Archers in Archaic Attic Vase-Painting, Groningen, 1963.
www.cimec.ro
Vulpe 1997 Vulpe A., En marge de Ps.-Skymnos 766-770, [in:] G. Simion et al. (eds). Premier
age du fer aux bouches du Danube et dans ies regions autour de la mer Noire,
Tulcea, 1997, p. 181-191.
Walbank 2008 Walbank M., Proxeny and Proxenos in Fifth-Century Athens, [w:] P. Low (ed.),
The Athenian Empire, Edinburgh, 2008, p. 132-139.
Zaginaylo 1966 Zaginaylo A. G., Monetnye nachodki na Roksolanskom gorodichshe (1957-1963
gg.), „Materialy pa Archeologii Severnogo Prichernomor)a 5, 1976, p. 100-130.
Zaginaylo 1976 Zaginaylo A. G., K voprosu ob ekonomicheskich svjazach Zapadnogo-Severo-
Zapadnogo Prichernomor'ja v VI-V vv do n.e. po numizmaticheskim dannym,
in Materialy pa Archeologii Severnogo Prichernomor)a 8, 1976, p. 68-82.
Zedgenidze 1979 Zedgenidze A. A„ K voprosy o prichinach osnovanija Chersonesa, [w:]
O. Lordkipanidze (red.), Problemy grecheskoj kolonizacji Zapadnogo i Vostochnogo
Prichernomor)a, Tbilisi, 1979, p. 78-82.
Zograf 1951 Zograf A. N„ Antichnye monety, in Materialy i Issledovanija pa Archeologii SSSR
16, Moskva, 1951.
Zolotarev 1979 Zolotarev M. I„ Novye dannye o drevnich morskich putjach v Ponte Evksinskom,
[w:] Problemy grecheskoj kolonizacjii zapadnogo i Vostochnogo Prichernomor)a,
Tbilisi, 1979, p. 9-10.
Zubarev 2005 Zubarev V. G., lstoricheskaja geograjija Severnogo Prichernomor)a pa dannym
pismennoj tradicii, Moskva, 2005.
THE COMMERCIAL NETWORKS IN THE BLACK SEA REGION

AND TRADE WITH ATHENS IN THE CLASSICAL PERIOD
(Abstract)
The politica] changes had found their influence in at politica] and economica] situation in Pontus
Euxinus region but it didn't effect in collapse of the maritime market - neither internai nor externai one.
The new situation forced Athenians to undertake more direct and individual actions but it only proves
that the goods from the Black Sea played some role in maritime trade network. Probably in the 41h cen-
tury BC they even were more important for Athens which ]ost their politica] power and economica]
support of Delian League. The leading position of Athens allowed them to control Pontic trade in the S1h
century BC but and the experience which they acquired and had opportunity to continue trade contacts
with Pontic cities in the 4ih century BC.
www.cimec.ro
176 I INGA GLUSZEK
Fig. 1. The Greek colonies at the Black Sea (draw. I. Gluszek)
/ Black
Sea
Apollonia
Pontica
/
Trapezus
200 400 600 BOOkm
Fig. 2. Sea routes in the Black Sea basin in Classical Period (draw. I. Gluszek)
www.cimec.ro
GRAIN TRADE AND DIFFUSION OF RELIGIOUS IDEAS
OF THE PTOLEMAIC EGYPT. A FEW OBSERVATIONS
OF THE CULT OF SERAPIS IN THE BLACK SEA BASIN
Jakub MOSIEJCZYK
Institute of Archaeology Nicolaus Copernicus University, Torun
The study describes the spread of oriental cults in the basins of the Mediterranean and the
Black Sea. Particular emphasis was put on verification of the Ptolemaic religion diffusion mod-
els. Questions are raised pertaining to the role of grain trade, which appearsas an important fac-
tor in inculcating the Greek poleis in the Black Sea region with the Hellenistic Egyptian beliefs.
The literature on the subject is very extensive. Already in the nineteenth century it was taken up
by the Romanian archaeologist and historian G. Tocilescu. The topic was continuously explored
over the century with the last decades bringing a number of specialised seminars which resulted
in numerous papers and monographs dedicated to Serapis and Isis 1• In case of the Black Sea
region, Russian-language literature, as well as a monograph by Dr. Magdalena Olszta-Bloch,
written at the University of Nicolaus Copernicus, were referenced 2 •
The origins of the cult of Serapis date back to the Hellenistic era. 1be deity was conceived in
Ptolemaic Egypt during the reigns of the first three Ptolemies 3 • It is commonly believed that the
reason for establishing the new religion was the urge to unify the Greeks and Egyptians within
a common state4• To this end, the new deity combined the characteristics of the Egyptian and
Greek beliefs. The religious syncretism determined the popularity of the cult5 • Its universalism
consisted in combining individual domains of specific gods. Sarapis was responsible for the
main spheres of life, among which the most important was the domain of healing and ruling
the underworld. The Greeks perceived him as Zeus, Asklepios and Dionysus6 • The Egyptian ele-
ments included references to the Egyptian Osiris, accented by the bond with the chthonic world
and the marriage with Isis7 • Depicted seating on a throne, Serapis resembled Hades-Pluto. He
was accompanied by Cerberus, the guardian of the underworld, lying at his feet, and by a snake,
1
In preparation of the paper the latest and most important literature published mainly in the series Religions in
the Graeco-Roman World (RGRW) were used.
2
Olszta - Bloch 2011, passim.
3
Plutarch, De Iside 28, Tacitus, Histories IV 83-84 (Ptolemy I Soter 267-282) Manetho is sometimes thought as
the creator of the cult of Serapis. Most probably the idea of the new deity emerged during the reign of Ptolemy I
Soter (323-282), however the constitution of the cult in the community must have taken place during the reign
ofthe next Lagids, Stambaugh 1972, p. 6-7.
4
Stambaugh 1972, p. 96-97.
Bianchi 1970, p. 97-106; Wild 1981, p. 151-154.
6
Olszta-Bloch 2011, p. 122-123, cf Engellman 1975, passim.
7
www.cimec.ro
178 I JAKUB MOSIEJCZYK
probably alluding to Uraeus, the Egyptian symbol of power8 . This religious structure gained
recognition in the Hellenistic world and quickly spread to other territories. One of the ways of
popularisation of the cult to other regions of the Mediterranean is tied to the development of
grain trade routes which successively reached the Black See basin 9 •With the end of the Ptolemaic
Egypt and the change of forces in the Mediterranean Basin, Serapis, probably along with the cult
of Isis, gradually enters the territories of the Roman Empire 10 •
During the Hellenistic period, traces of Serapis in Greek poleis from the Black Sea region
were recorded mainly in the form of inscriptions. These sources come from Chersonesus, Olbia,
Tyras, Dionysopolis, Histria and Tomis 11 • Moreover, few archaeological sources were discov-
ered in the form of imported rings with iconography interpreted as images of Serapis and Isis.
Two such monuments were discovered in Phanagoria and Panticapaeum 12 • lt should be noted,
however, that their interpretation is problematic.
Serapis in the light of epigraphic sources from the Black Sea region
Chersonesus, situated on the Crimean peninsula, acquired one of the oldest traces of the
oriental cults in the Black Sea region. It is a marble slab found in sector 96 during excavations
carried aut by the Russian expedition in 1993 13 • The monument was discovered in an ancient
cistern and was probably recycled during the construction of the cistern. The Russian scientists
suggested that the inscription was part of a larger whole, and was originally mounted in a sacri-
ficial altar 14 • Due to the palaeography of the forged letters, the document was dated to half of the
third century BC 15 • 1be transcription has nat been yet incorporated into specialised inscription
sets; its contents appear on the list of sources at the end of this study. The text of the document
contains a simple dedication in honour of the Egyptian gods, including Serapis and Isis, macle
by Charmippos - son of Pritanios 16 • The Russian scientists see Charmpippos as the son of the
nobleman portrayed on the drachmas of Chersonesus at the beginning of the third century who
goes by the same name 17 • Assuming such identification is correct; it would mean that the elites
of the city had a significant share in promoting the Ptolemaic cults 18 • The hypothesis must be
considered in conjunction with the increasing importance of the Bosporan Kingdom in the
Hellenistic world. 1t is demonstrated by the iconography of the parade flagship with n:n:: graffiti
which was identified on the wall of the sanctuary of Aphrodite in Nymphaion 19 •
Apart from Chersonesus, Olbia was alsa considered a place where the cult of Serapis
was present. Such interpretations appeared after the publication of inscriptions discovered as
early as the nineteenth century by M. A. Korostovcev. The text was dedicated to Isis, Serapis

Sociologists of religion point out that once a religion has established control over the expression of religious
feelings, rituals end up regulating more or less the entirety of every-day life, which is reflected in all social acts.
The term comprises such important aspects of production as: harvest, sailing and trade, cf Alvar Ezquerra 2008,
p. 208-211.
10
Versluys 2002, passim.
11
Tacheva 1983, p. 3-19; Takacs 1995, p. 182-184; Olszta-Bloch 2011, p. 124-130.
12
Olszta-Bloch 2011, p. 126-127.
13
Vinogradov/Zolotarev 1999, p. 358.
14
15
16
Olszta-Bloch 2011, p. 215.
17
Vinogradov/Zolotarev 1999, p. 360-362.
18
19
Grac 1987 p. 87-95.
www.cimec.ro
Grain trade and diffusion of religious ideas of the Ptolemaic Egypt I 179
and Poseidon. The chronology of the monument was initially set at the Hellenistic period20 •
However, the document referred to the Roman period, as determined by D. V. Jurgevich based
on the shape of the carved letters21 • This interpretation was confirmed after the discovery of the
missing piece of the inscription dedicated to Alexander Severus 22 •
Another place where inscriptions listing eastern deities were found is Tyras - on the west
bank of the Dniester Liman 23 • Discovered there was a short thanksgiving inscription made on a
white marble. Despite the fact that the left side of the document was destroyed24, it is possible to
read an inscription entrusting the son of Cratinus of unknown name to: Isis, Serapis and all the
gods who are with them 25 • The document is dated to the first century BC26 •
Much more evidence of the Egyptian beliefs among the Greek poleis was discovered in the
area ofDobruja. Save for Chersonesus, the oldest inscription from the eastern coast of the Black
Sea was found in Histria27 • lt was made on a marble stele28 • The palaeography of the text was
set at the third century BC 29 • The document analysis shows that the inscription was a type of a
public decree which mentioned Serapis. lt indicates that the introduction of the cult was carried
out by the council of the polis, in reference to the oracle of Apollo at Chalcedon 30 • Some of the
researchers interpret the data as a top-down introduction of the new cult having characteristics
of an official religion 31 • In addition, they see an analogy to the inscription of the Chersonesus,
where the cult of Serapis was also supposed tobe widespread 32 • All these hypotheses aside, what
should be noted is a clear politica} context of the oriental religion being present in the region 33 ,
although its nature is debatable. lt must be emphasised that D. M. Pippidi points to the impor-
tant role of trade in promoting the Ptolemaic religious ideas 34 •
Also from Histria comes another similarly dated inscription 35 .lt mentions a local associa-
tion of heronautai which is identified with a committee translated as vessel of Isis responsible
for the organisation of the annual festival in honour of the goddess 36 • What is important, the
inscription mentions that the dedication was financed with own funds 37 • This goes to show that
the eastern cults in this polis could be regularly celebrated as early as that time. What is more,
they must have been inspired by the local elites who had their own funds for this purpose.
During subsequent excavations in Tomis, a total of 5 inscriptions listing the eastern deities
were uncovered. Among them, two are firmly dated to the late Hellenistic period 38 • The first
inscription 39 , as in the case of Tyras, comprises a brief dedication in honour of Serapis made
20
21
Olszta-Bloch 2011,p. 128.
22
12 IosPE 184.
23
Samoylov 1988, p. 8-9.
24
Takâcs 199 5, p. 191.
25
SIRIS 713.
26
Pippidi 1975, p. 103-104.
27
SIRIS 709a; SEG 24; ISM I 5.
2
R Takacs 1995, p. 190.
29
Tacheva 1983, p. 16.
30
SIRIS 709a, 5.
31
Pippidi 1975, p. 98.
32
Pippidi 1975, p. 98.
33
Takacs 1995, p. 190-191.
34
Pippidi 1975, p. 98-102.
35
SIRIS 709.
36
Vidman 1970, p. 76-87.
37
Takacs 1995, p. 190-191.
38
Takâcs 1995, p. 187.
39
SIRIS 706.
www.cimec.ro
by the son of Polydorus of unknown name. He was probably a stranger in the town who came
from Sinope, which can be explained by the commercial exchange between these two centres 40 •
The text indicates that the sacrifice was macle as a result of an instruction revealed in a dream 41 •
The second of the documents is much more extensive and causes numerous problems. The
inscription was macle on a marble slab. lt is seen as a dedication to commemorate a construction
of a sanctuary4 2• The text presumably begins with a greeting. lt lists Dionysios the son of Hedylos
who built the temple with his own money4 3 • Mentioned next is lsidoros- the priest of Zeus who was
involved in the construction works 44 • The teophoric name of the priest which is to be associated with
Isis leads to the conclusion that the priest must have been familiarised with the Egyptian cult back in
his family home 45 • A service to Zeus did not rule out a participation in creating the pantheistic sanc-
tuary which worshiped not only the Great Zeus, but also Serapis, Isis and Anubis, and all the gods 46 •
Some researchers believe the chronology of the document should he moved to the first century AD,
as in the early stages of the cult the syncretism of deities was not as strongly developed47 •
The last Tomis inscription may hypothetically be dated to the late Hellenistic period, but
it is also considered a text from the first century AD 48 • lt was placed on a stele by decision of
the council of polis49 • lt is one of the few records of Charmosyna 50 being celebrated outside of
Egypt51 • lt was dedicated to all those who rejoice the "joys" oflsis 52 • lt proves the existence of the
temple of Serapis, next to which it was exposed to the public view, as mentioned in the text 53 .
According to some researchers, the name of the festival was unknown to the inhabitants of
Tomis. Such conclusions were drawn after analysing verses 6-7 54 • Assuming the correctness of
such interpretation, the inscription should be read in a politica! context. lt can demonstrate the
relationship between the city elite and the local place of the Eastern cult.
On the coast of the Black Sea, below the line of the Danube, there is one more well-known
inscription listing Serapis 55 • The epigraphic material formed on a marble slab dates to the second
half of the first century BC56 • lt was discovered in the region of Southern Dobruja in the ancient
Dionysiopolis 57 • The inscription mentions a citizen named Akornio who during Dionysiawas to
be awarded a golden crown for organising processions and sacrifices in honour of E>eoc;Meyac;,
40
Tacheva 1983, p. 11, Taking into account the creation of the cult of Serapis (according to Plutarch, De Iside 28),
the absence of Serapis monuments in Sinope is surprising, as this is where the model of the divine statue was
taken from, Kater-Sibbes 1973, p. 54.
41
SIRIS 706.
42
Takacs 1995, p. 187.
4
J SIRIS 705, 1-2.
44
SIRIS 705, 1-2.
45
Clarysse/ Paganini 2009, p. 68.
46
SIRIS 705, 5-6, Naming Serapis next to Zeus points to his significant role in the society of the Black Sea region.
Serapis appears as a universal deity, responsible for the most vital spheres of life, and therefore a very powerful
one, cf Bianchi 1970, p. 97-106.
47
Tacheva 1983, p. 10.
48
Tacheva 1983, p. 9.
49
Talcics 1995, p. 188.
5
° Charmosyna is a religious holiday associated with celebrating the death and resurrection of Osiris and the birth
of Horus- Harpocrates Herodotus III, 2 7.
51
Tacheva 1983, p. 9.
52
Takacs 1995, p. 188.
5
J SIRIS 704, 20-21.
54
Tacheva 1983, p. 9-10.
55
SIRIS 703; IGRR I 662; IG Bulg. 13.
56
Tacheva 1983, p. 6-7.
57
Takacs 1995, p. 186.
www.cimec.ro
which in this case refers mast likely to Dionysus - thepatron deity of the city58 • In addition,
information was given that he was recognised by the majority as the priest of Serapis 59 . It is
hard to clearly state whether the divinitieswere one and the same being for the followers from
Dionysiopolis. However, the information contained in the document indicates a relationship
in the perception of the two deities. It can be caused by the said linking of domains. In this
case, by the supernatural providence associated with the earthly cycle, abundance of crops and
trade 60 . Reference to Serapis may indicate a long-range maritime trade. lt is worth noting that
the Akronio's undertaking was completed at his own expense61 . He had to be one of the richest
and mast influential citizens of Dionisiopolis.
Diffusion models of the cult - criticai take

Over the years of research, the epigraphic material described above contributed to elaborat-
ing a number of theories regarding the infusion of oriental cults in the Black Sea region. One of
the numerous views on this issue is the concept of direct political pressure. It was to be carried
aut through active diplomacy of the Ptolemaic court in relation to the Bosporan Kingdom 62 • Such
interpretations are especially popular in Russian literature. They were constructed in opposition
to the first concept of M. Roztovtsev who pointed to a significant part of the economy (includ-
ing grain trade) in the contacts between the Bosporus and Egypt63 • Treister, on the other hand,
formulated his ideas bearing in mind monuments in the form of the already mentioned rings
decorated in line with Ptolemaic aesthetics, which he described as direct evidence of political
contacts64 • Historical context was also significant. In this case, the desire of gaining new allies by
Ptolemy II is highlighted, which would be necessary after the defeats suffered during the Second
Syrian War65 . Yet another important element is the widely discussed papyrus from the Zenon
archive informing of the visit of the deputies of Pairisades II in Egypt66 • Individual was identified
as the king of Bosporus67 • The document was repeatedly summoned as further evidence of the
links between the discussed centres 68 • However, the papyrus does nat clearly explain the reason
for the visits69 • Hence, it is indicated by Roztovtsev as evidence of an agreement on economic
matters, and by other Russian researchers as evidence of the diplomatic or military conditions70 •
Further proof of politica! motives for the introduction of the cult is the iconography of the
ship from the sanctuary of Aphrodite in Nymphaion. According to the interpretation of the
N. Grac, it constitutes a direct graphical record of the visit, which should be read as a response to
the said vi sit of the deputies of Pairisades II in Egypt7 1• This thesis was eagerly taken up by Russian
and Ukrainian scholars72 • Moreover, it is also accepted in the works of the American researchers
58
Takacs 1995, p. 186.
59
SIRIS 703, 10-14.
60
Bianchi 1970, p. 97-106.
61
SIRIS 703, 13.
62
Treister 1985, p. 138-139; Grainger 2010, p. 93.
63
Roztowzew 1925, p. 111-128.
64
Treister 1985, p. 126-127.
65
Treister 1985, p. 138-139; Grainger 2010, p. 117-136.
66
P. Lond. 7. 1973 (SB III 7263). The criticai analysis is presented in the monograph: Olszta-Bloch 2011, p. 36-71.
67
68
69
P. Lond. 7. 1973 (SB III 7263).
70
Treister 1985, p. 138-139.
71
Grac 1984, p. 81-88.
72
www.cimec.ro
who focus on defining the technical parameters of the trireme 73 • However, an important voice
in the discussion is the iconographic criticai analysis carried aut by M. Nowicka who postu-
lates a different interpretation. According to this researcher, the image of the warship should
be perceived more allegorically than simply a record of a historical fact7 4• The temple context of
the graffiti has its significance. Through the mythological images in the form of Dioscuri -the
patrons of trade, the image is linked to a diplomatic gift or establishing new business contacts 75 •
The causative factor is found more in the individual approach of the author of the graphics, who
could be an inhabitant of Egypt, than in the offi.cial propaganda of the Bosporan Kingdom 76 •
In the light of the discussed interpretations, the politica! model of infusion of the Serapis
cult may explain the appearance of the oldest inscriptions of Tomis and Histria dated to the
third century BC. However, the theses on politica! motives of introducing the cult seem exag-
gerated77. The diverse and highly questionable source material inclines to consider alternative
concepts. Contacts between Egypt and the Pontic centres during the third century BC must have
been present. They did nat necessarily have to he formalised at the state levei. Disputahle is the
nature of these contacts, which could be indirect or direct. It should alsa he noted that the popu-
lar concepts of the Russian researchers emphasising the diplomatic contacts may resuit from the
desire to highlight the politica! importance of the northern coast of the Black Sea 78 .
In response to the concepts of the poli tical impact of Lagids on instilling the oriental beliefs
and the presence of Egyptian imports, an interesting thesis was formulated regarding the return
of Thracian and Scythian mercenaries from service in the Ptolemaic army79 • Once a contract
was fulfilled, the Barbarians were to return to their homeland, bringing new religious ideas with
them 80 • Such infusion model of the Serapis cult is quite convincing considering the historical
context of the Syrian Wars 81 . The proposed theory can explain the occurrence of short thanks-
giving inscriptions known from Tyras and Tomis 82 • However, the argument is nat strong enough
to explain the circumstances of dedication of the remaining inscriptions.
For these reasons, it is worth to consider the former concepts which explained the con-
tacts between Egypt and Pontus Euxinus from the perspective of economic relations. As men-
tioned previously, these theses were first formulated hy M. Rostovtsev8 3. They were based on the
assumption of competition between grain producers. Both centres were to seek to monopolise
the market of the eastern Mediterranean 84 . The described relations were direct in character. Due
to the criticism of Rostovtsev's views, which consisted in indicating the lack of conditions for
developing competition hetween such distant centres during the Hellenistic period, the return
to his assertions appears impossible85 •
Despite all this, it is very likely that the development of grain trade routes, progressing from
the third century BC, had a significant impact on the appearance of numerous monuments in
73
Murray 2001, p. 251-252.
74
Nowicka 1999, p. 67-72: The author indicated the place of exposition of the graffiti. The monument was situated
between other private votive gifts, in a niche of a less important part of the temple.
75
Nowicka 1999, p. 69.
76
Nowicka 1999, p. 72.
77
78
79
Grainger 2010, p. 206.
80
Litvinenko 1991, p. 23-25.
81
Avram 2007, p. 128.
82
SIRIS 706, 713.
83
Roztowzew 1925, p. 111-128.
84
85
www.cimec.ro
the Egyptian type as well as imports. The mutual contacts, however, were indirect. The centres
on the islands seem an important element of the economic chain. They were the place to stop
during travel, making them a link between distant sites. In the beginning, an important role in
such mediation was played by Rhodes 86 • From 167 BC the said centre lost to Delos, which suc-
cessfully competed for the primacy in grain redistribution 87 • What is important, Delos was at
that time already a strong centre of the Serapis cult outside of Egypt88 •
The process of transport of goods and ideas via Rhodes is evident on the west coast of the
Black Sea. In the urban centres, where traces of the Serapis cult have been discovered, Hadra
ware can be found 89 • On the island of Rhodes these types of vessels are popular in funeral con-
text and make a fine argument for a lively activity between the centres 90 •
With respect to the northern region of the Black Sea coast, relations with Rhodes over the
third and second centuries BC are also visible. They are evidenced by a rich archaeological mate-
rial in the form of amphorae of Rhodes found on the sites of the Crimea91 •
For Black Sea region the importance of trade routes leading towards the south was evidenced
during the conflict on the Bosporus between the coalition of Histria and Kalatis and Byzantium. The
intluence in Tomis was a key factor to the dispute 92 • On the one hand, it shows the economic strength
of the Pontic centres and their pursuit of monopoly in the grain trade. On the other hand, it illustrates
the strategic value of the basin of the Propontis which allowed the exchange of goods 93 • On these
grounds, the economic infusion model of the Egyptian religious ideas appears as most likely.
Final condusions
The discussed epigraphic material from the Pontic centres attest to the presence of the Serapis
cult in the region already in the third century BC. The observed infusion of the eastern religious
ideas took place relatively early. First dedications are more associated with individual actions. A
relatively small number of inscriptions show they were most likely not the resuit of politica) or
diplomatic game aiming at imposing the beliefs of the Ptolemaic Egypt on the residents of the
Black Sea region. These inscriptions expressed a personal need of an individual. To quote the
documents: they were revealed in a dream or an oracle. At the end of the Hellenistic era the cult is
well developed, with a centre believed tobe located in the sanctuary ofTomis. Despite numerous
concepts suggesting the cults were common and centrally ordered, the element of individualism
is not to he dismissed. Almost all the dedications in honour of Serapis are accompanied by a note
highlighting they were erected at own expense. Therefore, the oriental religions could in fact be
infused by the wealthy, possibly city elites, who drew on the trade. Jt is the economic motives
which are considered most likely in spreading the Ptolemaic ideas. Ali of the poleis where inscrip-
tions appeared were situated in convenient locations to foster the exchange of goods - including
the Dniester and the Danube liman. They were strong grain production centres that in the short-
age market were in demand. Through the islands of Rhodes and Delos the goods were redistrib-
uted to other parts of the eastern Mediterranean. Along with the Egyptian goods came religious
ideas which were successfully cultivated throughout the Hellenistic and the Roman period.
86
Olszta-Bloch 2011, p. 115-116.
87
Tomlinson 1976, p. 77.
RR Bruneau 1970, p. 458-466; Wild 1981, p. 154-155.
9
R Lungu 2007, p. 1021.
90
Lungu 2007, p. 1025.
91
SztetyUo 1972, p. 75: In Tanais up to 90% of imports of transport ceramics came from Rhodes.
92
Buzoianu/Bărbulescu 2007, p. 294.
93
Buzoianu/Bărbulescu 2007, p. 295.
www.cimec.ro
Inscription index94 :
Chersonesus III BC
Xapµ1mrn~ITpuTav10~
KaT' rniTayµa
95
:Lapamu 'Imu.Avou~1
Histria III BC
['''EcSoţn111 ~]ou>..11[1 Kai TwtcS~ I µw1 · E7n]µ11v1euov[rn~ ---1 „.]u rnuKpaTE

[---HpaKIAEi J811~Moviµournt[Ev arro] I
5 CTTa>..11vatu7tOTOU [8~µom:1~] Ka>..1186vaav8p[a~ TpEL~] I o]i xp11aµovA~\j!OV[Tamapa I
TO ]uE>rnuT11m6\e1 u[rrtprnu I :Lap ]amo~Tiva K---
96
(SIRIS 709a = SEG 24 = ISM I 5)
Histria III BC
--- cp1>..[ ov I --- Meve]Kparnu~ [--- 1--- rr]aarncj>6pwv [ -- I ---y] uvmKa8rnurnu I

5 --- l]epovauTmav[E811Kav 1---] EKTwv18iwv [---1---rr] poaTarnuvTo~ [rnu I Ko1vou.Ap1a]
Tapxou ---1---97
(SIRIS 709)
Tyras 11-1 BC
--- ~ KpaTtivou :Lapam81 ···1auS1 I --- E>rn1~auvao1~ xaptaT~ptov 98
(SIRIS 712)
Dionysopolis second half ofthe I BC
---amapa--- I --- rnvavt>..a~e--- I ---o~E>e6cSwpovKaiEm --- I

---aav T01~18io1~8arrav11µam --- I
5 ---aTwvauvarrocS[11Jµwv arr11[p]aT[o--- I ---Ei~.ApyecSauov rrpo~TOV rraTEpa a[urnu? I
--- rrapayE]v6µevo~8e KmauvTUxwv aµa--- I ---v TllV arr' auTou KUTEKT11CTaTo T11[~8e I
---arrt] >..uaevTov611 µov1epw~Teyev6 µev [o~ I
10 ---? rnuE>rnuMey]a>..ouTa~TE rroµrra~ Km Ta~8uaia~ [t I rrnt>..we >..aµrr]po~ Km Tot~
rroAtTm~ µeTEClWKEV T[wv I KpewvTWTE :Lap]ane1 >..axwv1epw~oµoiw~To1~ 8arr[av~ I
µamv avwTpacp ]11 KaAw~ Km cj>1>..aya8w~ I
94
The transliteration was written using simplified Greek alphabet.
95
after: Olszta-Bloch 2011, p. 125.
96
after: Takacs 1995, p. 190.
9
i after: Takacs 1995, p. 190.
98
after: Takâcs 1995, p. 191.
www.cimec.ro
14-42 ommitted
43 I
oE[oo x8Ja[m1] ~OUATJ Km TWO~µo en11v11cr8m µEv Em TOUTOL~ 'AKopv[wv[a] I
45 ~Lov[u]cr[ou Km crTE<pavw811vm auTovevToL~~Lovucr[mqpucr[w] I crTE<pavw Km
ELKov1xaXK11crncpavwcr8m OE auTov Km EL~rnv X[m I nJovxp[ov]ov Ka8' EKacrTov no~E
VTOL~~Lovucr[oLqpLcrwcrTE[cpavlwcSE[ ... ]cr8m OEaVTOU Km EL~avacrTamv avOpLaVTO~
TO 1 novTOV emcpavfoTaTOV TTJ~ayopa~ 99
Tomis I BC
I:apamo[L. .... ] I o<;ITo\uow[pov] KaTaovap I 1:Lvwneuc; 100
(SIRIS 706)
Tomis I BC
[ Aya811 LTUX] '1 L•~Lovumo~ 'HM\oueKTWv I [[o[wvK] aTWKEuacrevo La

rn[u[]E[pew~T]ou [~Lo~ImowpouTouKa[E>m ..... [~L[] TWL I [µEyaXoL] KalEîaLOLKa[ I
5 [Avou ]~LOLKa[8rn1~namv 101
(SIRIS 705)
Tomis I BC
-1.Xut ---1 cropo ---1 [n]pwrnu [TTJ~"'"Im] I

5 OO~TOL~ [KaĂ.ou] µevm~Xa[pµo] I cruvOL~UPETTJ~I EVEKEVKa[crw cppocruvri~·TfJVOEI I
10 rn1µeAELQVTTJ~ I avayopEUO"EW~ I TOUO"TE<pclVOU1TOL I [E]tcr8mrnu~npocr I [E]OpEUOVTa~
[TwLL)
15 I
IEpw1·ToOnjl~cp1cr µafoypacp11va[1] I EL~TEĂ.aµwva I AEUKou\18ouKa[[] I avaTe811vmd~T[ o]
20 [Epovrnu:Lapa I moo~ 102
(SIRIS 704 = SEG 24, 1053)
99
after: Takâcs 1995, pp. 186-187.
100
101
102
www.cimec.ro
Bihliography:
Alvar Ezquerra 2008 J. Alvar Ezquerra, Romanising Oriental Gods. Myth, Salvation and Ethics in the
Cult of Cybele, Isis and Mithras, RG RW vol. 165, Leiden-Boston, 2008.
Avram 2007 A. Avram, I..:Egypte lagide et la mer Noire: approche prosopographique, in: La
Mediterranee d'une rive al'autre : culture classique et cultures peripheriques. Actes
du 17eme colloque de la Villa Kerylos aBeaulieu-sur-Mer ies 20 & 21 octobre 2006.
Paris: Academie des Inscriptions et Belles Lettres, 2007, pp. 127-153.
Bianchi 1970 U. Bianchi, "Dio Cosmico" e culti cosmopolitici, in Mythos, voi. 30, Genova, 1970,
pp. 97-106.
Bruneau 1970 Ph. Bruneau, Les cultes de Delas a l'epoque hellenistique et a lepoque imperial,
Paris, 1970.
Buzoianu/Bărbulescu 2007 L. Buzoianu, M. Bărbulescu, Tomis, in Ancient Greek Colonies in the Black Sea 2,
BAR International Series, voi. 1, ed. D.V Grammenos, E.K. Petropoulos, 2007,
pp. 290-332.
Clarysse/Paganini 2009 W Clarysse, M. Paganini, Theophoric Personal Names in Graeco- Roman Egypt.
The Case of Sarapis, in Archiv fur Papyrusforschung und verwandte Gebiete, voi.
55,1, 2009, pp. 68-89.
Engellman 1975 H. Engellman, The Delian Aretalogy ofSarapis, EPRO voi. 44, Leiden, 1970.
Grac 1984 N. Grac, Otkrytienovogo istoricesko goistocnika v Nimfee, VDI 1984/1, 1984,
p. 81-88.
Grac 1987 N. Grac, Ein neu entdecktes Fresko aus hellenistischer Zeit in Nymphaion bei
Kertsch, in Skythika, pp. 87-95.
Grainger 2010 J. D. Grainger, Syrian Wars, ln History and Archaeology of Classical Antiquity,
Leiden, 2010.
Herodotus Herodotus, Histories, transl. A. D. Godley. Cambridge. Harvard University Press,
Cambridge, 1920.
Kater-Sibbes 1973 G. J. F. Kater-Sibbes, Preliminary catalogue of Serapis monuments, EPRO voi. 36,
Leiden, 1973.
Latyshevl 916 B. V Latyshev, Inscriptiones antiquae orae septentrionalis Ponti Euxini graecae et
latinaevol. 1-3 Inscriptiones Tyriae, Olbiae, Chersonesi Tauricae, St. Petersburg,
1916.
Litvinienko 1991 J. N. Litvinienko, Ptolemeevskij Egipeti Severnoe Pricarnomor'e v III v. do n.e„ VDI
nrl, 1991, pp. 12-27.
Lungu 2007 V Lungu, L 'Egypte Lagide et ies cites grecques du Pont Ouest, [in:] Actes Du
Neuvieme Congres International Des Egyptologues, OLA voi. 2, ed. J. C. Goyon,
Ch. Cardin, 2007, pp 1197-210.
Murray2001 W. M. Murray, A trireme named Isis: the sgraffito from Nymphaion, in TJN, voi.
30,2001,p. 250-256.
Nowicka 1999 M. Nowicka, Quelques remarques sur I' «ISIS» de Nymphaion, in A, voi. 50, 1999,
pp. 67-72.
Olszta-Bloch 2011 M. Olszta-Bloch, Ptolemejski Egipt i Greckie Centra P6lnocnego Wybrzeza Morza
Czarnego, Torun, 2011.
Pippidi 1975 D. M. Pippidi, Sur la diffusion des cultes egyptienes en Scythie Mineure, in
Scythica Minora. Recherchessur les colonies greques du littoral romain de la mer
Noire, Bucureşti-Amsterdam, 1975.
Plutarch Plutarch, Moralia, transl. F. C. Babbitt, Harvard University Press, London, 1936.
Roztowzew 1925 M. Roztowzew, Skythien und der Bosporus, t. 1, Berlin, 1925.
Samoylova 1988 T. L. Samoylova, Tira, Kiev, 1988.
Staumbaugh 1972 J. E. Staumbaugh, Sarapis under the early Ptolemies, EPRO t. 25, Leiden, 1972.
SztetyUo 1972 Z. SztetyUo, Rola Mirmekionu w zyciu gospodarczym Panstwa Bosporanskiego w
IV-I w. p.n.e„ Warszawa, 1972.
Tacheva 1983 M. Tacheva, Eastern Cults in Moesia Inferior and Thracia: (Sth Century BC-4th
Century AD), EPRO voi. 95, Leiden, 1983.
Tacitus Tacitus, Histories, transl. C. H. Moore, voi. II, Loeb Classical Library, London,
1943.
www.cimec.ro
Takâcs 1995 S. A.Takâcs, Isis and Sarapis in the Roman world, RGRW voi. 124, Leiden-New
York-Koln, 1995.
Tomlinson 1976 R. A. Tomlinson, Greek Sanctuaries, London, 1976.
Treister 1985 M. Treister, Bospori Egipet v III v. do n.e., [in:] VDI 1985/1, 1985, pp. 126-139.
Versluys 2002 M. J. Versluys, Aegyptiaca Romana Nilotic Scenes and the Roman Views of Egypt,
RGRW voi. 144, Leiden-Boston, 2002.
Vidman 1969 L.Vidman, Sylloge inscriptionum religionis Isiacae et Sarapiacae, Berlin, 1969.
Vidman 1970 L. Vidman, Isis and Sarapis in Die Orientalischen Religionenim Rămern.
EpigrafischenStudienzu den Trăgen des ăgyptischenKultes, RGVV 29, Berlin, 1970.
Vinogradov/Zolotarev Y. G. Vinogradov, M. I. Zolotarev, Worship of the sacred egyptian triad in
1999 Chersonesus (Crimea, Ancient civilization from Sythia to Syberia 5,4,), 1999,
pp. 357-381.
Wild 1981 R. A. Wild, Water in the cultic worship of Isis and Sarapis. EPRO voi. 87, Leiden,
1981.
Woodhead 1969 A. G.Woodhead, Supplementum Epigraphicum Graecum, voi. 24 Leiden, 1969.
GRAIN TRADE AND DIFFUSION OF RELIGIOUS IDEAS OF

THE PTOLEMAIC EGYPT. A FEW OBSERVATIONS OF THE
CULT OF SERAPIS IN THE BLACK SEA BASIN
(Abstract)
Archaeological finds indicate that the cult of Serapis and Isis was present in the Black Sea region
as early as the Hellenistic period. Questions regarding the circumstances of the influx of the new reli-
gious idea were raised mainly by the Russian researchers, and more recently by M. Olszta-Bloch from
the University of Nicolaus Copernicus. The syncretic deity of Serapis was established during the reigns
of the first Ptolemies (305-221 BC) in order to integrate diverse society of the Hellenistic Egypt which
consisted of groups of indigenous Egyptian population as well as Greek immigrants - both constituting
a ruling elite.
One of the fi.rst recorded archaeological sources mentioning the new oriental deities in the Black Sea
region was the inscription of Chersonesus in the Crimea. Palaeography of the document was estimated at
the mid-3rd century BC. Inscriptions of equally early chronology were identified in Olbia at the mouth
of the Boh and Dnieper rivers, Tyras over Dniester, Tomis as well as Histria at the mouth of the Danube.
The influx of new religious ideas can be explained by a number of hypotheses. Amang the explana-
tions for the phenomenon are direct politica! actions of the Ptolemaic rulers of Egypt, which are seen in
the far-reaching diplomatic policy of the first Lagidae. Another hypothesis leans towards the return to
homeland of the Thracian mercenaries employed by the Ptolemaic army. Lastly, some point to actions of
individuals who promoted the ideas of Oriental deities as part of their personal beliefs.
The presented study takes into account al! previous concepts of adoption of the oriental cults in the
Black Sea region during the Hellenistic period. It backs the hypothesis on spreading the cult through
individual worshipers as the mast likely. Moreover, it associates it with trade. The sites mentioned above
were strong centres of grain trade. Due to the lack of convincing evidence of direct trade between the
Black Sea centres and the Ptolemaic Egypt, it is assumed that the adoption of cults was indirect. The study
points to the lively trade contacts with non-Egyptian centres, where temples in honour of Serapis and
accompanying deities operated. Amang these centres Chalcedon in Asia Minor and - above all - Delas
and Rhodes are named. The discussed examples are yet another argument for the diffusion model of
spreading the oriental cults in the Black Sea settlement as well as the Mediterranean.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
HABITAT RURAL ET EXPLOITATION DU
SOL DANS rAGER DE PARENTIUM (POREC/
PARENZO, CROATIE) JER S.A.C - VJE S. P.C
Francis TASSAUX
Universite Bordeaux, France
Le but de cette communication est d'etablir un bilan de nos connaissances sur le territoire
de l'une des plus petites cites romaines de l'Adriatique. Jusqu'au milieu du Ier s. a.C„ son ager,
comme le reste de l'Istrie, est caracterise par des habitats groupes de hauteur, Ies castellieri, vivant
d'une economie agro-pastorale, mais aussi de la piraterie pour Ies etablissements cotiers 1• Les
plus importants d'entre eux sont a Sv. Martin et a Monkastel-Cervar, au nord de Porec2 ; tou-
tefois un article de K. BurSic: a revele l'existence de petits etablissementsde plaine a l'est du canal
de Leme 3 (fig. 1). On note qu'au ne s. a.C„ il n'y a aucune veritable viile dans cette microre-
gion, contrairement a l'Istrie meridionale dominee par Nesactium et Pola 4 • Par ailleurs, apres
la conquete advenue en 177 a.C„ la cote parent in ensemble avoir ete moins frequentee par Ies
marchands italiques que la cote slovene 5 ou le port de Pola 6•
Lepoque cesarienne est marquee par un profond bouleversement avec la fondation de la viile
de Parentium qui a ete sans doute d'abord un municipium avant de recevoir le titre de Colonia
Iulia Parentium 7 • Cette promotion est vraisemblablement contemporaine de la fondation de la
colonie de Pala, vers 46 a.C. 8 , quand se developpe l'une des plus vastes centuriations de l'Adria-
tique, selon la meme orientation, sur Ies deux cites 9 • Cettecenturiationvient d'etre reetudiee
de fa<;:on magistrale par Antonio Marchiori 10 qui a pu etablir que, contrairement a ce que l'on
supposait jusqu' ici, elle couvrait l'ensemble de I' ager parentinus jusqu'a ses confins orientaux 11
Sur I'Istrie preromaine, voir en dernier lieu !'importante monographie de Klara Bur5iC Matijasic 2007 et en
particulier sur Ies castellieri c6tiers du Parentin, p. 267-273.
Bur5iC Matijasic 2007, p. 359-362.
Bursic Matijasic 2012b, p. 63-76.
Bur5ic MatijasiC 2012a, p. 136-137 avec bibliographie anterieure; sur le promontoire de Porec-Parenzo, un
castelliere occupe certes une position strategique (p. 135-136), mais on ne peut pas aproprement parler de viile
a cette epoque, contrairement aux deux autres agglomerations.
Horvat 1997, p. 117-130.
Starac 2008.
Zaccaria 1991, p. 63.
Fraschetti 1983; Keppie 1983, p. 204.
Revelee par la reconstruction de R. Chevallier 1961.
10
Marchiori 2013.
11
Ces confms ont ete definis par Degrassi 1934 et 1954; une legere correction a ete proposee par CI. Zaccaria 1992,
p. 163 et 189 et Zaccaria 2010, p. 106, en se fondant sur la presence d'un edile, inscrit dans la tribu Papinia de
Trieste, a Kringa-Monte Corona (CIL V, 219* et 220 = Supp. It. Tergeste, 9) ainsi qu'un anonyme de la meme
tribu (Ilt X, 2, 213) ; toutefois, la grande rupture dans le relief que constitue la vallee de la Draga, ainsi que Ies
www.cimec.ro
190 I FRANCIS TASSAUX
(fig. 2). Avec cette operation d'envergure, que sont devenus Ies castellieri et Ies habitats indigenes
acette periode ? Disons tout de suite que l'on n'en sait pratiquement rien.
La documentation archeologique et epigraphique devient en revanche abondante a partir
d'Auguste et nous renseigne sur le littoral et sur l'interieur du territoire,mais de fac;:on tres inegale.
1. Les villae maritimae

Quelques decennies plus tard, al'epoque augusteenne, une serie de villae maritimes appa-
raissent tout le long de la câte occidentale et meridionale de l'Istrie, de Trieste a Medulin 12 . De
taille parfois hors-normes (entre 100 et 200 m de fac;:ade), Ies villae du Parentin occupent des posi-
tions variees au fond d'une baie, comme Valeta, Santa Marina, Cervar Porat, Sv Martin, Vrsar)
ou sur un promontoire, comme Busuja et Sorna 13 • Ce ne sont pas simplement de luxueuses resi-
dences14 mais Ies centres economiques de grands domaines; on rencontre egalement quelques
petits etablissements ruraux qui doivent correspondre a des fermes,comme Ies deux huileries a
proximite de Busuja 15 .
Une riche documentation epigraphique, qu'elle soit lapidaire ou sur instrumentum (amphores
et tuiles) 16 , montre que ces villae appartiennent a une aristocratie de haut rang pour qui travaille
une population adominante servile 17 . A Loron et Valeta, ces tres grands domaines de plusieurs
milliers d'hectares tombent dans Ies mains de l'empereur ala fin du Ier s. p.C. pour fusionner et
former sans doute la plus grande propriete de l'Istrie 18 (fig. 3).
La principale raison d'etre des villae maritimes, comme dans le reste de l'Istrie, est la pro-
duction d'huile d'olive, destinee al'exportation 19 , mais elles produisent aussi du vin, cultivent des
cereales et pratiquent l'elevage 20 • Par ailleurs, des recherches recentes ont mis en valeur l'impor-
tance des ressources tirees de la mer. Ainsi, la decouverte de tres grands viviers a poisson, fouilles
par l'equipe subaquatique du Centre Camille-Jullian (Aix-en-Provence) et du Musee de Porec 21 ,
souligne l'originalite de cette câte comme dans le reste du littoral occidental de l'Istrie. A câte de
l'archeologie, Ies etudes archeo-ichtiologique sont permis de mieux cerner l'activite de la peche
et la consommation des poissons 22 • Grâce aCassiodore (Variae, 12.2), nous savons que la fabri-
cation de garum est attestee dans la peninsule ; aucun atelier n'a pu etre jusqu'ici repere, sauf
peut-etre dans la villa de Cervar23 , mais de petites amphores Dr 6B de Loron et de Fafanasont
traces de centuriation que l'on suit jusqu'au bord de celle-ci (Marchiori 2003, p. 106) inciteraient a laisser ce lieu
sur le territoire parentin.
12
Pour un inventaire general et precis de ces villae : Matijasic 1998 ; De Franceschini 1998.
u On trouvera une anaiyse detaillee et aggiornata des grandes villae du Parentin dans Carre et alii 2011 : Valeta
p. 140-153, Busuja-Bossolo p. 195-211, Sv. Martin p. 211-214, Soma p. 233-248 et Vrsar-Orsera p. 256-266.
Sur Ies fouilles de Cervar, voir Girardi Jurkic 1979 et Dzin, Jurkic 2005; sur Ies fouilles en cours de Santa Marina:
Rousse et alii 2014.
14
Sur la villegiature comme facteur de promotion des elites istriennes, voir Tassaux 2014.
15
Carre et alii 2011, p. 210-211.
16
Marion/Tassaux 2008.
17
Esclaves : Ilt X, 2, 198, 217, 218, 219, 220, 221, 223, 225, 226 et 227; liberti : IltX, 2, 216 et 228 ; coions : Ilt X, 2,
222 et 229.
18
Tassaux et alii 2001, p. 309-324; Tassaux 2007, p. 51-55.
19
Sur la reputation de !'huile d'Istrie, voir Degrassi 1956; sur Ies installations oleicoles, MatijasiC 1998, p. 158-219
et, en dernier lieu, Tassaux 2012, p. 181-182 ; sur Ies exportations, Tassaux 2001.
20
Sur !'economie des villae maritimes d'Istrie en general, voir en dernier lieu MatijasiC 1998 et Tassaux 2012 avec
bibliographie anterieure.
21
Carre/Auriemma 2009; Carre et alii 2011, p. 278-279; Carre et alii 2013, p. 397-399.
22
Ephrem 2011.
23
Tassaux 2009, p. 106-107.
www.cimec.ro
Habitat rural et exploitation du sol dans l'ager de Parentium (PoreC!Parenzo, Croatie) I 191
probablement vouees au transport de sauces de poissons24 • D'autre part, on savait par la Notice
des Dignites (Nat.dig. occ. I 1. 67) qu'un atelier de pourpre imperial etait installe en Istrie 25 ; l'etude
que vient de mener Chr. Machebceuf montre que la production de pourpre pouvait faire partie
de }'economie des villae, comme a Busuja et Santa Marina et qu'elle existait des le debut de l'Em-
pire26. Enfin, si Cassiodore, dans le passage cite ci-dessus, vante la qualite des huîtres istriennes,
A. Bardot a pu montrer la variete de la consommation et de l'utilisation des coquillages27 . Ainsi,
le programme ''L'Istrie et la mer': consacre au Parentinet finance par le Ministere fran<rais des
Affaires Etrangeres et Europeennes, a mis en lumierele poids de la mer dans l'economie des villae
maritimes 28 , de meme que l'importance des installations portuaires de nombre d'entre elles 29 .
Parmi toutes ces installations littorales, Loron occupe une place a part en tant que l'une des
plus grandesfiglinae de l'Adriatique, voire de l'Occident romain sous le Haut-Empire, aux mains
de l'aristocratie senatoriale puis de l'Empereur. Son "industrie" ceramique (ii s'agit en effet d'une
production de masse et standardisee) a pour point de depart la fabrication de conteneurs des-
tines a l'exportation de l'huile 30 et, dans une moindre mesure, du vin et du garum 31 , amphores
fabriquees dans des fours monumentaux 32 , mais elle a entraîne aussi la production de materiaux
de construction 33 , de ceramiques communes 34, de lampes 35 et, a la surprise des fouilleurs, de
vaisselle de table en sigillee au Ier s. p.C. 36 . Les fouilles, commencees en 1994, sont l'objet d'un
nouvel ouvrage en cours de publication 37 .
La domination des grandes villae maritimes s'est maintenue jusqu'au IV< s. au moins ; au-
dela, leur histoire est encore mal cernee : certaines connaissent un embellissement de leur pars
urbana comme Cervar-Cervera 38 et Vrsar-Orsera 39 au IV< et debut du V< s. D'autres sont rem-
placees par des eglises aux V< sacome a Sorna 40 , tandis qu'au VI< s., une fortification byzantine
s'eleve a Stanzia Blek, a l'origine du village de Torre Vecchia durant le haut-Moyen Age 41 •
2. L'interieur
2.1. L'immediat arriere-pays
Au contraire du littoral, l'immediat arriere-pays reste archeologiquement tres mal connu ;
jusque dans un passe recent, on ne pouvait citer qu'une villa en dehors de la cote, a Labinci
24
Marion 2009.
25
a Cissa (île de Brioni sans doute, plut6t qu'a Barbariga).
26
Machebreuf 2011 ; Machebreuf et alii 2013.
27
Bardot 2011.
28
Carre et alii 2011, en particulier, p. 277-284.
29
Deja souligne par le travail pionnier de Degrassi 1955 et etudie par une equipe franco-croate: Carre, Tassaux
2009 et Carre et alii 2011 avec fouilles et releves des installations de Valeta, Loron, Busuja, Sv. Martin, Porec et
Soma.
3
n Marion/Starac 2001.
31
Maggi/Marion 2011, p. 177-180.
32
Marchiori/D'Inca 2011 ; sur l'organisation de l'atelier, Rousse 2011.
33
Ferries/Toncinic 2001.
34
Duboe 2001; Marion/Tassaux 2008, p. 210-211.
35
KovaciC 2001.
36
Maggi 2001; Maggi/Marion 2011, p. 180-185.
37
Un premier programme a associe Ausonius et Ies musees de Porec et Pula = Tassaux et alii 2001 ; depuis 2003,
Ausonius et le musee de Porec ont ete rejoints par l'universite de Padoue avec G. Rosada et A. Marchiori et,
depuis 2007, l'Ecole frarn;:aise de Rome avec C. Rousse.
38
Jurkic Girardi 1978-79, p. 289-292; D:iin/Jurkic 2005, p. 11-12 et plan p. 7.
39
Tassaux 2003.
40
I. MatejciC, in: Carre et alii 2011, p. 248-253.
41
BenciC 2011, p. 137-139.
www.cimec.ro
- S. Domenica di Visinada, fouillee en 190842 , mais d'autres types d'habitat commencent a appa-
raître, dans le cadre d'operations archeologiques preventives, comme a BrestiC43 et Bacva44 .La
villa de Labinci, de petite taille (18 m x 15 m), offre un plan original avec deux atriums et une
tour, qui semble remonter a la deuxieme moitie du ier s. a.C.L'absence de toute installation a
caractere productif et, au contraire, la presence d'elements de confort, voire de luxe ainsi que la
qualite et la variete du mobilier font penser qu'on a la seulement la pars urbana de la villa et que
sa pars rustica devait se trouver a proximite, formant un autre module. Dans le grand atrium
avait ete retrouvee l'inscription dediee a Liber Augustus, datee de l 76p.C.faite par l'affranchi Sex.
Ap(puleius) Hermias, probable proprietaire de la villa a cette epoque (Ilt X, 2, 232).A Bacva-
Mondellebotte, a 5 km au sud-est de Labinci et a 3 km au sud de Vi5njan-Visignano, une fouille
preventive menee par V. Kovacic a mis au jour une partie d'un petit etablissement rural qui a
livre egalement une inscription d'une probable esclave, [Ia]nuaria 45 .A 900 ma l'ouest de Vi5njan,
a BrestiC, R. ZlatuniC46 a fouilleune villa du Haut-Empire qui s'est prolongee dans l'Antiquite tar-
dive avec l'amenagement d'une salle absidee, typique des espaces de representation tels quon Ies
connaît sur la câte a Cervar et a Vrsar. Le mobilier va du Ier au IV< s. Cestrois etablissements se
trouvent a 7,5-8 km de la câte.
On remarque aussi une forte densite de sites autour de Tar/Torre. Dans la carte publiee en
2011, j'avais considere que le site de Torre pouvait etre celui d'une grande villa dominant un vaste
domaine ou etaient disseminees trois fermes, mais, sans rejeter cette interpretation, l'on peut
penser, a câte de la villa de Torre, aun systeme d'etablissements ruraux independants (Gustulike,
Frata et Vabriga) appartenant a de petits et moyens proprietaires47 • Plus au nord, au bord de la
Mima, on compte une autre villa a Golas. 48 Il est en tout cas remarquable que tous ces etablisse-
ments proches du littoral se situent a I'interieur de la zone optimale de la culture de l'olivier49 •
2.2. Le Parentin, au-dela de I Okm de la câte

La rive sud du Ningus (Mima/Quieto) connaît elle aussi unerelative densite d'occupation
entre Vizinida-Visinada et Motovun-Montona, dans un secteur qui fait egalement partie de cette
zone optimale de l'oleiculture. Pour le reste, on obtient une vision beaucoup plus contrastee, avec
de larges secteurs quasi vides a l'est et au sud du territoire parentin. Toutefois, ii faut bien recon-
naître que notre connaissance de ces espaces a l'epoque romaine affablement progresse depuis
l'inventaire de Robert Matijasic publie en 198850 (fig. 4); l'ecart est mince avec le nombre de sites
repertories par A. Marchiori dans son etude sur la centuriation 51 , publiee en 2013, qui compte
un total de 28 sites (ici ne sont pas recenses la dizaine de sites de la commune de Tar/Torre, dus
aux prospections intensives de Gaetano BenCic52 et proches, soit du littoral, soit de la Mima).
Alors que l'epoque preromaine semblait marquee par !'habitat groupe des castellieri, on ne
connaît pour l'instant que deux hypothetiques agglomerations. L'une serait a Zudetici/Zudetti,
42
Babudri 1920.
43
ZlatuniC 2010.
44
KovaCic 2004.
45
KovaciC 2004.
46
ZlatuniC 2010.
47
Carre et alii 2011, p. 157 et carte p. 275, sites recenses par BenCic 2011, p. 154-156.
48
BenCic 2006, p. 288.
49
Si fon considere que Ies conditions climatiques sont proches de celle du XX' s.
50
Matijasic 1988, p. 114, carte reprise et completee, apartir de sa monographie de 1998, dans MatijasiC 2009, fig. 9,
p. 58; cf. aussi Bursic-MatijasiC/Matijasic 2014, fig. 5. p. 165.
51
Par exemple, Marchiori 2013, fig. 71p.155.
52
BenCic 2006, p. 280-290.
www.cimec.ro
Habitat rural et exploitation du sol dans !'ager de Parentium (Poree/Parenzo, Croatie) I 193
si l'on se fonde sur la concentration d'inscriptions provenant, semble-t-il,du meme espace

funeraire et appartenant a des gentes differentes, a dominante italique53 ;situeeen face de Ponte
Porton, probable site de la station routiere d' ad Ningum, elle est installee a mi-pente, dans une
difficile montee pour Ies charriots arrivant du nord. L'autre pourrait etre a Kringa-Corona, en se
fondant, la aussi, sur la meme argumentation epigraphique 54 •
D'une maniere generale, la documentation epigraphique complete et eclaire la carte encore
maigre des sites archeologiques, en offrant un corpus d'une soixantaine d'inscriptions tres ine-
galement reparties sur le territoire : 25 sur la cote et le reste a l'interieur, avec une tres large majo-
rite sur le bord meridional de la vallee de la Mima/Quieto. II s'agit d'une population ethnique-
ment tres melee, ou se cotoient indigenes et allogenes, ingenus et personnes d'origine servile 55 •
Deux veterans, L. Vinusius L. f. de la IX< legion Triumphalis installe a Zudetici, (Ilt X, 2, 242) et
C. Fabius T. f. de la Xle legion, a Sv. Lovrec-S. Lorenzo delPasenatico (IIt X, 2, 204), appartiennent
a des colons de la periode post-cesarienne 56 • Avec Moranus Voltiomnus, a Karojba-S. Andrea di
Caroiba, egalement d'epoque augusteenne, on a plut6t !'exemple de la promotion d'une famille
indigene grâce a l'armee (IItX, 2, 252). Au-dela de cette periode, ii apparaît que I' agerParenti-
nus, tout comme le territoire au nord de la Mima (IIt X, 3, 46, en 194 p.C.), est reste a l'epoque
imperiale une terre d'immigration a titre individuel pour des veterans, tel P. Tedius Valens a
l'epoque flavienne (IIt X, 2, 243) lui aussi installe a Karojba, ou encore L. Pontius L. f. Rufus, a
Markovac - S. Marco, datable du Ier s. p.C. (IItX, 2, 237) 57 • Par ailleurs, la presence d'un affranchi
de Sisenna a Motovun-Montona (IIt X, 2, 261) et d'une jiglina des AciliiGlabriones au pied de ce
site 58 montre que les grandes gentes ont aussi des interets dans la vallee de la Mima.
On retient ainsi une vision de I' ager parentinus partage en trois ban des d'ouest en est : Ies
villae littorales, puis l'immediat arriere-pays large d'une dizaine de kilometres, qui est celui de
l'olivier, et enfin l'interieur, a !'habitat plus clairseme avec ses vides et quelques concentrations.
A cela, ii faut ajouter une bande ouest-est, la vallee de la Mima, axe de communication majeur,
fluvial et routier, qui fait egalement partie de la zone optimale de l'oleiculture. Pour le reste, le
critere majeur est le plus ou moins grand eloignement par rapport a la cote, qui varie entre une
et quelques heures de marche, une demi-joumee ou au maximum pres d'une joumee, comme
a Kringa-Monte Corona; dans ce demier cas, ii s'agit d'une situation certes moins propice une
agriculture speculative et a l'exportation des surplus, sans parler des contraintes climatiques
moins favorables a l'olivier, mais la cote finalement n'est jamais tres loin.
L'avenir, au-dela des decouvertes sporadiques dues aux travaux autoroutiers, reside prin-
cipalement dans des prospections pedestres systematiques comme celles menees par Zoran
Cuckovic, Elise Fovet et Branka Milosevic dans la region d'Umag au nord, et de Robert MatijasiC
et Klara Bursic, au sud, dans la zone de Vrsar-Orsera, a Sv. Martin-Monte Ricco. Alors, natre
vision, faussee par !'eclatante reussite du littoral, risque de changer tres rapidement. Tout reste a
faire ou presque pour connaître l'essentiel du territoire parentin.
53
A l'epoque augusteenne lit X, 2, 242, 243, 247 et 248; seule Leucina (IIt X, 2, 247) porte un gentilice non romain
(celtique); L. Calvius T. f. est le possible grand-pere de Calvia Crispinilla (Ilt X, 2, 248), magistralibidinumNero-
nis et proprietaire de Loron jusqu'a Domitien.Au total, on compte 8 inscriptions provenant du meme site.
54
Tassaux 2011, p. 434; j'aurai tendance a considerer Kringa comme faisant bien partie de I' ager parentinus (cf.
supra 11).
55
Tassaux 1986, p. 159-181.
56
fappellation veter(anus), pour Vinusius, apparaît seulement au cours de la periode augusteenne : Fokando
1996, p. 102-103. De meme, l'inscription de Fabius, sur des criteres externes et internes, se place aussi a l'epoque
augusteenne.
57
Sur Ies soldats du Parentin, voir Tassaux 1986, p. 172-174 et Marchiori 2013, p. 185.
58
Matijasic 1989-1990, p. 118-122; Tassaux 2005, p. 142-144.
www.cimec.ro
Bibliographie
Babudri 1920 F. Babudri, La villa rustica di Sesto Apuleio Ermiapresso S. Domenica di Visinada,
AMSI, 32, p. 13-32.
Bardot 2011 A. Bardot, Quelles utilisations des coquillages marins en Istrie romaine ? Donnees
archeoconchyliologiques, indices litteraire set pistes ethnographiques, in Carre et alii
2011, p. 100-105.
BenciC 2006 G. Bencic, I siti archeologici clei territorio di Torre, Fratta e Abrega,
in D. L. Ratkovic, ed. (2006) : Torre, Fratta, Abrega. Patrimonio culturale, Porec,
p. 275-298.
BenCic 201 I G. BenCic, Val di Torre e suoretroterra, in Carre et alii 201 I, p. 127-139.
Bur5ic MatijasiC 2007 K. Bur5iC Matijasic, Gradine Istre. Povijest prije povijesti, Puia, 2007.
BursiC-MatijasiC 2012a K. Bursic MatijasiC, Dai castelliere alia citta. Esempi di passagio di abitati
preistorici a citta classichenell'alto Adriatico, in G. De Marinis et alii, ed., I processi
formativied evolutivi delia citta in area adriatiche, BAR International Series 2419,
Oxford, 2012, p. 133-142.
BursiC-MatijasiC 2012b K. BursiC MatijasiC, Ne samo gradine, Histria antiqua, 20, p. 63-76
BursiC-Matijasic/MatijasiC K. BursiC MatijasiC, R. Matijasic, L'Istria : dai castellieri al sistema delie viile romane,
2014 dalie viile ai villaggi alto medievali, Antichita alto adriatiche, 76, p. 155-173.
Carre/ Auriemma 2009 M.-B. Carre, R. Auriemma, Piscine e vivaria nell'Adriatico settentrionale: tipologie
e funzioni, in Pesavento Mattioli, Carre 2009, p. 81-98.
Carre/Tassaux 2009 M.-B. Carre, F. Tassaux, L'Istrie et la navigation nord-adriatique dans l'Antiquite,
Histria Antiqua, 17, p. 65-78.
Carre et alii 2011 M.-B. Carre, V. KovaCic, F. Tassaux, ed., L'Jstrie et la mer. La câte du Parentin dans
l'Antiquite, Ausonius Editions, Memoires 25, Bordeaux, 2011.
Carre et alii 2013 M.-B. Carre, C. Rousse, F Tassaux, V. KovaCic, Lorun-Loron et Busuja-Bossolo,
Istria, Les campagnes de recherche 2012, Histria antiqua, 22, p. 391-400.
Chevallier 1961 R. Chevallier, La centuriazione dell'lstria e delia Dalmazia, AMSI, 61, p. 11-24.
De Franceschini 1998 M. De Franceschini, Le viile romane delia XRegio, Venetia et Histria, Roma, 1998.
Degrassi 1934 A. Degrassi, Inscriptiones Italiae, X, 2, Parentium, Roma, 1934 (abrege IIt X 2).
Dcgrassi 1954 A. Degrassi, II confine nord-orientale dell'Italia romana. Ricerchestorico-
topografiche, Berne, 1954.
Degrassi 1955 A. Degrassi, I porti romani dell'Jstria, in Anthemon. Scritti di archeologia e di
Antichita classiche in onore di Carlo Anti, Florence, 1955, p. 119-169 (ristampato
in 1957, AMSI, 5, p. 24-81 = Scritti vari di antichita, 2, Rome, 1962, p. 821-870).
Degrassi 1956 A. Degrassi, I..esportazione di olio e di olive istrianenell'etaromana, AMSI, 4,
p. 104-112 = Scrittivari di antichita, 2, Roma, 1962, p. 965-972.
Duboe 2001 M. Duboe, La ceramique commune, in Tassaux et alii 2001, p. 203-238.
Dzin/JurkiC Girardi 2005 K. Diin K., V. Jurkic Girardi, Rimska gospodarska vila u Cervar portu kod Poreca
- Roman villa rustica in Cervarnear Porec, Izlozba - Exhibition, Puia.
Ephrem 2011 B. Ephrem, Methode de l'archeo-ichtyologie: perspectives pour appricier le râle de la
peche, in Carre et alii 2011, p. 90-99.
Ferries/TonCinic 2001 M.-C. Ferries, D. TonCiniC, Materiaux de construction et elements de decor,
in Tassaux et alii 2001, p. 275-278.
Folcando 1996 F. Folcando, Una rilettura dell'elenco di colonie pliniano, in M. Panied., Epigrafia
e territorio. Politica e societa. Temi di antichita romane, IV, Bari, 1996, p. 75-112.
Fraschetti 1983 A. Fraschetti, La pietas di Cesare e la colonia di Pola, AION, 5, p. 77-102.
Horvat 1997 J. Horvat, Sermin, Ljubljana, 1997.
Keppie 1983 L. Keppie, Colonisation and Veteran Settlement in Italy, 47-14 BC, London, 1983.
KovaciC 2001 V. Kovacic, Le lucerne, in Tassaux et a/ii 2001, p. 193-201.
Kovacic 2004 V. Kovacic, Zastitno arheolosko istrazivanje u vinogradu jugozapadno od Bacve
- Ricerche archeologiche nel vignetto a sudovest di Mondellebotte, catalogue
d'exposition, Vi5njan, 2004.
Girardi Jurkic 1978-1979 V. GirardiJurkic, Scavi in una parte della villa rustica romana a Cervera Porto
presso Parenzo (I), campagne 1976-1979, in AttiRovigno, 9, p. 263-298.
www.cimec.ro
Habitat rural et exploitation du sol dans /'ager de Parentium (PoreC/Parenzo, Croatie) I 195
Lipovac Vrkljan et alii Lipovac Vrkljan, RadiC Rossi, Siljeg, ed„ Rimske keramiearske i staklarske
2011 radionice. Proizvodnja I Trgovina Najadranskomprostoru/O.fficine per la
produzione di ceramica e vetro in epoca romana. Produzione e commercio nella
regione adriatica Atti del Convegno, Crikvenica 23-14 ottobre 2008, Crikvenica,
2011.
Macheba:uf 20 l l Chr. Macheba:uf, Lapourpre, in Carre et alii 201 l, p. 109-113.
Macheba:uf et alii 2013 Chr. Macheba:uf, N. Bo!Sec Ferri N„ A. Hanry et T. KatunariC, La pourpre en
Istrie, MEFRA en ligne :http://mefra.revues.org/1389.
Maggi200l P. Maggi, La ceramica fine da mensa, in Tassaux et alii 2001, p. 127-176.
Maggi/Marion 2011 P. Maggi, Y. Marion, La produzione di anfore e di terra sigillata a Loran e la laro
diffusione, in LipovacVrkljan et alii 201 l, p. 175-187.
Marchiori 2013 A. Marchiori, Oltre la costa: centuriazione e insediamento nell'Jstria romana,
Trieste, 2013.
Marchiori/D'Inca 2011 A. Marchiori,Ch. D'Inca, Le fornaci di Loran (Istria, Croazia) I Keramiearskapeci
u Loranu (Istra, Hrvatska), in Lipovac Vrkljan et alii 2011, p. 83-90.
Marion/Starac 200 I Y. Marion, A. Starac, Les amphores, in Tassaux et alii 2001, p. 97-125.
Marion 2009 Y. Marion, Les Dressel 6B de petites dimensions, in Pesavento, Carre 2009,
p. 281-287.
Marion/Tassaux 2008 Y. Marion, F. Tassaux, Les timbres sur tuiles et sur amphores de Loran (Croatie), in
M. Hainzmann, ed„Instrumenta inscripta Latina II. Akten des 2. Internationales
Kolloquiums, Klagenfurt, 5-8 Mai 2005, Klagenfurt, 2008, p. 209-222.
MatijasiC 1988 R. MatijasiC, Ageri antickih kolonija Pola i Parentium i njihovonaseljenostod I. do
III. stoljeia, Latina et Graeca 6, Zagreb, 1988.
MatijasiC 1989 R. MatijasiC, Societa e commercio nell'Istria e irapporti con ii Mediterraneo nella
Tarda Antichita, in E. Marin e D. Mazzoleni, ed„ II cristianesimo in Istria fra
Tarda Antichita e Alto Medioevo. Novita e riflessioni. Atti delia giornatatematica
dei Seminari di Archeologia Cristiana (Roma 2007), Rome, 2009, p. 47-69.
Matijasic 1989-1990 R. Matijasic, Nalazanticke keramike u dolini Mirnekod Motovuna, Histria
Archaeologica, 20-21, 1989-1990, p. 109-126.
MatijasiC 1998 R. MatijasiC, Gospodarstvo anticke Tstre, Puia, 1998.
Pesavento Mattioli/Carre S. Pesavento Mattioli, M.-B. Carre, ed„ Olio e pesce in epoca romana. Produzione
2009 e commercio nelle regioni dell'AltoAdriatico, Attidel Convegno (Padova 2007),
AntenorQuaderni, 15, Roma, 2009
Rousse 2011 C. Rousse, Ilsito di Loran (Istria, Croazia). wrganizzazione del complesso
produttivo I Nalaziste Loran (Istra, Hrvatska). Organizacija proizvodnog kompleksa,
in LipovacVrkljan et alii 2011, p. 75-82.
Rousse et al ii 2014 C. Rousse, V KovaciC, S. De Larminat, V De Leonardis, P. Maggi, C. Taffetani
et F. Terrizzi, Loran I Santa Marina - Busuja (Tar- Vabriga, Porec, Croatie) -
Campagne de fouilles 2013, Chronique des activites archeologiques de l'Ecole
frarn;:aise de Rome [En ligne], Balkans, mis en ligne le 12 juin 2014.
Starac 2008 A. Starac, A Deposit of Roman Amphorae in Puia (Croatia), ReiCretariae Acta,
40, p. 121-129.
Tassaux 1986 F. Tassaux, La population et la societe de Parentium, Antichita altoadriatiche, 27,
p. 127-182.
Tassaux 200 l F. Tassaux, Production et diffusion des amphores a huileistriennes, Antichita
altoadriatiche, 46, p. 501-543.
Tassaux 2003 F. Tassaux, Orsera/Vrsar, Une villa maritime de l'Antiquite tardive en Istrie,
Histria antiqua, 11, p. 383-390.
Tassaux 2005 F. Tassaux, Patrimoines senatoriaux de laDecimaRegio, in Cahiers du Centre
G. Glotz, 16, 2005, p. 139-164
Tassaux 2009 F. Tassaux, Fullonicae, huileriesou ateliers de salaisons? Interrogations sur quelques
sites istriens, in Pesavento Mattioli, Carre 2009, p. 101-111.
Tassaux 2011 F. Tassaux, Epigraphie et habitat en Istrie romaine: villae et agglomerations
secondaire, Histria antiqua, 20, p. 431-440.
Tassaux 2012 F. Tassaux, I.economie de l'Istrie a l'epoque imperiale, AMSI, 112, p. 179-202.
www.cimec.ro
Tassaux 2014 F. Tassaux, La villegiature en Istrie d'.Auguste aDomitien : une autre Campanie, in
a
O. Devillers, ed„ La villegiature dans le monde romain de Tibere Hadrien :147-
163. Actes du IXe congres de la SIEN, Neronia IX (Loveno di Menaggio 2012),
Ausonius Editions, Scripta antiqua 62, Bordeaux, 2014.
Tassaux et alii 2001 F. Tassaux, R. MatijasiC, V. KovaciC, ed„ Loron(Croatie), un grand centre de
production d'amphores a huileistrienne (l"-IV s. p.C.), Ausonius Editions-
Memoires 6, Bordeaux, 200 I.
Zaccaria 1991 CI. Zaccaria, L'amministrazione delia citta nella Transpadana (note epigrafiche),
in W Eck & H. Galsterer, Die Stadt in Oberitalien und in den nordwestlichen
Provinzen des Rămischen Reiches, Koln, 1991, p. 55-71.
Zaccaria 1992 CI. Zaccaria, Tergeste, in Supplementa Italica, 10, p. 139-283.
Zaccaria 2010 CI. Zaccaria, Tribu e confini dei territori delle citta dell'Italia nordorientale, in
M. Silvestrini, Le tribu romane, Attidella XVle Rencontre sur lepigraphie (Bari
2009), Bari, 2010, p. 103-112.
ZlatuniC 201 O R. Zlatunic, Arheolosko Zastitno lstrazivanje na trasi istarskog lpsilona - Lokalitet
Brestic - Vi5njan. A rescue archaeological excavation on the route of the istrian
highway -The Brestic site- Vi5njan, Histria archaeologica, 41, p. 83-108.
HABITAT RURAL ET EXPLOITATION DU SOL DANS LA.GER DE

PARENTIUM (POREC/PARENZO, CROATIE) JER S.A.C - VIE S. P.C
(Resume)
Le but de cette communication est d'etablir un bilan de nos connaissances sur le territoire de l'une
des plus petites cites romaines de l'.Adriatique. L'avenir, au-dela des decouvertes sporadiques <lues aux
travaux autoroutiers, reside principalement dans des prospections pedestres systematiques comme celles
menees par Zoran Cuckovic, Elise Fovet et Branka Milosevic dans la region d'Umag au nord, et de Robert
Matijasic et Klara Bursic, au sud, dans la zone de Vrsar-Orsera, a Sv. Martin-Monte Ricco. Alors, natre
vision, faussee par l'eclatante reussite du littoral, risque de changer tres rapidement. Tout reste a foire ou
presque pour connaître l'essentiel du territoire parentin.
www.cimec.ro
Habitat rural et exploitation du sol dans /'ager de Parentium (Poree/ Parenzo, Croatie) I 197
o ,,,,,o
0
o(~ e
Vi.tinada
00
••• •o o•
@
Tar
@
Kdtelir o I'@
o._)
K.arojba
•o
o
•o o
• • Vi!njan
o
• •• • • •
., „. • •
•• •
•
•
[!
Badana
Tinjen O
Sv. Pctar uSwru
• •o • • eD ~
• o
Sveti Lovrct
• • o
•
~
o • •
Oe •• o• •
• o • o o
Kanfanar
o RovinjslcoSelo
o •
•• o
o• • SvetvinUnat
os
• ••o ,,
'J-,
Legenda
• i;r•Jinr
•o • o • {...>,„'
._,
~
Q
O
dvojh.c:n-1 n.il.:iziSra
d.1na.<n1• na.<d jJ
o
• Bale •
O I Skm
• •oO
o
•
Fig. 1. Castellieri et habitats de plaine dans le Parentina l'epoque preromaine (Bursic-Matijasic 2007).
www.cimec.ro
Fig. 2. Centuriation cesarienne commune aux territoires de Pala et de Parentium (Marchiori 2013).
www.cimec.ro
Habitat rural et exploitation du sol dans /'ager de Parentium (Poree/Parenzo, Croatie) I 199
Gol as
.6'
..\.·\
Blek
\
\D11mtR
~
- GnindP, 11ill11
\\
• Vili~ 1110~1:!'11rll:!'
• Ferme
• 5 ,te a tuile&
.6_ .A !:i.!puJLUrt'S
L:::i..A
c;;;;i 1::11
lnscription fun6rairc
~ l'irt. blf'
1 I1i..1alla:.i<»1 p(l1 LW1.i11;
- - . . _ Ul>:lll°fo
,,..._ - p.roboblc
111) 1 „„
Fig. 3. Hypothese de l'extension des domaines des grandes villae du Nord-

Parentin (Conception F. Tassaux; del. Y. Marion, in Carre et alii 2011).
www.cimec.ro
__ _,,_
,,,.......- ~
. ..
o
-,~
-·--- .... ·-·-·-

•• o
........
·-·-...
••
• • •• o • :
••• a
•
• • .I
•• • /
• I
I
•• • I
I
• \
• I
J
I
---·- -. __ /.-
_. ·-"
-·--..._„
Fig. 4. Habitats al'epoque romaine dans le Parentin (Matijasic 2009)
www.cimec.ro
TAVELING MOTIF: VIMINACIUM ARTISTIC OFFICINA AS
A PARADIGM OF LATE ANTIQUE PAINTING FASHION*
Dragana ROGIC,
Jelena ANDELKOVIC GRASAR
Institute of Archaeology, Belgrade, Serbia
Introduction
Various influences from the East and West were encountered at Viminacium, owing to its
specific geographical position (Fig. 1.). 1 Communication as well as goods exchange took place
at Danube River or by overland route (Via Militaris and Via Egnatia). In these directions and
under the similar circumstances culture exchanges occurred and very same routes were used for
transferring artists and works of art with the specific motifs, which influence can he noticed in
the Viminacium sepulchral art.
Tombs with fresco painted decoration from Viminacium belonged to the period between
3rd and 4ih century, and more than 30 of them were excavated between 1983 and 2009, 2 within
the necropolises, inside or close to the memorial buildings. According to this fact it can be said
that great artistic officina worked at Viminacium whose significance can be noticed in success-
ful pictorial solutions. Because of many characteristic motifs, which connect this paintings
with analogous representations within the Empire, in this paper we will speak mostly about
the paintings from the tombs G-5517, G-2624, G-3130, G-5464, G-160, G-5313, G-3869
and G-52.
As everlasting dwellings, most of the ancient tombs were decorated with paintings and
reserved for the higher social classes. 3 Motifs and themes usual în Viminacium painting also
can be seen in many other tombs throughout the Roman Empire. Interweaving of pagan and
Christian motifs together with the content is striking in this painting and the most common
are anthropomorphic figures, Christ monogram, vegetative motifs, birds, kalathos, kantharos,
cornu copiae, transenna and imitation of marble.
Unfortunately there are very rare examples of completely preserved paintings on the tombs'
wall structures and some of them are within the Viminacium tombs G-2624 and G-5517. In
• The article results from the project: Viminacium, Roman city and military camp - research of the material and
non material culture of inhabitants, using the modern technologies of remote detection, geophysics, GIS, digi-
talisation and 3D visualisation (no 47018), funded by The Ministry of Education, Science and Technological
Development of the Republic of Serbia.
Archaeological site Viminacium, once was one of the most important military camps on Danube and the capital
ofthe Roman province Moesia Superior. More at: http://viminacium.org.rs/
Korac 2007, p. 9.
3
Pornh/AH~enKOBHn 2012, p. 85.

www.cimec.ro
202 I DRAGANA ROGIC, JELENA ANDELKOVIC GRASAR
most of the cases frescoes are damaged and fragmented owing to physical, physically-chemical,
chemical and biologica} processes. 4
Anthropomorphic figures: portraits of the deceased persons, servants and Cupids

Portraits of the deceased persons
In the funerary art portraits of the deceased persons are usually painted as individuals or as
family groups. In most of the examples known from the paintings from the Balkans provinces
images of deceased married couples were represented on the western wall within the tombs'
composition. The custom of painting a woman together with her husband has its origin in the
banquet scene, which is a typically Roman practice, unlike the Greek prohibition of the presence
of respectable women at a banquet. 5
On the western wall of the Viminacium "Pagan tomb" G-2624, a young female persan is
depicted down her waist (Fig. 2.). 6 Her oval face is portrayed en face, looking to the right. Fine net
is placed over her dark hair. Such a coiffure entered into the fashion during the 3rd century. 7 Richly
decorated dress, as well as jewellery testifies her higher social rank. In her right hand glass balsa-
marium is painted, as a typically female symbol, usually seen in the iconography of a lady's bath
i.e. a woman's toilette. According to the anthropological research of the tomb and iconographic
particularities, it is assumed that the painted woman is actually the deceased's portrait. 8 Behind
her head, a blue, square field is painted, and it could be interpreted as some kind of nimbus.
Various shapes of nimbi, depending on the status of the depicted persan, most certainly reinforce
the person's dignity. 9 Thus square nimbus, as less perfect than a circular one, should symbolise the
terrestrial character of the persan of secular rank. 10 Square nimbi were painted on the funerary
portraits in Egypt and Syria, which could indicate the Oriental origin of the deceased lady. 11 The
portrait of deceased lady from the tomb G-2624 is among rare individual portraits in the sepul-
chral art, 12 thus married couples or family portraits can be found in most of the tombs, such as the
examples from Silistra, 13 Beska, 14 Plovdiv, 15 Osenovo 16 and Thessaloniki. 17 Amang these examples
the specific one is painted on catafalque in the tomb at Corinth, dated in the 3rd century A.0. 18
Servants in the scene offunerary procession (offering scene)

In the late 3rd and during the 4th century AD the procession of servants transferred from
the reliefs of tombstones and sarcophagi to tomb paintings, especially popular in the province
DragutinoviC-Komatina 2004, p. 11-56. Pornh/Mpl)t1h 2006, p. 119-126.
Dunbabin 2003b, p. 23.
6
The to mb is dated into the first half of the 4th century. Korac 2007, p. 166-182.
Korac 2007, p. 101, 105; RaickoviC/Milovanovic 2010, p. 83.
Anthropological analysis of the hip bones confirmed the funeral of a young female individual. Mikic 2008,
p. 37-45.
9
Attl)enK0Bt1h/Pornh/Ht1Kont1h 2013, 389.
10
In the funerary painting from the territory of present day Serbia, circular nimbi can be seen on the depiction of
the three Parcae in the tomb from Beska. Marijanski-Manojlovic 1987, p. 18.
11
Korac 2007, 117.
12
Similarly rendered portrait can be seen in the medallion on the eastern wall from the tomb in Or ha-Ner, in
Israel. Michaeli 2014. Tafel CXXXIII, Abb. 10.
13
Danov/lvanov 1980, p. 105-121;
14
Marijanski-Manojlovic 1987, p. 17-32;
15
Pillinger/Popova/Zimmerman 1999, p. 42-46
16
Pillinger/Popova/Zimmermann 1999, p. 14.
17
Eustorgius tomb, Dunbabin 2003a, p. 454.
18
http://www.pasthorizonspr.com/ index. php/ archives/09/2012/painted-roman-tom b-found-in-corinth
www.cimec.ro
Taveling motif: Viminacium artistic officina as a paradigm of late antique paintingfashion I 203
of Illyricum. 19 Servants as gift bearers are represented in two Viminacium tombs G-2624
(Fig. 3.a.) 20 and G-160 (Fig. 3.b, c.). 21
On the eastern wall in the tomb G-2624 male standing figure is depicted, holding trey with
breads in his hands. 22 On the northern wall in the tomb G-160 a male servant holds glass with
the vine in his hand, while the maidservant on the southern wall, holds trey with breads. 23 Both
of them are facing the western wall, probably the place where the portraits of the deceased per-
sons once stood. 24 In the tomb from Beska four servants can be seen, and each figure brings a
different gift: basket with fruits, grapes, garments, glass cup and jug, and trey with the breads. 25
In the tomb discovered in the street Graf Ignatiev from Plovdiv (Bulgaria) servants bring
plates with the fish, bread, fruits and a jug. 26 On the wall painting from Osenovo (Bulgaria), two
maidservants can be seen, the first one with the object similar to a jug in her hands and architec-
tural background (probably the property of the owner), while the other one carries the trey above
her head. 27 Eight persons are depicted on the walls within the tomb from Silistra. Maidservants
bring toiletry objects, such as jug with the water, towel, mirror, vessel with fragrances, while the
servants bring trousers, shoes, rope and belt. 28 On the walls of the tomb from Sidon, the group of
servants is depicted serving fish and birds' meat on plates, together with (their) inscribed names. 29
Funerary feast is represented in the tomb from Constanta, containing five reclining men,
who are eating at the table, while two standing servants are offering drink to them. 30
Although in most of the cases servants are shown within the tombs painting, a late antique
scene with servants is painted in villa - „Odeon-Teerace House" in Ephesus. On the northern
wall two male figures are painted serving a guest, one of them holding a glass cup, while the
other one is depicted with a trey with figs in one hand, and bird' meat in the other. 31
These scenes are typical for the Balkans region, but some of them can be found in Middle
East. The earliest one (from Sidon) belongs to the period between 3'd and 41h century, while other
mentioned tombs are dated in 4ih and beginning of the S'h century.
Cupids
A pair of Cupids is represented on the eastern wall of the tomb G-160, therefore so called
"Tomb with Cupids" (Fig. 4), from the beginning of the 41h century. 32 A kalathos is painted
between the cupids. This is the sole representations of cupids in the Roman sepulchral paint-
ing on the territory of present day Serbia. Here, they are most probably painted as mythologi-
cal figures with the role of the gui des to the afterlife. 33 Cupids can be seen on the eastern wall
19
Dunbabin 2003a, p. 443-468; Valeva 2001, p. 167-196.
2
° Korac 2007, 166-182.
21
AnâelkoviC Grafar/NikoliC/Rogic 2013, p. 73-100.
22
Korac 2007, p. 96.
23
These breads are known as panis corona, and they represent food for the body and soul. Korac 2007, p. 95, 96;
Andelkovic Grasar/Nikolic/RogiC 2013, p. 83-84.
24
AndelkoviC Grasar/NikoliC/RogiC 2013, p. 82-83.
25
Marijanski-Manojlovic 1987, p. 18-19.
26
Pillinger/Popova/Zimmerman 1999, p. 42-43,
27
Pillinger/Popova/Zimmerman 1999, p. 13-14.
2
R Atanasov 2007, 449-450; Pillinger/Popova/Zimmerman 1999, p. 23 -42.
29
Barbet/Lewis/Gatier 1997, p. 141-160.
30
Miron 2008, p. 288, Fig. 2.2.
31
Zimmerman/Landstătter 2010, p. 168-169.
32
Andelkovic Grafar/NikoliC/RogiC 2013, 73-100.
33
Known from the cult of Venus Funerariae, more in: JOBattostth 2000, p. 11-19; AndelkoviC Grafar/NikoliC/
Rogic 2013, p. 91.
www.cimec.ro
of the crypt in Kerch from the 2nd century, 34 in the niche of the tombs from Roman Alexandria
(Stagni) 35 as well asin Ostia from the 2nd century. 36 In the tomb No. 89 from Thessaloniki, cupids
are carrying the Christ monogram in wreath, and a kalathos filled with fruits is painted below. 37
In the Roman tomb from Anemurium (Anatolia), 38 besides the cupids, kalathos, faur petal flow-
ers and garland are painted as the same combination of motifs which are known from the tomb
G-160.
Birds
Amang many other motifs, birds are painted in both, pagan and early Christian funerary
art, within the composition or as individual motif.3 9 They are painted on walls, in lunettes or on
the tombs' vaults. Within the known compositions, severa! species of birds are depicted, such
as doves, peacocks, partridges, pheasants, quails, ducks or goose, but there are instances when
birds are painted unrealistic and thus their species cannot be determined.
In the floral ambient with kalathoi from the tomb G-160, peacocks are easily recognizable,
but there are two pairs ofbirds rendered in schematic and stylized manner (Fig. 5. a, b, c). It can
be only assumed that they represent doves or partridges, owing to appearance of their bodies. 40
They are painted over the vessel filled with flowers. Faur dove and two partridges are depicted
over the similar vessels in the Banquet tomb from Constanta. 41
Two peacocks over the kantharos with aqua vitae, within the scene of pax aeterna in para-
diso are depicted on the eastern wall of the tomb G-5517 (Fig. 5. d.). In this context peacocks
represent souls of the deceased in the ambience of blessing and eterna! life. 42 Similar composi-
tions of peacocks can be seen in tombs from Silistra, 43 Iznik, 44 Sofia,45 as well as many late
antique tombs from Thessaloniki and in Roman catacombs.
Peacocks over the kantharos are painted on the lateral walls of the tomb G-2624 (Fig. 5. e.).
On the western wall of the tomb G-5464 (Fig. 5. f.) an amphora is painted between two pea-
cocks. Peacock as an individual motif is depicted on the eastern wall ofthe tomb G-5313, while
the peacock in floral ambience is painted on the lateral walls of the tomb G-4734.
On the territory of today Serbia, in the late antique period, birds are painted in the composi-
tion of vineyards, on the vaults of tombs No. 3 and 4 from Naissus, as well as in the upper frieze
of the tomb from Be5ka.
Christ monogram
Christ monogram in !aurel wreath is painted in blue nuances on the western wall of the
tomb G-5517, so called "Christian tomb" from the first two decades of the 41h century (Fig. 6.).
34
Minns 1915, p. 143-147; Rostovtzeff 1919, p. 144-163.
35
Venit 1999, p. 641-669.
36
Tomb 26: http://www.ostia-antica.org/vmuseum/decor_3.htm
37
Tomb No. 89. MaKp~. 2006, p. 145.
JR Russel 1977, fig 4; Barbet 2014, Tafel LXXIV, Abb. 11.
39
In Silistra: ,lJ;viMviTpoB, qVl'IVIKOBa 1986, 34; In the tombs from Sofia No. 9 and 10; Devnya; Plovdiv; Serdica -
tombs No. 5 and 9; In tombs from Thessaloniki No. 29, 41, 46, 88.
40
Andelkovic Grafar/NikoliC/Rogic 2013, p. 87-89.
41
Barbet 1994, p. 37.
42
AndelkoviC/Rogic/Nikolic 2011, p. 239-240.
43
Atanasov 2007, p. 451
44
Barbet/Sel<yuk Şener 1999, p. 213.
45
fpo6ttviQa 6p I. MmneB 1925, p. 5-14.
www.cimec.ro
On the territory of present day Serbia, in the late antique period Christ monogram is depicted
in tombs No. 3 and 4 from Naissus. 46 In both cases it is painted within the palm wreath, 47 indicat-
ing triumph and eternity, as well as the laurel wreath. 48 Sometime the wreath is macle of floral
petals; witch is the case with the tomb from Sopianae. 49
Christ monogram is depicted in tombs from Pecs, 50 Serdica, 51 Sofia, 52 Osenovo,
Thessaloniki 53 , Chersonesos, and from Roman villa in Kent (England). 54 When the Christian
religion and philosophy became an instrument of power, Constantine's vision before the battle
on the Milvian Bridge appeared, in which he saw initials of the Christ name (Chi Rho ), within
laurel wreath. 55 lt was easy to transfer that form of winning the battle to the entire victory of
Christianity, and from there to the victory of the resurrection. Hence it is not surprising that
from that period on, in the funerary art, the Christ monogram, began to appear in the place
where once, in paganism, a portrait of the deceased stood, with all the attributes of triumph and
glorification. Thus believer was identified with the greatest symbol of Christianity, which, itself
contained all the necessary eschatological symbolism of salvation. 56
Railing of paradise
Railing of paradise or transenna is associated with the Christian tombs, 57 it divides space in
the front or behind it. These railings of Paradise are depicted as made of crossed leafy branches,
wooden bars or as stone sculpture with the motif of scales.
Southern, lateral wall of the tomb G-5313 (Fig. 7. a.) 58 from the first half of the 4ih century,
is decorated with the system of diagonal branches, while in the interspaces four petal flowers
are represented. Such a decoration presents hortus conclusus (indoor garden). A net made of
branches which create square forms is painted in the tomb from Constanta. 59
On the southern wall of the tomb G- 3869 (Fig. 7. b.) railing of Paradise is depicted with the
horizontal stripes made of ten square fields with crossed diagonal lines. In its upper part orna-
ment consisted of semi circular lines is rendered, and it is depicted in pair on the surface of each
square field.
Railings of Paradise can be seen on the walls of old Christian tomb from Naissus, 60 Pecs, 61
Osenovo 62 andin the tombs from Thessaloniki No. 89, 90 and 92. 63 In the tomb No. 61 from
46
Rakocija 2009, p. 87-105.
47
Palm is a symbol of the city of Naissus: Josattoswh, 2003, 43-45, 49; RogiC/ Andelkovic Grafar/Nikolic 2012, p. 346.
48
RogiC/AndelkoviC Grasar/Nikolic 2012, p. 341-354.
49
Magyar 2007, p. 47.
50
Magiar 2009, fig 3.
51
Tomb 4.
52
Tombs No. 1and9.
53
Tombs No. 89, 46, 53 and 57.
54
http://www.britishmuseum.org/explore/highlights/highlight_objects/pe_prb/p/wall_painting_from_roman_
villa.aspx
55
Lactantius, 19, 27, 1-2; Eusebius 1961, 28-29; Eusebius 1989, 33.
56
RogiC/AndelkoviC Grafar/Nikolic 2012, p. 345.
57
DuriC 1985,p.194, 195.
58
Northern lateral side is damaged and according to its remains it can be said that it was decorated in the same
manner, as the southern one.
59
Barbet/Monier 2001, p. 337, pl. XLI.4.
60
Grabnica br. 3. poznata pod nazivom grabnica sv. Petra i Pavla.
61
Fiilep/Bachman/Pinter 1988, fig. 12 i 13.
62
Pillinger /Pop ova/Zimmerman 1999, p. 13-16.
6
J MaKp~ 2006, p. 160, 161, 140.
www.cimec.ro
206 I DRAGANA ROGIC, }ELENA ANDELKOVIC GRASAR
Thessaloniki from the beginning of the 5th century, in lower zones railings macle of crossed bars
and with the scales motif alternate. 64
Similar railings were used for fencing some spaces of profane public buildings during the 2nd
and 3rd century, and during the 4th andin the first half of the 5th century these railings were used
for fencing the ceremonial lodge during the imperial ceremonies. 65
lmitation of marhle
One of the usual motifs in the late antique sepulchral painting, which dates back to
Hellenistic times, is marble imitation, mostly painted in the lower zones of the tomb structure.
It can be depicted as sole motif, which is the case with the tomb G-3130 (Fig. 8.). Also, imitation
of marble is painted in the tomb No. 4 from Naissus 66 and Beska. 67
Some of the researchers assume that marble imitation in the funerary art evokes terrestrial
dwelling, while the upper zones are associated with the afterlife. 68 However, marble panelling or
imitation of marble represent luxury of palaces in the Hellenistic period, as well as in the First
Pompeian style. In the ancient times every luxury building contained marble panelling in the
zone of plinth.
Vegetative motifs
For their decorative and clear symbolical role, vegetative motifs were often painted in sepul-
chral art. They are associated with Elysium in the pagan or Paradise in the Christian art. 69
Three oflife is depicted in the early Christian tomb from Naissus, as well as in the "Christian
tomb" G-5517 from Viminacium. It is a symbol oflife and death, three of the knowledge of good
and evil. Three connects tree levels of cosmos: underworld (root), surface (bole) and heaven
(branches), and it can he associated with the crucifixion. 70
Garlands are made of lined leafs, flowers and their petals, branches, fruits, sometimes
adorned with ribbons and braids. 'lbey signify honour, afterlife and often are painted above the
deceased portraits,7 1 which is the case with the tomb G-2624. In the tomb G-160 Cupids are
carrying garlands and in the tomb G- 52 72 red garlands are depicted as a sole motif. Garlands
were very popular during the yd century B. C., when domineer so called girlandomania. 73
Four petal flowers 74 was favourite motif in pagan art and it continued to he a popular one
within the decoration of the Christian tombs, due to its cruciform shape. In most of the exam-
ples petals are painted with one colour, mostly red and blue.
Such flowers with heart-shaped petals are painted in Viminacium tombs G-5313 (Fig. 9.
a.), G-2624 (Fig. 9. b, c.), G-160 (Fig. 9. d.). The same flower shape is painted on the vault of the
tomb from Brestovik. Similar, but stylized flowers adorn vaults in Sofia tombs No. 6 H 7. 75
64
MaKp~ 2006, p. 186.
65
Popovic 2012, p. 66.
66
PaKo~wja 2009, p. 94-99.
67
Marijanski - Manojlovic 1987, p. 23.
68
MHRTeB'b 1925, p. 64-65, 109-111.
69
Pomh/Attl)enKoawh 2012, p. 85-103.
7
° Chevalier/Gherbrant 1983, p. 172.
71
Korac 2007, p. 77.
72
Site „Kod Koraba" is a part of eastern Viminacium necropolis.
73
Baldassarre et al., 2002, p. 55.
74
More about the four petal flower in: Pomh/Attl)enKOBHh 2012, p. 88-89.
75
MwRTeBh 1925, p. 50, 58.
www.cimec.ro
Taveling motif Viminacium artistic officina as a paradigm of late antique paintingfashion I 207
In the tomb No. 37 from Thessaloniki, a tlower with heart-shaped petals is painted within
the red drele, tlanked by two doves, and the peacock below. Here the cruciform shape of the
flower represents an example of the symbolical cross within the wreath, thus determined this
tomb as the Christian one. 76
Motif of a grape vine is painted as an individual motif or as frieze in the upper zones of
Viminacium tombs, such as G-5517, G-5464, G-160. As one of the frequent motifs in the
sepulchral art and because of its valuable symbolism grape vine îs painted in, both pagan and
Christian tombs from present day Serbia and its neighbouring countries. 77 In Roman - pagan
art its symbolism is associated with the Dionisos cult, while in the Christian art it signifies
Christ and Eucharist. 78
Kalathos and kantharos

Kalathos and kantharos originate from the Hellenistic art. Kalathos represents a storage
basket, 79 and in art it is depicted fi.lied with tlowers or fruits. lt symbolises fertility, i.e. cornu
copiae. Some goddesses are represented with kalathos, 80 and these examples can he seen in the
decoration of Roman sarcophagi. 81
Kalathoi are depicted in the tomb G-160 (Fig. 5. a, b; Fig. 10. a.), here they are painted with ochre
colour and diagonal brown lines, suggesting interlaced birch. Similarly rendered kalathoi can be found
in the "Banquet to mb" from Constanta, 82 from the end of the 41h and the beginning of the 5ih century, as
well asin the "Eustorgius tomb" and tomb No. 95, from Ibessaloniki. 83 Kalathoi are depicted on walls
of the mausoleum in Cuma from the first half of the 3rd century, 84 walls of the tombs No. 14686 and
43427, from the 2"d century and tomb of "Seven sleepers" from Ephesus, from the beginning of the 4ih
century. 85 In the tomb from Sardis (4ih_5ih century) 86 kalathoi, peacock, floral motifs and a large vessel
fi.lied with flowers are depicted in the very similar manner as in the tomb G-160.
Kantharos is a drinking vessel, which is associated to the Dionysus cult in the Antiquity,
symbolizing immortality and rebirth. This symbol is adopted by Christianity, where it suggests
resurrection and Eucharist. Whether it is empty or filled with vine, grapes, water or wine, kan-
tharos symbolize a drink of immortality. 87
In many examples kantharos is tlanked with peacocks or other birds. Kantharos filled with
the water tlanked with two peacocks is represented on the eastern wall in the tomb G-5517
(Fig. IO. b.). Pair of birds over the vessel filled with tlowers is painted in the central fields of the
southern and northern wall of the tomb G-160 (Fig. 5. c.). A peacock with the kantharos fi.Ued
with wine is depicted on each lateral wall in the tomb G-2624 (Fig. 10. c.).
70
MaKp~ 2006, p. 161-162.
77
Naissus tombs No. 3 and 4, Bdka and Calma, as well as Pecs and Sofia (tombs 4, 6 and 7).
78
RogiC/AndelkoviC Grasar/Nikolic 2012, p. 349.
79
Moses and Oedipus were found in baskets, thus they symbolize mother's body and fertility. Chevalier/Gherbrant
1983, p. 398.
80
Such as Cybele, Demeter, Persephone, etc.
81
In the southern Italy kalathos is associated with the cult of death and it was the attribute of Persephone, queen
of the underworld; on the fresco of the Thirds Pompeian style from (Stabiae), Flora holds kalathos filled with
white flowers in her left hand. Hoti 1995, p. 115, 124.
82
Barbet 1994, Fig. 10, 40.
83
MaKp~ 2006, p. 139, 170.
84
Brun/Munzi 2010, p. 502, 504-506, 508.
85
Zimmerman/Landstătter 2010, p. 146, 148, 155-156.
80
Rautman 2011, p. 1-26.
87
Duric 1985, 222; Mmnea 1925, p. 86-105.
www.cimec.ro
Similar representations can he seen in tomhs from Silistra, 88 Thessaloniki (No. 29, 52, 94,
95), 89 as well asin many Roman catacomhs.
Condusion
The iconography of Viminacium tomhs corresponds to the solutions of many late antique
tomhs from the territory of the Roman Empire and the essence of this art is in richness of symhols
and allegories. Christian art inherit many pagan motifs, which meaning was nat changed, hut
gained Christian sense. 90 Thus majority of late antique themes were incorporated and reshaped
in the Middle Age art.
Within Viminacium funerary painting, various scenes with an allusion to eternity were
painted. Portraits of the deceased, servants - gift hearers, Christ monogram, cupids, hirds, as
well as railings of Paradise, imitation of marhle, kantharoi, kalathoi, floral motifs and grape vine,
can he recognized in such a context. Each of these motifs poses strong symholism and in the
rich scenery all together they complete the amhience of hlessing, which the deceased expected
after the death.
Scenes of Elysium and Paradise gardens in the late antique art are represented with floral
gardens with grape vine, hirds, kalathoi and kantharoi. These gardens are inspired with the royal
gardens of the Orient (Egypt, Assyria, Bahylon), known from Alexander the Great conquest
campaigns, 91 as well as the Greek funeral gardens (kepotaphia). 92 They are depicted as fenced
spaces, and within these spaces, hirds represent souls of the deceased in the hlessed Paradise.
Peacock is the favourite motif in late antique tomhs, and its symholism of immortality and apo-
theosis is the same for hoth, pagan and Christian art. 93
Grape vine was dedicated to Dionysus - Bacchus, while in the Christianity it is associated
with the resurrection. 94
In mast of the examples Cupids, as escorts to the deceased, are depicted in the pagan
tomhs, 95 but they can he seen caring the Christ monogram in the tomh from Thessaloniki. 96
Depictions of servants are typical in the funerary art from the 4ih century onward. They are
inspired with royal iconography, where these figures served to their masters, emphasizing the hier-
archy. Servants are depicted within the offering scene (Cenae funebris) or in the scene of toilette
(mutatio vestis). In the funerary art these scenes most probably were painted in order to convey
the wish of the deceased for the same treat in the eternal life as it was during their terrestrial one. 97
One of the motifs in the funerary art definitely associated to the Christianity is Christ
monogram. This new symhol signifies fate in Christ which does not have to he hidden, but free
and universal. Christ monogram appeared in Constantine time, on the south, east and west of
Europe. 98 In the funerary art it can be an individual, central motif, flanked with hirds, sometimes
hold by cupids or surrounded with the vegetative motifs, garland or flanked by saints.
88
Pillinger/Popova/Zimmerman 1999, Tafel 54, Abb. 25.
89
MaKp~ 2006, p. 162, 147, 156, 170.
9
° Cpejoaid1 MCMXCIII, p. 277-278.
91
M1uueah 1925, p. 43.
92
Thompson 1963, p. 36. Pornh/AttljenKoavrh 2012, p. 100.
93
AndelkoviC/RogiC/Nikolic 2011, p. 238.
94
RogiC/Andelkovic Grafar/Nikolic 2012, p. 349-350.
95
DuriC 1985, p. 175.
96
Grabnica br. 89. MaKp~, 2006, p. 145.
97
DuriC 1985, p. 163.
98
Pillinger 2012, p. 25-27.
www.cimec.ro
Viminacium's painting officina was active during the 3'd and 4th century and inspired by the
painting of vast Roman Empire, following leading artistic canons. Analogous paintings can be
found on the territory of present day Hungary (Pecs-Sopianae), Romania (Constanta-Tomis),
Bulgaria (Silistra, Sofia, Serdica, Plovdiv, Ossenovo, Devnya), Greece (Thessaloniki, Corinth),
Turkey (Sardis, Ephesus, Anemurium, Nicaea), Ukraine (Kerch), Russia (Crimea-Chersonesus),
Lebanon (Sidon), Egypt (Alexandria-Stagni), England (Kent), Italy (Pompeii, Isola Sacra, Cuma),
and on the territory of today Serbia in the tombs from Naissus, Beska, Brestovik and Calma
(Fig. 11.).
Sources:
Eusebius, Ecclesiastical History, Vita Constantini, 1961, 28-29, Transl. Kirsopp Lake and J. E. L. Oulton, 2 vols, LCL,
1, London 1961.
Eusebius, The history of the church, Louth Andrew, London,1989.
Lactantius, De mortibus persecutiorum, Brandt, S. - Laubmann, G., CSEL
Bibliography:
AndelkoviC/RogiC/Nikolic Jelena AndelkoviC, Dragana RogiC, Emilija Nikolic, Peacock as a sign in the late
2011 antique and early christian art, Paun kao znak u kasnoantickoj i ranohriscanskoj
umetnosti, Arheologija i prirodne nauke- - Archaeology and Science 6, 6eorpa.z:1,
2011, p. 231-248.
Att~eJIKOBMli, Pornii/ J. Att~eJIKOBMli, ,Il. Pornii, E. Ht1Korrt11i, O.z:1 BeHI~a .z:10 Kpytte - pa3Boj t1.z:1eje "
HMKOJIMli 2013 3Haqefha y BM3yerrttoj KYJITYP" KacHe aHTMKe " pattor xpt1rnliaHCTBa. CpncKa
Teorrornja .z:1attac 4, 2013. (2012): 383-392.
Grasar/NikoliC/RogiC 2013 J. AndelkoviC Grafar, E. Nikolic, D. RogiC, "Tomb with Cupids" from Viminacium:
a Contribution to Research of Construction, Iconography and Style, Starinar 63,
2013, p. 73-100.
Atanasov 2007 G. Atanasov, Late Antique Tomb in Durostorum-Silistra and its Master, in
Pontica, 2007, p. 447-468.
Baldassarre et al. 2002 I. Baldassarre, A. Pontrandolfo, A. Rouveret, M. Salvadori, Rămische Malerei,
Mailand, 2002.
Barbet 2014 A. Barbet, Le semis de fleurs en peinture murale entire mode et stile? in: Antike
Malerei zwischen Lokalstil und Zeitstil. Akten des XI. Internationalen Kolloquiums
der AIPMA (Association Internationale pour la Peinture Murale Antique), Band
23, Wien 2014, p. 199-207.
Barbet 1994 A. Barbet, Le tombeau peint du Banquet de Constanta en Roumanie, dans Edifices
et peintures IVe-XIe siecle, colloque du CNRS, 1992, Auxerre 1994. P. 25-47.
A. Barbet, F. Monnier, La crypte funeraire de la basilique sous le lycee M. Eminescu
Barbet/Monier 2001 a Constantza (Roumanie), dans La peinture funeraire antique, Actesdu VII
'colloque del f\IPMA, Saint Romainen Gal - Vienne, 6-10 / 10 / 1998, Paris 2001,
p. 221-228.
Barbet, Lewis, Gatier 1997. A. Barbet, N. N. Lewis, P. -L. Gatier, Un tombeau peint inscrit de Sidon, Syria,
Tome 74, 1997,p. 141-160.
Barbet/Selr;uk Şener 1999 A. Barbet, Y.Selr;uk Şener,Conservation Work at iznik: Elbeyli Tomb Paintings,
XX Uluslararasi Araşt1rma Arkeometri Sempozyumu, XVI. Araştirma Sonur;lari
Toplant!SI, (25-29 Mayis 1998 - Tarsus), Ankara, 1999, p. 203-223.
Brun/Munzi 2010 J. P. Brun, P. Munzi, con collaborazione di S. Girardot, La Decoracione Pittorica
di un Mausoleo di Eta Severiana Nella Necropoli Settentrionale di Cuma, Annali
di Archeologia e Storia Antica, Atti del X Congresso Internacionale dell' AIPMA,
Napoli 17-21 settembre 2007, Voi. II, Napoli, 2010, p. 499-520.
Chevalier/Gheerbrant 1983 J. Chevalier, A. Gheerbrant, Pje'iHUK cuM6011a, 3arpe6, 1983.
Danov/lvanov 1980 Danov, Ivanov, Antique Tombs in Bulgaria, Sofia, 1980.
www.cimec.ro
Jl IT. ,I.1)1MHTpos, M. qHqHKOBa, K'bCHOaHmU'mama zpo6Hul-{a npu Cunucmpa.

CoqmjR, 1986.
DragutinoviC-Komatina S. Dragutinovic-Komatina, Konzervacija zidnih slika u grobnicama i peiinama,
2004 Beograd 2004.
Dunbabin 2003a K. M. Dunbabin, The Waiting Servant in Later Roman Art, American Journal of
Philology, Voi. 124, No. 3, 2003, 443-468.
Dunbabin 2003b K. M. Dunbabin, The Roman Banquet: Images of Conviviality, Cambridge, 2003.
TAVELING MOTIF: VIMINACIUM ARTISTIC OFFICINA AS A

PARADIGM OF LATE ANTIQUE PAINTING FASHION
(Abstract)
Viminacium, the capital of the Roman province Moesia Superior was an important trade and manu-
facturing centre, which society was various and had divers' needs. One of these needs was requisite to
decorate their everlasting dwelling after the death. In the period of late 3rd and end of 4ih century great
artistic workshop worked at Viminacium producing frescoes for higher social class. Many scenes and
motifs allow us to trace their origin and multifold meaning within the tomb context.
www.cimec.ro
Hungsy
Fig. 1. Map with the position ofViminacium, https://en.wiki2.org/wiki/North_European_

Plain#/media/File:Europe_topography_map_en.png. With the marked places, D. RogiC
Fig. 2. Portrait of the deceased lady from the "Pagan tomb", G-2624, Photo: M. Korac.
a.
Fig. 3. (a) Servant from the "Pagan tomb", G-2624, Photo: M. Korac, (b) and
(c) Servants from the "Tomb with Cupids", G-160, Drawing D. Rogic.
www.cimec.ro
Fig. 4. Cupids from the "Tomb with Cupids", G-160, Drawing D. Rogic.
a. b. C.
d. e. f.
Fig. 5. (a-c) Peacocks and a pair of birds from the tomb G-160, (d) peacocks from the tomb G-5517,
(e) a peacock from the tomb G-2624, (f) peacocks from the tomb G-5464, Photos: M. Korac.
www.cimec.ro
Fig. 6. Christ monogram from the "Christian tomb': G-5517, Photo: M. Korac.
a.
b.
Fig. 7. (a) Railing of paradise from the tomb G-5313, (b) Railing
of paradise from the tomb G-3869, Photo: M. Korac
Fig. 8. Imitation of marble from the tomb G-3130, Photo: M. Korac.
www.cimec.ro
a. c.
Fig. 9. (a-d) Four petal flowers from the tombs G- 5313, G-2624
and G-160, Photo: M. Korac, drawing: D. Rogic.
a. b. C.
Fig. 10. (a) Kalathos from the tomb G-160, Drawing: D. Rogic, (b) Kanthatos from
the tomb G-5517, (c) Kantharos from the tomb G-2624, Photo: M. Korac.
Fig. 11. Marked counties with analogous motifs in the late antique funerary art http://www.fansshare.
com/gallery/photos/13226643/smallest-cities-in-europe-cities/ With the marked places, D. Rogic.
www.cimec.ro
DACIA IN THE TABULA PEUTINGERIANA
Ekkehard WEBER
Institut for Alte Geschichte und
Altertumskunde Universităt Wien
In the course of this lecture it is not necessary to give a detailed description of the Tabula
Peutingeriana, nor is it possible to deal with all the toponyms and streets and stations of Dacia
which are preserved for us in this remarkable and unique document. This could better he clone
- and has been done -by local scholars'. For my part, I want to concentrate on a confined
problem, which is, however, central to our understanding of the map: how does the presence of
Dacia, north and east of the Danube respectively, fit into the general assumption that the map,
that means the ancient original of the Tabula Peutingeriana, has to he dated into Late Antiquity.
Allow a few preliminary remarks concerning this question. When the Tabula Peutingeriana
was first presented to a learned public in the 161hcentury, there was no doubt that this medi-
eval copy, let us say of the early l3 1hcentury, must have been of ancient origin. From the first
detailed study, written by Markus Welser, who prepared the editio princeps in 1598, up to Franz
Christoph Scheyb, who made the first modern edition of the Tabula in 1753 by copying it, put-
ting oiled paper over it and tracing all the lines and letters directly from the unique Viennese
copy2, the ancient original has been dated to the time of the emperor Theodosius (let us say: to
the end of the 41h century). Even prince Eugene, when he made up his mind to buy the Tabula,
speaks of the "Tabula Peutingeriana de Theodose" 3 • I shall come back to this point later.
Modern scholarship, however, disagreed with this interpretation. Konrad Miller, whom I
should mention because of his world-wide-used edition of the Tabula, dated the ancient origi-
nal to the years 365/366. He based this date on the idea that the three personifications of Rome,
Constantinople and Antioch were actually Roman emperors, and found out that in 365/366
Valentinian was - or rather could have been - emperor in Rome, Valens in Antioch and the
usurper Procope in Constantinople 4• So he assumed this as the date of the drawing of the origi-
nal map. Obviously this interpretation is nonsense - apart from all, these figures are no Roman
emperors, but symbols, the personifications of the respective cities -, but Konrad Miller was
not an ancient historian, he was an autodidact (and catholic priest), and the more the experts
of his days assailed him, the more he persisted on this point. One of his critics was Theodor
E.g. Fodorean 2013.

Hardly anyone knows, that this copy macle by Scheyb was used even by Konrad Miller, when at the end of l 9'h
century he macle his wide spread edition which all researchers used since then, until in our days the facsimile-
and online-editions appeared.
3
Weber 1976, fig. 7; Talbert 2010, plate 6 (reprinted from Weber's edition). The second but identica! letter au
Camp de Semlin, le 20 de Sept 1717, that is preserved as well, mentioned by Weber 2007, p. 376 sq.
Miller 1916 p. xxx sq.

www.cimec.ro
216 I EKKEHARD WEBER
Mommsen, whose criticism, as one easily understands, was not always gentle. Nevertheless, you
will find this dating in most scholarly publications and encyclopedias, without the editors ren-
dering account how Miller could have come to this resuit. In 1983, Luciano Bosio found a new
argument for dating the ancient original to the early 360s, based on the assumed depiction of
the famous Apollo-temple in the grove of Daphne near Antioch on the Tabula. This temple was
struck by lightning on October 22nd, 362 and completely burned down 5 • This is not, however, a
decisive argument, as there are other anachronistic items in the Tabula. Moreover, as I pointed
out some years ago 6 , this building surrounded by trees is most likely not a pagan temple, but
a Christian church (St. Michael or the church of the martyr Babylas, the patron of Antiochia).
Compare this drawing with the similar buildings depicted on the map in the immediate neigh-
borhood of Rome (St. Peter) and Constantinople (St. Irene of Pera/Galata).
In 2010, Richard Talbert proposed a dating of about 300, during Diocletian's tetrarchy7,
but that is likewise impossible. With such a date for the original composition all features of late
antiquity - and particularly Constantinople founded in 330, with its "burnt pillar" (and prob-
ably the statue of Arcadius at its top) - and all the Christian structures, admittedly scarce, but
nevertheless existent, should have been added later. But it's a matter of logic that the Iatest date
of composition of a map cannot he earlier than the most recent data content.
Some years ago two Italian scholars, Annalina and Mario Levi, proposed dating of the map
to the first half of the 51hcentury. They pointed out, amongst other good arguments, that in the
western part of the Roman Empire Ravenna (4B 18 ) could only he depicted with the significant
distinction of the "city-walls" after 408, when it became imperial residence. Neither Milan nor
Treves I Trier have a similar distinction. Aquileia, on the other hand, which is represented on
the map by a similar mark (3A5), was ruined by Attila's Huns in 4529 . Additionally, a dating
between 408 and 452 is supported, for instance, by the mosaics of Sta. Maria Maggiore in Rome,
where we have striking parallels to the circuit "city-walls", and the pictorial symbol of the rect-
angular "temple" -building (or church, as we have seen) as well. These mosaics, at least of the
triumphal arch in Sta. Maria Maggiore, as the inscription reads, were commissioned by pope
Sixtus III, i.e. 432-440 10 •
An Irish monk called Dicuil, who lived in France in Carolingian times, cites an ancient
poem that the emperor Theodosius ordered two servants to revise an ancient world-map, which
they did in a few months 11 :
Hoc opus egregium, quo mundi summa tenetur
1heodosius princeps uenerando iussit ab ore

Confici, ter quinis aperit cum f asei bus annum.
Supplices hoc f amu li - dum seri bit pingit et alter -
5
Bosio 1983, p. 147-162.
6
Weber 2006, p. 775-781 (esp. 780).
Talbert 2010, p. 133-157.
R These figures are given according to Talbert's new nomenclature, the first figure indicating the actual number
of the sheet; the letters A, B and C refer to the upper, medium and lower part ofit, and the last figures the com-
mon perpendicular division of each sheet into five sections. The Tabula is now easily accessible online: www.
euratlas.net/ cartogra/peutinger; http://data.onb.ac.at/rec/ ALOO 161171 and http://www.cambridge.org./us/tal-
bert/ index.html.
9
Levi 1967, p. 134-150 (and the Conclusioni, p. 174).
°
1
Further arguments to this question are discussed by Weber 2012, p. 212-216.
11
Dicuil, De mensura orbis terrae (825), ed. Parthey 1870, nr. 5, 4; Anthologia Latina II p. 175 nr. 724; Tierney 167, 56f.
www.cimec.ro
Dacia in the Tabula Peutingeriana I 217
Mensibus exiguis ueterum monimenta secuti

1O In melius reparamus opus culpamque priorum
Tollimus ac totum breuiter comprendimus orbem.
So we have an exact dating, when this order was given: ter quinis aperit cum fascibus annum
- "when he open ed the year with fifteen fasces". But a Roman emperor did not have fifteen f as-
ces {or fifteen lictors carrying them), but generally, like any consul, only twelve. So this remark
can only mean that the emperor held that year his fifteenth consulate. As Theodosius I was
consul only three times, the emperor who ordered this revision of a world-map must have been
his grandson Theodosius II, who had his fifteenth consulate in 435. So it all fits together: the
remarkable symbol of the "city walls" of Ravenna and Aquileia from the first half of the 51hcen-
tury, the mosaics of St. Maria Maggiore, dating between 432 and 440, and Dicuil's mentioning
of the remaking of a world-map in the fifteenth consulate year of Theodosius II. We must not
doubt that this world map, revised in 435, was the "ancestor", the ancient original of the Tabula
Peutingeriana.
You might remember that the old scholars up to the 18 1h century believed Theodosius to
have been the patron of the Tabula, and they did so because they knew the poem of Dicuil
very well. But they misunderstood the line mentioning the dating, believing that the figure 'fif-
teen' referred to years of regency and not to those of consulships. They could not believe that
Theodosius II could have ordered the remaking of the map, as in the 51hcentury the Roman
Empire was divided and did not exist anymore in its shape, as depicted in the map. They did not
give enough credit, however, to the strong urge of nostalgia in these days. The same emperor
collected imperial constitutions of his predecessors in the Codex Theodosianus of 438, and the
Notitia dignitatum, likewise reflecting a Romanum imperium of bygone days, is to be dated to
the same period 12 •
But what does the map depict about Dacia, a region that has been abandoned two hundred
and fifty years earlier? It is hardly possible that in the 51hcentury even learned famuli would have
been able to insert into the map the large region of the former province - rather small in the
Tabula due to its longitudinal elongation, but reaching in length 85 cm, from 6A3 to 7A4. We
should remember that the two f amu li had not the task of creating a new map, they rather had to
do some amendments to an existing copy 13 , and we can be quite sure that they, apart from that,
did not delete features which are no longer up-to-date, but primarily added details they missed.
If we look back to information about older Roman maps, we may go back until the times of
the emperor Augustus, when Agrippa prepared a suitable space in his portico near via Flaminia
in Rome for his famous map. I cannot explain in detail why I am convinced, and I am not
the only one, that the design of our Tabula goes back to this Agrippa-map - for one thing, its
unusual shape would be rather easily explained by the fact that the original was fixed to the wall
of a portico. Scholars like Pliny the Elder or the geographer Pomponius Mela, who evidently
used the Agrippa-map, sometimes actually seem to describe features present in our Tabula
Peutingeriana 14 • Of course, the Agrippa-map did not contain all the streets, street-stations and
distances which are so characteristic for our Tabula Peutingeriana, as the Roman road-system
was not yet developed. So we have to proceed to the period of the Severans, to the beginning of
12
Remarkably enough, Ernest Desjardins, the eminent scholar of the l 9'h century, already noted: "Revision pro-
bable d'ensemble et addition de details de l'epoque de Theodose II comme en temoignent Ies vers cites par
Dicuil"; Desjardins 1876-1893, 4, 80.
13
In melius reparamus opus culpamque priorum tollimus reads Dicuil's poem (as you have seen, v. 10 sq.).
14
Weber 2005, p. 231-240.
www.cimec.ro
the 3'<lcentury, when the Roman road-system had almost reached its final stage. We may notice
some further interest in geography or topography, especially in streets, in these days. The first
pattern of the Itinerarium Antonini was, it seems, copied from a map, and at that time the Roman
city-map came on display on a huge wall on Vespasian's forum. Milestones show that especially
from the year 202 onwards the old Gaulish measure of the leuga ( 1 V2 Roman miles) was used in
the Gallic provinces, and that is exactly what we find in the Tabula Peutingeriana, too 15 • Hence
we have from the 3'<lcentury onwards a Roman map, whose design was based on the Agrippa-
map, containing the Roman road-system - and of course Dacia as well. But when the revising
f amuli of the 5thcentury did their work, they evidently did not have pro per information, so that
our picture is, together with mistakes macle by the medieval copyists, probably incomplete and
sometimes difficult to explain.
Now let us have a short look at the Dacian part of the Tabula. We may startat Viminacium
(Kostolac) at the Danube (6A2), and then proceed, as Traianus himself said, inde Berzobim,
deinde Aizizi 16 , until we will finally reach Tibiscum (6A4), not far from Caransebeş, as you
know (Fig. 1). Please note the "double-tower': the most common symbol for larger struc-
tures on the Tabula - we will come across further examples soon. Here we have one of the
typical errors in the Tabula, as the street ends here. We may well go on for Sarmizegetusa
(Sarmategte = colonia UlpiaTraiana, 6A5), however this is noted, together with Tibiscum a
second time, on another street coming from Tierua = Dierna (Orşova, 6A3/4), crossing the
Danube downstream, as it seems, at the western entrance of Djerdap (Porţile de Fier) (Fig. 2).
Haţeg or the correspondent ancient location is missing, together with the red line of the street,
but we have the indication of a distance of 14 Roman miles (about 20 km). On the right hand
corner of the sheet the remarkable feature of a larger symbol (6AS) can he found, often con-
nected with Aquae, indicating a Roman bath. I, however, remind you, as we learned some fifty
years ago, that the primary function of these symbols is not to indicate the importance of the
relevant locations, but of the accommodations for travelers, as you will expect in any modern
guidebook. Large estates in Pannonia (and elsewhere) had special structures only for housing
official passengers with their entourage - here you have an archaeological reconstructionof the
site at Szentkiralyszabadja-Romkut near Lake Balaton (Veszprem) in Hungary (Fig. 3) 17 • The
resemblance with the (even medieval) drawing on the Tabula and with the caravanserai in the
East is immediately obvious.
Before we leave sheet 6, I should mention the third street, crossing the Danube at Drobeta
(Drubetis, Turnu Severin, 6A4) with Apollodorus' famous bridge, which Hadrian had demol-
ished and Constantine rebuilt. Both streets lead, as we will see immediately on sheet 7, to
Apulum (Alba Iulia, 7A2) (Fig. 4). From here there are only few stations to Potaissa and Napoca
(Cluj, 7A3) and finally to Porolissum (7 A3). Between the Danube and the Black See there is the
Dobruja (Dobrogea) with Troesmis, Callatis, Tomis 18 and the river delta of the Danube (7 A4-5)
(Fig. 5).
So we have a remarkable picture of ancient Dacia in the Tabula Peutingeriana, in spite of
the fact that it is a depiction of bygone days. But we must not forget that Rome in its nostalgic
ideology kept - and kept on keeping - the former province as its own, even if there were no
15
Lugduno caput Galliarum - usque hic le<u>gas (lBS).
16
Bennet 1997, 20 and 90 with note 27, referring to Jordanes Get. 12, 74; Prise. Inst. gram. 6, 13.
17
Thomas 1964, p. 118-122.This book contains a lot of further examples of similar archeological sites. lt has tobe
noted that the editor (or the illustrator) wasn't aware of the parallels of these types in the Tabula Peutingeriana.
18
Note that it is called Tomis and not Constantia. Evidently the Tabula gives us at least in this part of Dacia an elder
status, without actual corrections by the famuli.
www.cimec.ro
Dacia in the Tabula Peutingeriana I 219
Roman structures or administrative links any more. In this respect, the Tabula Peutingeriana is
a documentation of imperial propaganda, tao.
Bibliography
Bennet 1997 J. Bennet, Trajan, Optimus Princeps, London 1997.
Bosio 1983 L. Bosio, La Tabula Peutingeriana, una descrizione pittorica del mondo antico,
Rimini 1983.
Desjardins 1876-1893 E. Desjardins, Geographie historique et administrative de la Gaule romaine, 4 voi.,
Paris 1876-1893.
Fodorean 2013 F. Fodorean, The Topography and the Landscape of Roman Dacia, Oxford 2013
(BAR international series 2501).
Levi 1967 A. and M. Levi, ltineraria picta. Contributo alia studio delia Tabula Peutingeriana,
Rome 1967
Miller 1916 K. Miller, Itineraria Romana. Rămische Reisewege an der Hand der Tabula
Peutingeriana dargestellt, Stuttgart 1916 (Reprint 1988).
Parthey 1870 G. Parthey, Dicuili liber de mensura orbis terrae, Berlin 1870 (Reprint Graz 1969).
Talbert 2010 R. J. A. Talbert, Rome's World. 1he Peutinger Map Reconsidered, Cambridge 2010.
Thomas 1964 E. B. Thomas, Rămische Villen in Pannonien, Budapest 1964.
Tierney 1967 J. J. Tierney, Dicuili liber de mensura orbis terrae, with contributions by L. Bieler,
Dublin 1967.
Weber 1976 E. Weber, Tabula Peutingeriana - Codex Vindobonensis 324, Graz 1976.
Weber 2005 E. Weber, Pomponius Mela und die Tabula Peutingeriana, in: K. Strobel and
R. Lafer (eds.), Die Geschichte der Antike aktuell: Methoden, Ergebnisse und
Rezeption (Akten Althistorikertag Klagenfurt 2002), Klagenfurt - Laibach -
Wien 2005, p. 231-240.
Weber 2006 E. Weber, Die Spuren des fri.ihen Christentums in cler Tabula Peutingeriana, in:
R. Harreiter, Ph. Pergola, R. Pillinger und A. Pi.ilz, Fruhes Christentum zwischen
Rom und Konstantinopel, Citta del Vaticano 2006, p. 775-781.
Weber 2007 E. Weber, Das „Verkaufsinserat" cler Tabula Peutingeriana aus dem Jahr 1715.
Ein kleiner Beitrag zur Wissenschaftsgeschichte, in: U. Fellmeth, P. Guyot and
H. Sonnabend (eds.), Historische Geographie der Alten Welt. Grundlagen, Ertrăge.
Perspektiven (Festgabe E. Olshausen) Stuttgart 2007, p. 367-379.
Weber 2012 E. Weber, Ein neues Buch und clas Datierungsproblem cler Tabula Peutingeriana,
in: Tyche 27, 2012, p. 209-216.
DAKIEN IN DER TABULA PEUTINGERIANA

(Zusammenfassung)
Seit die mittelalterliche Kopie einer antiken Weltkarte, die wir unter diesem Namen kennen, im
16. Jh. in cler wissenschaftlichen Welt bekannt wurde, war es klar, class sie in cler iiberlieferten Form ein
Produkt cler Spătantike sein muss. Wie ist nun zu erklăren, class auf dieser Karte Dacia relativ umfang-
und detailreich dargestellt ist (6A3 bis 7A4, entsprechend cler Einteilung von Talbert), obwohl die Provinz
nordlich cler Donau unter dem Kaiser Aurelian (270-275) aufgegeben wurde.
Von Anfang an ist diese Karte mit dem romischen Kaiser Theodosius in Verbindung gebracht wor-
den, denn in einem Gedicht, clas ein irischer Monch namens Dicuil in einem geografischen Handbuch
aus dem 8/9. Jh. iiberliefert, ist davon die Rede, class zweifamuli auf Anordnung eines Kaisers Theodosius
eine Weltkarte iiberarbeitet hătten. Friiher nahm man an, class mit diesem Kaiser nur Theodosius
I. (379-394) gemeint sein konnte, da nach ihm clas Reich „geteilt" wurde und nicht mehr in seiner
alten Form bestand. Nun lăsst sich aber zeigen, class <loch sein Enkel Theodosius II. (408-450) gemeint
sein muss, da nur dieser einen fiinfzehnten Konsulat bekleidet hat (435), auf den die datierende Zeile
www.cimec.ro
in dem Gedicht hinweist: „ter quinis aperit cum fascibus annum". Mit dieser Datierung stimmen auch
historische und stilistische Erwăgungen iiberein 19 • Daher ist die Tabula Peutingeriana, wie auch die
etwa gleichzeitige Notitia dignitatum, das Produkt einer nostalgischen Erinnerung an eine Zeit, in der
die rămische Welt noch in Ordnung war. Und in diese Welt gehărte auch die Provinz Dacia in ihrer
urspriinglichen Form.
19
Andere Datierungen, wie die von Miller (365/366) Bosio (vor 362) und Talbert (um 300) sollten demgegeniiber
au6er Betracht bleiben.
www.cimec.ro
Dacia in th e Tabula Peutingeriana I 221
Fig. 1. Dacia, western part, Tabula Peutingeriana 6A2-6A4
Fig. 2. Dacia, western/central part, Tabula Peutingeriana 6A4-6A5
www.cimec.ro
Fig. 3. Guest-house of the Roman Villa at Szentkiralyszabadja-Romkut

near Lake Balaton (Hungary); from Thomas, 1964, p. 121 fig. 58
Fig. 4. Dacia, central and northern parts, Tabula Peutingeriana 7A2- 7A3
Fig. 5. The Dobruja, Tabula Peutingeriana 7A4
www.cimec.ro
GERMISARENSIA
Ioan PISO
Universite Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Lucia Daicoviciu, la tres distinguee epouse de mon maître Constantin Daicoviciu et mere
de Hadrian Daicoviciu, a bien merite de la science de l'antiquite pour avoir sauve tout ce qu'elle
a pu de la bibliotheque des deux savants et pour en avoir fait don au Musee National d'Histoire
de Transylvanie. En meme temps, elle m'a remis personnellement quelques enveloppes de docu-
ments, a la condition que je Ies fasse connaître au monde scientifique. Une de ces enveloppes
porte, ecrit par la main de Constantin Daicoviciu, le titre „Geoagiu. Bis(erica) reformată. De
la Cigmău - Germisara (?)". Elle contient neuf photographies numerotees de dix monuments
epigraphiques et anepigraphiques et une lettre du 12 decembre 1935, adressee a Constantin
Daicoviciu par Ion V. Todea. J'en cite un passage: „Conformement a l'accord avec vous, deja la
dimanche dans l'apres-midi je suis alle avec mes amis, dr. Nicolae Mihăilă et prof. Iulian Heljiu,
a Geoagiu, ou, avec le concours du notaire Bucur Secărea, j'ai fait Ies photographies indiquees
par vous avec le photographe Zweier de Orăştie". On ajoute la liste des monuments avec leur
hauteur et longueur, en ignorant Iepaisseur et Ies dimensions des lettres. Les dimensions du n° 4
manquent.
Le site ancien de Cigmău 1, avec le camp du numerus peditum singularium Britannicianorum 2 ,
et la station thermale de Geoagiu 3 portaient dans l'antiquite, semble-t-il, le meme nom de
Germisara 4 • En 1930 l'eglise reformee de la commune de Geoagiu a ete partiellement demolie et
ensuite restauree. Seulement une partie des monuments romains resultee de la demolition a ete
encastree dans Ies murs de l'eglise restauree. Les autres gisaient dans la cour de la paroisse, ou ils
ont ete notes en 193 7 par Octavian Flo ca et en 1942 par Nicolae Gostar. En 1949 le comite de la
paroisse reformee prit l'initiative stupide de vendre Ies pieces a Bela Lugozsi, un „pretendu intel-
lectuel" qui en fit des blocs de construction utilises dans Ies fondations et Ies murs de sa maison
de Suseni/Geoagiu, n° 307 5• En 1956 Nicolae Gostar publia Ies pieces d'apres ses propres notices
TIR, L 34, p. 47.

Pour la troupe voir C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucureşti 2002, p. 129-130, avec la litterature; pour Ies
recherches archeologiques dans le camp voir A. Pescaru, E. Pescaru, C. Mitar, CCA 2004 (2005), p. 158-
159, p. n° 105; F. Marcu, The Internai Planning of Roman Forts of Dacia, Cluj-Napoca 2009, p. 122-127; cf.
I. A. Oltean, Dacia. Landscape, Colonisation and Romanisation, London, New York 2007, p. 153-154, 158,
189-190.
3
TIR, L 34, p. 60.
Voir la discussion sur le toponyme chez N. Gostar, Contribuţii la cunoaşterea judeţului Hunedoara (Sargetia 3),
1956, p. 57-58, 87-97 et dans IDR IIl/3, p. 211-213, 227-228. Le probleme sera repris dans le commentaire sur
l'hymne inedit adresse ala nymphe de Germisara et que je suis en train de publier.
N. Gostar (n. 4), p. 58-59.
T IBIS CV M, Arheologie, 5/2015, p. 223-234 www.cimec.ro

224 I IOAN PISO
et esquisses, mais sans dimensions 6; en 1984 elles furent reprises dans IDR IIl/3. Plusieurs pieces
anepigraphiques furent publiees en 1968 par V Wollmann (voir plus loin). La grande chance est
que les photographies de l'archive de Constantin Daicoviciu illustrent les pieces perdues dans
l'etat ou elles se trouvaient en 1932, ce qui permet des corrections et parfois de nouvelles lec-
tures. Une seule piece, le n° 1O, est inedite.
I. - Autel votif ou base de statue, en calcaire, mesurant 95 x 34 cm (fig. 1). Le couronnement

et la plinthe sont partiellement detruits et la marge droite est deterioree. C. Daicoviciu publia la
piece d'apres un manuscrit de I. Mallasz, ancien directeur du musee de Deva7 :
I(ovi) o(ptimo) m(aximo)

[„ .] Max[i}-
minus
[.] leg(ionis) V M(acedonicae)
5 [- - -}
[- - -]
v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).
Fig. 1
O. Floca nota dans un manuscrit utilise plus tard par I. I. Russu les lettres suivantes8 :
IOM
LPMAX
IM INVS
LEG VM
COMP I
SPB
VSILM
6
N. Gostar (n . 4) , p. 57-99.
7
C. Daicoviciu, AISC I/2, 1928-1932, p. 59 =Dacica, Cluj 1970, p. 211
8
Chez I. I. Russu, Sargetia 5, 1968, p. 95- 96, n° 4.
www.cimec.ro
Germisarensia I 225
N. Gostar, qui vit la piece en 1942, proposa la lecture suivante9 :

[U]lp(ius) Max[i}-
minu[s .„]
leg(ionis) V M[ac(edonicae)]
5 s[i]gnif(er) n(umeri)
s(ingulariorum) p(editum) B(ritannicorum)
En realite, dans la 1. 5 N. Gostar avait vu Ies lettres S.OMP N, qu'il interpreta un peu abusive-
ment. I. I. Russu fit l'importante remarque qu'a la fin de la 1. 3 il y avait le signe 7 pour (centuria).
Dans la 1. 5 il supposa l'epithete imperiale Gord(ianae)1°. Voici le texte qu'il etablit, reproduit
aussi dans IDR 111/3 11 :

[U]lp(ius) Max[i}-
minus (centuria)
leg(ionis) V M[ac(edonicae)]
5 Gord(ianae)? p(raepositus) n(umeri)
s(ingulariorum) p(editum) B(ritannicorum)
En examinant la photographie de C. Daicoviciu, on remarque que dans la 1. 2 une partie du

V est visible, tandis que le I manque, tout comme le S de la 1. 3. Le signe 7 pour (centuria) ne se
trouve pas a la fin de la 1. 3, mais bien au debut de la 1. 4. Les plus surprenantes sont Ies 1. 5-6.
Dans la 1. 5 on distingue tres bien Ies lettres COMP, suivies par la moitie d'un O, tandis que
dans la 1. 6 se trouvent Ies lettres S P B, separees par des points. On y doit lire compo/s p(editum)
B(ritannicianorum). Compas, otis est un adjectif utilise en epigraphie dans la formule voti sui
compos 12 ou voti comp(os)13, qui signifie "celui qui avait fait le voeu et s'en est aussi acquitte".
Dans Ies textes litteraires il peut pourtant avoir aussi le sens de "celui qui est maître de .. :', "qui
est en charge de .. :' 14 • Dans notre inscription on a affaire a un centurion de la legio V Macedonica,
auquel on a confie l'autorite sur le numerus peditum singularium Britannicianorum de Cigmău.
Pour pouvoir etre commande par un centurion, le numerus devait compter beaucoup moins
de 500 soldats. Sinon, a sa tete se serait trouve un prefet de rang equestre. Par consequent,
compas p(editum) B(ritannicianorum) est dans notre cas synonyme a praepositus p(editum)
B(ritannicianorum) 15 • Moins probable me semble etre le sens de "celui qui a fait le voeu au nom
des pedites Britanniciani".
9
N. Gostar (n. 4), p. 68-70, n° 6 = AE 1967, 410.
1
° Cf. Ies doutes justifies de C. C. Petolescu (n. 2), p. 130.
11
I. I. Russu (n. 8), p. 95-96, n° 4 = AE 1971, 386 = IDR III/3, 237.
12
CIL III 1024 = IDR III/5, 92 (Apulum)
13
CIL III 7676 (Potaissa); pour d'autres exemples voir Epigraphik-Datenbank Clauss I Slaby.
14
Comme chez Sil. Italicus 8, 72 : regni compas; Suet„ Titus 5 : Titus imperii brevi compas ; voir Thes. I. Lat. III,
2136-2137.
15
A comparer avec M. Verius Superstes, (centuria) leg(ionis) V Mac(edonicae), p(raepositus) n(umeri)
G(ermanicianorum) de Orăştioara de Sus (CIL III 12574 = AE 1912, 304 = 1972, 487 = IDR III/3, 262).
www.cimec.ro
226 I IOAN PISO

C,Jlp(ius) Max[i}-
minu[s]
(centuria) leg(ionis) V M(acedonicae)
5 compa-
s p(editum) B(ritannicianorum)
v(otum) s(olvit) l(ibens) l(aetus) m(erito).
Traduction: A Jupiter tres bon (et) tres grand. Ulpius Maximinus, centurion de la legio V
Macedonica, charge du commandement des pedites Britanniciani, s'est acquitte de son voeu de
bon gre, avec joie et a bon droit.
11 semble que nous ayons affaire aux pedites Britanniciani et pas encore au numerus pedi-
tum Britannicianorum. Les choses sont un peu compliquees, car en 157 encore la troupe
s'appelle [ped]ites singul(ares) Britannic(iani)1 6 , le 1 avril 179 elle apparaît comme vexilla-
tio peditum singular(ium) Britannicianorum 17 et ce n'est quen 186 qu'elle est appelee numerus
Britannicianorum 18 • Cela signifie que le 1 avril 179 est le terminus ante quem pour la dedicace de
Ulpius Maximinus.
2. - En 1942 N. Gostar vit dans la cour de la paroisse reformee de Geoagiu deux fragments
de stele funeraire, qui en 1949 furent bâtis dans la maison de B. Lugozsi. 11 Ies publia separement,
sans supposer un rapport entre eux 19 :
D(is) M(anibus)
Cassia Sura vix(it)
{- - - Fa?]us[t]il(lus, la) vix(it) ann(is)

[- - -]il(ius) Moesicus
{- - - c}oniugi et fil(io, iis)
{piissi}mis posuit
5 b(ene) m(erentibus).
Les deux fragments furent repris avec de petites modifications de lecture dans IDR 111/3 20 :
D(is) M(anibus)
Cassia Sura vix(it)
ann(is) {- - -}
[------].
{------]
[- - - ]VSIL vix(it) ann(is)
16
CIL XVI, 107 (Tibiscum).
17
RMD II 123 = AE 1987, 843 (Drobeta).
18
CIL III 1396 = IDR IIl/3, 243 (Germisara); voir l'evolution de la troupe chez C. C. Petolescu (n. 2), p. 129-130.
19
N. Gostar (n. 4), 1956, p. 62-63, fig. 2 (dessin) = AE 1967, 414; p. 59-62, fig. 1 (dessin) = AE 1967, 413 =
L. Ţeposu Marinescu, Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia Porolissensis (= B. A. R., S 128),
Oxford 1982, p. 150, n° 208.
20
IDR IIl/3, 250, fig. 184 (photo et dessin) et IDR 111/3, 253, fig. 186 (photo et dessin).
www.cimec.ro
Germisarensia J 227
{- - -f]il(i-) Moesicus
{- - - c]oniugi etfil(-)
[- - -] h(ere?)s posuit
5 b(ene) m(erent-).
En n~alite, les deux fragments appartiennent a une meme stele funeraire (fig. 2). Elle etait
en calcaire et mesurait 128 x 58 cm. Le fronton, incomplet, etait decore de raisins. Le champ
epigraphique, assez efface, etait encadre d'un bord moulure. On a utilise par endroits des points
de separation. Un premier passage difficile se trouve dans la 1. 3, ou j'ai prefere de lire FL, donc
Fl(avius). Moins probables seraient les lettres ET, EL ou IL. Au debut de la 1. 5 j'ai prefere tou-
jours la lecture Fl(avius), car, en definitive, il s'agit de fils et de pere. Voici la lecture:
D(is) M(anibus)
Cassia Sura vix(it)
an(nis) XL Fl(avius) Iulian-
us fil(ius) vix(it) an(nis) V
5 Fl(avius) Moesicus
coniugi et fil(io)
piis(simis) posuit
b(ene) m(erentibus).
Fig. 2
Traduction : Aux dieux Mânes. Cassia Sura a vecu 40 ans. Flavius Iulianus a vecu 5 ans.
Flavius Moesicus erigea (ceci) a (son) epouse et a(son) fils tres pieux; aceux qui ont bien merite.
En ce qui concerne les nomina Cassia et Flavius, il n'y a rien acommenter. Pour le cognomen
Sura, il peut etre aussi bien syrien 21 que celtique 22 , tandis que le cognomen Moesicus indique la
region d'ou le personnage pourrait provenir ou un certain rapport avec elle 23 • Datation: proba-
blement a partir de la seconde moitie du nesiecle, en raison de la formule finale.
21
I. I. Russu, AMN 6, 1969, p. 179; idem, dans: llinomastique latine (Colloque Paris 13-15 octobre 1975), Paris
1977, p. 361.
22
A. Holder, Alt-celtischer Sprachschatz II, Leipzig 1904, 1678-1682 ; A. Paki, Populaţia din Dacia de nord în
lumina izvoarelor epigrafice, Diss. Cluj 1998, p. 165, n° 34; cf. Falileyev, Celtic Dacia. Personal names, place-
names and ethnic names of Celtic origin in Dacia and Scythia Minor 2 , Aberystwyth 2009, p. 129.
23
On connaît aApulum un M . Licinnius Moesicus (CIL III 78 11 = IDR III/5, 389).
www.cimec.ro
228 I IOAN PISO
3. - Plaque en calcaire, fragment mesurant 63 x 65 cm (fig. 3a). Elle avait ete encastree dans
un monument funeraire de plus grandes dimensions. Un bord moulure est conserve seulement
dans la partie superieure. La moitie droite et Ies marges gauche et inferieure manquent. Apres la
ligne 4 on ne distingue pas des lettres. Une possible ligne 5 ne pouvait contenir que des abrevia-
tions. On a utilise des points de separation.
N. Gostar en offrit la lecture suivante24 :
D(iis) [M(anibus)]
[A]urel(io) Iulian[o dec(urioni)? col(oniae)]
[S]armiz( egetusae) met[rop(olis) vix(it)]
[an(nis)] LXXVI inc[omp(arabili) - - -]
5 [---].
Fig. 3a Fig. 3b
La lecture et Ies commentaires de N. Gostar sont judicieux. Il n'excluait pas le prenom

M(arcus) au debut de la 1. 2 et une charge comme Ilvir(alis), flamen, q(uin)q(uennalis) ou
Aug(ustalis) dans la 1. 3. Dans la 1. 4, il prefera l'adjectif incomparabili (viro, homini) ain(n)ocen-
tissimo. Toujours selon N. Gostar, la piece serait datable apartir du regne de Severus Alexander,
en raison de l'epithete metropolis portee par la colonie de Sarmizegetusa25 •
Les auteurs des IDR 111/3, 249 adopterent, aquelques exceptions pres, la lecture de N. Gostar.
Au debut de la 1. 2 ils introduisirent le prenom M(arcus) et au debut de la 1. 3 l'epithete Dac(icae);
ce dernier element n'est pas confirme par la reconstitution graphique. Enfin, dans la 1. 4 a l'epi-
thete inc[omp(arabili)] ils prefererent un anthroponyme comme Ing[en- - -]. Ils en eurent raison,
car le nom du dedicant devait preceder des formules qui exprimaient Ies rapports entre celui-ci
et le defunt.
Sur la photographie on remarque dans la 1. 2 un trou initial entre Ies lettres V et L et, aussi, la
premiere haste du N. Dans la 1. 3 on distingue avant la cassure la haste du Retau debut de la 1. 4
le bout de la seconde haste du N, plut6t que le bout d'un A. D'apres ce quon voit on ne peut pas
decider sila derniere lettre est un C ou un G, mais mon interpretation va dans le sens de celle de
IDR. Vaiei, en fin de compte, la lecture (fig. 3b):
24 N. Gostar (n . 4) , p. 64-65, n° 3 = AE 1967, 415.

25
Voir pour cette epithete C. Daicoviciu, AMN 3, 1966, p. 157-158 = idem, Dacica, Cluj 1970, 390.
www.cimec.ro
Germisarensia I 229
D(iis) [M(anibus)}
[M(arco) A}urel(io) Iulim:z[o ... col(oniae)}
[S}armiz(egetusae) metr[op(olis) vix(it)]
[a}(l(nis) LXXVI Ing[enuus(?) „ „]
5 [---}?.
Traduction : Aux dieux (Mânes). (Marcus) Aurelius Iulianus, (decurion? de la colonie de

Sarmizegetusa metropolis; a vecu 76 ans. Ingenuus „. (erigea ceci).
En raison du nom et de l'espace, la lecture [dec(urioni)} est preferable dans la 1. 2. Dans la
1. 4 apres le numeral est mentionee la personne qui avait erige le monument, probablement un
affranchi du defunt. Datation : apartir du regne de Severe Alexandre (222-235).
4. - Fragment longitudinal de ce que N. Gostar appela « cippus funeraire », vu par lui en

194226 :
[- - -}AM
[- - -}IA v(ixit) a(nnis)
[- - -}L. MA
[- - -}IA v(ixit)
5 [annis - - -}AE L C
[- - - pedit(um) sive n(umeri)} si(n)g(ulariorum) B(ritannicorum)
[- - - filii}s et pa-
[tri sive -rentib(us) b(ene) m(erentibus)} p(osuit).
Fig. 4
N. Gostar a bien remarque qu'il s'agit d'un militaire de la troupe de Cigmău, mais dans son
l'ensemble la reconstitution du texte est insatisfaisante. Les auteurs du IDR l'ont reproduit sans
aucun changement27 •
26
N. Gostar (n. 4), p. 65-66, n° 4.
27
IDR Ill/3, 255.
www.cimec.ro
230 I IOAN PISO
11 s'agit d'un fragment median d'une base de monument funeraire (fig. 4), aux dimensions
inconnues. La partie superieure avec le nom du premier defunt mangue. Ligatures : I. 5 : AE ;
I. 7 : ET ; points de separation. Malgre la gualite mauvaise de la photographie, on distingue dans
la I. l, apres le A, le numeral LXXV, representant l'âge du premier defunt. Les I. 2-4 contiennent
Ies noms et l'âge de deux enfants, Ies I. 5-6 le nom et la charge du dedicant et Ies I. 7-8 Ies for-
mules finales. Voici la reconstitution du texte :
[- - -}
{- - - v(ixit)} a(nnis) LXXV{.?}
[- - -]ta v(ixit) a(nnis) V{.]
{- - - Ae}l(ia) Ma-
[ximin?}a v(ixit)
5 [a(nnis) - - -JV? Ael(ius) C[.
[- - - p(editum) sive n(umeri)} si(n)g(ularium) B[r?(itannicianorum)}
[filii}s et pa-
[tri b(ene) m(erentibus)} p(osuit).
Traduction: „., a vecu 76(?) ans. „.ta a vecu 5(?) ans. Aelia Maximina(?) a vecu 5(?) ans.
Aelius C„., des (pedites ou du numerus) singularium Britannicianorum, frigea (ceci ases) enfants
et a(son) pere (gui ont bien merite).
11 s'agit d'un Aelius C[- - -], militaire de la troupe des pedites Britanniciani de Cigmău, gui
erigea un monument funeraire a son pere et a ses deux filles.
5. - „Le lion avec le veau" (fig. 5), mesurant selon Ion V. Todea 85 x 36 cm, publie par
V Wollmann 28 , gui crut voir entre Ies pattes du lion un belier. Selon la photographie ii s'agit clai-
rement d'un bovide. La piece funeraire a ete vue par V. Wollmann pres de l'entree dans la tour
de l'eglise.
Fig. 5
28
V. Wollmann, Sargetia 5, 1968, p. 111, n° 3, fig. 3 (photo), avec description et commentaire.
www.cimec.ro
Germisarensia I 231
6. - Fronton d'une construction funeraire, fragmentaire, representant la Meduse (fig. 6) 29 •

Manquent Ies deux coins du fronton. Les cheveux de la Meduse se prolongent dans Ies deux coins,
en remplissant tout l'espace. Un element que l'on distingue uniquement sur l'excellente photogra-
phie de C. Daicoviciu est, sur le sommet de la coiffure de la Meduse, un oiseau aux ailes deployees.
Fig. 6
7. - Stele funeraire en gres calcareux, le registre superieur (de 74 x 88 cm), encastree dans le
mur sud de l'eglise reformee, representant la scene, tres abîmee, du banquet funeraire (fig. 7) 30 •
Dans l'interieur d'un arc soutenu par deux petites colonnes reposant sur de petits autels on
distingue un homme gisant sur une kline et tenant dans sa main droite une couronne et dans
sa main gauche probablement une coupe, a sa droite un second homme et ensuite une femme
assise sur une kathedra. Dans la partie droite de la scene se trouve debout une ancilla et dans la
partie gauche un personnage que l'on a du mal a identifier. Dans Ies coins superieurs du frag-
ment on distingue deux genies ailes tenant une guirlande.
Fig. 7
29
N. Gostar (n . 4) , p. 85-86, n° 16, fig. 11 (dessin); V. Wollmann (n . 28), p. 117, n° 10, fig. 10 (photo).
30
V. Wollmann (n. 28), p. 113, n° 6, fig. 6 (photo) ; L. Ţepos u Marinescu (n . 19), p. 122, n° 79.
www.cimec.ro
232 I IOAN PISO
8. - Paroi d'edicule funeraire en gres calcareux (108 x 75 cm), dont manque la partie supe-
rieure31. Le relief representait Ies parents avec leurs deux enfants devant eux. On distingue
encore la jambe gauche du pere et Ies plis du vetement de la mere, qui tient sa main droite sur
l'epaule droite de son fils. La fille, devant le pere, en long vetement, tient dans sa main droite un
oiseau. Le garc;:on, devant sa mere, dans un vetement au-dessus de ses genoux, tient dans sa main
droite deux styli et dans sa main gauche la crumina, dans laquelle se trouvaient probablement Ies
tablettes cirees. N. Gostar y a vu a juste titre un ecolier.
Fig. 8
9. - Paroi d'edicule funeraire avec, au-dessous d'un arc, la representation d'Hercule (fig. 9) 32 .
Le dieu (haut de 70 cm) est barbu, nu, porte un manteau dont Ies plis lui couvrent la poitrine, Ies
elements anatomiques sont bien contures, il a le bras droit courbe en haut comme s'il sortait une
fleche, tandis que le bras gauche semble reposer sur la massue.
31
N. Gostar (n. 4) , p. 81-84, n° 14, fig. 9 (dessin); V. Wollmann (n . 28), p. 116, n° 8, fig. 8 (photo); O. Floca,
W. Wolski, BMI 42/2, 1973, p. 24, n° 74, fig. 94 (photo); L. Ţeposu Marinescu (n. 19), p. 218, n° 90.
32
N. Gostar (n. 4), p. 84- 85, n° 15, fig. 10 (dessin); V. Wollmann (n . 28), p. 117, n° 9, fig. 9 (photo).
www.cimec.ro
Germisarensia I 233
Fig. 9
10. - Beau relief inedit en calcaire (ca 35 x 75 cm) representant un hippocampe (fig. 10), vu
par I. V. Todea dans le mur de Ieglise a une assez grande hauteur. fanimal mythique se dirige
vers droite, avec le museau entrouvert et la criniere bien contouree, avec Ies jambes anterieures
poussees en avant et la queue enroulee. La piece appartenait probablement a une installation
thermale de Germisara. Disparu.
Fig. 10
www.cimec.ro
234 I IOAN PISO
GERMISARENSIA
(Rezumat)
Lucia Daicoviciu, care a salvat o mare parte a bibliotecii lui Constantin şi Hadrian Daicoviciu,
dăruind-o Munzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, i-a înmânat autorului prezentului articol mai
multe plicuri, dintre care unul conţine nouă fotografii cu zece monumente epigrafice şi anepigrafice din
Germisara, dimpreună cu o scrisoare din 12 decembrie 1935, adresată lui Constantin Daicoviciu de către
Ion V. Todea. Astfel au putut fi corectate lecturile unor inscripţii (nr. 1-4), au fost făcute precizări privind
câteva piese anepigrafice (nr. 5 - 9) şi a fost publicată o piesă inedită (nr. 10).
www.cimec.ro
CONSIDERAZIONI PRELIMINARI SULLA RICERCA
ARCHEOLOGICA DA ZĂVOI - CIMITIRUL
ORTODOX, (CONTEA CARAS-SEVERIN,
,
ROMÂNIA) NEGLI ANNI 2009-2013
Adrian ARDET,,
Dimitrie Pavel NEGREI,
Lavinia GRUMEZA
Museo di Caransebeş
1. Descrizione del complesso termale

Nel marzo 2009, Contea Museo Etnografico e il Confine Reggimento Caransebeş, e stato
annunciato delle autorita locali da Zăvoi che nel cimitero del paese sono stati scoperti, dopo
aver scavato una tom ba, muri spessi di pietra fissati con malta 1• Questa scoperta ha portato
ai primi scavi archeologici nel cimitero ortodosso, ricerche che hanno condotto a numerose
campagne archeologiche (2009 2 , 20113, 20124, 2013 5) sviluppate del personale di Contea Museo
Etnografico e il Confine Reggimento Caransebes.
Alla fine di questi quatro campagne di ricerca archeologica si ha scoperto un complesso
termale romano su una superficie di circa 270 m. q. (Fig. 1). In questo momento e difficile di
rivelare completamente i bagni perche gli edifici romani sono proprieta privata.
11 complesso dispone di una sola fase di costruzione datata nella prima meta del seconda
secolo p. Chr., sotto il regno dell'imperatore Traiano - Adriano.
Gli muri di fondazione sono stati costruiti da cava di pietra e pietra di fiume e consolidati
con malta. La larghezza di questi muri era di 60-65 cm. Gli pavimenti e gli pareti da cocciopesto
sono stati conservati in numerose stanze, ma purtroppo a volte ci sono stati distrutti nell'epoca
contemporanea (l'intero complesso era coperto da uno strato di terra, detriti e rifiuti derivanti
dal cimitero o dalla vicina abitazione).
Tutte le cellule conservate dalle installazioni di hypocaustum erano rettangolari e sono stati
conservati solo quelli che erano alla basse clei impianti di riscaldamento (ci si sovrappongono,
solo uno o due cellule).
E impossibile <lire esattamente la funzionalita di ogni stanza perche il complesso e solo par-
zialmente scoperto, solo le fondazioni delle piscine e le camere sono state sorprese archeologice.
Alcune camere hanno un alto grada di distruzione I danneggiamento e l'ingresso in questo
complesso none stato ancora scoperto. Le stanze sono presentati come segue (Fig. 2).
1
Ardeţ2011,p.51-72.
Gli edifici sono stati investigati: A, B, C, D, E, F (Ardeţ et alii 2010, p. 320-321).
3
E 'stato investigato praefurnium 1 (Ardeţ et alii 2012, p. 170-171).
4
E 'stato investigato praefurnium 2 (Ardeţ et alii 2014, p. 158-159).
5
E 'stato investigato il cortile esterno del complesso (?) (Ardeţ et alii 2014, p. 158-159).
www.cimec.ro
236 I ADRIAN ARDEŢ, DIMITRIE PAVEL NEGREI, LAVINIA GRUMEZA
Camera B (piscina con acqua calda)

La prima camera che e stata studiata aveva le dimensioni 3. 70 x 2 x O. 70 m 6 , con la base <lei
pavimento di opus signinum. Le pareti della camera erano coperti nello stesso modo (opus signi-
num non e stato mantenuto su tutta la superficie delle pareti; e nelle aree dove e stato mantenuto,
ii muro era spesso fino 0.40 m, Fig. 5).
Alla base delia stanza sono stati osservati tracce superficiali di hypocaustum suspensure.
Questa piscina era riempita con acqua calda ed era riscaldata da un praefurnium, che probabil-
mente si trova a nord <lei complesso, dove oggi si trova ii cimitero ortodosso.
Camera A
Ha dimensioni di 4.50 x 0.90 x 5 mela fondazione delia stanza A comunica con la fonda-
zione della stanza E attraverso uno stretto corridoio di circa 0.80 m.
La base era formata da una superficie del pavimento di opus signinum e siamo riusciti di
identificare 10 celle, da hypocaustum con le dimensioni di 32 x 30 centimetri. Tutte le pareti
erano coperte da un strato superficiale di opus signinum e la stanza di fronte A e stata riscaldata
attraverso praefurnium 2.
Camera C (la vasca con acqua calda)

Ha dimensioni di 3.70 x 5 x 1 m, la camera e stata ricercata solo parzialmente per causa di
una tomba contemporanea presente sul lato sud. Le pareti sono ricoperte di opus signinum (con
un spessore di 0.25 m) e placcati con tegulae rettangolare che avevano una sopraelevazione per
combinare. Queste tegulae sono stati trovati in una posizione secondaria.
Camera D (vestiholo?)
Questa stanza e stata esplorata solo parzialmente (2 x 0.40 x 0.60 m), a causa della presenza
di un albero all'interno (Fig. 6/1). Le dimensioni totali delia stanza sono 3.70 x 2.40 m. La
camera non era riscaldata (non abbiamo scoperto l'instalazione di hypocaustum) e la fonda-
zione e stata scavata direttamente nell'argilla impermeabile. Esiste un canale orientato nel parte
di ovest-est e poi nord-sud (formando un angolo di 90 gradi, nella sala F) entra in questa zona
dai lato sude ha ii ruolo di mantenere l'acqua da B e C (Fig. 6/2).
II canale ha una larghezza di 0.30 m, e ha un pavimento in basso (ad una profondita di
O.SO m) con mattoni. Le pareti clei canali sono costruiti in pietra levigata e hanno uno spessore
di circa 0,30 m. II canale e coperto da grandi lastre di pietra con le dimensioni di 1 x 0.60 m, che
e coperta da uno strato di pietra del fiume, sopra di che si puo vedere uno strato compatto di
opus signino e una pavimentazione in ceramica, in lastre ceramiche rettangolari, disposte come
aghi di abete/ la spiga di grano, tecnica opus spicatum 7 •
Camera F (apodyterium)
La stanza era attraversata sul lato nord del canale sopra descritto. La camera ha dimensioni
di 8.5 x 6 m, e ii pavimento era fatto di pietre di fi.urne, su cui c'e uno strato superficiale mante-
nuto da opus signinum, che e stato applicato sopra ii terreno fatto da pezzi di argilla rettangolare
in tecnica opus spicatum. La stanza non sembra riscaldata (non abbiamo trovato la struttura
di hypocaustum). Vicino alla parete ovest delia stanza (al suo interno), c'e stato condotto un
Lunghezza x larghezza x profondita.

Una tecnica simile e stata documentata in Forum Vetus di Sarmizegetusa, camera 46 (Piso 2006, p. 175-176) e
Pomer (Medulin), piscina di pietra (Dzin 2008, p. 173, Fig. 9-10).
www.cimec.ro
Considerazioni preliminari sulla ricerca archeologica da Zăvoi - cimitirul ortodox I 237
sondaggio e si e accettato che le pietre di fi.urne (che formano il pavimento) sono stati disposti
su uno spesso strato di argilla gialla.
Camera E (caldarium)
La camera E ha dimensioni di 8.30 x 3 x 1 m ed una larghezza di 4 m dell'abside e l'apertura
di 2 m. Le pareti erano rivestite di uno strato di opus signinum, conservati in un modo superfi-
ciale, con uno spessore approssimativo di 2 cm. II retro delia stanza era rivestito ancora con un
strato piu groso di opus signinum e di sopra sono stati scoperti sei mattoni che facevano parti
dell'installazione hypocaustum. A sud di questa stanza c'e un muro di pietra che ha una lun-
ghezza di 2.30 m e che non chiude la stanza, ma permette ii passaggio dell'aria calda nella stanza
vicina (camera G?) che non abbiamo studiato.
Camera G (praefurnium I)
L'intera stanza G e stata studiata su un'area di 2.40 x 3.40 m e il spazio contiene un praefur-
nium e l'ingresso in un'altra camera (?) che utilizzava questo praefurnium. La camera era riscal-
data e all'interno abbiamo trovato 8 mattoni che facevano parte dell'impianto hypocaustum.
Praefurnium 1 e stato costruito in pietra levigata e malta (spessore delia parete era 0.40 m),
con dimensioni di 1.70 x 0.70 m (lunghezza x larghezza). La parete delia camera F epiu spessa
rispetto alle altre pareti del complesso (circa 1 m di larghezza), probabilmente per proteggere le
zone limitrofe da un eventuale incendio.
Camera H (praefurnium 2)
L'ingresso di praefurnium era fatto di pietra levigata e consolidato con malta e la fondazione
e stata costruita in pietra di fi.urne (Fig. 3; Fig. 8). L'intero ingresso ha l.80 m di lunghezza e larga
O. 70 m, e al suo interno sono stati trovati 3 tegole che, probabilmente, hanno caduto dal tetto
(?).La camera che utilizzava questo canale (H) ha le dimensioni di 4.60 x 4 m. La parete situato
nel parte nord e distrutto quasi completamente, e solo una parte delia fondazione si mantiene
ancora. La fondazione ha una altezza di circa 30 cm ed e stata costruita da pietra di fi.urne e
malta. II parete situato nel parte sud, conservato molto meglio (60 cm di larghezza) e stato col-
pito nella parte orientale (dove si unisce sala A) di un pozzo moderno.
All'interno delia camera sono stati scoperti diversi mattoni e, tra questi, due erano timbrati
(PR COS). Questi mattoni avevano ii ruolo di pilae del hypocaustum. Sul lato est delia sala H
e stato realizzato un sondaggio che ha permesso di osservare la modalita di realizzazione del
pavimento:la stratigrafia e composta da uno strato di argilla in basso, sopra il quale si trova
la pietra fi.urne posizionata in verticale e sopra c'e un altro strato di opus signinum. Nella parte
occidentale delia zona e stata studiata la cassetta di cenere con dimensioni di 2 x 1.60 x 0.30 m;
La profondita stratigrafica delia casetta di cenere era di 1 m, ed e stata pavimentata con ciottoli
di fi.urne disposti verticalmente.
La stratigrafia scoperta dopo Io svuotamento del cassetto cenere e la seguente: primo livello
e composto da giallo terra limosa (archeologico sterile), ii livello successivo (spessore 20 cm)
era per sistemazione e viene formato da pietra di fi.urne, pozitionata in bordi; ii terzo strato di
livellamento e costituito da sabbia e ghiaia con uno spessore di 10 cm (Fig. 3/2).
11 cortile esterno del complesso (?)

All'esterno delia parete settentrionale del complesso e stato condotto, nel 2013, un son-
daggio archeologico {10 x 1.5 x 1.5 m), all'interno del cimitero del paese(Fig. 9/1-2). L'intera
www.cimec.ro
area e stata distrutta dal pozzo delle tombe moderni e contemporanei. Solo in una parte di
questa indagine hanno identificato un livello romano ( 1.5 x 0.5 m), costituito da terreni
mescolati con argilla compatta, ricoperto di pietre di fi.urne disposti verticalmente e fram-
menti di tegole probabilmente parte di cortili I piazze distrutte dalle sepolture successive
(Fig. 9/3).
Probabilmente questi bagni erano private e non destinati ad un ambiente militare 8 .
I bagni militari nella provincia romana della Dacia erano vicini ai campi militari ad una
distanza di 100-150 m. Ad esempio, a Buciumi, i bagni del campo militaro erano alla distanza
di 150-200 m ad est del forte 9 , e in Romita 10, Slăven 11 o Mălăieşti1 2 erano 100 metri di distanza.
La distanza tra le terme romane scoperte in Zăvoi e le fortificazione di terra (che non e stato
studiata abbastanza fi.nora per assegnare un cronologica) e di circa 250 m.
Al interno delle terme non sono state scoperte mattoni timbrate, solo private. Un mattone
timbrato MID estato scoperto alla fine del XIX secolo in castro 13 . Le mattoni timbrate con coarte
I Sagittariorum (COH I S) 14 sono stati scoperti nel parte nord (all'esterno della parete settentrio-
nale del complesso termale).
2. Materiale archeologico
Dal complesso termale ha risultato un vario materiale archeologico: tegole e mattoni, molti
frammenti di ceramica e di vetro, pezzi di bronzo e una moneta (Fig. 10-17.).
Alia base della hypocaustum, in camera H, vicino praefurnium 1 sono stati scoperti due
mattoni stampati PR COS (Fig. 10;12/1-2). Finora, mattoni stampati simili a quelle da Zăvoi,
sono stati scoperti in Voislova nella capitale della Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. In rife-
rimento al mattone da Voislova (oggi perso) sappiamo solo che e stato trovato tra le rovine del
forte, ha una lunghezza di 27 cm ele 5 lettere PR COS sono stati disposti in una tabula ansata 15 •
Le copie di Sarmizegetusa hanno un contesta proveniente dalle fogne del decumanus maximus
(forum vetus) forum novum, e domus procuratoris in totale 94 mattoni e tegole 16 •
Fino a poco tempo si e ritenuto che questi mattoni PR COS hanno una natura privata e
sono provenienti dalla bottega di alcuni artigiani, proprietari di mattoni da Ulpia Traiana, una
proprieta privata produttore che apparteneva alla famiglia Procilii - con gentilicio Pr(ocilius) o
Pr(oculeius) e COS cognomen, tutto Cos(mus), Cos(tio) o Co(n)s(t)1 7 • Finora non conosciamo in
Sarmizegetusa nessun membro di questa famiglia che ha il cognome Co(n)s(---) 18 •
I. Piso ritiene che questi mattoni provengono da proprieta consolare (di un governatore
delle tre Dacia) e legge questo PR COS da pr(aedia) co(n)s(ularis) o (ex) pr(aediis) co(n)s(ula-
ris)19. Cronologicamente, questi mattoni e tegole sono state prodotte nel periodo di D. Terentius
In Dacia sono stati scoperti bagni privati, como segue: Protase I975, p. 350-353; Protase 200I, p. 237-248; Bozu
I979, p. I87-200; Ardeţ/Ţeicu 2008, p. I07-115.
9
Gudea I997, p. 63.
10
Matei, Bajusz I997, p. 101.
11
Popilian I971, p. 62.
12
Informazioni Alexandru Raţiu (MNIR).
13
IDR III/l, p. 234.
14
Bozu I977.
15
IDR III/l, p. 237.
16
Piso 2006, p. 320.
17
IDR III/I, p. 237.
18
Piso 2006, p. 32I; IDR III/I, p. 237.
19
Altre interpretazioni sono stati proposti in letteratura: pro(vincia) co(n)s(ularis), pr(aedium) co(n)s(ulare),
pr(aetorium) co(n)s(ulare), pr(aedia) co(n)s(erva), pr(aedia) Cos(ini), Piso 2006, p. 320-32I con bibliografia.
www.cimec.ro
Scaurianus (ii governatore sin della fondazione della colonia) o nel periosdo del suo figlio, D.
Terentius Gentianus, personaggio favorito da Adriano all'inizio del suo regno 20 •
Certamente, materiale di costruzione timbrato PR COS, da Sarmizegetusa e stata presa, sia
Voislova ea Zăvoi. Questi mattoni offrono indizi sulla costruzione delie terme romane di Zăvoi
in qualche momento durante Traiano - Adriano.
3. Catalogo
A. Moneta di bronzo
Emittente: Adriano per Sabina
Nominale: Asse
Data: 126-137
Diametro: 2.8 x 2.6 cm
Peso: 10.5 g
Dritto: SABINA AVGVSTA HADRIANI AVG P P, busto drappeggiato dalia imperatrice Sabina;
capelli colto in un lungo panino; guarda nella parte destra; immagine inquadrata in un cerchio
di perle
Reverse: in gran parte illeggibile; si puo osservare un braccio sinistro di una persana che si trova
a fianco (Juno?)
Riferimento: RICI I, nr. 1038, Fig. 12/4 (nr. inv21 • 48529)
B. Pezzi di bronzo
I. Oggetto utilizzato per l'imbracatura del cavallo(?) che consiste di un puntale collegato a
una barra di bronzo, con le estremita decorate con 3 incisioni; D (puntale) = 4.8 cm, G (pun-
tale) = 0.3 cm; E (barra di bronzo) = 4.5 cm, G (barra di bronzo) = 0.6 cm; provenienza: Sl/2011,
griglia A2, H = 15 cm; Fig. 13/1 (nr. inv. 51933)
C. Vaso di vetro
I. Frammento di una maniglia e la spalla di un recipiente di vetro 2 2, decorata con scanalature;
L = 8 cm, L = 6 cm, g = 1 cm; provenienza: Zavoi 2011, Camera con hipocaust, H = 60 cm;
Fig. 13/2; (nr. inv. 51931)
O.Materiale ceramico
I. Mattone, timbrato PR COS; dimensioni clei pezzo sono 37 x 27 x 5 cm23 ; la cartuccia e in
forma di tabula ansata (14.5 x 4 cm), con lelettere in rilievo e dimensioni che vanno da 2.5-
2.7 cm; provenienza: impianto di hipocausto base, sala H, vicino da preafurniuml; Fig. 10/1
(nr. inv. 57470)
2. Mattone timbrato PR COS; le dimensioni sono 37 x 27 x 6 cm; la cartuccia e costituita da una
tabula ansata (15 x 4 cm), con le lettere in rilievo, con dimensioni che variano da 2.5-2.8 cm;
provenienza: la base di hipocaust delia stanza, vicino alla praefurnium l; Fig. 10/2 (nr. inv. 57471)
3. Pavimento rettangolare; le dimensioni del pezzo sono 12 x 5 x 3 cm; provenienza: Sala F;
Fig. 11/1 (nr. inv. 57475)
20
Piso 2006, p. 321.
21
Numero di inventario.
22
Isings 1957, p. 68, Form 51 a.
2
J Lunghezza x larghezza x spessore.
www.cimec.ro
4. Piatto rettangolare, quadrato soltanto frammenti; superficie esterna e decorata con due semi-
cerchi fatte prima della bruciatura; dimensioni del pezzo sono 15 x 12 x 3 cm; provenienza:
Camera C; Fig. 11/2 (nr. inv. 57477)
5. Piatto rettangolare, conservato frammentariamente, con unione cant; le dimensioni sono
18 x 15 x 3 cm; provenienza: sala C; Fig. 11/3 (nr. inv. 57479)
6. Piastra rettangolare, conservata frammentariamente, con unione cant; le dimensioni del pezzo
sono 18.5 x 16 x 2.8 cm; provenienza: sala C; Fig. 11/4, 13/3 (nr. inv. 57478)
7. Frammento di condotta (?); le dimensioni del pezzo di 10.5 x 9 x 3 cm; Fig. 11/5 (nr. inv.
57476)
8. Frammento di mattone timbrato, forse appartenenti atruppe miliaria (R8?); la stampa delle
dita e stata realizata nella pasta prima della cottura; dimensioni del pezzo sono 10 x 8 x 4 cm;
provenienza: praefurnium 1; Fig. 13/3 (nr. inv. 51910)
9. Piastra rettangolare; l'arredamento e costituito da tre canalature parallele e la stampa delle dita
e stata ottenuta nella pasta prima della cottura; dimensioni del pezzo sono 12.5 x 8.5 x 3 cm;
Fig. l l/6(nr. inv. 51911)
10. Frammento di terracotta decorato; l'arredamento sembra imitare un ramo di albero; le
dimensioni del pezzo sono 7 x 7 x 2.5 cm; Fig. 13/4 (nr. inv. 51924)
11. Frammenti di piedi di un'anfora; Beltran tipo II B24 (prodotta nel sud della Spagna) 25 ; pasta
e gialla-marrone e contiene, come sgrassante: piccolo, augite, calcare, rocce vulcaniche, sabbia
augite; le dimensioni del pezzo: 18 (lunghezza) x 5 cm (spessore); Fig. 14/1 (nr. inv. 51922)
12. Pentola frammentaria tradizionale La Tene26, fatta a mano, con l'orlo (D 27 = 13) intestato
verso l'esterno e sotto si possono vedere le impronte digitali lasciate delle dita che la forma di una
cintura alveolare; il corpo e leggermente rotondo e il fondo e piatto con la forma simile ad un
anello; la pasta e grossolana (appare piccolo, quarzite, sabbia e paglia); provenienza: Zăvoi 2012,
griglia 1, H = 70 cm; Fig. 14/2 (nr. inv. 57495)
13. Pentola frammentata con due maniei piatte; l'orlo (D = 16 cm) e dritto e orientato verso
l'esterno; la pasta e semi-fine (appare mica, quarzo, sabbia); provenienza: Zăvoi 2012, griglia l,
H = 70 cm; Fig. 14/3 (nr. inv. 57461)
14. Tazza frammentaria, il manico non esiste piU; l'orlo (D = 12 cm) e orientato verso l'esterno; la
pasta e semi-fine (appare mica, quarzo, sabbia); provenienza: Zăvoi 2012, griglia = 1, H = 70 cm;
Fig. 14/4 (nr. inv. 57461)
15. Ciotola frammentata con l'orlo orientato (D = 22 cm), la pasta ha un colore marrone-grigio,
pasta semifine (appare mica, calcare); provenienza: Sl/2011, H = 45-50 cm; Fig. 15/1 (nr. inv.
57466)
16. Pentola frammentata con due maniei arrotondati; l'orlo (D = 19 cm) e orientato verso destra;
la pasta e di colore grigio; provenienza: Sl/2011, H = 45-50 cm; Fig. 15/2 (nr. inv. 51924)
17. Pentola frammentata con l'orlo sagomato (D = 14 cm), grigio; pasta semifine (spunta picola,
silice); provenienza: Sl/2011, H = 45-50 cm; Fig. 15/3 (nr. inv. 57467)
18. Fondo piatto (D = 10 cm); grigio; pasta semifine (appare mica, silice); provenienza: Sl/2011;
Fig. 15/4 (nr. inv. 51292)
19. Fondo con la forma simile ad un anello (D = 8 cm); marrone; pasta semifine (appare mica,
silice); provenienza: Sl/2011; Fig. 15/5 (nr. inv. 57468)
24
Beltran-Lloris 1970, p. 446-448, fig. 177; Peacock/Williams 1986, p. 122; Passavento-Mattioli 2000, p. 733-758;
Martin Kilcher 2000, p. 759-786; Ardeţ 2006, p. 77-78.
25
Vargas 2000, p. 57-173.
26
Ardeţ 1991, p. 137-142; Rusu-Bolindeţ 2007, p. 101-103.
27
D = Diametro.
www.cimec.ro
20. Fondo piatto (D = 5 cm); rosso mattone; pasta semifine (appare mica, silice); provenienza:
Zăvoi 2012; Fig. 15/6 (nr. inv. 57469)
21. Fondo piatto (D = 8 cm); rosso mattone; pasta semifine (appare mica, silice); provenienza:
Zăvoi 2012; Fig. 16/1
22. Fondo piatto (D = 5 cm); grigio; pasta semifine (appare mica, silice); provenienza: Sl/2011,
griglial, H = 50 cm; Fig. 16/2
23. Fondo con la forma simile ad un anello (D = 6 cm); marrone-grigio; pasta semifine (appare,
silice); provenienza: Sl/2011, griglia 1, H = 50 cm; Fig. 16/3 (nr. inv. 51913)
24. Fondo con la forma simile ad un anello (D = 12 cm); marrone-grigio; pasta semifine (appare
mica, silice); provenienza: Sl/2011 griglia l, H = 50 cm; Fig. 16/4 (nr. inv. 51926)
25. Fondo piatto (D = 6 cm); marrone-grigio; pasta semifine (appare mica, silice); provenienza:
Sl/2011, H = 60 cm; Fig. 16/5 (nr. inv. 51925)
26. Brocca frammentato conservato solo la parte superiore; il labbro e trilobată; colore grigio,
con pasta semifine (appare piccola mica e quarzo); provenienza: Cl/2013, H = 20-115 cm;
Fig. 17/1 (nr. inv. 57462)
27. Ciotola frammentata, con l'orlo svasato (D = 8 cm); rosso mattone; pasta semifine (appare
piccola, quarzo, sabbia); provenientza: Cl/2013, H = 80-115 cm; Fig. 17/2 (nr. inv. 57463)
28. Coperchio della ciotola frammentato (D = 26 cm); rossomattone; pasta semifine (appare
piccolo, silice); provenienza: Zăvoiil 2013; Fig. 16/7 (nr. inv. 57473)
29. Coperchio della ciotola frammentato (D = 12 cm); grigio; pasta semifine (appare piccolo,
quarzo, roccia vulcanica); provenienza: Zăvoi 2013, Cl/2013, H = 80-115 cm; Fig. 16/6 (nr. inv.
57472)
30. Ciotola frammentata di terra nigra da qualle e stata mantenuta una parte del corpoe l'orlo
(D = 22 cm); grigio con verniss nero, pasta fine (appare di sabbia, piccolaa); provenienza: Zăvoi
2013, Cl/2013, H = 80-115 cm; Fig. 17/4 (nr. inv. 57465)
31. Tazza frammentata con l'orlo sagomato (D = 12 cm) e con una tacca sotto ii bordo; grigio;
pasta fine (appare piccola, silice); provenienza: Zăvoi 2013, Cl/2013, H = 80-115 cm; Fig. 17/3
(nr. inv. 57464)
32. Fondo piatto tradizionale celtico (D = 8 cm, nr. inv. 57 474), grigio, pasta semifine (appare
quarzo, piccolo, bucce, conchiglie), e stato lavorato su una ruota lenta e decorato con scadenza;
provenienza da Zăvoi, 2013, H = 80-115 cm (Fig. 18/2)
33. Lampada romano frammento del bacino superiore, in mattoni rossi (nr. inv. 51 930), e nato
in Italia settentrionale (tipo IX Alicu, Nemes = XVI Ivanyi); provenienza da Zăvoi, 2011 C3,
griglia H = 30 cm (Fig. 18/ 1)
Bibliografia
Alicu, Nemeş 1997 D. Alicu, E. Nemeş, Roman Lamps from Sarmizegetusa, BAR Supplementary
Series 18, 1997.
Ardeţ 1991 A. Ardeţ, Ceramica dacică şi de tradiţie celtică la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, in
1hraco-Dacica 12, 1991, p. 137-142.
Ardeţ2006 A. Ardeţ, Amforele din Dacia Romană, Timişoara, 2006.
Ardeţ/Ţeicu 2008 A. Ardeţ, D. Ţeicu, The archeological reserches from Bucoşniţa, in Banatica 18,
2008, p. 107-115.
Ardeţ 2011 A. Ardeţ, Domus romanorum de la Zăvoi (Jud. Caraş-Severin), in Tibiscum 1
(S.N) 2011, p. 51-72.
Ardeţ et alii 2010 A. Ardeţ, L. C. Ardeţ, D. P. Negrei, Zăvoi, corn. Zăvoi, jud. Caraş-Severin, Punct:
Cimitirul Ortodox in CCA (2009), 2010, p. 320-321.
www.cimec.ro
Ardeţ et alii 2012 A. Ardeţ, L. C. Ardeţ, D.P. Negrei, S. Angeleski, H. Hancox, D. Wood, F. Shaw, K.
Wasenczuk, Zăvoi, corn. Zăvoi, jud. Caraş-Severin, Punct: Cimitirul Ortodox, in
CCA (2011), 2012, p. 170-171.
Ardeţ et alii 2014 A. Ardet, L. C. Ardet, L. Grumeza, D. P. Negrei, Zăvoi, corn. Zăvoi, jud. Caraş
Severin, Punct: Cimitirul Ortodox, in CCA (2013), 2014, p. 158-159.
Beltran-Lloris, 1970 M. Beltran Lloris, Las anforas romanas en Espana, Zaragoza, 1970.
Bozu 1977 O. Bozu, Cohors I Sagittariorum la Zăvoi (judeţul Caraş-Severin), in Banatica 4,
1977, p. 131-133.
Bozu 1979 O. Bozu, Cercetările arheologice din punctual "Cetate" comuna Lăpuşnicel (jud.
Caraş-Severin), in Banatica 5, p. 187-200.
DZin 2008 K. Dzin, Rescue Archaeological Reaserch at a Portion of the Roman Building in
Pomer in 2007, in Histria Antiqua, 16, 2008, p. 169-176.
Gudea 1997 N. Gudea, Das Rămergrenzkastell von Buciumi! Castrul roman de la Buciumi,
Zalău, 1997.
IDR III/1 I. I. Rusu, Inscripţiile Daciei Romane, voi. III/I, Bucureşti, 1977.
lsings 1957 C. Isings, Roman Glass from dated finds, Groningen I Djakarta, 1957
Martin -Kilcher 2000 S. Martin-Kilcher, Amphores a sauces de poisson du sud de la peninsule iberique
dans Ies provinces septentrionales, in Actas Congreso International Ex Baetica
Amphorae. Conservas, aceite y vino de la Baetica en el Imperio Romano, voi. III,
Ecjia, 2000, p. 759-786.
Matei/ Bajusz A. V Matei, I. Bajusz, Castrul roman de la Romita-Certiae, Das Rămergrenzkastell
1997 von Romita-Certiae, Zalău, 1997.
Passavento-Mattioli 2000 S. Passavento-Mattioli, Anfore betiche in Italia settentrionale: direttrici di
approvvigionamento e raporti con le produzioni locali di olio e salse di pesce (I e
II secolo d. C.), in Actas Congreso International Ex Baetica Amphorae. Conservas,
aceite y vino de la Baetica en el lmperio Romano, voi. III, Ecjia, 2000, p. 733-758.
Peacock-Williams 1986 D. P. S. Peacock, F. Williams, Amphorae and the Roman economy, London and
New York, 1986.
Piso 2006 I. Piso, Le forum vetus de Sarmizegetusa, Bucureşti, 2006.
Popilian 1971 G. Popilian, Thermele de la Slăveni, in Apulum IX, 1971, p. 627-641.
Protase 1975 D. Protase, Villa rustica de la Dalboşeţ (jud. Caraş-Severin), in Banatica 3, 1975,
p. 350-353.
Protase 2001 D. Protase, Villa rustica de la Dalboşeţ (judeţul Caraş-Severin). Săpăturile
arheologice din anii 1969-1972, in Studia Archaeologica et Historica Nicolao
Gudea Dicta, Zalău, 2001, p. 237-248.
Rusu-Bolondeţ 2007 V Rusu-Bolindeţ, Ceramica romană de la Napoca, Cluj-Napoca, 2007.
Vargas 2000 E. G. Vargas, La producci6n de ânforas romanas en el sur de Hispania. Republica
y Alto Imperio, in Congreso International ex Baetica Amphorae, Voi. I, Ecja 2000,
p. 57-174.
CONSIDERAŢII PRELIMINARE PRIVIND CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA

ZĂVOI-CIMITIRUL ORTODOX 2009-2013 (JUD. CARAŞ-SEVERIN, ROMÂNIA)
Rezumat
În urma celor patru campanii de cercetare arheologică (2009-2013) a fost dezvelit un complex de
băi romane pe o suprafaţă de aproximativ 270 m.p., în cimitirul ortodox din localitatea Zăvoi. Este impo-
sibil de precizat cu exactitate funcţionalitatea fiecărei încăperi (notate cu A-H), deoarece complexul este
parţial cercetat, doar fundaţiile bazinelor şi ale încăperilor au fost surprinse arheologic, unele încăperi
având un mare grad de distrugere. În acest stadiu al cercetării putem afirma că aceste thermae au o
singură fază de locuire, datată (pe baza cărămizilor ştampilate PR COS şi a monedei emise de Hadrian
pentru Sabina) în prima jumătate a secolului II p. Chr., mai exact în perioada Traian-Hadrian.
www.cimec.ro
Comuna Zivoi, jud. Caras - Severin
C.1'.R. C1ran ba· Boo11r
Legenda:
A. Fortlficatia din piatra
8 . Clidirea cercetati în primivara aouJui 2009
O 50 100150m
Fig. 1. Piano di fortificazione di terra e terme romani da Zăvoi
www.cimec.ro
„ • o='1
• G
••
• 8=
Fig. 2. Piano del bagno a Zăvoi
www.cimec.ro
Considerazioni preliminar{ sulla ricerca archeologica da Zăvoi - cimitirul ortodox I 245
o 3m
a ~ Zid din piatra fasonata C . Ţiglă
b . Pile de hypocauslum d • Calcar

1
L 3"
~ ;id din piatră fasonată ~~~ ~ut galben
!::::::::::::::::::::::!
!Ooooooo 0 ! Piatră de râu
Nisip şi pietriş
-Ţiglă
2 d
b
Fig. 3. Piano di praefurnium 2 e la sua profilazione
www.cimec.ro
a ,..........._,, c
Pământ negru - cenuşiu Lut galben
1
m Zid din
b
piatră fasonată
.____,
~ ~~1 Ceramica
d
Pamânt negru - cenuşiu -a
~ Zid din piatră de râu -b

llJIJ()~ I Piatră de râu -c
l~t~~JI Nisip şi pietriş -d
Fig. 4. 1. Profil a sudica della Camera H; 2. Profila nordico della camera H
www.cimec.ro
Considerazioni preliminari su Ila ricerca archeologica da Zăvoi - cimitirul ortodox I 24 7
Fig. 5. Camera B
www.cimec.ro
Fig. 6. Le camere D, F e ii canale di scarico
www.cimec.ro
Fig. 7. Praefurnium 2
www.cimec.ro
Fig. 8. Praefurnium 2
www.cimec.ro
I
1
2
Fig. 9. La cortile esterna del complesso termale
www.cimec.ro
V)
o
u
..,......
·-2:o..
......
C1;$
N
E
C1;$
......
<JJ
·a
o
......
......
C1;$
::E
ci
cil
µ:;
·-~- ·
...„ -
t..., \ ,
- _ _ _ _ ._...__ _ 7~~ - r
~·· ,-:"" ,,.._<
www.cimec.ro
- - - - - ··· ···········
3 4
6
5
Fig. 11. Tegole romane
www.cimec.ro
Fig. 12. 1-3. Tegole romane; 4. Moneta di bronzo
www.cimec.ro
:-----r·----.
1 . ----(::.-:.-:.--:
:' I. :'
:
:
li i'
i' I i'
.· ·--
.
'
'''
' '
'
''
t. -------------_j_.----.-----___) 2
~-----,
Fig. 13. 1. Pezzi di bronza; 2. Frammentodi recipiente di vetro; 3.

Tegula stampata RB(?); 4. Frammento di terracotta
www.cimec.ro
I
I
I
I
'
I
r
Fig. 14. 1. Piedi del anfore; 2-4. Ceramica
www.cimec.ro
\\) I
'
5 6
Fig. 15. Ceramica
www.cimec.ro
6 Ljl'
~·
.- .
Fig. 16. Ceramica
www.cimec.ro
-
r--=----·1
Fig. 17. Ceramica
www.cimec.ro
~= . .„.:-----"--------
\
~„:,
„'. '
·.
--~----
'.. -~
' \ I
'
' „ „,
,„,," '
.
,1
lI
.,'
f
,I
II
I
''
,._, I
:,',~,
„. ..•: .•:. ,,
.
'„ \'
. +·
,'
,'
„... ... - - -1\- -:1- --- r - - -- - - - -

.
~ '.
l
.' .... '•. ''
'
11
.lt
I I
'"1 I
I
'I f1 II '.I I' II

,,, •,•
t •, „~
\ "'• __ , ,'
.•'I I
„ .... •„
,
Fig. 18. Ceramica
www.cimec.ro
WILD BOARS REPRESENTATIONS ON SOME GEMSTONES
FROM ROMULA AND THEIR SIGNIFICATIONS 1
Gabriela FILIP
Muzeul Olteniei Craiova
From Romula derives a large number of gemstones2, in fact the largest amount of this kind
of objects from all over Dacia3 . The discoveries of whole pieces, but also fragmenta! or scrap
ones, proves the existence at Romula of at least one workshop of processing gemstones 4•
The topics were extremely rich and treat various and complex scenes with divine characters,
mythological and allegorical figures, fantastic beings, grotesque creatures5 , zoomorphic and
vegetal symbols, or with a gnostic character6 •
I present below the two objects in question.
1. Gemstone worked in carnelian of good quality (dark brick colored jasper, in opinion of
D. Tudori), by carving and polishing. It has an oval shape, andin section (cut) is in the shape of a
truncated cone with the small base down. Its upper surface area is convex. Well preserved condi-
tion. Sizes: 1 x 1,2 x 0,4 cm. Weight: 0,55 g. Currently is part (it makes part) of the Museum of
Caracal Collection of gemstones. Inv. no. 1998. Fig. I.
o I cm
Fig. 1- Gemstone with the representation of a wild boar (drawing Gabriela Filip).
On the surface area of the gemstone it was represented a wild boar, seen in running to the
lefi side. Stylistically (in terms of style, on stylistic point of view), the piece is carefully macle. But
' I want to thank this way to Mr. Dr. Dorei Bondoc (Oltenia Museum, Craiova) for kindly information, bibliogra-
phy and suggested working directions.
2
Tudor 1938, p. 14.
3
Gramatopol 2000, p. 109.
4
Tudor 1938, p. 14-19; Bărbulescu 1984, p. 112.
Mărgărit Tătulea 1994, p. 109.
6
Mărgărit Tătulea 1994, p. 109-11 O; Gramatopol 2000, p. 111.
7
Tudor 1967, p. 214, no. 22, fig. 3/5; Tudor 1968, fig. 35/5; Tudor 1978, fig. 33/5.
www.cimec.ro
262 I GABRIELA FILIP
compared to other pieces that portray similar scenes8 , its artistic composition betrays a simpler
fashion style, much poorer in anatomica! details. lt is however noted the attention paid to ele-
ments which define the nature of the animal, namely the muzzle (snout), the fangs and the fur
(hairy skin).
2. Gemstone worked in brick colored carnelian (jasper, in opinion of D. Tudor 9 ) by carving

and polishing. lt bas an oval shape, andin section (cut) is in the shape of a truncated cone with
the small base down. Its surface area is flat. Well preserved condition. Sizes: 1,2 x 1,5 cm. Weight
: O, 77 g. This gemstone is part of the Museum of Caracal Collection of gemstones. Inv. no. 3386
(former inv. no. 2213 10 ). Fig. 2.
lcm
Fig. 2 - Gemstone with the representation of a hunting scene (drawing Gabriela Filip).
On the surface of the gemstone was rendered a wild boar, carved in running to the left side.
The animal is closely followed by a dog. Above the wild boar appears engraved a crown. This is a
hunting scene, therefore we can associate this representation to the cult of the goddess Diana 11 •
In terms of style, the piece is neatly macle. The whole composition reveals a obvious care
for suggesting the anatomica! details, proving the patience, working knowledge and skills the
artisan engraver.
Highlighted comes out the hunted animal rendered clearly bigger, compared to its tracker.
It can be noticed the attention which has been used to engrave the wild boar fur, that was sug-
gested by using parallel streaks, horizontally carved.
Among the known pieces of this kind, depicting hunting scenes 12 , this is one of the most
successful from the artistic point of view.
*
The presence of wild boars on gemstones from Romula, can be random or not. For the
second alternative, one can invoke (put forward) certain arguments. I am referring specifically
Similar scenes treated on gemstones see at Furtwangler 1896.

9
Tudor 1967, p. 214, no. 21, fig. 3/4; Tudor 1968, fig. 35/4 and 36/12; Tudor 1978, fig. 33/4.
10
The piece appears published with old inventory number (see Tudor 1967, p. 214, no. 21).
11
For more information about the cult ofthe goddess Diana see Bărbulescu 1984, p. 130-186.
12
Hunting scenes rendered on gemstones, see at Furtwangler 1896.; A similar representation can he found at
Archeological Museum of Sofia (see Dimitrova-Milceva 1980, p. 77, fig. 197).
www.cimec.ro
Wild boars representations on some gemstones from Romula and their signi.fications I 263
to a military "badge" with a representation of a wild boar, discovered some time aga, alsa at
Romula 13 • Here is what it is about.
3. Bronze figurine, rendering a wild boar. The body of the animal is of compact bronze,
while the pedestal is empty inside. lt has a rectangular perforation in its lower part. Well enough
preserved. Unspecified sizes. At the moment of publication, the figurine was part of the Maria
Istrati-Capşa private collection that was located at the Museum from Drobeta-Turnu Severin.
Inv. no. II 211. Fig. 3.
Fig. 3 - Bronze figurine rendering a wild boar (after Doinea Benea).
The piece was placed on a horizontal pedestal shaped like a parallelepiped, and renders a
wild boar leaning on his legs. The body of the animal is well proportioned; It is slender, while
the back legs are slightly curved inwards (to the ins ide). The he ad is slightly turn ed towards the
right, with the muzzle half-open and his fangs displayed prominently. The small eyes are sug-
gested rather summary. The same cannot be said about the animal mane, which was rendered
very large and tousled, covering the entire neck of the wild boar and extending forward the its
back, almost to the waist. The fur was depicted by some engraved in depth horizontal lines,
which offers a graceful appearance to the animal.
In the same direction enroll a discovery with a similar representation, with unknown place
of finding 14 , but that may be presumed tobe somewhere along the Olt Valley, maybe even at
Romula 15 • The object is presented, as follows.
13
Benea 1974, p. 69-74.
14
Bondoc 2000, p. 50-51, no. 40.
15
This bronze figurine was part of the Bălăcescu collection. Grarnatopol suggest that the place of origin for most
of the Bălăcescu collection, was most likely Romula (see Gramatopol 2000, p. 109).
www.cimec.ro
4. Small bronze figurine, with the representation of the head of a wild boar. lt is of compact
bronze and it has a greenish-black patina. Well preserved. Sizes : height of the sode: 7 cm; height
of the representation of the animal: 4 cm. The piece is now part of the Oltenia Museum collec-
tion. Inv. no 38009. Fig. 4.
o 3 cm
Fig. 4 - Small bronze figurine, with the representation of the

head of a wild boar (drawing Gabriela Filip).
The head of the wild boar, bent gently forward, is disposed on a vertical sode. The anatomi-
ca} details are well defined. The animal half-open muzzle is elongated. The fangs, nat very large,
are well rendered. The same attention was given to the execution of the eyes, which are shown
dilated. Between the animal ears, the mane is like a protuberance and is extended up to the base
of the neck. Both fur and mane of the wild boar are macle in the form of incised lines. In general
terms, the piece is worked in a clean and clear manner, focusing on all the details that define the
nature of the represented animal.
The appearance of the wild boars representations on the gemstones from Romula, as well
as on figurate bronzes alike, can nat be the resuit of one simple circumstance. If we accept the
fact that the wild boar from no. 3 (fig. 3) represent a signum of the legion I Italica (and there is
no reason to doubt about this fact 16 ), then the presence of such images on the gemstones from
Romula makes sense. The only problem is that until now, there were nat discovered at Romula
inscriptions or stamped bricks or tiles of this legion. Overcoming this shortcoming, which can
be generated by the research stage or their publication, it may be noted the presence of decora-
tive motifs that render wild boars on the vessels of terra sigillata type found at Romula, brought
here from other parts of the Roman Empire 17 or manufactured in the local workshops.
5. Vessel of terra sigillata type. Fragment from the vessel wall decorated with motifs rendered
in relief. Drag. 37 Types. Piece macle in the workshops ofLezoux, PATERNVS, CINNAMVS style
(see Popilian 1976). The second half of the second century AD. The vessel was decorated in the
so-called "free style" characteristic to the third period of the Lezoux workshops 18 • Unspecified
16
Amon disagrees with the identification of Doina Benea (see Amon 2004, p. 164).
17
Popilian 1976, p. 163, no. 83, pi. V/83.
18
Popilian 1976, p. 28.
www.cimec.ro
Wild boars representations on some gemstones from Romu/a and their significations I 265
sizes. At the time of its publication, the piece was part of the Museum of Caracal collection. Inv.
no 1712. Fig. 5.
Fig. 5 - Fragment of a terra sigillata type vessel, rendering a hunting

scene with a wild boar (drawing Gabriela Filip).
On the surface area of this ceramic fragment severa! animal elements have been preserved
which were macle in relief, and from which, in the upper part of the fragment, lt can he easily
recognize the front half of a wild boar seen in running to the left side. In the bottom lefi there
have been preserved a hoofed animal foot (maybe also a wild boar or rather a deer) and a vegetal
fragment (most likely a leaf). In the bottom right, it can he seen a representation of a dog, ren-
dered in running to the right side, with his head turned toward the wild boar. The composition
seems to represent a hunting scene.
Also important in the direction of the problem discussed here are the representations of the
wild boars on the terra sigillata type vessels, locally produced, at Romula.
6. Local produced terra sigillata type vessel1 9 • Fragment, probably a plateau (tray or plat-
ter); it has been preserved a handle and a part of the body of the vessel; skipping the increase
of the decorative motifs which covers the surface area of this piece of fragment, I point out the
presence in the lower register (bottom lefi) of a motif that renders a wild boar. At the time of its
publication, the fragment was part of the Museum of Caracal collection. Without a number of
inventory. Fig. 6, 6a.
Fig. 6 - Fragment of a local produced terra sigillata type vessel, on which

can he seen a representation of a wild boar (after Gh. Popilian).
19
Popilian 1972, p. 150, fig. 2/2;Popilian 1976, p. 175, no. 265, pl. XXIV /265.
www.cimec.ro
Fig. 6a - Fragment of a local produced terra sigillata type vessel, on which

can be seen a representation of a wild boar (after Gh. Popilian)
At the end of this presentation, after reviewing the representations of wild boars on gem-
stones from Romula, and comparing them with those found on the figurate bronzes and terra
sigillata type vessels, some considerations are required.
lt can be noted first the fact that the wild boar has been a favorite motiv on the representa-
tions macle by the craftsmen engravers on the gemstones from Romula (above, no. 1 and no. 2),
as has been a favorite motive of the subjects rendered on the terra sigillata type vessels, imported
(no. 5) or locally produced (no.6). The handy explanation could bea relationship between these
representations and the cult of the goddess Diana, the patroness of hunting and wild animals.
On the other hand, the figurate bronzes rendering the wild boars can be related with the
mark of the legion I Italica (above, no. 3) or may represent simple objects of decoration (no. 4).
Perhaps the choice for such representation was given to the fact that the wild boar is a strong
and fearsome animal.
In any case, the wild boars representations have enjoyed the craftsmen engravers full atten-
tion, artisans who worked in bronze or ceramists, which competed in terms of rendering with
high fidelity the anatomica} and artistic details.
Bibliography
Amon 2004 Amon Lucian Dan, Armamentul si echipamentul armatei romane din Dacia sud-
carpatică,Editura „Universitaria'' Craiova, 2004.
Bărbulescu 1984 Bărbulescu Mihai, Interferenţe spirituale în Dacia romană, Cluj-Napoca, 1984.
Benea 1974 Benea Doina, O insignă militară romană de la Romula, în Oltenia. Studii şi
Comunicări - Istorie, Craiova, 1974, p. 69-74.
Bondoc 200 Bondoc Dorei, Bronzuri figurate romane, Muzeul Olteniei Craiova, I, Craiova,
2000.
Furtwangler 1896 Furtwangler Adolf, Beschreibung der geschnittenen Steine im Antiquarium
(Konigliches Museum zu Berlin), I, Berlin, 1896.
Gramatapol 2000 Gramatopol Mihai, Arta romană în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 2000.
Milceva 1980 Milceva Dimitrova Alexandra, Antike Gemmen und Kameen aus dem
Archaologischen Nationalmuseum Sofia, Sofia, 1980.
Popilian 1972 Popilian Gheorghe, Un atelier de terra sigillata a Romu/a, Dacia, NS, XVI, 1972,
p. 145-161.
Popilian 1976 Popilian Gheorghe, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976.
Tătulea 1994 Tătulea Corneliu Mărgărit, Romula-Malva, Bucureşti, 1994.
Tudorl938 Tudor Dumitru, Monumente inedite din Romu/a, I, extras din Buletinul Comisiunii
Monumentelor istorice, 1938, p. 3-34.
www.cimec.ro
Wild boars representations an some gemstones from Romula and their significations I 267
Tudor 1967 Tudor Dumitru, Pietre gravate descoperite la Romula, în Apulum, VI, 1967,
p. 209-229.
Tudorl968 Tudor Dumitru, Oltenia romană, ediţia III-a, Bucureşti, 1968.
Tudor 1978 Tudor Dumitru, Oltenia romană, ediţia IV-a, Bucureşti 1978.
REPREZENTĂRI DE PORCI MISTREŢI PE GEME DESCOPERITE

LA ROMULA ŞI SEMNIFICAŢIA ACESTORA
(Abstract)
Tematica glipticii romulense era extrem de bogată şi trata diverse şi complexe scene cu personaje
divine, mitologice, alegorice, făpturi fantastice, creaturi groteşti, simboluri zoomorfe, vegetale sau cu un
caracter gnostic. Pentru subiectul lucrării de faţă, atenţia mi-a fost atrasă de reprezentările de mistreţi,
două la număr. Prezenţa mistreţilor pe gemele de la Romula, poate fi întâmplătoare sau nu. Mistreţul a
reprezentat un motiv predilect în compoziţiile meşterilor gravori care au realizat gemele de la Romula
după cum a reprezentat un motiv preferat în tematica redată pe vasele de tip terra sigillata, de import
sau locale, dar şi pe bronzurile figurate deopotrivă. Reprezentările de mistreţi pot fi puse în legătură cu
însemnul legiunii I Italica sau pot constitui simple obiecte de decor. Nu trebuie exclusă nici o relaţie între
aceste reprezentări şi cultul zeiţei Diana, patroana vânătorii şi a animalelor sălbatice.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
THE POTTERY COMPLEX FROM THE ROMAN VICUS NEAR
THE VILLAGE OF GORSKO ABLANOVO (2007-2008) 1
Nikolay RUSEV,
Nikola RUSEV,
Varbin VARBANOV
The remains of a Roman unfortified settlement at the village of Gorsko Ablanovo, Opaka
Municipality, Targovishte District (Fig. 1), became familiar to science at the early 20 1h century as
result of the research work of K. Skorpil. According to him, the vicus is located to the northeast
of the village2 •
The settlement structure consists of an inhabited zone, two mound necropolises and a sanc-
tuary3. Its territory coverage is approximately 2000 decares. The discovered remains belong to
spread residential complexes with yards. In terms of topography, the building occupies the first
and the second floodless terraces. The main part of the settlement occupies terrains, located
along the left riverbank of the Chemi Lom, but the archaeological materials, discovered along
the right riverbank prove the habitation of this area as well. The huge area, the serious architec-
tural remains and the significant quantity of accidental finds present us with the opportunity
to search the place of the vicus within the qualification system, adopted by the contemporary
researchers. Despite the lack so far of epigraphically resources and the name of the settlement
that remains unknown as of this moment, the site can be defined as a village from the Roman
period with quasi-municipal status, or as an "ordinary'' vicus4 .
Within the borders of settled territory or in immediate proximity to it there has been a func-
tioning sanctuary. Its location is not clarified precisely, but several votive plates of the Thracian
Horseman 5 and a limestone altar to Apollo 6 , which originates from this area support the
hypothesis for the building of a temple in the past7.
Important segments of the settlement structure are the two necropolises, which have mound
character and are located correspondingly to the east and to the west periphery of the vicus8 . The
first (the east one) of them consists of six mounds, one of which has been robbed in the early 20 1h
The article is delivered for publishing in Bulgarian, with detailed catalogue of the discovered informative cera-
mic fragments (PyceB, PyceB, Bop6aHoB, no,1:1 ne'laT).
llIKopmrn 1914, 76.
3
0B'IapoB 1972, 49-54; feoprneB, AttrenoB 2004, 10-16; Top6aToB 2008, 56-57; Top6aTOB 2012, 251.
4
Top6aTOB 2008, 57-58.
5
,Uo6pycK11 1901, 797; Ka~apoB 1934, 45-46; Kazarow 1938, 82, N2 384-386; ,UoH'leBa 1992, 239-242.
6
0B'IapoB 1972, 49-50.
7
Top6aToB 2008, 56.
8
Top6aToB 2012, 251.
www.cimec.ro
270 I NIKOLAY RUSEV, NIKOLA RUSEV, VARBTN VARBANOV
century, and two others that were archaeologically studied in 2008-2009. The second (the west)
necropolis includes four mounds, which have not been examined until now9 •
In the 1960' s, D. Ovcharov conducted field survey in the village land of Gorsko Ablanovo,
succeeding to implement detailed observations, as well as to analyze numerous and various
archaeological material 10 • His scientific conclusions enrich largely the knowledge that refers to
the territorial range, the economica! life and the ethnical composition of the population. He
considers that the Roman vicus should be dated in the 2nd _ first half of the 3'd century.
A new stage of the research works is the excavations, conducted by S. Torbatov in 2007-
2009. During these three campaigns the work is focused in three sections, which cover different
parts of the settlement territory (the studied area is 340 sq. m.) (Fig. 2) and two mounds in the
east necropolis 11 •
The first section is located in the Karaachlaka locality (trenches A and E), where two chained
premises are registered, which belong to a building with inner yard (Fig. 3). The building has
foundations of unprocessed crashed stones, superstructure probably of adobe, ro of macle of tiles
(tegulae and imbrices) and ground fi.replace of square bricks 12 • Based on the discovered coins,
small finds and ceramic fragments, the existence of the residential building is referred at the end
of the 2nd - the first half of the 3'd century13 •
The distance to the second sector in the Yaliyata locality (trenches B-J.1) is around 900 m.
lnitially, geophysical study of the terrain was conducted by N. Tonkov, through applying the
geomagnetic method. During the archaeological excavations was documented a complex that
consists of a large building and a kiln for construction pottery, connected to it (tiles of the type
imbrices) (Fig. 4). The building had similar construction specifics like the one from the previous
sector, and the revealed chain premises are organized around an inner yard, fenced by a wooden
colonnade (portico) 14 •
The kiln stands 25 m away from the building and is part of a large yard, which appears
as an addition to the complex from the east. The facility has two chambers and has irregular
rectangular shape (Fig. 5). The lower chamber is entirely dug into the ground, while the upper
one only partially 15 • The construction and the use of the kiln coincide with the construction of
the residential complex, and its production is directly related to the specific needs in the time
of construction. After discontinuing the use and its abandonment, the ground in front of the
prefurnium is used as a depot. The discovered materials, which include thrown out fragments
of everyday pottery, animal bones, bronze ring-key and coins, refer to the first half of the 3rd
century 16 •
The third sector is located in the western part of the settlement, in the southwest periph-
ery of the Tokatlaka locality (trenches M- K). The research activity here is not related to the
registration of architectural remains, but the results appear as an essential contribution to the
study of the settlement development. The archaeological finds refer to three different eras - the
Hellenistic, the Roman and the period of the First Bulgarian kingdom 17 •
9
Top6aToB 2012, 251.
10
0B'lapoa 1972, 46-50.
11
Top6aToB 2008, 59-65; Top6aTOB, PyceB 2008, 462-463; Top6aToB, Pycea 2009a, 484-486; Top6arna, Pycea
20096, 486-489; Top6aTOB, PyceB 2010, 347-348; Top6aToB 2012, 252-279.
12
Top6arna 2008, 60; J1aattoaa 2012, 215-218.
13
Top6aToB 2008, 60.
14
Top6aTOB 2008, 61.
15
J1BaHOBa 2009, 114.
16
J1BaHOBa 2009, 118.
17
Top6arna/ Pycea 2009a, 486.
www.cimec.ro
1he Pottery Complex/rom the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008) I 271
The numismatic material, discovered during the excavations, is a series of 36 silver and
bronze coins, which refer to different periods and denominations. The earliest coin is imita-
tion of Philip II of Macedon, struck in the 2nd_ l st century BC. The second group includes six
worn-out sestertii from the I ' 1-2nd century. The third category is represented by denarii, which
belong to the coinage of Septimius Severus, Caracalla and Elagabalus. The largest in number
are the bronze provincial coins of Septimius Severus, Caracalla, Diadumenianus, Elagabalus
and Severus Alexander, namely the first third of the 3rd century. The !atest group consists of six
coins, which register coinage from the time of Licinius I, Constantine I, Constans, Constantius
II and Valentinian I, and only a single accidental find dates from the first half of the l 31h
century 18 •
According to the numismatic data, the first stage of settlement during the Roman period
in the region started in the early 2nd century and ended up probably with the invasions of the
Costoboci in 170-171 AD 19 • The life in the settlement, within the frames of the examined terri-
tory, is most intensive in the first third of the 3rd century ( until the reign of Seve rus Alexander)
and ended up with the invasion of the Goths. The vicus is restored in the early 4ih century, but
not in the same sizes, but rather in the old periphery zones, ultimately dying in relation to the
military activities, caused by the so-called Second Gothic War 20 •
The largest in number material, gathered during the archaeological excavations, is the pot-
tery complex from the Roman period, which is 99% of all ceramic fragments (a total of 2770
pieces). The remaining parts of vessels refer to the Early Chalcolithic Age 21 , the Late Hellenism,
the Late Roman and the Early Medieval periods. The group of the Roman everyday pottery,
separated on the ground of the technological principie, consists of fine-ware (40, 7% ), amphorae
(15,5%), coarse-ware (43,4%) and handmade (0,1 %).
Red slip pottery

The discovered red slip pottery from the vicus at the village of Gorsko Ablanovo is a com-
pact and numerous groups. lt is of particular significance, since a variety of types and versions
is registered in relatively narrow chronological frames. The processed pottery is mainly from
trench )K. 1he quality of the varnish is good with all of the vessels. lt is very well placed using the
East Roman method. In terms of color it is: red, grey, brown and their color tones. The presented
are fragments and vessels of the following types: dishes, bowls, pitchers, strainers and ampho-
rae. Only part of the pottery has poor decoration, which consists of slanting stripes and incised
weaving lines, placed with sharp instrument.
Dishes
This is the most numerous vessels' category. Several types are registered, widely spread
across the Roman provinces on the territory of the Balkans. Some of the versions reveal the
undoubted local production. With all of the vessels the slip is well placed, the clay is baked well.
Dishes Kabakchieva 1983, type VIII (Plate I, 1).
These are shallow dishes with arc-shape folded to the outside walls and a rim, underlined
through concave. The bottom is leveled, placed on a low chair. The clay is well purified with
18
B'bp6auos 2012, 233-242.
19
Top6aTOB/ PyceB 2009a, 485.
20
Top6arns 2012, 263; B'bp6auos 2012, 226-232.
21
CTaHeB 2008, 52-54.
www.cimec.ro
272 I NIKOLAY RUSEV, NIKOLA RUSEV, VARBIN VARBANOV
beige color. The vessels are covered with red slip. On the base of descriptions and analogies, the
type is dated within the frames of the 2nd_yd century22 •
Shallow dishes with rounded and folded on the inside mouth rim (Plate I, 2-3).
The vessels bear the same technological features like the previous type with arc-shape folded
to the outside walls (Kabakchieva 1983, type VIII), the bottom is shaped in an identica! manner.
The difference is in the profile of the mouth. It is rounded and folded on the inside. The walls are
slightly folded to the outside. The turning point between the body and the bottom is also marked
with relief line. The clay is well purified with beige color and light brownish tone at some of the
vessels. Sand is added for mixing the clay paste. The slip is red or brown in color. The diameter
of the mouth is between 20 and 28 cm.
Dishes Kabakchieva 1983, type VII (Plate I, 4-5).
These are dishes with complex shape. The rim, according to the description of G. Kabakchieva,
is rounded. The body is separated from the bottom by a relief line. The bottom stands on a low
chair. The clay is well purified with beige color and light red tone. The slip is well placed, with
red color. The diameter of the rim is about 20-22 cm. This is the most widely spread type of red
slip dishes in the period 2nd_yd century23 •
Dishes Kabakchieva 1983, type XII (Plate I, 6).
These are shallow dishes with cone shape and slightly rounded and protuberated to the
outside mouth. The bottom is wide, flat. The clay is fine, beige. The slip is brown, the diameter
of the mouth - 22 cm. When defining the type, G. Kabakchieva gives dating within the frames
of 151 -2nd century, presuming on the base of the sustainability of production, existence in the 3rd
century as well24, which is entirely acceptable and accurate.
Dishes Armira, type I (Plate II, 7-17).
These are dishes with generally spherical shape of the body. The mouth rim is rounded,
upright, folded to the inside, slightly thickened or narrowly rounded, with three incised hori-
zontal lines below it. The vessels cover almost all of the dish versions, registered in Armira 25 •
This is one of the most widely spread shapes from the vicus at Gorsko Ablanovo. The diameter
of the mouth varies from 11 to 28 cm. The clay is fine or very well purified with beige, beige-
brown, grey-brown or brown-beige color. Sand is used for mixture of the paste. The slip is well
placed with red, brown or grey color. The dating of the dishes from Armira, type I is thoroughly
examined by G. Kabakchieva (Ka6aKq11eea 1986, 8-11 ). The vessels, presented here, reveal some
examples mainly within the sizes and versions of the shaping of the mouth, difference in quality
and color of the varnish, which supports the proved local production.
Dishes with walls widening upwards (Plate III, 18).
They are relatively large dishes with gradually widening walls upwards. The mouth is slightly
rounded, folded to the inside. The bottom is shaped, similar to the dishes Kabakchieva 1983,
type VIII. The vessels originate from prototypes with North-African origin, produced in the
Roman provinces on the territory of present-day Bulgaria (Knett11Ha 2006, 90).
Dishes Sultov, type VI (Plate III, 19-21).
Semispherical, medium deep dishes with relief lines at the mouth. The body is separated
from the bottom through a relief line. The clay is well purified with brown tone. Sand is used
for mixture of the clay paste. The slip is red or light-brown, well placed. There are similar vessels
22
Ka6aKqwesa 1983, 6.
23
Ka6aKqwesa 1983, 5.
24
Ka6aKqwesa 1983, 7.
25
Ka6aKqwesa 1986, 8-10.
www.cimec.ro
The Pottery Complexfrom the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008) I 273
from Nicopolis ad Istrum and Novae, and in the 2nd_yd century they are produced at Butovo
(Knemrna 2006, 90), where they are dated in the second half of the 2nd_yd century.
Dishes with protuberated to the outside rim (Plate III, 22-24).
Protuberated to the outside and folded rim, thickened with relief rings at the base. The clay
is fine or well purified with red-brown color. Sand is added for mixture in the paste, but only in
rare cases. The slip is well placed with red color.
Dishes with strongly folded to the outside wall and rounded mouth rim (Plate IV, 25-31).
Some of the dishes resemble type 2 from Villa Armira (Ka6aKq11eBa 1986, 107, Plate IV,
67), and other have very strong variations. During the examination of the pottery from Castra
Martis, G. Kabakchieva published similar examples and presents analogies (Ka6aKq11eBa 2005,
8 7, 114, Plate IV, 20), which appear to be a late version of the dishes with folded to the outside
walls and rounded mouth rim. Fragments of such dishes are published during the analysis of the
Antiquity pottery from Chitashka mogila, Bratya Daskalovi Municipality (,D;11M11TpoB, PyceB
2013, 137, Plate III), which is very well dated in the end of the 2"d century.
Bowls with rounded mouth and spherical shape (Plate IV, 32-33; Plate V, 34-36).
Generally, the bowls have rounded narrow mouth, in some cases shaped horizontally. The
vessels have spherical shape. The clay is well purified with beige color and its tones. The varnish
is well placed with red, brown or beige color. The diameter of the mouth is within the range of 12
and 19 cm. The bowls of the type are widely spread across the Roman provinces. In Histria they
are dated in the period second half of the 2n<l_3rd century (Suceveanu 1985).
Bowls with S-shaped profile (Plate V, 37-39).
Large bowls with S-shaped profile in general. The mouth is rounded, underlined through
concaving. The body is furrowed through relief lines and rings. The clay is well purified with
orange-ochre or beige color. The slip is placed with red or brown color. The diameter of the
mouth is about 18-25 cm.
Bowls with complex shape (Plate V, 40-41).
Large bowls that resemble the dishes Kabakchieva 1983, type VII, but with significantly larger
sizes. The mouth is rounded, underlined through concaving, furrowed with relief rings. The body
is separated through relief lines. The clay is well purified. Pure small sand is used for mixture in
the paste. The slip is thick, with brown color. The diameter of the mouth is 28 cm. Vessels with
similar shape are widely spread within the frames of the 2nd_yd century (Suceveanu 1985).
Bowls (Plate VI, 42-45).
Medium deep and deep bowls with spherical and bispherical body. The mouth rim is protu-
berated on the outside, furrowed by several perpendicular relief rings. The clay is well purified
with mixture of small sand. The diameter of the mouth is 13-14 cm. The type is nat so spread in
comparison to the others, examined above.
Vessels with three handles (Plate VI, 46).
Large vessels with biconic shape, narrowed mouth, furrowed along the rim. They have three
handles with three perpendicular canelures. Decoration is placed on the vessel with sharp tool
and consists of irregular lines along the body. The clay is well purified with red-brown color. The
slip is well placed with orange color. The diameter of the mouth is 14,2 cm. The vessels with three
handles are spread across some parts of the Empire, and their local production is nat excluded,
which follows Hellenistic traditions (Brukner 1981, 183).
Cops (Plate VI, 47-50).
Vessels with bispherical body. The mouth is small, furrowed with relief rings at the base. The
upper half is clearly separated by the lower one with relief line. The clay is fine with beige color
www.cimec.ro
and its tones. The slip is very well placed. The diameter of the mouth varies within the frames
between 5,5-7 cm.
Cups (Plate VI, 51-52).
Cups with spherical body. They have relatively large dimensions. The diameter of the mouth
is 8 cm. The clay is fine, the varnish is well placed. All cups have accurate analogies in the pro-
duction centers of Nicopolis ad Istrum with dating at the end of the 2"d - the early 3rd century.
Pots Armira, type III (Plate VII, 53-55).
Large pots with spherical-coneshaped body. The mouth is widely open, rounded, its outer
side is carved by several canelures. The clay is well purified. The quality of the varnish is good.
The type is dated precisely within the frames of the second half of the 2"d - first half of the 3'd
century (Ka6aK'Itteaa 1986, 24).
Pots (Plate VII, 56-58).
Elongated pots, defined in some Late Antiquity complexes as saucepans (Knetttttta 2006,
103). The body is elongated, furrowed. The mouth is thickened, slightly folded to the outside.
Pots (Plate VII, 59).
Pots with spherical shape and decoration of weaving lines, stamped with sharp tool. The clay
is well purified. Sand is added as mixture. The slip has good quality, brown color. Similar pots
are found on the territory of Timammium in pit complexes from the first half of the 3rd century
(Bop6aHOB 2008, 104).
Krater-shaped vessels (Plate VIII, 60-64).
These are large vessels with diameter of the mouth of 18 cm and in rare cases of 22 cm.
They are large pots with cone shape. The clay is well purified. One of the few examples, where
along with the sand, the paste is alsa mixed with mica, is registered at the krater-shaped vessels.
The shape, development and distribution of these vessels are already discussed in the literature
(Ka6aK'Itteaa 2005, 89).
Lids (Plate VIII, 65-66)
Two lids are determined. All of them are covered in brown color. The clay is not well puri-
fied with light-grey color. Quartz particles and mica are used for mixture of the paste. The diam-
eter of the registered lids is 20 and 2 7 cm.
Strainers (Plate VIII, 67-68).
Only two fragments (mouths) are defined as strainers. The clay is relatively well purified
with beige color and mixture of sand. The vessels are covered with red or brown color. The diam-
eter of the mouth varies from 13-16 cm. The fragments of straners refer to the type, defined by
Sultov for domestic use, discovered together with co ins of Caracalla (Sultov 1985, 81-82).
Amphorae
The presented amphorae have quality slip with red, red-orange, brown, light-beige or grey
color (at some of the examples it is placed extremely precisely). The clay is well purified, gained
light-beige or red-orange color after the baking. Fine sand and rarely mica is used for mixture
in the clay paste. Among the fragmented materials are registered a number of twisted han-
dles with thick brown slip, light-beige, well purified clay and various sizes of the type Skorpan
XIII-G.
Amphorae with folded to the outside stripe-shaped profiled rim (Plate IX, 69-71)
All registered examples are of well purified clay, which gained light-beige color after baking.
The slip is very well placed with red or brown color. The diameter of the mouth varies from 13
to 15 cm. The handles are flat with two stripes or canelures. The shape is known from the Agora
www.cimec.ro
of Athens and the villa near lvaylovgrad. They are dated from the 1st to the end of the yd century
(Ka6aK'-IJ1eBa 1986, 21).
Amphorae with slightly protuberated to the outside and strongly folded inner mouth
rim (Plate IX, 72-76).
The slip is well placed with red or brown color. The clay is beige. The diameter of the mouth
is between 10-14 cm. Typically, Roman amphorae, dated in the period 2nd_3rd century.
Amphorae with thick mouth rim with slightly quadratic shape (Plate IX, 77-78}.
Two examples with thick mouth rim with slightly quadratic shape are presented. The clay is
well purified with beige color. The vessels have varnish cover with light-beige and red color. The
diameter of the mouth is 8 and 11 cm.
Bottoms (Plate X, 79-88; Plate XI, 89-96).
The bottoms are examined separately, since not all of them can for certain be referred to
some of the categories of vessels. For some of the examples it can be presumed what the ves-
sel looked like, and others cannot be defined. Some of the fragments have accurate analogies
in Stobi, dated generally in the Middle Roman period (Anderson-Stojanovich 1992, Pl. 140,
1203-1206).
Kitchen pottery
The discovered kitchen pottery is a relatively compact and numerous group. lt is of particu-
lar significance, since it registers a diversity of types in narrow chronological range. The found
vessels are in the nuances of brown, tile-red, beige, ochre and less of the grey. The clay paste is
most often mixed with sand in different concentration, small stones and mica. lbe surface is
smoothened less or more carefully, but never until polishing. The decoration is of horizontal
incised stripes or canelures, and at the kernoi - incised quadrangles, stamped with rollers.
A restored shape of a vessel, worked on a fast potter's wheel, can be referred to the Hellenistic
Age. lt is a bowl with a rim folded to the inside and slanted (Plate XIII, 113) - dishes type lOc
according to E. Moscalu (Moscalu 1983, 115-117). It is typical for the period 4ih_3rd century BC,
but it is also found in the period of Late Hellenism (Bnp6attoB 2013, 234). Another fragment is
of a vessel-storage, worked on fast potter's wheel (Plate XIV, 135) and it is also found during the
Late Hellenistic Age (Bnp6attoB 2013, 236-237). The latter originate from trench K and are syn-
chronous to the Hellenistic coin, found during the excavations, as well as with other accidental
finds in the village area (PyceB 2013, 225-234}. Another fragment of a pottery vessel or an item
(Plate XIV, 133) from trench )K, can be interpreted as a body of a ceramic candlestick. Such
are known from the period of Late Hellenism (2"d- l '1 century BC) to the north of the Danube
(Teodor, Nicu, Ţau 2003, 113, fig. 80).
The vessels from the Roman period are presented by the following types: lids, dishes, kernoi,
cups, pots, bowls (?) and pithoi. Since we have few entire forms of vessels preserved, the distri-
bution by types remains conditional until a future archaeological study of the same site.
Vessels, worked by hand. Only severa] fragments of such vessels are found, and the most
typical one is from a pot with a flat handle (Plate XIV, 132). There is a parallel of the vessel in
the mound necropolis next to the village of Charda, Yambol region (Alexandrova 2013, 104,
cat # 312). The upper chronological border of the mound necropolis is until the end of the first
quarter of the yd century (Alexandrova 2013, 32).
Vessels, worked on fast potter's wheel.
www.cimec.ro
276 I N!KOLAY RUSEV, NIKOLA RUSEV, VARBIN VARBANOV
Lids
They are a relatively small in number category of vessels - with conica} shape and small
cylindrical or conica} handle at the top. Three types are registered, widely spread in the Roman
provinces on the territory of the Balkans (Sultov 1985, 86; Popilian 1976, 127-128). They are
local production. The discovered fragments are mainly in the nuances of the brown, less of the
ochre, tile-red and grey. Their surface is usually not smoothed and they bear the traces of smok-
ing. The diameters of their mouths are within the frames of 14-24 cm, of the handles 4-6 cm,
and the only example with entire profile preserved has a height of 8.1 cm.
Lids, type I (Plate XII, 97-103).
These are lids with straight mouth rim. They correspond to type 1 after B. Sultov and to type
3 after G. Popilian (Sultov 1985, 86; Popilian 1976, 128). According to the revealed parallels, the
type is dated mainly in the 3'd century (Popilian 1976, 127-128).
Lids, type II (Plate XII, 104).
These are lids with mouth rim strongly folded to the inside. They correspond to type 2 of
B. Sultov and to type 5 of G. Popilian (Sultov 1985, 86; Popilian 1976, 128). According to the
revealed parallels, the type is dated within the frames of the yd_4th century (Popilian 1976, 128).
A similar shape is found inside a grave from the first half of the J<d century in proximity to the
Roman station of Sostra in Troyan region (KHTOB 2003, 95-99).
Lids, type III (Plate XII, 105-108).
These are lids with mouth rim slightly folded to the outside. They correspond to type 1 of
B. Sultov and to type 1 of G. Popilian (Sultov 1985, 86; Popilian 1976, 128). The type is found
as early as the second half of the 2 J century and is especially popular in the early 3rJ century
11
(Popilian 1976, 128).

Dishes
The main part of them are flat vessels with conica! shape and slightly concave to the inside
walls. They are local production, with colors in the nuances of light-brown, ochre, beige and
yellow-white, with large quantity of sand inside the paste and traces of fire on the walls outside.
The diameters of their mouths are within the frames of 20-33 cm (most often 23-25 cm), the
diameters of the bottom: 12,5-17,5 cm (most often 14-16,5 cm), and their heights within the
range of 4,5-5,6 cm, andin only one case - 7,2 cm. Four types are separated:
Dishes, type I (Plate XIII, 114-118).
Their mouth is opened to the outside, rounded and thickened to a different degree both
inside and outside. The shape is local, widely spread in the Roman Danube provinces and is
found not only throughout the entire 3rd century, but also during the following two centuries
(Popilian 1976, 123-125).
Dishes, type II (Plate XIII, 119-122).
They have mouth rim, folded to the outside and thickened to the inside, forming an edge.
Sometimes it is decorated with incised parallel concentric lines. It is close to dishes type 2 after
G. Popilian, dated in the 2 d century (Popilian 1976, 126-127). These dishes are produced and
11
widely spread in Lower Moesia as well (Sultov 1985, 84). Accurate parallel of the example from
Gorsko Ablanovo (Plate XIII, 119) is found in trizna from the third quarter of the 2 d century
11
(Pyces 2012, 350; 378, Fig. 17, 1).

The following two types (III and IV) have prototypes in the polished Roman pottery from
the 2"d century, but are also found in the following century (Popilian 1976, 123-125).
Dishes, type III (Plate XIII, 123).
www.cimec.ro
They have straight mouth rim, slightly thickened to the outside. According to the typology
of G. Popilian, they can be referred to type 2a, dated in the 2nd century (Popilian 1976, 124).
Dishes, type IV (Plate XIII, 124).
They originate from the type Dragendorf 35 and are widely spread across the Balkan prov-
inces during the second half ofthe 2"d century (Popilian 1976, 125).
Kernoi (Plate XIV, 125-128).
They are similar in shape to dishes type II, but have decoration of circles and quadrangles,
stamped with cogwheel on the bottom and the edge of the vessel. Along with them, on the edge
there are one or two attached cups. Usually this type of vessels is related to burial practices.
Such are discovered in the mound necropolis of the Roman vicus next to the village of Gorsko
Ablanovo and inside the studied mound near the town of Opaka, and their dating is at the
very end of the 2"d and the beginning of the Yd century (Top6arns 2012, 261-262; Pyces 2012,
352-353).
Vessel with similar decoration on the bottom, but without cups and decoration along the
mouth rim and with smaller dimensions is found inside a secondary grave in the mound necrop-
olis next to the road station of Sostra (KHTOB 2003, 120, Fig. 84). Its dating is in the last quarter
of the 3rd century (KHTOB 2003, 118-122).
On the preserved fragments of kernoi from trench )K the cups are missing, but here is
found a fragment of a cup and part of a vessel edge with decoration and ground for a cup. The
diameters of the mouths of the discovered vessels are within the frames of 21-24 cm, the bottom
diameters: 16-18 cm, and their heights in the frames of 4,7-5,0 cm (without the cups).
Cups
They are found rarely in the complex - only few small fragments can be referred to this
category.
Cups, type I (Plate XIV, 129-130).
They have the shape of pots, but due to their small dimensions (diameter of the mouth
within the frames of 6-7 cm) are referred to the cups. No certain parallels can be indicated,
since it is unclear whether the vessels had handles. As analogue can be referred cups type 3
and 4 (after the classification of G Popilian), dated in the 2"d and the first half of the 3rd century
(Popilian 1976, 109-111).
Cups, type II (Plate XIV, 131).
According to one part of the researchers of Roman pottery in aur country, vessels with
similar spherical shape are bowls, and according to other - cups (see for instance Alexandrova
2013, 20-21; Sultov 1985, 68). Given the smaller dimensions of the examined fragment, the sec-
ond interpretation is adopted here. Undisputedly, the type is imitation of "polished" prototype
{HaM:p;ettosa 1985, 30; Plate 10, 49). It is widely spread in the provinces of Lower Moesia and
Thrace during the 2"d and the first half of the 3'd century (Alexandrova 2013, 21).
Pots
The mast frequently discovered type of vessels during the excavations on the Roman vicus
at Gorsko Ablanovo is the pots.
Pots, type I (Plate XV, 136-147 and Plate XVI, 148-160).
The mast widely spread type, characterized with slightly folded to the outside rim, thick-
ened to the outside and curved in arc-shape to the inside. Its diameters vary from 10,5 to 22 cm
www.cimec.ro
278 I NrKOLAY RUSEV, NIKOLA RUSEV, VARBIN VARBANOV
(the largest number within the frames 13-17 cm), and the most often registered color of the
surface is in the nuances of the brown. It is possible that one part of them to have had one handle
- these with the less thickened rim to the outside (Plate XV, 136-147). They find good parallels
with vessels from Dacia (on the territory of present-day Oltenia), widely spread during the 2nd
and the first decades of the 3rd century (Popilian 1976, 90). All the others are close to type II of
G. Popilian and type 1 of B. Sultov. According to the first researcher, they are found frequently in
the early 3rd century, and according to the second one their dating is from the 2nd to the middle
of the 4'h century (Popilian 1976, 67; Sultov 1985, 85). Similar ones are found inside a pit from
the early 3rd century in Trimammium (Bop6attoB 2008, 104; 115, Plate 6.01-6.02).
Pots, type II (Plate XVII, 161-173).
At this type the mouth rim is smoothly folded to the outside, and its lower end is thickened.
The neck of the vessels is short. Its diameters vary from 12,5 to 20 cm, and the most often regis-
tered color of the surface is in the nuances ofbrown. Close parallels are the vessels type X after
G. Popilian, often found in the early 3'd century (Popilian 1976, 89).
Pots, type III (Plate XVIII, 174-185).
At this type the straight rim is folded to the outside at approximately 45°. In part of the cases
the inner side is arc-shaped curved. The diameters of the vessels vary from 13 to 21 cm, and the
most often found surface color is in the nuances of brown. Close parallel are the pots type XI
according to G. Popilian and the pots type I and II according to G. Kabakchieva. While the first
ones are dated in the end of the 2nd century, these of the Province of Thrace are dated generally in
the 3rd_4ih century (Popilian 1976, 89; Ka6aK'IMeBa 1986, 28-29). Similar ones are found inside
a pit from the early yd century in Trimammium (Bop6attoB 2008, 104; 115, Plate 6.03-6.06).
Pots, type IV (Plate XIX, 186-191).
Six of the examples, discovered during the excavations in Gorsko Ablanovo can be distin-
guished as a separate type, and for two of them is certain the presen ce of small, flat handles. Since
there is no entire form restored, it is possible for some of them to belong to deep bowls. The diam-
eters of the vessels vary from 20 to 28 cm, and the most often color of the surface has the nuances
of brown and grey. The type is characterized with straight rim, strongly folded to the outside (up
to 90°). The walls below are vertical or slightly open to the outside, and the vessel gains spherical to
biconic shape. Typical is the decoration from horizontal canelures and mixture of sand, and smok-
ing to the outside. As parallels can be identified pots with two handles, type 4 after G. Popilian,
widely spread in the lands of present-day Oltenia in the first half of the 3rd century (Popilian 1976,
92). A similar vessel (fragment of rim with handle) is also discovered inside a pit from the 3rd cen-
tury in the region of Sexaginta Prista (Bop6attoe, ,Uparoes 2012, 100, Plate XVOI.).
Pots, type V (Plate XIX, 192).
Only one fragment from a rim is found during the excavations on the vicus at Gorsko
Ablanovo. It is characterized with thickening on the inner side of the mouth rim. It is possible
for the type to be local one, since there are no accurate parallels among the published pottery
from the territory of present-day Bulgaria and Romania.
Bottoms (Plate XIX, 193-200).
For almost all of the bottoms, presented here, is certain that they originate from pots. The
exception is one fragment (Plate XIX, 196), which is probably from a pitcher/jug.
Pithos (Plate XIV, 134).
The discovered fragment of pithos rim has parallels in the ceramic complex from Villa
Armira, where however they are dated generally in the period 2nd_4ih century (Ka6aK'IMeBa
1986, 30-31).
www.cimec.ro
Bibliography
Bvp6aHoB 2008 B. Bvp6aHoB. Tpw RMl1 OT III seK oT Tep11Top11RTa Ha pttMCKaTa KperrocT
Tp11MaM11yM. - EceHHl1 '"!eTeH11R C6opRHOBO. TipeAM3BMKaTencTBaTa Ha
TepeHHaTa pa6oTa, 6, 2008, 102-118.
Bvp6aHOB 2012 B. Bvp6aHOB. MoHeT11 oT COHA3)1(Hl1 rrpoyqsaH11R Ha TepwTopttRTa Ha p11MCKMR
BttKyc Kpatt c. fopcKo A6naHOBO, TiorroscKo. - B: VI HaQMOHaJJHa HayqHa
KoH<!>epeHQl1R „Tionoso - MMHano 11 6vAellle". qacT 1. BenwKo TvpHoso, 2012,
223-250.
Bvp6aHOB 2013 B. Bvp6aHOB. KepaMMKa oT TpaKMMCKMR RMeH KOMrrneKc B Pyce. - B: Sexaginta
Prista. TpaK11i'icKM RMeH KoMrrneKc, TOM 1. 192-276.
Bvp6aHos/}..\paroes 2012 B. Bvp6aHOB, JJ;. JJ;paroes. Crrac11TeITHH apxeonorH'"leCKH pa3KOTTKH Ha
TepttTopmna Ha pttMCKHfl KacaTeJI CeKcarHHTa TipHcTa B Pyce rrpe3 201 O r. -
J13secTHfl Ha PemoHaneH l1crnpH'-1ecKH My3ett - Pyce, XV, 2012, 7-110.
reopmes/ AHreJIOB 2004 M. feoprnes, JJ;. AHrenos. MwHanoTO Ha fopcKo A6naHoso. Pa3rpaA, 2004.
JJ;wMinpos/Pyces 2013 3. J];MMHTpOB, H. PyceB. AHTl1'"!Ha KepaM11Ka OT qHTaIIIKaTa MOfHITa, 0611\. 6paTR
JJ;acKaJIOBH, qwprraHCKO. - B: C6opHl1K B '"lfCT Ha AOQ. A-p reopm Ky3MaHOB
(J13secT11R Ha ApxeonornqecKMR l1HcTHTyT, XLI). Co<!>HR, 2013, 105-145.
JJ;o6pycKM 1901 B. JJ;o6pycKM. MaTepwann no apxeonorHRTa Ha 6vnrapHR. - C6opHHK 3a
HapOAH11 YMOTBOpeHHR, HaYKa l1 KHlDKHMHa, 18, 1901, 704-812.
J];oH'"!esa 1992 11. JJ;oH'"!eBa. Hos11 AaHHl1 3a cseTMJIHll\eTo Ha ArronoH nptt fopcKo A6naHoBo,
TvproBMll\KO. - B: Studia protobulgarica et mediaevalia europensia. B qecT Ha
rrpoqiecop Becen11H 6eIIIesnwes. Ben11Ko TvpHoso, 239-242,1992.
J1saHoBa 2009 6. J1saHosa. Tiell\ 3a KepeMMAM oT p11MCKMR BHKyc Kpau fopcKo A6naHoso,
TvproBMll\KO. - ApxeonornR, 2009, 1-2, 114-119.
l1BaHOBa 2012 6. J1saHoaa. CTpottTenHH MaTep11anH H TeXHHKH Ha rpaAe)I( B p11McKHfl BHKyc
Kpal1 fopcKo A6naHoBo, IIonoscKo. - B: VI HaQHOHanHa HayqHa KoH<!>epeHQHR
„Tionoao - MMHano 11 6vAellle". qacT 1. Ben11Ko TvpHoBo, 2012, 215-221.
Ka6aK'"lttesa 1983 r. Ka6aK'"!ttesa. T11rronor11R H xp0Honor11R Ha rmrneH11Te qepseHonaKOBM
rraHl1Ql1 oT TpaK11f! (I-IV B.). -ApxeonornR, 1983, 1-11.
Ka6aK'"!MeBa 1986 r. Ka6aK'"!11eea. KepaMttKa oT ewnaTa rrpw J1sai'tnoerpaA, II-IV B. - (Pa3KOIIKM 11
rrpoyqsaH11R XV), Co<Pttfl, 1986
Ka6aK'"IMBa 2005 r. Ka6aK'"!MBa. PwMcKa 11 c11sa l13IT'bCKaHa KepaMHKa. - B: J/1. ATaHacosa 11 AP·
KaCTpa MapTHc - KBaAptt6yprntt 11 KaCTen (Pa3KOIIKl1 l1 rrpoyqsaHHfl, XXXIII).
Co<t>11fl, 2005, 81-127.
Ka1.1apos 1934 r. Ka1.1apoe. AHTl1'"1Hl1 rraMeTHl1Ql1 113 6vnrapwR. - J13eecTMR Ha 6vnrapcKMR
apxeonornqecK11 MHCTHTfT, 8, 1934, 44-68.
KMTOB 2003 r. KttTOB. HeKporron11Te Ha CoCTpa. - B: CoCTpa. TipoyqsaHe Ha KpattII'bTHaTa
cTaHQHR H KacTen Ha II'bTfl EcKyc-<l>wnttrrorronttc, I, <l>a6ep - BenttKo TvpHoso,
2003.
Knemrna 2006 E. KneH11Ha. CTonosaR H KyxoHHaR KepaM11Ka III-VI seKoB H3 Hos ( CesepHaR
6onrapHfl). Poznan-Sevastopol, 2006.
B. Hai'iAeHoBa. P11McKaTa s11na B c. Kpanee JJ;on, TiepHttIIIKl1 oKpvr. (Pa3KOIIKM 11
rrpoyqeaH11R XIV), Co<t>11R, 1985.
Qsqapos 1972 )];. Qsqapos. TpaKo-pHMCKO ceITHll\f H cseTMJIMll\f Ha ArronoH rrpw c. fopcKo
A6naHoso, TvproBl111\KO. - ApxeonornR, 1972, 2, 46-55
Pyces 2012 H. Pyces. CrracHTfITHM apxeonor11qecK11 pa3KOIIKl1 Ha HaArpo6Ha Mor11na B rp.
OrraKa, TvproBMll\Ka o6nacT (rrpeABapwTenHo C'b0611\eHHe). - J13secTMR Ha
PernoHaneH 11cTOp11qecK11 My3ett Pyce, TOM XV, 332-384.
Pyces 2013 H. Pyces. fpo6Ha HaxOAKa oT fopcKo A6naHoBo. - EceHHM '"leTeH11R C6opRHOBO.
OT H3XOAKaTa AO BHTpttHaTa, 8/9, 2011/2012, 225-234.
CTaHeB 2008 CT. CTaHeB. PaHHoxanKonHTHa KepaMttKa oT COHA3)1(Hl1Te rrpoyqsaHMR Ha
pttMCKOTO centtll\e B M. Kapaa'"!IT'bKa Kpai't c. fopcKo A6naHoso. - B: Tiorroso s
Ml1HaITOTO, 5, 2008, 51-54.
Top6aTos 2008 C. Top6aToB. PttMCKHRT s11Kyc Kpau fopcKo A6naHoBo - rrpoyqsaHHR 11
rrepcrreKTl1Bl1. - B: Tiorroso B MMHanoTo, 5, 2008, 55-66.
www.cimec.ro
Top6aTOB 2012 C. Top6aTOB. Apxeonorn'leCKo npoyqsaHe Ha MonrneH HeKponon NQ I Kpai1:

fopcKo A6naHoBo npe3 2008-2009 r. - B: VI HaQMOHanHa HayqHa KoHcpepeHQM.11
„I1onoso - MMHano M60,n;e~e". qacT I. BenMKO TopHoBo, 2012, 251-302.
Top6arns/Pyces 2008 C. Top6aTOB, H. PyceB. CoH,n;a)f(HM npoyqBaHMH Ha pMMCKMH BMKyc KpaM: fopcKo
A6naHOBO, o6~MHa OnaKa. - B: ApxeonorM'leCKM OTKPMTMH Mpa3KOOKM npe3
2007 r. CocpMH, 2008, 462-463.
Top6arns/Pyces 2009a C. Top6aToB, H. Pyces. CoH,!l;a)f(HM npoyqBaHMH Ha pMMCKM.11 BMKyc Kpai1: c.
fopcKo A6naHOBO, o6~MHa OnaKa. - B: ApxeonorM'leCKM OTKPMTM.11 Mpa3KOOKM
npe3 2008 r. Cocj>M.11, 2009, 484-486.
Top6arns/Pyces 20096 C. Top6aTOB, H. PyceB. ApxeonorM'leCKM npoyqsaHM.11 Ha MoruneH HeKponon OT
pMMCKaTa enoxa Kpai1: c. fopcKo A6naHoBo, o6~MHa OnaKa. - B: ApxeonoruqecKM
OTKPMTM.11 Mpa3KOOKM npe3 2008 r. Cocj>M.11, 2009, 486-489.
Top6arns/Pyces 20 l O C. Top6aToB, H. Pyces. ITpoyqsaHe Ha MorMneH HeKponon NQ I oT pMMCKaTa
enoxa Kpai1: c. fopcKo A6naHoBo, o6~MHa OnaKa. - B: ApxeonorM'leCKM
OTKPMTMH Mpa3KOOKM npe3 2009 r. Cocj>M.11, 2010, 347-348.
IIl Kopmrn 1914 K. lliKopnMn. OnMc Ha crnpMHMTe no Te'leHMeTO Ha peKa PyceHCKM JloM. CocpM.11,
1914
Alexandrova 2013 S. Alexandrova, Ceramic Vessels from the Roman Tumulus Necropolis near the
Village of Charda, Yambol Municipality, SE Bulgaria, in Archaeologia Bulgarica,
2013, XVII, 3, 17-108.
Anderson-Stojanovich V. Anderson-Stojanovich, The Hellenistic and the Roman Pottery in Stobi, I,
1992 Princeton - New Jersey, 1992.
Brukner 1981 O. Brukner. Rimska keramikau jugoslovenskom cleiu pro"focije Donje Panonije
(Dissertationes et monographiae,XXIV). Beograd, 1981.
Kazarow 1938 G. Kazarow, Die Denkmăler des 1hrakischen Reitergottes in Bulgarien, Budapest,
1938.
Moscalu 1983 E. Moscalu, Ceramica traco-cetică, Bucuresti, 1983.
Popilian 1976 G. Popilian, Ceramica Romană din Oltenia, Craiova, 1976.
Suceveanu 1985 A. Suceveanu, Ceramica Romana din secolele I-III p. CHR în Histria, 10,
Bucuresti, 1985.
Sultov 1985 B. Sultov. Ceramic production on territory ofNicopolis ad Istrum (11-nd - IV-th
century). - B: fo,n;MlllHMK Ha CocpMHCKM YHMBepcMTeT „KnMMeHT OxpM,!l;CKM':
I1cTop11'leCKM <DaKynTeT, LXXVI, 2. CocpMH, 1985.
Teodor, Nicu, Ţau 2003 S. Teodor, M. Nicu, S. Ţau Ceramica din aşezarea geto-dacică de la Poiana judeţul
Galaţi. în Arheologia Moldovei, XXIII-XXIV, 2000-2001, 21-181.
THE POTTERY COMPLEX PROM THE ROMAN VICUS NEAR

THE VILLAGE OF GORSKO ABLANOVO (2007-2008)
(Abstract)
Most of the pottery vessels, examined here, which originate from the vicus near Gorsko Ablanovo,
have accurate parallels among the complexes from excavated sites on the territory of Northeastern
Bulgaria. In general, these materials, based on the coins discovered inside them and according to the
opinion of the researchers, are dated in the second half of the znd century - the first half of the 3rd century.
Unfortunately, the largest part of the finds are not published yet. Of peculiar signifi.cance in the case is the
fact that the described everyday pottery from the Roman unfortified settlement near Gorsko Ablanovo
originates from closed residential complexes, which existed in the first decades of the 3'd century.
www.cimec.ro
The Pottery Complex from the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008) I 281
Fig. 1 - The remains of a Roman unfortified settlement at the village of

Gorsko Ablanovo, Opaka Municipality, Targovishte District
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Th e Pottery Complexfrom the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008) I 283
\'.I
N
Fig. 3 - The first section is located in the Karaachlaka locality (trenches A and E)
www.cimec.ro
"O
o
...c:
....
Q)
2 s
.~
....
Q)
c::
00
ro
so
Q)
00
;>-.
...o
"O
Q)
2 ...c:u
.....
ro
Q)
"'.....
Q)
.....
....ou
Q)
"O"'
c::
ou
Q)
..,.o (/)
I
'<:!'
bÎ:l
....=
www.cimec.ro
The Pottery Complex/rom the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008) I 285
>-----------~· \
\
---~./
-----i
OC::::::=---====----..__.5sm
Plate I - 1-6 Dishes Kabakchieva 1983
www.cimec.ro
- I
\
I
I
/
/ 8
·- ----,,
/
)
9
-1 .
!
i
\
r
\ /
)
12
/
13
-·--··-· -··-······--···---······r ··---------~.

{ i
/ 14
' '
J 15
/
/
--~·/' 16
Plate IL 7-17. Dishes Armira, type I.

Oe::==--=-~:::::15 sm
Plate II - 7-17 Dishes Armira, type I.
www.cimec.ro
1he Pottery Complexfrom the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008) I 287
-~---~~~~~~~~~~~~--.~~~~~~~~~~~~~~,
.....„ ......„..._....„„„„J-------_,-.----~
... 18
19
>------------.-'
>--------~····_,,,···'
20
22
23
L .. ___ j
24
O
C::::==--===---=Ssm
Plate III - 19-21 Dishes with walls widening upwards 18; Dishes Sultov,
type IV; - 22 -24 Dishes with protuberated to the outside rim.
www.cimec.ro
288 I NrKOLAY RUSEV, NIKOLA RUSEV, VARBIN VARBANOV
28
~··
29
' i 32
Oe:==--c::::=-_,="""5 sm
Plate IV - 25-31 Dishes with strongly folded to the outside wall and rounded
mouth rim; 32-33 Bowls with rounded mouth and spherical shape.
www.cimec.ro
r-r\ I J 36
38
[ //
\
„/
!
39
40
41
OC::::::::=--===---=""5 sm
Plate V - 34-37 Bowls with rounded mouth and spherical shape; - 37-39
Bowls with S-shaped profile - 40-41 Bowls with complex shape
www.cimec.ro
290 I NrKOLAY RUSEV. NIKOLA RUSEV, VARBIN VARBANOV
42
43
f'
J 44
-------------,_ --;']
1 45
:>i/
W li
?
48
Plate VI - 42-45 Bowls - 46 Vessels with three handles - 47-52 - Cups
www.cimec.ro
54
'v 55
I '
\
56 / F \
\
"-.,_ 57
----,
I
···--·--···-·7_)
\
I /
\
,,~,
\
I
\
\
I
\
\_ 59
58
Oe::==--=--=-'5 sm
Plate VII - 53-55 Pots Amira, type III - 56-59 Pots
www.cimec.ro
292 I NrKOLAY RUSEV, NrKOLA RUSEV, VARBTN VARBANOV
1 60
1- r- ----
62
l, 63
64
65
66
\
_/:;; /
i
()
·---------7
/
i
----~
' / 67 / 68
i„Q ., . -- ·--~w
Plate VIII - 60-64 Krater-shaped vessels - 65-66 Lids - 67-68 Strainers
www.cimec.ro
The Pottery Complex/rum the Roman vicus near the Village of Gorsko Ablanovo (2007-2008) I 293
,_-----,,..-')
r- (' 72
f--l::
i--
l
---11 I
I
77
I
-~ 78
oe::==--=--==_.5 sm
Plate IX - 69-71 Amphorae with folded to the outside stripe-shaped profiled rim. - 72-
76 Amphorae with slightly protuberated to the outside and strongly folded inner mouth
rim. - 77- 78 Amphorae with thick mouth rim with slightly quadratic shape.
www.cimec.ro
~80
I
~[___
/
(
~----/ 79 - J 81
! /
v /
83
82
• , .. --···---
'•
„
,,
84
..,,
J ,-
85
- .„
....,
o ~ ' 86
_„ „
88
Oe:==--==-~;;;;;;5 Snl
Plate X - 79-88 Bottoms
www.cimec.ro
~ 89 ____(·90
- 91
/ 92
94
'-1__/ 95
0-===--===--~5 srn
Plate XI - 89-96 Bottoms
www.cimec.ro
/ ~--~ 97
105
/ ~-------------~ 98 ·--------- ~
~99 L j 106
100 107
/~-----~~"') 108
110
~2
L )
109
112
111
Plate XII - 97-112 Lids, type I - 97-103 Lids, type II - 104 Lids, type III - 105-108 Lids' handles
www.cimec.ro
~---------7'?
E 7~14
_______,;:::
----~Z
'\.__ 119
111111
\:
t.____ ...... ~~ "11
Plate XIII - 113 - Helenistic bowl - 114-118 - Dishes, type I - 119-122

Dishes, type II - 123 Dishes, type III - 124 Dishes, type IV
www.cimec.ro
298 I NrKOLAY RUSEV, NrKOLA RUSEV, VARBrN VARBANOV
' -~--~/
7 127
~
( \ 129
) \ 130
\
~-
„ _ ___;„m
134
(
133 • 135
?
Plate XIV - 125-128 Kernoi - 129-130 Cups, type I - 131 - Cups, type II - 132
Pot worked by hand - 133 Cnadlestick- 134 Pithoi - 135 - Vessel -storage
www.cimec.ro
~
) I
I
I~ ') \
137
> --------
z138
,)
-------
140
) ~ 141
142
) ~43
144 145
146
147
~ _ _Jsm
Plate XV - 136-147 Pots, type I
www.cimec.ro
300 I NrKoLAY RUSEV. NIKOLA RUSEV. VARBIN VARBANOV
------
148
) \
149
) \ 150
) \
151
„~-----
152 153
154
155
{~-=====r_
-~
156
9:----- . . ____J sn:
? \ 158 159
Plate XVI. 148-160. Pots, type I.

) ~ 160
Plate XVI - 148-160 Pots, type I
www.cimec.ro
) < \ 162
')
161
(
' 163
\164
) 1~ 1 \
r-------
166
167 168
l \ 169
} \ 170
171
) \172
9-..:-:~ -:-::-::-~sm
( 173
Plate XVII - 161-173 Pots, type II
www.cimec.ro
302 I NIKOLAY RUSEV, NIKOLA RUSEV, VARBTN VARBANOV
174 175
) ~ 176
) \ 178
180
\
' 179
'
m-\
'
182
183
184
,
Plate XVIII - 174-185 Pots, type III
www.cimec.ro
BETWEEN MONUMENT AND SEPULCHERE
- SOME ASPECTS REGARDING THE LEGAL
STATUS OF SARCOPHAGI IN ROMAN LAW
Ioana MURESAN,
,
Lucian-Mircea MURESAN
,
members of the archaeological sites Halmyris
and Drajna de Sus research teams
Since the most ancient times man has sought to regulate his life through various sets of rules,
from the most basic regulations passed from one generation to another through oral tradition, to
the more complex legal systems written down for perpetuity. Roman law, throughout its evolution,
has won a distinct place in history, as being complex in its simplicity and concise in its complexity.
Moreover, as the ancient Romans had a tendency to regulate every aspect of their lives through the
letter of the law, every citizen was relying on the state's legal system for his own physical preserva-
tion but also for safeguarding his property from every possible form of violence or theft.
This was the case with one of life's most important thresholds, the death of one member of
any community triggering an elaborate succession of actions, all meant to ensure a safe spiritual
passing into the afterlife, to establish the deceased and his family's place in society and least but
not last, to secure his memory for eternity. Even so, in dealing with death and its aftermath, you
always had to take into account the relation between everyday life and law, which was a concern
for a great deal of people in ancient times and a meeting place of a number of concepts such as
the Roman family and society, the dichotomy of sacred and secular law, the law and custom and
so on 1• lt also raises one of the oddest puzzles in Roman law, where on the axis between pontifi-
cal and civil regulations do we place Roman funerary law?
Cicero, in his treaty on the Laws offers a snapshot of the situation regarding our discus-
sion during his time. He clearly states that the rights and sacrifices of the Manes, deities of the
Underworld, meaning all that is related to the burial and funeral ceremony, are associated with
both pontifical and civil law:
'/\.. You have given me a clear idea of these subjects; now the perpetuai rites and the privileges
of the gods of the lower world await your treatment.
M. What a remarkable memory is yours, Pomponius! I had forgotten these subjects.
A. No doubt; but my chief reason for remembering them and looking forward to your discus-
sion of them was the f act that they are concerned both with the rules of the pontiffs and with the
civil law."2
1
Crook 1967, p. 133.
~ Cicero, De leg., II, 45-46, English translation by Keyes 2006, p. 427-429.

www.cimec.ro
304 I !OANA MUREŞAN, LUCIAN-MIRCEA MUREŞAN
Moreover, through the words of Quintus Mucius Scaevola, the ancient orator states that, in
order to properly perform your duties of pontiff, you must also be familiar with the intricacies
of the civil law:
"To take an example from this very branch of the law, how extensive do the Scaevolae (both of
them pontiffs and alsa mast learned in the law) make that very subject of which we have just been
speaking! Scaevola, the son of Publius, says: "How often have I heard my father say that no one
could be a good pontiff without a knowledge of the civil law!"3
Precisely in combining these two very different aspects of Roman law does our legal puzzle
reside and has created within short time a multitude of situations and problems that needed fur-
ther attention from the Roman state authorities in finding better solutions, from the Senatorial
decrees to the imperial rescripts and legal interpretations gathered in legal treaties written by the
most famous jurists at the time. In addition to these literary sources, archaeology and epigraphy
come into their own, since actual tombs and their inscriptions survive in large numbers, thus
creating a basis for analysing the legal status of specific types of funerary manifestations.
At the root of our discussion lies the conceptual duality of the tomb, which is both subjected
to commercial and religious law4. The tomb in itself, according to Ulpianus, is constructed of
two very distinct notions, the sepulchrum, the place where the human remains, either a corpse
or the cremated remnants, are interred5 , and the monumentum, which implies anything, rose
with the sole purpose of protecting the tomb and keeping the memory of the deceased alive 6 .
Moreover, the tomb becomes a sepulchrum only after the remains are buried and the proper
religious rites are performed7 . This causes the lot to become res religiosa, consecrated ground,
outside the boundaries of commercial law8. Nonetheless, Celsus, through the words of Ulpianus,
states that not the whole lot becomes religious, but only the portion where the body is buried9 ,
point strengthen by the words of Cicero:
"Our ancestors, indeed, decreed statues to many men; public sepulchres to few. But statues per-
ish by weather, by violence, by lapse of time; but the sanctity of the sepulchres is in the soil itself,
which can neither be moved nor destroyed by any violence; and while other things are extinguished,
so sepulchres become holier by age." 10
On the other hand, the monumentum, generally speaking, has the sole purpose of protect-
ing and keeping the memory of the deceased alive for eternity11 • Florentius noted that if human
Cicero, De leg., II, 47, trans. by Keyes 2006, p. 429.
4
Concerning this aspect see also De Visscher 1963, p. 42-82, Crook 1967, p. 133-138, Thomas 2004, p. 40-77,
Kaser 1978, p. 15-92.
Dig, XI, 7, 2, 5: "Sepulchrum est, ubi corpus ossave hominis condita sunt" ('Jt tomb is a place where a man's body
or bones have been interred", English translation by Watson 1998, voi. I. l l, 7, 2, 5).
6
Dig, XI, 7, 2, 6: "Monumentum est, quod memoriae servandae gratia existat" ('Jt monument is something which
exists to preserve a memory'', trans. by Watson 1998, voi. I, l l, 7, 2, 6).
Cicero, De leg., II, 57: ''Yet their places of burial do nat really become graves until the proper rites are performed
and the pig is slain. And the expression which has now come to be used in regard to all who are buried, namely,
that they are 'laid in the earth', was then con.fined to those cases where earth was cast upon the bodies and covered
them. The existence of this custom is con.firmed by the rules of the pontiffs. For until turf is cast upon the bones, the
place where a body is cremated does nat have a sacred character; but after the turf is cast, [the burial is considered
accomplished, and the spot is called a grave]." (trans. by Keyes 2006, 441-443).
See note 4.
Celsus apud Ulpianus, Dig., XI, 7, 2, 5: "Celsus autem ait: non totus qui sepulturae destinatus est, locus religiosus
fit, sed quatenus corpus humatum est." ( "Celsus, however, says: 'Nat all of the plae chosen for burial becomes religi-
ous, but only as much ofit as covers the body."', trans. by Watson 1998, voi. I, l l, 7, 2, 5).
1
° Cicero, Phil., IX, 14, trans. byYonge 1903, Cic. Phil. 9.14.
11
Macer, Dig., XI, 37, I: "" ("The dei.fied Hadrian said in a rescript that a funerary monument is something built as a
monument, that is, as a protection for the place where the body is interred.", trans. by Watson 1998, voi. I, 11, 7, 37, 1).
www.cimec.ro
Between monument and sepulchere - some aspects regarding the legal status of sarcophagi in Roman law I 305
remains are buried near a funeral monument, we are dealing with a sepulchrum, otherwise the
tomh îs void of remains, an empty sepulchre, thus the monument becomes a memorial, or what
the Greeks call ed a kenotaphion 12 • In addition, if there is only the monument and no tomh, it can
he sold hy any party; and if we are dealing with a cenotaph, the sale must he stated in the will,
so it too can he sold. The two emperors Marcus Aurelius and Lucius Verus, through a rescript,
state that this kind of structure is not religious 13 • In other words, if there are human remains
associated with the funerary monument, the status of a locus religiosus that is earned hy the
sepulchrum îs extended to the monumentum, and îs protected by religious law. Otherwise, if you
take away the ohject of sacrality which it's meant to he protected, the human hones, the monu-
ment returns to the profane, hecoming purus, a non-religious ohject, suhjected to commercial
law. To further emphasize, the human remains are the decisive factor in granting the status of res
religiosa, ensuring the tomh's inviolahility, inalienahility and immunity from seizing 14 •
Nevertheless, our question regarding this matter is related to a specific type of funerary
monument, namely the sarcophagus, and our focus is to determine what its funerary purpose
was, is it a tomh or a monument for the memory of the deceased.
The origin of this kind of sepulchral manifestation is traced to the ancient Egyptians, hut
also to the Minoans with their terracotta or limestone cases destined to hold the deceased
body in crouching position. Genuine sarcophagi appeared in many parts of the Mediterranean
region with slightly increasing frequency from the Archaic Age to the 1st century AD, from
Phoenicia, ancient Greece, Asia Minor and Etruria. Around 110-120 AD, in the Roman world
sarcophagus production hegan in its earnest as cremation gave way to interment, continuing
into the early part of the 4th century AD. Registered hy the thousands throughout the Roman
Empire, the sarcophagus was one of the preferred funerary expressions of the 2nd and 3rd
centuries AD 15 •
But the question still remains, were the sarcophagi sepulchers or monuments? By definition,
they were both, protecting at the same time the deceased's remains and his memory. The jurist
Marcianus sheds some light into this matter, when talking ahout an edict passed by the Divine
Brothers Marcus Aurelius and Lucius Verus concerning the lawful interment of a body, stating
that it is considered that a corpse has been huried when placed inside a sarcophagus, with the
condition that it shall not he moved or removed from its place, unless special circumstances
ask, and in that case the sarcophagus with the body within can he located in another place 16 • In
12
Florentius, Dig„ XI, 7, 42: "Monumentum generaliter res est memoriae causa in posterum prodita: in qua si corpus
vei reliquiae inferantur, fiet sepulchrum, si vero nihil eorum inferatur, erit monumentum memoriae causa factum,
quod graeci kenotafion appellant." ("In general, a monument is something lefi as a memorial for posterity; if a
corpse or remains are placed in it, it becomes a tomb; otherwise, it is a memorial monument, which the Greeks call
a cenotaph.", trans. by Watson 1998, voi. I, 11, 7, 42).
n Ulpianus, Dig„ XI, 7, 6, l: "Si adhuc monumentum purum est, poterit quis hoc et vendere et donare. si cenota-
phium fit, posse hoc venire dicendum est: nec enim esse hoc religiosum di vi fratres rescripserunt." ("If a tomb is stil/
ordinary ground, it can be sold or given away. If a cenotaph is built, one should rule that it can be sold;for a rescript
of the deified brothers says that a cenotaph is not religious.", trans. by Watson 1998, voi. I, 11, 7, 6, 1).
14
Thomas 2004, p. 45.
15
Cancik/Schneider/Salazar 2008, col. 968-979.
16
Marcianus, Dig., XI, 7, 39: "Divi fratres edicto admonuerunt, ne iustae sepulturae traditum, id est terra conditum
corpus inquietetur: videtur autem terra conditum et si in arcuia conditum hoc anima sit, ut non alibi transfe-
ratur. sed arcuiam ipsam, si res exigat, in locum commodiorem licere transferre non est denegandum." ("1he
deified brothers issued an edict warning that a corpse which has received a lawful burial, that is, which has been
interred, is nat to be disturbed. A corpse is deemed to have been interred it it has been put in a sarcophagus with
the intension that it should nat be removed from it and transferred elsewhere. But there is no reason to deny that
if circumstances demand, the sarcophagus itself may be transferred to a more suitable place.", trans. by Watson
1998, voi. I, 11, 7, 39).
www.cimec.ro
306 I IOANA MUREŞAN, LUCIAN-MIRCEA MUREŞAN
other words, hefore interment, a sarcophagus is a monumentum, an ohject which can he freely
sold and suhjected to civil law, hut after a hody has heen placed inside it, it is considered that the
corpse has heen interred, thus the sarcophagus hecomes a sepulchrum, suhjected to pontifical
law, and the removal of the deceased from within is considered violatio sepulchri.
In his Opinions, the ancient jurist Julius Paulus, in the section referring to tomhs and mourn-
ing, defines and explains in conformity with the laws that were effective at the time what was con-
sidered to he violatio sepulchri: the profanation of a sepulchre, removing any ohject from its inte-
rior17, hreaking and opening the tomh with the purpose of interring a foreign corpse in it 18 and the
violations of the remains already interred, hy stripping and exposing them to the rays of the sun 19 •
Moreover, damages macle on a funerary monument hy erasing the inscription, overturning statu-
ary elements or removing constructive parts are also considered to he violations of the sepulchre 20 .
The penalties destined for those guilty of violatio sepulchri are clearly defined in the men-
tioned work of Julius Paulus, penalties granted in accordance with the social status of the accused,
such as exile of an island for those of high rank (honestiores), while the lower rank (humiliores)
was destined to forced lahour in mines 21 . On the other hand, Ulpianus, referring to a rescript
helonging to emperor Severus, adds the capital punishment for those guilty of tomh violation
while armed (hrigands), as opposed to those who plunder unarmed (simple theft), in the latter
case the maximum penalty heing work in the mines 22 .
Nevertheless, these sentences of penal nature are not the only course of action against vio-
latio sepulchri. Macer clearly states that a pecuniary action against those guilty of tomh profana-
tion is allowed23 , as a direct resuit of the large scape of the civil law that converges into pontifical
matters, where the sums to he paid and the courses of action were settled hy the local authorities
in accordance with tomb owners24 .
17
Paul, I, 21, 5: "Qui sepulchrum violaverint aut de sepulchro aliquid sustulerint, pro personarum qualitate aut in
metallum dantur aut in insulam deportantur." ('f\nyone who violates a tomb, or removes anything from it, shall
either be sentenced to the mines, or deported to an island, according to his rank.", English translation by Scott
1932, voi. I, p. 266).
18
Paul., I, 21, 6: "Qui sepulchrum alienum effregerit vel aperuerit eoque mortuum suum alienumve intulerit, sepul-
chrum violasse videtur." ('f\nyone who breaks or opens a sepulchre belonging to another, and places therein the
body of a member of his own family, or that of a stranger, is considered to have violated the sepulchre.", trans. by
Scott 1932, voi. I, p. 266).
19
Paul, I, 21, 4: "Qui corpus perpetuae sepulturae traditum vei ad tempus alicui loco commendatum nudaverit et solis
radiis ostenderit, piaculum committit: atque idea, si honestior sit, in insulam, si humilior in metallum dari solet''.
('f\nyone who strips a body permanently buried, or which has been deposited temporarily in some place, and exposes
it to the rays of the sun, commits a crime, and therefore, if he is of superior station he is usually sentenced to deporta-
tion to an island, and if he is of inferior rank, he is condemned to the mines.", trans. by Scott 1932, voi. I, p. 266).
20
Paul, I, 21, 8: "Qui monumento inscriptos titulos eraserit vei statuam everterit vel quid ex eodem traxerit, lapidem
columnamve sustulerit, sepulchrum violasse videtur." ('f\nyone who erases an inscription an a monument, or over-
turns a statue, or takes anything away which belongs to it, or removes a stane or a column therefrom, is considered
to have violated the sepulchre.", trans. by Scott 1932, voi I., p. 266).
21
See note 19.
22
Dig., XLVII, 12, 3, 7: "Adversus eos, qui cadavera spoliant, praesides severius intervenire, maxime si manu armata
adgrediantur, ut, si armati more latronum id egerint, etiam capite plectantur, ut divus severus rescripsit, si sine
armis, usque ad poenam metalli procedunt." ('f\s the deified Severus ruled in a rescript, provincial governors are
to take severe action against those who despoil corpses, especially if they do so with armed force; if, in the manner
of brigands, they do such things armed, they suffer the death penalty; if without arms, they are sentenced to the
mines.", trans. by Watson 1998, voi. IV., p. 300).
23
Dig., XLVII, 12, 9: "De sepulchro violato actio quoque pecuniaria datur." ("In respect of a violated tomb, an action
for pecuniary damages is alsa given.", trans. by Watson 1998, voi. IV, p. 301).
24
Regarding tomb violation and its penalties see De Visscher 1963, p. 103-127 and p. 139-158, Sassu, Radulova
2014, p. 64-72, Rebillard 2009, p. 58-87.
www.cimec.ro
Such situations are most evident in ancient Thessaloniki, from which come some epigraphic
examples relevant to our present discussion 25 • With 290 mostly local produced sarcophagi26,
Thessaloniki has an impressive number of recorded pecuniary penalties destined for those dar-
ing to desecrate sarcophagi, with approximately fifty cases stretching from the second half of
the 2nd century to the end of the 3rd century AD, with various sums of money demanded,
calculated, probably, in accordance to the value of the funerary monument employed and the
Empire's inflation. These pecuniary actions, on a symbolic levei, were not issued only to deter
possible perpetrators but also to highlight the family's social and politica! status in their com-
munity on a local leveF7.
Nevertheless there are some Thessalonian examples that prove that sometimes there is a
difference between theory and reality, that there are some cases where people don't follow the
letter of the law. Some local produced sarcophagi present on their fronts traces that the original
epitaph has been erased by the latter owner, who orders for his own funerary inscription to be
carved on it. This may bea sign of a funerary monument being used as a sepulchrum and chang-
ing its original owner at a certain time in the future.
One such example is a sarcophagus dating from the second half of the 3rd century AD 28 • On
its front there is a Greek epitaph, threatening whoever buries another in it with a fine of no more
than 50.000 denarii. The traces of the first inscription that was erased to make way for the new
one are easily identifiable (Fig. 2, a and b).
Another relevant example is the sarcophagus belonging to the Edessan Aurelius Lysmachus,
whose wife Aurelia Epixeni has bought this monument after the death of her husband, destin ed
to house the bodies of the whole family 29 • The fine for opening this sarcophagus was fixed at no
less than 500.000 denarii, a clear sigh of the inflation that swept the Empire in the second half of
the 3rd century AD (Fig. 3, a and b).
A most interesting example is the fragmented sarcophagus that was also bought by a wife
for her deceased husband, to be used by the family, this time threatening the perpetrators that
would dare to open the tomb with an action in court (u<j>t~Ei), dating from the first half of the
3'd century AD 30 • The interesting aspect is that the original epitaph, at least the last line, is still
visible today, not being properly hammered off in antiquity, stating another threat for those who
will dare open the sarcophagi, obliged to pay asum to "the most holy" 31 (Fig. 1).
These three examples can be interpreted in three ways. The first theory is that the original
owners were either not alive anymore or moved on in another city, so the tomb was left behind
without anyone to protect it, thus being subjected to the possibility to become res nullius (an
object without owner, which cannot be subjected to any right, religious or profane) 32 and be
again put on the market for sale. A second theory is linked to the possibility that we are looking
at a transfer of ius sepulchri, the right of interment granted by the original owner, which he can
grant by will to anyone he chooses 33 • A third more drastic and maybe improbable theory implies
that both the original and the secondary owner did not follow the law and that these threats
are in fact empty and employed just to highlight the value of the monument. Also a not very
25
See Stefanidou-Tiveriou 2012, p. 122-13 7.
26
Stefanidou-Tiveriou 2010, p. 151.
27
Nigdelis 2006, p. 401-405, Nigdelis 2012, p. 138-151.
2
R M8 5695, Adam-Veleni, Terzopoulou 2012, no. 56., p. 282.
29
M8 8168, Nigdelis 2006, no. 14, p. 399-405, pl. 97 (p. 637).
30
SEG 24, 1969, 569, Nigdelis 2006, no. 11, p. 387-390, pl. 94 (p. 634).
31
Original epitaph, now hammered out:{nk fn:poc; I w[J..µ~<ll'J avv]{t:! 8wu[t:t], it:pwra{rw], Nigdelis 2006, p. 387.
32
Crook 1967, p. 133.
33
See De Visscher 1963, p. 60 ff.
www.cimec.ro
possible but nonetheless probable theory is that the sarcophagi in question were prepared for
certain clients that were not pleased with the product, thus refusing to buy it, determining the
manufacturer to erase the initial inscription and resell the product to another prospecting client.
Nevertheless, these literary and epigraphic examples insinuate that there is always a conflict
between theory and practice, between the written law, applicable throughout the entire Roman
world, and the actions of people, who rely on their own customs first, laws with local character-
istics. And furthermore, this issue discussed here is another example that fuels the complexity
not only of the law but also of the actions made by man to ensure that his memory will forever
survive his generation.
Bibliography
Adam-Veleni/Terzopoulou Polyxeni Adam-Veleni, Domna Terzopoulou (eds.), Aypo<; - OtK[a - K~no<; -
2012 Tono<; I Field - House - Garden - Grave, Thessaloniki, 2012.
Cancik/Schneider/Salazar Hubert Cancik, Helmuth Schneider, Christine F. Salazar (eds.), Brill's Encyclopedia
2008 of the Ancient World New Pauly, voi. 12, Brilll academic Publishing, Leiden,
Boston, 2008.
Crook 1967 John AnthonyCrook, Lawand Life in Rome, 90 B.C. -A.D. 212, Cornell University
Press, Ithaca, New York, 1967.
De Visscher 1963 Fernand De Visscher, Le droit de tombeaux romanis, Giuffre, Milan, 1963.
Kaser 1978 Max Kaser, Zum romischen Grabrecht, in Zeitschrift der Savigny-Stiftung fur
Rechtgeschichte, Romanistiche Abteilung, 95, 1978, p. 15-92.
Keyes 2006 Cicero. On the Republic. On the Laws. Translated by /Clinton W Keyes. Loeb
Classical Library, 213, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1928, reprinted
2006.
Nigdelis 2006 Pandelis Nigdelis, Emypa<ptKU ewaaAOVLKELa. :Luµ~oA~ an1v noALTLK~ Kat
KotvwvtK~ 1arnpia HJ<; Apxaia<; E>rnaaAoviKT]<;, University Studio Press,
Thessaloniki, 2006.
Rebillard 2009 Eric Rebillard, The Care of the Dead in Late Antiquity, trans. Elizabeth Trapnell
Rawlings, Jeanine Routier - Pucci, Cornell Universily press, 2009.
Nigdelis 2012 Pandelis Nigdelis, Sarcofagi Inscriptions: a mirror of Thessalonian society in
the Roman Imperial Age în Polyxeni Adam-Veleni, Domna Terzopoulou (eds.),
Aypo<; - OtKia - K~no<; - Tono<; I Field - House - Garden - Grave, Thessaloniki,
2012, p. 138-151.
Sassu/Radulova 2014 Rita Sassu, J1106a Pa1wn0Ba, M~rnattcuu1T e,n;u:KT u: rrpaKTU:KU:Te Ja Ja~u:Ta oT
violatio sepulcri B EanKaHcKu:Te rrpoBU:HQU:U:, în IOpu:,n;w1ecKo crru:cattu:e Ha HEY,
2014, 1, p. 64-72.
Scott 1932 Samuel Parson Scott, The Civil Law. Including The Twelve Tables, The Institutes of
Gaius, The Rules of Ulpian, The Opinions of Paulus, The Enactments of Justinian,
and The Constitutions of Leo, 17 voi., Cincinnati, 1932, retrieved from http://
www.constitution.org/sps/sps.htm.
Stefanidou-Tiveriou 2010 Theodosia Stefanidou-Tiveriou, Social Status and Family Origin in the Sarcophagi
of Thessaloniki, in Laura Nasrallah, Charalambos Bakirtzis, Steven J. Friesed
(eds.), From Early Christian Thessaloniki. Studies in Religion and Archaeology,
Harvard Theological Studies, 64, Harvard University Press, Cambridge, MA,
2010, p. 151-188.
Stefanidou-Tiveriou 2012 Theodosia Stefanidou-Tiveriou, The local sarcophagi ofThessaloniki, în Polyxeni
Adam-Veleni, Domna Terzopoulou (eds.), Aypo<;- OtKia- K~no<;-Tono<; I Field
- House - Garden - Grave, Thessaloniki, 2012, p. 122-137.
Thomas 2004 Yan Thomas, Res Religiosae: On the Categories of Religion and Commerce în
Roman Law, in Alain Pottage, Martha Mundy (eds.), Law, Anthropology and
the Constitution of the Social Making of Persons and Things, Cambridge, 2004,
p. 44-77.
www.cimec.ro
Watson 1998 Alan Watson, The Digest of Justinian, 4 voi„ Philadelphia, 2009.
Yonge 1903 M. Tullius Cicero. The Orations of Marcus Tullius Cicero, literally translated by
C. D. Yonge. George Bell & Sons, London, 1903 retrieved at http://data.perseus.
orgi citations/urn:cts:latinLit:phi04 74. phi035. perseus-eng 1:9 .14.
BETWEEN MONUMENT ANO SEPULCHERE - SOME ASPECTS

REGARDING THE LEGAL STATUS OF SARCOPHAGI IN ROMAN LAW
(Abstract)
Enjoying a wide popularity in the Roman world, especially in the 2nd and 3rJ centuries A.O., the sar-
cophagi can be placed conceptually between sepulchres and funerary monuments. A thorough analysis
on the ancient legal texts on the one hand, and of relevant epigraphic sources, on the other, will prove
to be a basis for an attempt to clarify the legal status of these emblematic monuments, as they were seen
by the ancient Romans. Not only have that, but epitaphs sometimes stood proof that there might be a
notable difference between theory (the written law) and practice.
www.cimec.ro
Fig. 1. Fragmented sarcophagus bought by a wife for her deceased husband, threatening possible
perpetrators with an action in court (v<pi~EL), dated at the end of the 3r<l century AD, Thessalonika
Fig. 2. a. Sarcophagus dating from the second half of the 3'd century AD, Thessalonika
Fig. 2. b. Detail
www.cimec.ro
Fig. 3. a. A "second-hand grave" - the sarcophagus of Aurelia Epixene for

her husband, second half of the 3'd century AD, Thessalonika
Fig. 3. b. Detail
www.cimec.ro
www.cimec.ro
COMMENTS ON THE TRADE RELATIONS OF ROMAN
ARMY CAMPS ON DANUBE ON EXAMPLE OF NOVAE
Mateusz ZMUDZINSKI
Instytut Archeologii, Uniwersytet Wrodawski
Novae is a Roman Army camp. It was established around 45 AD by Legi o VIII Augusta 1, and
since about 70 A.D. was occupied by Legio I Italica2 • Many years of archaeological excavatios
revealed a lot of various monuments. They allowus to create a picture of phenomena3 . The most
important for us are inscriptions, oil lamps, terra sigillata, amphorae and glassware. B. Gerov
noticed that on some inscriptions are names of persons belonging to a merchant families from
Aquilea, Puteoli and Delos4 • Oil lamps are divided into two groups: with decorated discus (thus
called Bildlampen) and "firm lamps" (Firmalampen) 5• First group belongs to types: Loeschcke I,
Loeschcke II, Loeschcke IV or derived from these types, Loeschcke V, Loeschcke VIII, Broneer
XXVII and Broneer XXVIII. They have been macle in the first century in northern Italy or
Greek cites. Much more numerous are Firmlampen. They belong to types Loeschcke IX and
Loeschcke X. They were produced in big workshops and have signatures: FORTIS, IANVARI,
ARMENI and SEXTI. Some lamps have the others signatures too. Another interesting type of
import are terra sigillata dishes 6 • The most of them belong to the Type Drag. 37, some to Drag.
29. The oldest group of sigillata was transported from northern Italy and southern Galia, prob-
ably mainly Lezoux. From the second half of the first century and the first half of the second
century we notice less products from Italy and more southern - Gaulish. In the second half of
the second century and first half of the third century they imported sigillata from Rheinzabern
and later mainly from Westerndorf. In the second half of the third century they used to eat
and drink from local Samian ware produced in Butovo and other Moesian towns. Important
archaeological source to our work are amphorae. The show us kinds of products, quantity and
dynamics of transport. The oldest amphorae are Dressel 2-4, Dressel 12, Dressel 7, 8, 9, 10, 14,
Dressel 28, 29, Lamboglia 2, Camulodunum 189, Dressel 20, 21-22, Gauloise 12, Dressel 38,
Richborough 527, Schorgendorfer 558, Schone-Mau 27 /28. If we think about transported goods
- we notice that from the first to the third centuries the most of them were olive oil, than wine
and similar to wine - fish sauces. At the beginning - they bought mainly western products and
some Greek. In the second century more important were products from Black sea region. In the
third century they did not buy as much as they used to do it earlier. They reduced sales of olive
1
Sarnowsi et alii 2011-1012, p. 75-90.
Matei-Popescu 2010, p. 79-87.
3
Zmudzinski 1999, p. 101-132.
4
Gerov 1964, p. 132.
5
Szubert 1982, p. 144-162, Cicikova 1987, p. 153-173.
6
Dimitrova-Milceva 1987, p. 108-115.
www.cimec.ro
314 I MATEUSZ ZMUDZINSKI
oii (mainly from Spain) and salsamenta, but used to deliver Italian wines. Among glass vessels
a great majority was considered to be Italic and only some Greek. Marbles are usually referred
toas coming from the area of Lower Moesia.
The results maybe slightly different from the known to the other cities in the region. For
example, in Dacia have significantly more accurately determined the origin of marble from the
regions of Greece and Asia Minor7 • Deliveries offi.ne ceramicsand food products in amphoras
seem comparable to those known from Dacia8 • Minor differences may result from the state
of research. Many years' of excavations so Novae and archaeological sites in Dacia allow us to
search for comparisons.
Bibliography
Ardeţ2006 Adrian Ardeţ, Amforele din Dacia Romană, Editura Mirton, Timişoara, 2006.
Cicikova 1987 Maria Cicikova, Pottery Lamps from Novae (lower Moesia) (I st-3-rd Century ), IAI
XXXVII 1987, pp. 153-173.
Dimitrova-Mikeva A. Alexandra Dimitrova-Milceva, Importierte Terra Sigillata aus Novae, IAI XXXVII,
p. 108-152.
Dyczek 1991 Piotr Dyczek, The amphorae from valetudinarium at Novae, RCRF Acta 29/30,
1991.
Dyczek 1999 Piotr Dyczek, Amfory rzymskie z obszaru dolnego Dunaju. Dystrybucja amfor
i transportowanych w nich produkt6w w I - III w. po Chr„ Instytut Archeologii
Uniwersytetu Warszawskiego, Warszawa 1999.
Gerov 2010 Boris Gerov, Die Rechtstellung der untermoesischen Stadt Novae [in:] Akte des IV
Internationalen Kongress fiir grechische und lateinische Epigraphik, Wien 17. Bis
22 September 1962, H. Bohlau, Wien, 1964, 132-135.
Matei-Popescu 2010 Florian Matei-Popescu, The Roman Army in Moesia Inferior, Conphys Publishing
House, Bucharest, 2010.
Miiller/Schwaighofer/Piso/ Harald W Muller, Bernd Schwaighofer, Ioan Piso, Marcel Benea, Der Marmor im
Benea 2012 Rămischen Dakien, Mega Velag, Cluj-Napoca, 2012.
Sarnowski et alii Tadeusz Sarnowski, Ludmila Kovalevskaja, Agnieszka Tomas, Roksana
2011-2012 Chowaniec, Piotr Zakrzewski, Novae - Castra Legionis, 2010-1012, Preliminary
Report on Excavations of the University of Warsaw Archeological Expedition,
Archeologia LXII-LXIII 2011-2012, pp. 75-90.
Szubert 1982 Waldemar Szubert, Lampy z valetudinarium w Novae, Archeologia XXXIII, 1982,
pp. 144-162.
Zmudzinski 1999 Mateusz Zmudzinski, Z badan nad gospodarkq i relacjami ekonomicznymi
Novae (I-III w. n.e.), Acta Universitatis Wratislaviensi no 2075 Antiquitas XXIV,
Wroclaw 1999, p. 101-132.
COMMENTS ON THE TRADE RELATIONS OF ROMAN ARMY

CAMPS ON DANUBE ON EXAMPLE OF NOVAE
(Abstract)
Many years' of excavations at Novae provided thousands of small finds. Amang them are oil lamps,
pieces of pottery, amphorae and the other things. They allow us to show the directions and types of sup-
plies to the Roman camps on the middle Danube. Due to its location on the river bank, for centuries
main supplies were conducted water ways. Because of this, they came mainly from the west.
Miiller/Schwaighofer/ Piso/Benea 2012, pp. 109-114.

Ardet2006,p.246-264.
www.cimec.ro
TRADERS FROM THE EAST ON
INSCRIPTIONS OF CARNUNTUM
Ingrid WEBER-HIDEN
University of Vien
In Carnuntum we have a significant high percentage of persons coming from regions in

Syria, Kilikia and Makedonia. Most of them were soldiers in the legio XV Apollinaris, which
stayed from around 40 till 63 A.O., fought between 66 and 71 in the Jewish War and afterwards
returned to Carnuntum 1• But there were also civil persons coming from the East, one of them
a negotiator from Kition in Cyprus and rich men from Judea and Syria. The question is which
route they took on their way to Carnuntum, the so called Amber road coming from Aquileia to
the North or might these merchants from the East have come by ship on the Danube?
The first civil persons mentioned on gravestones of Carnuntumin the first half of the 1st
century A. D. definitely come from Italy. We know of two lixae (merchants or maybe slave trad-
ers2), some traders from Verona and Padua and freedmen, especially women from Etruria 3 •
All of them were connected somehow with trade and with the military need of goods. There
gravestones - all from the same style - also had been macle by the army. These civil persons all
for certain took the Amber Road on their way to the North.
They earliest mentioned man from the East was P. Domatius a merchant from Kition
in Cyprus, whose gravestone (fig. 1) was found in Unterpetersdorf, a village 15 km south of
Scarbantia (modern Sopran) next to the Amber Road. The style of the gravestone with its
rounded upper ending4 and the name of Publius Domatius, who does not have a cognomen,
give us the hint to a date in Neronic times or at least in the first half of the 1st century A.D.
The gravestone has close stylistic parallels with two others found in the territoryofScarbantia
especially because of the rare image of a peacock combined with a hunting scene. One tombstone
belonging to a libertus and negotiator named T. Canius Cinnamus was found in Hegyko 5and the
other one without inscriptions in Arrabona, modern Gyor 6 • The Roman army built there an aux-
iliary fortress around 25/30 A.D. and a road connecting Arrabona with Scarbantia. This connec-
M. Mosser, Die Steindenkmăler der legio XV Apollinaris (Wiener Archăologische Studien 5), Wien 2003, 14.
2
H. Gram, in: E. Olshausen - V. Sauer (Edd.), Mobilitătinden Kulturen der antiken Mittelmeerwelt. Stuttgarter
Kolloquium zur Historischen Geographie des Altertums 11, 2011,262.
3
I. Weber-Hiden, Freigelassene in Carnuntum, in: R. Breitwieser - M. Frass - G. Nightingale, Calamus. Festschrift
fur Herbert GrajJl zum 65. Geburtstag (Philippika. Marburger altertumskundliche Abhandlungen 57), Wiesbaden
2013, 549-562.
4
J. Beszedes - M. Mosser, Carnuntumfb 2002, 23 fig. 6, 33; at last I. Weber-Hiden, Die Grabstelen von Carnuntum.
Versuche zur Datierung des Inschriftenmaterials, in: I. KoNCANIUHAC (Hrsg.), Sammelwerk XII. Internationales
Kolloquium iiber romische provinzielle Kunst Puia, 23.-28. Mai, 2011, Puia 2014, 70-73.
5
CIL III 4250.
6
Ubieratlupa 3057.
îl BTS CV M, Arheologie, 5/2015, p. 315-322
www.cimec.ro
316 I INGRID WEBER-HIDEN
tion was the reason for the spread of local produced tombstones evidently macle in Scarbantia
up to Arrabona shortly after the completion of the road. We don' t have any reason to propose
shipping traffi.c for transport.
At this early stage we may presume that a merchant coming from Cyprus will have started
his way to the north ad Aquileia and then followed the Amber Road.
Not far from Unterpetersdorf and from quite the same age four gravestones were found in
Walbersdorf. The oldest one belonged to C. Petronius (fig. 2), an equesalae Gemelliana, who
was stationed in Pannonia between 45 and 60 A.D. His hometown was Mopsuestia in Kilikia,
but after his military service he settled next to Scarbantia. His family evidently imported grave-
stones from the south, maybe from Aquileia.
Definitely it can be said, that the main route to Carnuntum at least for the first half of the 1st
century A.D. was the Amber Road for civil as well as military purpose. But does it also matter
for the second half of the 1st century?
Soldiers from Syria and Iudea can be attested in Carnuntum at least since Flavian times, but
also merchants from the East, which may have followed the l S1h legion, which returned from the
Jewish War 71 A.D.
I suppose one of them was M. Mulvius 8 (fig. 3) a negotians domo Iudaeus who came from
Iudea as merchant obviously with his family. At least six males are mentioned on the inscription,
females and freedmen probably may have followed on the lower but missing part of the plate
belonging to a rather big grave monument.
The other civil persons in Carnuntum coming from Iudea were P. Aemilius Verecundus 9
(fig. 4) his sun and probably his freedman, who ordered the tombstone with a unique relief
above the inscription showing a vase in the middle and two date palms. Palm trees are a sym-
bol for Iudea like those shown on coins, but these trees may also be connected with the goods
Aemilius was dealing with.
The importance of this plant describes Strabonwith the following words 10 : "Bread, wine,
vinegar, honey, flour and some wicker-work is macle from palmtrees. The seeds are used for
feeding cattle and sheep. Ali other lands do not have these plants". Some scholars mean that the
Jews had therefore a monopole on dates 11 •
The exact import ware Aemilius Verecundus was dealing with we do not know but it must
have been something connected with date palms, maybe date wine. Two things military troops
needed and could not find next to Carnuntum was oii andin the first century A.D. wine as well,
especially sweet wine.
Around hundred years later C. Domitius Zmaragdus from Antiochia financed a whole
amphitheatrum 12, which shows that merchants coming from there could get very, very rich.
The two families of tradesmen mentioned before quite sure followed the l S1h legion 71
A.D. returning from the Jewish war, but what route did they take?
7
That are the tombstones of C. Petronius (AE 1909, 900), of his sun Rufus (Ubieratlupa 422), of the mother of
two further C. Petronii (AE 1909, 199) and ofTi. Iulius Rufus a veteran alae Scubulorum (AE 1906, 111).
8 AEAustr 2010, 42 ( = E. Weber - I. Weber-Hiden, Tyche 26, 2013, 273 nr. 42); F. Beutler - G. Kremer, Tyche 28,
2013, 6-7.
9
F. Beutler - G. Kremer, Tyche 28, 2013, 7-13.
to Strabon 17.1.14.
11
For example H. GRASSL, Die Integration des Alpen-Adria-Raumes in das rom. Wirtschaftssystem, in: P. Herz -
P. Schmid - O. Stol! (Edd.), Handel, Kultur und Milităr. Die Wirtschaft des Alpen-Donau-Adria-Raumes, Berlin
2011, 53-59.
12
CIL III 14359 2 ; AE 1901, 247.
www.cimec.ro
Traders from the East on inscriptions of Carnuntum I 317
One possibility would be from Asia Minor crossing Anatolia to Nicomedia and Byzantion,
then using via militaris to Sirmium and then following the Danube or the other route is from
Sirmium further via militaris to Siscia, Emona and from Poetovio following the Amber road to
the North.
The question is, if we have any evidence for shipping traffic on the Danube for the 1st century
A.D. We know that the limes with its auxiliary forts between Carnuntum and Aquincum and the
limes road have not been finished before Trajan, but we have evidence for a fleet in Aquincum
already in the first half of the 1•1 century A.D.A very simple tombstone 13dated from M. Nemeth
from 50 to 70 A.D., but in the same style as the oldest ones from Claudian times in Carnuntum,
belonged to Eburo, a miles in classe. He was a peregrine man with a Celtic name serving in the fleet.
That gravestone is an indication for presence of a fleet and the military use of the Danube already in
the 1'1 century and for civil purpose at least downstream 14 , but did the l 51h legion go by ship as well?
One way to get answers to this question is to look, if we can find members of the l 51h legion,
who came from cities between Syria and Carnuntum, had been recruited there and give us indi-
cation for the way the legion took (fig. 5).
Fig. 5 Map with places of recruitment of soldiers legionis XV (based on a map macle by Michaela
Kronberger, in: M. Mosser, Die Steindenkmăler der legio XV Apollinaris, Wien 2003, Abb. 5).
In the second half of the 1st century we have not only tombstones of soldiers from different
regions and towns like Antiochia, Beryto, Cyrrho in Syrîafound în Carnuntum, but also from
Apri în Thracia 15 , Sîrmium 16 , Emona 17 and Savarîa 18 • To those we may add a veteran of the 15 1h
13
M. Nemeth, Tituli Aquincenses II, Budapest 2010, Nr. 609; Ubieratlupa Nr. 2870.
14
Import of Terra Sigillata and cives Agrippinenses Transalpini in Aquincum give clear evidence for trading con-
tacts between Rhine and Danube.
15
AE 1929, 211.
°
1
CIL III 4991.
17
AE 1934, 268.
18
CIL III 14358 19 •
www.cimec.ro
legion mentioned on a gravestone found in Topusko domo Siscia, the place of his recruitment 19
who went back home after his time in Carnuntum, as well as a mileslegio XV in Scarbantia20 •
All these places are located either on via militaris or on the Amber road but none of them
next to the Danube. lt is quite obvious that the legion followed the main roads and did not use
shipping traffic. The first mentioned domo ludaeus was a member of the gens Mulvia, who also
is represented on places between Iudea and Carnuntum. Most of the inscriptions apart from
Rome were found in Upper Italy, especially in Aquileia, but also in Edessa, in Macedonia21 and
in Siscia22 • These two are definite later then the examples of the soldiers of the 15 1h legion, but
the ancestors of the mentioned Mulvii may have come together with M. Mulvius and his family
and they also can 't be attested on the Danube.
In Carnuntum we have not only persons from Iudea coming from the East but also a man
from Dacia named Peregrinus 23 • He did not belong to the rich merchant society we have spo-
ken earlier, no he was a simple slave, but obviously a very good boot maker (sutar caligarius)
otherwise he would not have got a grave inscription. How he came to Carnuntum we don't
know, we just are able to date the tombstone in the 1st half of the 1si century A.D.
The resuit of the investigation related to shipping traffic on the Danube is that we have no
evidence for long distance trading in the 1st century A.D. at least upper stream and mainly if not
exclusive military use between the new built forts.
TRADERS FROM THE EAST ON INSCRIPTIONS OF CARNUNTUM

(Abstract)
In Carnuntum we have a significant high percentage of persons coming from regions in Syria, Kilikia
and Makedonia. Most of them were soldiers in the legi o XV Apollinaris, which stayed from around 40 till
63 A.D., fought between 66 and 71 in the Jewish War and afterwards returned to Carnuntum
The resuit of the investigation related to shipping traffic on the Danube is that we have no evidence
for long distance trading in the 1' 1 century A.D. at least upper stream and mainly if not exclusive military
use between the new built forts.
19
IL Jug 3117. To the recruitment of the legio XV see also S. Ferjancic, Zbornik Matice Srpskeza klasicne studije 13,
2011, 133-146.
20
RIU I n. 192.
21
CIL III 7316.
22
CIL III 3973.
23
AE 1929, 217.
www.cimec.ro
Traders from the East on inscriptions of Carnuntum I 319
Fig. 1 Stela fromUnterpetersdorf (photo O. Har!, Ubieratlupa 455)
www.cimec.ro
Fig. 2 Stela from Walbersdorf (photo O. Har], Ubieratlupa 427)
www.cimec.ro
Traders from the East an inscriptions of Carnuntum I 321
Fig. 3 Tombstone of M. Mulvius (photo N. Gail).
www.cimec.ro
Fig. 4 Stela of P. AemiliusVerecundus (photo N. Gail).
www.cimec.ro
THE RURAL LANDSCAPE OF ROME,S SUBURBS
THROUGH THE CENTURIES AS DOCUMENTED
IN THE CARTA DELL'AGRO ROMANO: THE CASES
OF VIA OSTIENSE AND VIA TIBURTINA
Marina MARCELLI, Massimiliano MUNZI

Sovrintendenza Capitolina ai Beni Culturali
1. Rome as palimpsest: from the Carta dell~gro Romano to

the Carta per la Qualita (M. Marcelli - M. Munzi)
In this paper we analyse the development of the rural landscape of Rome's suburbs, from
ancient to modern times. In our approach, Rome is basically considered as a palimpsest: pre-
historic evidence, proto-historical settlements, archaic centres, Roman Republican and Imperial
age farms and villas, medieval towers and fortified villages, modern farmsteads (casali) and the
infrastructure of areas reclaimed in recent times, all are elements of a complex and articulated
multi-period puzzle, which could be analysed in synchronic layers and/or in diachronic ways.
On the other hand, reading this history only in terms of development and decline is too simplis-
tic. It is alsa of great relevance to understand the changing interaction between this special city
and the rural world outside. Contemporary Rome is at the same time the product of its urban
and rural cultural heritage.
The analysis focuses on two exemplary cases, the territories along the via Ostiense and the
via Tiburtina (limited within the municipal boundaries of Roma Capitale), two of the most
important roads connecting Rome to the neighbouring region (fig. 1) 1 and whose existence
goes back to proto-historical times. During the centuries, according to need, both roads were
adapted, regularized and prolonged, but always remained the main axes of organization of the
surrounding districts. The two roads form a line which passes through Rome from NE to SW,
connecting the city on one side with the eastern hinterland and on the other with the sea. They
represent the long history of complex and sometimes difficult relations between centre and
periphery. We present here a synthesis of this contrast, following the transformations of the
rural space from the ancient suburbium to the contemporary periphery, on the basis of docu-
ments collected in the archives of the Sovrintendenza Capitolina.
At the beginning of the l 960s, in order to prepare the new General Urban Plan of Rome, it
became necessary to identify, catalogue and map all the historical heritage in the territory around
Rome. Topographical surveys in Rome's district, carried aut by archaeologists, architects and art
historians, led up in 1980 to the publication of the Carta storica archeologica monumentale e
1
For this approach: Bjur/Santillo Frizell 2009; see also Marcelli/Matteucci/Sebastiani 2009.
www.cimec.ro
324 I MARINA MARCELLI, MASSIMILIANO MUNZI
paesistica del suburbia e dell'Agro Romano (Historical Archaeological Monumental and Landscape
Map of the Roman Suburbs and Countryside)2 (Fig. 2). The purpose of the new instrument was
to preserve nat only the monumental complexes, but alsa all the suburban historical elements
which were in danger of being destroyed during the wild urbanization in progress: those ele-
ments included, for example, archaeological structures and pottery sherds, towers, farmhouses
and historical estates. In the following years the Carta dell'Agro Romano was completed with
some thematic annexes: in 1990 the Carta del Parco Regionale dell'Appia Antica (Appian Way
Regional Park Map); in 1992 the Carta dei vincoli, i.e. the map of the elements protected by law,
andin 1996 the Carta dell'Archeologia Industriale (Industrial Archaeology Map).
At a later stage data were merged into a Geographical Information System GIS (par. 2), in
order to transfer them to a new map, the Carta per la Qualita (Urban Quality Map ), incorpo-
rated in the General Urban Plan adopted in 2003 and approved in 2008 (Fig. 3). The Carta per
la Qualita concerns nat only the hinterland but alsa the city inside the Aurelian walls: together
with the archaeological, monumental and landscape elements, resulting from the Carta dell'Agro
Romano, the new map records alsa modern architecture, public buildings and urban morpholo-
gies. The new cartographic instrument is currently used by the Sovrintendenza Capitolina to
evaluate new building and urban projects.
2. The GIS of the Carta dell'Agro Romano (M. Marcelli)

In 2000 all data collected in the archive of the Carta dell'Agro, revised and updated, were
digitalised and merged into a Geographical Information System (GIS) based on ESRI technol-
ogy3: the historical elements represented on the Carta were mapped on a geo-referenced cartog-
raphy of the Rome district and connected to a relational database. The aim of the project was to
integrate all data relating to immovable sites and monuments that must be preserved in future
urban planning, in order to obtain a useful tool to protect, maintain and value the suburban
historical landscape of Rome 4 .
In 2010 the Carta dell'agro GIS was annexed to the general Catalogue Information System
of the Sovrintendenza, created to classify and manage the entire artistic, archaeological, cul-
tural and. historical heritage of Rome (SIMART: Art Museums Territory Information System).
A specific sector of the census of Rome's historical heritage contains information concerning
approximately 8000 topographical elements, both medieval/modern and archaeological, orga-
nized within specific typological categories5 and linked to bibliographic, cartographic, histori-
cal and archival sources. The system also includes an iconographic patrimony of over 49,000
digital images, coming from the photographic archive of the Carta dell'Agro.
The geographic component of the information system is available through an intranet Web-
GIS, accessible even to inexperienced users (Fig. 4). The items listed are identified using vector
2
Approved with De!. C.C. 959/1980. The map used the aero-photogrammetric SARA-Nistri, 1:10.000, the same
of the General Urban Plan. Edited in 1982-1988, it consists of 38 sheets comprising the entire municipal terri-
tory outside the perimeter of the Aurelian Walls. About 6000 historical, monumental and landscape elements
were surveyed and marked with special colour symbols, in order to make immediately perceptible their typo-
logy, chronology and state of conservation.
3
The ESRI software initially used for vector mapping is ArcGIS 3.2, later replaced by ARCMap 9.3.1: Marcelli/
Schingo 2013.
About the Carta per la Qualita GIS, see: Marcelli, Schingo 2013; Asor Rosa, Rossi 2013 with previous
bibliography.
5
The main diachronic categories are: rural and residential settlements and houses, roads, water infrastructures,
funerary systems and tombs, religious buildings, towers and fortresses, archaeological remains, industrial sites,
ecc.: Marcelli/Schingo 2013; Asor Rosa/Rossi 2013; Lanna et al. 2014.
www.cimec.ro
7he rural landscape of Rome's suburbs through the centuries as documented in the Carta dell'Agro Romano I 325
layers (points, lines, polygons), provided with a data table, in which one can perform queries
based on different attributes (e.g. category, name, address, typology, property).
The Web-GIS aims to integrate GIS technology in the structure of SIMART, in order to han-
dle geographical queries and spatia! analysis. In particular it provides interfaces that allow users
to browse from maps to data sheets and vice versa. The system provides specialized role -based
access to create and edit geographical elements and to connect them to the related information.
Currently it includes data on all historical farmsteads of the Roman countryside, all archaeologi-
cal sites and monuments property of the city of Rome, and buildings of industrial archaeology.
The system also provides the main historic maps of Rome and many geo-referenced back-
ground themes (street map of Rome, cadastres, roads, hydrology, geology), essential tools to
create thematic maps.
Finally the GIS can be considered not only a scientific system to study the historical evolu-
tion of the suburban landscape, but a proper instrument for land use and urban planning, in
which all the historical elements that have marked the territory find their place and are appro-
priately evaluated. In this way, by means of an accurate documentation and knowledge of the
territory, it is possible to preserve and manage in the best possible way the historical and cultural
heritage in the development of the modern urban and suburban landscape.
3. Roman policy in Dacia and the changing interface

between Rome and its suburbium (M. Munzi)
The meaning of the Latin term suburbium has changed through the centuries. In Imperial
times the sense of the word was extended to indicate all of central and southern Italy, from the
Italia suburbana of Pliny, the Elder to the regiones suburbicariae of the Codex Theodosianus and
Notitia Dignitatum 6 • But, strictly speaking, the term referred to the lands between Rome and the
surrounding urban centres, most of them of proto-historic or archaic origin. Human activity,
settlement and production (agriculture, mining, commerce) in the Roman suburbs, left traces
over the centuries which, properly documented and interpreted, make known the various forms
of development of the landscape.
The interface between urbs and suburbium has a very articulated history that stretches
through the centuries, according to the development of the city of Rome since its proto-historic
formation. During the Republican and Imperial ages the urban boundary was sacredly marked
by the pomerium. Being originally the limit between urbs and ager, under the emperors Claudius
and Vespasian it became also the symbol of the imperial frontier in expansion, as declared by the
inscriptions on the pomerial boundary stones: auctis Populi Romani finibus pomerium ampliavit
terminavitque. As a consequence, it was enlarged severa! times by those generals and emper-
ors who had expanded the territory under the dominion of Rome7. The boundary between
urban and suburban was also represented, in a physical way, by the Servian city walls during the
Monarchy and the Republican period and then later by the Aurelian Wali. It is relevant to under-
line that Dacia left a mark not only in the monumental history of Rome - the Dacian wars of
AD 101-102 and 105-106 were immortalized in Trajan's Column andin the historical reliefs of
Trajan's Forum, built thanks to the enormous Dacian booty - but also in the diachronic recon-
6
Columella, De re rustica, 11, 2, 61 (sicut suburbana regione Italiae); Pliny Naturalis Historia, 26, 19 (Siccentur
hodie Meroide Pomptinae paludes tantumque agri suburbanae reddatur Italiae!); Codex 7heodosianus, 11, 16, 12,
AD 380 (suburbicariis partibus), 11, 1, 19, AD 365 (suburbicarias regiones), 11.28.12, AD 418 (Picenum vero et
Tusciam suburbicarias regiones); Notitia Dignitatum, Occ„ 12 (suburbicarias regiones); cfr. De Dominicis 1939.
7
Andreussi 1999.
www.cimec.ro
figuration of the boundary between the city of Rome and its suburb. This aspect is certainly less
known, but some late-antique literary sources allow us to reconsider this argument.
The Historia Augusta preserves the only mention of an extension of the pomerium attributed
to Trajan: «no emperor can expand the pomerium, until he has subjected to the dominion of
Rome some foreign territory. Therefore, until then, only Augustus, Trajan and Nero had been
able to do so» 8 • Even without any comparison in the remaining literary or epigraphic docu-
mentation, this reference to an expansion of pomerium realized during the principate of Trajan
seems rather plausible, at least so it appeared to the late antique biographer of Aurelian, and
certainly explainable on the basis of the Dacian conquest accomplished by Trajan, certainly well
known to the biographer9 •
Another link between the Dacian events and the evolution of the boundary dates to the
time of Aurelian. This emperor, horn in Pannonia or in that part of Maesia that thanks to him
he came the provin ce of Dacia Ripensis 10 , in the year AD 2 71 began the construction of the new
massive city walls (the muri Aureliani) in order to defend Rome from the barbarian invasions
and at the same time abandoned the province conquered by Trajan, creating a new Dacia on the
right bank of the Danube, which was divided into two provinces: Ripensis along the river and
Mediterranea in the hinterland 11 • The need to surround the capital with defensive walls was the
direct resuit of the concern generated by the incursions of Iuthungi and Alamanni: in late AD
270 or early 271 they passed the Alps and came down into the Po Valley until Aurelian, after
a first defeat suffered in Piacenza, beat them at Fano and Pavia 12 • Arriving in Rome after the
victory, Aurelian in the spring of AD 271 had to deal with the rebellion (seditio) of the mint's
workers headed by the rationalis Felicissimus, which had become a sort of urban revolt and civil
war 13 • In the clashes, which surely were particularly cruel, according to the Vita Aureliani 7000
soldiers of the Imperial army fell, at least part of which originated from the Dacian sector of the
Danubian limes 14 •
4. Via Tiburtina and via Ostiense

4.1 Via Tiburtina (M. Munzi)
The via Tiburtina was in origin a path of seasonal transhumance, used by shepherds who
periodically moved their flocks from the Apennine mountains to the Thyrennian coast, along
the Anio river valley. In historical times it took the name of Tiburtina from the allied town Tibur
Historia Augusta, Vita Aureliani, 21: «His actis cum videret posse fieri ut aliquid tale iterum, quale sub Gallieno
evenerat, proveniret, adhibito consilia senatus muros urbis Romae dilatavit. Nec tamen pomerio addidit ea
tempore sed postea. Pomoerio autem neminem principum licet addere nisi eum qui agri barbariei aliqua parte
Romanam rem publicam locupletaverit. addidit autem Augustus, addidit Traianus, addidit Nero, sub quo Pontus
Polemoniacus et Alpes Cottiae Romano nomini sunt tributae».
Theorically possible according Giardina 1995, p. 124-125; accepted by Bennett 1997, p. 150, in connection with
the conquest of Dacia, as a symbolic re-foundation of Rome, materialized through a large program of public
building of monuments.
10
Historia Augusta, Vita Aureliani, 3, 1: divus Aurelianus ortus, ut plures loquuntur, Sirmii familia obscuriore, ut
nonnulli, Dacia ripensi; Eutropius, 9, 13: Aurelianus suscepit imperium, Dacia Ripensi oriundus.
11
On the abandonment of Dacia: Bador 1973; Găzdac 2002 and 2010 for the numismatic documentation.
12
Dexippus, FGrH (F. Jacoby ed.) 100 F6.4 and 100F7; Historia Augusta, Vita Aureliani 18, 3-6 (Marcomanni);
Zosimus, 1, 49; Aurelius Victor, Epitome de Caesaribus, 35, 2; cfr. Saunders 1992.
13
Aurelius Victor, De Caesaribus, 35, 6 and Epitome de Caesaribus, 35.2; Eutropius, 9, 4; cfr. Cubelli 1992, p. 8-52;
in general cfr. Watson 1999.
14
Historia Augusta, Vita Aureliani, 38: Hi compressi sunt septem milibus Lembariorum et Ripariensium et
Castrianorum et Daciscorum interemptis. Unde apparet nul/am mihi a dis inmortalibus datam sine difficultate
victoriam.
www.cimec.ro
The rural landscape of Rome's suburbs through the centuries as documented in the Carta dell'Agro Romano I 327
(now Tivoli), to which it led after 19 miles. Tibur, the main centre of the Equi, was situated in
a high strategic position, controlling the pass of the last natural barriers before arriving to the
plain of Rome.
Following the Roman expansion eastward in the late 4th and early 3'd centuries BC the road
was prolonged by a magistrate of the gens Valeria, taking the name of Tiburtina Valeria. With
further expansion the via Tiburtina reached the Adriatic coast at Ostia Aterni (Pescara), with a
total length of 125 milia.
The ro ad left Rome from the porta Esquilina of the Servian walls (arch in via S. Vito, restruc-
tured by Augustus and Gallienus) and crossed the Aurelian walls at porta Tiburtina, in origina
monumental arch of the aquae Marcia, Tepula e Iulia (built by Augustus in 5 BC) incorporated
in the urban walls. The road passed twice the Anio River, over the bridges later named Ponte
Mammolo and Ponte Lucano, the latter situated at the foot of Tibur hill. Near the modern Sette
ville started a secondary road connecting Tiburtina with Salaria and southern Sabina 15 • From
Ponte Lucano another secondary road led to via Praenestina. Maintenance works are docu-
mented by milestones until late 4ih century AD 16 •
The road was equipped, at least since the 1st century BC, with infrastructures for the comfort
of travellers, such as mansiones and stationes. Properly maintained, they remained in use until
late antiquity. Along the Tiburtina road-infrastructures have been identified by excavations in
via Stanislao Cannizzaro (a stabulum) at the V mile, and in the locality of Settecamini (a mansio)
between VIII and IX miles 17 •
The continuity of use of the road until the present-day is well exemplified by the vicissitudes
of Ponte Mammolo. The medieval name of the bridge is attested to already in 1030 (pons Mammi,
while in 962 it is called pons Marri). The double arched bridge of the late Republican era recon-
struction in opus quadratum of tufa, still partially preserved, was probably damaged by the Goths
of Totila in 547 18 , rebuilt by the Byzantine general Narses and fortified in the medieval period.
With the treaty signed in 1111 in the vicinity of Ponte Mammolo (in agro iuxta pontem Mammeum
qui Romanos a Teutonicis dirimebat) pope Paschalis II was forced to grant the emperor Henry V
the right to lay investiture. Until the l 51h century the bridge with its fortification (turris) main-
tained a strategic military relevance and was often involved in the local skirmishes. The tower was
in ruin when the bridge was drawn by the engraver Giuseppe Vasi (c. 1760). Seriously damaged
in 1849 by the French troops attacking the Repubblica Romana, it was replaced by a new bridge
400 m downstream by pope Pius IX in 1853-1866, which in 1867 was interrupted to prevent an
attempt to enter Rome by Giuseppe Garibaldi and again in 1870 against the Italian army (Fig. 5),
so that the bridge now in use is the resuit of modifications of the late l 9th century 19 •
4.2. Via Ostiense (M. Marcelli)

The ancient via Ostiensis20 led from Rome to Ostia at the mouth of the Tiber, as its name
implies, covering a distance of 16 miles. Probably it followed the course of a very ancient path,
maybe the via Salaria, in use before the foundation of Rome, which led to the salt pans (salinae)
15
The so-called Tiburtino-Cornicolana: Coste 1999, p. 70-73; Moscetti 2009, p. 27-29.
16
About the road and the surrounding territory cfr. in general: Tomassetti 1979; Olivanti 1997; Mari 1983,
p. 18-25; Mari 1991, p. 20-23; Giuliani 1992; Calci 1998; Calci/Mari 2003. On the milestones: Mari 1989-1990.
17
Caiola et alii 1986; Staffa 1986; Calci et alii 1989-1990.
18
Together with Ponte Lucano: Procopius, De Bello Gothico, 3, 24.
19
On Ponte Mammolo: De Rossi 1969, p. 127-128; Quilici, Quilici Gigli 1996, p. 119-125; Calci 1998, p. 66-72,
127-129. On the Tiburtina in the Middle Ages: Coste 1983, p. 467-471.
20
About the ancient road and the surrounding territory: Tomassetti 1979; Pellegrino 1991; Fogagnolo 2006; Serra
2007a; Marcelli 2012; Roggio 2012.
www.cimec.ro
situated at the mouth of the Tiber. The arrangement of the road dates probably to the 4rh century
BC, together with the foundation of the castrum of Ostia 21 • Archaeological data show important
phases in ya century BC, when the road was enlarged and paved with volcanic stones (basoli).
In the Republican age the via originated from the porta Trigemina of the Servian wall, flank-
ing the NW-SW sides of the Aven tine and then ran due south, crossing the Almo river by a bridge
still preserved under the modern road 22 • In the 3ra century AD, it crossed the Aurelian walls
under the porta Ostiensis, in later times called Porta S. Paolo from the medieval basilica of St. Paul
Outside the Wall. Then it ran in a straight course on the left bank of the Tiber, cutting through the
low hills carved by the tributaries of the river (Fig. 6). A recent discovery of a 400 m segment near
Acilia (Via Ostiense km 11 )23 testifies that the road ran over a viaduct and was protected from
the floods of the river by a wall. The bridges over the tributaries of the Tiber, belonging mostly
to the 2na_ 1' 1 centuries BC, are still preserved andin use (Fig. 7), with the exception of the bridge
over the stream of Malafede (Ponte del Risaro) destroyed during World War 11 24 • Three miles
from Rome it passed through a village known as the Vicus Alexandri25 , where the via Laurentina
detached direct to Laurentum. The miliarium XI of the road (3rd century AD) was discovered
near the modern locality of Malafede. Nearby there was a sanctuary dedicated to Mars Ficanus,
as attested to by an inscription oflate 2nd century AD 26 • Entering Ostia by porta Romana, the via
Ostiensis crossed the town from NE to SW, becoming the decumanus of the colony.
During the Imperial age the road must naturally have been an extremely frequented route
as revealed by the presence of utilities for travellers (mansiones and stationes) and small villages.
The decline of the road started with the progressive abandonment of the city of Ostia in the 5rh
century AD and with the barbarie incursions into the suburbs of Roma. In the 6th century the
via Ostiensis was invaded by vegetation and hardly practicable, as we know from Procopius 27 •
In spite of this, the ancient ro ad was never abandoned and remained in function till modern
times, because of its important function of connecting Rome with the sea and with the salt pans,
still operative. In medieval times it was defended by fortresses and towers, drawn in historical
maps and prints. At the beginning of 20th century, after the placement of the Industrial Zone in
this sector and according to the Fascist urban plan envisaging the expansion of Rome toward the
sea 28 , the via Ostiense was restored and enlarged, taking the name of Via del Mare, and all the
bridges in use until that moment were covered by an asphalt pavement.
5. The landscape from antiquity until today (M. Marcelli-M. Munzi)

5.1. Antiquity: the Roman rural landscape (Fig. 8-9)
Several archaeological discoveries attest to a diffuse frequentation in prehistoric times
in both areas. In the west sector, on both sides of the Tiber29 , lithic industry attributable to
21
The foundation of Ostia (from ostium = mouth of river), according to tradition, dates to king Ancus Marcius,
but first archaeological evidence refers to the 4ih century BC, the age of the new military colony: Pavolini 2006,
with bibliography.
22
Quilici 1996, p. 54-56; Marcelli/Matteucci/Sebastiani 2009; Marcelli 2011, p. 83.
23
Izzi/Pellegrino 2001. Other sections of viaducts and walls are known through archival documents: Marcelli
2011, p. 82; Marcelli 2012.
24
Quilici 1996, p. 54-56.
25
Am mi anus Marcellinus, Res Gestae, 17, 4, 14; Barbini 2001.
26
Pavolini 2006, p. 7.
27
Procopius, De Bello Gothico, 5, 26, 13.
28
D'Errico/Travaglini 2012, p. 37-63. The new road was inaugurated in 1928; during the works many ancient
buildings and structures were discovered and destroyed.
29
Gioia 2009 and De Santis/Mieli/Sebastiani 2013 with previous bibliography.
www.cimec.ro
Middle Palaeolithic, early Upper Palaeolithic and Neo-eneolithic ages, was collected, mainly
near Malafede 30 • Archaeological surveys also highlighted other areas with the presence of pot-
tery dating from the prehistoric period to the Iron Age 31 • Noteworthy in the Eastern area are the
Paleolithic finds at Ponte Mammolo, Rebibbia-Casal de' Pazzi, Ripa Mammea and the Eneolithic
site of Casale del Cavaliere 32 •
By the beginning of the 1st millennium BC some rural settlements rose up, in prevalence
on the tops and the terraces of the small hills overlooking the Tiber and its major tributary, the
Anio. In the territory north to Tiburtina, not far from via Nomentana, a centre called Ficulea by
the ancient sources, whose location is still debated (the hill of Marco Simone Vecchio and that of
Capobianco have been credited), arose to proto-urban status in the 8th century BC. 33 Another
relevant settlement appeared near the crossing of the Anio, not far from Ponte Mammolo: its
identification with Caenina, a minor Latin centre soon absorbed in the space controlled by
Rome, lacks a general consensus 34 •
Between via Ostiense and Tiber, on the hill today named Monte Cugno, archaeologists
locate the proto-urban centre of Ficana35 • According to literary tradition it was founded on a
pre-existing settlement by king Ancus Marcius (640-616 BC), together with the creation of the
port of Ostia and the establishment of salt-works at the mouth of the river 36 . Archaeological
remains of an urban centre discovered on the hill date to the 8th century BC, even if the site was
frequented from the mid-Paleolithic Age and a permanent residential settlement is attested to
from the final Bronze Age.
In the 61h century BC there was a relevant increase of sparse rural settlement in both areas,
testifying diffused agricultural land use and demographic boom. Beside to small agricultural
plots with huts 37 , archaeological excavations and surveys document the diffusion of a more
articulated structure, made up by several rooms and covered with a tile roof: the farm 38 •
Settlement in the eastern area was troubled during the 41h century BC by a continuous state
of war between Rome and Tivoli, whose ager should start at the X mile of the via Tiburtina (or
before). With the Gallic invasion in 387 BC Tibur denounced the treaty established a century
before with Rome, which in 362-361 BC had started a military campaign to subdue it. In 339-
338 BC the Tiburtini participated in a new Latin rebellion against Rome; after the new Roman
victory, the city obtained the recognition of civitas foederata. Not until the times of the Social
War, in 90 BC, was the city promoted to the rank of municipium and received Roman citizen-
ship. At the same time Tibur was embellished with the construction of the monumental sanctu-
ary of Hercules Victor.
30
Arnoldus-Huyzendveld et alii 1996.
31
Gioia 2009.
32
Anzidei/Ruffo 1998; Gioia 1998; Anzidei et al. 1999; Anzidei 2001; Arnoldus-Huyzendveld et alii 2007.
33
Quilici, Quilici Gigli 1993; Caki/Sorella 1995; Panciera, Di Gennaro 2009-2010 with bibliography. The cen-
tre, mentioned for the origins by Dionisius of Halicarnassus (Antiquitates Romanae, 1, 16), was captured by
Tarquinius Priscus (Livy, 1, 38, 4), then became a municipium (Pliny Naturalis Historia, 3, 64); in the neighbo-
urhood Atticus (Cicero, ad Atticum, 12, 34) and Martial (Epigrammata, 6, 27, 2) owned estates.
34
Quilici/Quilici Gigli 1993, p. 30, 464; Cifani 2008, p. 193-194.
35
According to Festus (298, 6-9, WM. Lindsay ed.), the city was by the river port of Puilia Saxa, near the XI mile
of the Via Ostiense, not far from the hill. About the archeological surveys on the site: Fischer-Hansen 1990;
Rasmus Brandt 1996; Pietila Castren 2012.
36
Livy, 1, 33; Dionysius ofHalicarnassus, Antiquitates Romanae, 3, 38.
37
See the site ofTorrino, phase I: Cifani 2009, p. 318 with bibliography.
38
The high density of sparse settlement in the 61h century BC is well documented in the via Tiburtina area by
Quilici/Quilici Gigli 1993. In the ager Ostiensis see the sites of Acqua Acetosa Laurentina (building V) and
Torrino (phase II), both dating to late 6'h century BC: Cifani 2009, p. 318-319 with bibliography.
www.cimec.ro
Anyway nearer to Rome archaeological evidence from the mid-Republican period is not
lacking: for example inscriptions, statues and ex vato, found between the I and II mile of the
Tiburtina, document the presence of a sanctuary dedicated to Hercules, Minerva and other
female divinities in the 3rd_lst centuries BC. 39 • In the same period (since the 2"d century BC) on
both sides of the Anio river large quarries of tufa (tufo lionato) were opened (Fig. 10) and, maybe
just a bit later, within the Acque Albule basin, about 30 km east of Rome, quarries of travertine
(lapis Tiburtinus) started to be used40 • According to Strabo the trio of building stones (traver-
tine, Lapis Gabinus from Gabii on the via Praenestina, and the red tufa i.e. the Lionato) quarried
along the Anio, were easily transported by water to Rome 41 •
The mid-Republican period was instead crucial in the western suburbium. Actually, în the
fourth century, Ostia was deducted as a colony, via Ostiensis was restructured and the landscape
was populated with a sparse settlement of small family farms, helped by the proximity of the river
and the fertility of soils. Archaeological surveys reveal a strong concentration of mid-Republi-
can farms mainly in the areas of Malafede, Monti S. Paolo (Acilia) and Dragoncello 42 • Recently
attributed to the first colons of Castrum Ostiense 43 , most of the small and medium-sized farms
flourished from the end of the IV century BC, entering into crisis in the middle of the III century,
concurrently with the Punic Wars, and were abandoned during the following century.
The classical landscape of villae rusticae started in the 3"1-1 st centuries BC. The density of
rural settlements grew during the Imperial age when villas became articulated structures, not only
residential but also functioning as organization centres of the agricultural activities, carried out in
single plots managed by slaves or liberti. From historical and epigraphic sources concerning the
Imperial period we know the names of many owners, members of the Roman elite44 (Tab. 1).
Tab 1. The villas of Roman aristocracy

Via Km Cent. AD Owner
Ostiensis ? II M. Annius Verus
Ostiensis 1-2 I L. Cassius Lon}{inus
Ostiensis 9,1/2 II M. Antonius Antius Lupus
Ostiensis ? IV Q. Aurelius Symmachus
Ostiensis ? I - II L. Nonius Asprenas
Ostiensis ? III L. Fabius Cilo
Ostiensis 18 ? Acilii Glabrones
Ostiensis 20 II C. Vitorius Hosidius Geta
Ostiensis - Severiana ? II C. Plinius Caecilius Secundus
Tiburtina ? III L. Mummius Felix Cornelianus
Tiburtina 5 -6 I M. Aquilius Ref;ulus
Tiburtina 10-11 IV Betitius Perpetuus Arzy}{ius
Tiburtina 11 II Gallonii Nif(er et Fronto
Tiburtina 12,5-13 I Q. Veranius
Tiburtina 15,9 II L. Plotius Sabinus
Tiburtina 17 ca. III Ser. Calpurnius Dexter
Tiburtina 17 ca II Sex. Pedii Hirruti
Tiburtina 17 ca II M. Valerius Quadratus
39
Data from a recent excavation in Munzi 2005.
40
Jackson/Marra 2006.
41
Strabo, Geographica, 5.3.11.
42
Pellegrino 1983 and 1984.
43
Pavolini 2006.
44
Bruun 2003; Chioffi 2003 and 2005.
www.cimec.ro
Most of the villas overlooked the main roads or were positioned on the terraces gravitating
towards the Anio and Tiber. The construction of drainage infrastructures permitted the diffu-
sion of agricultural settlements also in the alluvial plains.
On the via Tiburtina numerous villae were originally built in (2°d-) Ist century BC, monu-
mentalized in 1si_2nd century AD and frequented until 4ih_5th century AD, among them those in
the localities of Casal Bruciato, S. Eusebio-via Carciano, Casal Bianco, Ripa Mammea, Tenuta
del Cavaliere (called domus Galloniana in an inscription of the second half of the 2nd century
AD) 45 , most of them enriched by thermal baths. From a Greek epigram found in Settecamini
we know that baths (loutra) were built by C. Caeionius Rufius Volusianus Lampadius, praefectus
Urbi in AD 365-36646 (to be identified in one of the thermal complexes between Settecamini
and Casal Bianco).
Severa! archaeological discoveries oflate Republican-Imperial villas were macle on the hills
east of via Ostiensis, near the modern Torrino, Acilia, Dragoncello and on the site of ancient
Ficana 47 • Many of those were endowed with luxurious decorations (paintings, marbles, and
mosaics) and private baths, testifying to the owners' prosperity (Fig. 11).
The proximity to rivers permitted goods and agricultural products to be quickly trans-
ported to Rome 48 • By the third mile of Ostiensis there was a vicus, mentioned by Ammianus
Marcellinus as Vicus Alexandri, with a harbour on the Tiber49 • Fluvial villas with private piers
are documented on both the rivers; the best known are the villa of Pietra Papa on the right side
of the Tiber (1 st century BC - 2°d century AD )5°, the already mentioned villa of Ripa Mammea
and another in the locality Tor Cervara 51 on the Aniene River. Severa} other villas are attested
to on the seashore. At the beginning of the 4ih century AD the agricultural use of western sub-
urban lands is still documented; late ancient sources attest to the fact that emperor Constantine
owned two properties near Ostia, Quirinis and Balneolum (perhaps modern Casale Bagnolo,
at km 21 of the Via Ostiense) 52 •
Since the 1st century BC funerary structures also intensively marked the suburb along the
roads: Tiburtina and Ostiensis were no exception. On the Tiburtina a mausoleum of 1st cen-
tury AD have been recently excavated just outside porta Tiburtina 53 ; many other sepulchra were
scattered along the via, among them the marble sarcophagi in via Cave di Pietralata (one with
scenes of battle between Romans and Barbarians, 2°d century AD) 54, the circular mausoleum in
the villa of Casal Bruciato (2°d century AD), and the monumental mausoleum of the Plautii at
Ponte Lucano (founded for M. Plautius Silvanus, consul in 2 BC, and used in the course of the 1st
century AD), a large drum faced with travertine which stands on a lower square base 55 •
Via Ostiensis from its beginning to the second mile was bordered by an intensive cemetery
(dating from 1s1 century BC to 4th century AD), consistent remains of which are still visible
45
Calci 1998, p. 58-63, 78-85, 119-120, 152, 192-194; Iodice Di Martino 2002; Calci/Mari 2003, p. 199-203; Mari
2005; De Franceschini 2005, p. 112-114, 122-126, 129-131, 139-144. The villa of Grotte di Cervara, built in 2nct
century BC, was probably abandoned already in the mid-Imperial period: De Franceschini 2005, p. 131-133.
46
Moretti 1984-1985, p. 233-241; Calci, Mari 2003, p. 186-188.
47
Pellegrino 1983 and 1984; Pellegrino et alii 1999; Labbadia 2004; De Franceschini 2005, p. 251-260,.
48
On private and public docks discovered by the Tiber south to Rome: Fedeli 2013.
49
Barbini 2001.
50
Iacopi 1943.
51
Messineo/Sorella 1991.
52
Liber Pontificalis, I, 184; cfr. Pavolini 2006, p. 6-7.
53
Munzi et alii 2008.
54
Calci 1998, p. 53-54 with bibliography.
55
CIL XIV, 3605-3608; Eisner 1986, p. 105-108; Mari 1991, p. 196-210; on the Plautii cfr. Beard 1998, p. 98-114.
www.cimec.ro
near the church of St. Paul5 6 • According to tradition, recently confirmed by archaeological
data, the apostle Paul, condemned to death in year AD 61, was buried in one of these graves
which a Christian woman named Lucina owned. His to mb immediately became a place of ven-
eration and, probably in the 3'd century, a memorial chamber was built above it, replaced in
the following century by the first Christian basilica 57 . Many monumental tombs belonging
to aristocratic families grew up along the road: in addition to the famous Pyramid of Caius
Cestius (18-12 BC), we remember here the mausoleum of Gens Claudia, destroyed during the
construction of the railway, and that of Antonius Lupus drawn by Pirro Ligorio and other art-
ists58 (Fig. 12). Extensive burial grounds are recorded also outside of the walls of Ostia 59 : the
necropolis Ostiensis extended for over 8 km from porta Romana to modern Acilia. Nearby some
relevant graves were discovered, including the famous sarcophagus of Acilia attributed to the
father of the emperor Gordian 11160 •
During the Imperial age, in the Ostiense suburb, some Roman pozzolana quarries were
adapted and reused as catacombs, initially pagan and at a later stage Christian. Closer to the
road there were the Coemeterium Commodillae and, to the south of this, a little underground
basilica dedicated to the martyr St. Tecla with a cemetery, both of the 4ih century AD 61 •
Since the yd century AD other Christian burials appeared in the necropolis along the viae.
Between the I and II mile of the Tiburtina, in the Verano area, some Christian martyrs were bur-
ied: the schismatic bishop Ippolitus, martyred in Sardinia in AD 235; the diaconus Laurentius
(St. Lawrence) martyred in AD 258 by Valerianus; and Novatianus, the schismatic theologian
martyred in the same year (or even a young Roman martyr with the same name, who died dur-
ing the persecution of Diocletian). Immediately the deposition of martyrs generated, around
them, large cemeteries sub divo and catacombs 62 •
To commemorate the presence of the graves of St. Paul and St. Lawrence in the suburban
cemeteries of Ostiensis and Tiburtina, already in the age of Constantine the first churches (basil-
icae) dedicated to them were built. The Constantinian circiform or ambulatory church over the
tomb of St. Lawrence (the basilica maior) was then enlarged during the 5ih century with a mon-
astery, two balnea and hostels for pilgrims (habitacula pauperibus). In the following centuries,
the churches, endowed with monasteries and care facilities, became the center of little suburban
and agricultural settlements 63 •
Other churches dedicated to martyrs were built on both roads farther from Rome. On the
Tiburtina, at the X mile, a basilica was built at the beginning of the 4ih century AD, modifying
a triabsidate mausoleum where the Tiburtine martyr St. Symphorosa and her seven sons were
buried; a century later, a large basilica was added64 • A church dedicated to the Aurea, martyr
under Claudius the Goth (AD 268-270) was built near Ostia, probably in the 5th century AD,
by the grave of St. Monica - the mother of St. Augustine - dead at Ostia in AD 387. The basilica
Sanctae Aureae is already remembered as being in ruins in the 7ih century6 5. A little chapel was
56
Fogagnolo 2006; Serra 2007a, p. 39-40; Roggio 2012; Marcelli 2012.
57
The tomb, recently discovered, is visible under the church. See: Pietrangeli 1988; Filippi 2004; Liverani 2012.
58
Tomassetti 1979, p. 69-80; Serra 2007a, p. 52-53; Marcelli 2011and2012.
59
About the most recent discoveries see: Pannuzi et alii 2006 and 2012.
60
Bianchi Bandinelli 1954.
61
Carletti 2004; Serra 2007a, p. 46.
62
Giordani 1992; Serra 2007b.
6
J On the church of Saint Paul: Pietrangeli 1988.
64
At the IX mile, counting from the Aurelian walls, according the Passio Sanctae Sympherosae in the Martyrologium
Hieronymianum: Stapleford 1976; Moscetti 1998.
65
Serra 2007a, p. 67-69.
www.cimec.ro
built by pope Onorius I (AD 625-638) at the mid-point of the via Ostiense (Mezzocammino),
on the grave of the martyr Cyriacus 66 .
The decline of the rural system is evident in the 5th century AD, as testified to by avail-
able archaeological data, which attests to a massive abandonment of farms and villas67 . The
economic and settlement crisis was worsened by the barbarie incursions in the suburbs. In
the 6th century AD, Procopius described the region of via Ostiensis as deserted and dangerous.
Concurrently the progressive abandonment of the city of Ostia began. lts citizens in the 7th
century AD took refuge in the village that had risen around the church of St. Aurea, restored by
pope Serge I. With the desertion of Ostia, Portus became the only harbour of Rome 68 .
5.2. The Middle Ages: churches, fortresses and towers

In the 9th century because of the situation of widespread insecurity and in order to defend
the area from incursions of the Saracens, a fortified settlement near the church of S. Aurea was
built east to Roman Ostia. It was named Gregoriopolis by pope Gregory IV (827-844), and is
situated in the modern village of Ostia Antica 69 . Nearer to Rome the monastery of Saint Paul
on the via Ostiense was also fortified, taking the name of Iohannipolis (880), by pope Iohannis
VIII. Much later (end of 12 1h - beginnings of 13 1h centuries) the fortification of the monastery
grown around the basilica of St. Lawrence on the Tiburtina to ok place, which probably took the
name of castrum sancti Laurentii or Laurentiopolis70 (Fig. 13).
The marshes at the mouth of the Tiber now became a lake, and the area was infested by malaria.
The only economic activities that never ceased have been fishing and the extraction of salt from the
salt pans of the Tiber, practiced without interruption until the land reclamation of the l 9th century71 •
In 12th_13th centuries guard towers were built to protect Rome and its surroundings, both
nearby the coast and along the roads; most of the towers no longer exist or are incorporated in
later farmhouses, but we know well the precise location of them from the historical maps 72 (Fig
6). Fortified farmsteads (called casali) appeared in the same period testifying to a revival of agri-
culture73. Today, by the sea, still survive some of these, Tor Boacciana, built perhaps on the light-
house of ancient Ostia, and Tor S. Michele, originally located on the coastline; in the eastern sec-
tor, those of Pietralata, Ponte Mammolo, Casai Monastero, Tor Vergata, Pratolungo 74 (Fig. 14),
Settecamini, S. Eusebio, Casa Rossa, the fortified Casale del Cavaliere, Monte del Sorbo etc. 75 . In
the l 51h century the castle of Gregoriopolis, together with the houses and the walls of the village,
was rebuilt on a project of Baccio Pontelli (1483-1486) (Fig. 15). The new fortress served as the
seat of the Papal Custom Houses, which regulated the payment of excise taxes on goods arriving
in Rome by sea. After a major inundation in 1557 the meandering Tiber changed its course and
the branch along the castle was cut off and became a lake76 . After this event, the castle lost its
66
Tomassetti 1979, p. 211-229.
67
About Tiburtina: Mari 1991, p. 24-49; Calci/Mari 2003.
6
R Procopius, De Bellum Gothicum, 5, 26, 13.
69
Pannuzi/Germoni 2005.
70
On the Church of Saint Paul and the religious settlements in the urban stretch of via Ostiense: Torelli Landini
2008b, with bibliography. On the first mile of the Tiburtina in late antique and medieval periods cfr. Serra 1994
and 1998.
71
Pan nuzi 2012.
72
In particular the maps of Eufrosino della Volpaia (1547) and of the Catasto Alessandrino ( 1660).
73
In general Carocci/Vendittelli 2004 and Esposito 2005.
74
Identified by J. Coste (1984) as the early medieval domusculta Sanctae Caeciliae.
75
For the fortified settlements on the via Tiburtina: De Rossi 1969, p. 127-134; Coste 1983, p. 471-512; on the
Torraccia di S. Eusebio: Esposito 2005, p. 171-189.
76
Now filled with earth it is known as the Fiume Morto.
www.cimec.ro
function and a new fortress was built at the mouth of the Tiber, Tor S. Michele, from a project of
Michelangelo Buonarroti ( 15 70).
This landscape is well represented in the map of Eufrosino delia Volpaia (1547), which was
macle to he used by hunters. lt is the first to depict in detail the monumental elements of the
Roman Countryside (for example towers, houses, aqueducts and ancient ruins)7 7. This map
shows both the ancient roads still in use (Fig. 16).
5.3. Modern and contemporary ages: farmhouses, redamation

In modern times the territory of Rome is still articulated in Urbe, Suburbia and Agro. This
distribution is clearly mapped out in historical cadastres and cartography since the 17th cen-
tury78. The Suburbia was the sector nearest to the city; it was divided into plots with plantations
of grapevines, fruit trees and vegetables; small colonies of farmhouses, churches and productive
activity marked its landscape. The Agro, farther from the inhabited centre, unpopulated and
malarial, consisted of big agricultural estates (called tenute), which were property of the Church,
ecclesiastical orders or Roman aristocratic families; there were only a few farmsteads (call ed
casali), towers and some sporadic fortified hamlets.
Only after the unification of ltalyand the new role of capital assumed by Rome (1870), it was
decided to reclaim the externai lands 79 . On coastal estates, first partial attempts to reclaim the
marshes had been made in the l 7th and 18 1h century but only a special law promulgated in 1878
implemented definitive efforts at reclamation and an agricultural policy directed to the Agro.
The coastal lakes were dried up and the land was divided into allotments on which farmsteads
were built and given to the families of colonists. In that context modern cattle ranches also
appeared. (Fig. 17). As a consequence of the special law promulgated in 1910, some agricultural
villages (borgate rurali) were founded to promote the distribution of the population in the coun-
try, as Borgo Acilio on the Via Ostiense (now Acilia) 80 . They would become the future urban
suburbs. The reclamation work was carried out during Fascism 81 .
Between the end of the l 91h and the beginning of the 20th centuries, zones closer to the city in
both the areas were destined to undergo industrialisation by urban planning. After World War
II, in the whole suburbia agriculture was gradually abandoned and substituted by increasing
residential, industrial and commercial functions.
Bibliography
Andreussi 1999 M. Andreussi, Pomerium, in E.M. Steinby (ed.), Lexicon Topographicum Urbis
Romae, IV, Quasar, Roma, 1999, p. 96-105.
Anzidei, Ruffo 1998 A. P. Anzidei, M. Ruffo, I giacimenti pleistocenici della bassa valle dell'Aniene, in
Calci 1998, p. 22-34.
Anzidei et alii 1999 A. P. Anzidei, A. Arnoldus Huizendveld, L. Caloi, M.R. Palombo, C. Lemorini,
Two Middle Pleistocene sites near Rome (Italy): La Polledrara di Cecanibbio
and Rebibbia-Casal de' Pazzi, in S. Gaudzinski, E. Turner (eds), The Role of Early
Humans, in The Accumulation of European Lower and Middle Palaeolithic Bone
Assemblages, Monographien des Romisch-Germanischen Zentralmuseum Mainz
42, Habelt Verlag, Mainz & Bonn, 1999, p. 173-195.
77
Ashby 1914.
7
R Collected in Frutaz 1972.
79
On the transformation of the Agro Ostiense in modern times: D'Errico 2007; Torelli Landini 2008a; D'Errico,
Travaglini 2012; about land reclamations ofthe Agro Romano: D'Errico 2012.
RO D'Errico 2007, p. 117-123.
Rt After two other special laws approved in 1919 and 1921: D'Errico 2012, p. 14-18.
www.cimec.ro
The rural landscape of Rome's suburbs through the centuries as documented in the Carta deli'Agro Romano I 335
Anzidei 2001 A.P. Anzidei, Tools from elephant bones at La Polledrara di Cecanibbio and
Rebibbia-Casal de' Pazzi, in Proceedings of the lst International Congress 1he
World of Elephants, CNR, Roma, 2001, p. 415-418.
Arnoldus-Huyzendveld et A. Arnoldus-Huyzendveld, P., Gioia, M. Mineo e P. Pascucci, Preliminary results
alii 1996 of the Malafede Survey: 1990-1992, in Christie N. (ed.) Settlement and Economy
in ltaly 1500 BC to AD 1550, Paper of the V Conference of Italian Archaeology,
Oxford, 1996, p. 47-56.
Arnoldus- Huyzendveld et A. Arnoldus-Huyzendveld, P, Gioia, G. Carboni, P. Boccuccia, E. Remotti, La
alii 2007 capanna di Casale del Cavaliere (Roma) ed alcune riflessioni sulle strategie
di insediamento nel territorio di Roma durante il Neo-eneolitico, in Atti delia
XL Riunione Scientifica deli'lstituto Italiano Preistoria e Protostoria (Roma, 30
novembre-3 dicembre 2005), Firenze, 2007, p. 509-520.
Ashby 1906 Tu. Ashby, Classical Topography of the Roman Campagna, Papers of the British
School at Rome, 3, 1906, p. 3-212.
Ashby 1914 Tu. Ashby, La Campagna Romana al tempo di Paolo III. Mappa delia Campagna
Romana del 1547 di Eufrosino delia Volpaia, Roma, 1914.
Asor Rosa/Rossi 2013 L. Asor Rosa, P. Rossi, Cento anni di storia del territorio: la Campagna romana
e Tomassetti, la Carta dell'Agro Romano e noi, in L. Ermini Pani, P. Sommella
(eds.), Giuseppe Tomassetti a cento anni dalia morte e la sua opera sulia Campagna
Romana (Roma, 6-7 dicembre 2011 ), Societa Romana di Storia Patria, Roma,
2013, p. 203-224.
Avarello et alii 2004 P. Avarello, R. D'Errico, A. L. Palazzo, C. M. Travaglini (eds.), II quadrante
Ostiense tra Otto e Novecento, in Roma moderna e contemporanea, 12.1-2, 2004.
Bador 1973 A. Bador, Emperor Aurelian and the abandonment of Dacia, in Dacoromania, 1,
1973, p. 29-40.
Barbini 2001 P.M. Barbini, Vicus Alexandri, in V Fiocchi Nicolai, M.G. Granino Cecere,
Z. Mari (eds.), Lexicon topographicum Urbis Romae, Suburbium, I, Quasar, Roma,
2001, p. 42-43.
Beard 1998 M. Beard, Vita inscripta, in WW Ehlers (ed.), La biographie antique Fondation
Hardt pour l'etude de l'Antiquite Classique, XLIV, Vandoeuvres-Geneve, 1998,
p. 83-114.
Bennett 1997 J. Bennett, Trajan: Optimus Princeps, London, 1997.
Bianchi Bandinelli 1954 B. Bianchi Bandinelli, Sarcofago da Acilia con la designazione di Gordiano III, in
Boliettino d'Arte, 39.3, 1954, p. 200-220.
Bjur/Santillo Frizell 2009 H. Bjur, B. Santillo Frizell (eds.), Via Tiburtina: Space, Movement and Artefacts in
the Urban Landscape, Roma, 2009.
Bruun 2003 C. Bruun, Le fistule acquarie e i proprietari terrieri nel suburbium di Roma, in
Pergola et al. 2003, p. 485-501.
Caiola et alii 1986 A.F. Caiola, A.M. Marra, G. Messineo, A.R. Staffa, Via Tiburtina. Settecamini,
in Buliettino delia Commissione Archeologica Comunale di Roma, 91.2, 1986,
p. 678-690.
Calci 1993 C. Calci, Via Tiburtina. Villa romana in localita S. Eusebio, in Boliettino delia
Unione Storia ed Arte, 86, 1993, p. 37-44.
Calci 1998 C. Calci (ed.), Roma oltre le mura. Lineamenti storico-topografici del territorio
delia V Circoscrizione, Roma, 1998.
Calci 1999 C. Calci, La via Tiburtina, Roma, 1999.
Calci/ Carbonara/ Messineo C. Calci, A. Carbonara, G. Messineo, Via Tiburtina. Settecamini, in Buliettino
1991-1992 delia Commissione Archeologica Comunale di Roma, 94, 1991-1992, p. 91-100.
Calci/Mari 2003 C. Calci, Z. Mari, Via Tiburtina, in Pergola et al. 2003, p. 175-209.
Calci/Messineo 1986-1987 C. Calci, G. Messineo, Via Tiburtina. Casai Bruciato - Via di Casai Bianco, in
Buliettino delia Commissione Archeologica Comunale di Roma, 92.2, 1986-1987,
p. 437-451.
Calci/Messineo 1989-1990 C. Calci, G. Messineo, Via Tiburtina, km 10,300, in Buliettino delia Commissione
Archeologica Comunale di Roma, 93, 1989-1990, p. 135-137.
www.cimec.ro
336 I MARINA MARCELLI, MAssrMrLrANO MUNZI
Calci et alii 1989-1990 C. Calci, R. Cigalino, R. Friggeri, G. Messineo, Via Tiburtina. Settecamini, in
Bullettino delia Commissione Archeologica Comunale di Roma, 93, 1989- I 990,
p. 137-165.
Calci/Sorella 1995 C. Calci, R. Sorella, Forme di paesaggio agrario nell' ager Ficulensis, in L. Quilici,
S. Quilici Gigli (eds.), Interventi di bonifica agraria nell'Italia romana, 'TErma'' di
Bretschneider, Roma, 1995, p. 117-127.
Carletti2004 C. Carletti, Commodillae Coemeterium, in A. La Regina (ed.), Lexicon
topographicum Urbis Romae, Suburbium, II, Quasar, Roma, 2004, p. 134-140.
Carocci/Vendittelli 2004 S. Carocci, M. Vendittelli, wrigine delia Campagna Romana. Casali, caste/li e
villaggi nel XII e XIII seca/o, Societa Romana di Storia Patria, Roma, 2004.
Chioffi 2003 L. Chioffi, I nomi dei proprietari dall'analisi epigrafica, in Pergola et al. 2003,
p. 437-484.
Chioffi 2005 L. Chioffi, I patrimoni dei senatori nel suburbio di Roma: criteri di ricerca
epigrafica, primi risultati e nuove acquisizioni, in Cahiers Glotz, 16, 2005,
p. 101-119.
Cifani 2008 G. Cifani, Architettura romana arcaica: edilizia e societa tra monarchia e repubblica,
L'Erma di Bretschneider, Roma, 2008.
Cifani 2009 G. Cifani, Indicazioni sulla proprieta agraria nella Roma arcaica in base
all'evidenza archeologica, in Jolivet et al. 2009, p. 311-324.
Coste 1983 J. Coste, Topografia medievale, in Mari 1983, p. 447-513.
Coste 1984 J. Coste, La domusculta Sanctae Caeciliae. Methode et portee d'une localisation,
in Melanges de l'Ecole franrraise de Rome - Moyen Âge, 96.2, 1984, p. 727-775.
Coste J 999 J. Coste, Le vie che da Roma adducono a Monticelli, in Z. Mari, M.T. Petrara,
M. Spera.ndio (eds.), Il Lazio tra antichita e Medioevo: studi in memoria di Jean
Coste, Quasar, Roma 1999, p. 65-73.
Cubelli 1992 V Cubelli, Aureliana imperatore. La rivalta dei monetieri e la cosiddetta riforma
monetaria, Firenze, 1992.
De Dominicis 1939 M. De Dominicis, Le "regiones suburbica.ria.e" nell'ordina.mento del Ba.sso Impero,
in Atti del V Congresso internazionale di studi bizantini, Roma, 1939, p. 100-121.
De Franceschini 2005 M. De Franceschini, Viile dell'Agro Romano, L'Erma di Bretschneider, Roma, 2005.
De Rossi 1967 G. M. De Rossi, Tellenae, Forma Italiae, IV, De Luca, Roma, 1967.
De Rossi 1969 G. M. De Rossi, Torri e caste/li medievali delia Campagna Romana, De Luca,
Roma, 1969, p. 67-72.
D'Errico 2007 R. D'Errico, Ostiense. Assetti proprietari e trasformazioni economico-sociali di un
settore dell'Agro romano (secoli XVIII-XX), CROMA, Roma, 2007.
D'Errico 2012 R. D'Errico, LA.gro Romano e ii suo settore Ostiense negli a.nni della. grande
tra.sformazione (1870-1930), in D'Errico, Tra.va.glini 2012, p. 11-35.
D'Errico/Travaglini 2012 R. D'Errico, C. M. Tra.vaglini (eds.), Economia, societa e politiche urbane de[
territorio ostiense (sece. XIX-XX), in Roma moderna e contemporanea, 20.1, 2012.
De Santis/Mieli/Sebastiani A. De Sa.ntis, G. Mieli, R. Sebastia.ni, Preistoria. e Protostoria. nel territorio di
2013 Roma. Modelli di insediamento e vie di comunica.zione, in Roma, Tevere, Litorale,
3000 anni di storia, le sfi.de de[ futuro (Convegno interna.zionale 29-31 maggio
2013 ), http://roma.tevere.hypotheses.org/348.
Drinkwater 2005 J. Drinkwa.ter, Ma.ximinus to Diocletian and the 'crisis: in A. Bowma.n, P. Ga.rnsey,
A. Ca.meron (eds.), The Cambridge Ancient History, XII, The Crisis of Empire
A.D. 193-337, Cambridge University Press, Cambridge, 2005, p. 28-66.
Eisner 1986 M. Eisner, Zur Typologie der Grabbauten im Suburbium Roms, P. von Za.bem,
Ma.inz, 1986.
Esposito 2005 D. Esposito, Architettura e costruzione dei casali delia Campagna Romana fra XII
e XIV secolo, Societa Romana di Storia Patria, Roma, 2005.
Fedeli 2013 M. Fedeli, Le presenze a.rcheologiche lungo le rive: approdi e na.viga.zione a va.lle di
Roma, in Roma, Tevere, Litorale, 3000 anni di storia, le sfi.de del fu turo (Convegno
interna.zionale 29-31 maggio 2013), http://romatevere.hypotheses.org/436.
Filippi 2004 G. Filippi, La tomba di S. Paolo e le fasi della Basilica tra ii IV e ii VII secolo.
Primi risultati di indagini a.rcheologiche e ricerche d'a.rchivio, in Bollettino dei
Monumenti, Musei e Gallerie Ponti.ficie, 24, 2004, p. I 87-224.
www.cimec.ro
Fischer-Hansen 1990 T. Fischer-Hansen, Scavi di Ficana, I, Topografia generale, Istituto poligrafico e

Zecea dello Stato, Roma, 1990.
Fogagnolo 2006 S. Fogagnolo, Via Ostiensis, in V. Fiocchi Nicolai, M.G. Granino Cecere, Z. Mari
(eds.), Lexicon topographicum Urbis Romae, Suburbium, voi. IV, Quasar, Roma,
2006 p. 135-148.
Frutaz 1972 A.P. Frutaz, Le carte del Lazio, Istituto di Studi Romani, Roma, 1972.
Găzdac 2002 C. Găzdac, Monetary Circulation and the abandonment of the auxiliary forts in
Dacia, in Ph. Freeman, J. Bennett, Z.T. Fiema, B. Hoffmann (eds.), Limes XVIII,
Proceedings of the XVIIIth International Congress of Roman Frontier Studies
(Amman 2000), II, BAR Int. Ser. 1084 (II), Oxford, 2002, p. 737-756.
Găzdac 2010 C. Găzdac, Monetary Circulation in Dacia and the Provinces from the Middle and
Lower Danube from Trajan to Constantine I, Cluj-Napoca, 2010.
Giardina 1995 A. Giardina, Seneca, Claudio e ii pomerio, in «Alia Signorina» Melanges offerts
a Noelle de la Blanchardiere, Ecole frarn;:aise de Rome, Roma, 1995, p. 123-140.
Gioia 1998 P. Gioia, II sito eneolitico de! Casale de! Cavaliere, in Calci 1998, p. 35-38.
Gioia 2009 P. Gioia, Tra citta e campagna: problemi correlati alia teoria e alia pratica delie indagini
archeologiche territoriali nel suburbia di Roma, in Jolivet et al. 2009, p. 100-115.
Giordani 1992 R. Giordani, "Novatiano beatissimo marturi Gaudentius diaconus fecit".
Contributo all'identificazione de! martire Novaziano delia catacomba anonima
sulla via Tiburtina, in Rivista di Archeologia Cristiana, 68, 1992, p. 233-258.
Giuliani 1992 C. F. Giuliani, II clivus Tiburtinus ed ii sistema stradale connesso, in Tecnica
stradale romana, Roma, 1992, p. 33-38.
Iacopi 1943 G. Iacopi, Scavi in prossimita del porto fluviale di S. Paolo localita Pietra Papa, in
Monumenti Antichi dell'Accademia dei Lincei, 39, 1943.
Iodice Di Martino 2002 M.G. Iodice Di Martino, Una villa di Aquilio Regalo sulla via Tiburtina?, in
A. Isaia, E. Menesto, A. Di Pilla (eds.), Curiositas. Studi sulla cultura classica e
medievale in onore di Ubaldo Pizzani, Napoli, 2002, p. 555-567.
Izzi/Pellegrino 2001 P. Izzi, A. Pellegrino, Acilia. Recupera e musealizzazione di un tratto dell'antica
via Ostiense, in F. Filippi (ed.), Archeologia e Giubileo. Gli interventi a Roma e nel
Lazio nel Piano per ii Grande Giubileo del 2000, Electa, Napoli, 2001, p. 375-378.
Jackson/Marra 2006 M. Jackson, F. Marra, Roman Stane Masonry: Volcanic Foundalions of the
Ancient City, în American Journal of Archaeology, 110.3, 2006, p. 403-436.
Jolivet et alii 2009 V. Jolivet, C. Pavolini, M.A. Tomei, S. Verger, R. Volpe (eds.) Suburbium II. Il
Suburbia di Roma dalia fine dell'eta monarchica alia nascita del sistema delie viile
(V-II sec a.C.), Roma, 2009.
Labbadia 2004 P. Labbadia, Dragone. Genealogia di un quartiere, Centra studi storici e di
documentazione de! territorio, Roma, 2004.
Lanna/Marcelli/Schingo R. Lanna, M. Marcelli, G. Schingo, Un GIS dei casali storici dell'Agro Romano, in
2014 Supplemento al n° 2-2014 di GEOmedia.
Liverani 2012 P. Liverani, La cronologia delia seconda basilica di S. Paolo fuori le mura, in
H. Brandeburg, F. Guidobaldi (eds.), Scavi e scoperte recenti nelle chiese di Roma
(Atti delia giornata di studi, Pontificio Istituto di Archeologia Cristiana, 13 marzo
2008), Citta de! Vaticano, 2012, p. 107-122.
Marcelli, Matteucci, M. Marcelli, R. Matteucci, R. Sebastiani, II Sistema Informativo Territoriale per la
Sebastiani 2009 gestione de! patrimonio storico-archeologico de! quartiere Ostiense-Marconi. Uno
strumento di ricerca e prograrnrnazione urbana, in Jolivet et al. 2009, p. 105-122.
Marcelli 2011 M. Marcelli, Memorie dell'antico ne! paesaggio pre-industriale delia via Ostiense:
rinvenimenti archeologici e demolizioni fra otto e novecento, in Bollettino delia
Unione Storia ed Arte, 6, 2011, p. 77-88.
Marcelli 2012 M. Marcelli, La citta industriale e la memoria dell'antico: notizie di rinvenimenti
archeologici nei lavori di urbanizzazione lunga ii primo tratto delia via Ostiense,
in Roma moderna e contemporanea, 20.2, 2012, in press.
Marce Iii/ Schingo 2013 M. Marcelli, G. Schingo, Un GIS per Io studio dellevoluzione territoriale delia
valle de! Tevere, in Roma, Tevere, Litorale, 3000 anni di storia, le sfide del futuro
(Convegno internazionale 29-31 maggio 2013), http://romatevere.hypotheses.
org/733.
www.cimec.ro
Mari 1983 Z. Mari, Tibur, III, Leo S. Olschki Editore, Firenze, 1983.
Mari 1989-1990 Z. Mari, Via Tiburtina. Mausolei al X miglio, acquisizioni sul tracciato antico
e sulla numerazione miliaria, in Bullettino della Commissione Archeologica
Comunale di Roma, 93, 1989-1990, p. 165-179.
Mari 1991 Z. Mari, Tibur, IV, Leo S. Olschki Editore, Firenze, 1991.
Mari/Moscetti 1991-1992 Z. Mari, E. Moscetti, Via Tiburtina. Rinvenimenti lungo la via 28bis (Guidonia-
Montecelio), in Bullettino delia Commissione Archeologica Comunale di Roma, 94,
1991-1992, p. 100-115.
Mari/Moscetti/Rustico Z. Mari, E. Moscetti, L. Rustico, Rinvenimenti tra le vie Tiburtina e Nomentana
1994-1995 (Guidonia-Montecelio), in Bullettino della Commissione Archeologica Comunale
di Roma, 96, 1994-1995, p. 215-227.
Messineo/Sorella 1991 G. Messineo, R. Sorella, I resti di una villa romana a Tor Cervara, in Bollettino
delia Unione Storia ed Arte, 84, 1991, p. 21-24.
Moretti 1984-1985 L. Moretti, Due epigrammi greci inediti di Roma, in Rendiconti delia Pontificia
Accademia di Archeologia, 57, 1984-1985, p. 233-241.
Moscetti 1998 E. Moscetti, La basilica martiriale di S. Sinforosa al nono miglio della via Tiburtina,
in Annali delfAssociazione Nomentana di Storia e Archeologia, 13, 1998, p. 41-62.
Moscetti 2009 E. Moscetti, Nuove acquisizioni sul percorso delle antiche vie Tiburtina e
Cornicolana a Setteville di Guidonia, in G. Ghini, Z. Mari (eds.), Lazio e Sabina.
Scoperte, scavi, ricerche, 5, [Erma di Bretschneider, Roma, 2009, p. 23-30.
Munzi 2005 M. Munzi, Piazzale S. Lorenzo. Contesti d'eta tardorepubblicana e tardoantica
(Municipio III), in Bullettino delia Commissione Archeologica Comunale di Roma,
106,2005,p.462-465.
Munzi et alii 2008 M. Munzi, M. Pentiricci, F. Bigi, F. De Angelis, F. Porreca, Via Tiburtina Antica.
Area funeraria (Municipio III), in Bullettino delia Commissione Archeologica
Comunale di Roma, 109, 2008, p. 261-278.
Olivanti 1997 P. Olivanti, Via Tiburtina, Istituto Poligrafico dello Stato, Roma, 1997.
Panciera/Di Gennaro S. Panciera, F. Di Gennaro, Ficulea: un nuovo frammento epigrafico. Problemi
2009-2010 storici e topografici, in Rendiconti della Pontificia Accademia Romana di
Archeologia, LXXXII, 2009-2010, p. 145-176.
Pannuzi/Germoni 2005 S. Pannuzi, P. Germoni (eds.), II castello di Giulio Il a Ostia Antica, Gelmar
Novamusa, Roma, 2005.
Pannuzi et alii 2006 S. Pannuzi et alii, Ostia Antica. Indagini archeologiche lungo la via Ostiense
(Municipio XIII), in Bullettino delia Commissione Archeologica Comunale di
Roma, 107, 2006, p. 192-216.
Pannuzi 2012 S. Pannuzi, Le Saline e Io Stagna di Ostia: utilizzo e trasformazione del suburbia
orientale ostiense dall'eta antica all'eta moderna (XVI-XVIII secolo), in Atti del VI
Congresso Nazionale di Archeologia Medievale (LAquila, 12-15 settembre 2012),
Firenze, 2012, p. 321-326.
Pannuzi et alii 2012 S. Pannuzi et alii, Recenti ritrovamenti nel territorio ostiense (Municipio XIII),
in Bullettino delia Commissione Archeologica Comunale di Roma, 2012, in press.
Pavolini 2006 C. Pavolini, Ostia, Laterza, Roma, 2006.
Pellegrino 1983 A. Pellegrino, Ville rustiche a Dragoncello (Acilia), in Archeologia Laziale, 5,
Roma, 1983, p. 76-83.
Pellegrino 1984 A. Pellegrino, Scavi a Dragoncello e a Casalbernocchi, in Archeologia Laziale, 6,
Roma, 1984, p. 194-198.
Pellegrino 1991 A. Pellegrino, La viabilita del territorio ostiense in eta imperiale, in R. Cappelli
(ed.), Viae publicae romanae, Roma, 1991, p. 71-75.
Pellegrino et alii 1999 A. Pellegrino, S. Falzone, P. Olivanti, Linsediamento rustico di Fralana (Acilia), in
A. Pellegrino (ed.), Dalie necropoli di Ostia. Riti ed usi funerari, Roma, 1999, p. 26-40.
Pergola et alii 2003 Ph. Pergola, R. Santangeli Valenzani, R. Volpe (eds.), Suburbium. II suburbia di
Roma dalia crisi del sistema delie viile a Gregorio Magno, Roma, 2003.
Pietilă Castren 2012 L. Pietilă Castren, Excavations at Ficana - IV The republican and imperial periods
- The excavation of zona 6B, Quasar, Roma, 2012.
Pietrangeli 1988 C. Pietrangeli, San Paolo fuori le mura, Nardini, Firenze, 1988.
www.cimec.ro
Pisan i Sartorio 1996 G. Pisani Sartorio, Muri Aureliani, in E.M. Steinby (ed.), Lexicon Topographicum
Urbis Romae, III, Roma, 1996, p. 290-299.
Quilici 1996 L. Quilici, I ponti della via Ostiense, in L. Quilici, S. Quilici Gigli (eds.), Strade
romane, ponti e viadotti, L'Erma di Bretschneider, Roma, 1996, p. 54-79.
Quilici/Quilici Gigli 1993 L. Quilici, S. Quilici Gigli, Ficulea, Roma, 1993.
Quilici/S. Quilici L. Quilici, S. Quilici Gigli: I ponti sul basso corso dell'Aniene, in S L. Quilici,
Gigli 1996 S. Quilici Gigli (eds.), Strade romane: ponti e viadotti, L'Erma di Bretschneider,
Roma, 1996, p. 103-125.
Rasmus Brandt 1996 J. Rasmus Brandt, Scavi di Ficana, II, II periodo protostorico e arcaico, Roma, 1996.
Roggio 2012 B. Roggio, Una studio diacronica delie trasformazioni dell'area Ostiense di Roma,
Universitalia, Roma, 2012.
Saunders 1992 R.T. Saunders, Aurelian's Two Iuthungian Wars, Historia: Zeitschrift fur Alte
Geschichte, 41.3, 1992, p. 311-327.
Serra 1994 S. Serra, La via Tiburtina dall'Antichita al Medioevomore, in M. Pazzaglini, II
quartiere San Lorenzo a Roma, storia e recupera, Roma, 1994, p. 34-46.
Serra 1998 S. Serra, La viabilita tardoantica e medievale dalla porta Tiburtina a s. Lorenzo
fuori le mura: una nota, in Bullettino delia Commissione Archeologica Comunale
di Roma, 99, 1998, p. 125-144.
Serra 2007a S. Serra, Via Ostiense - via Portuense, Istituto Poligrafico e Zecea dello Stato,
Roma, 2007.
Serra 2007b S. Serra, La tomba di san Lorenzo: una messa a punto, in Atti def IX Congresso
Nazionale di Archeologia Cristiana, (Agrigento, 20-25 novembre 2004), Palermo,
2007, p. 357-373.
Silvestrini 1993 M. Silvestrini, II potere imperiale da Severo Alessandro ad Aureliana, in Storia
di Roma, 3, util tardoantica, I, Crisi e trasformazioni, Einaudi, Torino, 1993,
p. 155-191.
Staffa 1986 A.R. Staffa, Localita Rebibbia, Via Stanislao Cannizzaro. Un punto di sosta lungo
la via Tiburtina antica fra l'eta di Augusto e la tarda antichita, in Bullettino delia
Commissione Archeologica Comunale di Roma, 91.2, 1986, p. 642-678.
Stapleford 1976 R.W. Stapleford, The excavations of the early Christian martyrs complex of
S. Sinforosa near Rome, Ann Arbor, 1976.
Tomassetti 1979 G. Tomassetti, La campagna romana antica, medievale e moderna, V, Via
Laurentina-Ostiense (L. Chiumenti, F. Bilancia eds.), Firenze, 1979.
Torelli Landini 2008a E. Torelli Landini (ed.), Roma memorie delia citta industriale, Palombi, Roma, 2008.
Torelli Landini 2008b E. Torelli Landini, Trasformazione def territorio, La progressiva perdita def rapporto
col sacro delia via Ostiense, in Torelli Landini 2008a, p. 7-17.
Watson 1999 A. Watson, Aurelian and the Third Century, London-New York, 1999.
THE RURAL LANDSCAPE OF ROME'S SUBURBS THROUGH

THE CENTURIES AS DOCUMENTED IN THE CARTA DELLAGRO
ROMANO: THE CASES OF VIA OSTIENSE AND VIA TIBURTINA
(Sommario)
11 paesaggio rurale del suburbia di Roma attraverso i secoli nelia documentazione delia Carta deli'A-
gro Romano: gli esempi delie vie Ostiense e Tiburtina. La Carta deli'Agro Romano estata realizzata negli
anni '60-'80 del secolo scorso per censire le presenze storico-archeologiche e monumentali del suburbia
di Roma. Dal confronto fra la documentazione storicizzata delia Carta, le informazioni tratte dalia carto-
grafia storica e i dati dei recenti rinvenimenti archeologici, gestito per mezzo di un sistema informativo
territoriale (GIS), si analizzano le trasformazioni insediative ed infrastrutturali delia Campagna Romana.
Cintervento riservera particolare attenzione a due campioni significativi del suburbia romano, l'uno
incentrato sulia via Ostiense, principale asse di coliegamento verso il mare, l'altro sulia via Tiburtina,
importante direttrice stradale verso il settore orientale deli'entroterra.
www.cimec.ro
Fig. 1. Via Tiburtina and via Ostiensis in the Tabula Peutingeriana
Carta storica archeologica monumentale e paesistica del suburbie e dell'agro romano
Fig. 2. The zone of the Via Ostiense closer to Rome, in the Carta dell'Agro Romano
www.cimec.ro
Fig. 3. The zone of the Via Tiburtina within the modern municipal boundaries, in the Carta per la Qualita
~ P1 Oroprl1tâ ~Mita =:.EJ

N• C1rud1ll'Agro (23.331_ _ _ =-:J
Denominu1Qn1 1%Malafede% ~
Assoetâto
a Non Associaro
Ei E2]Arca11
Cl
8 D CLASSE Ol BENI
E2J Classe di Beni Punn
Mr":ct#@•
.„. .
IUJ.61.Gf!M
!
LUJ.!.!.! I.I.A
•mu;m.w
iibffli§W 'Caul•di
M' t1F1d1 1g rlll4I
Fig. 4. Farmsteads along the Via Ostiense in a SIMART WebGIS elaboration
www.cimec.ro
Fig. 5. Surveyors of the Sovrintendenza near the new Ponte Mammolo,

1972 (Carta dell'Agro Romano, Photographic Archives)
Fig. 6. The Via Ostiense in the Catasto Alessandrino, 1662
www.cimec.ro
Fig.7. Ponte di Tor di Valle (Carta dell'Agro Romano, Photographic Archives, photo G. Schingo)
Fig. 8. Via Ostiense: archaeological map (GIS elaboration)
www.cimec.ro
344 I MARINA MARCELLI, MASSJMILIANO MUNZI
Fig. 9. Via Tiburtina: archaeological map (GIS elaboration)
Fig. 10. Tufa quarries called Latomie di Salone, 1977 (Carta dell'Agro Romano, Photographic Archives)
www.cimec.ro
Fig. 11. The so-called Villa of Plinius the Younger near Ostia (Sovrintendenza Capitolina, Archivio Storico)
1N'U:M:l'.1'"Trrll x.A. A.."<l:Il LUFÎ: ; ,,,„Osriursi .,,u. , Graf- „„„ Antiu.J L Uj>U .< ;~'rut. Jtomen.0
:Z.~.alie- -~--~
Fig. 12. Pieter Schenk, Monumentum M . A . Antii Lupi in Ostiensi via, 1700-1 750
(Sovrintendenza Capitolina, Gabinetto Comunale delie Stampe, Fondo Munoz)
www.cimec.ro
Fig. 13. Basilica of St. Lawrence out of the Walls (P. M. Letarouilly, Edifices de
Rome, around 1880; Sovrintendenza Capitolina, Museo di Roma)
Fig. 14. The fortified Casale di Pratolungo by the Via Tiburtina, 1996
(Carta dell'Agro Romano, Photographic Archives)
www.cimec.ro
Ihe rural landscape of Rome's suburbs through the centuries as documented in the Carta dell'Agro Romano I 347
Fig. 15. The Castle of Ostia Antica seen from the ancient via Ostiensis at the entrance of Ostia,
1860-1870 (Sovrintendenza Capitolina, Museo di Roma, Archivio Fotografico)
Fig. 16. Roman countryside in the map ofEufrosino della Volpaia (1547):
on the left Via Ostiense, on the right Via Tiburtina
www.cimec.ro
Fig. 17. Vaccheria Nardi, built by the Via Tiburtina in 1900-1903 for the intensive production of milk,
butter, cheese and eggs, photographed in 1978 (Carta delli\gro Romano, Photographic Archives)
www.cimec.ro
EXPLOATAREA RESURSELOR ANIMALE ÎN ASEZAREA
RURALĂ MEDIEVALĂ (SEC. XVI-XVII D.CHR.) DE
LA BUZESCU (COM BUZESCU, JUD. TELEORMAN)
Georgeta EL SUSI
Institutul de Arheologie „V Pârvan" Bucureşti
Cercetările arheologice preventive executate în 2011 mai multe puncte pe teritoriul viitoarei
„Centuri ocolitoare a municipiului Alexandria" (jud. Teleorman) au scos la iveală câteva eşanti
oane faunistice din mai multe epoci1. Localitatea este amplasată în partea de sud a Munteniei în
Câmpia Burnazului, la sud de râul Vedea. Cel puţin, în evul mediu şi epocile anterioare teritoriul
actual al judeţului Teleorman era una din zonele cele mai bine împădurite din cadrul Câmpiei
Române până la marile defrişări din secolul al XIX-iea, fapt consemnat şi de hărţile medievale.
In harta Marelui Stat Major al Armatei Austriece din 1790-1791 în Teleorman apar împădurite
„regiunile nordice şi centrale, mai ales între Olt - Călmăţui şi între Vedea - Teleorman, ce coboară
apoi aproape în linie dreaptă până la nord de Câlnişte, unindu-se la vest de Bucureşti cu Codrii
Vlăsiei, iar peticele de pădure din jurul Comanei şi al Neajlovului sugerează că uriaşa pădure
din centrul Munteniei se întindea în evul mediu până la Dunăre" 2 • Materialul faunistic ce ne-a
fost oferit spre studiu însumează 406 fragmente, provenite din mai multe locaţii din perimetrul
comunei Buzescu. Chiar dacă este redus numericeşte eşantionul oferă câteva date asupra spe-
ciilor de mamifere exploatate într-un sate (sate) medieval din Câmpia Română. Există nume-
roase mărturii documentare asupra unor aspecte legate de întreţinere, transhumanţă, vânătoare,
negoţ, dijmă, etc. Aceste informaţii, din păcate fac mai puţine referiri la „rasele': tipurile, însuşi
rile morfologice; din acest punct de vedere datele de faună aducând completările necesare.
Punctul Buzescu 4 a fost localizat la nord de comuna Buzescu, între km 11 + 280 m şi km
11 + 420 m, materialul faunistic fiind prelevat din mai multe complexe, excavate în secţiunea 54/
sectorul estic. Cele 143 oase de animale provin exclusiv de la mamifere domestice, distribuţia
lor pe contexte arheologice fiind cea din tabelul 1. Din complexul nr. 8 s-au determinat trei frag-
mente provenind de la o vită sub-adultă şi un rest neidentificat, posibil de la aceeaşi specie. Din
complexul nr. 9 s-au recoltat 40 oase exclusiv de la taxoni domestici. Cele 19 oase de vită aparţin
la trei vite sacrificate sub 15-20 luni, pe la 2-2.5 ani şi peste 9 ani. Unul din exemplare avea o
înălţime la greabăn de 120.2 cm, fiind probabil un castrat, potrivit indicilor estimaţi (Tabel 4).
Cele patru oase de porc provin din scheletul unui exemplar de peste 12 luni. Un femur şi două
resturi mandibulare provin de la două oi sacrificate în jur de 18 luni şi 3-4 ani. Unui cal adult s-au
atribuit două falange medii şi un radius, toate piesele fiind deteriorate. Din complexul nr. 12 s-au
identificat un astragal de porc, aparţinând unui animal mare, cu talia de 82.85 cm şi două oase
1
Schuster et alii 2012, p. 282-283.
2
apud Ţânţăreanu 2010, p. 90.
www.cimec.ro
350 I GEORGETA EL SUSI
de vită aparţinând unui exemplar sacrificat sub 3-4 ani. Pe lângă cele trei complexe, un număr
de 96 resturi provin din strat, distribuţia lor fiind următoarea. De la vită s-au identificat 46 oase,
Tabel 1 - Distribuţia oaselor din punctul Buzescu 4/ S4 Est

Complex Cpl. 8 Cpl. 9 Cpl. 12 Strat Total % NMI %
Bos taurus 3 19 2 46 70 67.96 7 41.18
Sus s. domesticus 4 l 10 15 14.56 3 17.65
Ovis/Capra 3 5 8 7.77 3 17.65
Equus caballus 3 5 8 7.77 2 11.76
Canis familiaris l 1 0.97 1 5.88
Felis domestica 1 l 0.97 l 5.88
Domestice 3 29 3 68 103 100 17 100
Aşchii l 11 28 40
Total mamifere 4 40 3 96 143
Total eşantion 4 40 3 96 143
reprezentând trei exemplare, sacrificate sub 2-2.5 ani, în jur de 3-4 ani şi peste această limită.
Este interesant împungătorul realizat prin prelucrarea extremităţii distale a unui radius
(Fig. 2). De asemenea, pe o mandibulă stângă de vită s-a constatat o inflamaţie (un abces
dentar) la nivelul lui Ml/M2, în urma căruia au picat molarii respectivi. Tot ca aspect pato-
logic semnalăm pe o maxilă stângă a unei vite mature, cu o uzură inegală a dentiţiei (Fig. 3).
Tabel 2 - Distribuţia oaselor conform regiunilor anatomice la Buzescu 4/ S4 Est

Sus
Bos O vis Capra sero fa Canis Felis Equus
Element anatomic taurus aries hircus Ovic. dom. fam. dom. cab.
Neurocranium 6
Viscerocranium +dentes 2 l 1
Mandibula+dentes inf. 10 1 3 1
Epistropheus l
Vert. cervic. 3
Vert. thorac. 4 l
Vert. lumb. l
Costae 11 5
Scapula 2
Humerus 4 2
Radius 4 2 l 1
Ul na l l
Carpalia l
Metacarpus l
Pelvis 2 1 1
Femur 3 l
Tibia 5 2 l
Fibula
Talus l l l
et Tarsalia l
Metatarsus 6
Phalanx 1 2 1
Phalanx 2 1 2
TOTAL 70 3 I 4 15 I I 8
www.cimec.ro
Exploatarea resurselor animale în aşezarea rurală medievală (sec. XVI-XVIT d.Chr.) de la Buzescu I 351
De la porc s-au păstrat zece oase de la un exemplar femei de peste 12 luni. Cele patru spăr
turi de radius şi tibie provin de la o oaie sub-adultă. Cele cinci resturi de cal (astragal, falangă
proximală, premolar superior II, os pisiform, spărtură de acetabular) sunt de fapt elemente
de mărime mică, antrenate cu pământul de circulaţie dintre complexe. Oasele provin de la un
exemplar mort în jur de 11-12 ani3, potrivit stadiului de uzură şi înălţimii lui P 2• Câinelui îi
aparţine un fragment de ulnă epifizată proxima!, cu SD0-27.5 mm, ce ar sugera un exemplar
mare. De la o pisică provine o mandibulă dreaptă cu lungimea jugală de 27.5 mm, valoare destul
de mare. Aşadar, în eşantionul din această locaţie domină vitele cu 67.96% pe fragmente, urmare
de porcine cu 17.65%, ovicaprine şi cabaline cu câte 7. 77%. Ca număr minim de indivizi (NMI)
statisticile relevă o pondere de 41.18% a vitei, porcinele şi rumegătoarele mici însumează câte
17.65%, iar calul circa 11.56%. Cei doi indivizi de câine şi pisică totalizează fiecare câte 5.88%.
Distribuţia oaselor pe regiuni anatomice indică o frecvenţă ceva mai mare a elementelor din
membrele posterioare (cam 31.1 %), mai puţin reprezentate sunt membrele anterioare (19.41 %),
scheletul axial şi resturile cefalice reprezentând peste 50% (Tabel 2).
Punctul Buzescu 6, plasat între km 10+520 - 10+680 s-a dovedit cel mai spectaculos, acolo
putându-se cerceta o necropolă medievală cu 48 de morminte, cât şi bordeie medievale, ceea ce
sugerează potenţiala existenţă a unei aşezări în zona necropolei. Materialul osteologic provine
din patru complexe şi din strat, însumând 256 oase de mamifere. Repartiţia oaselor de animale
pe regiuni anatomice (Tabel 5) indică, cel puţin în cazul bovinelor un procent de 50.5% resturi
de schelet axial, doar 34% elemente de schelet apendicular şi 15.3% resturi cefalice. Complexul
nr. 1 a furnizat 41 oase dintre care 16 resturi aparţinând exclusiv taxonilor domestici. Cele şase
oase de vită provin de la un animal sacrificat în jur de 18-24 luni iar cele cinci oase de suine
provin de la o femelă sacrificată între 2.5-3 ani. Ovicaprinelor le aparţin patru resturi ale unui
individ imatur corporal iar un fragment de radius provine de la un câine. Moluştelor le aparţin
două valve de scoică de râu. Complexul nr. 2 a furnizat 22 resturi faunistice, dintre care opt au
fost atribuite unei vite sacrificate în jur de 3.5-4 ani şi alteia sub 2.5-3 ani. Alte opt oase provin
de la un porc tăiat sub un an, un altul de peste un an şi altul de 2-2,5 ani. Cele două resturi
de ovicaprine sugerează un animal de peste 12 luni. O tibie de iepure şi două valve de scoică
completează lista taxonilor identificaţi în acest complex. Materialul bovinelor este prevalent în
complexul nr. 4, astfel că din cele 41 oase atribuite lor, 35 sunt coaste şi vertebre ale unui singur
exemplar. Aceluiaşi individ de peste 9 ani aparţine şi partea stângă a unui craniu, ce include osul
incisiv, cornul, frontalul, orbita şi bazioccipitalul. Diametrul mic al cornului este de 46 mm,
pereţi sunt rugoşi şi groşi. Potrivit măsurătorilor dentiţiei, lungime jugală/ lungime molari/ M3
- 135/83/37.5 mm (vezi datele metrice din anexă) este posibil ca animalul respectiv să fie un
mascul. Din acelaşi context provine şi o mandibulă dreaptă de la un exemplar de 18-24 luni. De
la un cal s-a determinat un metatars cu lungimea maximă 273 mm, provenind de la un exemplar
cu o înălţime la greabăn de 140.18 cm (Fig. 1). Potrivit indicelui diafizar cu valoarea de 10.81,
piesa sugerează un exemplar de talie medie, cu extremităţile subţiri, desigur utilizat şi la călărie.
Tabel 3 - Distribuţia oaselor din punctul Buzescu 6

Complex Cpl. I Cpl. 2 Cpl. 4 Cpl. 5 Strat Total % NMI %
Bos taurus 6 8 41 89 32 176 80 16 47.06
Sus s. domesticus 5 8 4 1 18 8.18 7 20.59
Ovis/Capra 4 2 1 2 9 4.09 3 8.82
Equus caballus 1 IO 11 5 4 11.76
Canis familiaris 1 1 1 3 1.36 2 5.88
3
Levine 1982, p. 234, 249.
www.cimec.ro
Complex Cpl. 1 Cpl. 2 Cpl. 4 Cpl. 5 Strat Total % NMI %

Domestice 16 18 43 105 35 217 98.64 32 94.11
Cervus elaphus 1 1 0.45
Lepus europaeus 1 1 0.45 1 2.94
Meles meles 1 1 0.45 1 2.94
Sălbatice 1 1 1 3 1.36 2 5.88
Identificate 16 19 44 105 36 220 100 34 100
Aşchii 23 2 6 31
Total mamifere 39 21 44 105 42 251
Moluşte 2 1 2 5
Total eşantion 41 22 44 105 44 256
În locaţie s-au găsit câteva oase întregi din scheletul apendicular şi coloana unui câine (Fig. 4).
Scheletul este incomplet, lipsesc craniul, coloana, oasele labelor, animalul respectiv având în
momentul decesului sub 5-8 luni, constatare realizată pe baza omoplaţilor şi humerusurilor
nefuzionate distal. Chiar şi la această vârstă, cu oasele lungi fără epifize, s-a estimat înălţimea
animalului la aproximativ 41-42 cm. Cu siguranţă la maturitate ar fi atins o talie înaltă, fiind
vorba, probabil era un exemplar robust, de pază. E greu de spus în lipsa altor elemente arheo-
logice, dacă animalul respectiv a murit pur şi simplu şi a fost aruncat în groapa (?) respectivă.
Printre speciile sălbatice amintim un schelet incomplet de la un bursuc tânăr, incluzând mandi-
bula dreaptă cu M2 neerupt, humerusurile, ulna dreaptă, femurele şi tibiile. Probabil este vorba
de un animal mort în vizuină, fie a fost prins. Complexul nr. 5 a furnizat 105 resturi animaliere,
dintre care 89 aparţin vitei. Este vorba de material provenit de la minimum nouă animale, dintre
care patru au fost sacrificate sub 3-4 ani (unul pe la 6-9 luni, două pe la 2-3 ani), unul pe la 3,5-4
ani şi patru între 6-9 ani (Fig. 5). În material există fragmente din partea dreaptă a unui craniu
de la o bovină de circa 6-9 luni (Ml în erupţie III). S-a păstrat maxila, cornul cu diametrele de
54/42 mm, zona intercornuală, frontalul (aspect uşor concav) şi o parte din bazioccipital. Craniul
va fi fost spart, ca şi în primul caz pentru extragerea creierului. Dintr-un alt craniu s-au păstrat
fragmente din partea dreaptă a craniului, incluzând cornul rupt la bază, frontalul şi parietalul.
Conform datelor metrice (diametrele de 33/34.5 mm), probabil este vorba de o femelă. Foarte
multe oase întregi au oferit date preţioase asupra taliei vitelor respective. Potrivit acestora, pe
radiusuri s-au obţinut valori de 107 şi 112.6 cm. Pe două metacarpe provenite de la un castrat
şi un mascul s-au estimat valori de 125.6 cm şi 121.5 cm (Tabel 4). Pe un metatars s-a estimat
o înălţime la greabăn de 111.2 cm (mascul) iar pe o tibie avem o valoare de 108.3 cm (posibil
femelă). Per ansamblu s-a estimat o variaţie a înălţimii la greabăn de 107.1-125.6 cm, cu o medie
de 114.38 cm (n-6). Pe o mandibulă de la un exemplar de 6-9 ani s-a înregistrat un fenomen
Tabel 4 - Dimensionările oaselor de vită de la Buzescu

Piesă Metacarp Metatars Radius Tibie
Complex Cpl. 9 Cpl. 5 Cpl. 5 Cpl. 5 Cpl. 5 Cpl. 5 Cpl. 5
GL 180 188 192 198 249 262 314
Bp 57 57 60.5 49.5 65.5 81
SD 31 33 38 38 37.5 34
Bd 59.5 58.5 65 65 62 67 54.5
Indice proxima! 17.22 17.55 19.79 25
Indice diafizar 31.67 30.32 31.51 14.14 14.31 10.83
Indice distal 33.06 31.12 33.85 22.73
Sex c c M M F F? F?
Talie (Matolcsi, cm) 120.2 125.6 121.5 111.2 107.1 112.6 108.3
www.cimec.ro
Exploatarea resurselor animale în aşezarea rurală medievală (sec. XVI-XVII d.Chr.) de la Buzescu I 353
de oligodonţie, adică P2 a picat şi alveola s-a obturat. Din acelaşi complex s-au recoltat şi 10 oase
de cal, aparţinând la minimum trei animale, două sub 3.5-4 ani şi unul peste această limită. Unul
din radiusuri este neepifizat distal, fără această epifiză are o talie de 136.7 cm, după concreşterea
epifizei sigur ar fi atins o talie poate chiar peste 140 cm. O falangă proximală cu lungimea 88 mm
şi indicele diafizar 38.63 provine de la un exemplar cu extremităţi subţiri, de călărie. Cele patru
oase atribuite porcului provin de la minimum trei exemplare, unul tăiat sub un an, altul între
2-3 ani şi altul pe la 5-7 ani. Cele patru oase atribuite porcului domestic aparţin la trei exem-
plare, unul tăiat sub un an, altul între 2-3 ani şi altul pe la 5-7 ani. Un radius întreg, nedimen-
sionabil pe lungime datorită deteriorării a fost atribuit unui un câine, robust ca şi conformaţie
corporală. Din strat s-au prelevat 44 oase, dintre care două sunt valve de scoică de râu şi restul de
la mamifere. Un singur fragment dintr-un perete de corn a fost atribuit cerbului. Probabil că nu
este vorba de un animal vânat ci un corn cules pentru prelucrare. De la bovine provin 32 oase,
dintre care 20 sunt coaste, acestea aparţin unui animal tăiat peste 9 ani şi altuia sub 3.5-4 ani. De
la un exemplar suin provine o ulnă iar de la un ovicaprin o spărtură de metatars şi alta de tibie.
Având în vedere materialul analizat din această locaţie, de altfel cel mai consistent, se apre-
ciază că bovinele prevalează în procent de 80% pe resturi şi 47% pe NMI urmate de porcine, cu
8% pe resturi şi 20.59% pe NMI. Calul totalizează 5% pe fragmente şi 11.76% pe indivizi, devan-
sând ovicaprinele. Acestea totalizează doar 4% pe resturi şi 8.8% pe indivizi. Sacrificările vitelor
se făceau în proporţie de 50% până la atingerea maturităţii corporale, procentajul animalelor
Tabel 5 - Distribuţia oaselor conform regiunilor anatomice la Buzescu 6

Sus
Bos Ovis sero fa Canis Equus Le pus
Element anatomic taurus aries Ovic. dom. fam. cab. Meles m. sp.
Neurocranium 4 1 I* 1 I*
Viscerocranium 6 1
Mandibula+dentes inf. 17 1 4 2
Atlas 1
Epistropheus 5
Vert. cervic. 7
Vert. thorac. 17 1
Vert. lumb. 2 1
Sacrum 2
Costae 55 1
Scapula 4 2
Humerus 8 1 4 1
Radius 6 2 3
Ul na 1 1 1
Metacarpus 4 1
Pelvis IO 2
Femur 12 1 1
Tibia 4 2 1 I
Talus 3 1
Calcaneus 3
Metatarsus 3 1 I
Phalanx 1 I I
Phalanx 3 I
TOTAL 176 5 4 18 3 11 1 1
* - schelete întregi, notate cu valoarea 1
www.cimec.ro
ţinute peste 6-9 ani fiind de 37.5% (Fig. 5). Este clară folosirea vitelor la tracţiune (să notăm pre-
zenţa castraţilor), munci agricole şi produse lactate. Utilizarea lor pentru carne avea în vedere
tăieri importante după 1-2 ani (deci nu ca viţei de lapte), vizând mai ales masculi. Exploatarea
porcului nu viza exemplarele tinere, ci cele care, fie se apropiau de un an, fie au depăşit. Concret,
din cei minimum şapte indivizi estimaţi, 28.57% este procentul indivizilor tăiaţi spre un an şi
71.43% peste această vârstă. Dintre animalele ce au depăşit un an 42.86% este procentul ani-
malelor tăiate între 2-3 ani şi 14.29% între 5-7 ani. Ca şi caracteristică a exploatării porcinelor,
remarcăm predomină animalele ţinute mai mulţi ani, ca reproducători evident. Aşadar se urmă
rea, nu atât creşterea porcului pentru nevoile proprii ci înmulţirea efectivului şi obţinerea unui
spor, probabil pentru negoţ, ori îndeplinirea unor obligaţii ale comunităţii respective (dijma
porcilor, de pildă). În acest sens, pentru epoca respectivă există documente referitoare la scuti-
rea unor sate din judeţul Teleorman de dijma porcilor (râmătorilor) sau dijma oilor4 . În privinţa
exploatării ovicaprinelor, nu putem face prea multe observaţii, este vorba doar de trei animale,
nici unul dintre ele nefiind tăiat în stadiul juvenil. Ceea ce surprinde în cazul cabalinelor este că
din cele patru exemplare prezumate potrivit eşantionului de la Buzescu 6, două animal au murit
(?)sau au fost tăiate (din varii motive) înainte de a atinge 3.5-4 ani. Să fie vorba de consumarea
animalelor, cu atât mai mult cu cât sunt prezente oase din părţi corporale cu valoare alimentară
(femure, radiusuri), un humerus chiar are urme de tăiere deasupra epifizei distale. Oase de spe-
cii care să ateste vânătoarea nu am găsit în această locaţie.
Buzescu 7. Situl se află la cca. 1 km nord de comuna Buzescu, între km 11 + 920 şi km 12
+ 040, de aici s-au analizat resturi de faună provenite exclusiv din următoarele complexe medi-
evale: complex nr.5 - cuptor (un femur de vită şi trei spărturi dintr-o tibie, de la un exemplar
imatur corporal); complex nr. 6 - groapă, surprinsă şi în profilul de sud al sitului conţinând trei
aşchii de talie mare, posibil vită.
Concluzii. Legat de caracteristicile morfo-dimensionale ale animalelor domestice prezente
cu resturi în eşantioanele analizate, se pot preciza următoarele aspecte. Bovinele identificate în
aşezare aveau o conformaţie puţin robustă cu excepţia unor exemplare (probabil masculi), ceva
mai „bine făcute': cu valori ale înălţimii la greabăn oscilând între 107-125.6 cm, cu o medie de
115.2 cm. Dimorfismul sexual este pregnant după cum s-a observat la calcularea taliei. Exemplarele
erau ceva mai robuste decât cele identificate în nivelele din secolele XIV-XV la Radovanu, pen-
tru care s-au obţinut valori ale taliei unor exemplare femele de 102 cm şi 110.8 cm 5. Vitele din
aşezarea de la Piua Petrii (sec. XV-XVI) înregistrează o variaţie de 105-128.9 cm, cu o medie de
116.7 cm6 iar cele de la Brăila valori de 117.6 cm şi 124.8 cm7 • Per ansamblu, media valorilor de
la Buzescu este ceva peste valoarea estimată pentru bovinele aşezărilor dintre sec. XIV-XVII din
Muntenia şi Moldova, aceea fiind de 112.2 cm (111.4-112.9 cm) 8 . Mai avem ceva date metrice
pentru oasele din două campanii arheologice de la cetatea Turnu (Turnu Măgurele) 9 • Potrivit
acestora 10 , talia vitelor este de 103.88-110.04 cm pentru femele, 125.14 cm pentru masculi şi
132.39 pentru un exemplar castrat. Per ansamblu s-a obţinut o variaţie de 103.88-132.39 cm, cu
o medie de 115.82 cm, ceva mai mare decât a vitelor din sec. XIV-XVII. Posibil ca materialul
DRH 1972, doc. 104, p. 181-183, DRH 1972, doc. 105, p. 183-185.
Haimovici 2008, p. 114.
Bejenaru 2003, p. 228.
Bălăşescu/Radu 2009, p. 225.
10
Mulţumim colegilor Adrian Bălăşescu şi Valentin Radu pentru datele inedite puse la dispoziţie, în vederea
întocmirii articolului de faţă.
www.cimec.ro
Exploatarea resurselor animale în aşezarea rurală medievală (sec. XVI-XVTI d.Chr.) de la Buzescu I 355
este mult mai târziu decât sec XVII, în timp înregistrându-se o îmbunătăţire a unor parametrii
corporali ai vitei. Populaţiile de bovine din evul mediu din România reprezintă tipurile care
au stat la baza constituirii rasei Sură de Stepă (aparţinătoare familie de rase Podolice). Într-o
lucrare recentă se apreciază că, până în anul 1850, această rasă primitivă ocupa aproape întreaga
suprafaţă a ţării cu excepţia regiunii carpatice, unde probabil era răspândită o alta vită primitivă,
de talie mai mică - cea de munte, numită şi Mocăniţa, condiţiile ambientale având o influenţă
decisivă în formarea acestor rase. Intervenţia omului este neînsemnată, cele două rase, suferind
puţine modificări de-a lungul secolelor, în ceea ce priveşte aspectul morfologic şi aptitudinile
de producţie. Sura de Stepă este o rază rezistentă la boli şi cu bune posibilităţi de valorificare a
hranei cu valoare nutritivă scăzută. Au existat mai multe varietăţi ale acesteia, formate în anu-
mite regiuni, Ialomiţeană, Bucşană, Dobrogeană, Transilvăneană şi Moldovenească 11 • Despre
ovicaprine, eşantioanele noastre nu permit aprecieri de natură morfo-dimensională, se pare că
puţinele date metrice se înscriu în parametrii existenţi în literatura de specialitate pentru această
perioadă. De pildă, în materialul de la Turnu s-au identificat exemplare de caprine cu talia de
67-68 cm (media - 66.85 cm) şi ovine de 61.7-64.5 cm. Pentru materialul din sec. XV-XVII
de la Brăila se dă o valoare de 72.5 cm, iar pentru Piua Petrii o variaţie de 59.7-66.4 cm, cu o
medie de 63 cm 12 • Referitor la cabaline, avem un singur exemplar pentru care s-a estimat o talie
de 140, 18 cm, extremităţile animalului respectiv fiind subţiri. Şi alţi indici ai falangelor indică
existenţa unor exemplare cu extremităţi subţiri, tipice exemplarelor de călărie, dar totuşi de înăl
ţime medie. Este vorba de o rasă locală, neameliorată, ea nu se apropia de talia cailor „turceşti",
„arăpeşti" sau „dobrogineşti", importuri din Imperiul otoman" 13 • Exemplare şi mai mici ca talie
(131.63 cm, 135.57 cm) s-au identificat în materialul din cetatea Turnu. Individul de la Turnu
avea extremităţile semigracile, cf. indicelui diafizar de 14.84. Potrivit documentelor vremii, se
pare că existau deja mai multe rase (varietăţi) de cai: calul turcesc, calus prus (prusac?). De pildă
într-un document de la 1511 Vlad cel Tânăr menţionează că „slugerul Vârjoghie din Voevodeşti îi
dăduse un cal turcesc pentru 3000 de aspri, pe care domnul l-a dat la unguri când s-a făcut pace cu
craiul" 14 sau „domnitorul Vlad Înecatul dăruise jumătate din satul Islaz lui Fârtat, pentru că acesta
îi adusese domnia de la Poartă şi pentru care cheltuise 20.000 de aspri şi patru cai pruşi" 15 • Sau
în călătoria în Tara Românească la 1657 a lui Clas Brorsson Ralamb, se spune că „aici se vedeau
cei mai frumoşi cai turceşti" 16 • Din păcate, materialele faunistice nu prea au evidenţiat oase de la
exemplare turceşti, evident acestea fiind folosiţi predilect la călărie, lupte nu vor fi ajuns în gro-
pile menajere ale aşezărilor. Referitor la aspectul robei (culorii) acestor cai există diverse relatări.
„iar Staico spătarul a cumpărat în zilele lui Vintilă voievod o moşie pentru 2 cai frumoşi şi buni, un
cal roib breaz şi alt cal pag pentru 2000 aspri" 17 • „Şi domniei mele i-au dat un cal bun, alb" (este
vorba de domnitorul Radu cel Mare) 18 • „Un cal turcesc preţuia la 1000 aspri iar celălalt românesc
la 500 aspri" (pe la 1564) 19 •
Un alt aspect interesant este cel al raporturilor interspecifice şi frecvenţei speciilor de mami-
fere identificate în eşantionul nostru. Conform procentajelor obţinute în cele două locaţii de la
Buzescu, vita înregistrează 67-80% pe fragmente şi 41-47% pe NMI. Locuitorii utilizau carnea
11
Creangă et alii 2013, p. 87-88.
12
13
apud Apetrei 2008, p. 65.
14
apud Tânţăreanu 2010, p. 89.
15
apud Tânţăreanu 2010, p. 89.
16
Călători străini despre Ţările Române 1973, p. 610.
17
DRH 1983, doc. 115, p. 129-130.
18
DRH 1972, doc. 40, p. 87-92.
19
DRH 1983, doc. 298, p. 328-329.
www.cimec.ro
de bovine, animalele fiind sacrificate mai ales după 6-9 ani. Masculii erau tăiaţi în stadii ceva
mai timpurii. Vita era utilizată ca animal de tracţiune (evidenţierea fenomenului castrării), pro-
duse lactate şi piei. Potrivit unor documente legate de exportul Tării Româneşti la mijlocul sec.
XVIII-lea „se scoate din Ţara Românească un număr mare de piei de bou şi de bivol care sunt mai
mici şi mai puţin preţuite ca cele din Moldova" 20 • Ponderea porcului şi rumegătoarelor mici în
consum este mică. Porcul înregistrează 8-14% ca resturi şi 17-20% ca nr. de indivizi, iar rume-
gătoarele mici 7-4%, respectiv 17-8%. Aceste procentaje contravin întrucâtva datelor pe care le
furnizează documentele. De pildă, creşterea oilor avea o amploare mult mai mare, pe măsură
ce Poarta otomană solicita tot mai multe animale pentru aprovizionarea capitalei, ca să nu mai
vorbim de „ vama oilor" 21 • Ponderea oaselor de cal este cel puţin egală sau o depăşeşte pe ce a
oilor, nu excludem consumul ocazional al cărnii acestui mamifer. Dată fiind totuşi cantitatea
mică de resturi de faună colectate din locuirea respectivă, probabil că ponderea alimentelor de
origine animală în hrana comunităţilor respective va fi fost redusă, posibil că produsele vegetale
să fi fost predominante în dietă. Legat de vânătoare, nici nu surprinde absenţa oaselor de vânat
mare, cerb, mistreţ, căprior, urs, etc mamifere amintite în documentele vremi ca fiind comune
şi numeroase în ţara Românească. Cu siguranţă anumite legi vor fi interzis vânarea şi consumul
acestora de către comunităţile rurale. Astfel explicăm prezenţa doar a iepurelui ca specie vânată
şi consumată, restul de corn de cerb nu implica vânarea, mai degrabă folosirea cornului cules
pentru prelucrare. Să notăm practicarea ocazională a culesului de scoici, aşa cum o relevă pre-
zenţa cinci cochilii de scoică de râu. Utilizarea altor resurse alimentare obţinute prin pescuit ori
creşterea păsărilor nu a fost evidenţiată.
Bibliografie
Apetrei 2008 C. N. Apetrei, Anexele gospodăreşti ale reşedinţelor boiereşti din Tările Române
(secolele XIV-XVI) în „Analele Universităţii „Dunărea de Jos" Galaţi", Seria 19,
Istorie, tom VII, 2008, p. 59-74.
Bălăşescu/Radu 2009 A. Bălăşescu, V Radu, Raport arheozoologic preliminar asupra faunei din Cetatea
Turnu, Turnu Măgurele - Campania 2008, în „Cronica Cercetărilor Arheologice.
Campania 2008", p. 225.
Bejenaru 2003 L. Bejenaru, Arheozoologia spaţiului românesc medieval, Editura Universităţii
„Al. I. Cuza" Iaşi, 2003.
Călători străini 1973 Călători străini despre Ţările Române, voi V, Editura Ştiinţifică, 1973, Bucureşti,
www. dacoromanica.ro
Călători străini 1997 Călători străini despre Ţările Române, voi IX, 1997, Editura Academiei Române,
1997, Bucureşti,www.dacoromanica.ro
Creangă et alii 2013 Şt. Creangă, D. L. Dascălu, E. Ruginosu, I. Borş, D. A. Ilie, A. Cean, Demographic
study on total Sura de Stepă breed population in Romania, Cercetări Agronomice în
Moldova, voi XLVI, nr. 2/154, 2013, p. 85-97, DOI: 10.2478/vl0298-012-0086-6
DRH 1972 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, val. II, Bucureşti, 1972.
DRH 1983 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, vol. V, Bucureşti, 1983.
Haimovici 2008 S. Haimovici, Studiul unui material arheozoologic provenit din situl medieval
(sec. XIV-XV) de la Radovanu în „Acta Moldaviae Septentrionalis", 5-6, Botoşani,
2008, p. 107-115.
Levine 1982 A. M. Levine, 1he use of crown height measurements and eruption-wear sequences
to age horse teeth, Aging and Sexing Animal Bones from Archaeological Sites, BAR
109, 1982,p.223-251
2
° Călători străini despre Ţările Române 1997, p. 397.
21
apud Ţânţăreanu 2010, p. 88
www.cimec.ro
Schuster et alii 2012 C. Schuster, A. Doboş, D. Sârbu, A. Ghenghea, M. Constantin, N. Midvichi,

P. Mirea, I. Torcică, C. Bem, V. Opriş, Buzescu, comuna Buzescu (Centura
ocolitoare a municipiului Alexandria) în „Cronica Cercetărilor Arheologice din
România, Campania 2011. A XLVI- a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice",
Târgu Mureş, 23-26 mai 2012, Bucureşti, p. 282-283.
Ţânţăreanu 2010 E. Ţânţăreanu, Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri
istorice şi arheologice, Seria Publicaţiile Muzeului Judeţean Teleorman, I, Editura
Renaissance, 2010, Bucureşti.
EXPLOITATION OF ANIMAL RESOURCES INA RURAL MEDIEVAL SETTLEMENT

(16rn-17rncENTURY AD) AT BUZESCU (COM. BUZESCU, DEP. TELEORMAN)
(Abstract)
The fauna] sample in question comes from preventive archaeological research in severa] points, on
what was tobe „circuitous belt of Alexandria" (dep. Teleorman), during 201 l's campaign. Overall, 406
animal bones have been analyzed, of which 143 were collected from Buzescu 4 location, 256 bones from
Buzescu 6 and only seven fragments from Buzescu 7. The material exclusively derives from a medieval
rural settlement, dated between the 16th-17th centuries AD and located in the Burnaz Plain. According
to statistics domestic segment prevails by 99.09%, the wild one recording below 1%. Livestock economy
was based on cattle breeding, in our material they total about 76. 76%, followed by pig with 10.1 %, sheep
and goats with 5.2% and horse with 5.81 %. Hunting was occasionally practiced or not at all. A single
bone of a captured hare was identified. From a red deer antler comes a small fragment, as waste from pro-
cessing activity of this raw material. Rather the antler was picked, and unlikely the animal was hunted. A
badger skeleton was found in a pit, and it is difficult to assert whether it is a dead animal in a burrow or it
was really caught, probably for fur. Cattle specimens were less robust, with some full-bodied individuals
(probably male), with heights at the withers oscillating between 107-125.6 cm, average - 115.2 cm. No
data about small ruminants and pig body size were obtained. Regarding the horses, we have one speci-
men with a height of 140.18 cm and slender extremities. The text utilizes information from ancient docu-
ments about characteristics of some domestic mammals, their value, using, trade etc.
www.cimec.ro
Date metrice bovine, cf. A. von den Driesch, 1976

Mandibula Buz.6 Buz.6 Buz.6 Buz.6 Buz.6 Buz.6
L P2-M3 135 128 129 (alv) 131 127
L Ml-M3 83 87.5 82 86
LM3 37.5 38 34 37.5 38
Vârsta > 9ani 6.5-9 ani mat 6.5-9 ani 6.5-9 ani 3-4 ani
Coarne Buz.6 Buz.6 Axis Buz.6 Buz.6 Buz.6

Diam mare 33 LCDe 102.5 123
Diam mic 34.5 46 BFcr 74 78
SBV 43.5 47 49.5
Scapula Buz.6 Buz.6 Buz.6 Humerus Buz.6 Buz.6

SLC 53 32 Bt 75
GLP 70 62 48 Bd 65
LG 55 52 40
Radius Buz.6 Buz.6 Buz.6 Buz.6 Buz. 4 Buz.4

GL 249 262 67 76.5
Bp 60.5 74.5 85 67
BFp 65.5 37 41 70
Dp 34 34 37
Bd 62 67
Dd 38 40 44.5
Coxal Buz.6 Buz.6 Buz.6 Buz.6 Femur Buz.6 Buz.6

LA 58 61 62 64 Bd 79 83
Sacrum Buz.6 Ph I Buz.4 Buz.4 Buz.4

GL 191 GL 52 61 63
GB 52 Bp 27 31 30
Tibie Buz.6 Talus Buz.4 Buz.6 Buz.6 Calcaneu Buz.6

GL 314 GLl 68 68 GL 117.5
Bp 81 GLm 60.5 60.5 62 BG 41
SD 34 Bd 46 48
Bd 54.5
Dd 40
Metacarp Buz.4 Buz.6 Buz.6 Buz.6 Metatars Buz.6 Buz.6

GL 180 188 192 198
Bp 57 57 60.5 61 49.5 41 45
Dp 36 34.5 38 36.5 45 40.5 44.5
SD 31 33 38 28
Bd 59.5 58.5 65 55.5
Dd 30 29.5 30 29.5
www.cimec.ro
Fig. 1 - Metapodii de cal şi vită/ Metapodials from horse and cattle
www.cimec.ro
Fig. 2 - Unealtă din radius de vită/Implement from cattle radius
Fig. 3 - Maxila de vită cu patologie (uzură inegală)/ Pathology on cattle maxilla (uneven wear)
www.cimec.ro
Fig. 4 - Reprezentarea oaselor prezente pe scheletul de câine din complexul 4/Buzescu

6/ Representation ofbones from complex 4/Buzescu 6 on a dog skeleton
#.
48 Buzescu 4
Buzescu 6
42
.,
36 o
\ ., .//
30 \
24
18
12
'
'\
·\, „„ I
6
o I.O I.O
c ro
N M ro
N .fi ""'"Q)
.o N
--..
""'"
.}, 1iî
Q)
:::l N M
(I) a..
Fig. 5 - Vârste de sacrificare ale bovinelor la Buzescu 4 şi 6/ Kill-off patters of cattle from Buzescu 4 and 6
www.cimec.ro
www.cimec.ro
URBANIZATION AND TRADE AT THE TURBULENT
BORDER: SERBIAN TOWNS ON THE DANUBE 1402-1459
Aleksandar KRSTIC
The Institute of History Belgrade
After the battle of Kosovo in 1389, Serbia fell under dependence of the Ottoman Empire
and the northern parts of the country became the scene of fighting between the Ottomans and
the Hungarians for the supremacy in the Danube region. However, the situation changed after
the Battle of Ankara (1402), when a temporary interna! crisis started in the Ottoman Empire.
Serbian ruler Despot Stefan Lazarevic (1389-1427) turned to Hungary, macle peace with King
Sigismund of Luxembourg and became his vassal (1403/1404), and a period of relative calm
appeared on the Danube frontier. The despot received Belgrade and a part of the Banate of
Macva (Macso) south of the river Sava from the Hungarian king, and in those years he also
gained the fortress of Golubac on the Danube, which had previously been occupied by the
Turks. In such a way, the despot's authority was strengthened on the banks of the Danube and
the Sava, from the river Drina in the west to the mountain Miroc in the east. The newly obtained
territories and towns were of great importance for the Serbian state. Because the Ottomans had
been advancing from the south, it was necessary to relocate the state seat as far to the north as
possible. This is why Despot Stefan chose Belgrade as the new capital and immediately began its
extensive rebuilding. 1
In the coming years Serbia was not spared of the consequences of fighting among the
Bayezid' s sons, into which their Balkan vassals were also drawn. However, Despot Stefan
benefited from the temporary weakening of the Ottoman state. With the Hungarian sup-
port, he started settling affairs in the country, taking back lost territories and building up
his authority. The period of relative calm after 1413 enabled the economic and social devel-
opment, which had been started in Serbia, to be continued and it was characterised by the
improvement of mining and trade, tied with the rising of towns and local citizenry. The areas
along the Sava and the Danube, which were less perished in the previously fighting than the
southern parts of the country, and through which were maintained economic relations with
Hungary and Wallachia, progressed demographically and economically. These areas were
also administrative and politica! centre of the despot's state. The border cooperation along
the great rivers was more intense than ever before - people were crossing from Hungarian to
Serbian towns "as from home to home;' as the despot's biographer Constantine the Philosopher
wrote. Despot Stefan also implemented a series of measures to strengthen the defence capa-
bility of the country. He introduced a new administrative system, the so-called "vlasti" ("the
1
Kalic/Mijuskovic 1967, p. 82-84; Kalic 1982a, p. 64-68, 71-74; Spremic 1994a, p. 52-54; Veselinovic 2006,
p. 115-116; Engel 2005, p. 232-233; Cirkovic 2004, p. 85-89.
www.cimec.ro
364 I ALEKSANDAR KRSTIC
authorities"), which were commanded by the voivodes. Military obligations of the population
also increased, new fees were introduced for equipping the army and the fortifications were
built across the country. 2
Belgrade had the central place in despot's efforts to renew the state, and it was methodically
turned into the biggest and most powerful fortress in the country, as well as into a well-inhab-
ited town and an important economic, ecclesiastical and cultural centre. At that moment when
Belgrade came under the despot's rule in 1403/4, it was "devastated and deserted". 3Archaeological
excavations of the Belgrade fortress in the past decades enabled insight into the appearance of
Belgrade in the Middle Ages to a considerable degree. They showed the size of the construction
activity of Despot Stefan and his effort to form Belgrade not only as a strong fortification, but
also as a developed urban settlement. The old Byzantine castle on the hill above the confluence
of the Sava and the Danube was fundamentally reconstructed and therein the despot's court
was situated. The Western Lower Town on the Sava was strengthened by the construction of a
fortified port. 4Then a new fort was built, Gornji grad (The Upper Town), with a rectangular base,
measuring 300 x 160 meters. The castle with the court complex was integrated in its western cor-
ner. Gornji grad had double walls with a total of eleven towers, and on the east, south and west
sides the fort was surround with the trench. On each side there was a gate with movable bridges
over the trench. The main entrance was on the south side, in the direction of the Constantinople
Road. In addition to the military garrisons, in the Upper Town houses of nobility and personali-
ties closed to the court were located. The last phase of construction of Belgrade during the des-
pot's rule was the building of Donji grad (The Lower Town) in the area between the Upper Town
and the Danube. Its walls protected the new urban centre that had developed in this area. The
big port on the Danube was located along the north-eastern rampart of the Lower Town. 5Under
the Hungarian rule after 1427, the Belgrade fortress was only partially rebuilt and strengthened,
especially after the sieges of 1440 and 1456. The focus of work was aimed at increasing the fire-
power of the defence. 6
The medieval Serbian towns did not have uniform organization: while the communes in
the southern Adriatic had broad autonomy, the cities in the south, which were seized from
the Byzantine Empire in the 141h century, were largely subordinated to the central government.
Mining centres, which were developed under the influence of the German law and towns whose
rise began in the late 141h and the first half of the 15 1h century, enjoyed certain autonomy. In
addition to the ruler's representative kephalia, or the voivode in the l S1h century, these towns
were governed by the count (knez) and the city council of 12 citizens (purgari< Germ. Btirgern).
The jurisdiction of the voivode was military affairs, defence and protection of the town and its
district, or the territory of the "vlast". The voivode had the highest judicial authority in matters
reserved for the ruler's court (grave crimes). The responsibility of the count was primarily inner
affairs of the town and its suburbs, related to trade and everyday life. The city administration was
undeveloped, and the count and the burghers had only a few officials. In such situation, certain
2
Konstantin Filosof, p. 311; DiniC 1968, p. 237-244; KovaceviC/Kojic 1982, p. 100-108; Blagojevic 1997, p. 291-
297; Kalic 2001, p. 98-107; VeselinoviC 2006, p. 221-230, 253-260.
This formulation originates from the unsaved charter of Despot Stefan for Belgrade, which was quoted by
Konstantin Filozof, p. 272. On the history of Belgrade until the beginning of the 15'h century see: KaliC/
Mijuskovic 1967, p. 24-81; Kalic 2003, p. 92-95.
4
Konstantin Filosof, p. 286; Broquiere, p. 211-213; Kalic 1974, p. 450-452; Marjanovic/Vujovic 1974, p. 302-306;
BajaloviC/Hadzi/PdiC 1997, p. 67-88; PopoviC 2006a, p. 85-96.
5
Konstantin Filosof, p. 286-287; Kalic 1974, p. 448-450; Marjanovic/VujoviC 1970, p. 22-29; PopoviC 2006a,
p. 97-121.
" Popovic 2006a, p. 131-157.
www.cimec.ro
Urbanization and trade at the turbulent border: Serbian towns on the Danube 1402-1459 I 365
administrative and judicial functions in these towns were transferred to tax collectors or lessees
of royal revenues (mines, mints, fi.nes, duties, market fees, etc.). 7
There are very few data on the legal organisation of Belgrade and the city administration
at the time of Despot Stefan LazareviC. As the despot's court was situated in Belgrade, the court
officials and representatives of the state administration had to stay în the city. Speaking of the
despot's court and the courtiers, Constantine the Philosopher compared them with the "celestial
hierarchy", mentioning three ranks: the "chiefs of the affairs", the bodyguards and the "outer"
rank. There are no direct data about the existence of the voivode in Belgrade, but his pres-
ence in the city is quite certain. The castle, where the despot's palace was placed, had a special
commander. 8
The charter which Despot Stefan issued to Belgrade has not been preserved, and we can-
not have a comprehensive picture about the specific content of the city's privileges. However,
from the report of Constantine the Philosopher, who inserted a part of the Belgrade charter
in his biography of Despot Stefan, it is known that the citizens got wide privileges. They were
exempted from various monetary and labour duties that were owed to the monarch, as well as
from the payment of customs and tolls across the Serbian state. Despot Stefan macle an effort
to obtain privileges for Belgrade's traders from foreign rulers, primarily from the Hungarian
king, which enabled them to have intensive economic ties with neighbouring regions north of
the Sava and the Danube. The despot also encouraged populating of the new capital, especially
attracting wealthy people, traders from all parts of his country, who, according to Constantine
the Philosopher, were dignified as the twelve apostles. lt should he interpreted as a reference to
the formation of the city council- 9
The city was the seat of the Orthodox metropolitans. In addition to the Cathedral dedicated
to the Dormition of the Mother of God, which was renewed and partially expanded, Despot
Stefan erected the churches of the Three Hierarchs and St. Nicholas, next to which was the
hospital and the shelter for the weak. In the Lower Town there was also the Church of Saint
Paraskeva, where the relics of the saint were held until 1521. 10 One of the Orthodox churches
stood outside the city walls, and was destroyed during the siege of 1456. At the same time,
Belgrade was the seat of the Catholic bishopric, and there were severa! Catholic churches and
the Franciscan monastery in the Lower Town. One Catholic Church was located outside the
walls, in the suburb." The suburb was placed in front of the fortress, a bowshot away from the
city walls, and it stretched from the Sava riverside to the bank of the Danube. Judging by the tes-
timony of Burgundian traveller Bertrandon de la Broquiere, the suburb had a rural appearance
and it was inhabited by Serbs. 12
Despot Stefan was building Belgrade up to his death in 1427. He probably hoped that the
city would remain in the hands ofhis successor, for whom he chose his nephew Durad (George)
Brankovic. However, through an agreement with King Sigismund, which was reached in May
1426, the despot had to agree that after his death the Banate of Macva, Belgrade, Golubac, as
7
BlagojeviC 1992, p. 71-72;Blagojevic 1997, p. 293-296; Cirkovic 1997, p. 266-269; Veselinovic 1992, p. 125-136;
Veselinovic 2006, p. 254-259.
8
Konstantin Filosof, p. 283; KaliC/MijuskoviC 1967, p. 90-9l;Cirkovic 1997, p. 431.
9
Konstantin Filosof, p. 285-288; KaliC/MijuskoviC 1967, p. 84-101; KaliC 2009, p. 188-197.
10
The relicts of Saint Paraskeva were brought to Serbia from Veliko Tarnovo by nun Eugenia (Princess Milica), the
mother of Despot Stefan, in 1398: PopoviC 2006b, p. 287-293.
11
Konstantin Filosof, p. 287-288, 322; Broquiere, p. 212; Dinic 1958, p. 16, 54, 70; Kalic/Mijuskovic 1967, p. 90-93,
306-309; Popovic/Bikic 2004.
12
Broquiere, p. 212; Popovic 1978, p. 122-125; Simic 1980, p. 40-41; AntonoviC 2010, p. 36-41.
www.cimec.ro
well as despot's lands west of the river Drina should be returned to the Hungarian crown. 13
Faced with the offensive of the Ottomans, who occupied one-third of his state, Durad Brankovic
( 142 7-1456) recognized the sovereign authority of King Sigismund and turn ed Belgrade over to
him at the end of September 1427. For citizens ofBelgrade it was very hard to accept that the city
was given away to the Hungarians, as many of them had to leave the capital. The king brought
Catholic population to Belgrade, at the same time prohibiting Serbs to access the greater part
of the fortress. In order to keep Belgrade as strong economic centre, he had already given its
inhabitants privilege sat the beginning of November 1427, and called traders from Dubrovnik
(Ragusa) and artisans from Sopron to come into town and to continue their business there. 14
Over the next nine decades under Hungarian rule, Belgrade was a key point in the defence
system of the Kingdom. 15 As for other lands that were to be returned to the Hungarian crown,
they stayed under Durad BrankoviC's rule, while the fortress of Golubac was surrendered to the
Ottomans in the late autumn of 1427 by its renegade commander. 16
Having lost Belgrade and other important towns such as Golubac, NiS and Krusevac, which
were occupied by the Ottomans, Durad Brankovic was forced to build a new capital. He chose
Smederevo at the contluence of the river Jezava and the Danube. That settlement was also
located on the Hungarian border, where the Serbian monarch could quickly get help and where
he could escape in the case of trouble. The construction of the new city, which was going to
become the largest Serbian medieval fortress, started in 1428.17 The fortress of Smederevo was
emerging gradually, with high burden of material and human resources. Firstly, Mali grad (The
Small Town, the castle) was built until 1430, and the despot's court was located there. After that
Veliki grad (the Great Town), which protected the urban settlement that was developed by the
court, was built, too. These two parts of fortifications were design ed to make a unique urban and
defensive unit. The fortress had triangular base: its two sides were protected by the river banks,
and on the third, the land side, in front of the walls was the trench filled with water. Dimensions
of the fortress are large: the length of the side towards the Danube is 550 meters, to the Jezava
400 meters and to the hinterland 502 meters. The space inside the walls covers an area of about
10 hectares. Six towers guarded the castle and nineteen were placed on the walls of Veliki grad.
Although Smederevo was a classical medieval fortress by its shape and the defensive concept,
the thickness of the towers and walls (up to 4.5 meters) was determin ed by the new method of
warfare with the use of artillery. The wall panels were about 10 meters height, and the towers
more than 20 meters. The castle originally had three gates, and the main linked it with the Great
Town. The Great Town had five gates, some of which were designed for the passage of wagons
and others for pedestrians and horsemen. In front of the gates there were movable bridges over
the trench. 18
The court with the despot's official and private rooms ("curia domini despoti'', "polata") was
situated in the castle (Mali grad). Four Gothic windows, which belonged to the great hall, still
exist on the wall facing the Danube. The remains of the court buildings, some of which may
13
Fejer CD X/6, p. 809-813; Kalic/Mijuskovic 1967, p. 101; Kalic 1982b, p. 215; SpremiC 1994a, p. 70-71; Cirkovic
1994, p. 64-66.
14
Gelchich/Thall6czy 1887, p. 328-330; Krstic 2012, p. 27-29, 33-34; Broquiere, p. 211-216; KaliC/Mijuskovic
1967, p. 102, 106-107; Rokai 1969, p. 89-90, 93; SpremiC 1994a, p. 97, 103-105.
15
About the history of Belgrade under Hungarian rule until the Ottoman conquest in 1521, in detail: KaliC/
Mijuskovic 1967, p. 105-238.
16
Konstantin Filosof, p. 319-323; Stojanovic, 1902, p. 81-82; Stojanovic 1927, p. 228-229; Thall6czy/Aldasy 1907,
p. 74-76, 112; SpremiC 1994a, p. 90-94; Veselinovic 2006, p. 129; Krstic 2012b, p. 125-126.
17
Cirkovic 1970, p. 61-62; Spremic 1982a, p. 224-226; SpremiC 1994a, p. 124-134.
18
Cunjak 2011, p. 19-34, 73-114; PopoviC 2013, p. 14-73, where the previous works of this author are also cited.
www.cimec.ro
originate from Ottoman times, are placed next to the two other walls of the castle. The town with
houses, churches, shops and warehouses was in the spacious Veliki grad, where the surrounding
population could shelter at the time of the siege. In front of the walls a large suburb stretched,
encircled by earthen ramparts with palisade and a trench. The buildings in the suburb, but also
in the city, were built mostly of wood. The risk of fire was high, especially during the siege.
Therefore, the roofs were covered with mud and the suburb was often preventively burnt. 19
Smederevo was the seat of the central authorities and the residence of the highest state dignitar-
ies. The city was the centre of the administrative unit call ed "Smederevskavlast" with the voivode
at the head, as well as the new seat of the Metropolitan of Branicevo and Kucevo. Numerous
military garrison and the despot's armed escorts stayed in the fortress. One of the despot's mints
was also situated in Smederevo. The city population consisted of nobility, wealthy burghers and
the common folk. The citizens of Smederevo had their municipality ("universita di populi").
The city was not only the politica! and economic, but also the cultural centre of the state of the
Serbian despot. There were transcribed and translated books, and the original literary works
were created. Despot Durad and some educated Greeks and citizens of Dubrovnik who lived in
Smederevo possessed their private libraries. 20
However, the strong fortress of Smederevo was not able to fulfil the purpose of its creation
and stop the invaders. The Ottomans occupied Smederevo for the first time nine years after its
construction (1439). After the "Long campaign", Despot Durad managed to regain his state and
the capital in 1444, and the next fifteen years were a period of intense urban and economic devel-
opment of Smederevo. Unfortunately, further strengthening of the Ottoman military pressure
also strongly affected the regions along the Sava and the Danube. After unsuccessful besieged
in 1454, 1456 and 1458, Smederevo submitted to the Sultan Mehmed una in June 1459. 21 Thus
the medieval Serbian state ceased to exist and the city became the administrative centre of the
Smederevo sancak, until the Ottoman occupation of Belgrade in 1521. 22
The other Serbian towns on the Danube of this period are far less known today. In contrast
to the period from l lth to 13th century, 23 the data about the town Branicevo provided by
historical sources from the l 5th century are very scarce. It seems that the town was declining
during the late Middle Ages. However, when the Ottomans forced Despot Durad to give them
Branicevo in 1437, according to estimates from Dubrovnik, it was still very rich town ("oppu-
lentissimum oppidum ... vocatum Branizevo"). 24 The despot had regained Branicevo in 1444,
but the Turks finally occupied it in 1458. The fort was probably destroyed then, and its role in the
defence of the Ottoman border on the Danube took over the fortress Ram in 1483. In the second
half of the 15th century, the settlement had the status of the village. Branicevo was erected next
to the mouth of the river Mlava into the Danube, in the wider area of the ancient Viminacium.
The fortress consisted of two parts: the square-planed Mali grad, with four towers at the corners,
which occupied an area of about two hectares and Veliki grad of irregular shape, with an area of
19
Cirkovic 1970, p. 67; KrstiC, 2011, p. 312.
20
Lascaris 1936, p. 184; Makusev 1882, p. 115; Cirkovic 1970, p. 63, 65-68; Dimitrijevic 1970, p. 71-86; SpremiC
1994a, p. 389, 391-393, 512-513; lvanoviC 2010, p. 437-449; Ivanisevic 2001, p. 192, 297, 299, tab. VIII; Ivanisevic
2011, p. 425. About the Serbian court and the court dignitaries in the time of despots see: Veselinovic 2006,
p. 241-250; Blagojevic 1997, p. 169, 182-184, 192-195, 202-203, 236, 239-245.
21
Spremk 1982b, p. 254-267; Spremic/Kalic 1982, p. 289-302; SpremiC 1982c, p. 303-313; Spremic 1994a, p. 206-
546; Krstic 2011, p. 308-320.
22
On the history of Smederevo under the Ottoman rule in second half of the 15'h andin the 161h century see:
Zirojevic 1970, p. 193-200; MiljkoviC/Bojank 2004, p. 146-149; KatiC/Popovk 2013, p. 79-113.
23
Dink 1978, p. 90-101; Antonovk 2006, p. 7-17; KrstiC 2010, p. 54-55.
24
Gelchich/Thalloczy 1887, p. 405; Radonk 1934, p. 392-393.
www.cimec.ro
about 2.5 hectares. The suburban settlement was located east of the fort, on a ridgebetween the
Danube and the Mlava. 25
The fortress of Golubac was built on a rock on the bank of the Danube, in the place where
one could effectively control the navigation and crossing the river. The fort was constructed in
several phases and it was mentioned in the sources from 1335 as Hungarian stronghold. Due to
its great military significance, Golubac played a prominent role in the wars of the late 14th to
the early l 6th century, when Hungarians, Serbs and Turks struggled for its control. The attempt
ofKing Sigismund to capture Golubac in 1428 had almost ended fatally for the Hungarian ruler.
The fortress, which was the base of the Ottoman Danube river flotilla, remained in the posses-
sion of the Sultan until 1444, when he returned Golubac to Despot Durad along with his whole
country. During the period when it was in the hands of the Serbian despot, Golubac was also the
centre of the military-administrative unit called "Golupskavlast': The Ottomans finally occupied
Golubac in August 1458. In the second half of the 151h and early 161h century the fortress served
as a base for the akinci's incursions in Hungary, which caused Hungarian counterattacks (espe-
cially in 1481). There are no preserved data on military crew and settlement, population and
economic life of the town in the first half of the l 51h century. Such data exist only for the period
when Golu bac became the Ottoman stronghold in the second half of the l 5th century. 26
The most mysterious medieval Serbian town on the Danube was Visesav. Although it is cer-
tain that this fort protected the north-eastern Serbian border, its position has not been definitely
determined yet. It is believed that Visesav was located near the confluence of the Poreea Reka
with the Danube. Recent archaeological researches in this area have revealed a medieval village
built on Roman foundations and the fortress constructed probably during the l 4th century. It
was first mentioned in historical sources during the Ottoman-Hungarian struggle over Golubac
in 1428, when monks from a nearby Serbian monastery took refuge in this fortress. ViSesav was
possessed by the Ottomans for the first time in 1438, to he finally conquered two decades later.
Its further fate is unknown, but was likely to lose its military function. 27
After the final Ottoman conquest of Serbia (1459), Serbian towns gradually obtained an
oriental appearance and predominantly Muslim population. The fortresses on the Danube:
Smederevo, Golubac, as well as Kulic, on the conflux of the Velika Morava, and Ram, north-east
of Pofarevac, erected in 1483, served as bases for attacks against Hungary. At the same time,
these towns played an important role in cross-border trade. 28
The development of towns and urban economy in Serbia during the first half of the l 5Lh cen-
tury brought an increasing number oflocal business people. Merchants from Hungary werealso
involved in cross-border trade on the Danube, but due to the nature of the surviving sources we
are most familiar with the business of the Ragusans. Namely, as the Serbian medieval archives
were mostly destroyed during and after the Ottoman conquest, the idea on economic activity at
25
PopoviC/IvaniSevic 1988, p. 125-179; SpremiC l 994a, p. 209; MiljkoviC/Krstic 2007, p. 34, 75-77; Krstic 2011,
p. 317.
2
° Cirkovic 1968, p. 7-32; MiljkoviC/Krstic 2007, p. 79-81.
27
Stojanovic 1902, p. 81-82; Stojanovic 1926, p. 86; StojanoviC 1927, p. 243; Novakovic 1883, p. 157-164; Dinic
1978, p. 99-101, 108; JankoviC/Jankovic 1978, p. 155-168; MiniC 1983, p. 293-296.
28
Zirojevic 1967, p. 233-246; Zirojevic 1970, p. 193-200; Zirojevic 1974, p. 119-122, 129-131, 142-146, 148-
150; MiljkoviC/Bojanic 2004, p. 133-135, 136-137, 143-144, 146-149; MiljkoviC/KrstiC 2007, p. 77-81; KatiC/
Popovic2013,p. 79-115.
www.cimec.ro
the territory of Serbia during the Middle Ages could be acquired primarily through the docu-
ments from Dubrovnik and, to a lesser extent, from other Dalmatian cities. Thus, the resulting
image is largely distorted and one-sided, but often, unfortunately, the only possible. The activity
of business people from Dubrovnik in the Danube and the Sava region clearly demonstrated the
extent to which the both sides of the great rivers were economically linked. Already in the 13 1h
century, the Ragusans were present in Serbia and Bosnia as traders and entrepreneurs, and by
the end of the same century they expanded their activities in Hungary. However, the highlight
of their economic activity in Serbia was in the l 51h century, during the rule of despots. Although
Ragusan economic activity was largely tied to the Serbian mining centres, their presence in the
Danube and the Sava region was significant during the 15 1h and early 16 1h centuries. The colony
of Ragusan citizens in Sremska Mitrovica, the first and largest of their colonies in Hungary,
was in full flourish in the period from 1356 to 1396, when the city suffered from the Ottoman
ransack. Then Ilok became the centre of Ragusan activity in Srem, and it maintained that status
for the entire period up to the battle of Mohacs (1526). The citizens of Dubrovnik restored their
colony in SremskaMitrovica, which never reached its size of the second half of the l 41h centu-
ry. 29 In the southern Banat, Kovin was the centre of their operations, where some Ragusans had
already stayed as permanent residents before 1377. Between 1409 and 1412 almost thirty mer-
chants from Dubrovnik lived in this town, including members of the nobility, especially from
the family Bobaljevic. 30
During the reign of Despot Stefan, Ragusan traders alsa resided in Belgrade. The transition
of the city under the Hungarian rule did not interrupt their activity, because King Sigmund
endeavoured to ensure and expand the business of Ragusans in Belgrade. By 1440, the names
of 73 citizens and 15 nobles who lived in Belgrade were recorded. The Ragusans who went to
Hungary via Belgrade were mainly those who had business in Serbia. The Ragusan merchants
from Belgrade, Sremska Mitrovica, Kovin and Smederevo were in intensive mutual business
relationships, and such relationships they alsa had with their countrymen from towns across
Serbia, Bosnia and Hungary (Timisoara, Oradea, Buda, Baia Mare and Saros). 31
In the last period of existence of the Serbian state (1444-1459), the largest Ragusan colony
was in the capital Smederevo. First Ragusans had already appeared at this place in 1411, prior to
the construction of the fortress, but until 1445 their presence in Smederevo was not significant.
After the temporary liberation of Smederevo, the colony of merchants from Dubrovnik in the
city increased to the total of 350 known members, who stayed in the Serbian capital for longer or
shorter time.About a third of these were members of the nobility. The actual number of Ragusan
businessmen in the capital of the despot was probably higher. The Ragusan patricians Paskoje
Sorkocevic, Damjan Djurdjevic, Junije GradiCand Alviz RastiC entered the service of Despot
Durad and macle successful careers at his court. 32 In the first decades after the Ottoman con-
quest the interest of the Ragusan merchants to do business in Smederevo dropped sharply. The
Ragusan colony in Smederevo was renewed in the late l 51h and early l 61h centuries. 33
29
Cirkovic 1969, p. 63-68; Hrabak 1980, p. 57-66; DiniC/Kneievic 1986, p. 14-16, 59-71, 176-178.
30
Hrabak 1980, p. 60-61.
31
Dinic 1958, p. 14-66, 73, 80-82; KaliC/Mijuskovic 1967, p. 293-299, 302-304; Kalic 1970, p. 55-58; Kovacevic
1970, p. 107-114; Spremic 1994a, p. 602-603; SpremiC 1994b, p. 95-103.
32
Data on Ragusan merchants mainly arising from the litigations conducted before the authorities of Dubrovnik
and before the judicial collegia, which were corn posed of the citizens of Dubrovnik, who did business in Serbia:
KovaceviC 1970, p. 103-119; KovaceviC/Kojic 2011, p. 257-262; SpremiC 1994a, p. 353, 407, 413-415, 463, 528-
529, 542. About the autonomous Ragusan judiciary in Serbia see: VeselinoviC 2006, p. 272-277.
33
PopoviC 1970, p. 143-148; Popovic 1992, p. 144-146; Zirojevic 1970, p. 190-191; MiljkoviC/BojaniC 2004, p. 270.
www.cimec.ro
The export trade became more and more branched out in the era of the Serbian despots, and by
the volume and value reached hitherto unknown proportions. The traditional agricultural prod-
ucts: livestock, beef, sheep and other leather, cheese, cereals, wax and furs continued tobe exported
from Serbia. 34 In the last years of the existence of Serbian state the trade of crimson ("crvac"),
the material for textile dyeing, was related to Smederevo in considerable degree. 35 However, the
main export product of Serbia was silver, not onlyexported to Dubrovnik, and through it to other
countries, but also to Hungary. Giving the right to mint silver coins to Pressburg (Bratislava) in
1430, King Sigismund allowed the import of silver "de Rascia" to this city. 36 Responding to the
efforts of Despot Stefan to restrict the export of silver and gold from Serbia, the authorities of
Dubrovnik told him in 1417 that luxury goods, which their merchants brought to the bigger
markets of the Serbian state and to his court, had to be paid with precious metals and jewels.
These were different types of fine fabrics: silk, velvet, gold brocade, damask and others. 37 In addi-
tion, woollen fabrics of poor quality were also imported as the durable consumer goods. Of the
all Ragusan companies that were doing business in Serbia at the time of Despot Durad, 20% of
them traded fabrics, which were mostly sold in Smederevo after 1444. 38 The Ragusan fabrics
were exported to Hungary via Srebrenica in eastern Bosnia, Belgrade, Rudnik, Smederevo and
other places. 39 The import from Dubrovnik to Serbia and Hungary was not confined to a variety
of fabrics and garments. It was traded with gold and silver jewellery, pearls, products of gold
and silver, silverware, pins, ropes, salt, spices, perfumes, oils, citrus fruits, fine wines, medicines,
sweets, horse equipment, leather products, glass windows and glass objects, paper, cold weapons,
firearms and gunpowder. 40 After the Ottoman conquest of Serbia, the Ragusans continued to sell
the aforementioned goods and artisanal products, which weremade in ltaly and other Western
European countries, mainly to the Ottoman administrative and military officials. 41
The intensification of cross-border trade on the Danube during the reign of Despot Stefan
was indirectly confirmed by the mention of the "Riverside customs': which were given în the
lease to the entrepreneurs from Dubrovnik (1404, 1415). 42 Smederevo customs were leased to
the Ragusan noble Vuk Bobaljevic and his severa! compatriots in 1446. Their attempt to intro-
duce innovations in the collection of custom revenues immediately caused a strong and success-
ful resistance of the authorities of Dubrovnik.43Beside the Ragusans, the Serbian merchants also
participated in the trade with the Hungarian border areas. Their presence in Kovin is testified by
the charter which Emperor Sigismund issued to this Danubian city in 1435. 44 The importance of
34
KaliC/Mijuskovic 1967, p. 89-90; KovaceviC/KojiC 1982, p. 102; Spremic 1994a, p. 636-638.
35
Spremic 1994a, p. 638-639. The dye was macle from the dried bodies ofthe females ofthe scale insects known
as the scarlet worms (coccus ilicis), which were collected in Serbian and Bosnian forests and mainly imported to
Dubrovnik: RadojCic 1967, p. 30-31; Lorger 2011, p. 53-62.
36
Fejer, CD X/7, p. 199; Hrabak 1980, p. 63; Kalic 1970, p. 57, believes that domestic, Serbian traders were likely
involved in the silver trade with Hungary. On the export of metals from Serbia at the time of Despot Durad see:
SpremiC l 994a, p. 624-636.
37
Stojanovic 1929, p. 220; KaliC/Mijuskovic 1967, p. 89.
38
KovaceviC 1970, p. 112; SpremiC 1994a, p. 643.
39
DiniC 1958, p. 58, p. 72-73; DiniC/Knezevic 1982, p. 257; Spremic 1994a, p. 529, 644, 656.
40
Dinic 1958, p. 21, 54-55, 58, 65, 69-70, 72-73; DiniC 1934, p. 84; Kalic/Mijuskovic, 1967, p. 90, 302; KaliC 1970,
p. 58; SpremiC 1994a, p. 314, 354, 649-650.
41
BoZic 1952, p. 97, 227-228, 272-277, 290, 298-307; Hrabak 1971, p. 59, 465, 478-479, 486, 495; Kostic 1974,
p. 35, 39.
42
Mladenovic 2007, p. 40-41; Fostikov 2012, p. 124-125; Dinic 1978, p. 111-112; Kalic 1976, p. 81-82; Veselinovic
1984, p. 13, 17-18; Veselinovic 2006, p. 226.
43
VeselinoviC 1984, p. 33-34, Spremic 1994, p. 620.
44
Magdics 1888, p. 14-15. About Kovin in the l5 1h century and its privileges see: DiniC/KneieviC 1988, p. 25-30;
KrstiC 2006, p. 33-39.
www.cimec.ro
Urbanization and trade at the turbulent border: Serbian towns an the Danube 1402-1459 I 371
trade exchange across the Danube for the economies of the countries which were bordering and
clashing on this river was also demonstrated by the provisions of the peace agreements. The pro-
posal of the Hungarian-Ottoman truce made by Despot Durad in 1449, which was not accepted
by the Hungarian diet, predicted that the Ottoman merchants were free to come to Belgrade,
Kovin, Haram (Banatska Palanka), Turnu Severin and Caransebeş, while the despot would des-
ignate towns on the Ottoman territory which Hungarian traders could visit. 45 The agreement
on the Hungarian-Ottoman three-year truce from the end of 1451 contained a provision on the
free movement of traders and envoys, which were free to return to their country after the truce
expired. 46 Similar provisions on cross-border trade on the Danube also occurred in the peace
agreements from the second half of the l 51h and early l 61h century, after Serbia had come under
the rule of the Otto man Empire. 47
Data on turnover of goods across the border on the Danube for the period up to 1459
can be supplemented by those which provided the Ottoman kanuns for the river crossings at
Smederevo, Kulic, Ram and Golubac from the first decades of the l 6th century. At that time,
livestock (sheep, pigs, cattle, workhorses) arrived from Hungary to the Danubian markets, partly
by the trade, partly as war booty. Slaves arrived to these markets in the same way. The salt from
Transylvania was transported to Smederevo, Ram and Golubac along the Danube. 48 The goods
from the interior of Serbia and the Balkan Peninsula were also brought to the towns on the
Danube along the Velika Morava, as well as over the land routes. On the basis of the mentioned
kanuns, it can be concluded that trade involved wheat, fi.sh, cattle, wine, lard, honey, cheese, salt,
butter, oil, olives, eggs, fruit, vegetables, sheepskin, iron products, clothes, cloth, fabrics, hemp,
fi.rewood, boards and timber, wooden shovels, kindling and tarn the markets of Smederevo,
Kulic, Golubac and Ram. 49
Bihliography
Antonovic 2006 Milos Antonovic, Crkvene prilike u istoenoj Srbiji u srednjem veku, in Branicevski
glasnik3/4, Udruzenje istorieara Braniceva i Timocke krajine, Pofarevac, 2006,
pp. 7-27.
Antonovic 201 O Milos AntonoviC, Beograd, in Leksikon gradova i trgova srednjovekovnih srpskih
zemalja prema pisanim izvorima, ed. Sinifa MisiC, Zavod za udzbenike, Beograd,
2010, pp. 31-43.
Bajalovic-Hadzi-PesiC 1997 Marija BajaloviC-Hadzi-PesiC, Unutrasnje utvrdenje Beogradskog grada. Obnova
Unutrafojeg utvrdenja u vreme despota Stefana Lazareviea, trajanje i nestanak
(15-17. vek), in Godi5njakgrada Beograda 44, Muzej grada Beograda, Beograd,
1997, pp. 67-88.
Blagojevic 1992 Milos BlagojeviC, Grad i fopa - mede gradskog drustva, in Socijalna struktura
srpskih gradskih naselja (XII-XVIII vek), Zbornik radova, ed. Jovanka KaliC/
Milosav Colovic, Muzej u Smederevu/Odeljenje za istoriju Filozofskog fakulteta
u Beogradu, Smederevo/Beograd, 1992, pp. 67-83.
45
Teleki 1853, p. 243-244; Hurmuzaki 1890, p. 760-761; KaliC/Mijuskovic 1967, p. 121-122; Kalic 1970, p. 59;
SpremiC 1982b, p. 267; SpremiC 1994a, p. 348.
46
Teleki 1853, p. 305-312, Iorga, 1897, p. 23-27; Cirkovic 1971, p. 104-106; SpremiC/Kalic 1982, p. 290; SpremiC
1994a, p. 366-367.
47
Frakn6i 1895, p. 273-275; Hurmuzaki 1891, p. 20-23; Theiner 1860, p. 626-628; KaliC/Mijuskovic 1967, p. 227-
228, 237-238, 306; Kalic 1970, p. 59.
4
R BojaniC 1974, p. 17-18, 21-23, 34-35, 39, 43-44. At the end ofthe 141h century, the imported Hungarian rock
salt was also being stored and soldat the market in Bovan near Aleksinac (north ofNis): Mladenovic 2007, p,
295, 319; DiniC 1978, p. 109-110; Veselinovic 1987, p. 60; Rokai 1983, p. 141; MisiC 2009, p. 16.
49
BojaniC 1974, 18-23; MiljkoviC/KrstiC 2007, p. 237-239.
www.cimec.ro
Blagojevic 1997 Milos Blagojevic, Driavnau prava u srpski msrednjovekovnim zemljama,

Sluzbeniglasnik, Beograd, 1997.
BojaniC 1974 Dufanka BojaniC, Turski zakoni i zakonski propisi iz XV i XVI veka za smederevsku,
krusevacku i vidinsku oblast, Istorijski institut, Beograd, 1974.
Bozie 1952 Ivan BoZic, Dubrovniki Turskau XIVi XV veku, Srpska akademija nauka i
umetnosti (hereafter: SANU), Beograd, 1952.
Broquiere Bertrandon de la Broquiere, Le voyage d'Outremer, Recueil de voyages et de
documents, ed. Charles Schefer and Henri Cordier, Ernest Leroux, Paris, 1892.
Cunjak 2011 Mladan Cunjak, Smederevska tvrdava: novija istrazivanja, Istorijski arhiv,
Smederevo, 201 l.
CirkoviC 1968 Sima CirkoviC, Golubac u srednjem veku, Branicevo, Pofarevac, 1968.
Cirkovic 1969 Sima Cirkovic, Civitas Sancti Demetrii, in Sremska Mitrovica, Muzej Srema,
Sremska Mitrovica, 1969, pp. 59-70.
CirkoviC 1970 Sima Cirkovic, Smederevo - prestonica Srpske despotovine, in Oslobodenje
gradova u Srbiji ad Turaka 1862-1867, Zbornik radova, cd. Vasa CubriloviC,
SANU, Beograd, 1970, pp. 61-69.
CirkoviC 1971 Sima Cirkovic, Despot Durad BrankoviC i ugarsko-turski pregovori 1454. godine,
in Glas SANU280, SANU, Beograd, 1971, pp. 103-112.
Cirkovic 1994 Sima Cirkovic, "Crna Gora" i problem srpsko-ugarskog granienog podrucja, in
Valjevo - postanak i uspon gradskog sredista, ed. Sinifa BrankoviC, Narodni muzej
Valjevo I Odeljenje za istoriju Filozofskog fakulteta u Beogradu, Valjevo, 1994,
pp. 59-77.
Cirkovic 1997 Sima CirkoviC, Rabotnici, vajnici, duhovnici. Drustva srednjovekovnog Balkana,
Equilibrium, Beograd, 1997.
CirkoviC 2004 Sima CirkoviC, The Serbs, Blackwell Publishing, Oxford, 2004.
Dimitrijevic 1970 Sergije Dimitrijevic, Novac grada Smedereva, in Oslobodenje gradova u Srbiji ad
Turaka 1862-1867, Zbornik radova, ed. Vasa Cubrilovic, SANU, Beograd, 1970,
pp. 71-86.
DiniC 1934 Mihailo Dinic, Prilozi za istoriju vatrenog oruzja u Dubrovniku i susednim
zemljama,in Glas Srpske kraljevske akademijel61, SKA, Beograd, 1934, pp. 55-98.
Dinic 1958 Mihailo Dinic, Grada za istoriju Beograda u srednjem veku II, Istorijski arhiv
Beograda, Beograd, 1958.
DiniC 1968 Mihailo Dinic, Vlastiuvreme Despotovine, in Zbornik FilozofskogfakultetaX/1,
Filozofski fakultet, Beograd,1968,pp. 237-244.
DiniC 1978 Mihailo Dinic, Branicevo u srednjem veku, in Srpske zemlje u srednjem veku,
Srpska knjizevna zadruga, Beograd, 1978, pp. 84-112.
DiniC-Knefevic 1982 Dusanka Dinic-KnezeviC, Tkanine u privredi srednjovekovnog Dubrovnika,
SANU, Beograd, 1982.
DiniC-Knefevi 1986 Dufanka DiniC-Knezevic, Dubrovnik i Ugarska u srednjem veku, Filozofski
fakultet u Novom Sadu, Institut za istoriju, Novi Sad, 1986.
DiniC-Knezevic 1988 Dufanka DiniC-Knezevic, Slovenski zivalj u urbanim naseljima srednjovekovne
jufoe Ugarske, in Zbornik Matice srpske za istoriju 37, Matica srpska, Novi Sad,
1988, pp. 7-42.
Engel 2005 Pal Engel, The Realm of St Stephen. A History of Medieval Hungary 895-1526,
I. B. Tauris, London - New York 2005.
Fejer CD Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, t. X/6, X/7,
Budae, 1843, 1844.
Fostikov 2012 Aleksandra Fostikov, Tri dokumenta o razrdenju raeuna Vukse MisetiCa, in Stari
srpski arhiv 11, Filozofski fakultet u Beogradu, Beograd, 2012, pp. 123-133.
Fraknoi 1895 Fraknoi Vilmos, Matyas kiraly leve/ei II, Magyar Tudomanyos Akademia,
Budapest, 1895.
Gelchich/Thalloczy 1887 Gelchich J6zsef/Thal16czy Lajos, Diplomatarium relationum reipublicae
Ragusanae cum regno Hungariae. Raguza es Magyarorszag ăsszekătteteseinek
okleveltara, Magyar Tudomanyos Akademia, Budapest, 1887.
www.cimec.ro
Hrabak 1971 Bogumil Hrabak, Izvoz iitarica iz Osmanskog Carstva u XIV. XV i XVI stoleeu:udeo
Dubrovcana u prometu „turskim" iitom, Zajednica nauenih ustanova Kosova,
Pristina, 1971.
Hrabak 1980 Bogumil Hrabak, Dubroveani u Ugarskoj i njihove veze sa Beogradom i Srbijom
(1300-1541), in Godi5njak grada Beograda 27, Muzej grada Beograda, Beograd,
1980, pp. 57-66.
Hurmuzaki 1890, 1891 Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitare la istoria Românilor I-2, II-1,
Academia Română, Bucureşti, 1890, 1891.
Iorga 1897 Nicolae Iorga, Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor adunate din
depozitele de manuscrise ale Apusului, III, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1897.
Ivanisevic 2001 Vujadin IvaniSevic, Novcarstvo srednjovekovne Srbije, Stubovi kulture, Beograd,
2001.
Ivanisevic 2011 Vujadin IvaniseviC, Novac despota Durda Brankoviea, în PadSrpskedespotovine
1459. godine, Zbornik radova, ed. MomCilo SpremiC, SANU, knj. 134, Odeljenje
istorijskih nauka knj. 32, Beograd, 2011, pp. 417-428.
JankoviC/Jankovic 1978 Milica JankoviC/Dorde JankoviC, Communication sur les recherches anterieures
dans la viile Vi5esav pres de Tekija, Balcanoslavica 7, Centar za istrafovanje na
staroslovenskata kultura, Prilep, 1978, pp. 155-168.
Kalic 1970 Jovanka Kalic, Beograd u medunarodnoj trgovini srednjeg veka, în Oslobodenje
gradova u Srbiji od Turaka 1862-1867, Zbornik radova, ed. Vasa Cubrilovic,
SANU, Beograd, 1970, pp. 47-60. ( = Evropa i Srbi: srednji vek, Istorijski institut,
Beograd, 2006, pp. 307-322).
Kalic 1974 Jovanka Kalic, Opis Beograda u 15. veku, Zbornik Filozofskog fakultetau
BeograduXII/l, Beograd, 1974, pp. 443-453.
Kalic 1976 Jovanka KaliC, Carinici despota Stefana Lazarevka u Ugarskoj, Zbornik Filozofskog
fakulteta u Beogradu XIII/l, Beograd, 1976, pp. 71-83 ( = Evropa i Srbi: srednji
vek, Istorijski institut, Beograd, 2006, pp. 291-305).
Kalic 1982a Jovanka KaliC, Veliki preokret, in Istorija srpskog naroda II, ed. Jovanka Kalic,
Srpska knjizevna zadruga, Beograd, 1982, pp. 64-74.
Kalic 1982b Jovanka Kalic, "Dobaprividnogmira" în Istorija srpskog naroda II, pp. 205-217.
Kalic 2001 Jovanka Kalic, Srbi u poznom srednjem veku, SluzbenilistSRJ, Beograd, 2001.
Kalic 2003 Jovanka Kalic, Beograd u XII veku: tvrdava - grad - polis, în Zbornik radova
Vizantoloskog instituta 40, Vizantoloski institut, Beograd 2003, pp. 92-95.
Kalic 2009 Jovanka Kalic, Beogradska povelja despota Stefana Lazarevica, in Srednjovekovno
pravo u Srba u ogledalu istorijskih izvora, Zbornik radova SANU, ed. Sima
CirkoviC/Kosta Cavoski, Srpska akademija nauka i umetnosti, Beograd, 2009,
pp. 189-198.
Kalic-MijuskoviC 1967 Jovanka Kalic-MijuskoviC, Beograd u srednjem veku, Srpska knjizevna zadruga,
Beograd, 1967.
KatiC/PopoviC 2013 Srdan Katk/Bojan PopoviC, Smederevska varos od 1459. godine do kraja 16.
veka, în Istorijski casopis 62, Istorijski institut, Beograd, 2013, pp. 79-115.
Konstantin Filosof Konstantin Filosof, Zivot Stefana Lazareviea despota srpskoga, ed. Vatroslav JagiC,
in Glasnik Srpskog ucenogdrustva 42, Srpsko uceno drustvo, Beograd, 1875.
Kostic 1974 Veselin KostiC, Struktura dubrovacko-engleske trgovine u 16. veku, in Istorijski
casopis21, Istorijski institut, Beograd, 1974, pp. 29-42.
Kovacevic 1970 Desanka Kovacevic, Dubrovacka naseobina u Smederevu u doba Despotovine,
in Oslobodenje gradova u Srbiji od Turaka 1862- I 867, Zbornik radova, ed. Vasa
Cubrilovic, SANU, Beograd, 1970, pp. 103-120 ( = Gradski iivot u Srbiji i Bosni
XIV-XV vijek, Istorijski institut, Beograd, 2007, pp. 253-276).
Kovacevic-Kojic 1982 Desanka Kovaeevic-KojiC,P rivredniuspon, in Istorija srpskog naroda II, ed.
Jovanka Kalic, Srpska knjizevna zadruga, Beograd, 1982, pp. 100-108.
Kovacevic-KojiC 2011 Desanka Kovaeevic-Kojic, Smederevo kao privredni centar, in Pad Srpske
despotovine 1459. godine, Zbornik ardova SANU, ed. MomCilo Spremic, SANU,
Beograd,2011,pp.257-262.
www.cimec.ro
Krstic 2010 Aleksandar Krstic, Iz istorije srednjovekovnih naselja jugozapadnog Banala (15.
vek - prva polovina 16. veka), in Zbornik Matice srpske za istoriju 73, Malica
srpska, Novi Sad, 2007, pp. 27-55.
Krstit 2010 Aleksandar Krstic, Branicevo, in Leksikon gradova i trgova srednjovekovnih
srpskih zemalja prema pisanim izvorima, ed. Sinifa Misit, Zavod za udzbenike,
Beograd,2010,pp.54-56.
Krstit 2011 Aleksandar Krstic, Pad Srbije iz ugla osvajaea: Asikpafazade i Dursun-beg, in
PadSrpskedespotovine 1459. godine, Zbornik radova, ed. MomCiloSpremic,
SANU, knj. 134. Odeljenje istorijskih nauka knj. 32, Beograd, 2011,pp. 303-320.
Krstic 2012a Aleksandar Krstic, Beograd skopismo kralja Zigmunda Gradanima Soprona (7.
novembar 1427), in Mefovitagrada (Miscellanea) 33, Istorijski institut, Beograd,
2012, p. 21-36.
Krstic 2012b Aleksandar Krstit, Kralj Zigmund BorCi, ilikadajeikako Beogradpredat Ugrima
1427. godine?, Istorijski easopis 61, Istorijski institut, Beograd, 2012, pp. 115-127.
Lascaris 1936 Michel Lascaris, Actesserbesde Vatopedi,in Byzantino slavica 6, Slovanskyustav
Akademie ved CSR, Praha, 1936, pp. 166-185.
Lorger 2011 Sreclw Lorger, Kermes, crvac - i jos neka crvena bojila, in Anali Zavoda za
povijesne znanosti Hrvatske akademije znanosti i umjetnosti u Dubrovniku 49,
Dubrovnik, 2011, pp. 27-76.
Magdics 1888 Magdics Istvan, Diplomatarium Râczkeviense. Râczkevei okmânitâr, Szammer
Kalman Vorosmarty czîmii Konyvnyomdaja, Szekesfehervar, 1888.
Makusev 1882 Vikentij Makusev, Istorijski spomenici juinih Slovena i okolnih naroda iz
italijanskih arhiva i biblioteka II, Drfavna stamparija Kraljevine Srbije, Beograd,
1882.
Marjanovic-Vujovic 1970 Gordana Marjanovit-VujoviC, Pristanista Beogradskog grada, in Saopstenja 11,
Republicki zavod za zastitu spomenika kulture Srbije, Beograd 1970, pp. 22-29.
Marjanovic-Vujovic 1974 Gordana Marjanovic-Vujovit, Zapadno podgrade, in Istorija Beograda I, ed. Vasa
Cubrilovic, Prosveta, Beograd, 1974, pp. 302-306.
MiljkoviC-Bojanic 2004 Ema MiljkoviC-BojaniC, Smederevski sandiak 1476-1560. Zemlja, naselja,
stanovnistvo, Istorijski institut, Beograd, 2004.
MiljkoviC/Krstic 2007 Ema Miljkovic, Aleksandar Krstic, Branicevo u 15. veku. Istorijsko-geografska
studija, Narodni muzej, Pofarevac, 2007.
Mladenovic 2007 Aleksandar Mladenovic, Povelje i pisma despota Stefana: tekst, komentari snimci,
Cigoja stampa, Beograd, 2007.
Minit 1983 Dusica Minie, Porecka reka, srednjovekovno naselje i nekropola, in Starinar
33-34,Arheoloski institut, Beograd, 1983, pp. 293-296.
MiSic 2009 Sinifa Misit, Bolvan u srednjem veku, in KaradiiC. Casopis za istoriju, etnologiju,
arheologiju i umetnost 1, Zavicajni muzej, Aleksinac, 2009, pp. 15-19.
Novakovic 1883 Stojan Novakovic, Grad Visesav i Vidinska oblast, in Godi.5njica Nikole Cupica 5,
Zaduzbina Nikole Cupita, Beograd, 1883, 157-164.
Popovit 1970 Toma Popovic, Dubrovacka kolonija u Smederevu od 1459. do kraja 16. veka,in
Oslobodenje gradova u Srbiji od Turaka 1862-1867, Zbornik radova, ed. Vasa
Cubrilovic, SANU, Beograd, 1970, p. 143-148.
Popovit 1978 Marko Popovic, Srednjovekovna predgrada Beogradskog grada, in Godi.5njak
grada Beograda25, Muzej grada Beograda, Beograd, 1978, pp. 121-129.
Popovic 1992 Toma Popovit, Dubroveani u Smederevu, Latini u balkanskoj ear5iji, in Socijalna
struktura srpskih gradskih naselja (XII-XVIII vek), Zbornik radova, ed. Jovanka
Kalic/Milosav Colovit, Muzej u Smederevu/Odeljenje za istoriju Filozofskog
fakulteta u Beogradu, Smederevo/Beograd, 1992, pp. 139-148.
Popovic 2006a Marko Popovit, Beogradska tvrdava, JP Beogradska tvrdava, Arheoloski institut,
Zavod za zastitu spomenika kulture grada Beograda, Beograd, 2006.
Popovic 2006b Danica Popovic, Relikvije svete Petke: gloria Bulgariae - gloria Serviae, in
Pod okriljem svetosti: kult svetih vladara i relikvija u srednjovekovnoj Srbiji,
Balkanoloski institut SANU, Beograd, 2006, pp. 271-293.
Popovit 2013 Marko Popovic, Smederevo Fortress, Institute for the Protection of Cultural
Monuments ofthe Republic of Serbia, Belgrade, 2013.
www.cimec.ro
PopoviC/Bikic 2004 Marko PopoviC/Vesna Bikic, Kompleks srednjovekovne mitropolije u Beogradu:

istraiivanja u Donjem gradu Beogradske tvrdave, Arheoloski institut, Beograd,
2004.
PopoviC/IvaniseviC 1988 Marko Popovic/Vujadin Ivanisevic, Grad Branicevo u srednjem veku, in Starinar
39, Arheoloski institut, Beograd, 1988, pp. 125-179.
RadojCic 1967 Svetozar RadojCic, Crvac, in Zograf 2, Institut za istoriju umetnosti Filozofskog
fakulteta, Beograd, 1967, pp. 30-31.
Radonic 1934 Jovan RadoniC, Dubrovacka akta i poveljeI-1,Srpska kraljevska akademija,
Beograd, 1934.
Rokai 1969 Peter Rokai, Poslednje godine balkanske politikekralja Zigmunda, in Godi5njak
Filozofskog fakulteta u Novam SaduXII/l, Filozofski fakultet, Novi Sad, 1969,
pp. 89-109.
Rokai 1983 Peter Rokai, "Brodovi" na Dunavu i pritokama na podrucju jufoe Ugarske
u srednjem veku, in Plovidba na Dunavu i njegovim pritokama kroz vekove,
Zbornik radova, ed. Vasa Cubrilovic, Naueni skupovi knj. 15, SANU, Beograd,
1983,pp. 139-175.
Simic 1980 Zoran SimiC, Rezultati arheoloskih istraZivanja izvedenih u porti beogradske
Saborne crkve, in Godi5njakgrada Beograda 27, Muzej grada Beograda, Beograd,
1980, pp. 33-43.
Spremic I 982a MomCilo Spremic, Pocetak vladavine Durda Brankoviea, in lstorija srpskog naroda
II, ed. Jovanka Kalic, Srpska knjiievna zadruga, Beograd, 1982, pp. 218-229.
SpremiC l 982b MomCilo SpremiC, "Duga vojna" i obnova drfave, in Istorija srpskog naroda II,
pp. 254-267.
Spremic 1982c Momcilo Spremic, Propast srednjovekovne drfave, in Istorija srpskog naroda II,
pp. 303-313.
Spremic 1994a MomCilo SpremiC, Despot Durad Brankovic i njegovo doba, Srpska knjizevna
zadruga,Beograd, 1994.
Spremic l 994b MomCilo SpremiC, Srednjovekovni rudnici i trgovi severozapadne Srbije, in
Valjevo - postanak i uspon gradskog sredista, Narodni muzej Valjevo, Odeljenje
za istoriju Filozofskog fakultetea u Beogradu, Valjevo/Beograd, 1994, pp. 93-11 O.
SpremiC/Kalic 1982 MomCilo SpremiC/Jovanka Kalic, Sultan Mehmed II Osvajac i Srbija, in Istorija
srpskog naroda II, ed. Jovanka Kalic, Srpska knjiievna zadruga, Beograd, 1982,
pp. 289-302.
Stojanovic 1902, 1926 Ljubomir Stojanovic, Starisrpskizapisiinatpisil, VI, Srpska kraljevska akademija,
Beograd, 1902, 1926.
Stojanovic 192 7 Ljubomir StojanoviC, Starisrpskirodosloviiletopisi, Srpska kraljevska
akademija,Beograd/SremskiKarlovci, 1927.
Stojanovic 1929 Ljubomir StojanoviC, Stare srpske povelje i pisma I-1, Srpska kraljevska akademija,
Beograd/Sremski Karlovci, 1929.
Teleki, 1853 Teleki J6zsef, Hunyadiak kora Magyarorszâgon. Okleveltâr X, Emich Gusztav
ki:inyvnyomdaja, Pest, 1853.
Thall6czy/ Aldasy Thall6czy Lajos/ Aldasy Antal, A Magyarorszâg es Szerbia kăzti ăsszekăttetesek
okleveltâra 1198-1526, Magyarorszag mellektartomănyainak okleveltăra 2,
Magyar Tudomanyos Akademia, Budapest, 1907.
Theiner 1860 Augustinus Theiner, Vetera monumenta historica Hungariam sacram illustrantia
II, Typis Vaticanis, Roma, 1860.
Veselinovic 1984 Andrija Veselinovic, Carinski sistem u Srbiji u doba Despotovine, in lstorijski
glasnikl-2, Drustvo istorieara Srbije, Beograd, 1984, pp. 7-38.
Veselinovic 1987 Andrija VeselinoviC, Severoistoena Srbija u srednjem veku, Istorijski glasnik 1-2,
Drustvo istorieara Srbije, Beograd, 1987, pp. 43-74.
Veselinovic 1992 Andrija Veselinovic, Vladarsko i komunalno u gradovima Despotovine, in
Socijalna struktura srpskih gradskih naselja (XII-XVIII vek), Zbornik radova,
ed. Jovanka Kalic/Milosav Colovic, Muzej u Smederevu/Odeljenje za istoriju
Filozofskog fakulteta u Beogradu, Smederevo/Beograd, 1992, pp. 125-137.
Veselinovic 2006 Andrija Veselinovic, Driava srpskih despota, Zavod za udzbenike i nastavna
sredstva, Beograd, 2006.
www.cimec.ro
ZirojeviC 1967 Olga Zirojevic, Grad Kulic, in Vojno-istorijski glasnik 3, Vojno-istorijski institut,
Beograd, 1967,pp.233-246.
ZirojeviC 1970 Olga Zirojevic, Smederevo od pada pod tursku vlast do kraja 16. veka, in
Oslobodenje gradova u Srbiji od Turaka 1862- 1867, Zbornik radova, ed. Vasa
CubriloviC, SANU, Beograd, 1970, pp. 193-200.
ZirojeviC 1974 = Olga ZirojeviC, Tursko vojno uredenje u Srbiji 1459-1683, Istorijski institut,
Beograd, 1974.
URBANIZATION AND TRADE AT THE TURBULENT BORDER:

SERBIAN TOWNS ON THE DANUBE 1402-1459
(Abstract)
Due to the Ottoman invasion at the end of the 14th century and the Serbian-Hungarian alliance
at the beginning of the 15 1h century, the centre of Serbian state shifted to the north, in the Danube and
the Sava region. The population migrated to the north, and these areas became much more densely
populated than before. The last period of the existence of the medieval Serbian state was character-
ized by economic growth, especially by the rise of mining, and development of towns. At that time, the
towns on the Danube became particularly significant, including the last Serbian capitals Belgrade and
Smederevo. Serbian ruler Despot Stefan Lazarevic (1389-1427) was given Belgrade from Hungarian
King Sigismund (1403/4), but after the despot's death, the city had tobe returned to the Hungarian ruler
(1427). Therefore, the successor of Despot Stefan, Durad (George) Brankovic (1427-1456) built a new
capital in Smederevo (the first phase of construction was finished in 1430). Thanks to the comprehensive
and methodical activities of Serbian despots, these two cities became not only the largest Serbian for-
tresses, but also politica), economic, cultural and ecclesiastical centres. In addition to the local citizenry,
there were significant colonies of merchants from Dubrovnik. The other Serbian towns on the Danube
of that period are far less known today. Golubac and Visesav were important fortresses, but there are
no preserved data about their population and economic life. It seems that the old and well-known town
Branicevo was declining during the late Middle Ages.
Strong politica! ties with Hungary was followed by the rise of economic cooperation, of which, due
to lack of preserved historical sources, we still cannot obtain a complete picture. However, the activity of
business people from Dubrovnik in the Danube and the Sava region clearly demonstrated that the both
sides of the great rivers were tightly economically linked. The Ragusan merchants from Bel grade, Sremska
Mitrovica, Kovin and Smederevo were in intensive mutual business relationships, and such relation-
ships they alsa had with their countrymen from towns across Serbia, Bosnia and Hungary (Timisoara,
Oradea, Buda, Baia Mare and Saros).However, further strengthening of the Ottoman military pressure
also strongly affected the regions along the Sava and the Danube, especially in 1439-1444, when the
Serbian state for the first time fell under the rule of the Ottomans. After the final Ottoman conquest
of Serbia (1459), Serbian towns gradually obtain an oriental appearance and predominantly Muslim
population, and fortresses on the Danube (Smederevo, Kulic, Hram, Golubac) served as bases for attacks
against Hungary. At the same time, these towns played an important role in cross-border trade.
www.cimec.ro
THE DANUBE IN SERBIAN-HUNGARIAN
RELATIONS IN THE 141 H AND 15 1 H CENTURIES
Milos IVANOVIC,
Neven ISAILOVIC
Institute of History Belgrade Serbia
The Serbian-Hungarian relations from lOth to the end of 13 1h century were not directly linked
with the Danube. Common border was quite far from this river. Clase connections between the
Serbian dynasty of NemanjiCi and the Hungarian dynasty of Arpâds in the last quarter of 13 1h
century brought significant changes. Namely, King Dragutin (1276-1282), after his withdrawal
from Serbian throne in 1282, governed the northern part of Serbian state along with the territo-
ries he had been given by his brother-in-law, king of Hungary. At the beginning of the last decade
of l 31h century he conflicted with Bulgarian noblemen Drman and Kudelin, the lords of regions
of Kucevo and Branicevo, situated along the right bank of Danube, downstream from Belgrade.
He succeeded to defeat them, mast probably in 1292, with the assistance of his brother, Serbian
King Milutin (1282-1321). From that time Kucevo and Branicevo were attached to Dragutin's
state whose borders reached the banks of the Danube. 1 This was the first time that a Serbian
state bordered with Hungary on the Danube. It must he emphasized once again that Dragutin
held some territories as a vassal of the Hungarian king. Also, his state was observed as a separate
entity within Kingdom of Serbia. 2
After the death of Dragutin, King Milutin occupied territories of his nephew Vladislav,
Dragutin's son, including the town of Belgrade in 1316 or 1317/1318. 3 In such a manner, the
common border between Serbia and Hungary was established on the Danube from Belgrade
to the river Porec. The situation on this part of the border was not crucially changed after the
Hungarian attacks in winter 1317 /1318 and in summer 1319. It is unknown whether troops of
King Charles Robert of Anjou ( 1301-1342) reoccupied Belgrade during these campaigns. 4 The
lands around the Danube were an area of frequent conflict between Serbia and Hungary since
the beginning of the reign of Serbian ruler Stefan (Stephen) Dusan. Hungarian charters testify
that King Charles Robert led expedition against Serbia between November 1334 and January
1335. 5 According to data from Danilo's Continuator (a collections of hagiographies), Serbian
king Dufan was informed about the attack when the Hungarians crossed the Danube. He gath-
ered an army and moved towards the enemy. When the Hungarians found out that Serbian
Arhiepiskop Danilo 1866, p. 114-116; SmiCiklas 1909, p. 309-310; Dinic 1978, p. 96-97; MiljkoviC/Krstic 2007,
p. 14, 29; Uzelac 2009, p. 19.
2
DiniC 1951, p. 65-66; ZivkoviC/PetroviC/Uzelac 2013, p. 120-125.
3
Dinic 1955, p. 74; Kalic-MijuskoviC 1967, p. 68-69; Cirkovic 2008, p. 12.
4
Fejer 1832 (VIII-2), p. 200; Nagy 1881, p. 69-70; DiniC 1978, p. 98; Cirkovic 1981, p. 38-44.
5 Nagy/Nagy/Veghely 1871, p. 446; Thall6czy/Âldasy 1907, p. 11; FerjanCiC/Cirkovic 2005, p. 59.

www.cimec.ro
378 I MILOS IVANOVIC, NEVEN ISAILOVIC
troops are approaching, they escaped in disarray across the river Sava. 6 Therefore, the Hungarian
campaign finished without results. Some historians think that Serbian king conquered region of
Macva (Macs6) and Belgrade at that time. 7 A fewyears later, circa 1339, as one Hungarian docu-
ment suggests, Transylvanian voivode Stephen Laczkfi fought with the Serbs who held Belgrade
where they constructed a fortress. Voivode Stephen defeated the Serbs and burned the citadel. 8
During the first decade of the reign of Hungarian King Louis I (1342-1382) the relations
between two states were relatively good. In one moment, probably between 1346 and 1348 Stefan
Dufan and Louis I concluded a formal truce. This agreement also envisaged the marriage of one
of kinswoman of the Hungarian king and the son of the Serbian ruler. However, this marriage
never took place. 9 Mavro Orbin in his Realm of the Slavs wrote that the negotiations between
two aforementioned sovereigns were held on the Danube in 1343. When the arrangement was
not achieved, the Hungarian king invaded Serbia. At the end of that action, the Hungarians con-
structed the castle of Belgrade. Two years later, in 1345, King Louis organised another campaign
against Dufan. The attack was unsuccessful due to the illness which struck Hungarian troops.
After returning in Hungary, King Louis's brother Stephen <lied from the same disease. 10 Yet, the
information from Orbin's report is in collision with the chronological data from other sources. It
is known that Stephen <lied on 9 August 1354 from malaria during another war against Serbia. 11
Therefore, some historians think that Orbin's data on the campaign from 1343 should be linked
to the year 1353.'2 We can only be certain that Orbin combined different events from various
periods. 13
A new Hungarian invasion certainly occurred in the summer of 1354. King Louis I was in
Zemun on 12 June and four days later in Belgrade.'4 Battles were fought during August 1354 in
the area between Belgrade and the mountain Rudnik. However, the exact course of the military
operations is not known. 15 Writing about that war, Orbin said that Hungarian troops suffered
heavy losses in manpower due to bad air from marches. 16 Researchers deem that the Hungarian
army had to retreat because of malaria. 17 Our source did not mention whether cause of illness
came from the Danube or Sava. The fighting continued in the first months of 1355. 18 Two sides
concluded truce in May 1355. 19 Florentine chronicler Matteo Villani asserted that, after these
battles ended, the Hungarian king did not have any possessions on Serbian territory. 20 On the
basis of this statement we may deduce that in 1355 the Serbian-Hungarian border was on the
rivers Danube and Sava. The Belgrade itself remained under Hungarian control. 21
Arhiepiskop Danilo 1866, p. 22 7-231.

MarkoviC 1903, p. 18-20; Cirkovic 1981, p. 44-45.
Nagy 1889, p. 199; Cirkovic 1981, p. 44.
CirkoviC 2007, p. 411-414, 417.
10
Orbin 2006, p. 36-38.
11
Fejer 1833a (IX-2), p. 501; Markovic 1904, p. 166-167, Kalic-MijuskoviC 1967, p. 76, 363, photo 20; FerjanciC/
Cirkovic 2005, p. 295; CirkoviC 2007, p. 415.
12
Markovic 1904, p. 162, 165; FerjanciC/Cirkovic 2005, p. 294.
13
Cirkovic 2007, p. 415.
14
Kalic-Mijuskovic 1967, p. 75.
15
Arhiepiskop Danilo 1866, p. 379; Kalic-Mijuskovic 1967, p. 75; FerjanCiC/Cirkovic 2005, p. 295; Bojanin 2005,
p. 121, 123.
16
Orbin 2006, p. 38.
17
Markovic 1904, p. 167; Kalic-MijuskoviC 1967, p. 76; FerjanCic/Cirkovic 2005, p. 295.
18
Fejer 1833a (IX/2), p. 438; Nagy 1887, p. 243.
19
Ljubic 1872, p. 270; MarkoviC 1904, 174; Kalic-Mijuskovic 1967, p. 76; Cirkovic 2005, p. 301.
20
Villani kronikcija 1909, p. 280; Kalic-Mijuskovic 1967, p. 76.
21
Kalic-MijuskoviC 1967, p. 76.
www.cimec.ro
The Danube in Serbian-Hungarian relations in the 14th and 15th centuries I 379
After the death of Serbian King and (since 1346) Emperor Stefan Du8an in December 1355,
Hungary seemed to gain the initiative in mutual relations. In May 1359 King Louis I crossed
the Danube and defeated the Serbian forces. The attackers penetrated Serbian territory to the
Rudnik. The whole campaign lasted more than two months. 22 Matteo Villani gives more details
about this conflict in his chronicle. He wrote that before Hungarian attack, the successor of
Stefan Du8an, Emperor Uros ( 1355-13 71) did not succeed to reconcile two of his noblemen.
The weaker of them, who had possessions along the banks of the Danube secretly crossed the
river and requested aid from one Hungarian nobleman. He defeated his opponent with the assis-
tance of Hungarian troops and became vassal of King Louis I. 23 The winner in this conflict was
a member of the Rastislalic family, who were mentioned as the lords of Branicevo. 24 Through
the RastislaliCi Hungary acquired control over the right bank of the Danube once again. Rade
MihaljCic thought that the RastislaliCi remained independent until 1365 when Hungarian king
conquered Vidin. 25
The politica! situation on the right bank of the Danube was changed in 1379 when Serbian
nobleman, prince Lazar, defeated Radic Brankovk, one of the RastislaliCi and incorporated the
regions of Kucevo and Branicevo in his state. 26 Prince Lazar, same as Radic, was a vassal of
King Louis I and it is not known whether Lazar attacked Radic with or without approval of
the Hungarian king. On the other hand, it is well known that, six years earlier, Louis I sup-
ported prince Lazar and Bosnian ban Tvrtko I when they seized the territory of zupan Nikola
Altomanovic. 2 Î One charter from 1381 indicates that prince Lazar had possessions in the
region of Macva, which was, until then, the part of the Hungarian Kingdom. lt is possible that
prince Lazar, using the fact that King Louis was occupied in other parts ofhis state, captured this
region. 28 Anyway, after 20 years, the Serbian-Hungarian border was once again on the Danube.
From 13 79 Prince Lazar included the mention of the Danube region (Podunavlje) in his formal
title. 29 This notion was used in the title of Serbian rulers until 1413, which denotes the signifi-
cance of this river for them. 30
Lazar tried to extend his territory after the death of King Louis I in 1382 and during the
strife for the throne of Serbia's northern neighbour. Together with Bosnian King Tvrtko he sup-
ported the Neapolitan Angevin pretender for Hungarian crown. Some later Serbian annals and
Mavro Orbin suggest that Lazar conquered and destroyed Belgrade. 31 The contemporary sources,
however, do not directly confirm that. Hungarian diplomatic material shows that the Horvâti
brothers, also rebels against Queen Mary (1382-1395) and King Sigismund (1387-1437) held
Bitva, Kupinovo and Belgrade. Before July 1386 Stephen of K6r6gy restored these cities to the
crown. 32 Sometime in the spring of 1388 Prince Lazar besieged Golubac, an important fortress
on the Danube, but without success. 33 At the beginning of 1389 Lazar returned to the obedience
to Hungarian King Sigismund through the meditation of his son-in-law Nicholas Garai the
22
Kalic-Mijuskovic 1967, p. 77; MihaljciC 1975, p. 38.
23
Villani kronikâja 1909, p. 280-281; Dinic 1953, p. 143; MihaljciC 1975, p. 25, 65.
24
DiniC 1953, p. 143; MihaljCic 1975, p. 25.
25
MihaljCic 1975, p. 65.
26
Stojanovic 1927, p. 214; MihaljCiC 1975, p. 217.
27
More on this subject in: MihaljCic 1975, p. 192-197; Orbin 2006, p. 60-61.
28
Engel 2001, p. 162, 168.
29
Mladenovic 2003, p. 131, 148, 165, 172, 192.
30
Veselinovic 2006, p. 44-45, 52-53.
31
Safarik 1853, p. 79; Sreckovic 1867, p. 253; Orbin 2006, p. 94.
32
Fejer 1833b (X-1), p. 368-369; Kalic-Mijuskovic 1967, p. 78-79; Cirkovic 1996, p. 61.
33
Ortvay/Pesty 1896, p. 299; Cirkovic 2008, p. 12.
www.cimec.ro
Younger. The conditions of this agreement were based on those from the period of the reign of
Louis l. 34 It can he assumed that common border was on the Danube with exception of Belgrade
and Golubac.
New complications in relations between Serbia and Hungary appeared after the Battle of
Kosovo and death of Prince Lazar in June 1389. King Sigismund undertook two campaigns
against Serbia as soon as in November of the same year. Military actions during these incursions
took place in the region south of the Banat of Macva and near the presently unknown river
of Lomnica. Before and after the second brief attack King Sigismund stayed in Kovin (Kewe),
which suggests that the King crossed the Danube when he attacked Serbia. 35 Therefore, it is
logica} that the fighting occurred in the area along the right bank of the Danube. 36 These incur-
sions influenced decisively to the fact that the successors of Prin ce Laz ar - his wife Milica and
son Stefan (Stephen) - became the vassals of Ottoman sultan Bayezid I (1389-1402) before
mid-1390. 37 This decision of Serbian rulers gave a chance to the Turks to pass the Danube and
threaten the Kingdom of Hungary.
The first Ottoman attack occurred in the spring of 1390 in alliance with the Serbs. A
charter of King Sigismund from August 1390 informs us that the Serbs and Turks attacked
some areas of southern and south-eastern Hungary. 38 Without a doubt, that part of the
campaign included the crossing of the Danube. As an answer to these attacks the Hungarian
army launched their own incursions across the aforementioned river to the region of
Branicevo. The Hungarians defeated the Serbs and Ottomans near the fortress of Vitovnica
in the area of Zdrelo. 39 A few months later, probably in August 1390, Hungarian nobleman
Stephen Losonczi clashed with the Turks and Serbs on one island in the river Sava. 40 In
September 1390 the ban of Severin Nicholas of Peren (Miklos Perenyi) went from Kovin
to Serbia, where he fought with the Turks. 41 The fighting may have, once again, occurred
in Branicevo. lt is possible that the Ottomans conquered Golubac during the same year. 42
Finally, in November 1390 King Sigismund personally invaded the Serbian territory, but we
do not know many details about his campaign. 43 During 1391 the Hungarians were defend-
ing Srem (Syrmia) from Turkish attacks. The King of Hungary responded with another
invasion on Serbia in autumn. 44 King Sigismund crossed Danube once more in July 1392.
Many prominent Hungarian nobles, such as Ladislaus Sar6i, Nicholas Garai the Younger and
Stibor Stiboricz participated in this campaign. 45 Explaining reasons for this military opera-
tion the King emphasized that the Turks wished to cross the Hungarian border and pillage
throughout the land. 46 When the Hungarians passed the Danube a strong Ottoman army
retreated. Hungarian troops penetrated to the town of Zdrelo in the region of Branicevo. 47
34
Fejer 1833b {X-1), p. 517; Fejer 184lb {X-5), p. 665; Sisic 1938, p. 279; Cirkovic 1996, p. 64-65.
35
Fejer 1833b {X-1), p. 515-516, 601; Fejer 1834 (X-2), p. 432; Malyusz 1951, p. 146-147, 150; Trpkovic 1959,
p. 98-99; Engel 2001, p. 203.
36
Trpkovic 1959, p. 99-100.
37
TrpkoviC 1959, p. 100-102; Istorija srpskog naroda 1982, p. 47-48 (CirkoviC).
38
Thall6czy/Aldasy 1907, p. 27; Trpkovic 1959, p. 100-101.
39
Thall6czy/Aldasy 1907, p. 28; Trpkovic 1959, p. 101, 107; MiljkoviC/KrstiC 2007, p. 30.
4() Thall6czy/Aldasy 1907, p. 29; Trpkovic 1959, p. 103-106.
41
Fejer 1833b (X-1), p. 610-611; Pesty 1878, p. 12; TrpkoviC 1959, p. 102-103, 107.
42
Trpkovic 1959, p. 118-119; Cirkovic 1968, p. 10-11; MiljkoviC/Krstic 2007, p. 30.
43
Malyusz 1951, p. 194; Trpkovic 1959, p. 104-107.
44
Malyusz 1951, p. 245-247, 249; Trpkovic, 1959 p. 108-110.
45
Fejer 184la (X-4), p. 666; Malyusz 1951, p. 278; Trpkovic 1959, p. 111.
46
Fejer 1833b (X-1), p. 683; Fejer 1834 {X-2), p. 48; Trpkovic 1959, p. 111.
47
Fejer 1834 {X-2), p. 419-420; Thall6czy/Aldasy 1907, p. 39, 99.
www.cimec.ro
7he Danube in Serbian-Hungarian relations in the 14th and ISth centuries I 381
Probably in the course of this campaign they also besieged Golubac. 48 The campaign was
finished after one month of warfare, 49 presumably without significant results. 5°For the next
two years sources do not give any data on fighting on Serbian or Hungarian territory near
the Danube. 51 The centre of conflicts between the Ottomans and Hungarians during 1394
and 1395 was moved to Wallachia. 52
After the Battle of Nicopolis in September 1396 the Turks exploited Hungarian debacle.
Their army launched an attack on Hungary and devastated the towns of St. Demeter (Sirmium,
today Sremska Mitrovica) on the Sava and Zemun on the Danube. 53 However, from 1397 to 1402
Sultan Bayezid did not seriously threaten Hungary, because he had to fight with his enemies in
Asia Minor. 54 Serbian prince Stefan Lazarevic was a loyal vassal of the sultan during this period. 55
On the other hand, King Sigismund established a new system of military recruitment in a case of
general mobilisation, at the Diet of Timişoara in 1397. 56 The disastrous defeat of the Turks in the
Battle of Angora (Ankara) in July 1402 brought together Stefan Lazarevic and King Sigismund.
Stefan, who received Byzantine title of despot, became a vassal of Hungarian king at the end of
1403 or in the beginning of 1404. In return, Sigismund gave him the town of Belgrade and the
region of Macva. 57 Approximately at same time the despot acquired Golubac. 58 The capital of
Serbia was transferred to Belgrade which gradually transformed into a great city. 59 From that
time to 1427 Serbia controlled the whole right bank of the Danube, bordering Hungary. For the
first time the Danube became the river of cooperation în Serbian-Hungarian relations, instead
of the river of conflicts. The alliance between two states included military aid to both sides. Thus,
the ban of Macva John of Morovic (Janos Mar6ti) and Pipo of Ozora crossed the Danube and
assisted Despot Stefan in 1409, when he was campaigning against his brother Vuk Lazarevic and
the Ottomans. At the end of that conflict Belgrade was besieged by Turks. 60
The relations between Serbia and Hungary began to change after the death of Despot Stefan
LazareviC în July 1427. In accordance with the articles of the Agreement of Tata (1426) the new
Serbian ruler Durad (George) BrankoviC, a nephew of Despot Stefan, had to return Belgrade,
Golubac, the region of Macva and some territories west of the river Drina to the Hungarian
king. 61 The implementation of that treaty was not easy in every segment. King Sigismund arrived
to the vicinity of Belgrade before 17 September 142762 and at the end of the same month he
retook the city. 63 At the same time, Durad Brankovic accepted the supreme authority of King
Sigismund who, in turn, recognized him as the ruler and "despotum totius regni Rascie et
48
Thall6czy/Aldasy 1907, p. 40; Trpkovic 1959, p. 119; Istorija srpskog naroda 1982, p. 48 (CirkoviC); MiljkoviC/
Krstic 2007, p. 30.
49
King Sigismund issued two charters in Branicevo on 12 and 13 July: Thall6czy/Aldasy 1907, p. 32-33. On 9
August the king was already in Kovin (Kewe): Fejer 1834 (X-2), p. 63; Trpkovic 1959, p. 111-112.
50
TrpkoviC 1959, p. 112.
51
Trpkovic 1959, p. 112.
52
Trpkovic 1959, p. 112-114.
53
Filozof 1875, p. 271; StojanoviC 1927, p. 219; Trpkovic 1959, p. 114-115.
54
Imber 1990, p. 16-17; InaldZik 2003, p. 25.
55
More on the subject in: Istorija srpskog naroda, 1982 p. 58-63 (Cirkovic).
56
Held 1977, p. 131-132; Bak/Engel/Sweeney 1992, p. 22; Rady 2001, p. 149-151; Engel 2001, p. 205-206.
57
Filozof 1875, p. 284; RadoniC 1941, p. 140-149; Istorija srpskog naroda 1982, p. 71-72, 74 (Kalic).
58 Cirkovic 1968, p. 11.
59
VeselinoviC 2006, p. 115.
6
° Filozof 1875, p. 281-282; Gelcich/Thall6czy 1887, p. 183-184; Antonovic 1992, p. 19; Veselinovic 2006,
p. 117-118.
61
Fejer 1844a (X-6), p. 809-813; RadoniC 1941, p. 179-191; LemajiC 2007, p. 443-448.
62
Krstic 2012, p. 118.
63
Krstic 2012, p. 122-125.
www.cimec.ro
Albanie. "64 The problems appeared in regard to the handover of Golu bac. The commander of the
fortress voivode Jeremija refused to surrender Golubac to King Sigismund. He demanded the
payment of 12,000 ducats - the amount he was allegedly promised by Despot Stefan for hold-
ing the town. The mediation of Durad BrankoviC was not successful and in the early November
1427 Jeremija gave Golubac to the Turks. 65 lt should be underlined that Serbia was already at war
with the Turks. The conflict started in 1425 and continued in the beginning of 1427. 66 Wanting
to regain Golubac King Sigismund gathered a vast army in the spring of 1428. For the same
reasons, thr Hungarians constructed the fortress of Saint Ladislaus (Laszl6var) across the river
from Golubac. The siege began in the late April 1428. Some sources claim that Sultan Murad
II personally arrived to the fortress with his troops. The Hungarian army had to retreat to the
left bank of the Danube. Suddenly, the Turks attacked them during their retreat on 12 June and
inflicted a heavy defeat on them. 67 Before this conflict, Durad BrankoviC concluded a treaty with
Ottomans. He accepted the supreme authority of the sultan and promised him the payment of
an annual tribute (hara<;). 68 This may be the reason why, du ring the siege of Golubac, Hungarian
troops devastated Serbian territories near the Danube. 69
Regardless of the agreement with the sultan, Durad Brankovic (despot from 1429) tried
to stay well-connected with Hungary. For this reason he built the new capital - Smederevo on
the Danube from 1428 to 1430. 7° King Sigismund counted on military aid of Despot Durad in
his defence plans from 1432/1433. 71 The Despotate of Serbia was still an important buffer zone
between Hungary and the Ottoman Empire. Nevertheless, the political situation had already
developed to the detriment of Serbia. Turkish pressure forced Despot Durad to conclude a new
treaty with the sultan in 1435. By this agreement he accepted the term that the Hungarians will
not attack Ottomans over his territory. 72 However, in mid-June 1437 a Hungarian army crossed
the Danube and attacked Turkish fleet near the town of StalaC. On their way back these troops
defeated an Ottoman army near Smederevo on the Serbian territory. 73 In revenge, the Turks
plundered Serbia. Despot Durad had to surrender the town of Branicevo to them to conclude
peace. 74 Next year Ottoman troops pillaged Serbian regions along the right bank of Danube
(Kucevo and Branicevo ). This time the despot gave them the fortresses of Zdrelo and ViSesav on
the Danube. 75 Finally, in the spring of 1439 the Turks besieged Serbian capital Smederevo. At the
end of May or the beginning of June Despot Durad departed for Hungary with his wife and the
youngest son to ask for help. 76 Hungarian King Albert of Habsburg failed to initiate a campaign
against Turks. Without help from outside, Smederevo capitulated and the city surrendered to
the Ottomans in August 1439. 77 Thereby, the Turks became lords of the entire Serbian part of
64
Thall6czy/Aldasy 1907, p. 74-76.
65
Filozof 1875, p. 322-323; Thall6czy/Aldasy 1907, p. 112; Stojanovic 1927, p. 228-229; Cirkovic 1968, p. 13-14;
SpremiC 1994, p. 99; KrstiC 2012, p. 123.
66
Kalic 1983a, p. 14-16; SpremiC 1994, p. 71, 90.
67
Kalic l 983b, 111-112; SpremiC 1994, p. 101, 103-105.
68
Stojanovic 1902, p. 82; SpremiC 1994, p. 100.
69
Stojanovic 1902, p. 82.
70
Stojanovic 1927, p. 229; Spremic 1994, p. 122-135.
71
Held 1977, p. 136; Spremic 1994, p. 180.
72
Elezovic 1932, p. 66; Spremic 1994, p. 192.
73
Thall6czy/Aldasy 1907, p. 119-120; StojanoviC 1927, p. 230; Spremic 1994, p. 206-208.
74
Restii 1893, p. 271; SpremiC 1994, p. 209. On the town of Branicevo near Danube see: Miljkovic/Krstic 2007,
p. 75-77.
75
Stojanovic 1927, 231; Spremic 1994, p. 212.
76
Fejer 1844b (XI), p. 295-296; SpremiC 1994, p. 213-214; Orbin 2006, p. 110-111.
77
Stojanovic 1927, p. 232; Imber 1990, p. 118; SpremiC 1994, p. 215; Engel 2001, p. 280.
www.cimec.ro
The Danube in Serbian-Hungarian relations in the l 4th and 1Sth centuries I 383
the Danube region from which they planned major attacks against Hungary. They besieged
Belgrade as soon asin 1440. 78 Two years later the Ottomans built the fortress of Zrnov on the
Avala Mountain with the aim to control the vicinity of Belgrade. 79
In the fall of 1443 Hungarian King Wladislas I, John Hunyadi and Despot Durad organized
Crusading campaign against Ottomans. Their army crossed Danube at the end of September
or the beginning of October 1443. This success campaign finished in the end ofJanuary, when
Christian troops arrived in Belgrade. 80 Sultan Murad II was forced to negotiate with King,
Hunyadi and Despot. The preliminary treaty between two sides concluded on 12 June 1444 in
Edirne. The most significant regulations predicted renovation of Serbian Despotate with cit-
ies Smederevo and Golubac. Hungarians and Ottomans obliged that will not pass Danube and
attack the other side. The agreement was supposed to last ten years. 81 King Wladislas I finally
ratified treaty in mid-August. Seven days later, Despot Durad entered in Smederevo. 82 Serbian
state again to ok significant place on right bank of Danube.
Despite the treaty, Hungary launched another Crusade against the Ottomans in late fall of
1444. The despot, who renewed his peaceful relations with the Turks did not join this expedition,
even condemning it as imprudent. Hungarians decided to cross the Danube outside of Serbian
borders, near Orşova. The severe defeat of Christian army at Vama on IOth November 1444, in
which king Wladislas was killed, proved despot was right. 83 However, his decision not to engage
in uncertain campaign against the Ottomans led to growing enmity between Durad and John
Hunyadi who soon became the governor (gubernator) of Hungary, virtually the head of the state
on behalf of the child-king Ladislas V of Habsburg. While despot was temporarily living in peace
with the Turks, Hunyadi devised new plans against sultan Murat 11. 84 Despite the Szeged agree-
ment from the summer of 1444, which stipulated that Hungarians and Turks should not attack
each other through Serbia, the governor planned a campaign on that route in 1447. 85 lt failed then
because of the lack of support, but the plan was renewed, this time successfully, in the late sum-
mer of 1448. A large Christian army, led by Hunyadi, came to Kovin. In September, he crossed the
Danube and macle a camp on the confluence of Morava, near the village of Subotica. His negotia-
tion with despot Durad failed, since Serbian ruler once again did not want to join the governor's
army. Hunyadi left his camp on the banks of Danube in late September and in mid-October
clashed with Turkish army on the field of Kosovo. After three-day fighting, Christians suffered
another heavy defeat. 86 Fleeing governor was captured by the despot and detained in Smederevo.
After Hunyadi agreed to fulfil some conditions macle by the Serbs, he was released in December
1448. One of the conditions was, once more, that Hungarians must not enter Serbia when they
attack the Turks, except when they come to aid despot and his son against the Ottomans. 87
In May 1449, Durad tried to mediate in efforts which aimed at signing the peace treaty
between the Hungarians and Ottomans. Among other proposals, his charter included a paragraph
78
Stojanovic 1927, p. 232; Imber 1990, p. 119; Spremic 1994, p. 236-238; Engel 2001, p. 280.
79
Stojanovic 1927, p. 233; Spremic 1994, p. 265.
80
Stojanovic 1927, p. 234; Imber 1990, p. 122-125; SpremiC 1994, p. 278-283; Engel 2001, p. 285-286.
81
Inalcik 1965, p. 281-289; Doukas 1975, p. 183; Spremic 1994, p. 287-290.
82
Stojanovic 1927, p. 234-235; Inalcik 1965, p. 297-305; Engel 2001, p. 287.
83
Stojanovic 1927, p. 235; Babinger 1968, p. 37; Spremic 1994, p. 292-293, 301-304.
84
Spremic 1994, p. 312, 326.
85
Gelcich/Thal16czy 1887, p. 465-466.
86
Restii 1893, p. 297-298, 304; Thal16czy/Ăldasy 1907, p. 149-152, 377-379; Kostic 1925, p. 79-91; Stojanovic
1927, p. 236; Kalic l 983b, p. 115; Imber 1990, p. 139-141; SpremiC 1994, p. 326-342; Engel 2001, p. 291; Orbin
2006, p. 120-122.
87
Thall6czy/Aldasy 1907, p. 152-153; Spremic 1994, p. 342-347; Orbin 2006, p. 122-123.
www.cimec.ro
which stipulated that Turkish merchants should be allowed to trade in Belgrade, Kovin (Keve),
Haram (today Banatska Palanka), Severin and Caransebeş, while the despot would find suit-
able places for Hungarian merchants to trade on Ottoman territory. However, this draft was not
accepted by neither Hungarian Parliament nor Bosnian king, who was alsa to be included in it.
Distrust between regionally powerful Hunyadi and Serbian despot deepened even more. 88 The
former came to the Danube in the spring and summer of 1450, planning to attack Durad from
Belgrade or Kovin and thus annul the agreement from December 1448, but ultimately withdrew
his forces. A new peace treaty between Hunyadi and despot was finally concluded in August
1451. 89 Soon after, a formal 3-year truce between Hungary and Ottoman Empire was arranged. 90
The fall of Constantinople in May 1453 brought on a newwave ofTurkish conquering enthu-
siasm. Just a month later, the sultan requested from despot to surrender Smederevo and Golubac
to the Ottomans. Belgrade, in Hungarian hands, was one the fortresses emperor Mehmed II
wanted to gain too. Although despot rejected the demands, it was clear that the policy of young
Mehmed would be offensive. 91 In early 1454, in Hungarian Parliament in Buda, despot offered his
help to renew a treaty macle between Hungary and the Turks in 1451. He sent his envoy Vukosav,
voivode of Smederevo to the Ottoman Porte, but his mission was only temporarily successful. 92
Mehmed II decided to take Serbia for himself, claiming it did not belong to the Brankovic fam-
ily, but to the extinct dynasty of the Lazarevici. In late spring Turkish ships were sailing from
Vidin to Belgrade and in July the full Ottoman attack started. The area around the Danube and
Sava was pillaged and despot fled to his manor in Becej. A large part of Serbia was occupied and
sultan came under Smederevo. Fearing the attack against Belgrade, Hunyadi brought his army
to the Danube, putting the area between Belgrade and Kovin under his control. In reaction to
this, Mehmed II lifted the siege and left. 93 This time, despot Durad decided to join forces with
Hunyadi. In September 1454 the Hungarian troops crossed the Danube near Belgrade during
the night, surprised Turkish army near Krusevac, defeated it and captured Feriz-bey. His cam-
paign continued and he reached Nis, Pirat and Vidin before returning to Belgrade. However,
this success was temporary. 94 The sultan declin ed the offer of peace and re-launched his attack in
the spring of 1455, taking the mining town and marketplace of Novo Brdo and mast of Kosovo
region in June. In September 1455 the Turkish vessels were still on the Danube and despot, fail-
ing to secure help from Hungary and Western Christendom, decided to make a truce with the
Turks. 95
In the fall of 1455 there was fallout between Hunyadi clan and despot who supported king
Ladislas V and the Cilli (Celjski) family. Durad clashed with governor's brother-in-law Michael
Szilagyi who started building some fortresses between Belgrade and Smederevo. Defeated at first,
Szilagyi and his men attacked despot on his estates in Srem in December 1455, wounding and
capturing him, and alsa demanding a ransom. Durad was released soon, but his and Hunyadi's
88
Teleki 1853, p. 243-244; SpremiC 1994, p. 348.
89
Fejer 1844c, p. 149-157; Teleki 1853, p. 305-312; Gelcich/Thall6czy 1887, p. 506, 513; Restii 1893, p. 298, 311;
Thall6czy/Âldasy 1907, p. 379-380; SpremiC 1994, p. 349-351, 364-367; Orbin 2006, p. 124.
90
Imber 1990, p. 145; SpremiC 1994, p. 366-367.
91
Racki 1867, p. 151-152; StojanoviC 1927, p. 237; Babinger 1968, p. 68-85; SpremiC 1994, p. 398-406.
92
Lukcsics 1931, p. 238-239; Cirkovic 1971, p. 103-111; SpremiC 1994, p. 417-418.
93
Racki 1867, p. 152-155; Thall6czy/Âldasy 1907, p. 185-187; Stojanovic 1927, p. 237; Zachariadou 1964, p. 837-
839; Kalic 1983b, p. 115; Spremic 1994, p. 418-421.
94
Makusev 1882, p. 81-84; Thall6czy/Âldasy 1907, p. 186-190; StojanoviC 1927, p. 238; Spremic 1994, p. 421-425;
Orbin 2006, p. 125-126.
95
Gelcich/Thall6czy 1887, p. 583; Stojanovic 1927, p. 238; Zachariadou 1964, p. 837-840; Spremic 1994, p. 428-433,
451-460; Orbin 2006, p. 126.
www.cimec.ro
The Danube in Serbian-Hungarian relations in the 14th and /Sth centuries I 385
troops were not ready to cooperate any longer. 96 Although Christian princes all around Europe
were summoned to join the Crusade against the Turks, those initiatives failed and Mehmed II
once again entered Serbia. This time, his goal was to capture Belgrade. Along with lots of equip-
ment and armed forces, the sultan also brought about 150 ships with him. They came through
the rivers of Velika Morava and Danube and were an integral part of the great siege of Belgrade
in July 1456. Hunyadi and Franciscan priest John Capistrano came to the aid of defenders of
the city. They set their camp in Zemun and crossed the Danube near the confluence of the Sava,
joining the garrison of Belgrade. After weeks of fighting, Christian forces prevailed on 22 July. A
week earlier, on 14 July, using small vessels and flammable materials, Hunyadi's troops destroyed
heavy ships of the Ottoman fleet. After the sultan was wounded under the walls ofUpper Town,
Turkish army retreated. 97 Although despot's forces did not take part in the defence, local Serbs
most certainly did. Soon later, both Hunyadi and Capistrano died from the plague in Srem,
while in December 1456 the 80-year-old despot followed them. 98
In Serbia, Durad's heir, despot Lazar Brankovic, reached the agreement with the sultan in
January 1457, gaining formal recognition by the Ottoman authorities who wanted to deepen the
differences between the Hungarians and Serbs. On the other hand, the dynastic strife in Hungary
threatened to evolve into civil war. King Ladislas V collided with the supporters of the Hunyadi
clan. 99 Formally supporting the king, despot Lazar, contacted his supporters in south-western
Banat and took over the so-called "pobreski gradovi" ("towns on the under bank") between
Smederevo and Golubac (Kovin, Laszl6var, Haram, Pozezena-Pojejena, Dombo) in April 1457.
Serbian army continued its campaign until it was defeated by the Szilagyi's allies in May. Despite
this defeat, he kept the aforementioned towns until his death. They were probably retaken by
Szilagyi in March 1458. 100 In November 1457, Hungarian king Ladislas V <lied at the age of 19.
Two months later despot Lazar suddenly passed away (in January 1458). 101
While the situation in Hungary gradually stabilized (the process was finished by the election
of Matthias Corvinus, John Hunyadi's younger son for the king), Serbian Despotate was living
its last years. Pro-Hungarian and pro-Ottoman dans were fighting over power in Smederevo.
Late despot's blind brother Stefan ruled along with Lazar's widow Jelena and Mihailo Andelovic,
brother of the Ottoman distinguished commander and grand vizier Mahmud-paşa. Szilagyi, 102
who commanded Belgrade, Macva and practically the defence of Hungarian borders with
Serbia was planning to liquidate the remains of the Despotate and include Smederevo in his
march. Although he regained the fortresses on the left bank of the Danube, he failed to conquer
Golubac. The Hungarians wanted to bring Bosnian prince Stefan TomaseviC to the throne of
Serbia to facilitate its transition to Hungarian system of defence. They counted on the support of
pro-Hungarian clan led by despina Jelena who put Mihailo Andelovic in prison. 103
96
Teleki 1853, p. 548; StojanoviC 1927, p. 238-239; SpremiC 1994, p. 471-474; Orbin 2006, p. 128.
97
Fejer 1844c, p. 291-292; Teleki 1853, p. 527; Makusev 1882, p. 110-111; Gelcich/Thalloczy 1887, p. 588-592;
Thalloczy/Aldasy 1907, p. 200-201, 204-206, 383, 470; Stojanovic 1927, p. 239; KaliC-Mijuskovic 1967, p. 127-
173; Babinger 1968, p. 117-121; Kalic 1983b, p. 116-118; Imber 1990, p. 166-169; Spremic 1994, p. 474-483;
Engel 2001, p. 295-296.
98
Fejer 1844c, p. 294-296; Makusev 1882, p. 110-111; Thalloczy/Aldâsy 1907, p. 211, 213, 217-218, 470; Lukcsics
1931, p. 249; Stojanovic 1927, p. 239-240; SpremiC 1994, p. 483-494; Engel 2001, p. 296; Orbin 2006, p. 128.
99
Kalic-Mijuskovic 1967, p. 168-180; SpremiC 1994, p. 489-494, 502-504.
100
Stojanovic 1927, p. 241; CirkoviC 1970, p. 85-86; Spremic 1994, p. 503-504.
101
Stojanovic 1927, p. 241-242; Spremic 1994, p. 514-516; Orbin 2006, p. 128.
102
Nagy/Nyary 1875, p. 19-21; Thalloczy/Aldâsy 1907, p. 222-223, 230-232; Stojanovic 1927, p. 242; SpremiC
1994, p. 515-520.
103
Teleki 1853, p. 565; Stojanovic 1927, p. 242; Spremic 1994, p. 517-520.
www.cimec.ro
Lazar' death, Szilagyi's campaign and the coup in Smederevo were direct cause of another
Turkish attack which practically terminated the Serbian Despotate. The rumours of great
Ottoman fleet being built in Vidin and Krusevac frightened the Hungarians who send Szilagyi
to secure Belgrade, since the Turks were in control of the nearby fortress of Zrnov. 104 The Serbs
tried to regain despot Durad's possessions in Hungary in exchange for Golubac, but the negotia-
tions ultimately failed and the Serbian garrison surrendered Golubac fortress to Mahmud-paşa
Andelovic in August 1458. 105 The Ottoman commander withdrew from the Sava and Danube
rivers after attacking Hungarians in Srem, but Serbia was practically conquered by autumn 1458.
The campaign of cardinal Carvajal across the Danube in late 1458 was ultimately unsuccessful. 106
Serbian capital - Smederevo, after the deposal ofblind despot Stefan, came under the control of
pro-Hungarian Bosnian prince, despot Stefan Tomasevic, in March 1459, but it was surrendered
to the Turks as early asin June of the same year. 107 A year later, Michael Szilagyi led a semi-suc-
cessful campaign against the Turks near Laszlovar, Belgrade and Kovin, only to be captured by
the Ottoman troops near Pozeiena on the Danube (in November 1460) and afterwards executed
in Istanbul. 108
In the years following the fall of Serbian Despotate the border between Hungary and
Ottoman Empire on the Danube stabilized. On the right bank of the river, the Hungarians
controlled only Belgrade and its vicinity. The periods of peace were often interrupted by
the periods of war and no formal truce or treaty was signed before 1483. 109 Serbian nobility
and people along the main roads and borderline were important elements in the fighting on
and across the border. Some of them changed sides and allegiances, depending on the situa-
tion in the field or the offers given by Hungarian or Turkish authorities. 11 ° Formerly Serbian
part of the Danube from Belgrade to confluence of the Porec River (near today's town of
Donji Milanovac) was one of main routes of the warring parties. In this area, some of the
settlements had obligation to guard Ottoman bank of the Danube (Ustje, Kisiljevo, Hram,
Pozezena etc.). 111
The Turks attacked Wallachia crossing the Danube on several places (1462). Some of the
ships carrying the Ottomans came from Velika Morava. 112 In the summer of 1463 and January
1464 both Turks and Hungarians were campaigning along the river. 113 In l 460's king Matthias
formed the Banat of Belgrade to protect the border. 114 During 1476, a grandson of despot Durad
- Vuk GrgureviC and Wallachian prince Vlad III Draculea fought against the Turks on the
Danube and Sava. In the same year, Turkish ships are mentioned in the rivers of Drina, Sava
and Danube and at the confluence of Moravica (probably Velika Morava). Some of them may
have been trapped by the frozen water during the harsh winter. In June 1476 the Turks headed
104
Nagy/Nyary 1875, p. 5-6, 10-33; Makusev 1882, p. 219-220; Thall6czy/Aldasy 1907, p. 223, 231, 237; Stojanovic
1927, p. 243; SpremiC 1994, p. 520-527.
105
Nagy/Nyary 1875, p. 28, 35-36; Thall6czy/Aldasy 1907, p. 238-242; CirkoviC 1968, p. 24; KaliC 1983b, p. 118-
119; Spremic 1994, p. 522-523, 530-532.
106
Nagy/Nyary 1875, p. 35-40; Frakn6i 1902, p. 114; Stojanovic 1927, p. 243-244; SpremiC 1994, p. 531-536.
107
Nagy/Nyary 1875, p. 49-50; Stojanovic 1927, p. 244; Babinger 1968, p. 141; SpremiC 1994, p. 536-547.
108
Nagy/Nyary 1875, p. 67, 79; Thall6czy/Aldasy 1907, p. 247, 249-250; Olesnicki 1943, p. 37-40, 100-113; Kalic-
Mijuskovic 1967, p. 187-189; Kalic 1983b, p. 120; Spremic 1994, p. 546.
109
Kalic-MijuskoviC 1967, p. 189-200; Engel 2001, p. 308. The treaty was signed in October 1483 and renewed in
1488 for two more years.
110
Lemajic 2006, passim.
111
MiljkoviC/Krstic 2007, p. 67-68.
112
Nagy/Nyary 1875, p. 142; Kalic-Mijuskovic 1967, p. 189.
113
Teleki 1855, p. 60; Frakn6i 1893, p. 45-50; Thall6czy 1915, p. 13-14; Kalic-Mijuskovic 1967, p. 189-191.
114
Kalic 1983b, p. 120.
www.cimec.ro
7he Danube in Serbian-Hungarian relations in the 14th and 1Sth centuries I 387
by Ali-bey Mihaloglu invaded Banat, but were defeated near Pofezena on the Danube by the
Hungarians and the Serbs serving in their army. 115
Early 1480's were very tumultuous in the area of our concern. A small but effective
Hungarian army led by Pal Kinizsi crossed the Danube and attacked the Turks in November and
December 1480, reaching the town of Krusevac. 116 A year later, after death of sultan Mehmed II,
both Hungarians and Moldavians launched an incursion against the Ottomans in the area con-
trolled by Ali-bey Mihaloglu. In the summer and fall of 1481, Stephen Bathory, Pal Kinizsi, Vuk
Grgurevic, Dmitar Jaksic and Laszlo Rozgonyi joined their forces. They established their camp
near Haram, reinforced by many ships. Turkish fleet of 24 ships was defeated on the Danube
by Hungarian vessels that came from Haram and Belgrade. Christian army once again reached
Krusevac, attacked Smederevo and captured Golubac (which they had to relinquish soon). u 7 The
Turks crossed the Danube to attack Timisoara in September 1482, but were swiftly supressed by
Kinizsi. 118 Although king Matthias's campaigns were not long-term victories, Turkish sultan and
commanders decided to strengthen the borderline by building the forts of Kulic, Haram (today's
Ram) and, probably at the same time, a minor fortress Pek (today's Veliko Gradiste) on their side
of the Danube in 1483. 119 Mutual attacks continued periodically after the end of truce in 1491,
with varying outcome, but the time worked for the Turks who were gradually gaining the upper
hand. Their raid across the Danube in 1491 reached Timişoara and Oradea. 120 The campaigns
continued in the years that followed (1492, 1494). Kinizsi launched the attack on Smederevo in
February 1494, pillaging its vicinity. He withdrew soon later and the Turks could not follow him
because of high water level. Belgrade was kept secure by supplies delivered from the counties
along the Danube. 121 Another Hungarian attack aimed at looting of Smederevo took place in
November 1494. After fulfilling this mission Kinizsi died. 122 Three-year truce was concluded in
1495 and prolonged in 1498, but it was not entirely respected. In 1500 the hostilities broke out
again. Both sides were attacking each other across the Danube in 1501, 1502, pillaging border
towns. Final periods of formal, but uneasy truce lasted from 1503 to 1512 and from 1519 to
1521, but with many incidents against peace. 123
Most of the Serbian nobles, who did not want to convert to Islam or join sultan's army, relo-
cated to Hungary by the end of the 15th century. That included all members of the BrankoviC
family, titular Serbian despots, as well as the JaksiCi, BelmuzeviCi etc. Some of them became
marcher lords who defended Hungarian borders. 124 The last stages of the war were fought on the
banks of the Danube. The conquest of Belgrade, Zemun and Slankamen by the army of sultan
Suleiman the Magnificent in August 1521 practically gave the Ottomans full control of the right
bank of the river from the confluence of the Sava to the Black Sea. 125 The final campaign against
115
Nagy/Nyary 1877, p. 309, 317; Nagy/Nyăry 1878, p. 326; Frakn6i 1893, p. 354-360; Thall6czy/Aldasy 1907,
p. 268-269, 469-470; StojanoviC 1927, p. 250-251; Kalic-Mijuskovic 1967, p. 195-197; Kalic 1983b, p. 121-122.
116
Nagy/Nyary 1878, p. 339-342; Frakn6i 1895, p. 79, 86-90; Kalic-MijuskoviC 1967, p. 198; Kalic 1983b, p. 122.
117
Nagy/Nyary 1878, p. 362; Makusev 1882, p. 51-52; Frakn6i 1895, p. 185, 190, 196-197; Thall6czy/Aldasy 1907,
p. 282; Stojanovic 1927, p. 253; Kalic-MijuskoviC 1967, p. 198-199; Kalic 1983b, p. 122.
118
Kalic-Mijuskovic 1967, p. 199, p. 527.
119
Stojanovic 1927, p. 254, 257; Zirojevic 1967, p. 233-246; Zirojevic 1971, p. 15; MiljkoviC/KrstiC 2007, p. 76-77,
242.
12
° Kalic-Mijuskovic 1967, p. 204-205, 415; Kalic 1983b, p. 123.
121
Kalic-MijuskoviC 1967, p. 205-211, 417-418; Kalic 1983b, p. 123.
122
Kalic-Mijuskovic 1967, p. 214-215, 419-420; Kalic 1983b, p. 123-124.
123
StojanoviC 1927, p. 258; Kalic-Mijuskovic 1967, p. 217-238; Kalic 1983b, p. 124-125; Engel 2001, p. 360,
366-367.
124
Spremic 1994, p. 547-559; LemajiC 2006, passim.
125
Kalic-Mijuskovic 1967, p. 239-268; Kalic 1983b, p. 126.
www.cimec.ro
medieval kingdom of Hungary which resulted in Louis II's defeat near Mohacs in 1526 was also
launched via three improvised "bridges" on the Danube, of which the most important was the
one near Belgrade. 126
As it was demonstrated, the military and strategic role of the Danube was most impor-
tant in Serbian- Hungarian relations. However, the river was also a major location of traffic and
trade. Not only military ships, but also those carrying people and merchandise sailed along the
Danube. Local population used small boats for crossing the river for various purposes, but also
for fishing and banditry. 127 Main crossing-points on this part of the Danube were located near
major towns or fortresses (Belgrade, Smederevo, Kovin, Kulic, Branicevo, Haram, Golubac),
connected by the „Great Road". The Velika Morava River and its valley were also important
roads and they led to the Danube, coinciding partly with the greatest, so-called Constantinople
Road, dividing two large Serbian regions of Kucevo and Branicevo. Almost every road in north-
ern Serbia was linked to the Danube River. Among main "arteries" were the routes that led from
Branicevo and Golubac to inner parts of the state. 128 It must also be noted that Serbian despots
and some nobles acquired vast possessions from their Hungarian suzerains during the lSth cen-
tury. Many of them were located in southern Hungary, mainly in the region of Srem and they
included some of the main passes over Danube (i.e. Slankamen and Zemun). 129
The trade between Hungary and Serbia (and afterwards between Hungary and Ottoman
Empire) was also conducted on the Danube. Beside major cities ofBelgrade and Smederevo, main
trading centres included marketplaces Subotica (located at the confluence of the Velika Morava
into Danube) and Kisiljevo, and village fair in Petka. 13° Kisiljevo was given to the Wallachian
monasteries of Tismena (Tismana) and Vodiţa by prince (knez) Lazar Hrebeljanovic, while the
same ruler gave Petka fair (held in late June), probably near Branicevo, to his own endowment
and mausoleum - the Serbian monastery of Ravanica. 131 Some other villages on or near the
Danube were also given by Lazar to monasteries (i.e. Kostolac, Biskuplje and Trstenik were given
to Gornjak/Zdrelo monastery; Kumani to Ravanica, Gospodin Vir to monastery in Zvizd etc.). 132
In Smederevo, especially after 1444, the commerce of precious metals (mainly silver)
was highly developed. 133 Almost every marketplace in Serbia had colonies of merchants from
Dubrovnik (Ragusa) who were traditional economic partners of the Serbs, since at least late
121h century. The Ragusans were present even in the towns on the left bank of the Danube. For
instance, their presence in Kovin was noted since 1362. 134 As it was already said, the draft of
peace between the Turks and Hungary, proposed by despot Durad in 1449, included a clause
which envisaged that Turkish merchants could trade in Belgrade, Kovin, Haram, Severin and
Caransebeş. However, the draft was rejected. 135
126
Pray 1805, p. 245, 265, 268; Thall6czy/Hodinka 1903, p. 513.
127
Kalic 1983b, p. 120-121; Miljkovic/Krstic 2007, p. 242.
128
Nagy/Nyary 1875, p. 77; Thall6czy/Âldasy 1907, p. 152, 378, 463; Rokai 1983, p. 159-160; MiljkoviC/Krstic
2007, p. 242-247.
129
Rokai 1983, p. 167-168.
130
MiljkoviC/Krstic 2007, p. 86, 242-247.
131
MladenoviC 2003, p. 54, 83; Miljkovic/Krstic 2007, p. 86.
132
Mladenovic 2003, p. 32, 37, 54, 80, 83.
133
KovaceviC-KojiC 2004, p. 191-203.
134
CirkoviC 1970, p. 84; Veselinovic 1997,passim.
135
Teleki 1853, p. 243-244; Spremic 1994, p. 348.
www.cimec.ro
?he Danube in Serbian-Hungarian relations in the 14th and 15th centuries I 389
Bibliography
Antonovk 1992 Milos AntonoviC, Despot Stefan LazareviC i Zmajev red, in Istorijski glasnik 1-2
( 1990-1992), Savez drustava istorieara Republike Srbije, Beograd 1992.
Arhiepiskop Danilo 1866 Arhiepiskop Danilo i drugi, Zivoti kraljeva i arhiepiskopa srpskih, U Svetozara
Gaica u kom., Zagreb, 1866.
Babinger 1968 Franc Babinger, Mehmed Osvajac i njegovo doba, Matica srpska, Novi Sad 1968.
Bak/Engel/Sweeney 1992 Janos Bak, Pal Engel, James Ross Sweeney, The Laws of the Medieval Kingdom
of Hungary. Decreta Regni Mediaevalis Hungariae, 1301-1457, voi. 2, Charles
Schlacks Jr., Publisher, Salt Lake City, 1992.
Bojanin 2005 Stanoje Bojanin, Povelja o darivanju sela Leskovljane manastiru Hilandaru, in
Stari srpski arhiv 4, Filozofski fakultet u Beogradu, Filozofski fakultet u Banjoj
Luci, Filozofski fakultet u Srpskom Sarajevu, Istorijski institut u Banjoj Luci,
Meduopstinski istorijski arhiv u Valjevu, Istorijski arhiv u Cacku, Beograd, 2005.
Cirkovic 1968 Sima CirkoviC, Golubac u srednjem veku, Branicevo, Pofarevac, 1968.
Cirkovic 1970 Sima Cirkovic, Priloki za istoriju Kovina u srednjem veku, in Zbornik Matice
srpske za istoriju 1, Matica srpska, Novi Sad, 1970.
Cirkovic 1971 Sima Cirkovic, Despot Durad BrankoviC i ugarsko-turski pregovori 1454. godine,
in Glas Srpske akademija nauka i umetnosti 280. Odeljenje drustvenih nauka, knj.
15, Srpska akademija nauka i umetnosti, Beograd, 1971.
Cirkovic 1981 Sima Cirkovic, Beograd pod kraljem Dusanom?, in Zbornik Istorijskog muzeja
Srbije 17-18, Istorijski muzej Srbije, Beograd, 1981.
Cirkovic 1996 Sima Cirkovic, Kosovska bitka u medunarodnom kontekstu, in Glas Srpske
akademije nauka i umetnosti 378. Odeljenje istorijskih nauka, knj. 9, Srpska
akademija nauka i umetnosli, Beograd, 1996.
CirkoviC 2007 Sima CirkoviC, O jednoj srpsko-ugarskoj alijansi, in Zbornik radova Vizantoloskog
instituta 44, Vizantoloski institut SANU, Beograd, 2007.
Cirkovic 2008 Sima CirkoviC, Zemlja Macva i grad Macva, in Prilozi za knjizevnost, jezik, istoriju
i folklor 1-4, Filoloski fakultet, Beograd, 2008.
DiniC 1951 Mihailo DiniC, Oblast kralja Dragutina posle Deieva, in Glas Srpske akademije
nauka 203, Srpska akademija nauka, Beograd, 1951.
DiniC 1955 Mihailo Dinic, Odnos izmedu kralja Milutina i Dragutima, in Zbornik radova
Vizantoloskog instituta 3, Vizantoloski institut SAN, Beograd, 1955.
DiniC 1953 Mihailo Dinic, Rastislalici. Prilog istoriji raspadanja Srpskog carstva, in Zbornik
radova Vizantoloskog instituta 2, Vizantoloski institut SAN, Beograd, 1953.
Dinic 1978 Mihailo DiniC, Srpske zemlje u srednjem veku. lstorijsko-geografske studije, Srpska
knjizevna zadruga-Beograd, Beograd, 1978.
Doukas 1975 Doukas, Decline and Pall of Byzantium to The Ottoman Turks, An Annotated
Translation of"Historia Turco-Byzantina", Wayne State University Press, Detroit,
1975.
ElezoviC 1932 Glifa Elezovic, Turski izvori za istoriju Jugoslovena. Dva turska hronicara iz XV
veka, in Bratstvo 26, Drustvo „Sveti Sava", Beograd, 1932.
Engel 2001 Pal Engel, The Realm of St. Stephen. A History of Medieval Hungary (895-1526),
I. B. Tauris, London, 200 I .
Fejer 1832 Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungaria ecclesiasticus ac civilis VIII, voi. 2,
Typis Typogr. Regiae Universitatis Ungaricae, Budae, 1832.
Fejer 1833a Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungaria ecclesiasticus ac civilis IX, voi. 2,
Fejer I 833b Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungaria ecclesiasticus ac civilis X, voi. 1,
Fejer 1834 Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungaria ecclesiasticus ac civilis X, voi. 2,
Fejer 184la Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungaria ecclesiasticus ac civilis X, voi. 4,
Fejer 184lb Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungaria ecclesiasticus ac civilis X, voi. 5,
www.cimec.ro
Fejer 1844a Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungaria ecclesiasticus ac civilis X, voi. 6,
Fejer 1844b Georgius Fejer, Codex diplomaticus Hungaria ecclesiasticus ac civilis XI, Typis
Typogr. Regiae Universitatis Ungaricae, Budae, 1844.
Fejer 1844c Georgius Fejer, Genus, incunabula et virtus foannis Corvini de Hunyad, regni
Hungariae gubernatoris, argumentis criticis illustrata, Typis Typogr. Regiae
Universitatis Ungaricae, Budae, 1844.
FerjanciC/Cirkovic 2005 BoZidar Ferjancic, Sima Cirkovic, Stefan Du.fon: kralj i car 1331-1355, Zavod za
udZbenike i nastavna sredstva, Beograd, 2005.
Filozofl875 Konstantin Filozof i njegov zivot Stefana Lazarevica despota srpskog, in Glasnik
srpskog ucenog drustva 42, Srpsko uceno drustvo, Beograd, 1875.
Frakn6i 1893 Vilmos Frakn6i, Mtitytis kirtily levelei, voi. I (1458-1479), Magyar Tudomanyos
Akademia, Budapest, 1893.
Frakn6i 1895 Vilmos Frakn6i, Mtitytis kirtily levelei, voi. II (1480-1490), Magyar Tudomanyos
Akademia, Budapest, 1895.
Frakn6i 1902 Vilmos Frakn6i, Magyarorsztig egyhtizi es diplomticiai ăsszekăttetese a ramai
Szentszekkel, voi. II (1418-1526), Kiadja a Szent Istvan Tarsulat Tud. es Irod.
osztalya, Budapest, 1902.
Gelcich/Thall6czy 1887 J6szef Gelcich, Lajos Thall6czy, Raguza es Magyarorszag ăsszekătteteseinek
okleveltâra, A Magyar Tudomanyos Akademia, Budapest, 1887.
Held 1977 Joseph Held, Military Reform in Early Fifteenth Century Hungary, in East
European Quarterly XI-2, Boulder, University of Colorado, 1977.
lmber 2003 Colin Imber, The Ottoman Empire, 1300-1481, Isis Press, Istanbul, 1990.
Inalcik 1965 Halii Inalcik, Pitanje Segedinskog mira i kriza turske drfave 1444. godine, in
Prilozi za orijentalnu filolologiju 12-13, Orijentalni institut u Sarajevu, Sarajevo,
1965.
InaldZik 2003 Halii InaldZik, Osmansko carstvo. Klasicno doba 1300-1600. Utopija, Beograd,
2003.
Istorija srpskog naroda Istorija srpskog naroda, knj. 2, Srpska knjizevna zadruga, Beograd, 1982.
1982
Kalic 1983a Jovanka Kalic, Despot Stefan LazareviC i Turci (1421-1427), in lstorijski easopis
29-30, Istorijski institut, Beograd, 1983.
Kalic 1983b Jovanka Kalic, Dunav u ratovima XV veka, in Plovidba na Dunavu i njegovim
pritokama kroz vekove, Srpska akademija nauka i umetnosti, Beograd, 1983.
Kalic-MijuskoviC 1967 Jovanka Kalic-Mijuskovic, Beograd u srednjem veku, Srpska knjizevna zadruga,
Beograd, 1967.
Kostic 1925 Mita Kostic, Opis vojske Jovana Hunjadija pri polasku u boj na Kosovo, Glasnik
Skopskog naucnog drustva 1-1, Skopsko naueno drustvo, Skoplje 1925.
Kovacevic-Kojic 2004 Desanka Kovacevic-KojiC, Les metaux precieux de Serbie et le marche europeen
(XIV•-xv• siecles), în Zbornik radova Vizantoloskog instituta 41, Vizantoloski
institut SANU, Beograd, 2004.
Krstic 2012 Aleksandar Krstic, Kralj Zigmund u Barei iii kada je i kako Beograd predat
Ugrima 1427. godine?, in Istorijski casopis 61, Istorijski institut, Beograd, 2012.
Lemajic 2006 Nenad Lemajic, Srpska elita na prelomu epoha, Istorijski arhiv Srem - Filozofski
fakultet u Novam Sadu, Sremska Mitrovica - Novi Sad, 2006.
LemajiC 2007 Nenad LemajiC, Ugovor u Tati izmedu despota Stefana Lazarevica i Zigmunda
Luksemburskog, in Radovi Filozofskog fakulteta u Istocnom Sarajevu 9-2,
Filozofski fakultet u Istoenom Sarajevu, Istoeno Sarajevo, 2007.
Lukcsics 19 31 Pal Lukcsics, Diplomata ponti.ficum saec. XV Tom. I. Martinus Papa V. (1417-
1431), editionem curavit P. Lukcics, Magyar Tudomânyos Akademia, Budapest,
1931.
LjubiC 1872 Sime LjubiC, Listine o odnofajih izmedu juinog Slavenstva i Mletacke republike,
knj. 3, Jugoslavenska akademija znanosti i umjetnosti, Zagreb, 1872.
Makusev 1882 ViCentije Makusev, Tstorijski spomenici juinih Slovena i okolnih naroda, tom II,
Srpsko uceno drustvo, Beograd, I 882.
www.cimec.ro
Malyusz 1951 Elemer Malyusz, Zsigmondkori okleveltar I. (1387-1399) (Magyar Orszagos

Leveltar kiadvanyai, II. Forraskiadvanyok I), Akademai Kiad6, Budapest, 1951.
Markovic 1903 Petar Markovic, Odnofaji izmedu Srbije i Ugarske ( 1331-1355), in Letopis Matice
srpske 221, Matica Srpska, Novi Sad, 1903.
Markovic 1904 Petar Markovic, Odnosaji izmedu Srbije i Ugarske (1331-1355), in Letopis Matice
srpske 224, Matica Srpska, Novi Sad, 1904.
MiljkoviC/Krstic 2007 Ema Miljkovic, Aleksandar Krstic, Branicevo u XV veku, Narodni muzej
Pofarevac, Pofarevac, 2007.
MihaljCic 1975 Rade MihaljCic, Kraj srpskog carstva, Srpska knjizevna zadruga, Beograd, 1975.
Mladenovic 2003 Aleksandar MladenoviC, Povelje kneza Lazara. Tekst, komentar, snimci, Cigoja
stampa, Beograd, 2003.
Nagy 1881 Imre Nagy, Anjoukori okmanytar. Codex diplomaticus Hungaricus Andegavensis II
(1322-1332), Magyar Tudomanyos Akademia, Budapest, 1881.
Nagy 1887 Gyula Nagy, Grof Sztaray csaldd okleveltara I, GrofSztaray Antal, Budapest, 1887.
Nagy 1889 Imre Nagy, Sopran varmegye tărtenete. Olklevetar elso kătet I, Nyi:imatott Litvass
Karoly Ki:inyvnymdajaban, Sopron, 1889.
Nagy/Nagy/Veghely 1871 Imre Nagy, Ivan Nagy, Dezso Wghely, A zichi es vasonkeoi grof Zichy-csalad idosb
aganak okmanytara. Codex diplomaticus domus senioris comitum Zichy de Zich et
Vasonkeo. I, Editio Societatis Historia Hungariae, Pest 1871.
Nagy/Nyary 1875 Ivan Nagy, Albert Nyary, Magyar diplomacziai emtekek Matyas kiraly korab6l
1458-1490, voi. I, A.M. tud. akademia ki:inyvkiad6-hivatalaban, Budapest, 1875.
Nagy/Nyary 1877 Ivan Nagy, Albert Nyary, Magyar diplomacziai emlekek Matyas kiraly korab6l
1458-1490, voi. II, A.M. tud. akademia ki:inyvkiad6-hivatalaban, Budapest, 1877.
Nagy/Nyary 1878 Ivan Nagy, Albert Nyary, Magyar diplomacziai emtekek Matyas kiraly korab6l
1458-1490, voi. IV, A.M. tud. akademiaki:inyvkiad6-hivatalaban, Budapest, 1878.
Olesnicki 1943 Aleksije Olesnicki, Mihailo Szilagyi i Srbska despotija, in Rad Hrvatske akademije
znanosti i umjetnosti 276, Hrvatska akademija znanosti i umjetnosti, Zagreb,
1943.
Orbin 2006 Mavro Orbin, Kraljevstvo Slovena, Sezam Book, Zrenjanin-Beograd, 2006.
Ortvay/Pesty 1896 Tivadar Ortvay, Frigyes Pesty, Oklevelek Temesvarmegye es Temesvarvaros
tărtenetehez I. 1183-1430, A Magyar Tudomanyos Akademia, Pozsony, 1896.
Pesty 1878 Frigyes Pesty, A szorenyi Bansag es Szoreny varmegye tărtenete, voi. III, Magyar
Tudomanyos Akademia, Budapest, 1878.
Pray 1805 Georgius Pray, Epistolae procerum regni Hungariae, pars I (1490-1531), Ex
Typographeo G. A. Belnay, Posonii, 1805.
Racki 1867 Franjo Racki, Prilozi za sbirku srbskih i bosanskih listina, in Rad Jugoslavenske
akademije znanosti i umjetnosti 1, Jugoslavenska akademija znanosti i umjetnosti,
Zagreb, 1867.
Radonic 1941 Jovan Radonic, Sporazum u Tati i srpsko-ugarski odnosi od Xlll do XVI veka,
in Glas Srpske kraljevske akademije 187, Srpska kraljevska akademija, Beograd,
1941.
Rady 2001 Martyn C. Rady, Nobility, Land and Service in Medieval Hungary, Palgrave
Macmillan, London - New York, 2001.
Restii 1893 Chronica Ragusina Junii Restii (ab origine urbis usque ad annum 1451) item foannis
Gundulae 1451-1484, Academia scientiarum et artium Slavorum meridionalium,
Zagrabiae 1893.
Rokai 1983 Petar Rokai, "Brodovi" na Dunavu i pritokama na podrucju jufoe Ugarske, in
Plovidba na Dunavu i njegovim pritokama kroz vekove, Srpska akademija nauka i
umetnosti, Beograd, 1983.
Smiciklas 1909 Tadija Smiciklas, Codex diplomaticus Regni Croatiae, Dalmatiae et Slavoniae, voi.
VII, Jugoslavenska akademija znanosti i umjetnosti, Zagreb, 1909.
SpremiC 1994 MomCilo SpremiC, Despot Durad Brankovic i njegovo doba, Srpska knjizevna
zadruga,Beograd, 1994.
SreckoviC 1867 Pantelija SreckoviC, Rodoslovie serbskii carei, in Glasnik Srpskog ucenog drustva
21, Srpsko uceno drustvo, Beograd, 1867.
www.cimec.ro
Stojanovic 1902 Ljubomir Stojanovic, Stari srpski zapisi i natpisi, knj. 1, Srpska kraljevska
akademija, Beograd, 1902.
Stojanovic 1927 Ljubomir Stojanovic, Stari srpski rodoslovi i letopisi, Srpska kraljevska akademija,
Sremski Karlovci, 1927.
Safarik 1853 Janko Safarik, Srbskii letopisac iz pocetka XVI-og stoletija, in Glasnik Drustva
srpske slovesnosti 5, Drustvo srpske slovesnosti, Beograd, 1853.
SiSiC 1938 Ferdo SisiC, Nekoliko isprava iz pocetka X st., in Starine Jugoslavenske akademije
znanosti i umjetnosti 39, Jugoslavenska akademija znanosti i umjetnosti, Zagreb,
1938.
Teleki, 1853 J6zsefTeleki, Hunyadiak kora Magyarorszagon X, Emich Gusztciv Kănyvnyomdaja,
Pesten, 1853.
Teleki 1855 J6zsefTeleki, Hunyadiak kora Magyarorszagon XI, Emich Gusztciv Kănyvnyomdaja,
Pesten, 1855.
Thall6czy/ Aldasy 1907 Lajos Thalloczy, Antal Aldasy, Magyarorszag es Szerbia kăzti ăsszekăttetesek
okleveltara 1198-1526, Magyar Tudomănyos Akademia, Budapest, 1907.
Tha116czy 1915 Lajos Thall6czy, Jajcza (bansag, var es varos) tărtenete 1450-1527, Magyar
Tudomănyos Akademia, Budapest 1915.
Thalloczy/Hodinka 1903 Lajos Thall6czy, Antal Hodinka, A horvat veghelyek okleveltara. I. kotet 1490-
1527, Magyar Tudomănyos Akademia, Budapest, 1903.
Trpkovic 1959 Veljan TrpkoviC, Tursko-ugarski sukobi do 1402. godine, in Istorijski glasnik 1-2,
Drustvo istorifara Narodne republike Srbije, Beograd, 1959.
Uzelac 2009 Aleksandar Uzelac, "Kan Nogaj': kralj Milutin i srpsko-tatarski sukobi krajem XIII
veka, in Vojnoistorijski glasnik 1, Institut za strategijska istrazivanja - Odeljenje za
vojnu istoriju Ministarstva odbrane Republike Srbije, Beograd, 2009.
Veselinovic 1997 Andrija VeselinoviC, Dubrovacko Malo veee o Srbiji (1415-1460 ), Istorijski institut
Beograd - Istorijski arhiv Kraljevo - Istorijski arhiv Cacak, Beograd, 1997.
Veselinovic 2006 Andrija Veselinovic, Driava srpskih despota, Zavod za udzbenike i nastavna
sredstva, Beograd, 2006.
Villani kronikaja 1909 A haram Vil/ani kr6nikaja, forditotta, bevezetessel es magyaraz6 jegyzetekkel
ellatta Racz Mikl6s, Budapest, 1909.
Zachariadou 1964 Elizabeth Zachariadou, The First Serbian Campaigns of Mehemmed II ( 1454,
1455), in Annali dell'Istituto Orientale di Napoli 14, Istituto Orientale di Napoli,
Napoli, 1964.
Zirojevic 1967 Olga ZirojeviC, Grad Kulic, in Vojnoistorijski glasnik 18/3, Vojnoistorijski institut,
Beograd, 1967.
Zirojevic 1971 Olga ZirojeviC, Smederevski sandfakbeg Ali-beg Mihaloglu, Zbornik Matice
srpske za istoriju 3, Matica srpska, Novi Sad, 1971.
ZivkoviC/PetroviC/Uzelac Tibor Zivkovic, Vladeta Petrovic, Aleksandar Uzelac, Anonymi Descriptio Europae
2013 Orientalis. Anonimov Opis istocne Evrope, Istorijski institute, Beograd, 2013.
THE DANUBE IN SERBIAN-HUNGARIAN RELATIONS

IN THE 14rn AND lsrtt CENTURIES
(Abstract)
Serbian state reached the banks of Danube in the last decade of the thirteenth century, establishing
a common border with Hungary along the line from Belgrade to the river Porec. The lands around the
Danube were an area of frequent conflict between Serbia and Hungary since the beginning of the reign
of Serbian ruler Stephen Dusan. After Dufan's death Hungary acquired control over the right bank of
the Danube through the noble family of Rastislalici. Prince (Knez) Lazar took over Branicevo in 1379
and since then his formal title included the mention of the Danube region (Podunavije). This notion was
used in the title of Serbian rulers until 1413, which testified to the significance of this river for Serbian
rulers. After the first Battle of Kosovo in 1389, the Ottomans carried out incursions in southern Hungary
www.cimec.ro
through the Serbian territory. In answer to these actions, Hungarian King Sigismund started his own
incursions across the Danube to the area of northern Serbia. The borderline between Serbia and Hungary
was fairly stable in the period from 1402 to 1427, during the rule of Despot Stephen Lazarevic. After the
death of Stephen in 1427 this border became "porous''. By occupying Golubac (1428) the Turks gained
their first important stronghold on the banks of the Danube, while in the period from 143 7 to 1439, they
got hold of the entire Serbian part of the Danube region from which they planned major attacks against
Hungary. Belgrade was first besieged in 1440, while the fortress Zrnov was built in 1442. The Hungarian-
Serbian offensive of 1443 was launched over the Danube. When the peace was concluded, an important
demand of the victorious Christian side was the re turn of Golubac to the restored Serbian Despotate.
Although it was a part of the treaty, a clause that the Turks and Hungarians should not attack each other
over Serbian territory was not respected, which was clearly demonstrated by the situation on the eve of
the second Battle of Kosovo in 1448. When another Turkish attack against Serbia was launched, John
Hunyadi came to help despot George in 1454, crossing the Danube near Belgrade. During the Turkish
siege of Belgrade in 1456, this river proved to be of a great strategic importance for the beleaguered city
since the Ottomans used navy too. Despot Lazar managed to gain a few settlements on the left bank of
the Danube in 1457 (so-called "towns of the other bank"). Turkish-Hungarian border on the Danube was
finally established in 1459, after the collapse of the Serbian Despotate. Conflicts between the Hungarians
and Turks in the Danube area continued until the end of the fifteenth century, and even later (until 1526)
with significant participation of the Serbs on both sides (major campaigns took place in 1462, 1476, 1480,
1481 etc.). The most important locations for crossing the Danube during this period were in the vicin-
ity of fortified towns (Belgrade, Smederevo, Golubac, Kovin, Haram). Beside Belgrade and Smederevo,
the main trading centres included marketplaces Subotica and Kisiljevo and village fair in Petka. In
Smederevo, especially after 1444, the commerce of precious metals was highly developed. A draft of
peace between the Turks and Hungary, proposed by despot George in 1449 included a clause which
envisaged that Turkish merchants could trade in Belgrade, Kovin, Haram, Severin and Caransebeş. ln
the Danube area of southern Hungary Serbian despots acquired vast possessions from their Hungarian
suzerains, including some of the passes over Danube (i.e. Slankamen and Zemun).
www.cimec.ro
www.cimec.ro
CUSTOMARY LAW, AVITICITAS AND THE
ALIENATION OF RURAL PROPERTY IN HUNGARY
AND TRANSYLVANIA (ISTH TO 19TH CENTURIES)
MartynRADY
University College London
Landed property in Hungarian and Transylvanian noble society was usually worked
by individual families, but owned collectively by the larger kindred group, each of whose
members retained a concurrent legal interest in it. This practice, which was called 'ancestral
inheritance' or aviticitas, was feted by some Hungarians in the later nineteenth century as
one of the distinguishing features of the 'national genius': 'the inheritance of our forbears',
'the pillar of the nation', 'the legacy of one thousand years', and so forth. 1 In fact, there is
nothing unusual about aviticitas. Similar methods ofland holding operated in most cultures
where there was little exposure to Roman Law influences - the Romanian principalities,
Muscovy, Ireland, Anglo-Saxon England, and so on. 2 The basic principles of aviticitas in
Hungary and Transylvania, as well as of its various manifestations elsewhere, can be sum-
marized as follows:
1. Land belonging to the progenitor of the kindred, the avus, went upon his death to his
direct male heirs. They in turn passed on the land to their own sons, the sons to their grandsons
and so on. With the passage of each generation, the land was subdivided (although some por-
tions might be retained in collective ownership ). 3
2. If the grandsons or their descendants had no direct heirs, the property went to cousins
and uncles. The rights of those closer by degree to the dead man trumped the rights of more
distant kinsmen. 4
3. All kinsmen had therefore an interest in the ancestral property, since by the biologica!
misfortune of others, either they or their heirs might in time obtain a part of it. As a conse-
quence, they had the legal right to block its full or partial alienation.
4. Land acquired by anyone's efforts was freely alienable by him. Once it had passed to heirs,
however, it became hereditary, with the first acquirer now constituting the founding avus in
respect of the property and its descent.
To these four principles, we should add a fifth, which was more specific to Hungary and
Transylvania:
1
Madi 1970, p. 102-3; Rath 1861, 1, p. 97; Ra.th 1861, 2, p. 220, 227.
Rady 2013, p. 11; Kelly 2009, p. 100-105; Farrow 2004, p. 41-45; Mumby 2011, p. 399-415.
3
Homoki-Nagy 2006, p. 238.
4
See Homoki-Nagy 2000, p. 220-1.

www.cimec.ro
396 I MARTYN RADY
5. All land was held to originate (however remotely) in a royal grant of donation, as a conse-
quence of which a property that had no heirs reverted to the crown. Landowners who retained
property to which they had no title were thus described as 'concealers of the royal right: 5
These arrangements carried obvious benefits. Distant relatives and their lines might expire
on account of an absence of direct heirs, yielding a windfall to their surviving kinsmen. This
was by no means an unusual event. It is reckoned that in pre-modern societies, the birth of six
children would give a one-third chance of a son surviving his father; twenty per cent of couples
would have only female children; and a further twenty per cent of unions would be without
issue. 6 In addition, the regime of aviticitas meant that there were legal measures that might be
deployed to prevent the alienation or dissipation of land to which members of the kindred had
a prospective right of inheritance. Transactions that were injurious to kinsmen might thus be
voided and deemed to hold no force. Compulsion was backed up by moral force. Werboczy
in his Tripartitum of 1517, which sought to codify a part of Hungary and Transylvania's cus-
tomary law, thus described the cheating of a kinsman out of his land as the most frightful of
crimes (although the penalty he prescribed was purely rhetorical). 7 Mutual advantage thus com-
bined with arrangements law and notions of the moral economy to embed aviticitas as the most
important principie governing noble landholding until 1848. 8
The principal difficulty with aviticitas was the limitation that it imposed on the individual
holder to do as he wished with his land. He might want to sell a part of his inheritance, or
to leave some of it to his daughters. Since wealth ceded to women was upon their marriage
removed from the kindred's stock of land, there was always opposition to women having the
right to inherit land. It was only where there was a social tendency towards endogamy (as among
the nobles ofTuropolje in Zagreb County) that rights offemale inheritance to land was generally
uncontested. 9 In Hungary and Transylvania, therefore, the daughters had, at least in principie,
tobe satisfied with cash from the father's estate. Moreover, tobe effective any alienation of inher-
ited land required the consent of every kinsman who might be considered to have a putative
right to it. Since no period of limitation applied to the assertion of a kinsman's right, or that of
his heirs, sales and pledges might be contested long after the event, rendering the new owner's
possession precarious. The uncertainties attaching to the descents of ancestral land meant that
cases might come to court which involved the re-investigation of transactions macle severa}
centuries before. 10
The rights of the kindred were understood as customary, and thus to be sanctioned by
social observance. The customary law, however, was far from fixed. It could be overturned by
the plenipotentiary power that attached to the ruler, who might by virtue of his royal office set
aside conventions that were potentially injurious. There consequently developed in Hungary
DRMH, 4, p. 331 (Glossary).

6
Wrigley 1978, p. 141.
Stephen Werboczy, Tripartitum opus iuris ( = DRMH 5), p. 105 (I. 34). It is not our purpose here to describe
the applicability of Hungarian law to Transylvania. There were procedural differences, but substantive elements
largely coincided. The Tripartitum was regularly used in Transylvanian courts; Hungarian statutory law was
later considered persuasive, but not binding, in the Principality.
Indeed, elements survived in the 1959 Hungarian Civil Code in respect of the rights of collateral relatives to
succeed to a part of the property of a deceased person without direct heirs. These rights are not included in the
2013 Civil Code, which instead affirms the princip le of unlimited testamentary disposition.
Karbic 2002, p. 167-76.
10
MOL, 039, Decisiones Curiales, 38/2 (1773), p. 868 (involving the genealogy of an ancestor who had <lied a
century earlier); pp. 914-19 (reopening a case over the division in 1564 of property among kinsmen); MOL, 13
(1750), p. 554-92 (concerning the descents of properties in the sixteenth century, the earliest from 1523).
www.cimec.ro
Customary law, aviticitas and the alienation of rural property in Hungary and Transylvania I 397
and Transylvania a hranch of the law that was equitahle and followed its own rules, which then
in time hecame customized. (There is an ohvious parallel here with chancery jurisdiction in
England). By virtue of his equitahle jurisdiction, the ruler might convert or 'prefect' daughters
into sons, which permitted the existing conventions of inheritance to he maintained under the
fiction that the girl was male.11 From the seventeenth century, the monarch might alsa grant
the privilege of fidei commissio, which converted land into a trust, the curatorship of which was
vested in a single heir. 12 Both arrangements were, however, coupled to the principle of salvo iure
aliena, according to which the grant of prefection or of a land trust should nat he macle in the
event ofit heing at the expense of another's rights. Thus, prefection could only he macle when
there were no clase kinsmen who might have a claim to the estate, and a land trust only he cre-
ated aut of acquired, as opposed to hereditary, property. 13
The second solution lay with customary adjudication itself. Customary law courts in
Hungary and Transylvania did nat dispense justice in the manner of continental courts today,
fitting the circumstances of the case hefore them to a hody of rules and thus reaching a verdict in
syllogistic fashion, hy way of judicial suhsumption. 14 Instead, they looked towards an outcome
that was fair and which comported with a larger understanding of justice. 15 The courts might
have a recollection of how they had previously proceeded in analogous cases. This did nat, how-
ever, amount to a hody of case law jurisprudence, if only hecause previous legal determinations
were nat recorded in any systematic fashion. Moreover, the courts were far from lawyerly in
their composition. Lower courts were analogous to assemhlies, often drawing upon an extensive
lay memhership. Higher courts were similarly crowded, comprising in the case of Hungary's
Curia courts several dozen or more harons, prelates, nohle assessors and protonotaries, as well
as the judges and their deputies. 16 The higher courts in Transylvania were only a little less
numerous in their composition.17 Many of the memhers of these higher courts were, however,
functionally illiterate and had to have documents read to them. 18 The Latin of one sixteenth-
century vice-palatine was, indeed, so rudimentary as to earn him the name of 'Cicero: 19 The
justice which the courts administered was thus not a learned law, communicated among a group
of skilled and educated practitioners in the manner of a Common Law jurisdiction. It corre-
sponded instead with what their largely lay memhership thought to he right on occasion and as
hefitted the case, which meant that the principles of aviticitas might he set aside in the interest
of a larger truth. 20
Let us hy way of illustration, take three examples, drawn from the fifteenth and eighteenth
centuries. Andrew, the prior of Pecs chapter, was a wealthy hut lonely man. He had inherited
suhstantial properties in Gy6r County that formed a part of the ancestral estate of the Pecz kin-
dred, to which he helonged, hut his immediate relatives had predeceased him. 21 In 1402, he
macle over his entire estate to nohlemen from the Marczali and Berzenczei families. These were
11
Fiigedi 1998, p. 53-62
12
Katona 1894, p. 31-4.
13
1397: 54 (DRMH 2, p. 25, and note p. 181); Katona 1894, p. 32, 75.
14
Merryman/Perez-Perdomo 2007, p. 36; Wieacker 1995, p. 141-2.
15
See thus Carbasse 1986, p. 25.
16
Rady 2012, p. 457-60, 465-6.
17
B6nis/Degre/Varga 1998, p. 127-32.
IR 1500: 11 (DRMH 4, p. 1435).
19
Szabo 1909, p. 80, 189, 195. See also Szilagyi 1930, p. 99.
20
As urged by a Frankish church council in 825, which stressed the need to follow the ratio veritatis and not the
consuetudo vetustatis. See Rio 2011, p. 9.
21
The case is the subject of Nagy 1892. The text ofthe case is given on p. 28-49.
www.cimec.ro
398 I MARTYN RADY
related to him by a common avus, Andrew's great-great-great-great grandfather, who had died
about a century before. Andrew's grant acknowledged the Marczali and Berzenczei as his kins-
men, left him in occupation of the estate until his death, and imposed upon the future owners
certain conditions in respect of the repayment of loans and other obligations that Andrew had
contracted. Andrew reiterated the agreement in 1411 in respect of some further properties that
had since fallen to him. Plainly, though, Andrew soon thought better of the arrangement, pos-
sibly (as he later claimed) because the Marczali and Berzenczei had not discharged the duties
that he had previously laid upon them. He now macle over his property directly to his principal
creditors, adopting them as his brothers. The new agreement was confirmed by Sigismund in
1415. 22 Upon Andrew's death, which must have occurred in the early 1420s, the newly adopted
kinsmen macle entry to the estate, but objection was raised by the Marczali and Berzenczei. The
matter thus ended up in the court of the palatine in 1425.
We will not deal with the details of all that took place over the next eight years. The case was
delayed by the deaths of some of the litigants, by searches for documents, by the appearance of
allegedly long-lost relatives who needed their own claims tobe assessed, and by the discovery
of an ancient charter, the text of which had been amateurishly altered. The claims, however, of
the Marczali and Berzenczei were good. Although their earlier agreement with Andrew was
properly considered void, they were able to demonstrate a common descent going back over a
hundred years and thus by implication their rights to Andrew's inheritance. The palatine's court,
nevertheless, threw out their case, imposing upon them perpetuai silence. The court in its judge-
ment argued that common descent was insuffi.cient, for there had with the passage of each gen-
eration to be redistributions of property between the lines of the kindred in order for the right of
inheritance to remain concurrent. 23 Sin ce that had not taken place, the Marczali and Berzenczei
should be considered 'as if men of another kindred' (veluti hominess alterius generationis) and
thus had forfeited their right of succession. 24
The court's judgement was remarkable and it might be thought perverse were it not that
the court's membership included on this occasion the palatine, no less than three prelates,
the tavernicus (the appeal judge for the cities), the high judge, the royal treasurer, the vice-
chancellor, several barons, four protonotaries and an unnamed number of noblemen. 25 We can
certainly sympathize with the verdict that they gave. Andrew had macle all sorts of arrange-
ments in respect of his property that would have had to be unpicked, to the detriment of his
newly-adopted brothers and creditors. The Marczali and Berzenczei were remote and distant
kinsmen and their suit was plainly opportunistic. Nevertheless, in finding against them, the
palatine's court demonstrated the malleability of the customary law and the way in which
doubts might arise in matters that were otherwise thought tobe governed by strongly norma-
tive rules.
Our second case derives from the eighteenth century, and thus from the period after which
a part of Hungarian customary law had been codified in the Tripartitum. The royal right of
escheat in the event of death without heirs arose from the supposed origin of all noble property
in the royal gift. As custom of the realm, the royal right of escheat was supposed to take pre-
cedence over local customary arrangements, unless a royal privilege was obtained setting cus-
tom of the realm aside. Plainly, however, the courts did not always see it this way. Some court-
sand judgements recognized that a usus, practised only by a few, could have the consequence
12
Fraternal adoption required the royal consent, since it was potentially harmful to the interests of the crown.
2
J The court ingeniously linked the passage of generations to the time limit of the prescriptio.
14
The judgement is given in Nagy 1892, p. 47-48.
25
Naggy 1892, p. 48.
www.cimec.ro
of overriding the normal conventions of customary law. 26 Accordingly, a Hungarian court in the
early eighteenth century set aside the principle that the land of a kinless man reverted to the
crown, acknowledging that there were exceptions deriving from actual use. On this occasion,
the Curia court of the Royal Table upheld the right of the Tybold family, which was defunct in
the male line, to inheritance on the distaff side, even though this right had not been ceded by
royal charter. In its judgement, the court considered the right of female succession to have been
continuo usu jirmata etusuroborata in the family's past conduct. The suit for escheat launched by
the crown's agent was accordingly dismissed. 27 The court was here satisfied that special rules of
inheritance applied within the Tybold family and that it would be inequitable on this occasion
to press for the confiscation of the estate on the grounds of a supposedly superior custom of the
realm. This was not an isolated case of a court affirming the efficacy of usus over custom, for we
know of other examples that point in the same direction. 28
Our final illustration is taken from Cluj County. The aristocratic Korda family had a habit of
not paying its bills, and Baroness Susanna was no exception. She had built up debts to a citizen
of Cluj, to such an extent that her indebtedness was manifest and she was arraigned in 1752
before the Cluj county court. The court determined that she should repay what she owed in
instalments. Should she fail to meet the deadlines, then the court would seize her dower, wher-
ever it lay, notwithstanding any protests that she laid. 29 The baroness's dower was not, however,
acquired property. Dower constituted the gift of the husband at marriage, was usually worked
as part of his estate, being released to the wife in the event of his death. After the death ofboth,
it passed tot he sons of the marriage or, if there were none, to the wife's immediate relatives. 30
It could not as a consequence be alienated except with the consent of all of these. Plainly, how-
ever, the court on this occasion determined differently, once again subordinating the established
regime of inheritance to what they deemed to be a just solution.
These three cases might be thought to be exceptional. We can, however, point to other
instances which indicate inconsistencies in the customary law's application to property rights.
The definition thus of acquired land was vague and differed over time. On the one hand, it
was understood that acquisita lands that were bought, and which thus constituted emptitia,
were freely disposable. 31 Land, however, that had been acquired by gift of the ruler occupied a
much less certain place, since it was tied to the performance of service. 32 Likewise, if a noble-
man had little inherited land but plenty of acquired land, was it possible for him to exclude
his so ns by testament from a share of the acquisita? There were at least two schools of thought
on this and so contradictory rulings. 33 In respect of pledges ofland, the rights of relatives who
had been harmed by the transaction were treated with equal imprecision. It was thus uncer-
tain whether the relatives had the right to retake the land by paying its value or whether they
26
Kovacs 2005, p. 103; MOL, 039, Decisiones Curiales, 39/2 (1774), p. 7 (in respect of a commercial usus).
~7 MOL, El4 Acta Hungarica, 4, pp. 365-406, esp. p. 383 (1720). The property thus passed through marriage to the
Szepessy, Majthenyi and Almassy families.
28
For other disputes that partly turned on a family's rights to inheritance in the female line, for which no proof other
than use was offered, see MOL, 039, Decisiones Curiales, 38/2 (1772), p. 869; MOL, 02, Processusdelegatorii,
Bundle 1, no 2 (1699). The ease with which noblemen were able to inveigle their daughters into the possession
of inherited estates was noted at the High Judge Conference of 1861. See Rath 1861, 2, p. 432.
29
ANC, Prefectura judeţului Cluj, Fond 3, nr 126, Protocollum inclyti ComitatusColosiensisGenerale ( 1731-61 ),
p. 135.
30
Wenzel 1863-4, 2, p. 198.
31
MOL, 039, Decisiones Curiales, 13 (1750), p. 559. See also, Tripartitum, I. 19 (DRMH 5, p. 75).
32
MOL, 039, Decisiones Curiales, 39/2 (1774), p. 154.
33
P6lya 1894, p. 142. For a later period, see MOL, 039, Decisiones Curiales, 39, part 2 (1774), p. 154, affirming the
nobleman's unlimited freedom to dispose of acquisita by will.
www.cimec.ro
400 I MARTYN RADY
were obliged to redeem the pledge in full, even though the cost of redemption often carried
a hidden interest charge. 34
Beyond these ambiguities, however, we may point to specific procedures becoming settled
in actual practice, even to the extent of acquiring court recognition, which further called into
question some of the basic assumptions of aviticitas. The first of these lies in respect of the ces-
sion to daughters of only cash inheritances. We now know that in about a half of cases from
the later Middle Ages daughters were given property in place of a cash settlement. 35 Even after
Werboczy's Tripartitum had emphatically lain down the principie that daughters be given money
and not land (except as a temporary expedient), courts acknowledged contrasting practices, to
such an extent that the cession of land remained normal in Transylvania. 36 The second practice
was a device in medieval procedural law known as the assumptio oneris. 37 This had its origin in
the difficulty with which the consent of distant relatives might be obtained in order to approve
the alienation of property. A long-lost cousin or forgotten hermit might appear, indicate that he
had nat been consulted over a sale or pledge, and thus void it. In order to remove this possibility,
courts permitted alienors to vouch for their relatives. If a relative subsequently appeared to con-
test the alienation, then he was obliged to forfeit a cash penalty, equivalent in the early sixteenth
century to the value of fifty peasant plots. 38 This device proved a convenient mechanism whereby
to push through an alienation with the minimal agreement of kinsmen and, on account of the
penalty prescribed, a powerful inducement to those who had been robbed of their right of con-
sent, nat to contest a sale after it had been agreed. The assumptio oneris survived into the mod-
ern period, being alsa adopted by peasants in their own transactions, 39 although its significance
declined with the introduction of new procedures for the notification of kinsmen. 40 Besides the
assumptio oneris, there was, however, a further device to which noblemen might have resort in
order to loosen the constraints of aviticitas. This was the usurious contract, entered into with
Jews. This is so startling (and so unknown to historians) as to merit detailed discussion.
By the late fifteenth century, the financial operations of many Hungarian Jews were more
akin to banking than to pawn-broking. The interest charges payable on loans made by Jews were
high-in the region of 35-50% or more per annum-but mainly because the risks of default or of
the debt's cancellation were so high. 41 Surviving accounts give the impression that most Jewish
loans were made to townsfolk, either because they were more likely to need commercial capi-
tal or as a consequence of the towns themselves keeping better records. Nevertheless, there is
evidence nat only of nobles but also of peasants taking out loans from Jews. 42 The mechanisms
by which debts were contracted demonstrate some sophistication. The terms of the debt were
recorded in special letters of credit that might be witnessed by the local town magistracy or by
a place of authentication. These specified the interest on the Ioan and additional penalties for
34
Polya 1894, p. 140-2.
35
Banyo 2000, p. 76-91.
36
Kovacs 2005, p. 73-5. For the sixteenth century, see also Jako 1990, 2, nos 4207, 43 70, 4783, 4858, 4911. See also
Tripartitum, I. 88 [l] (DRMH 5, p. 171).
37
For this and much of what follows, see Rady 2002, p. 23-36.
38
The penalty was responsive to inflation, amounting to 1OOO florins by the l 780s. See RL, C/71, Sigray csalad, Box
1, I-lf.
39
MOL, 07 Actus Solennes, Bundle 1, foi. 20 (1671).
40
Procedures thus tended to confiate Tripartitum I. 59 and I. 60 (DRMH 5, pp. 129-35) in respect of giving suita-
ble notice. See OSzK, MSS, Qu. Lat. 2378, Commissio Systematica, Observationes in Tripartitum, fols26v-30v.
41
The Buda Stadtrecht of c. 1400 inveighed against usury, but reserved its penalty to the Day of Judgement. See
Mollay 1959, p. 126 (art. 192).
42
MZsO, l, p. 132-3; MZsO, 5/1, p. 59.
www.cimec.ro
Customary law, aviticitas and the alienation of rural property in Hungary and Transylvania I 40 I
late repayment. 43 The debt itself might, however, he sold on, in the manner of a bill of exchange
and was, in this sense, a negotiable instrument. 44 Upon repayment, the letters were cancelled.
Although urban magistracies sometimes kept a record of the dehts that individual citizens had
incurred, there was no formal system of registration before the eighteenth century. 45
Loans taken from Jews were invariahly collateralized, either against movahles, usually jew-
ellery, or against landed property. Movables were usually lodged with the lender until such a
time as the debt was discharged. Land, however, was not administered in the usual manner of a
pledge, whereby the property was retained hy the lender until the Ioan was repaid. lt remained
instead with the borrower, although the horrower might at the time of the contract he ohliged to
hand over to the lender his deeds to the land. Only in the event of the deht not being repaid or
of the deadlines on instalments heing missed was the land physically possessed hy the lender. 46
In respect of land that was put up as collateral, the deht was thus secured in the manner of what
might also he known as a hypotheca or mortgage Ioan, and not in the manner of a pledge.
There is nothing particularly exceptional ahout this arrangement. The hypotheca had been
in use in the Austrian lands since the thirteenth century, where it was generally known as the
}ungere Satzung (to distinguish it from the altere, which was the Ioan rose on a pledge given in
pawn) .47 Hungary is not supposed to have had the mortgage Ioan hefore the 1770s (or even
later). 48 Plainly, however, it was familiar with this form of capital-raising hy no later than the
clase of the Middle Ages and noblemen were ready to contract dehts hy mortgaging parts of
their estate to Jews. lt was, indeed, easy for them to do so. Since they were not ohviously sur-
rendering the physical possession of the land at the time of the contract, they did not require the
consent of their kinsmen in the manner of a sale or pledge. If the land became forfeit on account
of non-payment of the debt, the lender had the letters of credit with which to pursue his suit,
and the courts generally regarded these as outweighing the rights of relatives. Should the courts
he reluctant to enforce the terms ofletters of credit, the king might intervene hy instructing offi-
cials and magistrates to pursue the debt, and the collateral upon which it rested, on the lender's
hehalf. 49 Equally, however, the ruler often acted on hehalf of noble and other dehtors, ohliging
Jewish financiers to cancel interest payments or even to forego a portion of the capital sum origi-
nally lent. 50 Petitions to the ruler for cancellation were usually accompanied hy a statement of
distress or hy a description of the way in which a small deht had escalated through interest and
late-payment charges, from 25 to 250 florins and so on. The frequency, with which petitions of
this type were approved by the ruler, sometimes expressly hy way of his plenitudo potestatis, is
demonstrated not only by the extant record hut also by the inclusion in chancellery formularies
of titles specifically dedicated to the royal relaxatio usurae. 51
The mortgage Ioan contracted on noble land did not survive, as far as we know, into the
modern period. Nevertheless, it is illustrative of the methods that noblemen might use in order
to obviate the constraints of aviticitas. The readiness of the courts to sanction mortgage loans
43
MZsO, 1, p. 271; MZsO, 5/1, p. 48-9, 118.
44
MZsO, 5/1, p. 67, 107.
45
1723: 107. The Buda Stadtrecht laid down that all loans should be recorded on letters issued bythe city magistracy.
See Mollay 1959, p. 129 (eh. 201).
46
MZsO, 1, pp. 264, 267; MZsO, 5/1, pp. 48-53, 87, 118; MZsO, 9, p. 71.
47
Flossmann 2005, p. 173.
48
See thus Botos, 1998, p. 10-11; Botos 2002, p. 8; Zlinszky 1891, p. 303-6.
49
MZsO, 1, p. 148, 155-6, 212-4, 236, 321.
50
MZsO, 4, p. 86. See also Ujvari, 1929, p. 693.
51
MZsO, 1, pp. 173, 177, 194-5, 209, 267, 295, 321; MZsO, 4, p. 86; MZsO, 5/1, pp. 59, 87; MZsO, 8, p. 73. For
formularies, see MZsO, 5/1, pp. 113, 129. See also Komor6czy 1999, p. 13.
www.cimec.ro
402 I MARTYN RADY
securitized on land, to permit mechanisms that restricted the kinsmen's right to object to alien-
ations, and to recognize the grant to daughters of ancestral land indicate the extent to which
customary practices might cut across the customary framework of aviticitas. In this respect,
they suggest that the three unusual court verdicts, which we previously identified, correspond
with a general approach followed by the courts in favour of a loosening of the customary law in
specific circumstances. This is exactly what we would expect. Customary law was the law of the
courts, but the courts were not lawyerly. They dispensed a justice that comported with commu-
nal apprehensions of what the law's content should be. They might, thus, twist the rules in the
interests of a just and expedient settlement, even to the extent of turning established arrange-
ments on their head. In time, court decisions that subverted the basic propositions of the cus-
tomary law might themselves acquire a strongly normative character.
Istvan Szechenyi did not understand this. He believed what he had been told by his bankers-
that because his property was ancestral, he was not its absolute owner and could not therefore use
it as security on a Ioan. In fact, by the time Szechenyi was writing, there were methods in place
to allow estates tobe used as collateral, on pain of sequestration (zarlat) for default. 52 A few had
even been converted into companies and their shares sold off. 53 (We suspect that Szechenyi was
refused credit because he was a notorious spendthrift). As a consequence, Szechenyi presented
the customary regime of landholding in the Hungarian countryside as an inflexible constraint
upon ingenuity, investment and the bourgeois modernization of social relations (polgaros6das).
Certainly, by the l 830s, the terms of Hungarian customary law had become more rigid and
schematic, largely on account of the proliferation of scholarly texts which described it in terms
of a set of normative propositions. 54 Historically, however, Hungarian customary law were never
as unyielding as Szechenyi portrayed it. As in all customary regimes, what the law was in specific
circumstances was contested, open and negotiable, consisting of conflicting strands and priori-
ties. Its content was uncertain and malleable, because the interest of the courts was not to arrive
at lawyerly verdicts but at solutions that comported with what its members thought on occasion
to be right. As elsewhere, the customary law in Hungary and Transylvania was, at best, a point
of reference that might be departed from, and nota straitjacket. 55
Bibliography
ANC Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Cluj.
Bany6 2000 P. Bany6, 'Birtokorokles es leânynegyed. Kiserlet egy kozepkori jogintezmeny
ertelmezesere: Aetas, 2000, no 3, p. 76-91.
B6nis/Degre/Varga 1998 G. B6nis, A. Degre, E. Varga, A magyar bir6sagi szervezet es perjog tărtenete, 2"d
ed„ Zalaegerszeg, 1998.
Botos 1998 J. Botos, Reformkori es 1848-as kiserlet făldhitelintezet letrehozasara, Budapest,
1998.
Botos 2002 J. Botos, A magyarorszagi jelzalog-hitelezes masfel evszazada, Budapest, 2002.
Carbasse 1996 J.-M. Carbasse, 'Contribution a l'etude du processuscoutumier: la coutume de
droit privejusqu'a la Revolution: Droits. Revue Fran~aise de theoriejuridique, 3,
1986, p. 24-37.
DRMH Decreta Regni Mediaevalis Hungar, eds J. M. Bak et al„ 5 vols, Budapest, Los
Angeles, Salt Lake City, Idyllwild, CA, 1989-2012.
52
Enforcing the zarlat was not, however, always easy. See MOL, 052, Valt6f0tărvenyszek iratai, 4 (1842), pp. 25,
61 (noting the obstruction of Baron Ignac Eotvos).
53
lvcinyi-Griinwald 1930, p. 68-71; lvcinyi-Griinwald 1960, p. 282-3.
54
Discussed in Gonczi 2008, p. 156-265.
55
Rio 2011, p. 19.
www.cimec.ro
Farrow 2004 L. A. Farrow, Between Clan and Crown: The Struggle to Define Noble Property
Rights in Imperial Russia, Cranbury, NJ, 2004.
Flossmann 2005 U. Flossmann, Osterreichische Privat Geschichte, Vienna, 5th ed., 2005.
Fiigedi 1998 E. Fiigedi, The Elefcinthy: The Hungarian Nobleman and his Kindred, Budapest,
1998.
Gonczi 2008 K. Gonczi, Die europăischen Fundamente der ungarischen Rechtskultur, Frankfurt
a/M, 2008.
Homoki-Nagy 2000 M. Homoki-Nagy, 'A torvenyes orokles jogi szabălyozasa Magyarorszagon 1861-
ig', Acta Juridica et Politica, 58, 2000, p. 211-31.
Homoki-Nagy 2006 M. Homoki-Nagy, 'Az Osztrak Polgari Torvenykonyv hatasa a magyar magănjogra',
in Kormanyzcis es kodifikcici6. Tanulmcinyok az ujkori Eur6pajogfejlodeser6l, ed.
P. Antaloczy et al., Budapest, 2006, p. 227-47.
Ivanyi-Griinwald 1930 B. lvănyi-Griinwald. 'Grof Szechenyi Istvan Hitel cimu munkăja.Torteneti
bevezetes', in Grof Szechenyi Istvan ăsszes munkcii, 2, Budapest, 1930, pp. 1-264.
lvănyi Griinwald 1960 B.G. lvanyi, 'From feudalism to capitalism: the economic background to
Szechenyi's reform in Hungary', in Journal of Central European Affairs, 20, 1960,
p. 270-88.
Jako 1990 A kolozsmonostori konvent jegyzokănyvei 1289-1556, ed. Z. Jako, 2 vols, Budapest,
1990
Karbic 2002 M. Karbic, 'Heiratsstrategien des Kleinadels von Turopolje (Slawonien)
im spăten Mittelalter', in East Central Europe //;Europe du Centre-Est:
EinewissenschaftlicheZeitschrift, 29, 2002, p. 167-76.
Katona 1894 M. Katona, A magyar csalcidi hitbizomciny, Budapest, 1894.
Kelly 2009 F. Kelly, A Guide to Early Irish Law, Dublin, 2009.
Komoroczy 1999 G. Komoroczy, Jewish Budapest, Budapest, 1999.
Kovacs 2005 A. W Kovacs, The History of the Wass de Czege Family, Hamburg, 2005.
Madi 1970 F. Madi, 'Kodifikation des ungarischenPrivat- und HandelsrechtimZeitalter des
Dualismus', in A. Csizmadia & K. Kovacs, Die Entwicklung des Zivilrechts in
Mitteleuropa, Budapest, 1970, p. 87-119.
Merryman, Perez- J.H. Merryman, R. Perez-Perdomo, The Civil Law Tradition: An Introduction to
Perdomo 2007 the Legal Systems of Europe and Latin America, 3rJ ed„ Stanford, CA, 2007.
MOL Magyar Orszagos Leveltar (Hungarian National Archive).
Mollay 1959 Das Ofner Stadtrecht. Einedeutschsprachige Rechtssammlung des 15.fahrhunderts
aus Ungarn, ed. K. Mollay, Budapest, 1959.
Mumby2011 J. Mumby, 'The des cent of family land in later Anglo-Saxon England', in Historical
Research, 84, 2011, p. 399-415.
MZsO Magyar Zsid6 Okleveltcir, eds A. Friss, F. Griinwald et al., 8 vols, Budapest,
1903-65.
Nagy 1892 I. Nagy, A Pecz nemzetsegbeliek ărăkădesi pere. 1425-1433, Budapest, 1892.
OSzK Orszagos Szechenyi Konyvtar (National Szechenyi Library), Budapest.
Polya 1894 J. Polya, 'A magyar birtok es orokodesijognakfejlodese', in Magyar
Gazdascigtărtenelmi Szemle, 1, 1894, p. 60-65, 136-45.
Rady 2002 M. Rady, 'Warranty and Surety in Medieval Hungarian Land Law', in Journal of
Legal History, 23, 2002, pp. 23-36.
Rady 2012 M. Rady, 'Judicial Organization and Decision Making in Old Hungary', in Slavonic
and East European Review, 90, 2012, p. 450-81.
Rady 2013 M. Rady, 'Historical Introduction', in Government and Lawin Medieval Moldavia,
Transylvania and Wallachia, ed. M. Rady, A. Simon, London, 2013, p. 1-13.
Rath 1861 G. Rath, Az orszcigbir6i ertekezlet a tărvenykezes tcirgyciban, 2 vols, Pest, 1861.
Rio 2011 A. Rio, 'Introduction', in Law, Custom and Justice in Late Antiquity and the Early
Middle Ages, ed. A. Rio, London, 2011, pp. 1-22.
RL Raday Leveltar (Raday Archive), Budapest.
Szabo 1909 D. Szabo, A magyarorszciggyulesek tărtenete II. Lajos korciban, Budapest, 1909.
Szilagyi 1930 L. Szilagyi, A magyar kircilyi kancellciriaszerepe az cillamkormcinyzatban 1458-
1526, Budapest, 1930 (also published in Turul, 44, 1930).
www.cimec.ro
404 I MARTYN RADY
CUSTOMARY LAW, AVITICITAS AND THE ALIENATION

OF RURAL PROPERTY IN HUNGARY AND
TRANSYLVANIA (15rn TO 19rn CENTURIES)
(Abstract)
Landed property was held throughout our region under what was called customary law. Most histo-
rians have treated customary law as composed of normative propositions in the form of fixed rules. This
approach is mistaken, for medieval and early modern courts were neither lawyerly in their composition
nor lawyerly in their regard for the law. The courts were mostly macle up of lay participants. Their inter-
est was not in applying a series of rules to the cases that came before them, but instead in arriving at
solutions that were just and equitable. This paper looks at the principle of aviticitas, which is frequently
presented as constituting a set of binding and fundamental propositions, which vested the ownership of
property in the extended family or kindred group. It indicates that courts often arrived at judgements
that were at odds with aviticitas and either developed or recognized practices that contradicted its mast
basic assumptions. The paper looks at three court judgements, the institutions of female succession, the
device in law known as the assumptio oneris, and mortgage loans.
www.cimec.ro
TRANSPORTATION STATISTIC OF THE
AUSTRIAN FIRST DANUBE STEAM NAVIGATION
COMPANY (DDSG) 1829-1848
NinoDELIC
Institute of History, Belgrade, Serbia
The Austrian First Danube Steam-Navigation Company (Erste Donaudampfschiffartsgesellschaft

- DDSG) was founded in Vienna in 1829. The company started as a small business with just 1
steamship in 1831 but developed quickly into a large passenger and cargo transportation firm
operating with over 150 vessels in 1848. At first, only a few national lines were established,
but the services extended beyond the Austrian borders in 1834. Due to the significance of the
company for the economic and transportation policies of the central government, the most
important statistica! figures related to the achievements of the corporation were published in the
official Austrian statistical yearbooks (commonly known as the Tafeln). 1 Data analysis demon-
strates huge difference in expansion of the shipping network and the volume of transportation
in various sections of the Danube.
The Danube was in use as a natural trade route for centuries. Since the 161h century, two great
powers dominated on the river - The Habsburg Monarchy and the Ottoman Empire. Despite
political animosities between the Empires, economic interests led to several agreements regulat-
ing commercial shipping on the Danube. The "Danube Monarchy" was given the opportunity
to use the Ottoman Lower Danube for its economic and politica! interests. In the l 91h century,
the Russian advance toward Constantinople changed the situation. In 1812 the Russian Empire
spread to the Kilia Branch of the Danube Delta and began to use the river for commercial and
military purposes. In 1829 Russia gained control of almost the entire Danube Delta, and there-
fore, no access to the Black Sea without Russian permission was possible. 2
lt turned out that the Russian control of the Delta has become reality at a time when steam-
ships began to replace older paddle and sail boats on rivers. The advantage of their use, especially
in the upstream direction, was quite obvious. They could carry more passengers and cargo for a
longer period of time and in a way far more safe. They were quicker and quite punctual. Large
rivers could finally be exploited for massive and cheap transportation of people and goods. 3
1
The Austrian statistica! yearbook series ( Tafeln zur Statistik der Oesterreichischen Monarchie 1829-1856 = Tafeln)
were at first a confidential document, for use by high officials only.
Focas 1987, p. 66-79, 99-105; Zecevic 2000, p. 54-58; Hajnal 1920, p. 53-56.
3
Inalcik 1994, p. 798-799.

www.cimec.ro
406 I Nrno DELIC
The significance of the Danube for Inner-Austrian and Trans-European trade was well
known to the politica! elite of the time. For the Viennese cabinet, free access to the Black Sea
was of crucial importance. Free navigation for Austrian ships on the Lower Danube was impor-
tant to manage the Monarchy' s export to the Near and Far East. The politica! domination of
Russia in the Danube Principalities and Serbia could not be undermined by military force, but
by stronger economic ties only. The project to connect the Danube with the Main and the Rhine
was already in existence in 1829 and the construction work began in 1836. The Bavarian dip-
lomat August von Gise discussed this issue with the Austrians in Vienna in 1834. The Austrian
chancellor Metternich obtained in the same year an important memorandum from Franz von
Ottenfels, who states that the Danube represents the best way how to secure outlet of Austrian
manufactured goods and input of raw materials. The fact that the project could he used as an
argument for the Austrian right of entry to the Prusso-German Customs Union was mentioned
as well. 4
Austria and Russia, fearing the internationalization of the Danube question, tried to regulate
the navigation in a bilateral way. Vienna already had free access to the Lower Danube thanks to
previous treaties with Turkey, but the Russian control of the Delta made a new agreement with
St. Petersburg necessary. Diplomats and historians (the British above all) accused the Russians
of allegedly complicating the navigation through the Delta by issuing new quarantine restric-
tions ( 1836) and letting the accumulation of sandbanks lower the water leve! at Sulina Branch. A
part of the Russian administration certainly had the intention to block other nations to use the
river freely, but it is stil! an open issue how effective those measures really were. The restrictive
policies could even harm the Russian interest, since the Danube was necessary for its own grain
exports to the west. It seems that Vienna and St. Petersburg found common interest in regulat-
ing the navigation in a way that would not block the other side completely. Both Empires pushed
the Ottomans in 1834 to allow blowing up rocks in the Iran Gate section with the purpose to
make passing steamships possible. Metternich initiated negotiations with St. Petersburg in 1839
with the aim to regulate the navigation in the Sulina Branch with a contract. The convention was
signed in 1840 and declared free shipping for both sides on everyone's part of the Danube. The
Russians agreed not to hinder Austrian vessels to enter the Delta and accepted to take care of the
sandbanks in Sulina. 5
Austria and Russia were not the only great powers interested in the Danube question. The
British diplomacy was quite active in suppressing Russian influence in the Balkans. British
interests in the Near East demanded to block Russian access to the Mediterranean through
the Bosphorus and Dardanelles. With the aim to push the Russians out of the Delta and the
Danube Principalities, British diplomacy tried to internationalize the Delta question and break
the Russian monopoly. According to the Russian-made Organic Regulations for Wallachia and
Moldavia, all their Danube ports were freely accessible to all vessels regardless of nationality.
British and Greek-Ionian ships (under British protection since 1815) became very active in
grain trade. The Wallachian port of Braila became the mast important grain export centre on
the Danube. The Austro-British convention ( 1838) declared free shipping for British vessels on
the Austrian part of the river. In the same year, Britain signed a new commercial convention
with Turkey. After severa! attempts, a free-shipping convention was signed with Russia in 1843.
After the repeal of the Corn Laws in Britain (1846), the number of British vessels coming to
4
Sedivy 2011, p. 631-634, p. 643-646; Sedivy 2013, p. 444-450, 452-455; Blum 1943, p. 29; Hajnal 1920,
p. 126-133.
5
Sedivy2011, p. 647-658; Focas 1987, p. 106-129, 153-158; Blum 1943, p. 28; Hajnal 1920; p. 62-64.
www.cimec.ro
Transportation statistic of the Austrian first Danube Steam Navigation Company (DDSG) 1829-1848 I 407
Braila increased from 14 in 1845 to 259 in 1847. The Lower Danube was no longer under full
Austro-Russian domination. 6
The heginnings of the DDSG and the first prohlems

The first attempt to establish steam-shipping on the Austrian Danube in 1819 was unsuc-
cessful. In 1828 the Englishman John Andrews and Joseph Pritchard obtained a new exclusive
imperial privilege for running steam vessels on the river for the next three years. The new busi-
ness, founded in 1829, transformed into a Joint stock company next year, with the purpose to
attract new investors. The new official name of the company was: "Imperial - Royal Privileged
First Danube Steam-Navigation Company" (K. K. privilegierte erste Donau-Dampschiffahrts-
Gesellschaft). Later, the name ''Austrian First Danube Steam-Navigation Company" (DDSG in
short form) became more common in use. 7
Two important personalities immediately affiliated to the new corporation - Hungarian
count and national leader Istvan Szechenyi, and the Austrian Chancellor count Metternich.
Szechenyi took a legendary voyage down the Danube to Constantinople in 1830 with the pur-
pose to expiare all navigation possibilities. He was later sent by the Government to handle the
regulation works in the Iran Gate section (1833-34) and appointed royal commissioner for
navigation on the Danube. The Austrian Chancellor became a shareholder of the DDSG and
chairman of the Imperial Central Committee for steam-shipping issues (since 1836). 8
When the first regular line (Vienna - Pest) was established in 1831, the company had just
one steamship - the "Franz I". To acquire financials for new ships, the corporation issued new
stocks and placed them on the market. The DDSG did nat operate the lines on its own until 1834
(John Andrews rented the ships and the rights). Due to the wishes of the government, the cor-
poration decided to extend the services beyond the Austrian borders on the Lower Danube in
Turkey (Orsova- Galati) in 1833. Huge efforts were macle to eliminate obstacles on the Belgrade
- Vidin section, and special treatment was given to the Iran Gate problem. The Ottomans
refused to allow major changes at first, but after Russian intervention Austrian engineers suc-
ceeded to make the Iran Gate passable for steamships. On the 11 th of April 1834 the ''Argo"
travelled through the dangerous sections and arrived twelve days later in Galati. The Lower
Danube steamship lines could now be established, but the problem was nat resolved completely.
Steamships could pass the section just under certain conditions and for the mast part of the year
the connection between the Upper and Lower Danube was interrupted. 1he steamships could
travel to Drencova where passengers and cargo had to switch to smaller boats and continue to
Orsova. Between Orsova and Kladovo passengers had to use the land roads meanwhile cargo
could be transported through a side-channel. This uncomfortable solution caused the DDSG
lines to split in Upper and Lower Danube lines. 9 During the winter of 1846/47 new regula-
tion works in the Iran Gate region macle the passing for steamships easier, but still nat allowing
smooth shipment. 10
The ambitious plans of the company and the Viennese cabinet did nat end at the Danube
Delta. In November 1834 the "Maria Dorothea" established the first regular sea-line of the
6
Ardelanu 2010, p. 165-168; Focas 1987, p. 105-109; Inakik 1994, p. 850; Hajnal 1920, p. 54-61.
7
Ardelanu 2009, p. 187; Tafeln 1845, Tafel (Table) 55; Blum 1943, p. 29; Hajnal 1920, p. 123-124.
R Sedivy 2011, p. 646-648; Sedivy 2013, 604-608; Ardelanu 2009, p. 187; Tafeln 1845, Tafel (Table) 55; Zecevic
2000, p. 65; Hajnal 1920, p. 126-134, 138-139.
9
Sedivy 2011, p. 647-650; Tafeln 1845, Tafel (Table) 55; Zecevic 2000, p. 65-68; Blum 1943, p. 29; Hajnal 1920,
p. 125.
10
Tafeln 1853, Tafel (Table) 8, p. 5.
www.cimec.ro
408 I NINO DELIC
DDSG, on the route between Constantinople and Smyrna/Izmir. The final aim was to estab-
lish continuous DDSG lines from Linz in Austria, down to the Danube Delta, and ending
at Thessaloniki and Trabzon. To achieve the goal, the company invested in new vessels and
operated with already 6 sea-ships in 1844. The problems regarding the sandbanks of the
Russian controlled Sulina Branch of the Delta, caused that the Austrian government and the
DDSG tried a different approach. In 1839/40 a new road between Cernavoda on the Lower
Danube to the port of Constanta on the Black Sea was built, with the intention to create an
alternative to the route through the Danube Delta. Due to high costs, problems with the
organization, and an achieved understanding with the Russian government (after 1840),
which made the Delta accessible again, the company decided to abandon this shortcut route
in 1844.'1
In 1840 the company complained about a shipping privilege on the Hungarian part of the
Danube given by Hungarian authorities to John Andrews. The disputed privilege was withdrawn
and the DDSG finally obtained the prolongation of its own license to 1855. The Emperor, on the
other side, demanded freights to he reduced and the non-profitable Lower Danube lines main-
tained, as major conditions for the preservation of the company's exclusiveness on the Austrian
part of the river. 12
The company extended its operations to the tributary rivers of the Upper Danube in the
south in 1843-1845. On the Sava River a link to Sisak, on the Drava to Osijek, and on the Tisa to
Szeged (through the Bega Channel even an auxiliary way to Timisoara) were established. 13 In
1847/48 shipping on the Tisa extended to Szolnok and later even to Tokaj. 14
Problems with the sea operations, and the new plan of the government to strengthen the
positions of the Austrian Lloyd on the sea, forced the management of the DDSG to abandon
the sea-lines and to sell all 6 sea-ships and equipment to the previously mentioned company for
560.000 Florins in 1845. The Lloyd guaranteed to coordinate its Constantinople - Galati lines
with the timetable of the DDSG in Galati as part of the arrangement. Still, the DDSG incor-
porated to the contract an option to re-establish its own line to Constantinople from time to
time. In case of huge difficulties to coordinate the timetables, disputes over fare prices etc; the
Austrian government was named as the arbitrator. 15
The DDSG finally oriented its resources to the Danube only. In 1846 the Emperor prolonged
the privilege for the company to the year 1880. 16 The growth of the company was impressive -
from 4 steamships in 1835 to 4 7 in 1848. The number of passengers transported on the Danube
increased from 14.776 to 1.615.609 in the same period.'7 But, as the statistics show, the expan-
sion of the network, and the volume of transportation, did not develop equally in all sections of
the Danube. The financial aspect of the business wasn't in great condition moreover.
lhe transportation statistics

The DDSG began its business with just one steamship - the "Franz I" - in 1831. By issuing
new stocks, the company received new financial injections with the purpose to enlarge its fleet.
In 1832 a total amount of 200 stocks, valued at 100.000 Florin was issued. Ten years later, the
11
Tafeln 1845, Tafel (Table) 55; Tafeln 1847, Tafel (Table) 45; Hajnal 1920, p. 65-66.
12
Tafeln 1846, Tafel (Table) 54; Hajnal 1920, p. 143-144.
13
Tafeln 1847, Tafel (Table) 45; Tafeln 1848, Tafel (Table) 44; Tafeln 1851, Tafel (Table) 8, p. 5, 28,
14
15
Tafeln 1848, Tafel (Table) 44; Sedivy 2013, 452-457.
16
Hajnal 1920, p. 146-147.
17
Tafeln 1845, Tafel (Table) 55; Tafeln 1853, Tafel (Table) 8, p. 6-9.
www.cimec.ro
amount of stocks increased to 8.000 valued at 4.000.000 Florin. In 1848 a total of 12.000 stocks,
valued at 6.000.000 Florin was already placed on the market. 18
The money obtained from new stocks and from operative incomes was used to buy new
ships and purchase of other facilities necessary for the company. In 1835, the DDSG established
its own port and shipyard in Buda. New bureaus were set up on the main stations (Buda and
Pest, Novi Sad, Zemun, Drencova, Orsova, Kustschuck, Galati) and smaller agencies on almost
all the other. The company owned several warehouses and workshops on the docks of the more
important harbours. Beside the steamers, the DDSG purchased dozens of other auxiliary vessels
(passenger, cargo, maintenance and repair). 19
The fast growth of the company becomes more evident by comparing the number of ships,
passengers and cargo transported from year to year.
Table 1. DDSG transportation statistics 1835-1848 (Danube lines and the Sava-Tisa-Bega auxil-
iary li nes. Without the sea-lines). So urce: Tafeln 1845, Tafel (Table) 55; Tafeln 1851, Tafel (Table)
8, p. 16; Tafeln 1853, Tafel (Table) 8, p. 6-9.
Transportation statistics ofthe DDSG 1835-1848
Value of transported
Goods (in viennese
Tours macle Passengers Money and Precious
Stearn- centner) 1
Year objects (in Florin)
ships
Upper Lower Lower
Upper D. Upper D. Lower D. Upper D. Lower D.
D. D. D.
1835 4 64 18 14.444 332 23.345 7.850 - -
1836 6 79 29 19.256 1.717 37.028 11.179 4.800 7.200

1837 7 140 28 33.757 1.486 57.635 11.484 304.954 38.097
1838 10 145 34 43.833 2.138 147.302 28.786 1.853.774 99.621
1839 10 219 48 65.237 2.694 187.715 31.388 535.234 103.375
1840 12 233 38 73.815 2.157 190.972 23.815 206.444 72.283
1841 16 364 32 117.455 2.215 344.440 24.665 1.238.125 154.756
1842 17 504 42 160.100 3.198 381.948 33.779 3.021.985 432.432
1843 22 833 47 230.607 3.759 570.509 36.524 2.339.178 1.247.732
1844 23 928 35 502.918 4.103 878.559 49.052 5.980.227 621.607
1845 28 1118 45 785.444 8.151 1.444.245 87.616 4.958.230 709.095
1846 32 1422 54 896.062 7.934 1.835.581 73.706 4.450.668 734.844
1847 41 1931 61 841.075 11.442 2.905.126 279.651 7.498.792
1848 47 2154 50 1.607.762 7.847 2.522.596 70.028 12.169.637
1
1 viennese centner = 56kg. Schneider 1839, 385-386.
The table illustrates the different development of the Upper and Lower Danube lines in the 1835-
1848 period. The total increase in passenger transportation on the Upper Danube was 11.131 %! The
introduction of the short Buda - Pest line (just crossing the Danube) in 1844 increased the number
of passengers immensely. In 1844 already 237.332 passengers travelled on the short line (47% of
all on the Upper Danube) and 980.640 in 1848 (61 % of all on the Upper Danube). 20 The tributary-
river lines (Sava, Tisa, Drava, Bega lines) developed quickly as well. In 1846 about 2.200 persons
used these lines, in 1847 more than 4.700, but the numbers improved to almost 64.000 in 1848. 21
18
19
Tafeln 1845, Tafel (Table) 55.
20
Tafeln 1848, Tafel (Table) 44; Tafeln 1851, Tafel (Table) 8, p. 16; Tafeln 1853, Tafel (Table) 8, p. 9.
21
It is complicated to determine the exact number due to the fact that the lines were connected to the Danube
lines and a certain number of passengers just used certain stations on the tributary rivers to get to the Danube
itself. Tafeln 1851, Tafel (Table) 8, p. 26, 28; Tafeln 1853, Tafel (Table) 8, p. 9.
www.cimec.ro
41 o I NINO DELIC
Considering the Upper Danube lines without the short cross-river tour, the increase was still an
astonishing 4.341 % from 1835 till 1848. 22
The number of passengers which passed the Iron Gate using the Zemun - Orsova line in
1846 was 8.713 (including all passengers which travelled from/ to further south/north). 23
The development on the Lower Danube lines was much less impressive. Between 1835 and
1848 the number of passengers transported by the DDSG increased 2.364%. The share of the east-
ern lines in passenger transport shrunk from 8.19% in 1836, to 1.34% in 1847, and 0.49% in 1848.
The character of the passenger transport in the two main sectors was different too. Due to
fare statistics for the 1844 season, 58% of all passengers on the Lower Danube bought the cheap-
est third class ticket (on deck), in comparison to 9.5% on the upper lines. 24 The fare prices of the
DDSG show that the transportation costs on the south-eastern lines were higher than on the
Austrian part of the Danube.
Table 2. Fare prices for passengers of the DDSG in 1841. (Florin per g. mile). Sea-lines included.
Source: Tafeln 1845, Tafel (Table) 55.
Fare prices for passengers of the DDSG in 1841.
Fare prices in Florin (Florin per g. mile) 1
Line Downstream Upstream G. miles 26
I class II class I class II class
Linz - Vienna 9 (0.3) 6 (0.2) 6.33 (0.21) 4.17 (0.14) 29.75
Vienna - Drencova 33 (0.25) 22 (0.16) 29 (0.22) 19.33 (0.14) 134.5
Vienna - Galati 77 (0.32) 52.5 (0.22) 73 (0.3) 50.85 (0.21) 243.75
125 85 100 70
Vienna - Constantinople (0.36) (0.25) (0.29) (0.2) 345
(0.41) (0.28) (0.33) (0.23) 306.5 2
1
Geographic mile= 7.407 km. Schneider 1839, p. 371; Schiebe 1839, p. 440.
2
The shorter line through Cernavoda - Constanta.
Higher prices, the problem of the Iron Gate, less economic power of the passengers in the
east, competition - just some of the reasons causing the DDSG's Lower Danube lines becoming
quite unimportant for passenger transportation.
The transportation of goods on the other side, indicate a somewhat different pattern. The
increase in weight of transported cargo from 1835 till 1848 was 8.311 % ( 10.802% on the Upper
Danube and 892% on the Lower Danube). The increase until 1847 was even more powerful
(especially on the Lower Danube) since the Revolution in 1848 hindered the normal develop-
ment of trade.
In the Upper Danube section, the Vienna - Pest line was the most significant. In 1846,
896.538 v. centner of goods were transported between the two cities (48.84% of all cargo shipment
22
Hajnal published much lesser numbers of passengers transported since 1843. lt is obvious that the Buda - Pest
line is not included, but the numbers still do not match with the data from the Tafeln. It is not clear what source
Hajnal used (some "Survey of the Management of the DDSG from 1836 till 1856" is mentioned). Hajnal 1920,
p. 148-149.
23
24
Tafeln 1848, Tafel (Table) 44.
www.cimec.ro
on the Upper lines; 71 % of the cargo was directed upstream). 25 The amount of transported goods
increased to 1.250.328 v. centner in 1847 and 1.506.069 in 1848. 26
The Pest - Zemun line was upstream oriented and shipped 534.629 v. centner in 1846 (71 %
upstream). 27
The amount of goods on the Zemun - Orsova line (passing the Iron Gate) reached 216.180 v.
centner in both ways in 1846. From the 130.258 v. centner transported on the way from Orsova to
Zemun, only 1.312 did board east of Orsova, and 45.650 (35%) did not go further than Zemun. 28
On the Orsova - Galati line a total of 62.355 v. centner of goods were transported in 1846,
from which 28.768 downstream (26.071 shipped from further north - mainly from Vîenna). 29
The cargo transportation on the tributary-rîver lines became more and more sîgnîficant. In
1846 already 213.805 v. centner were transported between Sîsak, Zemun and Szeged (280.780
next year). 30
The DDSG was paying special attentîon to the transportation of pîgs. The company maîn-
taîned a small fleet of vessels desîgned to carry the particular livestock (5 vessels în 1842, 12
în 1848). In 1839 already 9.118 anîmals were conveyed and the number încreased to 59.690 in
1847. Thîs type of cargo was carrîed only on the Upper Danube (Pest - Orsova în particular). 31
The share of the Lower Danube lines în the weîght of the transported cargo shrunk from
23.19% în 1836 to 3.86% in 1846, but recovered to 8.78% în 1847 (after new regulatîon works
were done în the Iron Gate regîon în 1847). 32
The fare policies for cargo shippîng of the DDSG did nat make any dîfference between the
downstream and upstream directîons.
Table 3. Cargo fare prices of the DDSG în 1842. Sea lines încluded. Source: Tafeln 1845, Tafel
(Table) 55.
Cargo fare prices ofthe DDSG in 1842.
Regular Fares Special fares
Fare for Iv.
Fare per v. Fare for 1 v. centner
centner per g. Fare per v. centner (in
Line centner (in per g. mile 2
mile 2 Florin)
Florin)' (in Florin)
(in Florin)
Linz - Vienna I 0.033 - -
0.8 0.020
Vienna - Pest 1.1 0.027
For Hung. goods 3 For Hung. Goods 3
2.16 0.018
Vienna - Zemun 1.66 0.014
(Upstream) (Upstream)
Vienna - Galati 4 0.016 - -
0.013
Vienna - Constantinople 4.5 - -
0.014 4
1
1 viennese centner = 56kg. Schneider 1839, 385-386.
2
Geographic mile= 7.407 km. Schneider 1839, p. 371; Schiebe 1839, p. 440.
3
Special fares for Hungarian products, heavy commodities of low value and base-metals.
4
The shorter line through Cernavoda - Constanta.
25
26
27
28
29
30
Tafeln 1851, p. 29; Tafeln 1853, Tafel (Table) 8, p. 9.
31
Tafeln 1845, Tafel (Table) 55; Tafeln 1853, Tafel (Table) 8, p. 9.
32
www.cimec.ro
412 I NINO DELIC
lt is important to mention that the DDSG lowered the fares on the south-eastern section
for 20% that year. 33 The new prices indicate that the company had some intention to stimulate
the transportation of goods on the Lower Danube. The special policy for the Vienna - Pest line
was important for Hungarian agricultural exports toward the western part of the Monarchy. The
fares were reduced again in 1845. 34
Beside passenger and weighty cargo transportation, the DDSG made good earnings from
money transfers. In 1836 the value of Money & Precious objects transported on the Lower
Danube was still higher than in the north. A year later, the share in Money & Precious objects
transported bythe south-eastern lines declined to 11.1 %. In 1846 the share increased to 14.17%.
The main senders and recipients of money in 1846 were Vienna (444.208 fi. sent, 1.369.550 fi.
received) and Pest (875.610 fi. sent, 719.029 fi. received). According to official data, the money
transfer between the Upper and Lower Danube sections was not of major importance. 35
The data published by the Austrian statistica} bureau show that the development of the
Lower Danube lines was not as dynamic as in the case of the northern lines. Still, they were
maintained and expanded. The company got progressively more focused on cargo shipping on
the Orsova - Galati line.
The financials of the corporation, according to official data, seemed to be in good condition.
Since 1835 the company was making profit and established 3 different funds (for reparation
works, accidents, amortisation etc.). 36
But, the real situation was quite different. In 1845 the problematica} sea-lines were sold to the
Austrian Lloyd, but the 560.000 Florin purchase price did not cover all the costs for the ships. In
the same year, the 3 mentioned funds were merged to one and new rules for finance-managing
set up. The problem was that the bookkeepers did not use the funds for clearing the amortisation
of the vessels as the company's Statute required. The amounts from operative profits happened
not to be sufficient to cover the needs of amortisation, and consequently, the company was mak-
ing losses on a long term. Still, super-dividends were paid to the shareholders in 1838 and 1840.
The Lower Danube lines were making operative losses almost every year and it seems that they
could be maintained only with the support of the Austrian government. Economic and politica}
interests of the Danube Monarchy in the Balkans made financial problems being ignored. 37
The rapid development of the profitable Upper Danube lines made it possible to finally
achieve real profit in 1847. At that time, the company already developed into a steam-shipping
giant on the Danube. Just before the Revolution in 1848/49, 47 steamers and around 100 other
auxiliarytransportation vessels travelled the Danube up and down under the Austrian flag. 38 An
own port and shipyard, dozens of offices (74 bureaus and agencies), warehouses, workshops and
other facilities belonged to the DDSG. The corporation had 708 employees and around 1.200
auxiliary workers in 1845. 39
The primary way to finance this quick development was found in issuing new shares and
exploiting efficiently the Upper Danube lines. Still, it is more than questionable if all this could
have been achieved without the direct support of the Austrian government.
33
Previously the Emperor demanded the charges for cargo transportation to be reduced. Tafeln 1846, Tafel (Table)
55; Hajnal 1920, p. 143-144.
34
35
Tafeln 1851, Tafel (Table) 8, p. 31-32.
36
Tafeln 1845, Tafel (Table) 55;
37
Tafeln 1845, Tafel (Table) 55; Ardelanu 2009, p. 188; Hajnal 1920, p. 144-145.
38
The Company owned even more vessels - special boats for reparations, coal transportation etc. In 1844 the total
amount of all vessels (transportation and maintenance) was 259. Tafeln 1848, Tafel (Table) 44.
39 Tafeln 1853, Tafel (Table) 8, p. 4-12; Tafeln 1851, Tafel (Table) 8, p. 12.
www.cimec.ro
The DDSG started as a small private company in 1829. Due to political and economic inter-
ests of the Danube Monarchy, the Company acquired state support crucial for its development.
Around 50 new steamers, an own winter-port and shipyard, and hundreds of auxiliary facilities
were established between 1831 and 1848. The Upper Danube lines proved that steam-shipping
on the Danube could be very profitable. The Lower Danube lines, on the other hand, caused
mainly losses to the company, and remained in function due to the interests of the Viennese
cabinet. The fare prices of the DDSG indicate some protection policies existed for Hungarian
agrarians (exporting to the west) and for Austrian industrials (exporting to the east). The finan-
cial situation of the corporation was not in good shape until 1847 when the operative profit
raised to an amount covering all the real expenses of the new steam-shipping giant on the Dan.
Bihliography
Ardelanu 2009 C. Ardelanu, From Vienna to Constantinople on Board the Vessels of the Austrian
Danube Steam-Navigation Company (1834-1842), in Historical Yearbook, Voi
VI, Romanian Academy "Nicolae Iorga" History Institute, Bucharest, 2009.
Arde lanu 20 l O C. Ardelanu, Russian-British rivalry regarding Danube navigation and the origins
of the Crimean war (1846-1853), in Journal of Mediterranean Studies, Voi. 19, No
2, University of Malta, Msida, 2010.
Blum 1943 J. Blum, Transportation and Industry in Austria, 1815-1848, in The Journal of
Modern History, Voi. 15, No 1, The University of Chicago Press, Chicago, 1943.
Focas 1987 S. G. Focas, The Lower Danube River ln the Southeastern European Politica/ and
Economic Complex from Antiquity to the Conference of Belgrade of 1948, East
European Monographs - Boulder - Columbia University Press, New York, 1987.
Hajnal 1920 H. Hajnal, The Danube, Jts Historical, Poli tical and Economic importance, Martinus
Nijhoff, The Hague, 1920.
Inalcik 1994 H. Inalcik (Ed.), An Economic and Social History of the Ottoman Empire 1300-
1914, Cambridge University Press, Cambridge, 1994.
Schiebe 1839 A. Schiebe, Universal-Lexikon der Handelswissenschaften, Band III, Friedrich
Fleischer - Gebriider Schumann, Leipzig - Zwickau, 1839.
Schneider 1839 F. W Schneider, Taschenbuch der Maass- und Gewichtskunde, Aug. Herbig Verlag,
Berlin, 1839.
Sedivy 2011 M. Sedivy, From Hostility to Cooperation? Austria, Russia and the Danubian
Principalities 1829-40, in 1he Slavonic and East European Review, Voi. 89, No
4, Modern Humanities Research Association and University College London,
London, 2011.
Sedivy 2013 M. Sedivy, Metternich, the Great Powers and the Eastern Question, Zapadoceska
univerzita v Plzni, Plzen, 2013.
Tafeln 1845 Tafeln zur Statistik der Oesterreichischen Monarchie, XIV Jahrgang, 1841, Wien
1845.
Tafeln 1846 Tafeln zur Statistik der Oesterreichischen Monarchie, XV Jahrgang, 1842, Wien
1846.
Tafeln 1847 Tafeln zur Statistik der Oesterreichischen Monarchie, XVI Jahrgang, 1843, Wien
1847.
Tafeln 1848 Tafeln zur Statistik der Oesterreichischen Monarchie, XVII Jahrgang, 1844, Wien 1848.
Tafeln 1851 Tafeln zur Statistik der Oesterreichischen Monarchie, II Teii, XVIII und XIX
Jahrgang, 1845/46, Wien 1851.
Tafeln 1853 Tafeln zur Statistik der Oesterreichischen Monarchie, II Teii, XX und XXI Jahrgang,
1847/48, Wien 1853.
Zecevic 2000 R. R. Zecevic, Srbija i medunarodni poloiaj Derdapa, istorija i sada5njost, Institut
za medunarodnu politiku i privredu, Beograd, 2000.
www.cimec.ro
414 I NINO DELIC
DIE TRANSPORT-STATISTIK DER OSTERREICHISCHEN ERSTEN

DONAUDAMPFSCHIFFARTSGESELLSCHAFT (DDSG) 1829-1848
(Abstract)
Die bsterreichische Erste Donaudampfschiffartsgesellschaft (DDSG) wurde im Jahre 1929 gegriin-

det. Das Unternehmen hatte im Jahre 1831, als die erste regulăre Linie eroffnet wurde (Wien - Pest),
nur 1 Dampfboot zu verfiigung. Durch Aktienverkăufe, gelang es der Gesellschaft das notige Kapital
for die Vergrosserung der Flotte zu bekommen. In der Periode 1829-1848, schaffte man es die Zahl
der Dampfschiffe auf 47 zu steigern. Im Jahre 1847 hatte die DDSG bereits iiber 150 Transportschiffe
verschiedener Art, einen eigenen Winterhafen und Werft, dutzende von Biiros und Agentien, und iiber
700 eigene Angestellte (dazu mehr als 1.200 Hilfskrăfte). Die Oberen Donau-Linien erzielten stăndig
Gewinn, derzeit die See- und Unteren Donau-Linien in Verluste geraten. Es war der Wunsch und Druck
der Regierung der die ostlichen Linien protegierte. Ohne politischen Einfluss und Hilfe der zentralen
Macht wăre die rasche Transformierung der DDSG aus einer kleinen Verkehrsgesellschaft in einen
Donau-Transport Riesen nicht moglich.
www.cimec.ro
ÎNCEPUTURILE NAVIGATIEI
, CU ABURI PE DUNĂRE
Lavinia MICU
Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Caraş-Severin
Problema navigaţiei pe Dunăre a fost ridicată, la începutul secolului al XIX-lea de Robert

Fulton, inventatorul vaporului cu aburi, care a lansat, în 1807, o propunere guvernului austriac
de a construi o societate de navigaţie pe fluviul Dunărea între Viena şi Ulm. Propunerea acestuia
nu a avut însă sorţi de izbândă, iniţiativa fiind reluată două decenii mai târziu, în 1828, când
reprezentanţii executivului austriac au concesionat navigaţia, în sectorul lor, armatorilor englezi
John Andrews şi Iosef Prichard. 1
Pe plan internaţional, tratatul de la Adrianopol, încheiat la 2 septembrie 1829, declara navi-
gaţia pe Dunăre, Marea Neagră şi strâmtorile Bosfor şi Dardanele liberă pentru comerţul tuturor
statelor. Ca urmare s-au organizat şi societăţi de navigaţie în ţările riverane fluviului european.
Astfel a luat fiinţă la Viena încă din anul 1829 Prima societate privilegiată de transport cu cu
vapoare cu aburi pe Dunăre: Die erste privilegierte osterreichische Donaudampfschiffahrt
Gesellschaft, pe scurt D.D.S.G, cu scopul declarat de transportator de călători, mărfuri şi mai
târziu şi poştă. 2 Întemeierea acestei societăţi se bucura şi de sprijinul cancelarului Metternich,
care întrevedea în demersul de organizare a navigaţiei pe Dunăre modalitatea cea mai eficientă
de a intensifica şi consolida influenţa Imperiului Habsburgic la Dunărea de Jos în contrapon-
dere cu ascensiunea slavă, idee susţinută de altfel şi de Ungaria prin intermediul contelui Ştefan
Szecheny. 3 În primăvara anului 1834 profitând de venirea apelor mari, D.D.S.G a hotărât ca
vaporul „Argo" să facă cursele pe Dunărea de Jos cu destinaţia exclusivă a coastei „Valahiei", iar
vasul „Maria Dorotheya'' să urmeze ruta Smirna-Constantinopol. 4
Începutul transportului de călători şi mărfuri pe apă s-a dovedit deosebit de profitabil, motiv
pentru care societatea D.D.S.G a investit în următorii ani mari sume de bani pentru construi-
rea altor nave de pasageri şi marfă pentru micul şi marele cabotaj pe Dunăre şi Marea Neagră.
În anul 1836, capitalul societăţii se mărise la 2 milioane florini, iar portofoliul său cuprindea 7
nave de pasageri care deserveau trei rute: Linz -Orşova, Orşova-Galaţi şi Galaţi cu porturile din
Marea Neagră şi Marea Mediterană ca Odesa, Constantinopol, Smirna, Trepizonda ş.a. 5
Cataractele de la Porţile de Fier în timpul apelor mici sau condiţiile climaterice nefavo-
rabile iarna puneau mari probleme navigaţiei. Pentru eliminarea acestui handicap, societatea
D.D.S.G a luat hotărârea de a înfiinţa în aval de Porţile de Fier, dar în apropierea lor, o agenţie de
vapoare care să aibă în atribuţiile sale pe lângă coordonarea navigaţiei şi pe aceea de organizare
Daşcovici 1943, p. 82.

Dănescu 2004, p. 12.
3
Băicoianu 1915.
4
Băicoianu 1915.
www.cimec.ro
416 I LAVINIA MICU
a adăpostirii navelor în timpul iernii, când navigaţia este întreruptă. Cu aprobarea autorităţilor
române ia fiinţă în anul 1840 la Schela Cladovei, agenţia de vapoare D.D.S.G.
Problema era rezolvată doar pe jumătate, în sensul că pe lângă adăpostirea vaselor în tim-
pul iernii, mai era nevoie şi de reparaţiile curente, care în mod obişnuit se făceau la şantierele
navale de la Linz, Viena sau Budapesta, deplasări ce erau greoaie, cereau mult timp şi erau foarte
costisitoare. 6
Pentru rezolvarea celor trei incoveniente, societatea D.D.S.G s-a adresat Magistraturii (n. n
primăriei) oraşului Severin, cu rugămintea de a i se concesiona un loc la Dunăre în perimetrul
oraşului, pentru mutarea agenţiei vapoarelor de la Schela Cladovei şi pentru construirea unui
atelier de reparat vase. Alegerea locului s-a făcut din considerente hidrotehnice, el prezentând
avantajul unui chei natural şi o adâncime a apei suficientă, fără a fi nevoie de amenajări prea-
labile prea mari şi prea costisitoare. 7 Contractul se semnează la Turnu Severin în 26 ianuarie
1851. S-au închiriat 2400 stânjeni pătraţi, pe o perioadă de 40 de ani, plătindu-se chirie „pentru
cei dintâi zece ani câte şase galbini împărăteşti pe fieşticare an; pentru cei de-al doilea zece ani
câte doisprezece galbini iarăşi pă fiecare an; iar pentru ceilalţi douăzeci de ani câte optăsprezece
galbini pă fiecare an, însumând în total pentru intervalul de patruzeci de ani al închirierii galbini
patru sute optzeci, care chirie se va răspunde de către onorabila Societate pă fiecare an înainte''. 8
Conform contractului societatea începe imediat ridicarea construcţiilor prevăzute în planul de
situaţie întocmit la Viena. 9
Solicitările mereu crescânde pentru transportul naval de marfă şi călători nu lasă pasivă condu-
cerea societăţii D.D.S.G din Viena, care începe în anul 1855 tratativele cu autorităţile de la Severin,
în vederea închirierii unui al doilea teren în marginea Dunării. Astfel se încheie la 13 iunie 1856
contractul dintre Magistratul oraşului şi reprezentantul societăţii D.D.S.G, renegociat şi aprobat la
10 ianuarie 1857, pentru construirea unui şantier naval la Severin. Termenul de expirare al acestui
contract, urma să coincidă cu termenul de expirare al primului contract, încheiat în anul 1851. 10
Aşadar pe lângă cei 2400 stânjeni pătraţi închiriaţi de societatea D.D.S.G în anul 1851, se
mai adaugă 4000 stânjeni pătraţi de teren („ca să clădească pă dânsul construcţie de vapoară în
marginea râului Dunării alături de casăle de agenţii ce sunt acum în fiinţă") închiriaţi în anul
1857 pentru care se va plăti o chirie de „câte treizeci nr. 30 galbini austriaceşti pă fiecare an şi
totdeauna la începutul anului''. 11 Deoarece se considera de către partea română că această sumă
era derizorie, se prevedea în contract ca Severinul să fie staţie pentru îmbarcarea şi debarca-
rea mărfurilor şi pasagerilor, iar taxele aferente stabilite de societatea D.D.S.G să aibă caracter
preferenţial faţă de cele stabilite pentru staţiile Radovăţ respectiv Orşova. De asemenea „dacă
onor Societatea va urma cu luarea tacsii ca până acum sau va călca vreuna din condiţiile dictate
aici ori însuşi sau subalternii săi, contractual va cădea cu desăvârşire''. 12 Lucrările de construcţie
au fost finalizate în termenul contractual, şantierul naval devenind funcţional în iarna anilor
1857-1858.13 Fiind de mare folos pentru navigaţia şi implicit pentru politica economică austri-
acă, societatea D.D.S.G a construit aici clădiri în suprafaţă de 3830 metri pătraţi, din care 1600
metri pătraţi ocupau numai atelierele. 14
6
S.J.A.N MH - CDD, dos. I 9/1851, f. 13.
10
S.J.A.N MH - CDD, dos. I 10/1856, f. 1, 2 şi dos. I 11/1857, f. 1, 2
11
S.J.A.N MH - CDD, dos. I 10/1856, f. 1
12
S.J.A.N MH - CDD, dos. I 11/1857 f. 2
13 Dănescu 2004, p. 17.
14
Istoria României, voi. IV, 1964, p. 256.
www.cimec.ro
lnceputurile navigaţiei cu aburi pe Dunăre I 417
Încă din anul 1838 societatea D.D.S.G introduce primul vapor cu schelet de fier, inovaţie
realizată în construcţiile nautice de pe Dunăre. S-au introdus apoi remorchere şi şlepuri, des-
tinându-se astfel pentru prima oară pe Dunăre vase speciale pentru transportul călătorilor, a
mărfurilor şi vitelor. 15
Societatea austriacă de navigaţie a înregistrat o creştere considerabilă, ajungând în anul
1853 să posede un capital de 18 milioane de florini şi 60 de vapoare, iar pentru anul 1857-după
Victor Duruy-30 milioane de florini şi 500 de vase, cele mai multe din fier. 16
Un rol important pentru dezvoltarea navigaţiei dunărene l-au reprezentat reglementările
Tratatului de Pace de la Paris din anul 1856, referitoare la regimul de navigaţie pe acest fluviu şi
care stabilea reguli ferme şi o mai mare siguranţă în tranzitul pe Dunăre .
Un document întocmit la Viena şi datat 15 februarie 1857, stipula condiţiile şi tarifele de
transport ale cerealelor, cu şlepurile societăţii D.D.S.G, între anumite localităţi situate pe cursul
Dunării:'7
.-· ,..,. ,. . ,_. -.-. . . . ., ,.,. ' '

....--;~·" liiiiil-41611ai --
..............
................__
„......... .
-
~. ~., „~-
~
În anul 1859, tarifele, exprimate în monedă austriacă (florini şi crăiţari) pentru transportul
pasagerilor şi bagajelor, pe ruta Semlin (n. n Zemun)-Belgrad, sau de la Semlin la Panciova,
erau diferenţiate în funcţie de cele două clase de călătorie, respectiv în funcţie de dimensiunea
bagajelor (spre 50 de ţoli, sau sprelOO de ţoli): 1 8
15
Băicoianu 1915, p. 40.
16
Ionescu de la Brad 1868, p. 780.
17
S.J.A.N C-S, FRGRB nr. 13 C, AG, doc. 2113/1857, f. 2.
18
S.J.A.N TM, FCGB, inv. 1740, dosar 65/1859, f. 169
www.cimec.ro
418 I LAVINIA MICU
Societatea D.D.S.G a tipărit în 26 septembrie 1859, orarul vapoarelor de pasageri şi de

marfă începând de la 1 octombrie 1859. Astfel cursele de pasageri pe ruta Semlin (n. n Zemun)-
Szegedin (n. n Szeged) erau suspendate, iar din 1 octombrie 1859 doar o dată pe săptâmână
exista o cursă de pasageri între Pesta şi Orşova. Pe ruta Pesta-Semlin vapoarele de pasageri cir-
culau de patru ori pe săptămână. Referitor la vapoarele ce transportau marfă se indică zilele din
săptămână şi orele de plecare pe ruta Pesta-Orşova-Galaţi - Fig. A. 19
După 30 de ani de la crearea societăţii D.D.S.G, o altă societate apare ca şi competitoare în
ceea ce priveşte navigarea cu vapoare cu aburi pe o anumită lungime navigabilă a Dunării. Este
vorba de Societatea privilegiată austriacă de căi ferate de stat (Kaiserliche und konigliche
privilegierte ostereichische Staats Eisenbahn Gesellschaft) - pe scurt STEG, fondată în anul
1834 la Viena. Pe fondul crizei financiare a statului austriac, la 1 ianuarie 1855, STEG a încheiat
un contract prin care i-a fost concesionată finalizarea unor căi ferate construite de stat, con-
strucţia de noi căi ferate şi exploatarea lor, precum şi o mare parte din activele statului austriac
din Banat (mine, păduri şi uzine metalurgice}.
În data de 27 ianuarie 1859, STEG informează Comanda Regimentului de graniţă nr. 13
româno-bănăţean din Caransebeş, că intenţionează să-şi creeze propriul serviciu de navigaţie cu
vapoare cu aburi, începând transportul pe ruta Baziaş-Semlin (n. n Zemun} cu patru vapoare.
Exprimând şi intenţia sporirii numărului acestora, pe viitor se dorea şi organizarea transportului
de marfă între Baziaş şi Orşova şi se solicita acordarea unui teren, fie în chirie fie în proprietate,
pentru acostarea şlepurilor. 20 Demersul STEG de a informa Comandamentul regimentului din
Caransebeş, era absolut necesar, deoarece Orşova se situa la acea vreme, în zona militarizată a
Banatului. Comandantul militar al Banatului, feldmareşalul Coronini înştiinţează la rândul său
Comanda Regimentului de graniţă nr. 13 româno-bănăţean din Caransebeş, în data de 8 februa-
rie 1859, asupra cererii depuse de direcţiunea STEG Viena pentru acordarea de terenuri în chirie
sau proprietate, pentru acostarea ambarcaţiunilor şi depozitarea de mărfuri. Se precizează în
plus că ruta de navigare pentru călători va fi Baziaş-Belgrad, cu locuri de debarcare la Semlin,
19
S.J.A.N Caraş-Severin, fond Regimentul de graniţă româno-bănăţean nr. 13 Caransebeş, Administraţia generală,
doc. 9687/1859, f. 2.
20
S.J.A.N C-S, FRGRB nr. 13 C, AG, doc. 1012/ 1859, f. 1.
www.cimec.ro
1nceputurile navigaţiei cu aburi pe Dunăre I 419
Fig. A
Panciova, Semendria şi Cubin, iar şlepurile ce vor transporta marfă pe ruta Baziaş-Orşova, vor
avea nevoie şi ele de locuri de acostare. 21 În acest scop o echipă de înalţi funcţionari, împuter-
niciţi ai STEG Viena (Johann von Hornig şi inspectorul Alfons Dinelli), s-a deplasat la Orşova
şi au semnat în 17 martie 1859 contractul ce stipula acordarea unui teren de 69 stânjeni pentru
nevoile STEG. Din partea autorităţilor civile şi militare din Orşova, contractul a fost semnat
printre alţii de comandantul companiei Orşova, Marcu Rotar, locotenent-colonelul Paul Rotar,
locotenent-colonelul Thomas Hanko, Johan Nachtnebel, Michael Mitrovici, Nicolae Vasilievici,
George Iovanovici. 22
Prezint mai jos planul de situaţie din care reies suprafeţele de teren ocupate pe malul stâng
al Dunării, la Orşova, de către societatea D.D.S.G (225 stânjeni), STEG (69 stânjeni), respec-
tiv zona de acostare rezervată locuitorilor din Orşova şi altor ambarcaţiuni private ( 163 stân-
jeni.23 Acordarea terenului pentru acostarea vapoarelor aparţinând STEG, a iscat nemulţumirea
societăţii D.D.S.G, care a protestat în scris prin intermediul inspectorului Konstantin Lazariri. 24
21
S.J.A.N C-S, FRGRB nr. 13 C, AG, doc. 1348/1859, f. 1.
22
S.J.A.N C-S, FRGRB nr. 13 C, AG, doc. 2502/ 1859, f. 5-10.
23
S.J.A.N C-S, FRGRB nr. 13 C, AG, doc. 2502/1859, fila 13.
24
S.J.A.N C-S, FRGRB nr. 13 C, AG, doc. 2502/1859, fila 11.
www.cimec.ro
420 I LAVINTA MICU
Inspectorul Alfons Dinelli este numit în martie 1859 şef al serviciului de navigaţie cu vapoare
cu aburi al STEG, pe sectorul dintre Semlin şi Orşova. 25 În aceasă calitate, împreună cu căpitanul
Angelli, participă în data de 17 mai 1859 la prima călătorie de probă efectuată de un vapor cu
aburi al STEG, ruta aleasă fiind Baziaş-Turnu Severin şi retur. 26
. :~„~- --- ---~·-· ·-~--.

~~-·---„ -!,_ _s'V_ „ ~„ ....J.(! t-""-1 -=c+-=+~
STEG preluase încă din anul 1855 calea ferată Baziaş-Orşova, prima cale ferată de pe teri-
toriul României, pe care a deschis-o traficului de călători. Odată cu organizarea în anul 1859 a
serviciului de navigaţie al STEG, se reglementează prin instrucţiuni şi transportul cu trenurile
societăţii, pentru pasagerii sosiţi în portul Baziaş (atât cu vapoarele STEG cât şi cu vapoarele
D.D.S.G), ce doreau să ajungă la alte destinaţii. De asemenea, exista şi un acord cu societatea
27
D.D.S.G, pentru a se asigura transportul corespondenţei şi al coletăriei rapide. 28

25
26
27
S.J.A.N C-S, CDSTEG, inv. 88, dosar 15/ 1860, f. 5.
28
S.J.A.N C-S, CDSTEG, inv. 88, dosar 15/1860, f. 5.
www.cimec.ro
lnceputurile navigaţiei cu aburi pe Dunăre I 421
În anul 1860, un orar al navelor, cu indicarea duratei de transport, zilelor respectiv orelor de
plecare şi sosire, durata staţionării în fiecare port, se prezenta astfel: 29
Cum era de aşteptat categoriile sociale ce-şi permiteau deplasări cu vaporul erau cele înstă
rite, existând mărturii documentare în acest sens. Astfel la 13 iulie, 1862 cu unul din vapoarele
STEG urma să se organizeze o „călătorie de plăcere", de la Pesta la Orşova, iar mai departe să se
ajungă cu alte mijloace de transport la Mehadia. La această călătorie urmau să participe 170-180
de persoane (negustori şi meseriaşi) şi s-a cerut acceptul autorităţilor militare din zona Orşova. 30
În data de 7 august 1862, se cer din partea Comandamentului general bănăţean Timişoara,
lămuriri despre greutăţile ce ar putea fi întâmpinate pe Dunăre, în zona Porţile de Fier, de un
grup de persoane din conducerea administrativă a STEG, sosite în excursie cu trenul de la
Timişoara la Baziaş şi care apoi intenţionau să se deplaseze cu vaporul, mai jos de Orşova. 31
Aşadar Dunărea, ca arteră de transport ieftină, într-o Europă aflată în plină dezvoltare şi
modernizare, oferea condiţii optime pentru schimburile comerciale şi pentru deplasările oame-
nilor din ţările riverane şi neriverane şi transpuse în fapt prin întemeierea de societăţi de navi-
gaţie. Prin cifre, tabele, schiţe şi mărturii din arhive, am încercat să redau câteva elemente din
perioada de început a organizării a două societăţi de navigaţie, ce au influenţat pozitiv evoluţia
generală a economiei din spaţiul românesc.
Bibliografie
Băicoianu 1915 C. I. Băicoianu, Dunărea-privire istorică, economică şi politică, Bucureşti, 1915.
Daşcovici 1943 Nicolae Daşcovici, Regimul Dunării şi al Strâmtorilor în ultimele două decenii,
Tipografia A.Ţerek, Iaşi, 1943.
Dănescu 2004 Petrică Dănescu, Şantierul naval din Turnu Severin, Editura Prier, Drobeta Turnu
Severin, 2004.
Ionescu de la Brad 1868 Ion Ionescu de la Brad, Agricultura română în judeţul Mehedinţi, Bucureşti, 1868.
S S.J.A.N TM, Fond CGB S.J.A.N Timiş, fond Comandamentul General Bănăţean.
S.J.A.N C-S, FRGRB nr. 13 S.J.A.N Caraş-Severin, Fond Regimentul de graniţă româno-bănăţean nr. 13
C,AG Caransebeş, Administraţia generală.
S.J.A.N C-S, CD STEG S.J.A.N Caraş-Severin, Colecţia de documente STEG.
S.J.A.N MH COD S.J.A.N Mehedinţi, Colecţia de documente, dos. I 9/1851.
BEGINNING OF THE STEAM NAVIGATION ON THE DANUBE

(Abstract)
The problem of navigation on the Danube was started in the early 191h century by Robert Fulton,
inventor of the steamboat, which launched in 1807, a proposal of the Austrian Government to build a
society of navigation on the Danube between Vienna and Ulm. But his proposal did not succeed, the
initiative was resumed two decades later, in 1828, when representatives of the Austrian executive leased
navigation in their sector, British shipowners John Joseph Andrews and Prichard.
So Danube as a cheap transport artery in a Europe that is in full development and modernization,
offering optimal conditions for trade and people's movements and non-riparian riparian countries and
translated into reality by founding the shipping companies.
29
S.J.A.N C-S, FRGRB nr. 13 C, AG, doc. 6564/1860, f. 3
30
S.J.A.N TM, FCGB, inv. 1740, dosar 166/1862, f. 8.
31
S S.J.A.N TM, Fond CGB, inv. 1740, dosar 163/1862, f. 3.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
ACTIVITATEA POLITICĂ SI
, CULTURAL A LUI
EFTIMIE MURGU ÎNAINTE DE 1848
Eusebiu NARAI
Universitatea de Vest Timişoara
Secolul al XIX-lea găzduieşte - consecinţă şi reflex al evoluţiei istorice (economice şi social-

politice) - în toate ţinuturile pământului românesc semnificative procese, fenomene şi aspecte
de cunoaştere, creaţie şi dezvoltare a vieţii culturale naţionale, ca manifestare tot mai limpede,
mai pronunţată şi ca aprofundare a spiritualităţii româneşti în afirmarea conştiinţei de sine a
neamului nostru. În acest context se înscriu şi contribuţiile cărturarilor bănăţeni ai acestui veac
în istoria literaturii, filologie şi lingvistică, istoriografie, folcloristică, filosofie, pedagogie şi învă
ţământ, muzică, precum şi alte domenii ale spiritualităţii acestor plaiuri 1.
Nu ştim cu certitudine unde şi-a făcut Murgu studiile elementare şi gimnaziale. Unii (Traian
Topliceanu) consideră că şcoala primară a urmat-o la Rudăria şi la Bozovici (localităţi în actu-
alul judeţ Caraş-Severin), iar cursurile gimnaziale la Seghedin; alţii (G. Bogdan-Duică) sunt
de părere că anii de şcoală elementară i-a petrecut la Caransebeş, unde se afla tatăl său, Simion
Murgu, locotenent în Regimentul Grăniceresc nr. 13, şi unde exista şi o şcoală primară superi-
oară (Oberschule) cu limba de predare germană, ceea ce ar explica perfecta însuşire a limbii ger-
mane de către Murgu şi preferinţa sa de a-şi scrie, mai târziu, în această limbă, lucrările tipărite.
În ce priveşte gimnaziul, părerile înclină către Seghedin. Cert este că în anul şcolar 1825-1826,
când Murgu avea 20 de ani, figurează ca elev în anul I al cursului de filosofie la liceul piarist din
Seghedin, deci terminase cele 4 clase de gimnaziu şi cele două clase de „umanioare" (retorica şi
poetica); la examenele pentru încheierea semestrului I, ţinute în februarie-martie 1826, a fost
chestionat din religie, istorie, logică, algebră şi limba maghiară, iar pentru semestrul al II-lea, în
august, din religie, istorie, limba maghiară, metafizică şi geometrie, obţinând, pe ambele semes-
tre, calificativul „eminens". În anul şcolar 1826-1827 Murgu frecventează cursurile anului al
II-lea de filosofie la Universitatea din Pesta, unde va cunoaşte puternicul curent naţional româ-
nesc, iniţiat de corifeii Şcolii Ardelene şi întreţinut de admiratorii şi urmaşii acestora. În anii
şcolari 1827-1828, 1828-1829 şi 1829-1830, Eftimie Murgu urmează cursurile Facultăţii de
Drept de la aceeaşi Universitate, unde a studiat dreptul civil unguresc, dreptul ecleziastic, dreptul
cambial, dreptul natural public, dreptul privat, ştiinţele politice, statistica. Şi aici s-a dovedit un
student strălucit. Certificatul de absolvire a facultăţii îl obţine la 21 august 1830, cu calificativul
„eminens". În 1831 face practică pe lângă un avocat, iar în 1832 este atestat ca „notar de tablă"
şi jurat la „tabla crăiască': instanţă judecătorească supremă în Ungaria. Era un titlu onorabil, pe
care Murgu îl păstrează în semnăturile sale viitoare. La 28 septembrie 1832 i s-a eliberat diploma
de avocat. În 1832 candidează pentru obţinerea titlului de profesor la Facultatea Filosofi.că din
Negrilă 1985, p. 190.
www.cimec.ro
424 I EUSEBIU NARAI
Iaşi. Deoarece, însă, la Iaşi nu erau create condiţii pentru începerea cursurilor, Murgu s-a dedi-
cat din nou studiului, spre a obţine doctoratul în drept, şi - la 27 iulie 1834 - obţine diploma de
doctor „utriusque juris et philosophiae". Prin aceasta este cooptat ca membru în colegiul erudit
al juriştilor •
2
La 1 ianuarie 1828, Epitropia învăţăturilor publice a prezentat domnitorului Ioan Sandu

Sturdza o „anafora'' prin care propune să se înfiinţeze „o şcoală normală şi o ghimnazie, îmbe
potrivite cu scoposurile noastre şi cu trebuinţa obştii, către care mai în urmă să se adauge un curs
de filosofie şi de pravile". La 18 februarie 1832, Epitropia compune, în limbile română şi franceză,
o Publicaţie (Avis), în care erau specificate posturile vacante, condiţiile ce trebuiau îndeplinite de
cei ce aspirau la acestea şi retribuţia aferentă 3 •
Eftimie Murgu se afla în acest timp la Pesta, spre a obţine doctoratul în drept. Luând cunoş
tinţă de Publicaţie, începe să-şi procure actele necesare. Încă din 21 august avea certificatul de
absolvire a Facultăţii de Drept din capitala ungară. Mai avea nevoie de atestate pentru termina-
rea Facultăţii de Filosofie. La 31 martie 1832, Universitatea din Pesta îi dă un certificat în care se
arăta că în anul şcolar 1826-1827 a încheiat anul al doilea de filosofie cu calificativul „eminens':
iar de la liceul din Seghedin obţine, la 1 aprilie 1832, un certificat în care se atestă că absolvise
acolo anul I, cu acelaşi calificativ „eminens': în 1825-1826. Având aceste acte, solicită postul de
profesor de filosofie la Academia din Iaşi, la 12 aprilie 1832. Probabil că certificatelor de absol-
vire a facultăţilor de filosofie şi drept le-a alăturat şi lucrarea sa Widerlegung, ca „probă literară",
cum cerea publicaţia • 4
Se consideră că cei 3 fruntaşi bănăţeni (D. Bojincă, Eftimie Murgu şi Pavel Vasici), care se
aflau la studii la Universitatea din Pesta în 1830, continuând tradiţiile Şcolii Ardelene, fac parte
din a doua generaţie a acesteia, generaţie care va contribui la pregătirea anului revoluţionar
1848. Astfel se păstrează tradiţia polemistă - D. Bojincă, E. Murgu, N. Tincu-Velia5 .
Eftimie Murgu (viitorul revoluţionar bănăţean), care era prieten cu Damaschin Bojincă,
publică, în 1830, o amplă scriere polemică în limba germană, la Ofen, adică în acelaşi loc unde
publicase şi Tăkăly varianta bilingvă, germano-română, a disertaţiei sale şi, în acelaşi an, 1830,
o variantă românească la Tipografia Universităţii din Buda. La numai doi ani după Bojincă,
Murgu realizează un progres în planul istoriei culturii şi al gândirii filosofi.ce şi social-politice,
ce se reflectă sintetic în îmbogăţirea specificaţiilor conceptului de naţiune; el distinge clar fac-
torul lingvistic între caracteristicile naţiunii. Cartea lui Murgu, superioară ca ţinută ştiinţifică,
amploare şi logica demonstraţiei - în varianta germană - se adresează, evident, oamenilor de
ştiinţă străini care se interesau de originea poporului nostru6 •
Scrierile lui Bojincă şi Murgu, ca majoritatea scrierilor româneşti din epocă, surprind câteva
din problemele care frământă viaţa naţională. Polemicile ascund, în spatele unor dispute de
ordin cultural, o problematică politică, prezentându-se, astfel, şi ca un reflex al disputelor pe
teme religioase, şcolare şi politice dintre ierarhia sârbă şi mişcarea naţională românească 7 •
Inventarul surselor polemiştilor bănăţeni învederează un larg orizont european, eclectic,
în care se întâlnesc şcoala savantă şi critica filologică germană, istoriografia iezuită cu cea a
Reformei, umanismul renascentist şi târziu cu iluminismul, într-un amalgam greu de ordonat,
lipsit de o platformă doctrinară unitară, cu excepţia preocupării de a înregistra orice mărturie
2
Ţîrcovnicu (îngr. ed.), 1986, p. 5-7.
3
Ţîrcovnicu (îngr. ed.), 1986, p. 11-12.
4
Ţîrcovnicu (îngr. ed.), 1986, p. 13.
5
Boldureanu 1994, p. 21.
6
Boldureanu 1994, p. 49.
7
Bocşan 1973, p. 367.
www.cimec.ro
Activitatea politică şi cultural a lui Eftimie Murgu înainte de 1848 I 425
despre originile româneşti. Platforma ideologică este mai precis conturată la Eftimie Murgu, în
fundamentele sale filosofice, convergente dmersului pentru definirea naţiunii şi a specificului
naţional, căruia i se subsumează întreaga gamă de surse menţionate 8 .
Ţinta atacurilor celor două scrieri polemice a fost lucrarea Erweis dass die Walachen nicht
rămischer Abkunft sind (Halle, 1823), al cărei autor, Sava Tokoly, era un fost magistrat sârb,
născut la 17 august 1761 în Arad, dintr-o familie sârbă maghiarizată. Terminând studiile de
drept, în 1786 îşi ia doctoratul, după care intră în administraţie, ajungând consilier de curte la
Hofkanzlei. În opera de deşteptare naţională a sârbilor şi-a făcut mari merite îndeosebi pe pla-
nul cultural, ridicând o tipografie, o bibliotecă, o biserică şi un muzeu pentru studii vechi slave,
instituind şi o fundaţie pentru pregătirea tineretului sârb. Cartea menţionată mai sus, apărută
la scurt timp după polemica Maior-Kopitar, reia problematica controversată, insistând în mod
deosebit asupra originii poporului român şi caracterului limbii sale. De la început se declară
adversar al ideii romanităţii poporului şi latinităţii limbii, combătând ideile şi argumentele lui
Maior şi şcolii luministe. După un Cuvânt înainte, în care mărturiseşte scopul de a dezvălui
„adevărul" despre originea românilor, Tokoly construieşte o demonstraţie destul de complicată,
în care neagă originea romană şi o afirmă pe cea slavă, neagă latinitatea limbii române, conside-
rând-o slavă amestecată cu cuvinte italieneşti, neagă continuitatea, afirmând emigrarea româ-
nilor din Balcani. Argumentele şi le procură din scrieri cunoscute sau direct din autorii antici,
interpretând - în sensul dorit de el - pasaje mai puţin clare. Discuţia principală o poartă în jurul
numelui de vlah, a populaţiei macedo-române, a dialectelor balcanice ale limbii române 9 •
Murgu, constatând că adversarul „se comportă foarte dur faţă de români", doreşte să fie
,fără cruţare faţă de acuzaţiile neîntemeiate':
Dependenţa de textul Istoriei lui Petru Maior este dovedită prin paralelă de texte în cazul
lui Murgu, unde ea nu transpare atât de clar, evidenţiind un orizont mai larg şi o informaţie mai
bogată. El invocă fiecare mărturie despre originea noastră, indiferent de mărimea, vechimea sau
reputaţia celui care a scris-o, aşa cum, de altfel, face întreaga şcoală maioristă 10 •
La Murgu informaţia este şi mai bogată decât la Bojincă; el parcurge literatura critică de
la istoricii romani din vremea republicii şi imperiului, când vorbeşte despre latină şi poporul
roman, până la autorii bizantini, invocaţi deseori pentru pasajele lor referitoare la români. În
ordinea în care apar în textul lui Murgu, aceştia sunt: Procopius, Anna Comnena, Eutropius,
Ammianus Marcellinus, Priscus, Nicetas Choniates, Titus Livius, Strabo, M. Terentius Varro,
Cicero, Suetonius etc. Comentariile sale sunt mai ample, mai vii, nota personală mult mai
puternică 11 •
Chestiunea principală care îl preocupă pe autor a fost apărarea şi, în măsura în care a fost
posibil, argumentarea - cu noi dovezi - a originii noastre romane. Murgu cunoaşte „mulţi scri-
itori care au fost determinaţi ca în baza numelui de romani, cu care se intitulează toţi românii,
precum şi în temeiul limbii romane ale acestora, să pună în afara oricărui dubiu originea romană a
acestora': Unul din argumentele forte a fost limba; de-a lungul întregii lor istorii, românii au avut
în limbă un permanent liant, un factor de unitate şi o temelie a naţionalităţii. Murgu distingea
între caracteristicile naţiunii şi limbă 12 • Referindu-se la limbă, Murgu este categoric atunci când
scrie: „limba română depăşeşte cu mult pe cea italiană ca latinitate': În sprijinul acestei afirmaţii
el aduce „inscripţii romane şi monumente" care dovedesc o folosire timpurie a literelor şi lim-
Suciu 1980, p. 205.

Bocşan 1973, p. 368.
10
Bocşan 1973, p. 370.
11
Bocşan 1973, p. 371.
12
Bocşan 1973, p. 374.
www.cimec.ro
426 I EUSEBJU NARAI
bii romane pe teritoriul românesc. Este semnificativ pentru concepţia care i-a condus interesul
manifestat faţă de limba populară, accentuând rolul şi importanţa acesteia în menţinerea limbii
şi a naţionalităţii. Propunându-şi să dovedească latinitatea limbii române, Murgu ridică două
probleme la care trebuie să răspundă: 1) ce fel de limbă este limba română şi 2) de unde se trage?
În ce priveşte structura ei - scria Murgu - aceasta este o limbă romanică, a cărei origine tre-
buie căutată în latina vulgară a secolului al VI-lea. Cuvintele esenţiale ale unei limbi sunt acelea
care sunt indispensabile menţinerii siguranţei şi comodităţii, şi în felul acesta fericirii, căci toate
celelalte (ca - de exemplu - cuvinte străine strecurate în limbă, cele artificiale, inventate) pot fi
preschimbate, modificate, depind - ca atare - de circumstanţe ce sunt ocazionale 13 •
Răspunsul la cealaltă problemă ridicată de Murgu, originea limbii române, se înscrie pe
linia tradiţională, inaugurată de Şcoala Ardeleană, potrivit căreia „mulţimea de romani, a căror
urmaşi sunt românii şi care au fost transplantaţi la începutul secolului al II-Zea d.Hr., de către
Traian, au adus cu ei limba romanică, sau romană care domnea pe atunci în Italia. De aceea
limba română este acea limbă romană vulgară, care domnea în general la începutul secolului al
doilea în Italia". Un capitol întreg consacră Murgu introducerii alfabetului latin în locul celui
chirilic, propunând - în acelaşi timp - o curăţire a limbii de cuvintele neesenţiale şi îmbogăţi
rea ei prin cuvinte împrumutate din latină. Discutând problema părăsirii Daciei sub Aurelian,
Murgu admite ideea unei emigrări, dar, adaugă el, „aceasta înseamnă cu atât mai puţin că ar fi
emigrat întreg poporul; cea mai mare parte a acestuia a rămas pe loc, din el trăgându-se românii
de pe malul acesta': Argumentând ideea cu citate din autorii antici, apelând la argumentele logi-
cii istorice, conchide că „niciun scriitor nu ne mai relatează ceva despre vreo imigrare ulterioară
a românilor, şi românii sunt menţionaţi în Transilvania de către Notarul anonim al regelui Bela
încă de pe timpul imigrării ungurilor, fiind enumeraţi ca naţiune principală. Din aceasta se deduce
că românii erau dintotdeauna stabiliţi în Dacia romană, că aceştia nu au imigrat, ci au rămas
în continuare, până în zilele noastre, chiar dacă au fost numiţi de diferite popoare vlassi, blaci şi
Dumnezeu mai ştie cum': 14
În contextul argumentelor în favoarea romanităţii, Murgu deosebeşte o serie de „caractere
naţionale": portul, felul de viaţă, religia, obiceiurile, dansurile, toate reprezentând „tot atâtea
facsimile ale celor romane". Vorbind de muzică, care - la rândul ei - oferă multe din caracteristi-
cile unei naţiuni, învăţatul bănăţean semnala şi un „gust naţional natural': exprimat de cântările
naţionale. În alt loc acelaşi autor vorbea de „ospitalitatea şi dărnicia naţiunii române': Enunţând
în continuare „caracteristicile naţionalităţii", între cele mai importante, Murgu se opreşte la des-
cendenţa şi „spiritul naţional specific oricărei naţiuni". 15
În încheierea pasajului, Murgu arată că trebuie să ne îndreptăm atenţia - pentru a înţelege
just problema originii românilor - nu spre o epocă ulterioară cuceririi romane, ci asupra ace-
lei epoci, enunţând totodată argumentele romanităţii românilor: „Moesia este doar denumirea
de ţară şi nicidecum nume de popor; grecii n-au nimic comun cu romanii în afară de denumirea
<romaios>; ţiganii care se numesc <rami> după provincia Rama nu puteau împrumuta acest
nume de la romani, întrucât ei au venit mult mai târziu prin părţile acestea. La români însă,
din contra, găsim autenticul nume de <român>, adevărata limbă, obiceiuri şi datini romane,
venirea lor din Italia este cunoscută, permanenţa lor în Dacia este dovedită. De aceea nimeni nu
poate avea îndoiala în privinţa obârşiei lor romane': Din perspectiva contemporană trebuie să
amintim că denumirea de „rumân" avea în Muntenia şi o accepţie socială, în Evul Mediu astfel
11
Bocşan 1973, p. 375.
14
Bocşan 1973, p. 376.
15
Bocşan 1973, p. 378.
www.cimec.ro
fiind numiţi şerbii, dependenţi de stăpânii feudali, legaţi, deci, de pământ; după aceeaşi sursă,
„român" (popular) înseamnă şi ţăran. Accepţia socială feudală, cât şi cea populară a cuvântului
„român" („rumân") ascund în profunzime un sens istoric, anume acela de legătură cu pămân
tul, de stabilire a românilor, prin colonii romani, pe pământul Daciei, împreună cu limba şi
cultul familial; dar mai apoi „degradarea'' şi „decăderea" urmaşilor romanilor cuceritori şi ai
dacilor cuceriţi, prin uzurparea şi răpirea drepturilor acestor urmaşi s-a făcut de către străinii
năvălitori şi cuceritori. După cum se vede din compararea textelor, pentru E. Murgu numele de
colonist este - spre deosebire de înţelesul dat de S. Tăkăly - departe de orice nuanţă peiorativă,
restituindu-se, pe baza izvoarelor antice, acea aură de nobilitate atât de preţuită de învăţaţii
Şcolii Ardelene şi de continuatorii lor, el redevenind argument istoric al originii şi continuităţii
romane a românilor. Deci continuitatea prin cultură a românilor păstrează, la învăţaţii bănăţeni,
în orice punct al abordării, o strânsă legătură cu continuitatea istorică propriu-zisă 16 •
În 1833, nefiind create condiţii pentru începerea cursului de filosofie, el a revenit la Pesta,
spre a-şi continua activitatea în vederea obţinerii doctoratului. Astfel, în iulie 1834 a obţinut
diploma de doctor în drept şi a fost cooptat în colegiul erudit al juriştilor. Murgu a sosit la Iaşi,
spre a-şi începe activitatea didactică, în toamna anului 1834; e posibil ca Murgu, în drum spre
Iaşi, să se fi oprit câtva timp la Bucureşti şi să fi discutat cu Matei Sinai, profesor la clasele înce-
pătoare de la Sf. Sava, despre dorinţa lui de a funcţiona ca profesor la Colegiul din Bucureşti,
fapt ce reiese din textul lui Poenaru (directorul Eforiei şcoalelor din Ţara Românească). Sosirea
lui Murgu la Iaşi a constituit un eveniment de seamă pentru tineretul studios, eveniment anun-
ţat ca atare şi de Albina românească; noul profesor închiriază o casă în oraş, plătită din bugetul
şcolilor. Deoarece Academia n-avea, însă, un local propriu, Epitropia a hotărât ca Facultatea de
filosofie să-şi înceapă activitatea în clădirea Gimnaziului Vasilian, cu profesorii: Eftimie Murgu
la filosofie, Vasile Fabian la matematică şi Gheorghe Săulescu la istorie. Frecventau cursurile
atât absolvenţi ai gimnaziului (numiţi „ascultători regulaţi"), cât şi alte persoane doritoare de „a
se folosi de acest aşezământ" („ascultători extraordinari"). Lecţiile predate de Murgu au produs
o deosebită impresie asupra elevilor săi, care se mândreau că au un asemenea profesor. Aceste
sentimente se desprind din versurile unuia dintre elevi, Gheorghe Stihi, notate în caietul său cu
notiţe la istorie. Temeinica pregătire a lui Murgu, competenţa sa în materie de filosofie şi drept
au fost, în scurt timp, cunoscute de intelectualitatea din Iaşi; aşa se explică de ce, la 1Odecembrie
1834, Mihail Sturdza, ajuns domn al Moldovei, a făcut apel la el spre a compune o carte de drept.
De asemenea, consemnăm alegerea sa, la 3 februarie 1835, ca membru de onoare al Societăţii de
medici şi naturalişti din Moldova. În anul şcolar 1834-1835, Murgu a predat cursul de filosofie,
elevilor săi din anul I, în localul Gimnaziului Vasilian 17 •
Despre cursurile predate de Murgu, părerile sunt împărţite. Iată cum le prezintă
A. D. Xenopol: „ ... mai multe persoane, foşti elevi de-ai lui Murgu, m-au asigurat că acest pro-
fesor niciodată n-a venit să ţină cursul său în Academie, spunând că el nu vrea să fie profesorul
nobililor. El a urmat înainte cu lecţiunile sale în Şcoala Vasiliană, ţinând examenele în deosebite
case private. M. Sturdza, văzând îndărătnicia lui, îl făcu să părăsească catedra şi Moldova în
1836, de unde Murgu se duse la Bucureşti. Această versiune este susţinută de domnii Giuşcă şi
Gusti .. :: 18
În anul şcolar 1834-1835, Murgu a predat elevilor săi începători Introducerea în .filosofie,
Istoria filosofiei şi întregul curs de Logică („analitica" şi „metodica''), iar în 1835-1836, la anul al
16
Boldureanu 1994, p. 164-166.
17
Ţîrcovnicu (îngr. ed.) 1986, p. 15-17.
18
Ţîrcovnicu (îngr. ed.) 1986, p. 18.
www.cimec.ro
428 I EUSEBIU NARAI
doilea Metafizica pură. Nu ne putem aştepta ca Murgu să fi propus un curs în întregime original,
până în 1834 el fiind ocupat cu examenele sale de filosofie şi drept. Se spune că Murgu a tipărit
la Iaşi, în 1835, o broşură de 12 file, Prospectul materiei propuse la Academia Mihăileană în anul
I de filosofie, cuprinzând temele pe care le-a predat; dar această broşură se pare că nu mai există;
astăzi, însă, ne este cunoscut cursul de filosofie predat de Murgu, datorită notiţelor luate de elevi
după dictarea sa.
În anul şcolar 1835-1836, Murgu a predat elevilor din anul al doilea numai materia prevă
zută pentru semestrul I, adică metafizica pură. La data de 11 mai 1836 înaintează Epitropiei o
nouă cerere, în care arată că în decursul anului şcolar 1835-1836 a predat Metafizica teoretică
şi solicită să i se fixeze zi de examen cât mai curând, „pentru că mai îndelungat nu voi putea
zăbovi aicea': La 22 mai Epitropia i-a trimis o adresă prin care-l anunţa căi s-a acceptat demisia;
actul este semnat de mitropolitul Veniamin Costache, preşedintele Epitropiei, şi de Mavrodin
Medelniceru, secretarul cancelariei. Cu două zile înainte de a primi aprobarea demisiei din învă
ţământ, Murgu i-a dat lui Vasile Popescu Scriban un atestat, din care aflăm ce materie a predat
la Academie şi unele din concepţiile sale pedagogice.
Eftimie Murgu a slujit învăţământul românesc din Moldova de la 20 noiembrie 1834 până
la 22 mai 1836; timp scurt, dar cu adânci ecouri în viaţa culturală a Moldovei şi în orientarea
patriotică a elevilor săi. A plecat din Iaşi înainte de a se termina anul al II-iea de filosofie; în anul
şcolar 1836-1837 nu s-a predat filosofia la Academia Mihăileană. Mulţi dintre elevii lui Murgu
traduc - în acest an - cărţi din limbile franceză, latină, germană, elină: Vasile Popescu Scriban
a tradus 6 cărţi, acelaşi (împreună cu Ion Ionescu de la Brad) alte 7 cărţi, iar câte una - Iancu
Albineţ, Dimitrie Grigoriu, Dimitrie Gusti, Gheorghe Călimănescu. Murgu a păstrat legătura
cu elevii săi de la Academia Mihăileană; cunoaştem astăzi 9 scrisori pe care le-a adresat lui
Neofit Scriban; a avut corespondenţă şi cu Vasile Popescu-Scriban, cu Ion Ionescu de la Brad,
cu Gheorghe Stihi 19 •
Din 1836 Eftimie Murgu se va afla la Bucureşti, ca profesor, dar invitaţia pentru acest posti
se adresează încă din anul 1834, fapt ce denotă aprecierea şi prestigiul de care se bucura juristul
şi filosoful bănăţean. Invitaţia i-o adresează P. Poienaru, care-l cheamă „pentru ocuparea vreu-
nei catedre de legi, de filosofie sau alte învăţături la Colegiu': Strămutându-se la Bucureşti, el
nu conteneşte nici aici să-şi manifeste sentimentele patriotice, naţionale, revoluţionare, motive
pentru care va fi permanent conturbat în activitatea sa de zi cu zi, va fi boicotat şi şicanat de
către autorităţi. Urmează aceeaşi situaţie ca şi la Iaşi, generatoare de petiţii prin care Murgu îşi
cere demisia. Avem în vedere o scrisoare a sa, adresată, la 8 decembrie 1839, „către domnitor";
prin aceasta, Murgu „îşi înaintează repetat demisia din slujba ce o ocupă la Stat': Unii biografi
susţin că Eftimie Murgu a plecat din Bucureşti expulzat. Unii susţin că plecarea s-ar fi produs în
anul 1839, alţii plasează evenimentele în 1840. Necesar şi important de reţinut este că Murgu „...
trebui să părăsească atât Moldova cât şi Ţara Românească ... căci ideile lui mari, de a se uni toate
populaţiunile româneşti sub acelaşi sceptru şi a întemeia Daco-Romania, n-au fost pe placul celor
ce sugeau vlaga acestor ţări româneşti apăsate de jug străin". 20
Numeroase documente relevă activitate protestatară, energică, desfăşurată de Eftimie
Murgu, integrarea sa activă în acţiunile care au premers şi au pregătit revoluţia de la 1848.
Alături de Nicolae Bălcescu, Dimitrie Filipescu şi Ion Câmpineanu, Eftimie Murgu participă
la conducerea societăţii secrete Frăţia, al cărei program anticipa marile obiective ale revoluţiei
de la 1848. Indiferent unde s-a aflat, în Banat, Moldova sau Ţara Românească, a luptat neobosit
19
Ţîrcovnicu (îngr. ed.) 1986, p. 20-23.
°
2
Cica 1971, p. 55.
www.cimec.ro
pentru răsturnareavechilor rânduieli feudale pentru eliberarea şi împroprietărirea clăcaşilor,

desfiinţarea privilegiilor boiereşti, pentru libertatea individuală şi egalitatea în faţa legilor, pen-
tru republică democratică şi constituirea armatei revoluţionare, pentru independenţa ţării 21 • În
1840 este arestat, apoi expulzat ca supus austriac; întors în Banat, este aruncat în închisoare de
către autorităţile austriece, unde rămâne până în 1842 22 •
Un raport din 24 decembrie 1840 menţionează că Eftimie Murgu este „autorul unor procla-
maţii revoluţionare", indicându-se agentului cezaro-crăiesc de la Bucureşti „de a nu face niciun fel
de greutăţi autorităţilor române la arestarea acestui om ostil şi turbulent". Transmiţând autorităţi
lor habsburgice hotărârea nr. 3819 a Marii Logofeţii a Dreptăţii, tradusă în limba franceză, pri-
vind evenimentul din 1840 şi activitatea conducătorilor acestuia, diplomatul cezaro-crăiesc de la
Bucureşti arată: „este evident că numiţii „. căminarul Mitică Filipescu, profesorul Eftimie Murgu şi
profesorul Vaillant au fost autorii unui complot care avea ca scop de a atenta contra conducătorului
guvernului şi membrilor administraţiei, de a distruge ordinea stabilită şi de a constitui un alt guvern".
Acţiunile represive la care a fost supus pentru activitatea sa nu i-au frânt voinţa de luptă, Eftimie
Murgu continuând să desfăşoare o activitate hotărâtă împotriva regimului represiv şi dovedind o
viziune largă asupra a ceea ce trebuia să fie, în concepţia sa, România viitoare 23 •
După ieşirea din închisoare practică avocatura, ajutând poporul în lupta lui zilnică împo-
triva abuzurilor stăpânirii2 4 •
În anii 1843-1845, activitatea revoluţionară din Banat se desfăşoară sub conducerea lui
Eftimie Murgu, militant neînfricat pentru înfăptuirea unui stat naţional unitar român care să
cuprindă Banatul, Transilvania, Moldova şi Muntenia. Totodată, Murgu era aderentul unei
ferme lupte antifeudale. Stabilindu-se la Lugoj, Murgu a iniţiat de aici o vastă activitate, care s-a
extins peste întreg Banatul, atrăgând intelectuali, meşteşugari, mineri şi ţărani. În urma denun-
ţului preotului ortodox din Găvojdia, a fost arestat la sfârşitul lui martie 1845 şi întemniţat 25 •
Bănuit a fi autorul unor memorii trimise împăratului Ferdinand, „în numele populaţiei
Banatului", memorii ce susţineau „principii foarte periculoase" (conform viziunii autorităţilor
habsburgice), în urma anchetei întreprinse, la 12 septembrie 1846, vicecomitele Kiss raporta
că „după toate probabilităţile, autorul memoriilor este Eftimie Murgu, deţinut în arestul statu-
lui". Memoriile respective conţin acuzaţii vehemente împotriva politicii de deznaţionalizare a
românilor din Banat. În acest context se demonstrează inoportunitatea introducerii obligatorii
a limbii maghiare în Banat, conţinând o serie de judecăţi de valoare referitoare la continuitatea
românilor şi drepturile lor. „Populaţia noastră din Banat, provincia noastră, arată Eftimie Murgu,
au fost din vechime româneşti, sunt şi vor rămâne româneşti" şi, mai departe: „ Ţara Banatului
şi populaţia românească din Banat există de multe secole. Noi am avut şi avem limba ţării şi a
poporului nostru, tradiţiile noastre străvechi, obiceiurile şi datinile noastre, care, străbătând prin
toate perioadele barbare, nu numai că au rămas neschimbate, dar, în cele din urmă, au fost respec-
tate cu scrupulozitate chiar şi de turci". În memoriu se arată hotărârea de a acţiona „cu deplina
convingere a drepturilor tradiţionale, pentru a le şti în viitor în siguranţă". Rechizitoriul pe care-l
face împăratului, pentru politica greşită ce a dus-o faţă de poporul român, scoate în evidenţă
caracterul dârz al lui Eftimie Murgu, maturitatea şi abilitatea lui politică, prezentând valoare şi
prin incursiunea ce o face în istoria Banatului2 6 •
21
Poştăriţă/Iosefide 1971, p. 64.
22
Negrilă 1985, p. 191.
23
24
Negrilă 1985, p. 191.
25
Marin/Luncan 1984, p. 14.
26
www.cimec.ro
430 I EUSEBIU NARAI
Cu prilejul alegerilor parlamentare din vara anului 1848, în toate cele 6 circumscripţii elec-
torale ale comitatului Caraş au ieşit învingători candidaţii mişcării revoluţionare conduse de
Eftimie Murgu. După cum rezultă din documentele vremii, minerii români au sprijinit, ca şi
ţăranii, pe candidaţii partidei lui Murgu, dovedindu-şi maturitatea politică într-un însemnat
moment istoric27 •
La Pesta stă în închisoare până în 8 aprilie 1848, când revoluţionarii din Pesta îl eliberează
şi-l duc în triumf până la primărie, unde-l aclamau mii de oameni. De aici încolo se ataşează
revoluţiei care ştersese iobăgia şi privilegiile feudale 28 •
Eftimie Murgu a fost un precursor bănăţean al democraţiei româneşti; a fost un adevărat
dascăl; a fost un mare om politic; a fost un jurist de valoare internaţională; a fost un prodigios
publicist ştiinţific; a fost un pionier important pentru libertate şi dreptate socială, în cadrul
revoluţiei de la 1848, care „ ... a constituit un moment crucial în trecerea României de la feudalism
la capitalism. A dat un puternic impuls creşterii conştiinţei de sine a poporului român. A exprimat
hotărârea de a făuri unitatea naţională în cadrul frontierelor unuia şi aceluiaşi stat, de a înainta
neabătut pe drumul progresului şi democraţiei" 29 •
Disputa purtată cu Sava Tokoly, în plan ştiinţific, ni-l înfăţişează pe Eftimie Murgu ca pe un
„epigon" al Şcolii Ardelene, ale cărei principii le împărtăşeşte pe deplin.
Bibliografie
Bocşan 1973 Nicolae Bocşan, Polemica lui Damaschin Bojincă şi Eftimie Murgu cu Sava
Tokoly, în Banatica, Reşiţa, 2, 1973.
Boldureanu 1994 Ioan Viorel Boldureanu, Cultura românească în Banat, Ed. Helicon, Timişoara,
1994.
Cica 1971 Vasile Cica, Contribuţii la cunoaşterea marii personalităţi istorice a lui Eftimie
Murgu, în Tibiscus, Timişoara, I, 1971.
Marin/Luncan 1984 William Marin, Ioan Luncan, Două secole de luptă revoluţionară în sud-vestul
României (1733-1948), Ed. Facla, Timişoara, 1984.
Negrilă 1985 Iulian Negrilă, Revoluţia europeană de la 1848 reflectată în presa arădeană, Ed.
Politică, Bucureşti, 1985.
Poştăriţă/Iosefide 1971 Elena Poştăriţă, Elena Iosefide, Activitatea revoluţionară a lui Eftimie Murgu
oglindită în documente din arhive externe, în Tibiscus, Timişoara, I, 1971.
Suciu 1980 I. D. Suciu, Unitatea poporului român. Contribuţii istorice bănăţene, Ed. Facla,
Timişoara, 1980.
Ţîrcovnicu (îngr. ed.), Victor Ţîrcovnicu (îngrijire ediţie), Eftimie Murgu. Curs de filosofie ţinut la
1986 Academia Mihăileană (1834-35; 1835-36), Ed. Facla, Timişoara, 1986.
rACTIVITE POLITIQUE ET CULTURELLE D'EFTIMIE MURGU AVANT 1848

(Resume)
La querelle scientifique avec Sava Tokoly nous montre Eftimie Murgu comme un „heritier" de l'Ecole
Transylvaine, avec Ies principes de laquelle il a ete totalement d'accord.
D'ailleurs, Eftimie Murgu a ete un precurseur banatien de la democratie roumaine, un vrai maître,
un homme politique fort, un juriste de valeur internationale, un journaliste scientifique prodigieux:, un
illustre combattant pour liberte et justice sociale pendant la Revolution de 1848.
27
Marin/Luncan, 1984, p. 15.
28
Negrilă 1985, p. 191.
29
Cica 1971, p. 60.
www.cimec.ro
ARHIVOLOGIA CASELOR COMERCIALE
MEDIEVALE EUROBALCANICE: PARADIGMA
GREACĂ (SECOLELE XVII-XIX)*
Loredana DASCĂL
Arhivele Naţionale, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi
Parcursul arhivelor reconstituibile drept ale caselor comerciale „greceşti" este mai degrabă
unul mistic decât revelator. Starea lor latentă, mai degrabă una de depozitare şi conservare decât
de valorificare 1, a cauzat deplângerea de către istoriografi a penuriei surselor (LAZĂR 2006:
13, 19-20, 29, 68, 348, 2008: 857-858, 2013: 5-6) şi eventual a lăsat breşe în interpretările de
sinteză (PETRESCU 2013). Teoretizarea problematicii lor avantajează însă competenta abordare
ştiinţifică a documentelor caselor comerciale - pornind de la operaţiunile de prelucrare arhi-
vistică a fondurilor, continuând cu descrierea categoriilor de arhivalii şi a limbii de redacţie
şi încheind cu elemente de rigoare a citării istoriografice -, iar demersul de întregire arhivo-
logică este îndreptăţit să formeze o viziune utilă deopotrivă asupra itinerarului existenţial al
protagoniştilor umanităţii antrenate în comerţul medieval de tranzit şi asupra ramificaţiilor dia-
cronice ale activităţii lor scripturale, implicit ale activităţilor economice întreprinse de aceştia.
Emanaţii ale tradiţiei medievale europene timpurii - când reţelele economice ale marilor
puteri comerciale cu mobilitate transnaţională terestră şi maritimă (Italia, Anglia, Germania,
Franţa şi Olanda) au impulsionat formele de organizare de tip parteneriat -, firmele, societăţile,
casele de comerţ şi companiile comerciale sunt structuri create din percepţia riscurilor negus-
toriei, având drept regulă primordială de coeziune familia (cf. LIMONA 1974), cu temeiurile ei
sociale şi emoţionale (blazonul, marca, numele, ereditatea, încrederea, responsabilitatea). Dacă
marile corporaţii străine din spaţiul românesc se fondau, începând din secolul al XVII-lea, prin
omogenizarea etnogeografică şi culturală (limbă şi religie) a imigranţilor - paradigmă ilustrată
de companiile negustorilor „greci" din Sibiu (1636) şi Braşov (1678), de aceea a armenilor din
Gherla (1703), a evreilor de la Alba Iulia (1684), a bulgarilor de la Deva, iar în Banatul apropiat,
la Timişoara, de compania sârbilor - o privire de ansamblu 2 asupra configuraţiei rezervorului
* Această lucrare se datorează sprijinului financiar obţinut prin proiectul „Sistem integrat de îmbunătăţire
a calităţii cercetării doctorale şi postdoctorale din România şi de promovare a rolului ştiinţei în socie-
tate'', POSDRU/159/l.5/S/133652, finanţat prin Fondul Social European, Programul Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Din înşiruirea consemnată infra în Anexa l, puţinele fonduri sau serii de manuscrise sporadic valorificate sunt
cele care dispun de instrumente de informare ştiinţifică (LIMONA 1983-1987) şi de inventare detaliate (fondul
„Casa Comercială «Hagi Ianuş Consta Petru şi Fraţii», manuscrisele Casei Comerciale „Hagi Ştefan I. Moscu'',
„Casa Comercială «Costa Gica şi Compania»" şi „Casa Comercială «Anastasie I. şi Sterie I. Caramihw>'').
V infra Anexa 1, cu eşantioanele umane din rubricile protagoniştilor, ale rudelor şi ale corespondenţilor, comi-
sionarilor, agenţilor, intermediarilor şi clienţilor.
www.cimec.ro
432 I LOREDANA DASCĂL
uman al asocierilor realizate de casele comerciale reconstituibile graţie arhivelor păstrate dis-
cerne suprapunerea la scară redusă a aceloraşi criterii geoetnice şi socioculturale, astfel încât
transpare cu claritate o componenţă exclusiv aromânească (despre „grecomani" v. LI MONA 1960:
527), care chiar îşi mărturiseşte tribulaţiile bilingvismului şi ale hegemoniei (SANIC Ace „Costa
Gica": 1/11, 1/58, 1/66, 1/803 , 1/89, 1/109-110, 1/112; cf. PETRESCU 2013: 24-25).
Suportul ferm de solidarizare culturală este uzul limbii greceşti, mai exact al varietăţii ling-
vistice romeica, dovedită a fi mai mult decât o „greacă postbizantinâ', şi anume tocmai varianta
clamată şi cultivată până spre mijlocul secolului al XIX-lea de către emulii valorilor conceptului
pwµ11ocruv11 în arealul eurobalcanic - versiunea unei lingua franca impregnate încă de latinisme
şi deformate de imixtiunile idiomatice ale conglomeratelor alofone puse în contact; astfel se
explică sumedenia incontrolabilă a inserţiilor străine (italiene, turceşti, româneşti, aromâneşti,
germane, maghiare, franceze, ruseşti) din greaca documentelor - imposibil de decodificat
numai cu auxiliile paleografice sau ale competenţei lingvistice neogreceşti (v. descrierea vari-
antei în DASCĂL 2013). Diversitatea limbilor de redactie a manuscriselor caselor comerciale din
arhivele româneşti - greacă, latină, germană, română, italiană, bulgară, maghiară etc. - denotă
absenţa prohibiţiilor şi a impedimentelor în invocările juridice pentru condici ţinute liber în
orice limbă sau alfabet în care negustorii s-ar fi simţit confortabil să se exprime (aspect aflat în
distonanţă cu majoritatea prescrierilor europene, care impuneau limitări lingvistice). Poliglosia
arhivaliilor, neprivate defel de puterea probatorie, oglindeşte multilingvismul instituţiilor sta-
tale, al funcţionarilor şi chiar al martorilor chemaţi să confirme informaţii livrate într-un alt
ambalaj decât cel autohton.
Documentele greceşti înseriate în aceste fonduri - în bună parte doar „virtual" recompuse
infra în Anexa l, întrucât tipologia diferenţiată a arhivaliilor a făcut posibilă în trecut separa-
rea corespondenţei de registrele specifice (percepute drept „manuscrise") - au fost în proporţie
decisivă rezumate de arhivistul-paleograf Dumitru Limona (v. DASCĂL 2015). În baza fişelor
elaborate de acesta - fişe cărora li se datorează, în afară de caracterul explicit şi foarte deta-
liat, fluenţa antroponimică aromânească (altminteri forţat grecizată passim, din cauza preluării
numelor în forma livrată de ambalajul limbii greceşti) -, Natalia Trandafirescu a constituit un
set de inventare, pe care l-a amplificat apoi prin propriile eforturi de descifrare paleografică şi
de prelucrare arhivistică (SANIC Ace: „Consta Petru şi Fraţii'', cu excepţia ms. 695). Pledoariile
Nataliei Trandafirescu pentru categorisirea logică a arhivelor - care le-ar fi înlesnit şi o denu-
mire adecvată şi, în consecinţă, le-ar fi sporit nivelul de comprehensivitate şi ar fi dinamizat
valorificarea lor ştiinţifică - au făcut obiectul unui articol polemic rămas, la fel ca prezumabilele
demersuri instituţionale, fără ecou (v. TRANDAFIREscu 2000: 213 4 ), ipostază conjuncturală
ce a damnat fondurile respective la o conservare silenţioasă, menţinută de camuflarea lor sub
denumiri eliptice caracteristice fondurilor personale şi familiale.
Proprietatea privată - un concept imposibil de teoretizat şi de luat în seamă în arhivistica de
până în 1989, aflat încă în suspensie în metodologia şi normativele curente-, generează anumite
Intre alte valenţe ale bilingvismului, scrisoarea (datată la Meţovo, 11mai1814) înregistrează şi un mesaj trans-
mis în aromână: „~oA.t vTaou aA.out aT·iaoa" („voli dau alui stiaoa'': îi voi da lui steaua - posibil mesaj cifrat,
. .. .. '" " ;:ri .
adaugat la llfafl de Sanatate). 1it' I ~ ,":.i, r.1.t~~
vJ . • l, _
„Deoarece în nenumărate rânduri s-au purtat discuţii în legătură cu definirea acestor fonduri şi încadrarea
lor într-o categorie anume, vrem să precizăm ... că, după aprecierea noastră, este bine să nu fie denumite nici
«feudale» ... , şi nici personale (care au trăsături proprii în privinţa genului de arhivalii, a conţinutului acestora, a
ordonării, prelucrării şi valorificării), ci fonduri de «instituţii» ... «case comerciale» (care de la sfârşitul secolului
al XVIII-iea încep să fie prezentate ca «firme»), cu caracter particular, diferite esenţial de cele dirijate de către
stat, care aveau un statut juridic bine definit...".
www.cimec.ro
Arhivo/agia caselor comerciale medievale eurobalcanice: paradigma greacă (secolele XVTI-XTX) I 433
tipologii documentare, al căror regim de tratament arhivistic se impune a fi adaptat profilului

juridic al producătorului arhivei. Fondurile create de persoanele fizice şi de cele juridice de drept
privat sunt, în consecinţă, a priori arhive private, această anvergură cuprinzând acumulările de
documente ale indivizilor ori ale grupurilor şi comunităţilor restrânse ce nu au performat în
forul public (persoane, familii, asociaţii, societăţi, culte religioase, partide politice, organizaţii,
fundaţii, entităţi economice). Înţelegerea contextului şi a mecanismelor de legiferare a apariţiei
şi funcţionării unor structuri economice cum sunt societăţile comerciale medievale de pe întin-
derea eurobalcanică - în condiţiile în care existenţa acestora precede cu mult perioada emiterii
primelor coduri comerciale (începutul secolului al XIX-iea) - este esenţială pentru prelucrarea
arhivistic-istoriografică a documentelor acestora.
Statutul juridic al societăţilor comerciale din perioada medievală şi a modernităţii timpu-
rii a făcut în exegeza domeniului obiectul unor divergenţe teoretice. Consolidat din tradiţia
normativă a dreptului roman, curentul de gândire ce configurează acest gen de entitate colec-
tivă atribuindu-i o individualitate juridică aparte, care transcende responsabilitatea personală
a asociaţilor, şi-a menţinut puterea de convingere şi de valabilitate judiciară şi a fost ulterior
asumat de codurile şi procedurile comerciale, în virtutea adevărului că: „aliud est corpus unius
societatis, et aliud est quilibet socius ipsius societatis" (ScACCIA 1738: 76, § 450) şi că „societăţile
comerciale sunt persoane morale, juridice, cari au un patrimoniu propriu, distinctu de acellea
allu soţiloru" (BoERESCU 1859: 48). Totodată, literatura confruntă subiectul şi prin prisma doc-
trinei negării individualităţii juridice a acestei forme de organizare, ale cărei responsabilităţi şi
drepturi colective nu ar fi fost totuşi altele decât cele proprii persoanelor implicate prin actul de
contractare a asocierii; în acest mod, răspunderea legală ar fi fost deviată strict către membrii
entităţii, devenind una particularizată şi nu una comună (MARGHIERI 1886: 209-212).
În funcţie de cumulul de obligaţii patrimoniale ale fiecărui asociat se conturează (în
CONDICA 1840: 6-13, BRĂILOIU 1858: 6-12, BoERESCU 1859: 51-84 etc.) şi profilurile „morale"
ale societăţilor 5 : 1. „tovăroşia în nume coprinzător" - adică în nume colectiv, contractată de
două sau mai multe persoane, cu scopul declarat al negoţului „subt o firmă tovăroşască", inti-
tulată obligatoriu cu numele partenerilor de afaceri, solidari în toate acţiunile corporaţiei; 2.
„tovăroşia în comandită" - mixtă sau comanditară, compusă pe de o parte din asociaţi cu răs
pundere comună de plată („comandiţC BoERESCU 1859: 67) şi, pe de altă parte, din asociaţi
deponenţi de capitaluri („comanditari'', ibidem), intitulată cu nume ale membrilor din prima
categorie; 3. „tovăroşia anonimă" - însumată dintr-o serie de capitaluri depuse de multiple
„puteri individuale" unite, angajate doar prin cota de participare, şi denumită după obiectul
întreprinderii (cum este, de pildă, cazul „Companiei Negustorilor Greci din Sibiu'', sau al celei
din Braşov şi al celor similare); 4. „întovărăşirile neguţătoreşti în împărtăşire'', ori „asocierea în
participaţie" - nepretându-se încadrării în zona reglementată a societăţilor propriu-zise, această
ultimă formă de asociere se stabileşte în baza „lucrărilor de negoţ" restrânse şi a condiţiilor de
învoială, poate fi confirmată juridic doar prin prezentarea corespondenţei ori a registrelor şi
prin dovada cu martori, „nu are firmă socială, unu nume comunu, nici unu patrimoniu pro-
priu, ori unu domiciliu allu seu'', fiind „ascunsă" şi lăsată la liberul consimţământ, fie şi numai
verbal (BoEREscu 1859: 79-84). Devine aşadar evident că, exceptând menţionarea lor pasageră
în documentele în flux continuu ale caselor comerciale, majoritatea rămasă aproape necunos-
cută a negustorilor care alcătuiau reţeaua vastă a comerţului de tranzit din ţinuturile balcanice
practicau astfel de înţelegeri elementare (i.e. 4), de presupus a fi stat la temelia primelor structuri
Cf. LAZĂR 2006: 172-184 - care exemplifică schema duală: asociaţii familiale (fraterna, commenda şi mixte) vs.
case comerciale - et NAZARE 2010: 59-63.
www.cimec.ro
economice europene medievale, tradiţia 6 fiind în măsură să le explice durabilitatea dincolo de

raţiunile legale.
Problema intitulării entităţilor economice medievale şi timpuriu moderne din spaţiul euro-
balcanic priveşte în mod direct recuperarea arhivologică a caselor comerciale „greceşti" ( videli-
cet aromâneşti) atestate documentar şi istoriografic în ţările române. Pentru societatea comerci-
ală creată „în nume colectiv", BoERESCU 1859: 53-54 explică:
Această societate se presintă publicului subt o firmă socială, care nu este altu, de căt numele societăţii,
numele persoanei morale şi juridice, care este distinctă de persoana soţiloru. Această firmă este
simbolulu societăţii şi-i constituie individualitatea. Subt acestu nume societatea îşi subscrie anga-
jamentele selle, subt dînsulu este citată în justiţie şi apare înaintea tribunaleloru. Această firmă este
formată din numele soţiloru, sau a cîtor-va, mai adăogîndu-se şi vorba, şi Companie. Aşa de sunt
doui fraţi numai în societate, firma va fi numai Petre fraţi. De vor fi mai mulţi alţi soţi, pe lîngă acesti
doui fraţi, firma va fi: Petre fraţi şi Companie. Oricare însă ar fi numele ce compunu firma, se cuvine
totd'auna ca aceste nume să fie alle unora din soţi. Causa acestei măsuri se înţelege lesne. Firma
societăţii face cunoscutu publicului valoarea societăţii şi garanţiele ce ea presintă. Fie-care membru
din astă societate presintă unu creditu personalu, o garanţie pentru cei de allu treilea. A pune unu
altu nume străinu în firma socială, este a înşela publiculu. Daca chiar unulu din membri va muri sau
se va retrage, numele seu, daca figura în firmă, cată să se steargă. Dar legea nu cere ca toate numele
soţiloru să figureze în firmă; daca aceste nume sunt prea multe, e destulu, cum am zisu, să se pună
căte-va din elle, şi să se adaogă vorba şi C"i". Să nu se confunde firma socială cu numele ce iau căte
o dată aceste societăţi în nume kolectivu, clupe natura esploataţiei sau clupe loculu unde se află
scaunulu societăţii; spre esemplu: fabrica de postavu din Tîrgoviste, ect. Aceasta constituie numirea
societăţii, iar nu firma sa.
Noţiunea de firmă ea însăşi este una fundamentală pentru definirea coeziunilor economice
medievale şi, implicit, pentru delimitarea arhivelor, pentru fondarea lor adecvată, contextua-
lizată, apoi pentru o valorificare pertinentă (aici înţelegându-se şi citarea riguroasă 7 ). Actele
caselor comerciale sunt abundent argumentative, dispunând de retorica ce alimentează valoa-
rea probatorie în justiţie şi de suma indicilor necesare pentru a fortifica temeinicia afacerilor,
credibilitatea şi bunul renume al negustorilor. Ele sunt aşadar prevăzute cu numeroase repere
de identificare a participanţilor la acţiunile comerţului înfăţişat: emitenţi, destinatari, martori,
intermediari, fiecare dintre aceştia uzând de semnăturile şi de mărcile comerciale proprii, even-
tual invocându-le în referentul lor pe cele ale altor agenţi, comisionari, şi clienţi din aglomera-
rea umană mobilizată de comerţul de tranzit (v. infra Anexa 2). Prin urmare, există mijloace
la îndemâna celor ce procesează sau cercetează asemenea arhive pentru a distinge şi pune în
relief cu toată exactitatea firmele medievale eurobalcanice din ţinuturile româneşti, pornind
„Prezentarea" şi „comunicarea'' juridică a arhivelor comerciale - două noţiuni diferite în normativele funda-
mentale italo-franceze - şi mărturia terţilor sunt, de altfel, modalităţile cele mai vechi de invocare de care a
uzat jurisprudenţa medievală. Fidel legiferărilor italo-franceze, BoERESCU 1859: 40 operează distincţia între
„comunicarea registrelor" (la solicitarea judecătorului, registrele se pot oferi părţii adverse pentru ca aceasta să
le consulte integral, în cazurile de moştenire, „împărţeală între soţi"/asociaţi şi faliment) şi „represintarea" (i.e.
prezentarea), care este o comunicare punctuală, parţială, restrictivă.
Este totuşi simptomatic ca parcurgerea inventarelor detaliate şi a cataloagelor generos elaborate de către arhiviştii
paleografi să creeze, în lipsa deprinderilor paleografice, dependenţa de aceste instrumente, în dauna cercetării
documentelor în sine; aşa se face că lucrări care comentează insistent realităţile expuse în aceste evidenţe arhi-
vistice comportă lacune în zona bibliografică a indicării surselor, întrucât citarea inventarelor arhivistice - deşi
ele beneficiază de elemente de identificare numerică (numere de inventar, de volum, de file/pagini), de un autor
sau mai mulţi şi, mai ales, de doze de contribuţie ştiinţifică demne de authorship şi copyright (aşa cum sunt, de
pildă, instrumentele realizate de D. Limona şi N. Trandafirescu) - pare încă neverosimilă ştiinţific, conducând
la anonimizarea unor grandioase strădanii ce trec cel mult drept colective şi pur administrative.
www.cimec.ro
Arhivologia caselor comerciale medievale eurobalcanice: paradigma greacă (secolele XVII-XIX) I 435
de la premisa că „Firma este numele sub care comerciantul îşi exercită comerţul şi pe care îl
întrebuinţează ca semnătură:: sau că, la fel, şi „Comercianţii, cari exercită comerţul în mod indi-
vidual sunt obligaţi a întrebuinţa ca firmă propriul lor nume sau cel puţin numele de familie.
Ei nu pot face firmei lor adăogiri cari ar indica raporturi sociale. Sunt, însă liberi a întrebuinţa
adăogiri, cari servesc a determina mai deaproape persoana sau obiectul comerţului lor:' (CoouL
TRANSILVANIA 1921: 3).
Justa atribuire a „numelui comercial" - it. ditta/firma/ragione di commercio, lat. ratio/nomen
mercatorum, en. firm/trade name, fr. raison/nom commercial - a reprezentat o preocupare con-
stantă a gânditorilor italieni ai domeniului în perioada medievală, fiind preluată ca atare de către
comentatorii moderni, pentru a se stabili definitiv că ditta este ,,la denominazione col quale
una casa commerciale od industriale si enuncia sul mercato"; prin excelenţă, ea identifică per-
soana fi.zică (unică) ori juridică (colectivă) ce obţine drepturi şi acceptă obligaţii în exercitarea
comerţului (Nuovo CoorcE 1895: 127). Este legitimată în acelaşi timp opţiunea moştenitorului
unei afaceri pentru menţinerea dittei părinteşti, ca un tribut de afecţiune şi reverenţă, dar mai
ales pentru ca schimbarea numelui să nu stârnească ezitări în rândurile clientelei şi să fie astfel
diminuat profitul 8 (ibidem); la fel de oportună este alăturarea la numele individual a prenume-
lui tatălui ori chiar a denumirii activităţii (ibidem: 128), aşa cum se poate remarca în circulaţia
hrematonimelor ori antroponimelor „lipscanilor': „braşovenilor", „veneţienilor" 9 (v. infra Anexa
1). Adicţia negustorimii „greceşti" din arealul eurobalcanic faţă de aparatul normativ italian şi
de terminologia profesională vehiculată de acesta este reflectată - în afară de stocul aloglot con-
siderabil suportat de limba greacă a documentelor şi de mărturiile socioculturale şi economice -
chiar şi de adoptarea cvasicurentă a denominativului „6ina" (SANIC Ace: „Stamu" XI/87, CNGS:
passim), în paralel cu <pipµa sau crrrin. Cu toate acestea, conceptul de „casă comercială" nu se
vădeşte în documente a fi unul oficial statutar, ci negustorii, în discursul lor uzual, asumau generic
această structură organizatorică prin raportarea la forma familială de ramificare şi de împărţire
a misiunilor, prin transferul de patrimoniu şi delegările de atribuţii. Totuşi, componenta arhivo-
logică esenţială pentru reperarea momentului deschiderii/modificării/desfiinţării/reînnoirii unei
case comerciale sunt, în absenţa preţioaselor registre „secrete" şi a sondării documentelor create
de tribunalele comerciale, scrisorile-circulare (piese extrem de rare) care comunică astfel de eve-
nimente; nucleul referenţial al acestora este legat însă tot de numele firmei şi de marca acreditată.
Metoda selectării unuia sau a două-trei nume exponenţiale pentru profilul societăţii şi a
comasării celorlalte - în cazul componenţei multiple - în sintagme hrematonimice (cel mai ade-
sea abreviate şi cu atât mai greu de descifrat) de tipul „et socii" („şi Asociaţii"/„& Comp:') este
divulgată de comentatorii practicilor negustoreşti medievale (cf. MARGHIERI 1886: 264-265, nota
Proba cea mai grăitoare de prelungire nelimitată în timp a numelui de firmă conferit de întâiul fondator este
aceea a Casei Comerciale „Hagi Constantin Pop", al cărei nume i-a supravieţuit cu mult purtătorului său (d. la
18/30 octombrie 1808), confirmând credinţa că ,„ .. ii fondatore delia Ditta fosse morto, vive sempre di fronte
al commercio nella casa commerciale chefu da lui fondata" (ibidem: 133; cf. DASCĂL 2013: 142). E important
de reţinut însă că „Arhiva Casei Comerciale Constantin Hagi Pop" este un fond incorect denumit astfel, întru-
cât această intitulare eronată rezultă din imprudenţa Bibliotecii Academiei Române de a reveni la denumirea
anterioară preluării de către Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale a fondului „Companiei Negustorilor
Greci din Sibiu" (denumirea fondului a fost motivat schimbată în 1989, printr-un referat meticulos argumentat
de Natalia Trandafirescu: compoziţia tematică a fondului - diplome şi acte oficiale ale companiei, registrele
şi corespondenţa proestoşilor şi ale unui şir nesfârşit de exponenţi ai caselor comerciale ce gravitau în jurul
companiei - oferă certitudinea autenticităţii producătorului/deţinătorului real al acestei arhive; pentru istoricul
CNGS V. DASCĂL 2013: 20-24).
Aici poate fi citat şi cazul asimilării patronimice şi al permanentizării obiectului negoţului de-a lungul
generaţiilor, cum s-a întâmplat în cazul casei lui Manicati Safranu, iniţial profilat pe comercializarea şofranului
(v. LIMONA 1957).
www.cimec.ro
8). În lipsa elementului-cheie - ditta/firma - care permite extragerea numelor caselor comerci-
ale şi stabilirea corectă a denumirii arhivelor caselor comerciale, un auxiliu indispensabil îl fur-
nizează mărcile (v. Luo1ow-JENKINS 1873). Însemne grafice figurative compuse din iniţialele
majusculate ale numelor negustorilor (totodată o preţioasă recuzită a statusului socioprofesio-
nal), mărcile sunt aplicate pe suprafaţa hârtiei prin impresiune sigilară, desenate sau caligrafiate,
ori pur şi simplu notate recurent în textul documentului de fiecare dată când se anunţă expedi-
eri de mărfuri, amanete, sunducuri, gropuri, saci, baloţi şi colete, la rândul lor identificabile în
aglomerările de mărfuri prin aceeaşi procedură a marcării, fără riscul confuziilor (v. infra Anexa
2). Reconstituirea unei ditta prin dezvoltarea şi interpretarea mărcilor este însă imposibilă fără
procurarea universului de cunoaştere comun galeriilor umane mercantile, un univers ce poate
fi însuşit mai cu seamă prin asimilarea cantităţilor de arhivă exprimate în metri liniari 10 şi mai
puţin prin cercetarea unor piese disparate în căutarea traiectoriei unui anume negustor.
Fondurile documentare ale caselor, companiilor şi asociaţiilor comerciale din Evul Mediu
românesc, inclusiv cele ale negustorilor care au practicat comerţul fără a se asocia, sunt aşadar
arhive private. Faptul că denominaţia acestor entităţi economice vehiculează antroponime cu
valoare hrematonimică le expune însă, odată cu pierderea din denumirea fondului a componen-
tei ce indică numele unei entităţi comerciale - „... şi/&/et Co./Comp./Compania", „ ... şi Asociaţia':
„ ... şi Fraţii", „... şi Fiul/Fiii/Nepotul" - confuziei cu fondurile personale şi familiale, grevate de
acelaşi statut arhivologic-juridic privat şi numite în chip asemănător: intitularea acestora reţine
exclusiv numele, prenumele şi anii de viaţă ai persoanei, ori doar patronimele. Este ipostaza
necorijată până de curând a fondurilor din Anexa 1 infra, cu menţiunea că - până la repurtarea
unanimităţii pentru soluţia de reintegrare a „manuscriselor" în arhiva de provenienţă şi pentru
crearea de fonduri distincte acolo unde oglindirea în registrele negustoreşti a activităţilor firme-
lor sau caselor de comerţ este suficientă - unele recompuneri sunt şi aici doar virtuale. Ignorarea
aparatului normativ generator al acestor categorii de arhive - primul interesat de alcătuirea, de
ţinerea „regulată" la zi, de păstrarea actelor şi a registrelor de afaceri, cu precădere de valoarea
lor probatorie în justiţie - poate produce (acolo unde timpul, termenul redus de conservare şi
ravagiile de tot felul nu au făcut-o deja) ocultarea informaţiei istorice vehiculate. Ezitările arhi-
vistice manifestate în recunoaşterea unicităţii, a integralităţii creatorului de documente, înzes-
trat, în plus, şi cu imunitatea calităţilor sale private, au condus la dezmembrarea fondurilor şi la
„completarea" artificială a unor colecţii în care arhivaliile adăugate îşi pierd forţa de coeziune şi
relevanţa dobândite prin exegeza epocii, un neajuns remediabil doar prin re-omogenizarea lor
în arhive compacte ale caselor comerciale (cf. DASCĂL 2014). Fără această reparaţie arhivistică,
frustrările cercetării vor celebra pentru totdeauna efectul „failure in the Archives" (cf. CELL).
Prelucrarea arhivistică facilitează scrutarea îndeaproape a fluxului progresiv al arhivelor
comerciale, reconstruindu-le vocaţia de act scriptural neîntrerupt în diacronicitate, cu părţi care
se explică şi se interpretează unele prin altele, într-un ansamblu unitar. Abordarea discursivă şi
contextuală a corespondenţei de afaceri (scrisori şi documente contabile ce parafează diversele
tranzacţii) şi, în egală măsură, a catastihurilor (copiere de scrisori, condici de evidenţă con-
tabilă) preschimbă însăilările aparent anoste ale deţinătorilor caselor de comerţ în veritabile
cronici istorice, desfăşurate în capitole de viaţă economică, materială, administrativă, practică,
evenimenţială şi culturală, cu adaosul savuros al biografiilor închegate sau fragmentare.
Contabilitatea medievală - limitată până la apariţia codurilor comerciale la vademecum-uri
de ţinere a registrelor şi actelor - exortează genul relaxat, narativ de comunicare epistolară şi de
10
Nu întâmplător, descrierile cele mai consistente şi coerente ale unor case comerciale îi aparţin lui LIMONA 1959,
1960, 1965, 1975-1977.
www.cimec.ro
Arhivo/agia caselor comerciale medievale eurobalcanice: paradigma greacă (secolele XVII-XIX) I 437
consemnare în condici a activităţilor de afaceri. Frecvent dublată de efuziunile profund umane ce

statornicesc relaţiile socioprofesionale, neavând câtuşi de puţin puncte de convergenţă cu genul
scriptural modern business hiperstandardizat - ci, dimpotrivă, tocmai cu oralitatea şi cu istoria,
căci „înlănţuieşte faptele şi formeză un material istoric în ordine cronologică" (ŞTEFĂNEscu 1896:
4) -, corespondenţa comercială se susţine totuşi pe un schelet formal al evidenţei administrative,
fiind încadrabilă tematic şi tipologic în categorii ce sintetizează la un moment dat (PETROVICI
1850: 41) progresele teoretice în domeniu: scrisori circulare (despre deschiderea, profilul sau
desfiinţarea afacerilor), de comision (despre delegarea de responsabilităţi), de înştiinţare (comu-
nicări obşteşti, despre tipuri de mărfuri, preţuri, taxe, cursul valutelor, şi particulare, despre ter-
menele scadenţelor şi achitarea poliţelor), de credit (referitoare la credite/debite), de expediţie, de
port sau de cărat şi cărţuliile de încărcat (despre expedierile de colete, condiţii de transport, trasee,
intermediari, termene). ŞTEFĂNESCU 1896 grupează scrisorile de afaceri după criteriul tematic
francez (cf. BERTRAND 1885), un sistem mai puţin riguros decât cel urmat de modelul italianll:
circulări, propuneri de afaceri, comande şi operaţiuni asupra mărfurilor, operaţiuni de plăţi, cereri
de informaţiune, scrisori de credit, scrisori de recomandaţie, reclame şi reproşuri, cereri de funcţiuni.
Clasificările normative, confirmate de perspectiva arhivologică empirică, denunţă - în acest
stadiu încă preliminar aşezărilor birocratice ale contabilităţii moderne - uniformizarea în utilajul
greoi al corespondenţei comerciale deopotrivă a scrisorilor de afaceri, a actelor de proprietate
patrimonială şi a celor contabile (facturi, rimese, chitanţe, mărturii, poliţe, cambiale, contracte),
acestea din urmă fiind percepute aşadar ca o extensie firească a epistolelor, pe care cel mai adesea
le însoţesc ori în a căror suprafaţă textuală sunt inserate nemijlocit. Amestecul este motivat de
coincidenţa patrimoniului propriu cu cel al casei comerciale 12 • Pe lângă acest aspect, latura subiec-
tiv-personală a emitenţilor scrisorilor de afaceri este absolut necenzurată - cu atât mai mult cu
cât corespondenţa se poartă cu precădere între rude sau cunoştinţe apropiate -, ceea ce conferă
actului comercial şi, în ansamblu, referentului, nuanţa personală a corespondenţei particulare.
lARCU 1844 13 devoalează o altă practică uzuală a negustorilor, pe deplin reflectată în arhive'4,
şi anume consemnarea operaţiunilor pe „foiţe" -fascicole 15 , din care ulterior informaţiile urmau
să fie transferate într-o formă mai îngrijită în registrul-Maestru:
11
ŞERBAN 1914: 27-31 clasifică epistolele comerciale în: lettere comuni (di ragguaglio, di consultazione, di con-
siglio, di lagnanza, di scusa e giusti.ficazione, di congratulazioni, auguri, condoglianze) şi lettere essenzialmente
commerciali (circo/ari, di commissione e di entrata in relazione, di avviso di spedizione, di avviso di ricevimento,
di domanda d'informazioni, di informazioni, di presentazione, raccomandazione e credita, di sollecitazione e
relazione).
12
Despre coincidenţa contabilităţii domestice cu cea comercială, survenită în cazul deţinătorilor de case comerciale,
ALAUZET 1858: 57-58 se pronunţă: „cheltuielile casei sale nu trebuie detaliate în jurnal; este suficient să enunţe,
lună de lună, suma care a fost folosită pentru acestea; prin casă, legea nu înţelege aici doar casa de comerţ, ci chiar
cheltuielile personale ale comerciantului şi ale familiei sale''. Însuşi Pacioli concepuse inventarul ca un amalgam
ordonat valoric din punctul de vedere al mobilităţii tuturor bunurilor negustorului: „Il ne fait pas de distinc-
tion entre ce qui appartient a la maison de commerce et a la personne privee du commen;:ant. Juridiquement,
c'est parfaitement exact, puisque tous Ies biens du commen;:ant repondent de ses dettes et que le commerce qui
n'est pas exerce sous forme de societe commerciale ne possede pas la personnalite civile:' (VLAEMMINCK 1956:
89). Mai toţi exegeţii contabilităţii timpurii reclamă sincera şi scrupuloasa întocmire a inventarului astfel încât
instanţele să poată cântări cumpătarea şi creşterea firească a fluxului unei averi agonisite cinstit.
13
Traducerea adaptată a lucrării lui JACLOT [1826] 9 1839.
14
Astfel de „foiţe" sunt dispersate în numeroase colecţii (cum ar fi colecţia „Achiziţii Noi" ş.a.), fiind extrem de
dificil de conexat în prezent cu manuscrisul în care eventual ar fi fost transcrise, ori în care chiar nu au mai
apucat să parcurgă procesul de transcriere, păstrându-se ca simple foi volante ori fascicole detaşate de arhiva-
liul-„copier': fie el jurnal sau maestru.
15
Potrivit lui VLAEMMINCK 19 56: 152, precursorul contabilităţii pe foiţe mobile este J.S. QUINEY 1817, care a
consimţit această practică convins fiind de facilităţile procurate de tehnica legătoriei mobile pentru registre.
www.cimec.ro
... să treacă pe o foiţă mică toate articolile ce privesc la mărfele ce a cumpărat; pe alta, toate acelea
ce a văndut; pe o a treia foiţă, sumele ce a priimit; pe o a patra, acelea ce a scos din casă; să facă
aşijderea o foiţă pentru bileturile ce are să plătească; alta pentru acelea după care are să priimească;
alta în sfârşit, pentru fie cine cu care el a avut daraveri cu soroc, ca să ştie ce are să mai dea, şi ce
are să mai ia el. Aşa dară, Maestru nu e alt ceva, de căt adunarea la un loc acestor deosebite foiţe, în
care neguţătorul trece însemnările tuturor daraverilor sale, cu chipul cu care le petrece şi în jurnal ...
însemnări de aducere aminte, ... aceste însemnări sunt liste, sau ale mărfelor date, sau ale zilelor de
lucru, sau ale rufelor date la spălătură. Însemnările ... sunt estracturile din catastişele sale; sunt cer-
cetarea şi străngerea articolilor jurnalului său, ce privesc la obrazul acela pentru care el face această
însemnare; sunt copia partidei acestui obraz în Maestrul său. (ibidem: 3-4)
O bogată producţie teoretică medievală a catastihografiei priveşte metodele negustoreşti

de ţinere a „cărţilor", mai exact a registrelor comerciale. Sintetizând recomandările lui PACIOLI
[ 1494] 1523, consacrat ca reper universal al istoriei contabilităţii, instrumentele de evidenţă
înfăţişate de acesta (ulterior divizate în principale/obligatorii şi auxiliare, sau „de căpetenie
şi ajutătoare", după cum au fost partajate de către primii comentatorii autohtoni) conturează
centrul de greutate al catastihografiei în partidă dublă - menţinut cu consecvenţă de-a lungul
câtorva secole de aproape toate doctrinele contabilităţii-, iar acesta rezidă în cele câteva arhiva-
lii veneţiene care au făcut carieră:
- inventarul (it. inventaria) - este lista detaliată care redă cu fidelitate toate bunurile mobile
şi imobile ale negustorului, grupate „tematic" (mai întâi cele mai preţioase şi uşor de pierdut,
cum sunt banii şi bijuteriile); identic cu catagrafia, acest instrument se redactează integral în
aceeaşi zi, pentru ca exactitatea şi coerenţa lui să nu fie alterate de întreruperi;
- memorialul (it. memoriale/ vachetta/ squartafoglio/ squartafacio/scartafaceia, germ. kladde/
strazze, sp. borrador) - tipic pentru arhivele marilor negustori care dezvoltă afaceri prolifice, acest
registru este destinat să conţină absolut toate afacerile mici şi mari, săvârşite şi consemnate zi de zi
şi ceas de ceas, cu toate numele de persoane, cu locurile, momentele, mărfurile şi actele intervenite
în orice împrejurare, de preferinţă şi cu adăugarea inventarului într-o anexă; memorialul putea
fi completat de orice membru al familiei şi, contextual, putea lua forma unui proces-verbal al
activităţilor comerciale, admiţând chiar reproducerea directă a vorbelor participanţilor la afaceri;
- jurnalul (it. giornale, sp. „el libro diario") - un registru secret, personal, în care se transfe-
rau concis toate partidele inventarului, precum şi conţinutul memorialului (la câteva zile după
completările făcute în acesta şi cu trimiteri punctuale la orice însemnare făcută anterior); struc-
turat pe rubrici ale debitorilor şi creditorilor, jurnalul trebuia să conţină pe fiecare filă anul şi
ziua înregistrărilor;
- cartea mare (it. libro/quaderno grande, lat. Codex Magistralis, sp. „el Mayor': germ.
Hauptbuch; echivalat ulterior de registrul maestru) - structurat în principal pe informaţiile
corespunzătoare casei şi capitalului şi, în secundar, pe debitori şi creditori (înşiraţi alfabetic)
şi, de asemenea, pe rubrici cu profitul şi paguba afacerilor, acest registru, care însuma de fapt
descrierea detaliată a întregului avut, preia şi conţinutul jurnalului şi, datorită abundenţei date-
lor, trebuie indexat/repertoriat; în cazul pierderii ori distrugerii cărţii mari, materia ei putea fi
oricând reformulată din celelalte instrumente de evidenţă obligatorii;
- registrul scrisorilor importante (it. libro, registro) - încă neintitulat într-un stadiu incipient,
copierul de mai târziu al scrisorilor (Copia Lettere) prevede momentan transcrierea cuvânt cu
cuvânt doar a scrisorilor de mare însemnătate;
- memento/ricordanze (germ. strazze) - acest instrument înregistra în ordine cronologică
notiţele din întreaga agendă de lucru a negustorului; trebuia consultat seară de seară şi bifat sau
www.cimec.ro
actualizat în zonele cu informaţii despre activităţile săvârşite; tot în acest instrument cotidian se
notau împrumuturile de obiecte şi mărunţişuri pe termen scurt către vecini ori apropiaţi, astfel
încât restituirea lor să poată fi marcată printr-o simplă anulare.
În afară de aceste registre, negustorul putea alcătui un instrument adaptat deselor sale călă
torii, în care să consemneze drumurile străbătute pentru propriile-i interese ori pe cele făcute în
serviciul altor comercianţi şi, la fel, pe cele încredinţate altora în folosul său. Cele trei manuscrise
obligatorii - memorialul, jurnalul şi cartea mare 16 - trebuiau astfel întocmite şi în varianta
contrasă („portabilă", „de buzunar") pentru a servi în peregrinări sau ca formă de asigurare a
conţinutului registrelor mari, schimbându-şi astfel parţial denumirea şi devenind: „memoria-
leto", „giornaleto", „quaderneto" (probabil sub formă de caiet/„defter"). Interesat de chestiunea
stabilirii statutului juridic-arhivologic al „cărţilor" comerciale, RăsENER 1694: 76, § 22 et passim
subliniază că acestea compun categoria scriptura privata, numai contextual şi episodic destinată
prezentării ori comunicării publice.
În tipologia „greacă" a arhivaliilor comerciale intră aceleaşi manuscrise reclamate de con-
tabilitatea italo-fraceză, redenumite greceşte prin calchiere traductologică. Excluzându-se
voit inventarul („~ Kataypacp~" 17 ), încorporat de către KALAITZAKIS 189Y 8 în jurnal, seria
„cărţilor principale" se restrânge la doar două piese: „-ro'HµepoA.6y1ov" (Jurnalul) - care conţine
conturile „tvepy11nKa Kal rra811nKa, -ra Kep811 Kal -rac; ~11µiac;, Kal tv yevet rracrac; -rac; rrpaţw.~ rnu
tµrropiou„." (active şi pasive, câştigurile şi pagubele, şi în general toate activităţile comerţului) -
şi „To Ka80A.1K6v" (Cartea Mare/fr. „grand livre"/it. „maestro", conotat în greacă drept „univer-
sal" I „general"), reprezentând un extras al celui dintâi („av-riypacp~ rnu rrpwrnu': ibidem: 11-12).
Categoria subordonată a auxiliarelor („po11811Ka p1pA.ia': în traducere calchiată după fr.
„livres auxiliares"/„d'aide"/„aidants"/„soulevants") numără: „p1pA.io rnu Taµeiou" (registrul de
casă, fr. „livre de caisse"), „To cr11µe1wµa-rap1ov -rwv A.~ţewv -rwv fpaµµa-riwv"/„-ro Tnpaotov
~ B1pA.iov -rwv A.~ţewv -rwv ypaµµa-riwv" (carnetul/caietul poliţelor de scadenţă, echivalentul
fr. „carnet d'echeances"), „p1pA.iov -rwv 'Eµrropwµcnwv" (fr. „livre des marchandises" 19 ), „-ro
TWV Kepowv Kal Z11µ1wv" (fr. „livre de profits et pertes"), „TO p1pA.iov/KaTClO"TLXOV avnypacp~c;
tmcrrnA.wv/rroA.uypacpoc;" (fr. „livre de copie des lettres"), cu precizarea că echivalentul pentru
fr. „registre" este exact termenul de carieră în limba română 20 „Ka-racr-rixov': utilizat în greacă
opţional, ca alternativă pentru „p1pA.iov" (preluat direct din franceză prin calc de traducere).
Drept omolog de rang secundar cu funcţionalitatea şi materia caracteristice registrului italian
prima nota, catastihografia greacă se foloseşte de un „manual" 21 definit explicativ astfel: „To
I1poxe1pov ~ p1pA.iov rrpw-rwv cr11µetwcrewv„. (elvm, n.n.) cruv~Swc; µ6vov arrA.ouv -rnpa81ov, -ro
6rroiov XP'lcrtµeue1, i'.va tyypacpwµev tţ1crrnp1Kwc; cr11µElwmv oA.wv -rwv rrpaţewv rnu tµrr6pou Eic;
16
VoINA 1932: 53 reţine din PACIOLI (1494] 1523 drept definitorie conformarea contabilităţii veneţiene în partidă
dublă cu instrumentele: Memorial (it. Memoriale, Vacchetta, Squartafoglio), Jurnal (it. Giornale) şi Cartea Mare
(it. Quaderno, Gran!-de Libro, Libro Maggiore (cf. VLAEMMINCK 1956: 68).
17
„Livre des inventaires" devine „~L~A[ov Twv /\rroypacpwv" (cartea copiilor).
18
Lucrarea este de fapt o traducere reorganizată a lui DEGRANGE 1795, cu unele paragrafe contrase şi adaptate la
realitatea grecească şi la opinia traducătorului, care, evaluând multitudinea registrelor comerciale, consideră
oportun să acorde importanţă îndeosebi jurnalului şi cărţii mari.
19
O particularitate a catastihografiei franceze - importată de contabilitatea grecească, după cum probează SANIC
Acc-Mss şi CNGS - este aceea că, de regulă, un cont (de marfă în special) rămânea înregistrat în livre de raison
(i.e. Maestrul/Cartea Mare) atât timp cât se menţinea în apatie, iar atunci când lua amploare genera un registru
special, dedicat contului respectiv (e.g. ,,lo libre de la mel", VOINA 1932: 43).
2
° Cf. traseul şi semnificaţiile catastihului în it. catasto şi fr./en. cadastre/cadaster.
21
Doza maximă de specificitate a catastihografiei franceze este conferită de adoptarea manualelor (,,des manuels"/
brouillons sau „la main courante': i.e. „registrul mână curentă") cu rol de registre prima nota, agreate în loc de
straţă/ memorial (VOINA 1932: 43 ).
www.cimec.ro
Tov 6rroîov av~KEL To I1poxetpov" (Manualul sau cartea primelor însemnări... este de obicei doar
un caiet simplu, care slujeşte ca să înscriem detaliat însemnări despre toate activităţile de comerţ
cărora le este închinat Manualul <cum ar fi cumpărăturile şi vânzările, încasările şi plăţile, n.n.>,
ibidem: 15). Ocurenţa la Kalaîtzakis a fevtKov I1poxetpov-ului (manual general) subînţelege
existenţa „manualelor" uzuale de formatul unui caiet (cf. defterul otoman), din care informaţiile
erau filtrate şi transferate în registrul „general':
În ceea ce priveşte catastihografia „românească'' (ea este, la rândul său, un derivat al sistemu-
lui italo-francez), în bună parte reflectată în fondurile arhivistice „greceşti'', la PETROVICI 1850
un şir metodic de dialoguri imaginare descrie regimul de întocmire, de păstrare, de autorizare şi
de invocare juridică a „catastişelor de negoţ" şi a corespondenţei comerciale. Orientându-se per-
manent după „Legile Austriaceşti" armonizate cu întreaga cultură internaţională a contabilităţii,
autorul pretinde obligativitatea ţinerii unor tipuri de registre pentru două categorii socioprofe-
sionale: aceea a neguţătorilor-meşteşugari (pentru care „se cere a avea numai un catastih numit
Jurnal") şi aceea a neguţătorilor propriu-zişi, cărora li se impun înregistrările „regulate" în trei
condici: „I. Scartafacio (Ciornă), (Straţă), II. Jurnalu, şi al III. Catastihul Maestru" (ibidem: 36).
La întrebarea „ce se scrie în Scartafacio sau prima Notta?'', răspunsul lămureşte: „toate datoriile,
crediturile, şi toate lucrările ivite la Negoţ, şi se ţin mai cu seamă de Neguţătorii clupe la Bâlciuri"
(ibidem: 37); în catastihul-jurnal se consemnează „toate partidele de datorie şi de credit... şi
clupe care se aşterne Catastihul Maestru'', iar în acesta din urmă vin „toate socotelile cu persoa-
nele ce au a face cu negoţul, în care socoteli se scriu pe doă împrotivitoare feţe toate partidele de
datorie şi de credit, dintr' a cărora confrontare să se poată cunoaşte îndată cine are să dea sau să
ia (debit, credit)" (ibidem). Referitor la reglementarea corespondenţei comerciale 22 şi la conce-
perea evidenţelor acesteia, PETROVICI 1850: 40-41 semnalează că regula este aceea de: „a trece
scrisorile misive ce se trimit corespondenţilor într' un Registru numit Copialetere, şi a păstra
în original cele ce priimeşte; iar adunarea acestora, se zice în Limba Neguţătorească Carteggio
(Carte} sau Dellă)". „Felurile de scripturi" sunt cele consfinţite de câteva secole: „Simplă şi Dopie
(îndoită): la cea d' intâiu se cere prima Notta, sau Scartafacio, şi Catastihul Maestru, iar la cea de
aldoilea se mai cere şi Jurnalul" (ibidem).
O „regulă generală'', recomandată aparte în acelaşi Manual al pitarului Costache PETROVICI
i850: 99-101, detaliază „Pentru câte Catastişe trebue să aibă fie-care clas de Neguţători, după
întinderea sau mărginirea Negoţului său". Cea mai relevantă grupă o constituie negustorii care ţin
prăvălii deschise cu mai multe feluri de mărfuri, precum şi negustorii „magazineri, sau toptangii".
Aceştia ar fi avut trebuinţă de următoarele opt „catastihe": Prima Notta sau Straţa (pentru „datul
şi luatul"; autorii registrului pot fi stăpânul ori calfele din prăvălie), Jurnalul (pentru „toate dara-
verele ce se dau pe credit, cum şi ori ce lucrare de negoţ făcută într' acea zi"), Maestrul (în care
„se deschide partidă deosebită pentru fie-care debitor sau creditor, pe doă părţi împrotivitoare,
trecând toate partidele din jurnal la contul fie-căruia"), Catastihul Casei Banilor (care conţine
„numai banii ce intră din aliş-veriş, datorii şi poliţe, precum şi banii ce se dau din casă, iar pe doă
feţe împrotivitoare'', i.e. în partidă dublă), Fatura Mărfurilor (pentru „ce se cumpără şi se aduc
din alte oraşe sau provincii'', fără alte partide în afara celor despre „costul (preţul) mărfurilor cu
cheltuelile lor, ca să ştie cum să le vânză, să nu păgubească"), Corespondenţa sau Copia Scrisorilor
(catastih în care „se trec numai scrisorile ce se scriu către corespondenţi aflători în alte oraşe
sau provincii, spre a şti către cine au scris, când şi pentru ce pricină sau marfă"), Inventariul sau
Catagrafia Mărfurilor (completat anual sau la jumătate de an, cu toate mărfurile şi datoriile din
22
Scrisorile comerciale sunt de şase feluri şi prezintă, la rândul lor, valoare probatorie: „circulare, de comision, de
înştiinţare/de cunoştiment!de credit, de ecspediţie, de port sau cărat şi cărţulii de încărcat" (ibidem: 41).
www.cimec.ro
Arhivologia caselor comerciale medievale eurobalcanice: paradigma greacă (secolele XVTI-XIX) I 441
prăvălie şi magazin, cu preţul lor, căci „aşa încheie socoteala daraverii pe acel an; după aceea se
trec în Jurnal şi face bilanţul în Maestru, scriind în stânga ce are să ia şi în dreapta ce are să dea,
spre a se vedea câştigul sau paguba urmată în acel an"). În fine, Catastihul Cheltuelilor Casei şi
ade> Prăvăliei se raportează la „toate cheltuelile ce se fac pentru mâncare, simbria slugilor, calfe-
lor, grămăticilor, chiriile prăvăliilor şi magazin uri, spre a se şti ce cheltueli s' au făcut într' un an".
Pe de altă parte, pitarul Petrovici exemplifică şi defineşte arhivologic grupele negustori-
lor specializaţi: „cambigiii" - cu Prima Notta/Straţa 23 , Maestrul, Casa Banilor, Copia Poliţelor,
Corespondenţa/Copia Scrisorilor şi cu un Catastih pentru poliţe sau tratte (ibidem: 10 I); „spe-
diterii" - cu Prima Notta/Straţa („în care însemnează arvunele ce dă la cărăuşi/chirigii, preţul
chiriilor, câte cât au tocmit de maje, cântar sau suta de oca, şi vremea când să vie să încarce"),
cu un Catastih al Ecspediţiei şi un Maestru (ibidem: 101-102); concluzionează, într-un final
al exemplificărilor sale, că grupa „comisionarilor" „are de lipsă" „catastihele": Prima Notta/
Straţa; Fatura Mărfurilor, Copia Scrisorilor; Maestrul („pentru ca să ştie ce are a da şi a lua de la
corespondenţii săi") şi Catastihul Magazinului (despre „mărfurile ce cumpără pentru speculaţie,
ca să ştie cu ce preţ le-au cumpărat" (ibidem: 102-103).
Devine o certitudine faptul că, întrucât majoritatea negustorilor se lansau simultan sau pe
rând în mai toate aceste varietăţi de negoţ, ei experimentau toată tipologia registrelor comerciale,
ori amestecau în unele (apreciate drept folositoare) informaţiile cerute de categorii diferenţiate
de condici. De altfel, Petrovici face cunoscut că legislaţia românească în vigoare la acea dată
impunea doar trei catastihuri: Prima Notta/Straţa, Jurnalul şi Maestrul, „cu adevărat cele mai de
căpetenie" (ibidem: 103). Oricâte şi oricare ar fi fost opţiunile comercianţilor pentru manuscri-
sele de evidenţă contabilă, fundamentală se dovedeşte a fi ţinerea lor în partidă dublă („metoda
veneţiană"): „temeiul şi folosul cel mai esenţial este ţinerea cea regulată a catastihelor sale, ce se
numeşte în limba italiană Dopia Scriptură (scrisoare îndoită)„:' (ibidem: 103).
Penuria surselor arhivistice compacte ale firmelor, caselor şi societăţilor negustoreşti euro-
balcanice care au avut rezidenţă sau reprezentanţe în ţinuturile româneşti poate fi însă cel mai
lesne justificată - dincolo de dispersia lor anonimizantă în colecţii, de aplicarea denumirii irele-
vante, improprii statutului juridic-arhivologic, ori, la urma urmelor, de distrugerile incidentale
petrecute în decursul timpului - tocmai de perpetuarea termenului redus de păstrare, conceput
de însăşi teoria contabilităţii. ALAUZET i856: 64-67 furnizează o edificare asupra continuităţii
atestării arhivelor caselor comerciale: dispoziţia legală franceză referitoare la termenul de păs
trare de l O ani este la acel moment una nouă; admite opiniile despre insuficienţa acestui inter-
val - alte coduri comerciale străine au impus extinderea duratei de conservare la 30 de ani2 4 ori
până la totala lichidare a afacerilor (precum codul spaniol) -, însă susţine şi precauţiile avute în
vedere în ideea că instituirea obligativităţii unui termen mai extins i-ar fi constrâns pe negustori
la o jenă prea mare. Neîndoielnic, păstrarea peste această limită de timp este benefică, cu atât
mai mult cu cât majoritatea obligaţiilor comerciale se prescriu în acord cu impunerile codului
civil. În pofida acestor limitări, juriştii italieni şi ulterior cei francezi ai comerţului au insistat
dintotdeauna că probarea existenţei prelungite a arhivelor le asigură oricând deplina valabili-
tate în justiţie. Afirmând importanţa reţinerii documentelor de comerţ (inclusiv a scrisorilor
de afaceri), Alauzet pune în valoare unele acte specifice şi le include în corpusul demn de a fi
conservat: „Le Code n'a pas etendu la disposition aux factures, ni aux traites et effets acquittes;
ces pieces, neanmoins, peuvent etre quelquefois non moins utiles que la correspondance, et le
commen;:ant fera bien de les conserver" (ibidem: 58).
23
În opinia teoreticianului, completarea straţei face inutilă ţinerea jurnalului.
24
Termenul normal de reglare a obligaţiilor civile, asimilat cu cel al prescrierii obligaţiilor comerciale.
www.cimec.ro
în concluzie, termenul de păstrare a unei arhive comerciale putea fi flexibilizat şi acordat

cu interesele negustoreşti şi familiale, dar mai ales cu formaţia caracterială a unui comerciant
vigilent („Mais la prudence conseille de Ies conserver le plus longtemps possible': BoNNIN 1845:
18), pentru necesităţi cum ar fi fost asigurarea plăţii zestrei soţiei în caz de faliment, susţinerea
unei contestaţii într-o cauză cu termen de prescriptibilitate mai mare de 10 ani ş.a.
Deşi este de presupus că vreme îndelungată nu au existat reglementări clare şi fixe - lacună
care a contribuit hotărâtor la perenizarea unor consistente arhive ale caselor comerciale medi-
evale italiene, salvate graţie dispoziţiilor testamentare ale producătorilor (cum sunt arhivele
„Datini", „Medici': „Bonsignori': „Orsini") - completări ulterioare din doctrina italiană (Nuovo
ComcE 1895: 253-254) indică ralierea la termenul de 10 ani (stabilit după principiul juridic
„id quod plerumque accidit") a legislaţiilor franceză, germană, belgiană, elveţiană, pe când cea
argentiniană şi uruguayană optează pentru durata de 20 de ani (în curgere din momentul înche-
ierii exercitării comerţului2 5 ), iar cea olandeză şi portugheză pentru durata de 30 de ani; „mai
raţional între toate': codul spaniol prescrie conservarea manuscriselor comerciale până la înche-
ierea exercitării afacerilor, în special până la lichidarea relativă. Comunicarea în justiţie a arhive-
lor comerciale se face doar în procesele succesorale, de asociere, de faliment sau de comuniune
a bunurilor (CODICE 1865: 33).
Elocvent pentru fenomenul prelungirii în timp a termenului de păstrare a arhivelor comer-
ciale este caracterul succesoral26 al acestora - care dă o logică deplină puţinelor situaţii de păs
trare integrală a fondurilor caselor de negoţ ce nu s-au supus limitărilor temporale între 10-30
de ani: „Haeres praesumitur habere libros, scripturas, ac epistolas defuncti" ( CASAREGI 1719:
180, §§ 44-45 et 185, §§ 77-78).
Prin rubricaţia sa, Anexa 1 infra desfăşoară într-o manieră demonstrativă amploarea geo-
grafică şi distribuţia socioprofesională a negoţului de tranzit în a cărui extensiune intră, cu
proba arhivaliilor (documente foi volante şi registre), casele de comerţ „greceşti". Dispunerea
informaţiilor dă seamă de mobilitatea şi de verigile umane sudate, de predominanţa activităţilor
şi, prin caracterizările arhivologice, de persistenţa actului scriptural ce legitimează tranzacţiile
acestor entităţi economice. Logica adesea deficitară a grupării pe pachete organizate cronolo-
gic - ordine care uneori suportă bruiajele adaosurilor ulterioare - poate fi refăcută prin contu-
rarea unei ideale scheme arhivistice plenar uniformizatoare şi definitorii din punct de vedere
tematic-tipologic27 :
I. Corespondenţa comercială (frecvent cu tentă personală): scrisori (de afaceri) primite
(eventual şi concepte ale celor expediate) şi registre-copiere ale scrisorilor trimise.
II. Documente contabile: acte (facturi, rimese, chitanţe, mărturii, poliţe, cambiale, con-
tracte) şi registre contabile.
III. Acte de proprietate patrimonială (rezultate din administrarea moşiilor, a prăvăliilor,
hanurilor, ocnelor etc.).
IV Corespondenţă personală (scrisori particulare fără conţinut economic).
V Documente personale: acte personale (paşapoarte, decoraţii, diplome, fotografii) şi
manuscrise personale (caiete de notiţe, rugăciuni, reţete etc.).
25
Singurele reglementări care la sfârşitul secolului al XIX-iea mai indică momentul declanşării curgerii termenu-
lui de păstrare sunt codul german şi cel elveţian, care, „piu logici': îl orientează în funcţie de ultima înregistrare
(Nuovo CODICE 1895: 254).
26
Cf. comentariile detaliate din Nuovo CODICE 1895: 263-264.
27
Partiţia în funcţie de suport este dictată de formatul documentelor: foi volante, fascicole şi registre.
www.cimec.ro
ANEXA 1: 1. Fonduri arhivistice ale caselor comerciale

,,greceşti" 28 (SANIC Ace şi Mss)
1. Casa Comercială „<Fraţii> Mihail şi Nicolae CALIFARov" (1807-1887), Bucureşti

(Dumitru Limona: inventarul nr. 1296, 1.179 u.a., 1,15 m.l.)
Protagonişti: fraţii 29 Mihail3° şi Nicolae 31 Califarov, bancheri, comercianţi şi proprietari de moşii, activi în
viaţa economică timp de aproape un secol; Ioan Califarov (tatăl).
Obiectul comerţului: achiziţionarea (inclusiv din Liverpool şi Manchester), comercializarea şi exportul de
cereale, animale şi produse alimentare şi industriale derivate (unt, seu, cerviş), zahăr, pânzeturi,
bumbac.
Corespondenţi, asociaţi, comisionari: „Ioan Almali şi Compania" (Bucureşti), „Teodor Calangi şi
Compania" (Odessa), baronul Gheorghe Sachelarie, Ioan Diamandi (Ruşii de Vede), Hr. Salonski,
Hagi Constantin Pop (Sibiu - Viena), Nicolae şi Ioan Stamu (Bucureşti), Dimitrache Hagi
Teodorache, căminarul Ştefan Moscu, Dincă Iovipali, fratii Mustacov.
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă, bulgară, româno-chirilică, germană):
I. Corespondenţă comercială: scrisori de afaceri, acte contabile specifice afacerilor comerciale şi admi-
nistrării domestice (conturi de avere/inventare şi de succesiune, conturi ale partidelor pe mărfuri,
conturi generale sau de credit-debit, conturi de lichidare, bilanţuri contabile generale, contracte
de asociere, acţiuni litigioase, împărţiri de proprietăţi/succesiuni, acte de proprietate, testamente,
conturi de funeralii, chitanţe, facturi, dovezi, mărturii de plată, scrisori de trăsură, bilete la ordin,
poliţe, însemnări de cheltuieli şi socoteli pentru debite şi credite, obligaţii/ordine de plată.
II. Registre comerciale: registru-jurnal de partide, caiet-copier al actelor de succesiune, registre de conturi
pe partide de mărfuri şi clienţi, dosare de judecată (dele).
III. Corespondenţă oficială (cu instituţii ori reprezentanţi ai acestora): jalbe, memorii, reclamaţii,
înştiinţări, comunicate, declaraţii ale unor comunităţi locale.
IV. Corespondenţă particulară referitoare la evenimente personale (scrisoare de dragoste, noutăţi), isto-
rico-politice, culturale (corespondenţă cu editura Friedrich Arnold BROCKHAUS despre instalarea
unei tipografii româneşti la Leipzig, în 1845; apeluri la subscripţii pentru tipărirea unor cărţi de
mitologie greacă, în 1847; abonamente la publicaţii româneşti şi străine).
V. Manuscrise personale: reţetă gastronomică.
2. Casa Comercială „Anastasie I. şi Sterie I. CARAMrnu" (1810-1815), Bucureşti - Moscova

(Dumitru Limona: inventarul nr. 1560, 8 u.a., 0,15 m.1.)
Protagonişti: Anastasie Ioan Caramihu - negustor aromân (originar din Meţovo) stabilit la Bucureşti (de
unde călătoreşte la Odessa - Moscova) şi Sterie Ioan Caramihu (frate, Moscova - Bucureşti - Iaşi).
Obiectului comerţului: achiziţionarea arniciurilor de la Serres şi expedierea lor la Moscova, cumpărarea
mărfurilor (blănuri şi piei de astrahan, nurcă, râs, cacom, vulpe; din India: şifturi, lacăte, chitaice)
şi desfacerea lor în ţările române; arendaş de moşii.
28
Până la lămurirea condiţiei comerciale a protagonistului, seria exceptează fondul arendaşului Antonie Starnboli
(1831-1847, inventarul nr. 1564), eventual implicat în comerţul cu vite şi înrudit cu Theohari D. Stamboli din
Sibiu (CNGS IV/162, cf. DASCĂL 2013: 106, nota 47 ).
29
Fii ai lui Ioan şi ai Elenei Califarov, „de treaptă neguţătorească", veniţi de peste Dunăre din Gabrovo (origi-
nari fiind probabil din Kilifarevo). În anul 1851 au reconstruit biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae" din
satul Măineasca (ridicată în 1766, tot de o familie originară din Gabrovo) - după cum atestă pisania bisericii.
Mihail Califarov a fondat şi finanţat o şcoală la Gabrovo, în a cărei posesie a trecut prăvălii ţinute acolo de fraţii
Mustacov.
30
Mihail Califarov (n.? - d. 28 octombrie 1868): mare serdar şi membru (judecător-negustor) al Curţii Apelative
de Comerţ din Bucureşti (1843-1847), apoi al Comisiei pentru Cercetarea Paşapoartelor Supuşilor Străini
(1853), al Comisiei Mixte pentru stabilirea tarifului comun al vămilor Ţării Româneşti şi Moldovei (1853) şi,
finalmente, membru în Comisia pentru înfiinţarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni (1865).
31
Nicolae Califarov, rezident la Odessa: fi.re bolnăvicioasă, apare în documente urmând cure balneare la Mehadia
(1855) şi Gastein (1884).
www.cimec.ro
Rude: Ioan (tatăl celor doi fraţi, Milea - Meţovo), Haido (soţia lui Anastasie, Meţovo), Zisi Caramihu
(frate, Viena), Mihali Isavridi Caramihu (frate, medic la Constantinopol - Roma), Sterie Caramihu
(frate, Iaşi - Brad - Bucureşti), „Apostol Caramihu <Şi Compania>'' (Chişinău), familia Costa Gica
(prin alianţă).
Corespondenţi, clienţi, comisionari: rudele (tatăl, fraţii şi unchii soţiei lui Anastasie, Haido, din fami-
lia Xida), casele comerciale „Mihail Xida şi Compania" (Moscova), „Sterie Xida şi Compania"
(Odessa), „Costa Gica şi Compania" (Bucureşti), „Mihail Gima şi Fraţii" (Constantinopol -
Odessa), Sterie şi Dimitrie Niţu Stamu (Bucureşti), Constantin Peltechi şi Zosim Paleov (Iaşi),
„Pavel Stamerov şi Compania" (Nijni), „Vladimir Baur şi Compania" (Odessa), Rizu Holeva şi Gh.
Hagi Panaioti (Dubăsari), „Hagi Hristu Ioan şi Compania" (Serres), „Hagi Apostol Hristodul şi
Compania'' (Serres), „Hagi Alexandru M. şi Compania'' (Serres).
Categorii de documente (în limba şi paleografia greacă):
I. Corespondenţă comercială şi particulară: scrisori de afaceri şi personale.
II. Registre comerciale: copiere de scrisori (fragmente).
III. Manuscrise personale: rugăciune, reţetă medicală.
3. Casa Comercială „COSTA GICA şi Compania" (1798-1832), Bucureşti - Constantinopol

(Dumitru Limona: inventarul nr. 1565, 122 u.a., 0,30 m.I.)
Istoricul denumirilor: „Costa Gica & Comp:' (Bucureşti) şi „Gheorghe Gica şi Compania" (Constantinopol)
- case înrudite şi iniţial asociate; „Dimitrie Gica Sterie Vitali & Comp:· (Constantinopol).
Protagonişti: negustorul Costa Gica (sudit rus, Meţovo - Bucureşti); Sterie <Costa> Gica (Meţovo,
Bucureşti) - fiul lui Costa Gica, venit la studii în Bucureşti (în timpul epidemiei de ciumă din 1813
de la Bucureşti se mută la Dârjani, pe moşia unchiului său, Mihail Nicolau).
Obiectul comerţului: blănuri, geare din Rusia, policandre de Viena, pânzeturi de Serres şi Smirna şi măr
furi lipscane; exportul de bovine şi seuri în Nemţia.
Rude: Gheorghe Gica (fratele lui Costa, negustor sudit rus, Constantinopol), Zafiro Hagi Diamandi
(mama lui Sterie şi soţia lui Costa, Meţovo - Milea), Haido/Haiduşo (sora lui Sterie Gica, a
cărei căsătorie a fost planificată iniţial cu Gima din Meţovo, apoi s-a realizat cu Anastasie Ioan
Caramihu „Miliotu" din Milea - fiul lui Sterie Caramihu şi frate cu Sterie, Nastu şi Zosim) şi
Tzamiko Costa Gica (sora lui Sterie Gica, căsătorită cu Costa M. Veneti din Meţovo), Sterie Hr.
Gica (văr al lui Sterie Costa Gica, Meţovo), Peristero <Costa Gica> şi Xeni Caramihu (bunicile lui
Sterie Gica, Meţovo), Constantin Costa Gica (Bucureşti), Mihail Nicolau (unchi, Dârjani), Apostol
(unchi, Meţovo - Bucureşti), Diamandi Gica (asociat cu „Costa Gica şi Compania"), Constantin
Caciuli (cumnat cu Costa Gica, căsătorit cu sora acestuia, Tzamiko, Meţovo) şi Dimitrie Caciuli
(Meţovo), Zisi Carapanu (cumnatul lui Constantin Caciuli), familia Tzertzuli (veri ai lui Costa
Gica şi Constantin Caciuli, au o nepoată dispusă să se căsătorească cu Sterie Gica, fiul lui Costa
Gica), Chiriac Nicolae Gica (nepotul lui Costa Gica, Moscova).
Corespondenţi, comisionari, asociaţi: casele comerciale „Hagi Gheorghe Atanasiu şi Compania'' (Smirna),
Ioan Veneti (Constantinopol- Iaşi), „Ioan Ressu Fraţii şi Compania" (Constantinopol), „Gheorghe
Mihail Hagi Anghel şi Compania" (Serres), „Diamandi Feroli şi Compania" (Iaşi), Costa Miciora
(Iaşi), „Trandafir Miciora şi Compania" (Moscova), „Apostol Caramihu şi Compania" (Moscova),
„Hagi Gheorghe şi Tzertzuli Compania'' (Viena), Apostol Mihail (Bucureşti), Coti Paciura
(Lipohova, azi Zacharias, Grecia), Dimitrie Paciura (Belgrad), Mihali Xida (Meţovo), „Polizachi şi
Compania'', Ioan Papadimitriu (econom, Meţovo), Sterie Papaioan Coti (Meţovo), Nicolae Apostu
Papanicolau (Meţovo), Ioan Papacosta (Meţovo), Papateodoru (Meţovo), Dimitrie Papapostol
(Meţovo), Dimitrie Papafilu (Meţovo - Bucureşti), Andrei Hagi Gheorghiu (Meţovo), Atanasie
Calamargi/-opol (Meţovo), Dimitri Recata, Casa Comercială „Nicolae Postolaca'' (Triest), Avgheri
Carauli (Iaşi), Ioan Stamu (Bucureşti), Sterie Niţu Stamu (Ioannina), Dimitrie Hagi Anghel.
www.cimec.ro
I. Corespondenţă comercială:scrisori de afaceri cu tentă personală şi patrimonială şi cu minicronici istorice,

acte contabile (conturi de debit-credit, mărturii de debitare, însemnări, bilanţuri, contract de asociere).
II. Registre comerciale: manuscrisul 825 32 (1801-1803) din SANIC Mss 3 3.
III. Corespondenţă oficială (instituţională): memorii despre diferende pentru proprietăţi mânăstireşti,
anaforale, discursuri elogioase.
IV. Corespondenţă particulară: scrisori familiale (despre instruirea şi formarea unui negustor - care tre-
buie să asimileze greaca, valaha, gramatica, epistolografia, matematica, filozofia morală, cu sfaturi
moralizatoare, despre temele înstrăinării şi uceniciei, cu informări despre expedieri de bunuri
de uz casnic şi consum, despre acomodarea socială a comunităţii aromâne în ţinuturile greceşti
Meţovo şi Milea, despre administrarea patrimonială şi relaţiile de dependenţă dintre membrii unei
familii aromâne risipite etc.).
V. Manuscrise personale: poeme dedicate Elladei şi lui Marco Boceari, lucrare de examen pe teme de poli-
tică a Greciei, fragment din dramaturgia clasică elenă, reflecţii despre purificarea fizică, versuri de
dragoste şi maxime de Adamantios Corais, teorie a geometriei, defteruri/caiete şcolare de notiţe
(formule şi calcule matematice, colecţii de maxime).
4. Casa Comercială „Hagi Ianuş 34 CONSTA PETRU şi Fraţii" (1650-1833), Craiova (-Bucureşti - Viena)
(N. Trandafirescu, D. Limona et alii: inventarele nr. 2111-2115, 2303-2305, 2324, 2363-2365, 2372-
2374, 2380-2381, 2390, 2464-2465, 248 l, 2487, 2506, 2507, 2585, 2703, 2116-2ll7, 3359, 17.952
u.a., 8,15 m.l.)
Istoricul denumirilor: Casa „Hagi Ianuşilor".
Protagonist: negustorul Hagi Ianuş Consta Petru (Craiova), membrul unei familii originare din Negades
(Zagor, Macedonia grecească).
Obiectul comerţului: import-export de lână, ceară, miere, animale, piei, blănuri, pânzeturi, tabac, cere-
ale, articole de lux din Viena - Pesta, arendarea proprietăţilor (moşii ale boierilor pământeni şi
ale unor mânăstiri închinate la Muntele Athos) şi a veniturilor statului (dijmărit, tutunărit, oierit,
vinărici, vămi), zaraflâcul.
Rude: Astrino (Bucureşti).
Corespondenţi, asociaţi, intermediari, clienţi: casele comerciale „Hagi Constantin Pop" (Sibiu - Viena),
„Manicati Safranu Fiii şi Compania" (Sibiu), „Nicolae D. Paciura" (Sibiu), „Rizu Dormuşi şi Fiii"
(Pesta), „Anagnoste Papateu şi Compania" (Viena), Mihai Costa Curti (Viena), Teodor D. Duzi
(Pesta), „Tonciu Hagi Andrei şi Fraţii" (Braşov), D. Metaxa etc. (din Timişoara, Orşova, Vidin,
Nicopole, Sofia, Şiştav, Serres, Salonic, Kiev, Moscova, Odessa).
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă, româno-chirilică, turcă, italiană, germană,
bulgară, rusă):
I. Corespondenţă comercială: scrisori de afaceri (cu tentă pe alocuri personală şi cu minicronici istorice),
acte contabile (facturi, mărturii, însemnări, chitanţe, conturi de debit-credit, poliţe, cambiale,
rimese, bilanţuri).
II. Registre comerciale: registre contabile şi copiere de scrisori în SANIC Mss - manuscrisele 489-490,
492-514, 517-519, 695 35 -703 36 ale Casei Comerciale „Hagi Ianuş Consta Petru şi Fraţii" din
Craiova (1767-1844).
32
Titlul catastihului şi câte o însemnare pe filele 1 şi 1bis indică în mod eronat provenienţa manuscrisului din
arhiva Casei Comerciale „Panaiot Daniil" (fie este vorba de inserţii arhivistice eronate, fie catastihul realmente
a ajuns la un moment dat în posesia Casei Comerciale „Panaiot Daniil").
33
Inventariat în detaliu de D. Limona (inventarul nr. 1687).
34
Hagi Ianuş (Ene/Enuş Nanu) era fiul lui Nanu Consta Petru, mare negustor în Bucureşti; cei trei fraţi ai săi, ser-
darul Polihronie, Astrianos şi Nicola, toţi moşieri şi negustori, se mai numeau şi „fraţii Nani" (v. infra descrierea
fondului corespunzător).
35
Manuscris inventariat în detaliu de D. Limona (inventarele nr. 2116-2117).
36
Manuscris în curs de inventariere (Loredana Dascăl).
www.cimec.ro
5. Casa Comercială „Panaiot DANIIL" (1838-1846), Zimnicea

Protagonist: negustorul Panaiot Danii!, stabilit la Zimnicea.
Obiectul comerţului: comisionar pentru afaceri de tranzit al mărfurilor (cereale, tabac, rachiu-spirt
„angelic'', vin, ace), expedieri de monede şi scrisori, plăţi la vamă.
Corespondenţi, comanditari: D. Papazoglu, Hagi Nicola Gusi (Giurgiu), Theodor Arghir, Satir Iconomu
(Şiştav), Constantin C. Docu (Bucureşti), Hagi Tonciu Hristu, Anastasie Gima (Bucureşti),
„N. Galaţi şi Compania" (Şiştav), Dimitrie Sachelarie (Brezoaia).
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă şi bulgară):
I. Corespondenţă comercială: scrisori de afaceri.
6. Casa Comercială „Constantin FURTUNĂ şi Compania" (1817-1825), Bucureşti
(Natalia Trandafirescu, inventarul nr. 1686, 465 u.a., 0,60 m.l.)
Protagonist: Constantin Corfov Furtună (sudit rus de origine polonă); funcţii: traducător la Consulatul
Rus din Bucureşti (dragoman), epitrop al lui Tudor Vladimirescu (1812).
Obiectul comerţului: arendaş pentru havaetul porcilor la graniţa cu Austro-Ungaria (1824-1825, în punc-
tele: Dragoslavele, Câineni, Vălenii de Munte etc.), în asociere cu Nicolae Paciura37 (omniprezent
în documentele fondului) din Sibiu, cu Nicolae Andrei Papazoglu, cu Paspali ş.a.
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă, româno-chirilică, rusă):
I. Corespondenţă comercială (pe alocuri cu tentă personală), acte contabile ce reflectă operaţiunile
comerţului cu porci şi birocraţia administrării taxelor (contracte, facturi, bilete de vamă etc.).
7. Casa Comercială „Fraţii Evloghie şi Hristo GHEORGHIEv" (1785-1946), Bucureşti - Brăila - Galaţi -
(Dumitru Limona et alii: inventarele nr. 1221-1224, 6.084 u.a., 5,90 m.l.) - Olteniţa
Istoricul denumirilor: „Casa de Bancă Evloghie Gheorghiev" ( 1872 -).
Protagonişti: fraţii Evloghie 3R şi Hristo 39 Gheorghiev, negustori, bancheri, evergheţi4(), născuţi la Karlovo
(Bulgaria), creatori de firme/case comerciale la Brăila, Galaţi şi Bucureşti.
Obiectul comerţului: arendarea de moşii, activităţi bancare (acţionari la băncile şi societăţile: „Bragadiru",
„Olănescu", „Banca Româneascâ', „Prima Societate de Asigurare Românească"; Evloghie a fost, în
plus, bancherul prinţului George Bibescu); tranzitarea mărfurilor (cereale, zahăr, ulei, icre, piei,
sare, bumbac, orez, ceară, cerviş, coloranţi, ţesături etc.) în centrele din Rusciuc, Plovdiv, Vama,
Marsilia, Liverpool, Manchester, Odessa.
Rude: membrii Casei Comerciale „Ghencio Gheorghiev şi Asociaţii" (Târnovo).
Corespondenţi, asociaţi, intermediari, clienţi: banca „Credit Lyonnais" (Lyon), Casa Comercială „<Fraţii>
Dimitrie şi Ilie Caracaş"/„Dimitrie Caracaş şi Fiul/Fiii" (Braşov), Atanas N. Caracaş (Şiştav),
Costache Suţu (Bucureşti), casele comerciale „N.I. Socolov & Comp:' (Şiştav), „<Fraţii> Hagi
Atanase Hagi Petcovici" (Rusciuc), Nicolae Minciov (Galaţi), „Hristo Papazov şi Asociaţii"
(Şiştav), „Constantin I. şi Mihail Ioan Halla" (Viena - Bucureşti), Casa Comercială „Fraţii
M. Dumba'' (Viena), „Hagi Petre şi Fraţii Nedelcovici" (Ploieşti, Brăila), Ioan Moscu (Ulmeni),
Teodor Panaioti (Ulmeni), „Clicean Penciovici şi Fiul" (Rusciuc), Mihail Popovici (Brăila),
„Emanuil Evstratie şi Compania'' (Syros), „Casa de Expediţie «M. şi A. Avramov»" (Olteniţa),
Nicola Ţenu (Brăila), „Mincioglu şi Marinov" (Constantinopol), „N. Mincioglu şi E. Selvili"
(Viena), Petăr Dancov (Craiova), „Zaharia N. Bracalov şi Fiii" (Galaţi), Gheorghe E. Leca
(Braşov), „M. Hagi Panaiot Slavovici" (Constantinopol), Ghiţă Băluţă (Caracal), P. Teologu
37
V. LIMONA 1965.
JR Evloghie (n. 1819 - d. 1897): elev, ulterior învăţător la Karlovo, îşi continuă studiile la Plovdiv, apoi ajunge la
Galaţi şi Bucureşti.
39
Hristo (n. 1824 - d. 1872; supranumit „Pulioglu"): elev la Karlovo, emigrat la Bucureşti.
40
Susţinători ai emancipării comunităţilor de emigranţi bulgari prin afilierea lor la societăţile politico-filantropice
bulgare („Eforia" I „Epitropia bulgară" I „Societatea de binefaceri").
www.cimec.ro
Arhivologia caselor comerciale medievale eurobalcanice: paradigma greacă (secolele XVTI-XIX) I 447
(Manchester), I. Hagi Vâlcov (Brăila), „Casa de Expediţii «Fraţii Ioan şi George Alexi>>'' (Braşov),
George P. Mantu (Bacău), „Răducanu Paraschivescu şi Asociaţii" (Piteşti), „Faulquier Cadet et
C-ie" (atelier de lumânări şi săpun, Montpellier), „Lafon et Labatut" (zahăr, Marsilia), „Pasquale
Pastorino & Co:' (reprezentant: C.N. Pellas, Genova), „Courtot et C-ie" (Marsilia), Ghiţă
Gheorghiu (Câmpulung), Ipsilanti (Viena), contele Achilles Rasponi Murat (Florenţa, Ravenna)
şi contesa Pulcheria Rasponi (Bucureşti), G. Manu (general, reprezentant al contesei Constanţa
J. Rasponi), baronul Stuart (Petersburg), N.G. Bibescu (Bucureşti), „Fraţii D. Papazoglu" (firmă
de comercializare a uleiului de trandafiri, Kazanlâc), „Gheorghe Teologu şi Fiii" (Londra), Ştefan
Botev (fratele lui Hristo Botev, Olteniţa), „Romanelli şi Fiii" (Florenţa), prinţul şi membri ai
familiei Bibescu, Evloghie I. Gheşov (administratorul averii familiei Gheorghiev către jumătatea
secolului al XX-lea).
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă, bulgară, engleză, franceză, germană, română,
rusă, italiană):
I. Corespondenţă comercială cu tentă personală, încorporând subiecte adecvate administrării patrimoni-
ale: scrisori de afaceri, circulare, acte contabile (mărturii, chitanţe, facturi, poliţe, cambiale, con-
turi de credit-debit, buletine de preţuri), partaje, succesiuni.
II. Registre comerciale: carnete-memorial (venituri, bilanţuri, distribuirea profitului între asociaţi),
copierul corespondenţei cu Jv. B. Gruev; în SANIC Mss: manuscrisul 824 al Casei Comerciale
„Evloghie şi Hristo Gheorghiev': precedat de un repertoar alfabetic de persoane, conţine conturile
de debit-credit ale lui Constantin Dicu (Bucureşti), Theodor D. Tapangi (Bucureşti), Anastasie
Ziapas (Bucureşti), Nicolaş C. Triandafilu (Bucureşti), Dimitrie Athanasiu (Bucureşti), „Evstatie
şi Constantin Altânovici" (Galaţi), Marcu Mihalopol (Brăila), Constantin Stancioglu (Şiştov) ş.a.,
pe anii 1841-1842.
III. Corespondenţă oficială cu instituţii (consulatele grec şi rus, cancelaria secretarului de stat imperial rus
din Petersburg, administraţii de percepere a taxelor, Societatea de Binefacere, Societatea Financiară
a României, Banca Naţională Bulgară, Misiunea Imperială Rusă din România, Societatea de
Acţiuni „Letea"/1946, comitete) şi acte personale (diplome, decoraţii).
IV. Corespondenţă personală: scrisori de familie.
V. Manuscrise personale: maxime şi cugetări pe teme morale, poezii.
8. Casa Comercială „Gh. GHEORGHIU şi Compania" (1784-1809), Braşov - Rusciuc

(Dumitru Limona: inventarul nr. 1559, 123 u.a, 0,30 m.l.)
Istoricul denumirilor: „Gh. Gheorghiu şi Ianache Panu şi Compania" (Braşov - Rusciuc); „Gheorghe şi
Ianache Comp:'.
Protagonist: Gheorghe/Gheorghiţă Gheorghiu 41 (supranumit „Carcalechi-Braşoveanu"), negustor aro-
mân (comanditar), intenţiona să se însoare cu o localnică din Rusciuc şi să trăiască drept supus
turc, însă s-a răzgândit (în 1806) şi s-a reorientat (în 1807, spre bucuria mamei) spre o „compa-
trioată", Voica.
Obiectul comerţului: tranzitarea din Braşov şi Sibiu, via Bucureşti, către Rusciuc, a mărfurilor (postavuri,
blănuri, găitane, hârtie, funii, ştreanguri, căpestre, saci, pânză, risuri, civit) şi de la Rusciuc la
Braşov (măsline, ulei, zahăr, bumbac de Serres, stafide, untdelemn, peşte); achiziţionarea de stafide
şi piatră acră pentru Braşov, de la Adrianopol şi Constantinopol.
Rude: Maria Gheorghe Carcalechi (mama, Braşov), Voica (soţia, Braşov); Constandin Gheorghiu (frate,
Timişoara - Sibiu), Zaharia Gheorghiu (frate, Braşov), o soră logodită cu Anastase Hagi Mihail
(ce pleacă la Serres să-şi aducă la Braşov propria soră şi lucrurile), Manoli Gheorghiu (Rusciuc),
Matei Gheorghiu (Braşov), familia Panu: Stoian Panu (Rusciuc), l<oam/Ianache Panu şi Nicolae
Panu Ioan (Braşov).
41
Documentul cel mai vechi indică originea familiei în persoana lui Gheorghe al lui Hagi Ioan (Hagi Ioan îi avea
drept moştenitori şi pe Mihai şi Radu Roşianu), cumnat al lui Constantin Stoenescu.
www.cimec.ro
Corespondenţi, clienţi asociaţi,intermediari: Hagi Tănase Uzun al lui Stan (Rusciuc -Adrianopol), Ianache
Panu şi Nicolae Panu (Braşov), Zaharia Duma (Braşov), Gheorghe Panaioti Steriu (Bucureşti),
Anastase Hagi Maciu, Ioan Rusi (Bucureşti), M. şi C. Duca (originari din !anina, stabiliţi la Şiştov),
Alexe Hagi Ghenu (comisionar/comanditar, Braşov), Ignatie Marin (Rusciuc).
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă şi româno-chirilică):
I. Corespondenţă comercială: scrisori de afaceri (cu tentă personală şi inserţii de minicronici istorice),
acte contabile (facturi pentru mărfuri, mărturii de debite şi credite, ordine de plată, taxe vamale).
9. Casa Comercială „Andrei ILIADI şi Mihali şi Compania" (1805-1825), Bucureşti

Istoricul denumirilor: „Andrei şi Mihalache şi Comp:', „Andrei Iliadi şi Compania''.
Protagonist: Andrei Iliadi (nume paralel: Ilie).
Obiectul comerţului: importurile din Leipzig, Triest şi Viena (postavuri, cit englezesc, şifturi, batiste de
India, balsamuri).
Rude: Ioniţă (frate), Neacşa (mătuşă).
Corespondenţi, clienţi: „Polizachi şi Compania" (stolnicul Polizachi), Nicolae Carapanu (Chişinău);
asociaţi: serdarul Stamati, din 1812 Mihali/Mihalache, Ioan Dimitrie, Ivanovici.
I. Corespondenţă comercială: prima nota, mărturii şi conturi de debit-credit şi de garantare, conturi de
lichidare (bilanţuri), conturi ale partidelor cu mărfuri din prăvălie, conturi ale dobânzilor achi-
tate, chitanţe, acte de asociere (partajarea capitalurilor), conversii monetare, exerciţii de limbă
(germană-greacă).
10. Casa Comercială „Hagi Ştefan I. Moscu" 42 (1801-1858), Bucureşti

(Dumitru Limona: inventarele nr. 1483-1485, 1512-1515, 22 u.a.)
Protagonist: căminarul Ştefan Ioan Moscu, fiul fostului mare vistier Ioan Hagi Moscu (d. 1830) - familie
de aromâni originară din Salonic, venită în Ţara Românească în secolul al XVIII-iea.
Obiectul comerţului: activităţi comerciale şi bancare (aprovizionarea armatei austriece, creditarea cămării
domneşti), arendarea veniturilor (ocne, vămi), exportul de mărfuri (sare, seu, cervişuri, lână, piei,
cereale) şi monede (Constantinopol, Viena, Triest, Marsilia, Londra, Livorno, Boston).
Corespondenţi, asociaţi, intermediari, clienţi: baronii Ştefan Meitani şi Hristofor Sachelarie (Bucureşti),
„Hagi Constantin Pop" (Sibiu - Viena), Casa Comercială „Fraţii Ioan şi Neacşu Panu"
(Bucureşti), P. Papazoglu (Iaşi), „Vlastu şi Compania" (Viena), „Rodocanachi şi Compania''
(Marsilia), „Mavrocordat şi Compania" (Constantinopol), „Dimitrie Chirguşu şi Compania"
(Constantinopol), C.D. Stamu (Odessa), Trandafir Ciomagă (Moscova), baronul Simon Gh. Sina
(Viena), domnitorul Ioan Caragea şi domniţa Ralu (Pisa).
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă şi italiană):
I. Registre comerciale: copiere de scrisori şi registre contabile, în SANIC Mss - manuscrisele 811-812,
814-817, 826-835-835bis_337, 1666-1667, 1916 ale Casei Comerciale „Hagi Ştefan G. Moscu" din
Bucureşti (1801-1858).
11. Casa Comercială „Costa NANNI şi Fraţii" (1800-1842), Craiova

(Loredana Dascăl, în curs de inventariere: 372 u.a., 4 m.l.)
Istoricul denumirilor: „Casa Fraţilor Nani", „Casa Fraţii Nanni", „Casa Nanni", „Casa Nan<n>i", „Casa Nani
şi Fraţii'; „Casa Nanu Consta şi Frăţia'', „Casa Răposaţilor Fraţi Nanni" (post mortem).
Protagonişti: «Comisia numită prin înaltă poruncă pentru „Casa Răposaţilor Fraţi Nanni"» (Bucureşti),
Nicolae Athanasiu Guma (epitropul casei, nepotul lui Hagi Ianuş, Căţeleşti - Bucureşti), Nicolae
<Consta Petrw/Nanni şi „Polihronie 43 Consta <Petru> <Nani> şi Frăţia/Fraţii" (Sibiu - Craiova
-----
42 V. LIMONA-MOISUC 1975-1977.
43
Serdar, frate al lui Hagi Ianuş.
www.cimec.ro
Arhivologia caselor comerciale medievale eurobalcanice: paradigma greacă (secolele XVTI-XTX) I 449
- Bucureşti - Slătioara), Astrinica Consta Petru (Negades), Vasiliki Astrinou Consta Petru
(Ioannina - Negades), Dimitrie şi Hristodul Caraianopol (epitropul moştenitorilor Nanni,
Bucureşti), „Hagi I<o>anuş Consta Petru şi Frăţia" (Negades - Craiova - Sibiu).
Obiectul comerţului: moştenirea şi continuarea activităţilor Casei Comerciale „Hagi Ianuş Consta Petru
şi Fraţii"; fondul ilustrează demersurile juridice de recuperare a creanţelor Casei „Nanni" de la
diverşi debitori.
Corespondenţi, asociaţi, intermediari: Neofit Râmniceanu (episcop), Alexandru Scarlat Ghica (fost mare
vornic) şi Răducanu Voinescu (fost mare clucer) - membrii Comisiei, Grigori Moshu, Sterie
N. Stamu (Ioannina), Ioan St. Stamu; instituţii (Consulatul General al Rusiei, Logofeţia Dreptăţii,
Înaltul Divan, Secretariatul de Stat).
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă, română, franceză):
I. Registre de judecată (dosare-dele 44 ): acţiunile de judecată pentru recuperarea debitelor de la clienţi şi
alte recuperări patrimoniale.
II. Registre comerciale: în SANIC Mss - manuscrisele 491, 515-516, 520-521, 1849-1850 ale Casei
Comerciale „Polihronie Consta Nanu şi Fraţii" din Craiova (1817-1837), manuscrisul 1680 al
Casei Comerciale „Constantin şi Nicolae Athanasie Guma" din Bucureşti (1814-1819).
12. Casa Comercială „Fraţii Ioan şi Neacşu PANU" (1775-1803), Leipzig - Bucureşti
(Dumitru Limona, Natalia Trandafirescu et alii: inventarul nr. 1688, 1.027 u.a„ 1,45 m.l.)
Istoricul denumirilor: „Ioan Panu 45 ", „Ioan Neacşu Panu", „Ioan şi Neacşu Panu"; „Ioan Panu, negustor grec la
Viena"; fuziune (la începutul secolului al XIX-lea): „Ioan/Ianache Panu şi Gh. Gheorghiu Compania''.
Protagonişti: Ioan (Ioan Panu Guţu, supranumit „Cuţu Lipscanul"/„Cuţo-lipscanul", Bucureşti: Hanul
„Şerban Vodă" - Leipzig - Braşov - Viena - Sibiu) şi Neacşu Panu (supranumit „Lipscanul'',
Bucureşti: Hanul „Şerban Vodă") - negustori originari din Macedonia.
Obiectul comerţului: tranzitul cu mărfuri pe pieţele din Leipzig, Viena şi Breslau (unde expediau: lână,
bumbac, brobinţă, piei de iepure, ceară, şi de unde procurau: postav, citarea, paţachină, mahut,
agabaniu, stofe de Manchester şi Damasc, pluş, mătăsuri, macaturi englezeşti, medicamente,
porţelanuri, ceasornice, cărţi, flinte şi pistoale, mărunţişuri - beteală, aţă, piepteni, batiste, tulpane
cu flori, basmale, dantelă, ciucuri auriţi, şireturi, foarfeci şi lacăte englezeşti, cărţi de joc, viori şi
corzi de argint, fildeş, oglinzi, parfumuri, rozoluri).
Rude: Anastasie Panu 46 (Ţintea - Iaşi - Constantinopol) şi fratele acestuia, Constantin Panu (Iaşi),
Nicolae Gheorghiu (nepotul celor doi fraţi Panu, student la Halle sub ocrotirea lui Dimitrie
Darvari) şi Mihali Gheorghiu47 (Serres), Constantin (nepot, cu numele complet Constantin
Dimitrie Slătineanu, Slatina - Câmpulung), Gheorghe Iorga (nepotul celor doi fraţi Panu), Panu
Dimitriu Hagi Nicu.
Corespondenţi, asociaţi, comisionari: firme şi case comerciale din Leipzig, Viena, Berlin, Hamburg,
Niirnberg, Breslau, Freiburg, din ţările române şi Transilvania - „Teodor Chiriac Ciocan şi
Compania'', „Teodor O.I. Poshari şi Dimitrie I. Poshari" (Viena), „Hagi Petru Luca şi Compania"
şi „Hagi Constantin Pop" (Sibiu), „Ioan Manicati Safranu şi Compania'' (Sibiu - Braşov), Ioan
Cincu (Sibiu) şi Teodoran Cincu, Nicu Dimu (Craiova), Stan Jianu (Craiova), Dimitrie Polizu
(Bucureşti), Nanu Nicolae Ziguri (Viena - Sibiu), medicul Dimitrie Nicolae Darvari (Viena), Ioan
Stamu (Bucureşti), Ioan Boghici (Braşov), Toma Villara (Sibiu), Dimitrie C. şi Adam C. Vrutu şi
„Teodor Citiri şi Compania'' (Viena), Popa Soare, Grigorie, fost patriarh al Constantinopolului
(Muntele Athos), ginerele lui Ioan Hagi Moscu.
44
Arhiva acestei case comerciale este una atipică, întrucât în consistenţa delelor intră toate categoriile documen-
tare proprii corespondenţei de afaceri.
45
„Pană" în documentele româneşti.
46
Probabil înrudit cu familia lui Anastasie Panu (n. 1810, Iaşi - d. 1867, Viena), fiul lui Panaiotache Panu, aromân
din Macedonia, şi al Elenei Miclescu (fiica paharnicului Manolache Miclescu).
47
Nicolae şi Mihali erau probabil fii ai lui Constantin Hagi Gheorghiu din Craiova.
www.cimec.ro
Categorii de documente (în limbile şi paleografi.He greacă, româno-chirilică, germană):

I. Corespondenţă comercială în parte cu tentă personală: scrisori de afaceri, acte contabile ale afacerilor
de comerţ şi domestice (facturi, contracte, mărturii, chitanţe, poliţe, bonuri, bilete, însemnări,
conturi, bilanţuri, liste, mostre de ţesături, circulare).
II. Registre comerciale: registre de prăvălie, registre de mărfuri cumpărate-vândute (pe partide, pe credit),
registre cu conturi de debite şi cu persoanele debitoare, ţinute de către comisionari în numele
Casei „Panu': registre cu conturi ale partidelor de mărfuri pe clienţi individuali, copiere de scrisori.
III. Acte personale: paşapoarte de călătorie şi de desfacere a mărfurilor, certificat de sănătate (pentru călă
toria Bucureşti - Braşov din 1802), reţete medicale.
13. Casa Comercială „PrnTu-PosHARI" (1800-1805), Craiova

Protagonist: Gheorghe Teodor Pihtu-Poshari (Craiova).
Obiectul comerţului: exportul de mărfuri (lână, piei şi blănuri de iepure şi capră, ceară, brobinţă, cârmâz,
postav) din Ţara Românească la Viena, prin Pesta.
Rude: Arghir T. Pihtu (fratele lui Gh. T. Pihtu, Craiova), moştenitorii răposatului Dimitrie I. Poshari
(din Viena, personaj bine conturat în fondul „Casa Comercială «Fraţii Ioan şi Neacşu PANU»") -
reprezentaţi în ţară de epitropul Ioan Nicolide din Pind şi de Anastasie D. Poshari (Viena); alte rude
la Craiova (nepoţi şi un frate ai moştenitorilor din Viena, aşadar fii şi rude ale protagonistului).
Corespondenţi, asociaţi, comisionari: „Hagi Teodor Petrovici şi Compania'' (Craiova), Panaiot Zuca, Gh.
Hagi Costa (Constantinopol), Manuc (Rusciuc).
I. Corespondenţă comercială: scrisori de afaceri nuanţate personal şi cu inserţii de minicronici istorice.
14. Casa Comercială „Panaiot SPAHI şi Compania" (1803-1835), Bucureşti

(Dumitru Limona: inventarul nr. 1708, 66 u.a, 0,15 m.I.)
Istoricul denumirilor: „Spahi Panaiot şi Compania" (Bucureşti).
Protagonist: Panaiot Spahi, originar din Kalochori (Salonic); funcţii: serdar, zaraf al vistieriei domneşti.
Obiectul comerţului: importul şi comercializarea vinului (deţinea cel puţin o vie la Vârteşcoi şi un han
la Focşani) şi a mărfurilor (en detail) de Viena; asocierea prin contract (cu polcovnicul Gheorghe
Chircă, cu fiul acestuia, Naum Chircă, şi cu ginerele Ioan Toliu) pentru vânzarea de oi, capre şi
miere.
Rude: Dimitrie Spahi (tată sau frate), Despina Spahi (soţie, originară din Hotahova, Epir), Măriuţa (fiică).
Corespondenţi, asociaţi: Dimitrie Nicolae Darvari (Viena), Neofit (episcop de Râmnic), Costa Foru, Ioan
Boghici, Neofit Duca Agathanghel (patriarhul Constantinopolului, 1826-1830), „Fraţii Ioan şi
Neacşu Panu" (Bucureşti), Casa Comercială „Hagi Constantin Pop" (Sibiu - Viena), căminarul
Ştefan Ioan Moscu.
I. Corespondenţă comercială: scrisori de afaceri (cu tentă personală), acte contabile.
II. Acte personale: testamentul lui Panaiot Spahi (Focşani, 15 iunie 1830) şi al soţiei Despina Spahi
(Focşani, 15 ianuarie 1830), foaie de zestre a fiicei (1830).
15. Casa Comercială „Ioan St. STAMu" (1714-1876), Bucureşti

(Dumitru Limona: catalogul LIMONA 1983-1987, 7.813 u.a., 4,15 m.l.)
Protagonişti: membrii familiei Stamu48 (Bucureşti), originare din Meţovo (Epir), pe parcursul a trei
generaţii: Niciu Dimitrie Stamu (supranumit „Puceari': d. 1793) şi fiii Dimitrie şi Sterie Niţu/
Niciu Stamu; Ioan Stamu (n. 1804, sudit francez, nepotul lui Dimitrie) - în jurul căruia gravitează
activităţile şi toate rudele -, şi fratele său, Vasilache (Bucureşti).
48
V. arborele genealogic al familiei în LIMONA 1983: 11.
www.cimec.ro
Obiectul comerţului: tranzitul de mărfuri şi monede (din Egipt şi Creta până la Moscova, din Turcia până
la Viena, la Marsilia sau în centrele comerciale ale Angliei şi Americii), arendarea veniturilor sta-
tului (schele, ocne, poşte).
Rude: Gh. Gima (Bucureşti), Chiriac D. Stamu, Dimitrie Şt. Stamu (Constantinopol), Gh.D. Stamu
(Odessa), Trandafir Ciomagă (Moscova).
Corespondenţi, comisionari, asociaţi: din Asia Mică, Peninsula Balcanică, ţările române, Rusia; exponenţi
ai caselor comerciale din Anglia, Franţa, Italia, Austria şi ai celor din ţinuturile româneşti: „Ioan
Hagi şi Ştefan I. Ştefan Moscu", Manicati Safranu, fraţii Gheorghe şi Constantin Sachellarie, Ştefan
I. Meitani, „Hagi Constantin Pop" (Sibiu), „Hagi Ianuş Consta Petru şi Fraţii" (Craiova), Zisi
Carapanu.
Categorii de documente (în limbile şi paleografiile greacă, româno-chirilică, italiană, germană, franceză,
turcă, rusă, bulgară, engleză, armeană, ebraică, maghiară):
I. Corespondenţă comercială: scrisori de afaceri, acte contabile (conturi de bilanţuri, mărturii, contracte
de arendare şi de asociere, chitanţe, facturi, contabilitate domestică etc.), cronici istorico-politice
şi
de familie.
II. Registre comerciale: conturi de venituri şi cheltuieli ale moşiilor, conturi de plăţi, conturile vânzărilor
în prăvălii, conturi de debite-credite; copiere de scrisori.
III. Acte personale: paşaport, fotografii.
2. Alte fonduri 49 ale caselor comerciale

16. Casa Comercială „Costache şi Dincă Brăiloiu": manuscrisul 2118 (1812-1814).
17. Casa comercială „M. şi L. Laszlo": manuscrisul 1879 (1885-1887).
18. Casa comercială a baronului Hristofor Sachellarie (Bucureşti - Viena): manuscrisul 2290 ( 1830-183 7).
19. Casa comercială a baronului George Sina (Bucureşti-Viena): manuscrisele 808-817 (1817-1837).
3. Case comerciale neidentificate 50

20. Manuscrisul 1151 ( 1836-1837), rezumat în inventarul nr. 292: „Condica de socoteli a unei case comer-
ciale din Bucureşti" (sunt pomeniţi într-o listă de început Constantin Hagi Pop şi „Fraţii Vlasta").
21. Manuscrisul 2114 (1839-1841), rezumat în inventarul nr. 292: „Condică de socoteli a unei case
comerciale, pentru diferite mărfuri''.
22. Manuscrisul 2115 (s.a.), rezumat în inventarul nr. 292: „Registru de socoteli al unei case comerciale"
(autori posibili: Danielopol, T. Vasiliadis şi V. Capşa).
23. Manuscrisul 2142 (1862-1872), rezumat în inventarul nr. 292: „Registru de socoteli ale unei case
comerciale neidentificate''.
24. Manuscrisul 830 (1827-1830) al unei case de comerţ din Bucureşti, rezumat în inventarul nr. 292:
„Casa banilor''.
49
Fonduri reconstituibile exclusiv din colecţia SANIC Mss.
50
În SANIC Mss.
www.cimec.ro
ANEXA 2: Mărci şi semnături ale unor firme (CNGS şi SANIC Ace)
Marca lui Constantin Hagi Pop (CNGS II/87, II/89, II/93 , II/95 , II/99, II/101)
- -·Jt:
·~ - , ·
Î'fl :
11' 't('
- '„ . • ( :„
'c
.
- ~- ~; ·l _fJ :
• "-•'· ' .1):
-
www.cimec.ro
Marca firmei „Manicati Safranu şi Fiii" (CNGS II/94, II/96, II/97, II/102)
- Y171 UV I
t1 $
- ;, : „,
!'"*" ._
_, " ţ
/.( <
}7
www.cimec.ro
Marca şi semnăturilefirmei „Mihali Alexiu şi Compania" (cu care

semnează şi Petru Alexiu, CNGS Il/209, Il/224, Il/113)
www.cimec.ro
Marca şi semnătura firmei „Elias Alcalay şi Compania'' (CNGS 11/3, 11/32, 11/6, 11/31, II/34)
www.cimec.ro
Marca şi semnătura firmei „Drakos Hagi Alexandri şi Compania" (CNGS II/69, II/70)
www.cimec.ro
!„~"~'7-...
~ - ~ ,' .,. \
','
Listă cu mărci şi cu numele deţinătorilor lor (SANIC Ace „Califarov" l/97)
--x· ,-c·-· -
.. ~':~_~
' XJ!J{
p:
. 1! '.F„ „„~
www.cimec.ro
ARHIVOLOGY OF THE MEDIEVAL EUROBALCANIC TRADING

HOUSES - GREEK PARADIGM (17rH_19rncENTURIES)
(Abstract)
Inadequate archival treatment applied to the fonds of trading houses attested throughout the medi-
eval and early modern Romanian space - not by chance, the only compact commercial archives pre-
served are those belonging exclusively to "Greek" ( videlicet Aromanian) economic entities - places in an
obscurity area details and contexts relevant for the transit trade in Euro- Balkan expanse. Methodological
aspects become more strident if the disinterest (emerging from preconception of accounting writings'
aridity), and especially the degree of incomprehensivity (induced by palaeographic difficulties, also by
the Romeika linguistic variant) are added - these beeing the reasons why Romanian medieval studies do
nat approach the problematics of the "Greek" trading houses' archival categories in a congealed manner.
In consequence, intending to properly compensate for some important archivists' and hisloriogra-
phy's malpractice and gaps, my research undertakes the endeavor of archival-palaeographic redress. My
perspective has been coordinated by a series of antithesis (between antroponyms - chrematonyms, per-
sonal - commercial archives, individuals - entities, private property - public domain), and, alsa, by the
medieval normative system which, being interested in creating, keeping updated and preserving business
documents and registers, has generated such archives.
My paper expounds synthetic linguistic considerations on the primary tool able to facilitate the
access to the meanings of these "Greek" fonds, namely the language of documents. My overall optics
upon all the trading houses fonds was based on empirica! and theoretical perceptions of archival pro-
cessing rnethodologies; the medieval juridica) filter that I have acquired recoded the problematics of
appropriately naming economic entities and, correlated to this issue, the problematics of appropriately
naming and exploring trading houses' archives. I alsa pinpointed the essential clues for recognizing the
archival typologies (construction both of firms' names and professional associations' types, functional-
ity of trade marks), proven as significant in the field. My analysis comprises complete descriptions of
thematic, typological and formal structures incorporated into commercial archival contents, according
to their traditional usage or juridica! regime. In order to emphasize and, in the same time, to serve as evi-
dence, the two annexes present in a recomposing and illustratively rubricated manner the trade houses'
fonds stored by the Central Historical Service of National Archives, on the one hand, and some visual
samples of prominent merchant associations marks and signatures, on the other.
www.cimec.ro
THE DANUBE AS A LINK OF MODERN SERBIA
TO TRADE AND TRAFFIC WITH EUROPE
Milan KUTLESIC
Institute of History Belgrade, Serbia
In the beginning of the nineteenth century the Serbs started their fight against the Ottoman
Empire and creation of their own state. In the years to come, the founding of institution and
prerogatives of the state were the key tasks of every government.
The formal autonomy was accomplished in the year of 1833, when Serbia was given the
self-government, with the authority of tax collection, armed forces, and trade. 1 Serbian auton-
omy under the formal Ottoman rule was well used way of development of agriculture and
trade of goods with neighbor state of Habsburg monarchy and Wallachia across the Danube.
Serbian government was obligated to organize the control of the border and customs with
neighbor states and the border was defined by two rivers: Sava and Danube. That was huge
responsibility and the men who were put on that places were the ones of the biggest confidence
of the Serbian prince and government since, beside taxes, the customs was one of the biggest
contribution to the government budget. By the insight of the paid customs you can analyze
the development nat only of the Serbian agriculture, but the agriculture of Habsburgs and
Romanians, because these two states were the biggest, if nat the only, importers of Serbian
products and vice versa.
Serbia was only the province of the Ottoman Empire until it was recognized as independent
state in 1878. As a result of Congress in Berlin that took place during that year. The conditions
under which Serbia could trade with its neighbors were dictated by the agreements between
Ottoman Empire and those countries. The origins of trade contracts between Habsburgs and
Ottomans begin in seventeenth century, since the Treaty of Karlovac in 1699 and they were
developing through the whole eighteenth century. With the Treaty in Pofarevac in 1718 Austrian
and Ottoman side agreed some details about trade and exchange of merchandise so that was the
key point of every other agreement later on. The Treaty in Belgrade 1739 confirmed the previ-
ous one and in 1784 the Ottomans determined the rules under which Austrian merchants could
trade on the territory which is under the rule of Sultan. The Treaty in SviSt from 1791 added one
more confirmation about trading in provinces of Ottoman Empie, one hundred years after the
first treaty. These arrangements were the basic in trade relations between these two powers until
1862. 2
When Serbia was recognized as a subject by the Sultan and Ottoman government in 1833,
Serbian prince MilosObrenovicgave instructions in 23 July 1834 to customs Fetislam and Tekija,
1
Ljusic 2004; Istorija srpskog naroda V-1, Beograd 1981, p. 120-158; JaksiC 1933, p. 337-403.
2
Milic-Miljkovic 1959, p. 168-170.

www.cimec.ro
460 I MILAN KUTLESIC
where he specifically explained how customs should work in these two places. 3 The instruction
consisted from 9 points which emphasized that this local custom places must be looked upon
the central custom in Belgrade and that every spear money that seemed toappeared must be
sent to the central government. 4 The three custom places that were located on Danube, beside
Belgrade who ison the confluence of two rivers, wereTekija, Kladovo and Radujevac. Tekija was
established for the trade with Habsburg monarchy and Kladovo and Radujevac for trade with
Wallachia. For this purpose, the men of the biggest confident to Prince Milos and government
were put as chiefs of custom points. One of the problems occurred between Serbian custom
officers and the ones on the other side of Danube. The head officers at Danube customs com-
plained to prince Milos that their colleagues treated them with disrespect since the Austrian and
Wallachia officers were noblemen and Serbian custom officers had no aristocratic background,
because they were from common people. Police official in Kladovo complained that about his
difficulties in communications with other side since the chief of the Kladovo county is having a
lot of problem with his Walachia counterpart and when he arrives to a meeting, the Wallachia
nobleman is treating him like he was a slave, with lower rank than him. While Wallachia noble-
man spoke French, the Serbian had no knowledge of that language, so knowledge of the French
recommended the next county chief. 5
The merchandise that was exported to Austria was cattle, horses, fish, goats, honey, sheep,
pigs, animal skin, ajvar etc. The merchandise that Serbia imported from Austria was mainly
paper, sugar, colonial goods, silk, cotton, agricultural tools. To Wallachia Serbia exported pigs,
fish, ajvar, gun powder, animal skin. Wallachia exported to Serbia flower, barrels, horse equip-
ment, small knives, small guns, Russian tea and sault, as the most important article. 6
With Greek revolution this part of Europa became interesting to the countries which had
politica! interest with Ottomans and not only them. As a new state in progress, Serbia became
interesting and exotic area for travelers who were discovering new places on their way of pil-
grimage to the Orient. Their notes and memoirs were one of the ways to represent this part of
Europe to the wide audience in their countries. The Danube was the most common way of get-
ting to Serbia, but some of the people never dared to sway away from the river course, so the
Serbia and the Serbians were portrayed only by the impression caught from the Danube shore.
From Prussia, in the year of 1829 young lieutenant arrived in Belgrade, on his journey
from Pest. That was Otto von Pirch, proud Prussian, who got interest in Serbia by the works of
Leopold Ranke and VukStefanovic Karadzic. Otto von Pirch was horn on Ist May 1799 as the
only child of the fourth son of Franz Otto von Pirch. As a sixteenyear old, he joins his unele in
a fight against Napoleon and France and after the war, continues the military career in Berlin.
He graduated in military academy with officer rank, where he found his interest in languages
and philology. He got moved to the topography department and afterword to the headquarters.
The war between Russia and Ottoman Empire was in full intensity in 1828/1829 and von Pirch
got eight month release from his duty in headquarters. On the 81h October 1829 he arrived in
Belgrade from Zemun. He was very enthusiastic about Serbian rebellion against the Ottomans
considering that every Christian should be joyful to see how Christians of the Ottoman Empire
are struggling to their way to freedom and education. His impressions of the voyage he put
in the book and published in1830 as Reise in Serbien im Spiitherbst 1829, von Otto v. Pirch,
Premier-Liuetenantim Koninglich Preussischen Ersten Garde-Regiment. Zveiter 1heile. Erster
Milic 1998, p. 31-42.
4
PetroviC 1897.
5
Milic 1998, p. 31-42.
6
Milic 1998, p. 31-42.
www.cimec.ro
The Danube as a link of modern Serbia to trade and traffic with Europe I 461
1heil. Berlin Ferdinand Dumler 1830. Zveiter 1heil. Ibid.1830. His description of people, local
customs, prince Milos and his family is very detailed, along with topography, counties, roads,
towns, villiges. Otto von Pirch ended his life in a tragic accident two years after his entrance in
the world of writing. In 1832 he injured himself during the horseriding and passed away in the
local hospital. 7
1. Otto von Pirch
The monarchy of Habsburgs always payed special attention to this part of Europe, so no
wondering that one of the biggest explorers of Serbia came from this country. Felix Philip Kanitz
(1829-1904) was born in Budapest, as a son of factory owner. His family originaly came to
Hungary from Germany in eighteenth century. He studied arts at Wiena University and got
very skilled in drowing sketches and painting. Afterword he studied history and ethnography
at Munich University. He traveled through Italy, Montenegro, Serbia, Dalmatia, Bulgaria, and
Romania. His connection with Serbia and Belgrade was the closest since the Danube was the
easiest and the fastest way of transport. He traveled through Serbia and as a result of ten years
of exploration he published a book in Leipzig in 1868 Serbien. Historisch-etnographische
Reisestudienausden ]ahren 1859-1868" (Leipzig, Fries, 1868. XXIV+744). The book describes
local people, local customs, close, architecture, towns and surroundings, even the prices of
the goods at food markets and small shops. His research work was helped by Serbian authori-
ties since that was a good way to represent the country to the rest of the Europe. Felix Kaniz
was not only a historan; he was anthropologist and archeologist as well. He was always present
whan some arhcheological discovering got in focus. Every description had a graphic image with
comment about the subject the image was representing. He painted people, town streets, and
7
Oto Dubislav plem. Pirh, Putovanje pa Srbiji u godini 1829, Beograd 1900.
www.cimec.ro
462 I MILAN KUTLESIC
buildings in very authentic way and left for the readers a hundreds of sketches and drowings in
various books, newspapers as probably the only source for some subjects of that time. The old
parts of Belgrade, Nis, Kragujevac and other cities and fortresses, religious objects, mines and
the way of exploatation of them are just one of the different areas of interests he presented. Other
works related with Serbia were in context of Roman and Byzantine heritage: Romische Funde
in Serbien. Wien, 1862 and Serbiens Byzantinische Monumente. Gezeichnet und beschrieben
von F. Kanitz. Wien, 1862. 8
2. Felix Philip Kanitz
The travellers from Great Britain got interested in Serbia in the same time when foreign
policy of Great Britain found their interest in this part of Europe. For Britons, Serbia was just
one of the provinces of the Ottoman Empire. Alexander Kinglake left his home and started
his taur towards the Orient and arrived in Serbia in 1834, carried by the waves of Danube. He
was delightful for leaving the western world and entering in the mystic East. He was not very
impressed with the scenery, since there were no any significant monuments of the classic period
or any famous author he could meet. As a nobleman, he didn't show any sympathy for the com-
mon people, regardless of their religion. He carried on his voyage to Bulgaria, Asia Minor and
Near East and published his impression in the book Eothen. 9 The British who was more eager
to present the Serbian state and history to British public was David Urquhart (1805-1877). He
was Scotsman, nobleman and great supporter of Greek revolution. His own brother <lied as a
volunteer in Greek army. Later he changed his political views and became great supporter of
Ottoman Empire, since he saw the decline of Ottomans as a big fret to British interest in Middle
East. He visited Serbian prince Milos Obrenovic and contributed in making diplomatic relations
between Serbia and Great Britain. Whan he returned to Britain after he got dismissed from the
diplomatic service in Constantinople, he started to publish articles and books where he criti-
cized the official policy of British government and where he payed tribute to the oponents of
Russia. In 1843 he published a book about Serbia and its history: A Fragment of the history of
Serbia, London 1843 .This was the first history of Serbia published in English language. He saw
8
Kanic 1991; Milosevic 2003, p. 247- 261.
9
Kinglake 1982; Todorova 2006, p. 201 - 204.
www.cimec.ro
The Danube as a link of modern Serbia to trade and traffic with Europe I 463
Serbians as part of Slavic nations, along with Russians and Poles. The period that his describing
is from the time the Ottoman Turks came to Balkan penninsula in fourteenth century, to the
Treaty in Bucharest 1812. 10
3. David Urquhart
Bibliography
Istorija srpskog naroda Istorija srpskog naroda V-1, Beograd, 1981.
V-l 1981
Jaksic 1933 G. JaksiC, Evropa i vaskrs Srbije (1804 - 1834), Beograd, 1933.
Kanic 1991 Feliks Kanic, Srbija: zemlja i stanovnistvo od rimskog doba do kraja XIX veka,
1-2, Beograd, 1991.
Kinglake 1982 A.W Kinglake, Eothen, London, 1982.
LjusiC 2004 R. LjusiC, Knezevina Srbija 1830-1839, Beograd, 2004.
Milic 1998 D. Milic, Spoljna trgovina, skele i carine na Dunavu u XIX veku, Godifojak
Istorijskog arhivau Negotinu. Bastinik 1, Negotin 1998, p. 31-42.
MiliC-Miljkovic 1959 D. Milic-Miljkovic, Trgovina Srbije 1815-1839, Beograd, 1959.
Milosevic 2003 G. Milosevic, Feliks Kanic-crtac arhitekture Beograda i okoline, Beograd u delima
evropskih putopisaca, Beograd, 2003, p. 247-261.
Pirh 1900 Oto Dubislav plem. Pirh, Putovanje po Srbiji u godini 1829, Beograd, 1900.
Petrovic 1897 M. PetroviC, Finansije i ustanove obnovljene Srbije do 1842, Beograd, 1897.
Todorova 2006 M. Todorova, Imaginarni Balkan, Beograd, 2006.
Urquhart 1989 David Urquhart, Afragments of the history of Serbia, Belgrade, 1989.
10
David Urquhart, A fragments of the history of Serbia, Belgrade 1989.
www.cimec.ro
464 I MTLAN KUTLESIC
THE DANUBE AS A LINK OF MODERN SERBIA TO

TRADE ANO TRAFFIC WITH EUROPE
(Abstract)
In the beginning of the nineteenth century the Serbians have risen against the Ottoman rule. The
formal autonomy was accomplished in the year of 1833, when Serbia was given the self-government, with
the authority of tax collection, armed forces, and trade. Serbian autonomy under the formal Ottoman
rule was well used way of development of agriculture and trade of goods with neighbor state of Habsburg
monarchy and Wallachia across the Danube. As a new state, Serbia became interesting and exotic area
for travelers who were discovering new places on their way of pilgrimage to the Orient. Their notes and
memoirs were one of the ways to represent this part of Europe to the wide audience in their countries.
The Danube was the most common way of getting to Serbia, but some of the people never dared to sway
away from the river course, so the Serbia and the Serbians were portrayed only by the impression caught
from the Danube shore.
www.cimec.ro
PAVEL JUMANCA ŞI MONOGRAFIA
„PIERDUTĂ" A CARANSEBEŞULUI
Laurenţiu Ovidiu ROŞU

Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale
Pavel Jumanca a fost un învăţător din Caransebeş, dintr-o familie de plugari săraci, care prin
învăţătură şi printr-o muncă susţinută reuşeşte să se afirme în domeniul cultural, al învăţămân
tului, al publicisticii, al politicii şi în mişcarea asociativă.
Cariera sa de excepţie, începe ca învăţător confesional, în anul 1907, la Şcoala Confesională
Greco-Ortodoxă Română din Maciova, continuă la Şcoala Confesională Greco-Ortodoxă
Română din Caransebeş, între 1907-1914, este întreruptă de prima conflagraţie mondială, pe
care o cunoaşte atât ca şi soldat al dublei monarhii, cât şi ca dezertor în Vechiul Regat, este relu-
ată după 1919, tot ca şi învăţător în Caransebeş, ca şi revizor şcolar în Pretura Plasei Caransebeş,
deputat în Parlamentul de la Bucureşti şi este încheiată ca şi inspector şcolar general pentru
învăţământul primar în cadrul Regiunii Timişoara, între 1938-1942.
Pe lângă studiile şi articolele publicate în presa vremii şi elaborarea manualelor şcolare, ieşit
la pensie, Pavel Jumanca scrie zeci de caiete de memorii, monografii şi alte însemnări, majorita-
tea rămase în manuscris.
Monografia oraşului Caransebeş este una dintre lucrările nepublicate, care a fost descoperită
în ultimii ani. Aceasta se adaugă la cele 13 caiete de memorii publicate recent, care acoperă peri-
oada anilor 1903-1919 1 şi ne permite să sperăm că, în perioada următoare, şi alte scrieri ale
lui Pavel Jumanca vor fi descoperite şi redate circuitului ştiinţific.
Pavel Jumanca s-a născut în data de 3 noiembrie 1886 (deşi profesorul Ion Fiat în studiul
Pavel Jumanca o viaţă închinată cu modestie neamului şi şcolii precizează ca dată a naşterii 15
noiembrie 18872 ), ca fiu al Ilenei şi al economului Ioan Jumanca, din Caransebeş.
Pregătirea şcolară a lui Pavel Jumanca începe la şcoala românească, frecventată de copiii
din familii cu condiţii materiale modeste. Continuă cu cele patru clase elementare la Şcoala
Ungurească din Caransebeş, iar apoi, la îndemnul unchiului său, Tata Gheorghe, care fusese şi
el învăţător scurt timp, a intrat la Institutul Pedagogic Diecezan din Caransebeş. Aici şi-a atras,
în scurt timp, aprecierea şi dragostea profesorilor.
După absolvirea Institutului Pedagogic Diecezan din Caransebeş, este repartizat ca învă
ţător la Şcoala Confesională Ortodoxă din Maciova 3, unde funcţionează între 10 octombrie
- 17 decembrie 1907. La scurt timp este ales de către Sinodul Parohial Ortodox Român din
Caransebeş, învăţător la Şcoala Primară Confesională Ortodoxă din Caransebeş. Aici, tânărul
' Vezi Jumanca 2011 şi "**Marele război 2013.

2
FFB, dosar F55/f.d„ f. 1.
~ FFB, dosar F55/f.d„ p. 2.

www.cimec.ro
466 I LAURENŢIU OVIDIU ROŞU
Pavel Jumanca începe una dintre cele mai rodnice activităţi de apostol al culturii româneşti, pe
lângă activitatea şcolară, unde s-a remarcat printr-o seriozitate deosebită, se implică activ şi în
activităţile extraşcolare. Astfel, în anul 1909 înfiinţează un curs seral de alfabetizare, iar în anul
1910 o cantină şcolară şi o Tovărăşie pentru asigurarea vitelor, în care s-au înscris peste 250 de
membrii. Ca învăţător confesional a condus cantoratul bisericii ortodoxe din Caransebeş până
la plecarea pe front, în anul 1914. În anul 1912, contribuie la înfiinţarea unei secţii Astra, sub
conducerea protopopului Andrei Ghidiu, care devine şi preşedinte al acesteia, ajutat ca secretar
de către profesorul Moise Ienciu şi de meşteşugarul Simion Mageriu, cu local propriu, bibliotecă
şi ziare.
Încă de la începerea războiului, din anul 1914, îl găsim soldat la un regiment de honvezi, dar
numai până la 17 octombrie 1915, când a dezertat, trecând Carpaţii în România 4•
Pavel Jumanca funcţionează ca învăţător la Coşovăţ - Mehedinţi până la 1 decembrie 1915,
apoi, cu sprijinul lui Cassian Munteanu, este angajat la o pulberărie a armatei din Lăculeţe, în
apropiere de Târgovişte. Aici lucrează într-un atelier de confecţionare a grenadelor câte 11 ore
pe zi.
La 5 octombrie 1915 apar trupele ruseşti venite în ajutorul românilor, dar în 2 noiembrie se
află vestea că frontul românesc a fost rupt la Jiu şi că duşmanul a intrat adânc în Oltenia şi, în
plină iarnă, începe retragerea. Timp de 3 luni, cât a durat retragerea spre Moldova, cei evacuaţi
din pulberăria de la Lăculeţe, le-au petrecut în vagoane de marfă deschise, acoperite pe apucate
cu scânduri înţesate cu dârze, împotriva unui ger cumplit. Au fost trei luni de mizerie, de foa-
mete incredibilă, de infern. Abia în preajma datei de 1 martie 1917 fabrica s-a instalat în nordul
Moldovei, la Dângeni, fiind anexată la Pulberăria armatei de la Budeşti.
Întors acasă, în toamna anului 1918, este numit învăţător la Şcoala Primară Urbană de
Stat din Caransebeş 5 . Între 1923-1926 funcţionează că subrevizor şcolar de control în cadrul
Preturii Plasei Caransebeş 6 , după care demisionează, fiind ales deputat în parlament7. Între
1933-1937 este numit din nou subrevizor de control8 • În anul 1938 este numit inspector şcolar
general pentru învăţământul primar din cadrul Inspectoratului Regiunii I Şcolare Timişoara 9 ,
pe care o va deţine până la data pensionării, 1 martie 1943.
Din punct de vedere al activităţii publicistice, Pavel Jumanca a întemeiat şi redactat revista
Şcoala Bănăţeană, organ oficial al Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Caraş-Severin, între
1922-1924 şi apoi al Asociaţiei Învăţătorilor Bănăţeni, între 1924-1930 şi a întemeiat şi condus
revista Învăţătorul Bănăţean, organ oficial al Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Severin, între
1937-1938.
În colaborarea cu Gheorghe Neamţu a publicat: Almanahul învăţătorilor pe anul 1930, Lugoj,
1929, Carte de cetire pentru clasa I-a a şcoalelor de ucenici, Tipografia Diecezană Caransebeş,
Geografia judeţului Severin, Scrisul Românesc, Craiova, iar cu Dănilă Iliţescu Geografia jude-
ţului Caraş, Scrisul Românesc, Craiova. În colaborare cu S. Spulbereanu, I. Popescu-Teiuşan,
Vasile Niculescu şi Ion Cioată au întocmit „o serie întreagă de manuale pentru şcoalele primare",
publicate la Editura Scrisul Românesc din Craiova 10 •
4
Dacia, p. 3.
CLG, Notiţe autobiografice ale învăţătorului Pavel Jumanca.
CLG, Decizia Revizoratului Şcolar al Judeţului Caraş-Severin nr. 2.154/9 august 1923.
7
Dacia, p. 3; CLG, Notiţe autobiografice ale învăţătorului Pavel Jumanca.
CLG, Copia adresei Ministerul Educaţiunii Naţionale, Direcţiunea Învăţământului Primar - Normal
nr. 185.411/4 decembrie 1937, certificată conform cu originalul de către inspectorul şcolar Tiberiu Stan.
9
Dacia, p. 3.
10
Jumanca 2011, p. 72-73.
www.cimec.ro
Pavel Jumanca şi Monografia „pierdută" a Caransebeşului I 467
De la data pensionării şi până

la data morţii, 1 aprilie 1975, în liniştea casei sale redactează
cu multă grijă şi migală cele câteva mii de pagini de amintiri din frământata sa viaţă 11 •
Materialele documentare din cadrul acestui inventar au fost donate Serviciului Judeţean
Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale în anul 2012 de către Medicul Milă Valerian din Caransebeş
şi cuprind 7 capitole ale lucrării Monografia oraşului Caransebeş, lucrare în manuscris a învăţă
torului Pavel Jumanca şi încă un fascicol intitulat Animale şi păsări de casă.
Monografia oraşului Caransebeş cuprindea următoarele capitole:
1. Pământ, proprietate, stare socială, organizaţie agricolă
2. Plugăritul
3. Administraţia
4. Dările
5. Căile de comunicaţie
6. Comerţul şi industria
7. Justiţie
8. Istoria militară
În primul fascicul, intitulat Pământ, proprietate, stare socială, organizaţie agricolă 12 , autorul
porneşte de la „ vremile bătrâne': în care Caransebeşul era centrul celor opt districte bănăţene,
continuă cu perioada regelui Ladislau al V-lea, situaţia iobagilor, perioada cuceririi turceşti şi
apoi austriece, înfiinţarea confiniului militar, organizarea şi evoluţia Comunităţii de Avere a fos-
tului Regiment Grăniceresc Româno-Bănăţean nr. 13 din Caransebeş, Reuniunea agricolă din
Caransebeş şi încheie cu prezentarea Tovărăşia economilor pentru asigurarea vitelor.
Despre Reuniunea agricolă din Caransebeş, Pavel Jumanca menţiona:
„S-a întemeiat în anul 1869. Scopul acestei organizaţii era înfiinţarea unei ferme model şi răs
pândirea în cercuri cât mai largi a cunoştinţelor necesare unei agriculturi mai raţionale, mai rod-
nice. Spre acest scop, reuniunea a cumpărat Lunca împărătească, în suprafaţă de 86 ha de pământ,
cu suma de 1.600 florini, plătibilă în rate lunare.
Reuniunea aceasta, cu sprijinul autorităţilor administrative şi al păturii intelectuale din oraş,
a desfăşurat o bogată şi rodnică activitate, cu deosebire în creşterea vitelor şi pomicultură. Se orga-
nizau, an de an, expoziţii de animale de casă şi produse ale pământului, în special fructe de tot
felul, se procurau seminţe selecţionate şi reproducători de rasă, se distribuiau pomi roditori, de
soiuri alese, se ţineau cursuri şi conferinţe pe la sate.
Reuniunea a avut multă vreme preşedinte pe maiorul Ioan Topală, secretari, în cursul anilor,
găsim pe Iosif Bălan, profesor de agricultură la Institutul teologic şi pedagogic, Ioan Mihai, plugar,
profesorul Dr. Petru Barbu, profesorul Gherasim Sârbu 13 ."
Plugăritul este un alt capitol, de dimensiuni mai reduse faţă de cel anterior, în care este pre-
zentată situaţia acestei îndeletniciri, utilizându-se comparaţia cu „ vremurile de demult".
„Pe vremuri şi la noi, ca pretutindeni, se cultiva mult meiul. 1n copilăria bătrânilor noştri,
ai bătrânilor de astăzi, se mânca mei fiert în lapte, mămăligă de mei, mai ţinea locul orezului în
sarmalele de post sau în cele cu carne.
1n cursul primului război mondial, când nu se mai găsea orez, meiul ajunsese la mare cinste.
Se cultiva în mici suprafeţe şi se ducea la o moară din Slatina Timişului să-l dezbrace de coajă. Se
găsea şi la prăvălii.
11
FFB, dosar F55/f.d., f. 9.
12
FPJ, dosar l/<1950>, 1-46.
13
FPJ, dosar 11<1950>, f. 40-41.
www.cimec.ro
După acest război se mai întâlnea în Ţarina nemţilor şi se cultiva mai mult pentru păsările de
casă, paiele dând un bun nutreţ pentru vite.
De un număr de ani nu se mai vede 14 :'
Pe lângă mei, era prezentat cucuruzul, grâul, secara, orzul, ovăzul, dar şi fasolea, cartofii,
legumele, fânul, trifoiul sau mohorul, cu referiri vizând principalele lucrări efectuate pentru cul-
tivare, de la însămânţare şi până la recoltare. Sunt prezentate claca, ortăcia, întovărăşirea, datina
împrumutaşilor, năimitorii, munca obştească, dar şi sărbătorile, care jalonau muncile agricole 15 •
Administraţia cuprinde referiri care pornesc de la agatârşi şi geto-daci, continuă cu perioada
feudală târzie, cea modernă, cu accent deosebit pus pe a doua jumătate a secolului al XIX-iea şi
prima jumătate a secolului următor. Lucrarea cuprinde o listă a primarilor şi a consilierilor oră
şeneşti între anii 1360-1658, referiri la sigiliul orăşenesc, o prezentare a perioadei de după demi-
litarizare şi trecerea la viaţa civilă, cu referiri la atribuţiile organelor de conducere: reprezen-
tanţa, magistratul, antistia oraşului, scaunul orfanal, primarul, căpitanul poliţiei orăşeneşti sau
personalul oficianţilor, cel ajutător şi cel de manipulaţiune. Unii dintre primarii Caransebeşului
de după anul 1872 sunt prezentaţi cu principalele realizări edilitare 16 •
În continuare prezentăm pasajul dedicat primarului Octavian Bordan:
„În locul lui Ioan Bartolomeiu este numit primar substitut Octavian Bordan, primpretor
al cerului pretorial Orşova. Reprezentanţa orăşenească, întrunită în adunarea generală din 24
februarie 1907, îl alege definitiv primar al oraşului.
Octavian Bordan a fost de origine românească născut în comuna Cacova, de lângă Oraviţa,
în anul 1876, unde tatăl său a fost notar. Mama sa a fost unguroaică. A făcut liceul la Seghedin şi
Universitatea la Budapesta, unde se mutase şi tatăl său, ca funcţionar al Ministerului de Interne.
Este numit pretor la Bozovici, apoi primpretor la Orşova. Se căsătoreşte cu fiica unui mare moşier
din Maciova. Primeşte educaţie ungurească, vorbea slab româneşte. Om de o cultură şi de o ori-
entare socială aleasă, a împlinit cu multă demnitate şi pricepere rolul de cârmuitor al destinelor
acestui oraş.
A continuat cu stăruinţă opera începută de Burdia, a sprijinit cu multă însufleţire iniţiativa
farmacistului Muller pentru înfiinţarea staţiunii climaterice Teiuş, construind el însuşi şi toţi prie-
tenii săi vile frumoase, a deschis drumul ce duce direct spre văile răcoroase şi minunate ale acestui
promotoriu. A construit fântânile arteziene - 1913, Fabrica de gheaţă a oraşului şi Spitalul epi-
demic. Alături de Constantin Burdea a depus o muncă stăruitoare pentru înfiinţarea liceului şi
construirea impozantei clădiri a acestuia. S-a îngrijit cu multă stăruinţă de îmbunătăţirea raselor
de animale şi de pepinierele de pomi roditori. A continuat regularea şi înfrumuseţarea străzilor,
plantându-le cu arbori decorativi.
Primarul Octavian Bordan avea pregătite proiecte frumoase: apeductul, canalizarea şi tram-
vai electric, care să lege podul de la Caransebeşul Nou cu ambele staţii de cale ferată şi cu Timişul.
Războiul, care începe în 1914, spulberă toate aceste bune şi folositoare planuri.
În cursul marelui război, s-a îngrijit, cu multă osteneală, de aprovizionarea populaţiei cu cele
necesare. Datorită străduinţei sale, oraşul nostru n-a ajuns în suferinţă, cum s-a întâmplat în atâ-
tea alte locuri.
Bordan a fost un om de o corectitudine şi de o cinste exemplară.
El este întemeietorul activităţii culturale maghiare din oraşul nostru. Educaţia sa ungurească
l-a înstrăinat de neamul său. Era în fruntea tuturor mişcărilor sociale ungureşti, nu s-a amestecat
14
FPJ, dosar 2/<1950>, f. 1.
15
FPJ, dosar 2/<1950>, f. 2-18.
16
FPJ, dosar 3/<1950>, f. 1-69.
www.cimec.ro
nici odată în frământările noastre de viaţă românească, era cu totul străin pentru noi, ... dar nu
ne-a urât; unde numai a putut ne-a ocrotit şi ca indivizi şi ca comunitate.
În cursul războiului, fruntaşii vieţii româneşti din toate părţile au fost târâţi în lagăre şi închi-
sori, numai de aici, din Caransebeş, n-a fost nimeni ridicat. Şi aceasta datorită intervenţiei şi
garanţiei primarului Bordan 17 ".
Dările sunt tratate la modul general şi în relativ puţine pagini1 8 , autorul prezentând infor-
maţii din lucrările generale despre dările plătite în perioada maghiară, în cea otomană şi în cea
austriacă.
Căile de comunicaţii, abordate şi ele în puţine pagini 19 , debutează cu o scurtă incursiune
istorică asupra locului şi rolului Caransebeşului „aşezat la o încrucişare de mari artere comerci-
ale. Au trecut pe aici valuri de neamuri războinice, dar şi oameni de afaceri negustoreşti, legând
Orientul cu centrul Europei''.
La începutul secolului al XIX-lea, pe teritoriul oraşului se găseau următoarele poduri şi
punţi: „Poduri de piatră: la Balta Sărată două, câte unul peste pârâiele Zlagna, Potoc, Valea Mare,
Ţigăneşti şi Roşu. În oraş erau trei poduri făcute pe cheltuiala oraşului, două peste Ierugă şi unul
peste şanţul care nu este departe de podul Timişului. În drumul Lugojului, peste râul Timiş, unde e
acum podul de fier, era un pod de lemn, construit pe cheltuiala erariului, iar peste Sebeş, în drumul
spre Buchin şi peste Timiş, spre Teiuş, se găseau numai punţi 20 :·
Desigur, cel mai important, la fel ca şi în prezent, era podul de peste râul Timiş, pe şoseaua
Caransebeş - Timişoara.
„În drumul mare, spre Lugoj, peste apa Timişului, dintru început a fost un pod de lemn. Acest
pod este amintit încă în anul 1687, de un oarecare Şandor Pal, care a trecut prin Caransebeş,
venind de la Constantinopol. În anul 1841, podul de lemn este înlocuit cu un pod de fier, construit
de către Hoffmann şi Maderspach. În ziua de 1 ianuarie 1842, podul nu era încă gata. Sloiurile de
gheaţă l-au stricat şi aşa, în anul 1842, s-a făcut din nou.
Era dublu. De o parte şi de alta se găseau trecerile pentru căruţe, iar la mijloc era trecătoarea
pentru pietoni. Patru arcuri paralele legau cele două maluri. Acest pod era un adevărat obiect de
artă, cu frumoase ornamentaţii. A fost construit pe cheltuiala oraşului. Pentru trecerea căruţelor şi
trăsurilor, străinii plăteau o taxă de vamă.
Vechiul pod de fier a fost înlocuit, în anul 1903, cu altul nou lucrat mai simplu, fără ornamen-
taţii având doar o singură trecătoare, arcurile fiind câte două, răzimate pe un stâlp de piatră clădit
în mijlocul albiei Timişului, cât şi pe cele două maluri21 "
Căile ferate Timişoara-Orşova, Caransebeş-Subcetate, Caransebeş-Reşiţa beneficiază şi ele
de o succintă prezentare.
În cazul căii ferate Caransebeş-Subcetate sunt menţionate primele demersuri, din anul 1870,
care evidenţiau utilitatea unei căi ferate, care pornea din Valea Haţegului, trecea prin Caransebeş,
Reşiţa, Bocşa, Cacova, Becicherec şi ajungea în punctul în care Timişul se vărsa în Dunăre, con-
tinuate de către Ministerul de Comerţ, în anul 1894, cu realizarea proiectului construirii liniei
ferate dintre Caransebeş şi staţia Rus, din Valea Haţegului, ziarele perioadei anunţând chiar
concesionarea linie şi debutul lucrărilor. Problema este repusă pe tapet de către Ministerul de
Comerţ în anul 1902, la şedinţa din 25 iunie participând senatorul orăşenesc I. Bartolomei şi
preşedintele Comunităţii de Avere Patriciu Drăgălina. Abia în anul 1907 debutează lucrările
17
FPJ, dosar 3/<1950>, f. 54-56.
18
FPJ, dosar 4/<1950>, f. 1-15.
19
FPJ, dosar 5/<1950>, f. 1-19.
2
° FP/, dosar 5/<1950>, f. 3.
21
FP/, dosar 5/<1950>, f. 4-5.
www.cimec.ro
470 I LAURENŢIU Ovrnru ROŞU
efective. „Constantin Burdia, ajunge preşedinte al Comunităţii

de Avere şi deputat în Dieta ţării.
Se spune că datorită intervenţiilor sale stăruitoare şi iscusitei sale diplomaţii vechiul proiect ajunge
să fie înfăptuit, după aproape 40 de ani de amânări .... Construirea liniei începe la finea anului
1907, pe o lungime de 76,9 km. S-a deschis, până la Băuţari la 12 noiembrie 1908 şi de aici până
la Subcetate, la 19 decembrie 190822 ".
Poşta şi activităţile conexe intră şi ele în atenţia fostului învăţător.
„În lipsa trenurilor, transportul pe drumuri - în vremurile de odinioară - se făcea cu căru
ţele. Pentru călători şi colete, oficiile poştale foloseau diligenţa, care comunica din poştă în poştă.
Distanţa dintre două oficii poştale, în lungime de cam 15-20 km, se numea o poştă.
Pe drumurile, ce duc de la Caransebeş, cele mai apropiate oficii poştale erau la Slatina,
Ohababistra şi Sacul.
Cel mai vechi oficiu poştal de care avem cunoştinţă, se afla - la anul 1904 - în colţul unde se
află acum vechiul Palat al Comunităţii de Avere, care a dat străzii Diaconovici Loga de azi, numele
de Altpostgone.
Poşta avea pentru trebuinţele sale şi ale căruţaşilor angajaţi, în hotarul oraşului - 12 lanţe de
pământ clasa I şi 3 lanţe defânaţ, iar căruţaşii mai aveau şi 5 lanţe de pământ pentru legume şi
zarzavaturi. În anul 1850 s-a introdus la oficiul poştal din oraşul nostru telegraful, mai târziu a
fost pus în folosinţă publică şi telefonul2 3 :·
Comerţul şi industria 24 este cea mai consistentă parte a monografiei.
Jumanca aprecia: „Caransebeşul n-a fost un oraş propriu zis comercial şi nici marea industrie
n-a luat fiinţă în aşa măsură, ca să poată avea o influenţă mai de seamă asupra dezvoltării sale.
Au fost în trecutul său şi momente de viaţă comercială mai accentuată, iar unele materii prime
ce se găseau în jurul său mai din belşug, au dat naştere unor meşteşuguri mai mărunte înmulţind
numărul meseriaşilor încă din vremurile cele mai îndepărtate."
Pornind pe firul istoriei din antichitate, continuând cu evul mediu, autorul se opreşte asupra
exploatării aurului.
„E interesantă amintirea spălării aurului în Caransebeş, la începutul veacului al XVI-Zea.
Marcu Pamphlinger jude regesc, dă împrumut sau ca avans 925 florinţi pentru aurul recoltat în
Caransebeş, pentru care sumă consiliul oraşului, nobilii districtului şi spălătorii de aur se obligă
ca tot aurul, ce se poate aduna pe teritoriul lor, îl vor preda lui Marcu Pamphlinger sau fiului său
pentru 52~ marca de aur.
Acest ram de industrie a avut desigur o importantă dezvoltare, ocupându-se de aceasta chiar
şi nobilimea 25 ."
Importanţa Caransebeşului ca şi centru comercial s-a datorat tranzitul de mărfuri, vitele,
grânele, dar şi cele provenite din ateliere, precum procoviţele din Sebeş sau postavul erau pre-
zente pe piaţă • 26
O activitate specifică zonei era comercializarea melcilor. „Şi

a mai avut în vechime
Caransebeşul specialitatea sa, care i-a făcut renume în toată împărăţia austriacă: negoţul cu melci.
Melcii de Caransebeş se găseau primăvara pe mesele celor bogaţi şi erau foarte căutaţi şi plătiţi
cu bani frumoşi.
Aici, la noi şi de aici încolo, spre Orşova, mai în toate satele erau crescători de melci şi sute de
familii îşi câştigau traiul cu această îndeletnicire. Cum se desvăera, spre primăvară, se împachetau
22
FPJ, dosar 5/<1950>, f. 7-8.
23
FPJ, dosar 5/<1950>, f. 15-16.
24
FPJ, dosar 6/<1950>, f. 1-150.
25
FPJ, dosar 6/<1950>, f. 9-10.
26
FPJ, dosar 6/<1950>, f. 11.
www.cimec.ro
melcii în lăzi şi se trimiteau spre Budapesta şi Viena, unde se desfăceau pe piaţă sub numele de
Melci de Caransebeş.
În timpul sezonului se făceau anunţuri în ziare şi reviste. Se mai găsesc şi astăzi reviste ungu-
reşti, care anunţau între alte mărfuri şi Karansebes csiga.
Negoţul cu melci a dat şi subiecte de literatură. Pe la anul 1970, poetul ungur Sarany Gyula, în
poezia sa Videk Gyorgye, cântă Caransebeşul în versurile ...
Cine nu ştie, că la Caransebeş,
Cresc melci mari prin iarbă."
Iar cel mai mare romancier ungur M6r f 6kai, publică într-un volum de anecdote Umorul
poporului maghiar, o anecdotă cu titlul Melcul în care ironizează pe Valahul caransebeşean, care
s-a dus la Lugoj cu un sac de melci să-i vândă şi aceştia au fugit din sac în cursul drumului.
Comerţul cu melci a dăinuit până pe la sfârşitul veacului trecut. S-a lăsat apoi în părăsire. Cu
înaintarea civilizaţiei s-au schimbat şi gusturile oamenilor. Melcii au fost înlocuiţi cu alte gângănii
furnizate de mările îndepărtate 27 :·
Capitolul este foarte bogat în date, întreprinderile şi societăţile, fiind prezentate pe categorii
de activitate, iar meseriaşii pe perioade şi pe meserii.
În cele ce urmează mă voi opri asupra câtorva stabilimente dintre cele prezentate în sub-
punctul Hoteluri, birturi, restaurante, care permit cunoaşterea atmosferei Caransebeşului la răs
crucea secolelor XIX-XX.
„La Strugure - situat pe locul unde se găseşte acum Palatul Comunităţii de avere. Avea o gră
dină mare. Aici veneau şi petreceau meseriaşii şi, în special, grănicerii (plugarii) orăşeni. 1n dumi-
nicile şi în sărbătorile de vară aici se făcea tradiţionalul joc al caransebeşenilor. A fost distrus de foc.
Birtul lu Peţa - La mielul alb, vechi local de întâlnire al grănicerilor caransebeşeni. Aici se
aranjau toate petrecerile poporale, în vreme de iarnă sau în zilele cu vreme rea. Aici veneau şi
nunţile din serile zilelor de cununie, la tradiţionalul vas cu bere al naşului şi jocul de rămas bun al
tinerilor căsătoriţi.
Birtul lu Peţa mai este şi astăzi. E cunoscut sub numele de La mielu şi e frecventat mai ales de
mici meseriaşi, muncitori, mici funcţionari şi, în zilele de târg, de lumea satelor...
Birtul lui Schwab - La Radeţchi
Întemeiat de întreprinzătorul comerciant Carol Schwab, sau poate vreun înaintaş al său, dar
dânsul i-a dat numele şi avântul. A luat fiinţă în vremea rânduielilor militare, admiratoare a vred-
niciilor generalului austriac Radeţchi.
Ani de zile a fost locul de întâlnire al micilor funcţionari, dar mai ales al meseriaşilor de tot
soiul, care veneau, în zilele lungi de iarnă sau în după amiezele zilelor de sărbătoare, să joace câte
un maiaş (joc de cărţi) sau popice.
Avea întotdeauna gustări sau mâncăruri alese şi băuturi bune. Cu trecerea anilor a schimbat
mulţi proprietari, dar numele bun şi l-a păstrat.
S-a închis cu câţiva ani înainte de al doilea război mondial. În urmă s-au dărâmat şi casele.
Este situat în strada Liceului.
Berăria Diemmer, vechiul local de desfacere al berii de Steinbruch din Budapesta, situat în
strada Liceului. Era frecventat mai ales în după amiezile de vară, la mici gustări şi bere rece.
Veneau, mai cu seamă intelectualii şi meseriaşii. 1n după amiezile zilelor de sărbătoare era frecven-
tat de grănicerii (plugarii), din oraş, care veneau, cu neveste cu tot, la berea bună.
Desfăcea şi alte băuturi şi mâncăruri reci şi calde, mai cu seamă în zilele de iarnă, când berea
nu avea aşa de multă trecere.
27
FPJ, dosar 6/<1950>, f. 12-13.
www.cimec.ro
472 I LAURENŢIU Ovmru ROŞU
A fost proprietatea familiei Diemmer şi a fost mereu arendată.

ln anii din urmă şi-a mai pierdut faima. Berea de Timişoara nu putea egala cu cea de Steinbruch
şi nu putea face faţă berii de Azuga sau Bragadiru, ce se găsea în alte localuri şi nici concurenţei
ce întâmpina 28 :·
Meseriaşii erau prezentaţi nominal de către Pavel Jumanca, care a folosit o consemnare a
meseriaşilor din Caransebeş, pentru perioada 1831-1894, după matricolele bisericii ortodoxe
române, completată cu datele din catalogul Şcolii Capitale Germane, pentru perioada 1856-1876.
Între anii 1831-1840 îşi desfăşurau activitatea în oraş: 16 cojocari, 11 cizmari, 4 zugravi,
5 căldărari, 2 morari, 2 baummaistori (constructori), 3 fierari, 3 pasangii, 1 cofetar, 2 croitori,
2 măcelari (căsapi), 1 bărbier, 1 maistor de cuptoare şi 1 bătător de iască. În deceniile urmă
toare apar consemnaţi şi sticlari (glazăr maistori), vopsitori, grădinari, turtari, olari, tâmplari,
săpunari, aurari, compotari, tinichigii, lemnari (dulgheri), dogari, lăcătuşi, lăcuitori (emailari),
strungari, tăbăcari, ţesători, curelari, pictori, pălărieri, pieptenari, brutari, fotografi, lumânărari,
mecanici 29 •
fustiţia 30 este un scurt periplu juridic, care ne duce din evul mediu şi până în perioada inter-
belică, fiind încheiat cu prezentarea câtorva figuri emblematice ale urbei, dintre care îi amintim
pe: Dr. Gheorghe Lăbonţiu, Dr. Gheorghe Ianculoviciu, Dr. Constantin Sgăverdea, Dr. Dimitrie
Novăcescu, Dimitrie Albulescu, Nicolae Brânzei, Dr. Constantin Stângu, Petru Ognanoviciu sau
Pantelemon Ambruş.
„Dr. Gheorghe Lăbonţiu s-a născut în Caransebeş, la 13 iunie 18 78. Tatăl său Simion Lăbonţiu
a venit la Caransebeş ca maistru cojocar căsătorindu-se cu văduva Dobrean, născută Mişcovici,
din familie veche preoţească de aici.
Termină şcoala primară la Caransebeş, liceul la Lugoj, urmează dreptul la Budapesta, unde
desfăşoară ofrumoasă activitate culturală românească, ca secretar al Societăţii Petru Maior.
ln 1902 termină dreptul, lucrează ca stagiar în birourile unor avocaţi din Caransebeş şi în
1907 îşi deschide singur un birou avocaţial. Ia parte activă la toate frământările culturale, sociale
şi politice. Este ales membru în toate corporaţiile noastre bisericeşti, preşedinte al Casinei Române
şi al reuniunii de Cântări şi Muzică.
ln anul 1919 este numit preşedinte al Tribunalului din loc, reorganizează justiţia locală. Este
înaintat, la 1923 consilier de curte de casaţie şi este mutat la Curtea de Apel Timişoara, în calitate
de consilier şi apoi preşedinte.
ln 1938 se pensionează. trăieşte în oraşul său natal, al cărui fiu devotat a fost, păstrând toate
vechile obiceiuri şi tradiţii :· 31
Din păcate, capitolul Istoria militară nu a fost identificat şi donat împreună cu celelalte
materiale, fascicolul Animale şi păsări de casă aparţinând unei alte lucrări dedicate agriculturii
în Caransebeş.
Provenind dintr-o familie de plugari caransebeşeni, Pavel Jumanca reuşeşte să îşi depăşească
condiţia şi să aibă o carieră de excepţie. Pe lângă activitatea publicistică şi cea de autor de manu-
ale şcolare, după pensionare, începe o vastă şi susţinută activitate de redactare a memoriilor, a
unor monografii sau a altor însemnări.
În momentul de faţă, Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale păstrează un
număr de 21 de caiete: 19 în Fondul Personal lnvăţător Pavel Jumanca, Caransebeş ( 11 în inven-
tarul 521 şi 8 în inventarul 1467) şi 2 în Fondul Personal Valeriu Leu, Reşiţa.
28
FPJ, dosar 6/<1950>, f. 50-52.
29
FPJ, dosar 6/<1950>, f. 74-80.
'° FPJ, dosar 6/<1950>, f. 1-29.
31
FPJ, dosar 6/<1950>, f. 25.
www.cimec.ro
Pavel fumanca şi Monografia „pierdută" a Caransebeşului I 473
Cel dintâi caiet din Fondul Personal Învăţător Pavel Jumanca, Caransebeş, inventarul 521,
Anii tinereţii, volumul I, este primul din seria Amintiri III, însă este numerotat de autor cu
numărul IX, ceea ce înseamnă că acesta a mai redactat încă două serii de amintiri, I şi II, adică
încă 8 caiete.
În studiul Pavel Jumanca o viaţă închinată cu modestie neamului şi şcolii profesorul Ion Fiat
face referiri la volumul I din Amintiri, subintitulat Casa şifamilia noastră şi la un alt volum
intitulat Spovedania mea. În mod cert, în prima serie a amintirilor, autorul prezintă aspecte din
primii ani ai vieţii sale, petrecuţi în căldura căminului părintesc, iar în cea de a doua serie, se
ocupă de perioada de şcoală primară, urmată la Şcoala Confesională Greco Ortodoxă Română
Caransebeş şi elementară, urmată la Şcoala Ungurească din Caransebeş.
Ultimul caiet de memorii păstrat la Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale
se încheie cu evenimentele petrecute în anul 1919.
În mod sigur învăţătorul a continuat cu depănarea amintirilor şi după acest an, fapt confir-
mat de o scrisoare pe care a primit-o de la Ştefan Radu, fost subdirector general în Ministerul
Instrucţiunii din Bucureşti, care vizează perioada în care Pavel Jumanca a fost inspector şcolar
general. Pe o copie a acesteia, Jumanca menţionează că a fost extrasă din caietul 16, Izvodiri pe
războiul vremurilor.
Brevetele sau diplomele de acordare a ordinelor sau semnelor onorifice primite de Pavel
Jumanca se transformă, după pensionare, în coperte pentru părţi ale Istoriei culturale a ora-
şului Caransebeş tratând: Institutul Teologic Diecezan Ortodox Român Caransebeş, Institutul
Pedagogic Diecezan Ortodox Român Caransebeş, Liceul Traian Doda Caransebeş sau Fondul
Şcolar Ortodox Român Caransebeş 32 •
Un caiet cu amintiri ale locuitorilor Caransebeşului despre episcopul Ioan Popasu, care a
fost scris în anul 1936 de către Pavel Jumanca, în prezent se păstrează în Arhiva Episcopiei
Caransebeşului3 3 •
Două caiete se găsesc în posesia profesorului Dr. Dumitru Jompan, iar altele la descendenţi
ai familiei din Caransebeş sau Reşiţa.
Din cele prezentate mai sus se poate observa că numărul caietelor scrise de către Pavel
Jumanca se apropie de 40-50 34 •
În ceea ce priveşte valoarea scrierilor lui Pavel Jumanca, cele 13 caiete de amintiri din anii
1903-191435 sau 1914-1919 36 publicate deja, au o certă valoare ştiinţifică, permiţându-ne să îl
aşezăm în galeria memorialiştilor bănăţeni, alături de Sabin Evuţian 37 , Ioan Boroş 38 , Coriolan
Băran, P. Bizerea, Sever Bocu, Valeriu Branişte, Coriolan Buracu, Nicolae Corneanu, Aurel
Cosma jr. sau Mihai Drugărin Petricoane 39 •
Despre cele 7 caiete care se păstrează din Monografia oraşului Caransebeş putem afirma că
acestea nu se ridică la exigenţele cercetării ştiinţifice. Bibliografia folosită, mai ales pentru peri-
oada veche şi medievală, nu este una bogată. Valoarea acestora este dată de informaţiile pe care
autorul le are despre urbea de pe Timiş şi Sebeş pentru sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul
32
Jumanca 2011, p. 21.
33
PSS Mic 2012, p. 15.
34
În discuţiile pe care le-am avut pe această temă, în anul 2010, istoricul Liviu Groza din Caransebeş, care a fost
apropiat de Pavel Jumanca până în ultimele momente de viaţă, afirma că numărul caietelor scrise de către învă
ţător ar fi de 220.
35
Jumanca 2011, p. 1-504.
36
***Marele război 2013, p. 7.
37
Evuţian 2013, p. 7-9.
38
Boroş 2012, p. 7.
39
***Marele război 2013, p. 10.
www.cimec.ro
secolului al XX-iea. Oameni, locuri, evenimente, instituţii, societăţi, asociaţii, mijloace de trans-
port, obiceiuri, tradiţii, clădiri, poduri, podeţe, punţi, restaurante, meseriaşi, comercianţi, pri-
mari, magistraţi sau simpli plugari prind contur în opera lui Pavel Jumanca, permiţându-ne să
cunoaştem o lume urbană, cu adânci rădăcini în cea rurală, caracteristică Banatului românesc,
dar cu o puternică amprentă austro-ungară.
În anul 2011, în studiul introductiv la volumul I al amintirilor lui Pavel Jumanca 40 semna-
lam existenţa Monografiei oraşului Caransebeş, deşi, la data respectivă, nu se ştia dacă lucrarea
mai există şi nici nu era cunoscut locul în care caietele erau păstrate. După doar un an, această
monografie "pierdutâ' a fost donată, putând fi cercetată de către cei interesaţi.
Deşi a publicat şi în timpul vieţii, în special articole, dar şi manuale şcolare, partea cea mai
însemnată a operei lui Pavel Jumanca a început să fie descoperită şi publicată abia în ultimii ani.
Autorul însuşi îşi aminteşte cu nostalgie despre primul articol, "în cimitir", publicat în anul
1907, în Severinul din Caransebeş, dar şi despre încercările poetice din tinereţe, despre care
scria:
„Am aruncat caietul pe undeva prin podul casei. După mulţi ani, la bătrâneţe, l-am găsit
într-un morman de gunoi, la curăţirea podului. Eram deja pensionar. Mi-a fost cumva ruşine de
naivitatea copilăriei mele, cuprinsă în versuri şi l-am aruncat în foc. Poate că am făcut rău 41 :'
În încheiere, nu pot să nu mă întreb: Oare cât din opera lui Pavel Jumanca se mai păstrează?
Oare câte volume semnate Pavel Jumanca vor fi descoperite în anii sau în deceniile următoare?
Câte din manuscrisele lui vor suscita interes şi vor fi publicate? Oare câţi autori bănăţeni necu-
noscuţi, care au scris cu dăruire, aşteaptă descoperirea şi publicarea?
Eu cred şi sper că anii viitori ne vor rezerva surprize uriaşe în acest domeniu, elocvente
fiind exemplele autorilor: Sever Boşcaiu 42 , Petru Vintilă tatăl 43 , Petru Talpeş 44 sau Coriolan
Buracu45 •
Bibliografie
Boroş 2012 Ioan Boroş,
Memorialistica, Studiu introductiv, ediţie şi note Valeriu Leu, Nicolae
Bocşan, Ion Cârja, Costin Feneşan, Cristian Sabău, Presa Universitară Clujană,
Cluj-Napoca, 2012.
Buracu 2007 Preot Coriolan Iosif Buracu, Amintiri, Ediţie îngrijită de Mihai Buracu, Editura
Învierea, Arhiepiscopia Timişoarei, 2007.
CLG Colecţia personală Liviu Groza Caransebeş.
Dacia Dacia, Timişoara, sâmbătă, 3 aprilie 1943
Evu ţi an 2013 Sabin Evuţian, Clipe trăite, prezentată de Anton Ilica, Editura Universităţii Aurel
Vlaicu, Arad, 2013.
FFB Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Caraş-Severin Fond Familial Boşcaiu,
Oţelu Roşu.
FPJ Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Caraş-Severin Fond Personal lnvăţător
Pavel Jumanca, Caransebeş, inventar 1764.
Jumanca 1944 Pavel Jumanca, Organizaţii şi instituţii învăţătoreşti, Imprimeria Editurii Vrerea,
Tipografia Victoria, Timişoara, 1944.
Jumanca 2011 Pavel Jumanca, Amintiri, Anii tinereţii, Timişoara, Editura David Press Print,
2011.
4-0 Jumanca 2011, p. 22.

41
Jumanca 2011, p. 202-203.
42
Roşu 2010, p. 491-495.
43
Vintilă 2013, p. 11-13.
Talpeş 2008, p. 5-6.
44
45
Buracu 2007, p. 2-3.
www.cimec.ro
Pavel fumanca şi Monografia „pierdută" a Caransebeşului I 475
***Marele război 2013 ***Marele război în memoria bănăţeană 1914-1919, Memoriile lui Pavel Jumanca
voi. II, Antologie, ediţie, studii şi note Valeriu Leu, Nicolae Bocşan şi Mihaela
Bedecean, Presa Universitară Clujană, Academia Română/Centrul de Studii
Transilvane, Cluj-Napoca, 2013.
PSS Mic 2012 PSS Lucian Mic, episcopul Caransebeşului, „Episcopul Ioan Popasu în conştiinţa
caransebeşenilor - aspecte pastorale şi filantropice" în Liviu Groza 1932-2012,
Editura Nagard, Lugoj, 2012.
Roşu 2010 Laurenţiu Ovidiu Roşu, „Fondul Familial Sever Boşcaiu Oţelu Roşu - Structură
şi valoare documentară': în Studii şi cercetări - Actele Simpozionului Banatul -
trecut, istoric şi cultural, Editura ICRV /Editura Fundaţiei, Zrenianin, Novi Sad,
2010.
Talpeş 2008 Petru Talpeş, Amintiri, text îngrijit de Vasile Dudaş şi Vali Corduneanu, Editura
Mirton, Timişoara, 2008.
Vintilă 2013 Petru Vintilă, Omul născut pe brazdele plugului - Viaţă de orfan, Prefaţă de
Nicolae Bocşan, Ediţie, studiu introductiv, indici şi note Laurenţiu Ovidiu Roşu,
Editura Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2013.
PAVEL JUMANCA AND THE "LOST" MONOGRAPH

OF THE TOWN OF CARANSEBES
(Abstract)
Pavel Jumanca, originally from the town of Caransebes, starts its professional career in 1907 as a
teacher at Greek Orthodox Confessional School from Maciova, afterwards he was a teacher at Romanian
Greek Orthodox Confessional School from Caransebes between 1907-1914, he participates at the l't
World War, both as a soldier of the dual monarchy and as a traitor in the Old Kingdom, after the year
1919 continuous, also as a teacher in the town of Caransebes, and then becomes school inspector in the
Caransebes District, deputy in the Parliament from Bucharest and finally general school inspector for
primary education inside the area of Timisoara Region, between 1938-1942.
Besides the studies and the articles published in the press of those times and the elaborating the
schoolbooks, when Pavel Jumanca retires he wrote tens of memory books, pornographies and other
notes, most of them unidentified and which remained in manuscript.
1he Monograph of the Town ofCaransebes, structured in the following chapters: Land, Property, Social
Status, Agricultural Organization, Tillage, Administration, Wealth, Commutation Channels, Commerce
and Industry, Justice and Military History is one of the unpublished paper, which was discovered in the
last years. About the 7 notebooks that are preserved at Caras Severin County Service of the National
Archives we can sustain that do not respect the scientific research criteria. The bibliography that was
used, especially for the ancient and medieval period, is not very rich. The value of these notebooks is
given by the information own by the author which refers to the town of Caransebes for the end of the l 91h
century and the beginning of the 20 1h century. People, places events, institutions, societies, associations,
means of conveyance, customs, traditions, buildings, bridges, small bridges, decks, restaurants, handi-
craftsmen, mayors, magistrates, merchants and simply peasants come to life in Pavel Jumanca' s work,
allowing us to know an urban world, with deep roots in the rural one, characteristic for the Romanian
Banat, but with strong marks of Austro- Hungarian civilization.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
PROJECTS FOR RURAL DEVELOPMENT ON THE
DANUBE DURING THE INTER-WAR PERIOD
Carmen ALBERT
Muzeul Banatului Montan Reşiţa
The Social Institute Banat-Crişana, founded in 1932 at Timişoara, proposed itself, according
to the method of the Sociologic School of Bucharest, as main unit of investigation the village and
the rural problems, succeeding during ten years, five monographic campaigns oriented in such
a way to research and salve the main shortcomings of the inhabitants.
Since the beginning of its activity, this institute was attached to the idea of social reform
promoted by the Romanian Social Institute in Bucharest, focusing on themes connected to the
decrease of birth rate and the loss of the Romanian population's identity, organising severa)
monographic campaigns in some rural localities, trying to salve them, appealing to the local and
regional authorities and even to the government in Bucharest. 1
In 1939 when Dimitrie Gusti was the minister of public instruction, the monographic
researches have known a new paradigm. Anton Golopenţia 2 , a former collaborator of Dimitrie
Gusti has im posed his point of view regarding the reorientation of researches, moving the centre
of gravity from the village as a social unit towards the region pursuing a common problem and
of its solving can benefit a larger area than that of a village 3 • The law of Social Service, which
started to be applied that year, is also added to these changes. This law was proposed during the
short mandate of Dimitrie Gusti as minister of public instruction. lts application has represented
one of the most successful examples of methods of community development during the inter-
war period. The idea of a complete reform in which the sectorial changes should be integrated to
the „social spirit" of assembly4 was accepted also by the regional institute of Timisoara which
was created on the pattern of that in Bucharest.
The year 1939 thus, also represented for the institute of Timisoara, a new approach of the
research paradigm focusing its attention on a whole region, following then, to propose solu-
tions for the encountered problems. As a rule the application of this law aimed at the commu-
nity dimension and planned ways of sustainable development in the limits fixed by their own
human, material and financial resources. The revitalization of the public interest activities were
based on the community's participation being prefaced by the investigation of reality by a socio-
logic team.
About the Social Institute Banat-Crişana, the mast complete works belong to: Negru 1999, Bălan 2001, Albert
2002.
2
Anton Golopenţia (1909-1951), a famous representative of the Sociologic School of Bucharest, native from
Prigor, Caraş-Severin County.
3
Opriş 1997, Costea 1995.
Zamfir/Stănescu 2007, p. 41
www.cimec.ro
478 I CARMEN ALBERT
The region which best fitted the new principie of regional inter-disciplinary research was
the Almăj Valley which enframed the administrative unit of Bozovici county. The 16 localities
which composed the valley including the centre Bozovici presented some specific characteristics
for an incipient urbanity as it results from the answers to the questionnaires given to the town
halls 5 . The answers to these questionnaires also reveal some problems connected to the rural
administration, malfunctions regarding the lack of electric current and the ways of communi-
cation which hindered the inhabitants' life, this is why, the notes in the field made by Cornel
Grofşorean, the head of the team, give a special attention to this problem 6 •
One of the most important problems considered essential for the optimization oflife condi-
tions of the region's inhabitants was connected to the electrification possibilities. Without elec-
tric current the whole region was in danger to remain in the dark without having the perspec-
tives of emancipation.
The region was electrified since the time of the School of Arts and Crafts in Bozovici. Its
existence together with the consumption of domestic electricity ensures the profit for the cur-
rent supplier. The school moved in the meantime at Oraviţa, and the domestic consumption did
not ensure the necessary profitability. Thus, a new project for the electrification of the Almăj
Valley was required and they had to highlight its necessity in order to persuade both the special-
ists who achieved it and the authorities who approved it.
The person, who led the campaign and drew the memoirs to inform the authorities, was
Cornel Grofşorean 7 . In the memoir, addressed to the engineer Cornel Miklossy, to which he
also annexed a map of the region, Cornel Grofşorean has presented the geographical situation
and the course of the main rivers which were to be supplied with electricity. An older plan of
Steg8 stated that in the village Şopotul Nou, a small tributary stream Bucceaua flows in the
Nera River, where a big dam could be built. The dam would favour the accumulation of water
in a lake and the village Şopotul Nou would have been moved. The water falls from 100 metres
which would have favoured the obtaining of electricity. Although it was important, Steg did not
execute the project probably due to the high costs.
The School of Arts and Crafts in Bozovici was moved arbitrarily, says Cornel Grofşorean
"because a headmaster wanted to spend his time in the town. 1his is how administration is dane at
us" 9 • The local authorities in Bozovici have drawn a plan to dam the river Nera in the neighbour-
hood of Borloveniul Nou, just at the entrance of the Almăj Valley. The estimate was very expensive,
around l 7 million lei. If this dam had been built it would have ensured the electricity for the whole
valley but as it was not achieved, the problem persists, Cornel Grofşorean says as a conclusion.
The problem had to be solved urgently because it was connected to the action of the Royal
Teams where at Rudăria they built the Cultural House (Căminul Cultural), an action which
started some years ago, which also needed electricity in order to function. At Rudăria the works
started in 1934 and they lasted until 1939-40, because there was a great need first of all to demol-
ish the old building of the city hall on whose place they started building the House. Because the
Royal Teams worked a few months a year together with the inhabitants, the project was rather
5
The questionnaires dated 1939 offer through the required answers some information about history, geography,
the population structure, ethnology, folklore, the notary's role, the judges' efficiency etc. The final purpose was
to draw a regional monograph.
" Albert 2002, p. 621-635.
7
Cornel Grofşorean ( 1881-1948), a lawyer, a sociologist, a former county leader, sub-prefect, mayor of Timişoara,
a deputy, one of the founders of the Social Institute Banat-Crişana.
8
Grăf 1997, p. 207.
9
Albert 2003, p. 141.
www.cimec.ro
Projects for rural development on the Danube during the inter-war period I 479
delayed. At Lăpuşnic, the home village of the socialist deputy Eftimie Gherman 10 , the problem of
electricity was also considered, especially when they built on his initiative the National House 11 .
All these actions which had as the main aim, the electrification of the whole valley, were to he
coordinated and integrated in a unitary plan so that the result obtained will he in the benefit of
a large number of inhabitants of the 16 localities. On the field, Cornel Grofşorean found out that
there was one more waterfall at Borlovenii Vechi, which could supply the electricity for this val-
ley including some villages in the Severin County up to Iablaniţa 12 .
The situation was brought to the attention of the engineer Cornel Miklossy 13 , the manager
of the Electrica! Factory in Timişoara, by this memoir he was invited together with the engineer
Vasile Zbegan 14, the manager of water supply and sanitation of Timişoara to come on the spot.
On the date of 23 August 1939 they achieved some hydraulic examinations of the rivers Nera and
Bucceaua along the localities Şopotul Nou, the river Rudăriţa in the village Rudăria, Nera in the
village Borlovenii Vechi. After the observations, the new graduate of the Polytechnic Insititute of
Timişoara and delegate of the Royal Foundations, Petru Boarnă had to achieve a plan of measures 15 .
Another problem which was noticed referred to the isolation of the region from the rest of
the urban and industrial centres in Banat. The references to this situation are repeated and insis-
tent. The lack of ways of communication, of infrastructure and especially their quality which
should ensure the connection between the localities of the county and other regions was sig-
nalled both in the correspondence and in the reports resulted in the end of the campaign.
The solution was very simple, the problem being solved by the construction of a railway of
around 40 km which would go in parallel with the Danube and would connect two segments of road
Lugoj-Orşova and Oraviţa-Biserica Albă. In this way they will also supply the industrial and min-
ing centres in Reşiţa, Anina etc. The project was thought even since the Austro- Hungarian Empire
and they even had started the measurements, but after the union in 1918 it was abandoned 16 .
Cornel Grofşorean macle a proposal by which he considered that this problem could he
solved and implicitly it will ensure the profit of the electric factory, referred to the installation
of a trolley-bus line on the segment Oraviţa-Iablaniţa which will run on electricity. The con-
sumption of this line would capitalize and ensure in this way the construction of the factory and
the busy traffic would he uncongested on the line Oraviţa-Lugoj-Orşova or Reşiţa-Caransebeş
Orşova17. The idea seemed funny, the trolley-bus lines were only in towns, but it still was a
proposal in the absence of a coherent plan achieved by the specialists. Meanwhile, Petru Boarnă
has probably drawn such an intervention plan, it is not in the archive and in the collection of
the magazine of the Social Institute Banat-Crişana where they usually published studies after
the end of the researches, and it has not been edited. After the campaign, Cornel Grofşorean
has published a study where some references at the Almăj Valley were macle only regarding the
ways of communication, insisting on the variant ofbuilding a railway Iablaniţa-Bozovici-Anina
and the road Globu-Craiova, without repeating the idea of the trolley-bus which should ensure
10
Eftimie Gherman (1894-1980), horn at Lăpuşnicu-Mare, a socialist militant, participant at the union of
Transilvania with Romania. In 1949, in Paris, he founded the Group of Romanian Socialists in exile. He came
back in the country in 1977.
11
Albert 2003, p. 274-275.
12
Albert 2003, p. 141.
13
Cornel Miklossy (1887-1963) an engineer, a teacher at the Polytechnic Institute of Timişoara, a member ofthe
Romanian Academy since 1955.
14
Vasile Zbegan (1892-1973), an engineer, a teacher at the Polytechnic Institute of Timişoara.
15
Albert 2003, p. 283-284.
16
Birăescu 1942, p. 563.
17
Albert 2003, p. 141.
www.cimec.ro
480 I CARMEN ALBERT
the connection hetween Almăj and Orşova-Lugoj. There were other projects started in 1922 and
suhsequently in 1934 hy the Rangers Association. All the hopes were headed towards the end of
the war when this ample work 18 could he done.
In the neighbourhood of the Danube, on the occasion of another travel in the summer
of 1942, the institute was also focused on the locality Naidăş and other villages placed on the
Danube's Gorge: Ciuchici, Petrilova, Bogodinţ, Lescoviţa, Zlatiţa, Câmpia, Socol. The central
theme of interest connected again to the infrastructure which seemed incondite in the whole
area, the lack of roads which should connect these localities administratively distributed hetween
the two counties: Sasca and Moldova Nouă. From the geographical point of view, the region was
rather isolated; the connection with other counties of Banat must he produced without delay
having in view that in the neighbourhood there was the Romanian-Yugoslavian border which
should be taken into consideration having in view the war and the perspective of peace with
territorial fragmentations. The development of this region could not be achieved because of the
lack of means and ways of circulation. The isolation of the region just as that of Almăj could not
be beneficiai not even during peace, so much the more during war.
In the field, the researchers have ohserved the bad situation of the road Răcăjdia-Naidăş
Baziaş which passes through all the localities of the Danube's Gorge. The situation was the same
for 20 years without taking any measures. The repairs of the road would have ensured a conve-
nient travel connecting the 9 villages and facilitating their development. Likewise the national
road did not have any modernised branches from Răcăjdia-Baziaş, only communal, natural
roads which become impracticahle three seasons per year. The inhahitants went to the mar-
ket on difficult roads and the access to medical assistance was almost impossible. Likewise the
court was at Sasca and the employees had to walk on feet on the "exasperating miserable" way
Lescoviţa-Macovişte in order to reach the national road Oraviţa-Moldova Nouă.
If the network of roads was poor it was expected that at least the railway to function, hut
they were also insufficiently developed. The railway Oraviţa-laro did not have any extension in
order to connect the localities in the valley of the Danube. An extension was necessary from
Răcăjdia-Baziaş of only 38 km, thus connecting all the localities placed on the Gorge. There is
an older line unused for many years from Socol-Baziaş of 7 km which was a part from a longer
segment Biserica Albă- Baziaş dating back to the time of the empire and it could he rehabilitated.
Other ways of communicating analysed which could get the area out of isolation were tele-
phony and telegraph. They existed hut they covered insuffi.ciently and only fragmentary the
region, thus, there was not a continuous line. Ciuchici-Zlatiţa had such a connection hut up
to Naidăş there were only the supporting posts, the only proof that there was a telephonic line.
Between Nicolinţ and Naidăş, a terrihle winter broke all the cahles for whose repairs they needed
1200 lei. The village did not approve the repairs, the post was uninterested and the population
took profit of the situation and stole all the wires.
Analying the situation directly in the field, the team of monographers led by Cornel
Grofşorean have observed that the present administrative sharing is not able to favour the
economic and local development, the localities although close geographically were placed in
administrative units which could be an impediment in their evolution, some helonged to the
Sasca county and others to Moldova Nouă county.
The proposals of the team of the Banatian institute for the improvement of the situation,
mainly for the introduction of the area in the regional and national circuit, first of all, aimed the
establishment of Năidăş as centre of the county where there should he a doctor, a chemist's shop,
18
Grofşorean 1942, p. 277.
www.cimec.ro
Projects for rural development on the Danube during the inter-war period I 481
a veterinarian, being the most well placed and economically visible. Thus, there was a coming
closer of the inhabitants to the important public institutions and a closer connection to the
administrative structures.
lt was also necessary to build a railway from Răcăjdia to the localities on the border thus,
also achieving the connection to the town of Timişoara. A visionary, Cornel Grofşorean tried
to convince the authorities that a development plan in this part of Roman ia could integrate the
region not only from the national point of view, but also European one, the chances of geopo-
litical and economic reconfiguration and reconstruction after the end of the war being high.
Such a signal was constituted by a project published in one of the issues of 1942 of the maga-
zine "New Europe" („Europa Nouă") from Berlin, in which it was stated that in the future more
dams would be built in the Gorge of the Danube. Thus, From Baziaş they could sail to Salonik
which will connect the Danube to the Aegean Sea, Baziaş becoming a maritime harbour! Thus,
Cornel Grofşorean anticipated the importance that can be obtained by this corner of the coun-
try ignored for the moment by the authorities, in the situation in which the economic potential
of the region was valued before the beginning of the large constructions.
The plans exposed by the German Reich were not fulfilled, the war being won by the Allies which
led indeed to the reconfiguration of the borders of the European continent but in another way.
Bibliography
Albert 2002 Carmen Albert, Cercetarea monografică în Banat, Editura Modus P.H„ Reşiţa, 2002.
Albert 2003 Carmen Albert, Documentele Institutului Social Banat-Crişana, I, Editura Mirton,
2003. Personal archive's Vasile Nemiş.
Bălan 2001 C. C. Bălan, Institutul Social Banat Crişana (1932-1946), Editura Augusta,
Timişoara, 2001.
Birăescu 1941 T. Birăescu, 4 comune almăjene, Revista Institutului Social Banat-Crişana, IX,
septembire-decembrie 1941.
Grăf 1997 R. Grăf, Domeniul bănăţean al Steg, Editura Banatica, Reşiţa, 1997.
Grofşorean 1942 C. Grofşorean, În ţara dacilor, Revista Institutului Social Banat-Crişana, X, mai-
august 1942.
Opriş1997 I. Opriş, Anton Golopenţia: un destin frânt, Editura Banatica, 1992.
Negru 1999 A. Negru, Din istoria cercetării sociologice româneşti Institutul Social Banat-
Crişana, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1999.
Zamfir/Stănescu 2007 C. Zamfir, S. M. Stănescu, Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2007.
PROIECTE DE DEZVOLTARE RURALĂ DE-A LUNGUL

DUNĂRII ÎN TIMPUL PERIOADEI INTERBELICE
(Rezumat)
Unul din obiectivele cercetării monografice din Banat, aflată sub influenţa Şcolii Sociologice de la
Bucureşti, a fost şi acela a analizei realităţilor rurale şi optimizării condiţiilor de viaţă sub toate aspectele.
În perioada interbelică Institutul Social Banat-Crişana a întreprins mai multe campanii monografice
dedicate satului bănăţean şi problemelor lui. Aspectele negative sesizate au fost aduse la cunoştinţa
autorităţilor locale şi regionale, chiar naţionale încercându-se diferite modalităţi de rezolvare a lor. Una
din propunerile de dezvoltare regională care ar fi atras după sine ridicarea standardului de viaţă a locu-
itorilor din Valea Almăjului viza reţeaua de transport. S-a constatat că potenţialul uriaş de expolatare a
resurselor din respectiva regiune este împiedicat de slaba sau chiar lipsa unei reţele de transport feroviare
şi rutiere. Ca atare o propunere îndrăzneaţă a avut în vedere construirea de căi ferate şi şosele care să
asigure legătura Oraviţei cu porturile la Dunăre din Europa.
www.cimec.ro
482 I CARMEN ALBERT
Picture 1 Dimitrie Gusti - in

the remote plan at Rudăria in
1934 (archive Vasile Nemiş)
Picture 2 The Royal Teams demolishing

the old building of the City Hali in
Rudăria, in order to build the Cultural
House in 1936 (archive Vasile Nemiş)
Picture 3 A part of the walls of the

Cultural House of Rudăria were built
in 1938 (archive Vasile Nemiş)
www.cimec.ro
ISTORICUL LICEULUI „TRAIAN DODX' DIN CARANSEBEŞ
Lucia Carmen ARDEŢ

Colegiul Naţional „Traian Doda''Caransebeş
În timp ce Europa este zguduită de vestea declanşării Primului Război Mondial (1914-1918),
oraşul Caransebeş făcea parte din comitatul Caraş-Severin, aflat în Imperiul Austro-Ungar. Deşi
condiţiile de război erau dificile, totuşi anul şcolar 1914-1915 începe la 4 octombrie 1914, în
actualul sediu al liceului, aşa încât anul acesta, 2014, aniversăm începutul cursurilor şcolare în
actualul sediu al Colegiului Naţional „Traian Doda':
Edificiul începe în a fi construit în august 1913 şi în decembrie 1913 clădirea este sub aco-
periş. Proiectul construcţiei aparţine arhitectului Madgyasyay Istvan şi împreună cu devizele,
au fost supuse licitaţiei publice pentru executarea lucrării şi acceptat contra sumei de 425.014
coroane.
Localul cel nou este dotat de urgenţă cu cele trebuincioase, mobilier şi material didactic
astfel că elevii şi dascălii pot fi primiţi aşa cum aflăm şi din procesele verbale redactate in cadrul
consiliilor profesorale din perioada 1914-1915 1•
În anul 1915 clădirea este rechiziţionată de Comandamentul militar al Regimentului nr. 43
Cararansebeş, apoi de Regimentul nr. 18 Houvezi din Sopran. Redevine şcoală la 1 septembrie
1915 şi se desfăşoară lucrări de remediere a stricăciunilor pricinuite de armată precum şi de
finisare a unor încăperi. Localul avea 47 de săli şi 16 atenanse (dependinţe) • 2
Cursurile erau cu predare în limba maghiară conform legii Appony-Albert şi liceul era în
subordinea Ministerului Instrucţiei Publice de la Budapesta3 • Cu toate acestea majoritatea
elevilor erau români, dar şi germani şi evrei.
În cursul anului 1918, anul în care soarta războiului se preconiza, edificiul a fost inaugurat
oficial în 23 aprilie, odată cu dezvelirea monumentului „Pro-Patria", închinat elevilor şi pro-
fesorilor. Monumentul a fost realizat de sculptorul Ioan Horvay. Reprezintă alegoric pe tână
rul erou care ucide balaurul răutăţii şi după ce îl ucide, cade în genunchi şi dă mulţumire lui
Dumnezeu4•
Presa vremii realatează despre „liceul care a dat patriei în patru ani de război 160 de soldaţi':
în special români5. Momentul Marii Uniri de la „1 Decembrie 1918" aduce mari schimbări în
istoria liceului nostru. La 1 iunie 1919 este ziua solemnă a oficializării liceului românesc.
Arhivele Naţionale Caraş-Severin, Dosar Nr. 9, 1912/1937, Fond 362: Calendarul Românului pe anul 1919,
Anul al XXXII-lea, Caransebeş, 1918, p. 106-107.
Anuarul învăţământului secundar din România, pe anul 1924-1925, p. 29.
3
Arhivele Naţionale Caraş-Severin, Dosar Nr. l /1907-1910, Fond 362.
Calendarul Românului pe anul 1919, Anul al XXXII-lea, Caransebeş, 1918, p. 98.
Lumina nr. 17 I 1918, 5-8 aprilie, p. 2.

www.cimec.ro
484 I LUCIA CARMEN ARDEŢ
Anul 1918-1919 marchează reluarea predării limbii române în liceul în care 90 la sută din
elevi erau români. Liceului i se atribuie numele de „Traian Doda". Presa vremii redă momentul
acesta. Fostul Gimnaziu Maghiar de Stat devine Liceul de Stat Modern - Real „Traian Doda'' 6 •
În acea zi de 1 iunie tinerii purtau o pancardă cu inscripţia „Studenţii liceului Traian Doda
au dus spre sfinţire un drapel de 6 metrii lungime şi Coroana României:' Strădania pentru înte-
meierea unui liceu în limba română la Caransebeş a angajat, timp de aproape 50 de ani pe toţi
conducătorii vieţii politice şi culturale a românilor din Caransebeş şi din toate satele aparţină
toare de Comunitatea de Avere al cărei preşedinte a fost Traian Doda.
Traian Doda, militar de carieră, general de armată, a fost ales deputat în Dieta de la Budapesta
în şase legislaturi între anii 1874-1887 în condiţiile luptei naţionale a românilor din Transilvania
şi Banat împotriva dualismului austro-ungar.
În calitatea sa de <luptat în Parlamentul de la Budapesta, generalul Traian Doda începe o
luptă susţinută pentru înfiinţarea la Caransebeş a unei şcoli cu predare în limba română între
anii 1876-1880. Binecunoscuta deviză „pentru noi prin noi înşine" a comitetului de iniţia
tivă reflectă strădaniile sale şi a reprezentanţilor Comunităţii de Avere în acest sens. Încă din
1872, generalul Traian Doda, preşedintele Comunităţii de Avere şi membrii acesteia hotărăsc
ca fondurile băneşti să fie bine apărate şi administrate, aceste fonduri ale regimentului grăni
ceresc aparţineau românilor bănăţeni din cele 94 de comune, care alcătuiau Comunitatea de
Avere7
Intenţia generalului era să întemeieze un liceu prin contribuţia comunelor proprietare la
fondul de creştere şi de cultură şi la fondul grăniceresc de avere din fostul regiment confiniar
româno-bănăţean.
La 18 februarie 1882, Traian Doda împreună cu Filaret Musta, Gheorghe Băiaş, Ion
Bartolomeiu, Iosif Seracin şi Constantin Neagu a înaintat Ministerului Instrucţiunii Publice din
Buda un memoriu riguros argumentat.
Între 1883-1885, Traian Doda trimite trei memorii (petiţii) pe baza unui drept garantat prin
Legea XXVII din 1873, dar nu s-a dat curs nici uneia dintre petiţii. În 1885, marele bărbat se
stinge din viaţă, însă nu se renunţă la luptă.
După 1904, fruntaşii politici din zonă îmbrăţişează ideea fondării unui liceu cu limba de
predare maghiară. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice îşi dă aprobarea prin actul 456
din 1906 şi cere primăriei să construiască cu suma de 400.000 coroane la ridicarea edificiului.
Între anii 1906-1913 au avut loc lungi şi anevoioase dezbateri cu privire la fondurile băneşti
pentru construcţia liceului între reprezentanţii oraşului şi a Comunităţii de Avere pe de-o parte
şi Ministerul de Interne şi Ministerul Instrucţiunii Publice de la Budapesta. Se ajunge la un com-
promis, Ministerul de Interne dispune cu ordinul 50032/III din 5 iunie 1907 deschiderea gim-
naziului, dar din motivul că bugetul pe 1907 nu cuprinsese sume destinate acestui scop, nu se
adoptă nici o iniţiativă concretă. Reprezentanţa orăşenească cere ministerului să deschidă clasa
I pe spesele fondului grăniceresc. Astfel, în septembrie 1907 se deschide clasa I a gimnaziului:
IA (20 elevi), IB (35 elevi), IC (47 elevi), Dintre aceşti elevi, majoritatea erau români (99), fii de
grăniceri bănăţeni şi 28 de alte naţionalităţi (total 127elevi) 8 .
Noul gimnaziu va funcţiona până în anul 1913, anul începerii zidirii edificiului „în localul
actualei şcoale normale" 9 •
6
Anuarul II, al Liceului de Stat Modern- Real "Traian Doda'; din Caransebeş, pe anul şcolar 1920-1921.
A. Marchescu, Grănicerii Bănăţeni şi Comunitatea de Avere (Contribuţii istorice şi juridice), Ediţia a II-a îngri-
jită şi prefaţată de Acad. Păun Ion Otiman, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2014, p. 427-431.
Arhivele Naţionale Caraş-Severin, Dosar Nr. 1, 1907/1910, Fond 362.
9
Anuarul învăţământului secundar din România, pe anul 1924-1925, p. 29.
www.cimec.ro
Istoricul Liceului „ Traian Dada" din Caransebeş I 485
În perioada 1919-2014, Liceul de Stat „Traian Dada'' a continuat cursurile în limba română.
În ziua solemnă de 1 iunie 1919 a oficializării liceului românesc, secretarul general al Resortului
de Instrucţie Publică, Onisifor Ghibu motivează: „am socotit că numele generalului generalului
Traian Dada este mai nimerit a fi dat liceului, nu numai pentru că Dada a fost un mare fiu al
Banatului ci mai ales că Dada a fost un mare caracter. Iar liceul din Caransebeş nu-şi poate pune
scop al înfiinţării sale un scop mai înalt decât acela de-a creşte caractere" 10 •
În aceeaşi zi „Cercul de lectura: înfiinţat în 1918, devine „Cercul de lectură Nicolae
Iorga", condus din anul 1919/1920 de Matei Armaş 11 , urmat în anul 1930 de către Horia Sima.
Actualmente cercul este condus de către Doamna profesoară Maria Frenţiu.
Liceul de Stat Traian Dada îşi continuă activitatea în perioada interbelică prin intermediul
Anuarelor şcolare care marchează tradiţia începută în 1907. Ele conţin informaţii deosebite refe-
ritor la începutul anului şcolar, edificiul şcolii, corpul didactic, examenele de corigenţă, educaţia
integrată, starea sanitară a elevilor, internatul, inspecţiile şi vizitele şcolare, examenele de absol-
vire, cursurile predate, serbările şcolare, laboratoarele, mobilierul, biblioteca etc.
În anul 1834, 18 martie, a fost pusă piatra de temelie a internatului liceului, de faţă fiind dr.
Constantin Anghelescu, Ministrul Instrucţiunii Publice şi N. N. Săveanu, preşedintele Adunării
Deputaţilor precum şi autorităţile bisericeşti, civile şi militare din zonă. Înfiinţarea internatului,
destinată fiilor de grăniceri fusese hotărâtă din 1907 şi internatul a funcţionat în vechea clădire
a Comunităţii de Avere 12 •
Personalităţi de seamă au contribuit la menţinerea tradiţiei liceului de a forma caractere.
Amintim în primul rând pe directorii: Sabin Evuţian (1919-1923), Gheorghe Noaghea (1923-
1924), director substitut Ioan Penza (1924-1931), Matei Armaş (1931-1944), Aurel Stuparu
(1944-1947).
De la inaugurarea solemnă a liceului Traian Dada şi până azi, aflăm din Cartea de onoare
despre mari personalităţi care ne-au vizitat atât din România precum şi din Europa: Nicolae
Iorga, în 15 iulie 1922 scria: „Mulţi ani liceului menit să dezvolte în tineretul grăniceresc trăind
azi, în patria liberă sufletul luptător, dar disciplinat, al vechilor ostaşi români, păzitori contra
barbariei turceşti!".
Scriitori români s-au oprit la Caransebeş la 13 mai 1923: Victor Eftimiu, Ion Minulescu,
Al. Cazaban, Mircea Rădulescu, Liviu Rebreanu, Alfred Moşoru, şeful misiunii universitare
franceze Charles le Teg, ziarişi, actori, profesori universitari, arhiepiscopi, ministrul cultelor,
Alexandru Lapedatu şi lista poate continua.
Liceul Traian Dada a atins apogeul în perioada interbelică, prin nivelul de pregătire a cor-
pului didactic excepţional: profesor Matei Armaş, directorul liceului şi fost elev eminent, pro-
fesor Enache Ionescu (membru Astra), profesor Dimitrie Soceneanţu, membru Astra, profesor
Gh. Noaghea, membru Astra, profesor Filip Pop, profesor Iacob German (custodele muzeului
numismatic şi bibliotecarul liceului), profesor Ioan Gh. Costinescu, profesor Horia Sima, pro-
fesor N. Domăşneanu, profesor Constantin Rudneanu, profesor Alexandru Fraţian, Dimitrie
Cusma. 13
Activitatea extraşcolară a corpului profesoral este expusă în toate Anuarele liceului. Liceul
a reuşit să fondeze Muzeul de biologie, de geologie şi de antichităţi, o parte din exponate fiind
prezente la ora actuală în incinta instituţiei de învăţământ.
10
Anuarul XIII, al Liceului Teoretic "Traian Doda'', Caransebeş, 1974-2000.
11
Ibidem.
12
Ibidem.
13
Anuarul VIII, al Liceului de Stat "Traian Doda'', din Caransebeş, pe anul şcolar 1933-1934.
www.cimec.ro
De remarcat că, în acest lăcaş, focar de cultură, au susţinut conferinţe publice: N. Iorga,
Vasile Pârvan, O. Goga, Ion Minulescu, Constantin Daicoviciu, Sextil Puşcariu, Alexandru
Lapedatu şi Horia Sima.
Absolvenţii de seamă care s-au format pe băncile şcolii noastre au fost:
Acad. Constantin Daicoviciu - istoric
Acad. Corneliu Baba - pictor
Scriitorul European Fi.ilop Muller
Ion Luca Bănăţeanu - folclorist
Filaret Barbu - compozitor
Acad. Costin Ionete
Sorin Titel - scriitor
George Suru - poet
Nichifor Mihuţa - poet
Horia Pătraşcu - scriitor şi regizor
Horia Vasilescu - scriitor
Cornelia Ştefănescu - critic şi istoric literar
Petru Vintilă - scriitor şi pictor
Ioachim Miloia - critic de artă şi primul director al Muzeului Banatului
Cornel Ungureanu - critic literar
Tiberiu Alexandru - etnolog
Acad. Nicolae Boşcaiu
Ovidiu Bojoru - botanist
Acad. Cornel Haţeganu
Acad. Sorin Comoroşanu
Acad. Ioan Ciric
Î. P. S. Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului, Academician
Iancu Horăscu - prof. univ.
Traian Lazăr - pictor
Trandafir Cocârlă - ministru
Pavel Foiaş - inventator
Ştefan Popa Popas - caricaturist
Dr. Dan Ionescu - Universitatea Ottawa 14
În 1948, odată cu reformularea comunistă a învăţământului, liceul îşi pierde numele şi
devine Liceul Mixt Caransebeş (contopit cu Liceul de fete). În 1953 devine „Şcoala medie de 10
ani nr. r:apoi în 1958 „Liceu de 11 ani': În această perioadă, mai precis între anii 1951-1952,
singura femeie Director a fost Doamna profesor Elisabeta Mărăscu.
În 1968 se revine la învăţământul liceal de 12 ani, numele instituţiei fiind Liceul nr. 1
Caransebeş, iar din 1975 Liceul Real Umanist.
Datorită numelui şi prestigiului dobândit în timp devine „Liceul de matematică-fizică" în
1978, an care coincide cu pensionarea, după mai bine de 19 ani a celui care a condus instituţia
într-o perioadă delicată de timp, Domnul profesor Bujor Jumanca.
Liceul îşi reia istoricul său nume, devenind Liceul Teoretic „Traian Doda" din anul 1990,
datorită numeroaselor memorii iniţiate de către Domnul Director, profesor Ioan Tocuţ.
În anul 1995 s-a ridicat statuia Generalului Traian Doda în parcul din faţa liceului cu sprijin
material şi spiritual din partea directorului Liceului, Domnul profesor Ioan Răzvan„
14
Anuarul XIV, al Liceului Teoretic "Traian Doda': Caransebeş, 2001-2012, p. 24.
www.cimec.ro
Istoricul Liceului „ Traian Dada" din Caransebeş I 487
Începând cu anul 2000 din iniţiativa Domnului Director, profesor Nicolae Borcean se reia
Anuarul Liceului Teoretic "Traian Doda': pe perioada 1974-2000.
În anul 2004 a fost inaugurată sala de festivităţi Amfiteatrul Sorin Titel prin contribuţia nemij-
locită a Domnului Director, profesor Gheorghe Hogea şi a Doamnei Director adjunct, profesor
Eugenia Mocanu şi Galeria Academicienilor, realizată de Doamna profesor Lucia Carmen Ardeţ.
Din anul şcolar 2006, profilul real al liceului cuprinde specializările: matematică - infor-
matică, matematică - informatică intensiv imformatică şi intensiv engleză, ştiinţe ale naturii iar
profilul uman specializarea filologie. În acest an sunt începute lucrările de reabilitare a întrgii
clădiri a liceului după mai bine de 92 de ani de funţionare neântreruptă.
Din anul 2007 liceul cuprinde administrativ fosta Şcoală generală nr. 8 15 • În 2009, liceul nos-
tru obţine titlul de Şcoală Europeană, prin grija Domnului Director profesor Florin Ciocan, iar
din anul şcolar 2014-2015, obţine titlul de Colegiul Naţional Traian Doda, prin grija Domnului
Director, profesor Felix Cosmin Borcean.
În toată perioada existenţei sale, liceul a fost condus de următorii directori:
1907-1919 - Antal Kalkbrenner
1919-1923 - Sabin Evuţiean
1923-1924 - Gheorghe Noaghea
1924-1931 - Ioan Penţia
1931-1944 - Matei Armaş
1944-194 7 - Aurel Stuparu
1947 -1948 - Constantin Popovici
1948-1951 - Gheorghe David
19 51-19 52 - Elisabeta Mărăscu
1952-1954- Dumitru Pisc
1955-1959 - Bujor Jumanca
1959-1964 - Francisc Ştuiber
1964-1978 - Bujor Jumanca
1978-1990 - Ioan Răzvan
1990-1993 - Ioan Tocuţ
1993-1999 - Ioan Răzvan
1999-2002 - Nicolae Borcean
2002-2007 - Gheorghe Hogea
2007-2012 - Florin Ciocan
2012-prezent - Felix Cosmin Borcean 16
De-a lungul existenţei sale, ca instituţie de educaţie şi formare a tinerei generaţii spre virtuţi
ile intelectuale, liceul s-a acomodat tuturor regimurilor politice, mai mult sau mai puţin favora-
bile desfăşurării procesului de învăţământ, cadrele didactice ducându-şi la bun sfârşit misiunea,
aceea de a forma generaţii de intelectuali care să preia şi să ducă mai departe spiritul nobil al
grănicerilor români bănăţeni în marea familie a popoarelor europene.
Bihlografie:
ANUARUL 1920-1921 Anuarul II, al Liceului de Stat Modern-Real "Traian Doda': din Caransebeş. pe anul şcolar
1920-1921.
ANUARUL 1933-1934 Anuarul VIII, al Liceului de Stat "Traian Doda", din Caransebeş, pe anul şcolar 1933-1934.
15
Anuarul XIV, al Liceului Teoretic "Traian Doda", Caransebeş, 2001-2012, p. 24.
16
Anuarul XIV, al Liceului Teoretic "Traian Doda: Caransebeş. 2001-2012, p. 121.
www.cimec.ro
ANUARUL 1974-2000 Anuarul XIII, al Liceului Teoretic "Traian Doda'; Caransebeş, 1974-2000.
ANUARUL 2001-2012 Anuarul XIV, al Liceului Teoretic "Traian Doda'; Caransebeş, 2001-2012.
AISR Anuarul învăţământului secundar din România, pe anul 1924-1925.
CALENDARUL ROMÂNULUI Calendarul Românului pe anul 1919, Anul al XXXII-lea, Caransebes, 1918.
FLTD Arhivele Naţionale Caraş-Severin, Dosar Nr. 1 /1907-1910, Fond 362.
FLTD Arhivele Naţionale Caraş-Severin, Dosar Nr. 9, 1912/1937, Fond 362.
LUMINA Lumina nr. 17 I 1918, 5-8 aprilie.
MARCHESCU 2014 A. Marchescu, Grănicerii Bănăţeni şi Comunitatea de Avere (Contribuţii istorice şi
juridice),Ediţia a II-a îngrijită şi prefaţată de Acad. Păun Ion Otiman, Editura Academiei Române, Bucureşti,
2014.
HISTORY OF HIGH SCHOOL "TRAIAN DODA" FROM CARANSEBEŞ

(Abstract)
While Europe is shaken by the news of the outbreak, the First, World War (1914-1918), the city
Caransebes, was part of Caras-Severin County, located in the Austro-Hungarian Empire. Although the
conditions were difficult war, though the school year 1914-1915 begins on 4 October 1914 to the cur-
rent location of the school, so in 2014, we celebrate the beginning of school classes in the current head-
quarters of the National College, Traian Dada'. High School begins to be built in August 1913 and in
December 1913 the building is under roof. Construction project belongs to the architect, and with the
Istvan Madgyasyay estimates were subject to public tender for the execution of the work and accepted a
sum of 425 014 Austrian crowns.
www.cimec.ro
GERMANII DIN BANATUL DE SUD (1918-1940).
COMERTUL ZONAL SI, DE TRANZIT
Vasile Mircea ZABERCA, Cristian RUDOLF

Universitatea „Eftimie Murgu" din Reşiţa
Ocupaţiile germanilor
În 1923 se înregistraseră în judeţul Caraş-Severin, 62.928 locuitori din mediul urban, dintre
care 21.050 erau de etnie germană 1 • Aceştia se îndeletniceau cu agricultura: 4.600 persoane, iar
mai ales cu munca în industria minieră şi siderurgică: 9.190 persoane 2• Desigur nu îi putem
exclude din prezentare pe cei care se ocupau cu activitatea meşteşugărească, 73 de germani
fiind proprietari de ateliere 3 • Comerţul era practicat de 38 reprezentanţi ai acestei etnii iar în
activitatea bancară erau implicaţi alţi 12 etnici germani 4 • Meseriile liberale erau practicate de 20
antreprenori din construcţii şi 32 medici şi avocaţi, aparţinând aceluiaşi grup etnic5 •
Pentru intervalul studiat, putem concluziona, că în ansamblu, pentru mediul urban, se con-
stată densitatea populaţiei de etnie germană în ocupaţii industriale, ponderea cea mai mare
fiind la lucrătorii din fabrici, uzine şi mine (34,50%), urmaţi de meseriaşii independenţi (3.02%)
şi comercianţi (1,57%) 6 • Liber profesioniştii aveau un modest procent de 0,95% din totalul
minorităţii germane, fapt care raportat la numărul ei total era suficient pentru a furniza servi-
ciile de profil necesare vieţii comunitare, avându-se în vedere şi densitatea profesiilor în această
categorie7.
Recensământul din 1930 rămâne important sub aspectul descrierii compoziţiei etnice şi
religioase a populaţiei ţării noastre în perioada interbelică dar şi sub cel al prezentării parti-
cipării diferitelor minorităţi, alături de majoritatea etnică la evoluţia ramurilor ocupaţionale
specifice economiei noastre interbelice. Numărul germanilor angajaţi în principalele activităţi
generatoare de profituri din deceniile trei şi patru ale veacului trecut oferă un punct de plecare
important pentru înţelegerea gradului de ocupare a forţei de muncă în diferite domenii. Acest
fapt permite, la rândul său, trasarea unui portret al situaţiei sociale a minorităţii germane din
punct de vedere al trudei desfăşurate de membrii săi şi al nivelului de trai.
Astfel, la 1930, în mediul urban din judeţul Caraş locuiau 29.453 persoane, dintre care 12.792
erau etnici germani. Repartizarea populaţiei totale şi a minorităţii cercetate potrivit ramurilor
Anuarul României Mari, Vol. II (Provincia), 1923-1926, p. 254.

2
4
Anuarul României Mari, Voi. II (Provincia), 1923-1926, p. 325.
5
6
7
www.cimec.ro
490 I VASILE MIRCEA ZABERCA, CRISTIAN RUDOLF
ocupaţionale fusese următoarea: 3.221 persoane, dintre care 122 germani erau agricultori. Acest
fapt ne conduce la presupunerea vizând o economie duală din multe oraşe ale ţării noastre, în
care unii membri ai familiei munceau în comerţ, industrie, transporturi, administraţie dar alţii
continuau să se ocupe de agricultură. În minerit lucrau 251 de persoane dintre care 122 germani.
Un număr impresionant pentru acea dată, de 13.028 cetăţeni activau în industria metalurgică,
7.508 dintre ei fiind etnici germani8 • În industria lemnului trudeau 472 persoane, germanii repre-
zentând 293 inşi. Ramura construcţiilor implica de 459 muncitori, dintre care 327 germani. În
industria textilă existau 1.226 muncitori dintre care 658 de etnie germană, dintre cei 636 mun-
cind în industria alimentară, 343 fiind germani, iar dintre cei 655 lucrători cuprinşi în industria
chimică, 234 fiind germani. În instituţiile de credit din mediul urban al judeţului Caraş lucrau 248
persoane, 94 dintre acestea fiind germani. Transporturile includeau 1.192 angajaţi, 233 fiind ger-
mani. În comerţ activau 1.392 salariaţi, 614 dintre ei fiind germani 9 • Instituţiile publice din comu-
nele urbane judeţene cuprindeau 1.618 salariaţi, incluzând aici şi pe cei 314 de etnici germani1°.
Referitor la întrebarea legată de caracterul vieţii economice practicate de etnicii germani
din mediul urban al Banatului de munte precizăm că acesta era dual. Îndeletnicirile lor din
comunele urbane ale zonei erau preponderente în industrie şi comerţ, în profesiile liberale şi
activitatea bancară, dar păstrau de obicei munca agricolă ca opţiune secundară, chiar dacă ea era
îndeplinită majoritar de membrii vârstnici ai familiei ori de adolescenţi.
Germanii din judeţul menţionat reprezentau aproape jumătate din întreaga populaţie a
mediului urban 11 • Am depistat per ansamblul Caraşului un minim de participare al germa-
nilor în agricultură. În schimb, ei constituiau jumătate din totalul minerilor angajaţi, şi, două
treimi din cifra muncitorilor metalurgişti 12 • Etnicii germani constituiau două treimi din totalul
muncitorilor în construcţii şi în exploatarea pădurilor, precum şi jumătate din angajaţii indus-
triei textile, şi a celei alimentare 13 • Ei formau o treime din muncitorii din industria chimică • 14
Comerţul şi instituţiile de credit aveau în salariaţi de origine etnică germană, o proporţie de

circa jumătate, iar în transporturi şi instituţii publice constituiau în jur de o pătrime • Per 15
ansamblul mediului urban din judeţul Caraş constatăm specializarea etnicilor germani în mine-
rit, industria metalurgică, construcţii, exploatarea pădurilor, producţia de textile, comerţ şi acti-
vitate bancară, fapt care impune teza unei populaţii industrializate marcată de o adâncă impli-
care în viaţa financiară a comunelor urbane judeţene.
Germanii din mediul urban al judeţului Severin formau un sfert din totalul populaţiei 16 • Ei
erau slab reprezentaţi în agricultura urbană, cifrându-se doar la 10% din totalul populaţiei. În
schimb ei reprezentau 30% din mineri şi metalurgişti, şi aproape 50% din constructori şi lucră
tori în exploatarea lemnului. În industria textilă germanii formau un procentaj de 40% din tota-
lul lucrătorilor, iar în cea alimentară, de 35%, în timp ce proporţia apărea identică în industria
chimică. Instituţiile bancare înglobau o forţă de lucru în care germanii formau un procentaj de
25%, iar în comerţ, procentajul fiind de 30%. Reprezentarea celor angajaţi în ramura transpor-
turilor şi instituţiile publice era ceva mai slabă de aproximativ 20% şi, respectiv 12% din totalul
lucrătorilor cuprinşi în aceste ramuri economice. Putem concluziona că, punctul de greutate al
Diesel 1940, p. 136.

Lupşiasca 2000, p. 137.
10
Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930, Voi. V: 1938, p. 108.
11
12
13
14
15
Hătărăscu 2005, p. 138.
16
Scurtu/Buzatu 1999, p. 85.
www.cimec.ro
Germanii din Banatul de Sud (1918-1940). Comertul zonal şi de tranzit I 491
ocupaţiilor etnicilor germani se situa în construcţii şi industria lemnului, urmate de cele textilă,
alimentară, metalurgică, dar şi comerţ. Absenţa unor mari centre siderurgice, cum era cazul
judeţului Caraş, a impus reprofilarea în alte ramuri industriale, precum exploatarea şi utilizarea
materialelor de construcţie, dar şi în industria uşoară, fără a omite desigur comerţul.
Comparând situaţia ocupaţională a etnicilor germani din 1923 cu cea din 1930, consta-
tăm următoarele: în intervalul a trei sferturi de deceniu totalul populaţiei din mediul urban al
Banatului de munte crescuse cu 1.981 suflete. Minoritatea germană sporise în acea perioadă cu
1.639 persoane. Putem costata reducerea cifrei lucrătorilor agricoli de etnie germană cu 3.892
persoane, dar şi creşterea numărului lucrătorilor industriali, cu anume 3.469 persoane. Acelaşi
fenomen se înregistrează în cazul lucrătorilor comerciali, 1.497 persoane, dar la fel ca şi în cel al
funcţionarilor bancari, 234 persoane. În continuare analizăm gradual situaţia ocupaţională din
localităţile urbane a micro-regiunii montane bănăţene.
La Orşova, vechiul port danubian al Banatului de Munte, populaţia crescuse în ultimii şapte
ani ai deceniului trei din secolul XX cu 1.003 suflete. Minoritatea germană înregistrase creşte
rea de 132 persoane. Numărul agricultorilor germani scăzuse exponenţial cu 578 persoane, în
schimb cel al lucătorilor industriali crescuse cu o cifră asemănătoare, anume de 538 angajaţi.
Similaritea celor două cifre impune concluzia apariţiei unor locuri de muncă suplimentare, dato-
rate facilităţilor portuare, fiinţând în localitate. De asemenea, prezenţa arterei fluviale europene
în imediata vecinătate a oraşului influenţase, într-un mod pozitiv creşterea numărului etnicilor
germani în ramura comercială. Cifra acestora se mărise cu 188 angajaţi. Situaţia fusese similară
în cazul funcţionarilor bancari, al căror număr crescuse cu 20 persoane, probabil tot datorită
dezvoltării oportunităţilor portuare ale urbei şi intensificării vieţii economice din localitate.
Important port pe cursul Dunării, oraşul Orşova a avut în perioada interbelică o numeroasă
comunitate germană bine reprezentată în viaţa socială şi economică a urbei. Dintre profesi-
ile exercitate de membrii ai comunităţii germane amintim pe cea de agent pentru Societatea
Generală de Asigurări Bucureşti: Hell Josef, pe cea de librar: Steibriick Otto, de patron de manu-
factură: Forschner Max, Scheinberger Hugo, Schiketanz Bartholomeus, de medic: Schwartz
Theodor, de funcţionar bancar: Drachlinger Friedrich, director local la Banca de Comerţ şi
Industrie: Schrann Ferdinand, director la Banca Nouă Orşova: Bloch Alexander, de comerciant
cu cereale: Bauer Carl, surorile Fliegelman Amalia şi Sofia, Herzog Josef şi Ferchner Franz.
Un grup important de meseriaşi de origine germană alcătuiau pătura de mijloc a urbei
fiind implicaţi în viaţa economică. Este vorba despre argăsitorul Stricker Franz, despre băcanii
Frolich Alexander, Weiszkopf Jakob, despre bărbierii Berganer Josef, Benoska Wilhelm, Hafler
Demeter, Keller Stefan Losch Anton, Mayer Peter şi Weba Johann, despre brutarii Balthasar
Arthur, Folker Alexander şi Gangl Julius, despre bucătarii: Brunn Josefine, Grimm Josef, Haas
Nikolaus, Luftschmutz Eugenia, Moos Franz, Strekfusz Maria şi Vocil Heinrich, despre ceasor-
nicarii Brachmann Wilibald, Korach Maricius, Kugler Felix şi Weiszkopf Martin, despre cizma-
rii Kuhlhans Franz şi Reiter Nikolaus, despre cofetarul Nasse Eduard, despre croitorul Habetin
Anton, despre fotografii Alscher Ludwig şi Stankovsky Carl, despre lăcătuşii Ecler Georg şi
Nachmann Carl, despre măcelarii Datzen Cristoff şi Emil, Demeter Adolf, Klein Ludwig şi Supp
Carl, despre tapiţerul Hofmann Julius, fără a uita desigur să-i menţionăm pe tipografii Handl
Josef şi Tillmann Ferdinand 17 •
În anul 1923 populaţia rurală a judeţului Caraş-Severin însuma 265.837 persoane, dintre
care 23.915 erau de origine etnică germană 18 • Aceştia se ocupau cu următoarele îndeletniciri: 18
17
Anuarul României 1923-1926, p. 277.
18
www.cimec.ro
învăţători, 14.337 lucrători agricoli, 24 proprietari de ferme agricole, 368 proprietari de ateliere
meşteşugăreşti, 5.400 angajaţi ai firmelor industriale, 36 medici, notari şi avocaţi, 10 antrepre-
nori de construcţii, 93 comercianţi, 7 funcţionari bancari 19 •
La 1930 în mediul rural din judeţul Caraş fiinţau 171.4 76 locuitori dintre care 12.862 etnici
germani. Din totalul populaţiei rurale judeţene, 128.194 erau agricultori, situaţie deloc surprin-
zătoare având în vedere situaţia generală a ţării noastre, cu circa 80% din totalul populaţiei locu-
ind în sate şi cătune, ocupându-se cu agricultura, numărul germani agricultori în acest judeţ
fiind de 1.46020 • La acea dată în mediul rural local vieţuiau 10.330 mineri, dintre care 2.893 erau
etnici germani. Industria metalurgică avea 7.942 lucrători, germanii numărând 2.685 persoane.
Exploatarea lemnului era practicată de 2.320 persoane, 732 fiind de origine germană. În con-
strucţii lucrau 1.208 inşi din care 217 erau germani. Industria textilă şi manufacturieră era deser-
vită de 2.223 angajaţi, germanii însumând 691 persoane. În industria alimentară erau angajaţi
1.064 lucrători, 421 fiind germani. Industria chimică, denota un număr redus de lucrători, de
numai 372 persoane dintre care doar 65 erau etnici germani. În instituţiile de credit din mediul
rural judeţean trudeau 116 persoane, 35 din acestea fiind de origine germană. Mult mai bine
reprezentat sub aspectul forţei de muncă era sectorul comercial, cu 2.188 persoane dintre care
687 etnici germani. În transporturi fiinţau 2.407 angajaţi, 323 aparţinând minorităţii germane. În
final, 3.280 de persoane lucrau în domeniul instituţiilor publice, 267 fiind minoritari germani2 1•
Cealaltă parte administrativ-teritorială a Banatului Montan, judeţul Severin, era locuit în
1930, în mediul rural de 199.130 persoane, dintre care 13.221 de etnie germană 22 • Creşterea
animalelor şi cultivarea plantelor erau practicate de 172.434 locuitori, 7.722 fiind germani, iar
mineritul de 1.959 persoane, cu 278 minoritari germani2 3 • În metalurgie, din totalul de 5.735 de
muncitori, 1.663 erau germani, în timp ce exploatarea şi prelucrarea lemnului era practicată de
1.956 persoane, între care 617 germani2 4 • Lucrătorii în construcţii, în număr de 839, cuprindeau
227 de minoritari germani erau depăşiţi cu mult de cei 1.926 muncitori din industria textilă, din-
tre care 451 erau germani2 5 . În industria alimentară lucrau 961 persoane, inclusiv 301 germani,
iar în cea chimică 793 muncitori, printre care 312 germani2 6 • Instituţiile de comerţ şi credit nu
aveau în judeţul Severin decât 67 angajaţi, dintre care doar 4 erau etnici germani, iar în ramura
comercială lucrau 2.022 persoane dintre care numai 469 fiind germani 27 • Transporturile grupau
2.068 angajaţi, 139 aparţinând minorităţii germane, iar în instituţiile publice lucrau 3.531 salari-
aţi, 287 dintre aceştia fiind de sorginte germană 28 •
La Băile Herculane comunitatea germană era condusă sub aspect economic de proprieta-
rii de restaurante: Băhm Emercih, Honnber Ernest, Schuller Martin, de comercianţii Eberle
Christian şi Braun Friedrich, dar şi de către brutarii Găth Siegmund, Meisner Ladislau şi de
cizmarul Slach Thomas.
Localitatea portuară Moldova Nouă s-a dovedit a fi pe parcursul anilor interbelici un impor-
tant centru economic. Comunitatea germană deţinea o importantă poziţie socială în urbe prin
importanţa profesiilor şi meseriilor exercitate de către membrii săi. Astfel, Tangel Katherine
19
20
21
Recensământul general „. din 29 decembrie 1930, p. 342.
22
23
24
25
26
Recensământul general .„ din 29 decembrie 1930, p. 838.
27
28
www.cimec.ro
Germanii din Banatul de Sud ( 1918-1940). Comertul zonal şi de tranzit I 493
deţinea o fabrică de îmbuteliere a apei minerale carbogazoase, iar Zeller Robert, Gimis Stefan
şi Hasselberger Josef câte o cârciumă. Hiitter Eva, Stiirmer Elisabethe şi Hollmann Franz erau
asociaţi la farmacia din oraş. Schaffer Leopold şi Stiirmer Konstantin erau proprietari al câte o
moară de cereale. Între meseriaşi se remarcase ca deosebit de prosper brutarul Stiirmer Anton,
fierarul Novak Gustav, măcelarii Baldauf Otto şi Hozer Gustav.
Dintre viticultorii germani, mici producători, prosperi în plan local de altfel, îi amintim
cu Baldany Herman cu I ha, pe Diettrich Rudolf cu I ha, pe Hasselberger Stefan cu 0,50 ha, pe
Jung Maria cu 0,50 ha, pe Stiller Ana cu 0,50 ha, şi pe fraţii Stiirmer: Anton şi Konstantin cu câte
0,50 ha de vie fiecare, pe Varmusz Peter cu I ha, pe fraţii Zeller: Josef şi Robert cu câte 2,25 ha
de vie fiecare şi pe Zwiek Siegmund cu 5 ha. Situată câţiva kilometrii în amonte, tot pe malul
Dunării, localitatea Moldova - Veche era de asemenea un centru portuar şi de transport fluvial.
În această comună Klinistein Katerine deţinea un magazin alimentar.
În localitatea Eibenthal, populaţia germană venită din zona Boemiei se îndeletnicea cu o
serie de profesii: învăţător era Neiedeli Johann, iar comercianţi: Marek Johann, Pospiel Wendelin,
Nismak Georg şi Walter Johann.
La Mehadia, vechi centru al grănicerilor de pe Culoarul Timiş - Cerna din timpul admi-
nistraţiei cezaro-crăieşti, cetăţeanul Koditek Carl deţinea o fabrică de îmbuteliere a apei carbo-
gazoase, iar Bergvanger Michael o cârciumă 29 • Comercianţi de produse casnice erau Dudek
Franz, Hirschman Eduard şi Kopeczky Franz, morari: Rittersporn Josef şi Tiirbacher Georg, iar
pălărier: Reinhoffer Franz30 • Comercianţii din localitate erau asociaţi cu colegii lor de profesie:
Lăbl Maxim şi Tauber Armin din Mercina şi cu Horak Johann din Moceriş 31 •
Situată în zona dealurilor subcarpatice care înconjoară munţii Banatului localitatea Moraviţa
a fost locuită începând cu secolul XVIII de o populaţie formată din sârbi, români şi germani.
Satul era prosper, după cum o arată documentele Băncii Poporale cu un capital de 27.550 lei
conduse de Schick Heinrich, precum şi cele ale Cooperativei de credit din Moraviţa cu un capi-
tal de 33.310 lei conduse de Pelringer Martin. De activitatea de comerţ se ocupau Altmann
Josef, Devalt Adalbert şi fratele său Michael, Ernst Anton, Miiller Anton şi Stachler Wenzel.
Meseriile erau reprezentate de bărbierii Barner Michael, Henzler Nikolaus, Mancker Johann,
Pilucker Franz, Schwahn Philip şi Winckelman Josef, de cofetarii Bernhardt Ekaterine, Braun
Johann, Erhardt Adam şi Schlitter Nikolaus, de cizmarii Delkof Aton, Elsesser Josef, Franzen
Martin, Leitner Nikolaus şi Zirkof Anton, de croitorii Anwender Johann, Kroneiss Franz, Meites
Dominik şi Sachs Mathias, de fierarii Kastori Peter şi Stollmayer Nikolaus.
La Ogradena - Nouă, învăţătorul german se numea Neidenbach Emil iar meşterul tâmplar
din sat Jack Josef. Acesta din urmă avea o firmă de profil împreună cu alţi doi tâmplari ger-
mani din Ogradena - Veche, fraţii Sven Nikolaus şi Paul. În satul Ohaba - Bistra, cetăţeanul de
origine germană Wolff Heinrich deţinea un magazin alimentar. El era asociat cu comercianţii
Brandstătter Friedrich şi Klein Ronsa din Ohaba - Mâtnic şi Fischer Michael din Oloşag.
La Pervova, Satinger Josef deţinea o carieră de azbest iar la Petrilova Zeisler Jeanette un
magazin alimentar. La Prigor, Schiedloff Eduard şi Stolz Augustin deţineau un magazin
de mobilă în care comercializau produsele oferite de atelierul de tâmplărie din sat al fraţilor
Matthias şi Nikolaus Haring. Feroneria pentru piesele de mobilă era produsă de meşterul fierar
Schrăder Michael din Prisaca. Lacurile şi vopsele erau asigurate de magazinul de specialitate al
cetăţeanului Hoffman Michael din Răcăşdia.
29
30
Recensământul general .„ din 29 decembrie 1930, p. 286.
31
www.cimec.ro
Localitatea Sadova -Veche avea o importantă populaţie de origine germană care se ocupa cu
pomicultura şi creşterea animalelor. O figură de autoritate în sat era reprezentată de către învăţă
torul Strauss Franz şi de comerciantul Schmiedt Stefan. Locuitorii germani din Sadova - Veche
se mai ocupau cu meseria de brutar: Muller Josef, de cizmar: Irwelch Ignatz, Strauber Paul şi
Weber Johann, de croitor: Czelly Rudolf, de morar: Brandl Georg, de bărbier: Klier Walter, Hauer
Johann şi Kurner Stefan, de cofetar: Sandruner Zewer şi de măcelar: Milotta Ferdinand 32 •
Situată pe graniţa cu Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor localitatea Stamora Nemţească
avea drept populaţie cetăţeni de origine sârbă, germană şi română. Învăţătorii Domauer Hubert,
Schanner Rudolf şi Reichart Ilona se ocupau de educarea tinerilor, Wingert Peter, director la
Casa de Economii din Stamora Nemţească S.A. se ocupa de acordarea creditelor financiare iar
Gintler Johann şi Krammer Josef se ocupau cu comerţul cu amănuntul. Dintre meseriile exer-
citate în acest sat menţionăm pe cea de brutar: Lambert Franz, de cofetar: Nixner Kris şi Sech
Johann, de cizmar: Framen Johann, Hosentraz Peter şi Heidl Peter, de croitor: Altstadter Johann
şi Paul Johann, de curelar: Haslinger Georg şi Hausinger Josef, de lăcătuş: Donnauer Michael,
Krig Martin, Stocker Johann, Teschler Anton şi fraţii săi Johann şi Nikolaus, de tâmplar: Heber
Heinrich şi Jost Johann 33 •
Sat cu o lungă tradiţie în domeniul pomiculturii, localitatea Teregova era locuită de câţiva
germani care se ocupau cu diferite meserii. Amintim pe cea de băcan: Koch Franz, Zieger Bertha,
Grolich Carl, Saal Johann, Vegel Maria şi Veit Emil, pe cea de cărămidar: Marschal Anton, pe
cea de cârciumar: Verter Josef, pe cea de cizmar: Dietrich Georg şi Hirschman Peter şi pe cea
de curelar: Scheneberger Jakob. În localitatea Ticvaniul - Mare, germanii se ocupau de meseria
de boiangiu: Knefeli Emil, de brutar: Schill Filip şi Schuster Rudolf şi de tâmplar, Schill Venzel.
Populaţia rurală a judeţelor constituind sub aspect administrativ şi teritorial zona Banatului
Montan crescuse în cursul intervalului 1923-1930 cu 104.769 locuitori 34 • Minoritatea germană
înregistrase în aceeaşi perioadă o creştere de 2.168 persoane. Constatăm însă o schimbare fun-
damentală în structura ocupaţională a etnicilor germani de la sate 35 • Numărul lucrătorilor agri-
coli scăzuse cu 5.215 persoane, iar cel al muncitorilor industriali se mărise cu o valoare similară,
anume cu 5.926 angajaţi3 6 • Cifra germanilor care lucraseră în comeţ crescuse cu 1.063 salariaţi,
iar cea a funcţionarilor bancari cu 32 persoane 37 • Aceste date ne permit concluzia vizând puter-
nica diversificare ocupaţiilor în cadrul comunelor din mediul rural al Banatului Montan, locuite
de germani. De asemenea creşterea numărului membrilor comunităţii germane din industrie
implică ideea unei navetism ocupaţional între comunele rurale şi centrele industriale aflate în
apropiere.
Economia subterană
Cazul particular al comunităţii germane din Banatul Montan în cursul anilor interbelici este
deosebit de interesant. Mai mulţi cetăţenii germani şi austrieci, de obicei certaţi cu legea, încer-
caseră să-i atragă pe membrii minorităţii aflate în discuţie, în cadrul unor grupări preocupate de
activităţi ilegale. Autorităţile statului român au reacţionat, încercând să limiteze prezenţa unor ast-
fel de persoane pe teritoriul naţional şi să reducă contactele lor cu membrii minorităţii germane.
32
Recensământul general ... din 29 decembrie 1930, p. 842.
33
34
35
36
37
Windhager 1941 p. 48.
www.cimec.ro
Germanii din Banatul de Sud (1918-1940 ). Cornertul zonal şi de tranzit I 495
Uneori se refuza tranzitul pe teritoriul român a unor cetăţeni consideraţi indezirabili sub
aspect social sau politic. Fusese cazul lui Wilhelm Schornher, născut în 1898 la Orşova, cunos-
cut sub pseudonimele: „Virgil Sollozzo", „Kaiser Soze" şi „Turcul': cetăţean austriac care deşi
poseda o viză consulară română, nu a putut străbate ţara noastră în drum spre Turcia deoarece
Ministerul de Interne fusese avizat în 12 ianuarie 1935 de Interpol cu privire la activităţile sale
ilegale 38 •
Interpolul informase organele legii din România că cetăţeanul suspectat de activităţi ilicite
era căsătorit, avea 3 copii, fusese încarcerat 6 ani în Italia pentru tentativă de omor, iar arma
lui preferată era hangerul turcesc. Nu se servea de acesta decât în cazuri de extremă urgenţă şi
niciodată influenţat de prejudecăţi personale. Raportul informativ al organizaţiei internaţionale
de combatere a infracţiunilor preciza că suspectul se dovedise extrem de loial partenerilor săi de
practici criminale, fiind dispus să meargă la închisoare chiar pentru restul vieţii, atâta timp cât i
se garanta securitatea şi bunăstarea familiei. Pe complicii şi executanţii planurilor sale criminale
îi alegea din cadrul propriei comunităţi lingvistice, anume vorbitori de germană din Austria, din
Reich-ul german, din Ungaria, din Iugoslavia dar şi din România.
În ceea ce priveşte practicile sale ilicite, documentele Interpolului menţionau că acestea cos-
tau în achiziţionarea de câmpuri de mac în Turcia, urmate apoi transportarea florilor respective
prin Bulgaria, România, Ungaria, Austria spre Italia şi de prelucrarea materialului brut în opiu,
ulterior în morfină, iar la final în heroină. Ultima operaţie era realizată în cadrul unor rafinării
clandestine din Sicilia. De acolo, stupefiantele erau transportate în Statele Unite fiind descărcate
în portul comercial al oraşului New-York. După câteva zile de la sosirea lor pe teritoriul ame-
rican erau răspândite şi comercializate pe întreaga Coastă de Est prin intermediul unor gru-
pări infracţionale de origine siciliană. Raportul Interpolului mai preciza că familiile: Lucciano,
Bonnano, Gambino, Marciano, Genovese, Luchese, Corleone, Trafficante, Tattaglia, Andolini şi
Barzini realizau anual profituri importante de pe urma comerţului cu opiu, morfină şi heroină,
procurate în cantităţi industriale de către Wilhelm Schornher.
În 27 iulie 1935, Ministerul de Interne a informat Comisariatul de Poliţie din Caransebeş,
că un asociat al lui Wilhelm Schornher, numit Sachitz Atamian, cetăţean german, de origine
turcă, intrase în ţară prin portul Constanţa şi se îndreptase spre Caransebeş unde era posibil
să se întâlnească cu acesta, probabil pentru planificarea vânzării stupefiantelor pe bază de flori
de mac 39 • Având în vedere că Interpolul deţinea un dosar impresionant despre acest personaj,
se recomanda poliţiei din urbe supravegherea contactelor acestuia cu membrii minorităţii ger-
mane, dar şi cu cei ai comunităţii majoritare. În cazul în care Sachitz Atamian ar comite vreo
infracţiune, el urma să fie arestat în cel mai scurt timp şi predat agenţilor Interpol care trebuiau
alertaţi în prealabil.
Desigur că reprezentanţii clerului catolic nu au rămas indiferenţi la ameninţarea reprezen-
tată de transportul şi vânzarea de stupefiante pe teritoriul ţării. Acest flagel lovea deopotrivă
pe membrii comunităţii majoritare, dar şi pe cei ai minorităţilor. În calitate de lideri spiritu-
ali, bucurându-se de o mare autoritate morală, parohii Franz Jăger din Mehadia, Peter Packi
din Moldova-Nouă şi Josef Kleitsch din Orşova au luat atitudine împotriva încercărilor unor
grupări infracţionale de a atragere a membrilor comunităţii germane în cadrul unor activităţi
ilegale. Potrivit unor note informative ale organelor de poliţie din Caransebeş, în data de 10
august 1935, cei trei clerici au ţinut predici ferme împotriva vânzării, cumpărării şi consumului
de droguri. Ei au descris opiumul şi heroina drept: „moartea albă" care îl aduc pe cel care este
3
R A.N.D.C.S., Fd. C.P.C., Dos. 10/ 1935, f. 75.
39
A.N.D.C.S., Fd. C.P.C., Dos. 10/ 1935, f. 141.
www.cimec.ro
dependent de ele într-o stare în care: „omul încetează să mai fie om". Reprezentanţii poliţiei
care au asistat la predici, au menţionat că parohii în cauză îi îndemnaseră pe enoriaşii lor să îi
denunţe fără întârziere cei care: „au venit pe cursul Dunării şi doresc să îi folosească pentru sco-
purile lor criminale!".
Aluzia la gruparea criminală a lui Wilhelm Schornher, alias Virgil Sollozzo, era evidentă iar
reacţia acestuia nu se lăsase mult aşteptată. Între 1 septembrie şi 1 octombrie 1935, cei trei clerici
au cerut protecţia organelor de ordine deoarece primiseră scrisori de ameninţare cu moartea,
însoţite de rămăşiţele descompuse de peşte şi şobolan. La interpelarea adresată de oamenii legii
din Caransebeş reprezentanţilor Interpolului, se aflase că expedierea animalelor reprezenta în
cadrul limbajului conspirativ al infractorilor din Sicilia, al căror asociat era Schornher, numit
şi Sollozzo, un avertisment sever de a nu mai rosti vreo remarcă defavorabilă la adresa vreunei
activităţi a acelor indivizi. Din acest motiv, locuinţele celor trei clerici, precum şi bisericile în
care slujeau, au fost puse sub supravegherea şi paza organelor de ordine.
Doi ani mai târziu, în 28 august 1937, organele de poliţie din Băile Herculane anunţau intra-
rea în ţară, prin Portul Orşova a unor membri din gruparea infracţională condusă de Wilhelm
Schornher. Era vorba despre cetăţenii germani: Georg Riedel, Paul Theodor Radei, Hans Karl
şi Rosalia Hildegard, care au recurs la şantaj pentru a extorca importante sume de bani de la
conaţionalii lor din localitate, dar şi din Băile Herculane 40 • Ei continuau să fie supravegheaţi de
poliţie pentru a putea fi arestaţi la momentul oportun şi predaţi Interpolului 41 • În 4 noiembrie
1937, lor li se alăturase cetăţeanul german Richard Muller, alias Richard Halinger, ori Giuseppe
de Lena numit şi „II Martello'', „Ciocanul'', considerat a fi asasinul cel mai periculos din cadrul
grupării criminale Schornher42 • Acesta fusese condamnat de 8 ori în Germania, precum şi de 3
ori în Olanda, Italia şi Franţa pentru infracţiuni violente, fiind catalogat în dosarele Interpolului,
drept o persoană cu un potenţial distructiv deosebit de ridicat.
Un al treilea grup al organizaţiei criminale condusă de Wilhelm Schornher intrase în ţară
la 2 ianuarie 1938. Poliţia din Băile Herculane a informat Ministerul de Interne că membri
comunităţii germane din Orşova au depus plângeri penale, sub motivul că fuseseră şantajaţi cu
plata unor sume de bani considerate drept taxe de protecţie. În cadrul noului grup de infrac-
tori erau menţionaţi: Hermann Julius Kronheimer, Kaak Schultze alias Kenitz, Norman Baillie
Bezart alias James Hope şi Richardt Andres. Cu toţii suferiseră condamnări de minim 5 ani de
închisoare, atât în Germania cât şi în Ungaria, Cehoslovacia şi Marea Britanie. Se recomanda
arestarea suspecţilor la prima dovadă concludentă care poate fi obţinută împotriva lor43 .
Tranzitul stupefiantelor continua să rămână o problemă a zonei, unii membrii ai minorităţii
germane fiind corupţi în scopul de a lucra drept cărăuşi de flori de mac pentru gruparea infrac-
ţională condusă de Schornher44 • Uneori, aceştia ajungeau să comercializeze o parte a drogurilor
la ordinele acestei grupări. Grupul ţintă vizat ca potenţial client era format din tineri, consideraţi
a fi mai influenţabili şi mai curioşi în a experimenta noile senzaţii oferite. Scopul indivizilor
certaţi cu legea era desigur, de a-i face dependenţi de narcotice şi abonaţi constanţi ai acestora.
În aceste condiţii intervenţia persoanelor cu o mare autoritate morală devenea imperios nece-
sară. Admonestarea şi îndreptarea celor încriminaţi era esenţială pentru a-i feri de inerentele
probleme de ordin legal pe care transportul, comercializarea şi dependenţa de stupefiante le
implicau. În 16 decembrie 1937 clericii: Aloys Hanzelka din Eibenthal, Mathias Bittenbinder -
40
A.N.D.C.S., Fd. C.P.C„ Dos. 10/ 1935, f. 271.
41
A.N.D.C.S., Fd. D.P.B.H., Dos. 3/ 1937, f. 242.
42
A.N.D.C.S„ Fd. D.P.B.H., Dos. 3/ 1937, f. 262.
43
A.N.D.C.S., Fd. D.P.B.H„ Dos. 3/ 1937, f. 280.
44
www.cimec.ro
Germanii din Banatul de Sud (1918-1940). Comertul zonal şi de tranzit I 497
Mehadia, Peter Packi de la Moldova-Nouă şi Josef Kleitsch din Orşova au participat la întâlniri
cu tinerii din localitate, pe care i-au consiliat şi îndemnat să nu cadă pradă tentaţiei reprezentate
de droguri sau de banii proveniţi din traficul respectiv. Întâlnirile au avut loc la primăriile locale
în prezenţa autorităţilor. Până la sfârşitul anului, cei patru parohi au declarat organelor de poliţie
că fuseseră acostaţi de un cetăţean, identificat după semnalmente ca fiind Richard Muller, alias
Richard Halinger, care îi ameninţase că dacă vor mai desfăşura o asemenea activitate de comba-
tere a comercializării şi consumului stupefiantelor, „ vor dormi cu peştii şi vor avea parte de ghete
şi pardesiu de ciment pe fundul Dunării". Din acest motiv poliţia dispusese ca locuinţele celor în
cauză să fie supravegheate mereu de agenţi în civil pe tot parcursul lui 1938 45 •
Traficul de fiinţe umane a fost şi rămăsese unul dintre marile flageluri ale societăţii umane.
Un caz demn de menţionat apăruse în 1933 în cadrul comunităţii germane: Oficialităţile au
decis să pună sub urmărire pe Johanna Pinkelstein, născută în 1896 la Caransebeş, de sorginte
germană cu dublă cetăţenie (română şi cubaneză), deoarece: „este cunoscută ca o notorie trafi-
cantă de carne vie" 46 • Respectiva cetăţeană va fi urmărită ori de câte ori va trece frontiera de stat
sau va domicilia pe teritoriul românesc. În cazul în care existau dovezi destule pentru a instru-
menta un caz împotriva ei, organele de ordine vor lua măsuri să o aresteze.
Contrabanda cu bunuri dar şi cu persoane rămăsese unul din pericolele transporturi-
lor fluviale şi maritime. Poliţia din Băile Herculane şi cea din Orşova au informat Ministerul
de Interne asupra unui atare caz în 2 iulie 1940, precizând că membri comunităţii germane
din acele localităţi atenţionaseră organele legii asupra posibilităţii de contrabandă la bordul a
trei remorchere fluviale germane: Alberich, Brunhilde şi Grimhilde. Aceste nave aparţineau
Societăţii de Navigaţie Fluvială D.G.S.U. cu sediul în Reich. Având în vedere numărul mare de
cabine, era posibil mărfuri interzise sau pasageri clandestini să fie ascunse la bord. Autorităţile
efectuau periodic revizia vamală, totuşi: „nimeni nu ţine evidenţa pasagerilor care urcă la bord
sau coboară la ţărm" 47 • Numărul de vameşi şi grăniceri fiind redus, controlul se făcea superfi-
cial. Se recomanda sporirea personalului de pază prin aducerea de cadre de la Moldova Veche
precum şi realizarea unor percheziţii la intervale aleatorii la bordul celor trei nave. Pentru pre-
întâmpinarea fenomenului de părăsire ilegală a teritoriului de stat, mai ales din partea tinerilor
minoritari, Ministerul de Interne dispusese eliberarea cât mai rapidă a paşapoartelor pentru
germanii din Banat şi Transilvania48 • Astfel se spera ca nemulţumirile lor legate de durata pre-
lungită de aşteptare pentru plecarea în Reich vor dispărea iar armonia socială putea reveni în
cadrul acestei comunităţi.
Bibliografie
Bell 1926 Bell Karl, Das Deutschtum im Aussland. Monographiensammlung, Deutscher
Buch und Kunstverlag, Dresden, 19".6.
Diesel 1940 Diesel Eugen, Das Phănomen der Technik, VDI Verlag, Berlin, 1940.
Hătărăscu 1985 Hătărăscu, Ovidiu, Drumul fierului, Editura Albatros, Bucureşti, 1985.
Lupşiasca 2000 Lupşiasca, Karl Ludwig, Dem Emporbringen und Aufbliihen dieser Bergwerke. Eine
Geschichte des Banater Berglands in der Zeitspanne 1855-1920, ADZ - Verlag,
Bucureşti, 2000.
Lupşisca 2006 Lupşiasca, Karl Ludwig, Hăhepunkt ihrer Geschichte. Eine Geschichte des Banater
Berglands in der Zeitspanne 1920-1948, Editura Banatul Montan, Reşiţa, 2006.
45
A.N.D.C.S., Fd. C.P.C., Dos.10/ 1935, f. 33.
46
A.N.D.C.S., Fd. C.P.C., Dos.li 1933, f. 31.
47
48
www.cimec.ro
Riegel 1994 Riegel W M., Das Schicksal der Deutschen in Rumănien. Eine Dokumentation,
Band IV, Augsburg, Weltbild Verlag, 1994.
Schoffier 1923 Schoffler, J., Das Banat. Teii I: Zweihundert Jahre (1723-1923), Schwăbische
Buchdrukerei Verlag, Timişoara, 1923.
Schoffler 1925 Schoffier J., Das Banat. Teii II: Deutsche Arbeit und ihr Erfolg. Mit Karten und
Tabellen versehen, Ostdeutsche Drukerei und Verlags AG, Sibiu,1925.
Scurtu/Buzatu 1999 Scurtu Ioan, Buzatu Gheorghe, Istoria românilor în secolul XX, Editura Paideia,
Bucureşti, 1999.
Windhager 1941 Windhager Josef, Meine Heimat, Reşiţa, manuscris al familiei, 1941.
xxx, Anuarul României Mari, Voi. II (Provincia), Bucureşti, Editura Socec & Co.,
1923-1926.
A.N.D.C.S., Fd. D.P.B.H„ Arhivele Naţionale, Direcţia Caraş-Severin - Fond: Detaşamentul de Poliţie Băile
Dos. 3/ 1937, 7/1939; Herculane, Dosare: 3/1937; 7/1939; 10/1940.
10/1940.
A.N.D.C.S., Fd. Arhivele Naţionale, Direcţia Caraş-Severin - Fond: Comisariatul de Poliţie
C.P.C. Dos.: 1/1933; 10, Caransebeş, Dosare: 1/1933; 10, 11/1935; 12, 15/1936; 21/1937; 23/1938.
11/1935; 12, 15/1936;
21/1937; 23/1938.
xxx, Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. Voi.
II: Neam, limbă maternă, religie, Bucureşti, Institutul General de Statistică,
Imprimeria Naţională, 1938.
xxx. Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. Voi.
V: Profesiuni şi meserii, Institutul General de Statistică, Imprimeria Naţională,
Bucureşti, 1938.
xxx. Recensământul populaţiei României din aprilie 1941, Institutul General de
Statistică, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1944.
GERMANS FROM SOUTHERN BANAT (1918-1940).

ZONAL AND TRANSIT COMMERCE
(Abstract)
A community's commerce is a designation, often by secondary sources (particularly in the media),

for a a group of persons who are perceived to represent the economic activities of a community. A simple
way to understand community commerce is to see it as economic management in, for and by the com-
munity. Community commerce "is frequently based in place and so is the local one, although it can alsa
represent a community of common interest, purpose or practice". Community merchants are not necessar-
ily elected to their positions, and usually have no legal powers, but they are often used by the media and
the police as a way of determining the general feeling within a particular community, or acting as a point
of liais on between that community and authorities. Community merchants together the people who
show knowledge and skills, volunteering, networks and partnerships have been identified as among the
five key indicators for stronger communities and civil society.
www.cimec.ro
ACTIVITATEA PARTIDULUI NATIONAL-POPULAR
,
ÎN BANAT ÎN ULTIMELE LUNI ALE ANULUI 1947
Radu PĂIUŞAN
Universitatea de Vest Timişoara
Activitatea organizatorică continua şi în această perioadă. În 9 martie 1947 a avut loc

şedinţa Biroului Politic al P.N.P.-ului din Timiş-Torontal. Şedinţa a debutat cu raportul secre-
tarului general al organizaţiei naţional-populare din Timiş-Torontal, Eustaţiu Pandeli, despre
situaţia acesteia, despre situaţia P.N.P.-ului în judeţ şi despre problemele care preocupau această
zonă 1 • La şedinţă, din cadrul C.C. al P.N.P., a participat prof. dr. Mihail Dragomirescu şi colo-
nelul N. Boşman.
În raportul pe perioada 19 ianuarie - 1 martie 194 7 se arăta că sporirea numărului de mem-
bri a fost foarte slabă în ultimul timp, mai ales în oraşul Timişoara, şi aceasta se datora, în bună
parte, lipsei de acţiune şi realizări pozitive pentru păturile mijlocii ale comercianţilor şi industri-
aşilor2. Secţia Financiară, se arată în raportul secretarului general Pandeli Eustaţiu, activa cu
un comitet bine organizat, ţinând şedinţele în fiecare săptămână şi aducând fondurile necesare
pentru susţinerea organizaţiei naţional-populare judeţene, iar Secţia de Tineret avea un număr
de 33 de membri, în majoritate fiind studenţi3.
Secţia Presă şi Documentare, după trecerea lui N. Ionescu-Papastelatu, liderul acesteia, ca
secretar general al Regionalei Banat a P.N.P.-ului, urma să fie organizată de inspectorul Traian
Ghemuleţ. Naţional-popularii se declarau convinşi că aceasta (secţia Presă şi Documentare -
n.n.) va deveni una din cele mai active secţii ale lor, iar Secţia Feminină nu s-a putut organiza,
din lipsă de cadre; cu toate acesta, Secţia Feminină s-a activat în direcţia C.A.R.S.-ului şi pentru
sprijinul copiilor săraci din Moldova 4 •
În ceea ce privea Cercul de studii care, până în urmă cu câteva luni, a mers foarte greu, dar
şi-a început, şi el, activitatea, ţinând şedinţe în mod regulat, în care figurau pe ordinea de zi şi
erau dezbătute diverse probleme; de pildă, la ultima şedinţă a Cercului a fost discutată situa-
ţia funcţionarilor publici. Datorită activităţii acestei secţii s-a reuşit să fie activată organizaţia
U.S.I.C.-ului, în care s-au înscris foarte mulţi comercianţi din localitate, şi în conducerea căreia
aveau foarte mulţi membri ai P.N.P.-ului5.
În alocuţiunea sa, prof. Mihail Dragomirescu, secretarul general al C.C. al P.N.P., a tras
concluziile întrunirii în sensul că organizaţia naţional-populară din judeţul Timiş-Torontal era
1
B 1947, nr. 52, p. 1.
2
SJAN T-F CJTTPNP, d. 8/1947, f. 2.
4
www.cimec.ro
500 I RADU PĂIUŞAN
foarte slabă în municipiul Timişoara, unde va trebui să fie începută o activitate hotărâtă pentru a
putea pătrunde în rândurile păturilor mijlocii din oraş, ca: funcţionari, liber-profesionişti, inte-
lectuali, comercianţi, industriaşi, etc., pentru că, dacă se continua să meargă, şi pe mai departe,
spre sate, se va altera structura ideologică care era îndreptată spre păturile mijlocii de la oraşe 6 •
În intervenţiile lor la redeschiderea şedinţei, dr. Eduard Karner, avocatul Sebastian Weiser şi
Pandeli Eustaţiu au prezentat cazul colonelului Nicolae Gălăşanu, în sensul argumentelor susţi
nute în procesul-verbal al şedinţei anterioare. Era vorba despre restaurantul Bulevard, proprie-
tate a colonelului N. Gălăşanu şi în care se va deschide o secţie a clubului muncitorilor7 •
Luând cuvântul, dr. Valeriu Novacu, prefectul judeţului şi vicepreşedinte al organizaţiei naţi
onal-populare din judeţul Timiş-Torontal, a precizat motivele de ordin general care au deter-
minat să se ia asemenea măsuri, de închidere a unor localuri de lux. În continuare, dr. Valeriu
Novacu s-a declarat de acord ca, în cazul colonelului N. Gălăşanu, să se revină într-o formă care
să corespundă greutăţilor actuale de aprovizionare 8 .
Ca urmare a acestor discuţii, prof. dr. Mihail Dragomirescu, secretarul general al C.C. al
P.N.P., a propus comitetului judeţean să găsească o soluţie ca interesele colonelului Gălăşanu să
nu aibă de suferit. În consecinţă - spunea Mihail Dragomirescu - colonelul Gălăşanu va lua con-
tact cu prefectul, şi cu Comisia Locală a Sindicatelor, pentru a găsi o formulă pentru a se pune
de acord asupra acestei reveniri 9 •
Începeau, şi în rândurile P.N.P.-ului, epurările. În şedinţa Biroului de lucru al organizaţiei
naţional-populare din Timiş-Torontal din 9 martie 1947, s-a pus şi problema epurării pretorului
Gh. Ţol. Intervenind la această problemă, prefectul Valeriu Novacu a comunicat împrejurările
care au determinat să se ajungă la această măsură, întrucât, din cercetările întreprinse, s-a con-
statat şi s-a stabilit vinovăţia irevocabilă a pretorului, care era un partizan al reacţiunii 10 •
Intervenind în discuţie, avocatul Sebastian Weiser a propus să fie înscrişi, cu cotizaţie
minimă de 10.000 de lei lunar, membrii U.S.I.C.-ului şi menţiona că membrii P.N.P. nu ştiu
cauzele juste ale membrilor acestei organizaţii şi intervin pentru ele de la caz la caz. Revenind la
problema restaurantului Bulevard, proprietatea colonelului Gălăşanu, secţia clubului P.N.P. şi a
U.S.l.C.-ului a decis ca membrii organizaţiei ei să plătească taxa de cotizaţie la club. De altfel, la
club vor avea acces şi simpatizanţii, de la care se vor încasa cotizaţii minime de 30.000 de lei 11 •
În finalul şedinţei a luat cuvântul Mihail Dragomirescu, care a insistat asupra faptului că, de
acum înainte, accentul şi greutatea activităţii naţional-popularilor din judeţul Timiş-Torontal
trebuia să fie îndreptată spre păturile mijlocii de la oraşe, pentru că a constatat, ca un fapt carac-
teristic la toate reşedinţele judeţene ale organizaţiilor naţional-populare din Regionala Banat, un
număr redus al membrilor şi, în special, lipsa intelectualilor 12 •
După terminarea şedinţei Biroului de lucru al organizaţiei judeţene naţional-populare din
Timiş-Torontal, începută la ora 9, la ora 11 a început şedinţa Regionalei Banat a P.N.P.-ului,
la care au participat delegaţi din judeţele Timiş-Torontal, Arad, Caraş şi Severin 13 • Regionala
Banat a înaintat un raport, în data de 9 martie 1947, către C.C. al P.N.P. Raportul a fost înaintat în
aceeaşi zi, după şedinţa Regionalei, şi cuprindea perioada 29 octombrie 1946-9 martie 1947. Se
6
SJAN T-F CJTTPNP, d. 8/1947, f. 3
R SJAN T-F CJTTPNP, d. 8/1947, f. 3.
9
10
SJAN T-F CJTTPNP, d. 8/1947, f. 4
11
12
13
B 1947, nr. 52, p. 1.
www.cimec.ro
Activitatea Partidului Naţional-Popular în Banat în ultimele luni ale anului 1947 I 501
arăta că Regionala Banat a P.N.P.-ului a luat fiinţă în 29 octombrie 1946, la sediul din Timişoara,
în str. V. Alecsandri nr. 7, din cele patru judeţe (Arad, Caraş, Severin şi Timiş-Torontal). Aceasta
era a patra şedinţă a Regionalei.
În ceea ce privea componenţa Biroului Regional Banat al naţional-popularilor, acesta era
format din N. Ionescu-Papastelatu, doi secretari generali adjuncţi, adică primul era controlorul
superior C.F.R. Ioan Piţigae, al doilea secretar general adjunct fiind profesorul Ion Paul Popescu,
care a fost exclus din partid ca fiind inactiv şi cu trecut politic legionar. Nu dispuneau de secretar
administrativ, din cauza lipsei de bani pentru a-l plăti, iar secretar de presă şi documentare era
Aurel Periat, care urmase cursul de presă şi documentare la Bucureşti, în luna februarie 1947 14 •
În privinţa Comitetului Regionalei Banat a P.N.P.-ului, acesta era format din toţi preşedinţii
şi secretarii generali ai tuturor organizaţiilor judeţene din raza Regionalei. Astfel, pentru judeţul
Arad preşedintele Vlădescu-Răcoasa era reprezentat de prof. Ion Ardeleanu, din localitate, pen-
tru judeţul Severin - preşedintele organizaţiei naţional-populare, prof. Iulian Jura din Bucureşti,
era reprezentat de dr. Ioan Perianu, pentru Caraş - dr. Ioan Ţeicu şi pentru Timiş- Torontal -
generalul de corp de armată în rezervă Teodor Şerb. Secretari generali erau următorii: pentru
Arad - prof. Nestor Blaga, pentru Severin - avocatul N. Popa, pentru Caraş - dr. Zâmbrean şi
pentru Timiş-Torontal - Pandeli Eustaţiu 15 •
Referindu-se la secţiile de tineret şi femei, raportul reliefa faptul că nu erau organizate în
Regionala P.N.P. Banat, urmând ca delegaţiile secţiilor menţionate să fie propuse imediat ce
organizaţiile judeţene de tineret şi temei din organizaţia naţional-populară din Judeţene vor fi
mai bine constituite şi vor putea să dea, pe lângă Regionala Banat, elemente bine verificate din
punct de vedere politic şi cu activitate bine cunoscută de către cei în drept 16 •
La punctul „Propuneri pentru bunul mers al activităţii organizaţiilor naţional-populare de
pe raza Regionalei Banat" era formulat un set de mai multe cereri: a) Îndepărtarea membrilor
care deţineau diferite demnităţi în biroul politic, comitete judeţene sau locale, secţii diferite,
etc., dacă nu activează sau stau în umbră; b) Introducerea unei discipline în rândul membri-
lor din diferite conduceri sau simpli activişti; c) Verificarea membrilor P.N.P. care deţineau
diferite demnităţi, publice sau politice, ca ei să se comporte pe linia ideologică sau cerută de
societate, sau morală„. e) Să se realizeze, acolo unde nu există, o colaborare loială cu toate
partidele din B.P.D., adică cu membrii respectivi şi reprezentanţi ai diferitelor partide intrate
în B.P.D. Aceasta se propunea avându-se în vedere că, în România acelor ani, a fost prezentă
o continuă stare de frământare 17 ; f) Să se îndepărteze toate cauzele care duc la dezbinare, ură
de rasă sau religie. La fel, să se caute să se îndepărteze toţi membrii care se complăceau a bârfi
sau a unelti pentru a ajunge la situaţii mai înalte decât li se cuvine, sau la care au dreptul alţi
membri mai vechi în Partid sau proveniţi din fosta Uniune Patriotică. Meritele în P.N.P. erau
ale aceluia care activează intens, loial şi fără condiţii sau scopuri bine urmărite de a parveni la
situaţii, în detrimentul altor membri, modeşti şi devotaţi, cu totul, partidului şi democraţiei. Să
se evite bisericuţele care iau fiinţă acolo unde conducerea este slabă„. sau unde nu se cunoaşte
bine menirea acestui partid 18 „. h) Toţi membrii P.N.P. care sunt dovediţi că nu vor să activeze
sau sunt afacerişti, oportunişti, ori au intrat în Partid pentru a lucra la dezbinarea acestuia,
prin felul lor de purtare, etc., să fie excluşi din P.N.P. şi publicaţi în ziarele locale 19 .j) Să se pri-
14
15
16
17
Fătu 1973, p. 5.
18
19
www.cimec.ro
mească mijloace de transport - automobil şi căruţe; k) Să se viziteze organizaţiile judeţene ale

P.N.P.-ului, pe cât posibil, mai des de către membrii marcanţi ai P.N.P., de la C.C. al partidului
şi de către deputaţii naţional-populari2° ... m) C.C. al P.N.P. din Bucureşti să dispună ca toate
instrucţiunile, dispoziţiile organizatorice, etc., care se trimit organizaţiilor judeţene naţional
populare, să se trimită şi Regionalei. În prezent - se afirma în „Propuneri" - Regionala nu ştie
ce se trimite de la C.C. al P.N.P. organizaţiilor judeţene ale Partidului, din care cauză aceasta
nu poate să ia măsurile dictate de împrejurări sau să-şi întocmească un plan de lucru, vizitarea
organizaţiilor judeţene, etc.; n) Toate organizaţiile judeţene pendinte de Regionala Banat sunt
rugate de a trimite şi Regionalei, spre ştiinţă, diferite hotărâri, proiecte, sugestii, etc., trimise la
C.C. al P.N.P. În prezent, Regionala nefiind în posesia copiilor de pe aceste rapoarte, nu poate
cunoaşte ce se petrece în sânul organizaţiilor judeţene ale P.N.P.-ului şi nici să-şi dea avizul
consultativ sau competent, ori chiar să intervină la Centru, la Bucureşti, pentru satisfacere 21 ;
o) Mai este bine ca, pentru cei mulţi care sunt apolitici sau care nu cunosc bine programul
Partidului, să se înfiinţeze aşa-zisele şcoli de educaţie politică sau de cadre. De pe băncile
acestor şcoli se vor recruta, cu mai mare uşurinţă, elemente de care are nevoie atât Partidul,
cât, mai ales, guvernul în diferite sectoare: economice, sociale, etc .... r) Toate dispoziţiile şi
instrucţiunile primite de la C.C. al P.N.P. să fie bine analizate, bine cercetate cu toţi cei vizaţi
şi să se întocmească un plan pentru realizarea şi pentru satisfacerea urgentă a dispoziţiilor
primite. Pentru desăvârşirea celor ce trebuie să se facă pentru secţiile organizaţiilor de tineret,
femei, cercurilor de studenţi, etc„ să se aleagă membri devotaţi şi activi, în adevăratul sens al
cuvântului. Dar, tot ce li se va da să facă va trebui să fie verificat de cei care poartă răspunderea
conducerii partidului2 2; s) Planul de organizare şi de lucru al Regionalei să fie bine studiat şi
delegaţii organizaţiilor judeţene naţional-populare să respecte, întru totul, ceea ce se va hotărî
în şedinţele Regionalei, aceasta unde urmează să fie aplicate, pe teren, obligaţia sau obligaţiile
ce şi le-au luat delegaţii în şedinţa Regionalei la care au luat parte sau la care majoritatea a dis-
pus să se facă un anumit lucru, pentru binele general al partidului, ca şi interesele membrilor
acestui partid; t) Organizaţiile judeţene să trimită rapoarte lunare Regionalei, până cel târziu
în data de cinci a lunii următoare 23 •
Relativ la punctul „Critică şi autocritică'', se arată că, nefiind în posesia rapoartelor de activi-
tate ale organizaţiilor judeţene Arad şi Caraş, nu s-a putut face nicio critică şi nici nu s-au putut
lua, de către Regională, măsurile dictate de împrejurări 24 •
Pentru o mai bună organizare şi a constata la starea existentă, a fost organizat la Timişoara,
în data de 9 noiembrie 1947, al doilea congres al P.N.P. din judeţul Timiş-Torontal. Congresul
naţional-popularilor s-a desfăşurat în sala „Capitol" din municipiu 25 • La el erau aşteptaţi să par-
ticipe dr. Florica Bagdasar, deputatul Constantin Paraschivescu-Bălăceanu - decanul Baroului
Ilfov, deputatul dr. Gh. Savin - vicepreşedinte al C.C. al U.S.I.C.-ului, prof. Iulian Jura - director
general în Ministerul Educaţiei Naţionale • 26
La Congres au participat - conform Statutului P.N.P. - 460 de delegaţi ai organizaţiilor locale

şi de plase, precum şi delegaţi ai organizaţiilor de sectoare din municipiul Timişoara 27 •
20
21
22
23
24
25
26
B 1947, nr. 51, p. 3.
27
www.cimec.ro
Activitatea Partidului Naţional-Popular în Banat în ultimele luni ale anului I 947 I 503
Din partea C.C. al P.N.P. nu a participat decât Iulian Jura dintre cei aşteptaţi, şi a mai parti-
cipat şi dr. Alexandru Tocilescu, secretarul general al Ministerului Educaţiei Naţionale 28 •
Cu această ocazie au fost aleşi, în Comitetul Judeţean Timiş-Torontal al P.N.P., şi industria-
şul Anton Holender şi Traian Sterian, funcţionar public în plasa Recaş 29 •
Biroul Comitetului Judeţean P.N.P. din Timiş-Torontal era format din: preşedinte - genera-
lul Teodor Şerb; vicepreşedinţi- Nicolae T. Ionescu, N. Ionescu-Papastelatu şi Tiberiu Cernescu;
secretar general - Pandeli Eustaţiu; secretari generali adjuncţi - Sebastian Weiser şi Aurel Periat;
casier - Tiberiu Solomon; membri - colonelul N. Gălăşanu şi dr. Eduard Karner 30 •
Apoi, au fost repartizate sarcinile pe secţiuni. Astfel, Secţia Financiară era condusă de avoca-
tul Sebastian Weiser, Secţia Presă şi Documentare - de Aurel Periat, Secţia Cercuri Profesionale
- de dr. Eduard Karner, Secţia Feminină - de Ecaterina Alexianu, soţia colonelului Alexianu,
Secţia Tineret - de către dr. Ernest Schorscher31 •
În cuvântul său din cadrul şedinţei din 9 noiembrie 1947, prof. dr. Mihail Dragomirescu,
referindu-se la situaţia funcţionarilor publici, afirma că naţional-popularul să trăiască cinstit şi
onorabil, prin funcţia pe care o îndeplinea, să ştie că el reprezintă spiritul democraţiei româ-
neşti, adică a celei procomuniste, şi care nimeni nu are dreptul să o compromită 32 •
Profesorul Dragomirescu mai credea că metoda respectivă va fi folositoare nu numai naţio
nal-popularilor, ci şi altor partide din B.P.D. 33
P.N.P.-ul - considera Dragomirescu - era conştient de aspiraţiile categoriilor mijlocii (inte-
lectuali şi mica burghezie), care doresc înfăptuirea unei democraţii cinstite şi adevărate, adică
procomuniste, pentru care „membrii partidului sunt pregătiţi şi ne vom pregăti, pentru ca să
poată corespunde comandamentului politic al viitorului" 34 •
El ruga naţional-popularii să lupte cu tot devotamentul, pentru cauza poporului, şi să nu se
abată niciodată de la linia justă a Partidului, şi ei trebuiau să fie convinşi că vor putea realiza o
Românie liberă, independentă şi o democraţie reală 35 , adică comunistă.
O altă problemă care se punea în faţa naţional-popularilor era politizarea manifestărilor
culturale. Aşa s-a procedat şi în Timiş-Torontal. O primă manifestare de acest fel a fost aniver-
sarea zilei de 24 ianuarie 1859, la Timişoara. Din partea B.P.D.-ului a vorbit şi scriitorul Volbură
Poiană-Năsturaş, şi dr. N. Table 36 •
În acelaşi sens, organizaţia judeţeană P.N.L.-Tătărescu a făcut un apel către celelalte partide
din Bloc, pentru înfiinţarea unei biblioteci publice numite „Vatra culturii", pentru care solicita
donaţii în bani şi în cărţi3 7 • Aceasta, şi pentru că fuseseră numiţi doi membri ai B.P.D.-ului din
judeţul Severin în guvern, ca secretari de stat: dr. Victor Curuţiu - la Finanţe, şi prof. Filaret
Barbu - la Arte 38 •
A fost sărbătorită şi ziua de 6 martie 1945, ziua instaurării guvernului Petru Groza39 • Acest
lucru s-a întâmplat la Timişoara, în ziua de 6 martie 1947, la Teatrul Orăşenesc, în organizarea
28
29
30
SJANT-FCJTTPNP,d.8/1947,f.147.
31
32
B 1947, nr. 53, p. 3.
33
B 1947, nr. 53, p. 3.
34
B 1947, nr. 53, p. 3.
35
B 1947, nr. 53, p. 3.
36
VB 1947, nr. 230, p. 1.
37
VB 1947, nr. 225, p. 1.
38
VB 1947, nr. 222, p. 1.
39
Pentru aceasta vezi şi Scurtu/Buzatu 1999, p. 491.
www.cimec.ro
Consiliului Judeţean al B.P.D.-ului, din care făcea parte şi P.N.P.-ul, despre momentul 6 martie
1945 vorbind, în deschiderea întrunirii, avocatul Octavian Metea 40 •
Dar, în cadrul B.P.D.-ului din Timiş-Torontal continuau să existe diverse probleme. În
raportul preşedintelui comitetului plasei Deta către Comitetul Judeţean P.N.P. Timiş-Torontal
din 10 martie 1947, se arăta că, în anul 1946, au fost organizate comitete naţional-populare
în comunele Deta, Opatiţa, Folea, Breştea, Omorul Mare, Stamora Germană, Moraviţa, Denta,
Gaiul Mic, Ofseniţa şi Dejan, iar comuna Voiteg era în curs de organizare. În comunele Partoş,
Saca şi Omorul Mic nu au reuşit să se înfiinţeze organizaţii naţional-populare şi nici alte partide
din B.P.D. nu au reuşit, în afară de P.C.R. şi Frontul Plugarilor41 • În organizaţiile constituite
aveau 275 de membri înscrişi, dintre care au plecat - din diferite comune - şapte membri, iar
zece au demisionat, încadrându-se în alte partide din B.P.D., deci aveau, în total, 255 de membri
buni şi activi ai partidului. Cu toate acestea, la şedinţa pe care au avut-o cu preşedinţii organiza-
ţiilor locale, naţional-popularii din comune aveau convingerea că, în scurt timp, se vor înscrie
noi membri, şi aceştia sunt oameni bine verificaţi 42 •
În raportul său de activitate, preşedintele comitetului de plasă P.N.P. Deta, Pavel Marcov,
susţinea faptul că în anul 1946 nu a prea activat, deoarece a funcţionat şi ca secretar al B.P.D.-
ului de plasă şi a fost preocupat şi cu alte chestiuni politice, dirijate de la centrul din Timişoara.
Devenind mai liber, a început o activitate mai intensă şi în problemele P.N.P.-ului43 •
Faptul că existau probleme în rândul B.P.D. este semnalat şi în organele de presă ale altor par-
tide componente ale Blocului. Într-un editorial din „Vieaţa bănăţeană': organ al P.N.L.-Tătărescu
din Timiş-Torontal, se sublinia că B.P.D.-ul era rezultatul colaborării a şase partide politice de
structură diferită, care au renunţat - la un moment dat - la tot ce constituia profilul lor propriu
şi caracterele lor distinctive pentru promovarea unei acţiuni unitare, pe bazele unui program
acceptat de comun acord, care este Platforma-Program, unanimitatea triumfând în ceea ce pri-
vea marile principii diriguitoare 44 • În activitatea politică - se afirma în articol -, precum şi în
estetică, armonia rezultă nu din monotonie şi platitudine, ci din unitatea în diversitate. Unitatea
B.P.D.-ului era axată în jurul Platformei-Program, a cărei împlinire constituia obiectivul suprem
şi imperativul categoric al guvernării actuale, dincolo de orice tendinţe diversioniste 45 •
Timişoara, reşedinţa judeţului Timiş-Torontal, continua să fie slab organizată. Acest feno-
men transpare şi din raportul organizaţiei municipiului Timişoara, către Comitetul Judeţean
al P.N.P.-ului, din 23 martie 1947. Municipiul era organizat în trei sectoare: sectorul I-V, II şi
III-IV. Acestea nu activau din lipsă de sedii, dar membrii participau la şedinţele plenare ale
naţional-popularilor, iar activiştii organizaţiei municipale erau încadraţi în diferite comitete 46 •
Referitor la Cercul de studii, se relevă - în raport - că Biroul de Coordonare al acestuia era
compus din biroul cercului şi din birourile secţiilor; acesta ţinea şedinţe regulate în fiecare zi
de joi a săptămânii, ocupându-se de toate problemele politice, economice, etc., atât interne şi
externe, cât şi locale. Biroul de Coordonare a rezolvat, pe plan local, cererile cele mai urgente
ale comercianţilor, de exemplu controlul şi preţurile, paza municipiului, sistemul de inspecţie a
farmaciilor, suspendarea proceselor de sabotaj a agriculturii pe timpul însămânţărilor, şi a înain-
tat propuneri Parlamentului, respectiv ministerelor de resort, în privinţa funcţionarilor publici.
40
VB 1947, nr. 264, p. 1.
41
42
4
.i SJAN T-F CJTTPNP, d. 12/1947, f. 92.
44
VB 1947, nr. 270, p. 1.
45
VB 1947, nr. 270, p. 2.
46
www.cimec.ro
Se mai reliefează că diferitele secţii ale Cercului nu ţin şedinţe regulate, din lipsă de acti-
vişti, ci se convoacă numai atunci când Comitetul de Coordonare, într-o cauză sau alta, vrea să
cunoască părerea specialiştilor47 •
Secţia Financiară - se subliniază în raport - lucrează cu un număr însemnat de activişti, ţine
şedinţe în mod regulat, în fiecare zi de vineri din săptămână, şi procură toate fondurile, strânse
din cotizaţiile şi donaţiile membrilor şi simpatizanţilor din municipiu, precum şi din serbări, şi
le varsă, în totalitate şi fără nicio reţinere, organizaţiei judeţene.
În curs de organizare era Secţia Femei, organizare care se făcea de către un comitet interimar.
În contrast, Secţia Tineret era bine organizată, cu un comitet statutar, ţinea săptămânal
şedinţe regulate şi depunea o muncă, demnă de remarcat, pentru creşterea cadrelor. Secţia
dispunea de un secretariat organizatoric, un secretariat cultural, un secretariat de presă
şi documentare, şi un secretariat sportiv, iar Biroul Politic Municipal se întâlnea aproape
zilnic48 •
La capitolul „Propuneri" figurau: găsirea soluţiilor corespunzătoare pentru instalarea sec-
toarelor, intervenirea la forul competent ca, în comitetele municipale care se formau pe lângă
primării, să fie numiţi un număr corespunzător de reprezentanţi ai organizaţiei municipale naţi
onal-populare Timişoara 49 •
Şi în cadrul P.N.P. din Timiş-Torontal existau anumite neînţelegeri. Prin adresa lui Sabin
Toduţiu, preşedintele comitetului naţional-popular al plăşii Jimbolia, din 15 martie 1947,
către Comitetul Judeţean P.N.P. din Timiş-Torontal, se solicita trimiterea unui membru al
Comitetului în comunele Lenauheim şi Grabaţ, unde erau neînţelegeri în rândurile organizaţi
ilor P.N.P. locale 50 •
Continuau să existe neînţelegeri între partidele care formau B.P.D.-ul şi în ceea ce pri-
vea epurările. Prin adresa Comitetului Judeţean P.N.P. din Timiş-Torontal către Comitetul de
Coordonare al B.P.D.-ului din Timişoara, din 24 martie 1947, Comitetul afirma că era sesizat
că la Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Judeţean Timiş-Torontal au început să fie propuşi,
pentru epurare, anumiţi funcţionari din aceste două instituţii. Propunerile erau făcute, în mod
subiectiv, de către sindicatul funcţionarilor din respectivele instituţii, fără consultarea tuturor
reprezentanţilor partidelor politice din Bloc. Din această cauză - se releva în adresă - au ajuns să
fie propuşi, pentru epurare, funcţionari încadraţi în partidele din Bloc. Aceştia fuseseră verificaţi
şi erau buni democraţi, a căror atitudine, din trecut şi prezent, nici nu poate fi un element justi-
ficativ pentru a fi propuşi pentru epurare. În consecinţă, Comitetul Judeţean Timiş-Torontal al
P.N.P.-ului ruga Comitetul de Coordonare al B.P.D.-ului din Timişoara să intervină de urgenţă,
încă în cursul zilei respective, atât pe lângă Sindicatul Funcţionarilor din cele două instituţii ale
Ministerului de Justiţie, cât şi pe lângă Comisia Locală a Sindicatelor, pentru a se cerceta după
51
care criterii s-au făcut aceste propuneri pentru epurări .
Şi în celălalt judeţ bănăţean, Severin, existau probleme în care era implicat P.N.P.-ul. Astfel,
prin raportul P.N.P. Severin, din 28 martie 1947, nu se specifica către cine (probabil către
Comitetul Central al Partidului), se arăta, ca răspuns la adresa confidenţială nr. 241/1947, că s-a
întreprins o anchetă detaliată cu privire la Camera de Comerţ şi Industrie din judeţul Severin.
S-a constatat, cu surprindere, că comisia interimară care se afla la conducerea acestei institu-
ţii, atât de importantă din punct de vedere economic, era condusă - aproape în totalitate - de
47
48
49
so SJAN T-F CJTTPNP, d. 12/1947, f. 87.
51
www.cimec.ro
reacţiunea ostilă regimului democratic, adică procomunist de atunci. În consecinţă, a fost pro-
pusă înlocuirea comisiei interimare a Camerei de Comerţ şi Industrie Severin 52 •
Tot naţional-popularii din Severin au trimis un memoriu, nu se spune cui, credem că C.C. al
P.N.P.-ului, în problema agriculturii din judeţ.
În memoriu se sublinia că, „pentru câştigarea victoriei pe frontul paşnic al brazdei, trebuie
să fie utilizate şi organizate toate energiile omeneşti şi toate sursele solului': Aceasta însemna
finanţare, asistenţă agronomică şi politică agrară serioasă. Se impunea un spirit agronomic
gospodăresc în ceea ce privea destinaţia bugetului ţării şi înţelegerea nevoilor „muncitorilor
brazdei" 53 •
Cu cei nouă agronomi de la plăşi, fără personal tehnic şi calificat, şi fără mijloace materiale
de lucru, nu se putea mişca agricultura pe „scara cuvenită a progresului" 54 •
Şi şedinţa Comitetului Executiv al P.N.P.-ului din judeţul Severin pune problema colaborării
în cadrul B.P.D.-ului şi, mai ales, cu comuniştii, precum şi a abuzurilor făcute de aceştia.
Referindu-se la reforma agrară şi modul în care aceasta era înfăptuită, şedinţa organiza-
ţiei naţional-populare din judeţul Severin din 30 martie 1947 cere sfârşitul ordinei impuse
de comunistul Eliade, notar în Caransebeşul Nou, care încerca să facă o revizuire a reformei
agrare realizate defectuos, doar pentru a menţine prestigiul guvernului P. Groza şi pentru a crea
nemulţumiri 55 •
Se mai afirma că trebuia, neapărat, să lupte împotriva corupţiei din administraţie, şi, în spe-
cial, a organelor Fiscului, care duceau o acţiune de „jumulire" a populaţiei. Trebuia să arate că
sunt alţi oameni decât cei din trecut, şi dacă erau curaţi şi cinstiţi 56 •
În intervenţia sa, Popa spunea că, începând de la data de 10 februarie 1947, organizaţia
naţional-populară din judeţul Severin a luat hotărârea de a porni o acţiune categorică atât
pe cale parlamentară, cât şi de partid şi prin presă, împotriva acelor elemente care com-
promiteau guvernarea de atunci, cea procomunistă, şi instituţiile de stat. La rândul său, dr.
Mihail Feneşan a cerut să nu se mai facă nicio numire în serviciile publice fără avizarea
Blocului 57 .
În alocuţiunea sa, Radamanovski arăta că toate aceste chestiuni se vor rezolva odată cu
înfiinţarea comisiilor interimare. Inginerul Macovei a făcut constatarea că Platforma-Program
nu era respectată de unele persoane componente ale guvernului. În opinia sa, ar fi trebuit să se
oprească implementarea reformei agrare, în timpul însămânţărilor, pentru că sustrăgea popu-
laţia de la muncă, într-un timp atât de preţios. La fel, situaţia funcţionarilor publici era foarte
proastă şi trebuia să se ia măsuri pentru ameliorarea situaţiei lor economice. Mai afirma că acţi
unea naţional-popularilor ca partid trebuia, înainte de toate, să umanizeze indivizii, şi această
umanizare să fie făcută înaintea celorlalte modificări şi schimbări 58 •
În intervenţia sa, dr. Seracin a solicitat ca, pentru bunul mers al plăşii Lugoj, să se facă inter-
venţii pentru readucerea notarului Petolea, de la Bruznic la plasa Lugoj. Mai sublinia că vina
acestor mutări, care se fac fără avizul partidelor din B.P.D. (de exemplu, preşedintele Tineretului
P.N.L. din judeţul Severin era scriitorul Traian Iancu) 59 , o purta, în bună parte, şi Ioviţă, prim-
52
53
SJAN T-F CJTTPNP, d. 7/1947, f. 303 V.
54
55
56
57
58
59
VB 1947, nr. 270, p. 1.
www.cimec.ro
Activitatea Partidului Naţional-Popular în Banat în ultimele luni ale anului I 947 I 507
pretor al plăşii Lugoj. Şi dr. Planchitiu releva faptul că, tot din cauza acestuia, B.P.D.-ul nu putea
pătrunde, în mod real; acolo exista un notar reacţionar feroce, cum era cazul notarului din
Boldur, şi era înscris - de formă - într-un partid al Blocului60 •
Şi în cadrul acestei şedinţe a organizaţiei naţional-populare din judeţul Severin apare pro-
blema tipului de opoziţie pe care P.N.P.-ul trebuia să o facă guvernului. În intervenţia sa, dr.
Victor Ungar afirma că se cunoaşte activitatea prim-pretorului laviţă în chestiunea respectivă,
care avea un drum destul de mare la activul său. Liderul naţional-popular din judeţul Severin
propunea ca organele politice judeţene ale P.N.P.-ului să facă un demers la Comitetul Central
al partidului, pentru ca acesta să treacă, de fapt, în opoziţie, pentru că, „cu acel tip de opoziţie
ireală, zisă leală, nu se poate face treabă pentru că nu erau, toţi, de aceeaşi convingere cu ei''. El
sublinia că trebuia făcută o opoziţie cinstită, pentru că s-a răsturnat totul şi nu s-a mai făcut
nimic. Ca urmare a acestei intervenţii, s-a hotărât ca problemele respective să fie dezbătute şi în
şedinţele plenare ale organizaţiilor locale din judeţul Severin, şi să se facă şi o intervenţie - în
acest sens - la C.C. al P.N.P. 61
În cadrul conferinţelor publice ţinute de către lideri naţional-populari din Severin se dis-
cută tot mai mult despre Uniunea Sovietică şi se dă exemplul acesteia. La capitolul „Conferinţe
şi întruniri publice" apar tot mai multe manifestări pe această temă. Maria Craşovan a vorbit
„Despre femeia în U.R.s.s:', iar avocatul Nicolae Popa a conferenţiat despre „Situaţia funcţiona
rilor publici în actuala conjunctură politică creată prin formarea Partidului Unic Muncitoresc
(P.M.R.) 62 • Dr. Ion Adam a vorbit despre „Sănătatea publică în U.R.S.S:', la Caransebeş, iar
dr. Mihai Feneşan a ţinut adunări politice în scopul educării maselor, în comunele: Buchin,
Vârciorova, Rugi, Valea Boului, Jupa, Iaz şi Vălişoara, tratând despre legile cu caracter refor-
mator, votate în Parlament. Dr. M. Feneşan a mai vorbit, într-o şedinţă publică desfăşurată la
Teatrul Comunal din Caransebeş, despre „Chestiuni matrimoniale în U.R.S.S.: căsătoria, divor-
ţul". Această conferinţă a avut loc în cadrul unei şedinţe a A.R.L.U.S.-ului din localitate, liderul
naţional-popular din judeţul Severin vorbind ca reprezentant al P.N.P.-ului. Amintim şi alte con-
ferinţe ţinute de dr. M. Feneşan: „Situaţia internă şi externă", „Realizările guvernului P. Groza'',
„Rostul P.N.P.-ului şi poziţia sa" 63 •
În cadrul Secţiei Feminine a conferenţiat Elena Nicievici - „Planul Marshall'', şi dr. Ioan
Planchitiu, despre „Semnificaţia grevelor din ltalia" 64 •
Continua activitatea de organizare a naţional-popularilor în judeţele bănăţene. În raportul
de activitate al Comitetului Judeţean Timiş-Torontal al P.N.P.-ului pe intervalul 1 martie-1 apri-
lie 1947 se afirmă că, în judeţ, Partidul avea 4.780 de membri şi 123 de comune organizate. Se
sublinia că, în cursul lunii martie 1947, s-a constituit Comitetul Secţiei de Presă şi Documentare,
compus din 21 de membri repartizaţi pe patru subsecţiuni: Ziarul „Naţiunea'', Presa, Manifestaţii
periodice şi sporadice, şi Difuzare65 .
În ziarele locale s-au publicat diferite convocări, dări de seamă, etc. În ziarul „Banatul" şi în
alte ziare româneşti, maghiare şi germane au fost publicate, de către naţional-populari, douăzeci
şi cinci de articole.
Liderul Regionalei Banat al P.N.P.-ului, N. Ionescu-Papastelatu a publicat, în ziarul „Banatul'',
un ciclu de articole economice care tratau despre perspectivele generale ale României şi despre
60
61
62
Pentru aceasta vezi Surpat (coord.) 1988, pp. 32-69.
6
' SJAN T-F CJTTPNP, d. 7/1947, f. 359.
64
65
www.cimec.ro
economia planificată. Au mai fost publicate şi alte articole referitoare la situaţia funcţionarilor
publici, acestea fiind scrise pe linia şi în concepţia doctrinară a P.N.P.-ului66 •
S-a luat în discuţie ca săptămânalul „Deşteptarea", care era ziarul organizaţiei naţional
populare din judeţul Arad, să devină organul de presă al Regionalei Banat a P.N.P.-ului. Acest
lucru s-a hotărât în şedinţa, din 9 martie 1947, a Regionalei. Pentru punerea în practică a acestui
scop, au fost trimise circulare tuturor organizaţiilor judeţene din Regională, pentru ca ele să
facă propuneri pentru detaliile tehnice, organizatorice şi redacţionale care trebuiau concretizate
într-o şedinţă a tuturor secţiilor de presă ale organizaţiilor judeţene. În concluzie, „Deşteptarea"
trebuia să devină organul de presă al naţional-popularilor din Regionala Banat67 •
Referindu-se la „Reuniunile plenare': în raport se subliniază că acestea se desfăşurau din
două în două săptămâni, cu membrii organizaţiei municipiului Timişoara, cu funcţiona
rii publici şi cu cercurile profesionale. Referindu-se la numărul participanţilor, se afirma - în
raport - că aceştia erau, în medie, 50-70%, uneori chiar 70% din totalul membrilor convocaţi.
A vorbit, la şedinţele plenare, N. Ionescu-Papastelatu, secretarul general al Regionalei Banat,
despre rolul intelectualilor în politica actuală, despre programul P.N.P. şi funcţionarii publici,
iar pentru Secţia Tineret, acelaşi lider naţional-popular a vorbit despre trecutul nefast al politi-
cianismului la noi în ţară 68 •
Începea să se insiste, acum, asupra politizării oricăror întruniri organizate de către naţio
nal-populari. În raport se arăta că, la toate şedinţele celorlalte secţiuni se făcea analiza situaţiei
politice externe şi interne, pe linia P.N.P.-ului şi a Blocului. Referitor la politizarea ateneelor şi a
şezătorilor din localităţi, în raport se recunoştea că acestea nu s-au putut organiza, până atunci,
în localităţi. În schimb, erau politizate ceaiurile dansante, organizate de Secţia Tineret, ce se
ţineau în mod regulat, în fiecare duminică după masă, în saloanele sediului partidului, la care
participau, pe lângă membrii P.N.P.-ului, şi un număr însemnat de simpatizanţi şi tineret69 •
Dar nu s-au putut organiza întruniri publice în acel interval de timp, din considerentul luat de
Comitetul B.P.D. S-a hotărât organizarea unei şcoli de cadre, orientare şi documentare politică a
tineretului, la care vor conferenţia fruntaşi ai organizaţiei naţional-populare din judeţul Timiş
Torontal. S-a mai hotărât ca, în cadrul Secţiei de Presă şi Documentare, să fie organizată o şcoală
de ziaristică 70 •
Din raportul Secţiei de Presă şi Documentare, pe acelaşi interval ( 1 martie- I aprilie 1947),
aflăm că biblioteca acesteia număra 600 de volume.
Apare, acum, şi în acest raport oficial, tendinţa de marginalizare şi minimalizare a rolului
şi a activităţii P.N.P.-ului de către partidul comunist. La punctul „Contactul cu deputatul local"
se reliefează faptul că, din nefericire, întreaga Regională a Banatului, compusă din patru judeţe,
nu a avut candidaţi naţional-populari şi, în consecinţă, nu aveau niciun deputat. Aceasta s-a
făcut pe considerentul special că organizaţiei judeţene naţional-populare din Timiş-Torontal
i s-a asigurat postul de prefect al judeţului, pe care l-a deţinut până la data de 2 aprilie 1947,
prin persoana dr. Valeriu Novacu. De la data respectivă, dr. Valeriu Novacu a fost schimbat
cu dr. Titus Ionescu, membru al Partidului Comunist. Aceasta, cu toate eforturile organizaţiei
naţional-populare judeţene, pe lângă C.C. al P.N.P., ca să fie numit tot un membru al naţional
popularilor din Timiş-Torontal, nu s-a reuşit şi, în consecinţă, a fost pierdut ultimul post de
demnitar pe care l-au avut naţional-popularii în judeţ şi chiar în Regională. Consecinţele acestei
66
67
68
69
70
www.cimec.ro
schimbări, se arată în raport, se vor răsfrânge destul de nefavorabil asupra prestigiului şi forţei
politice a P.N.P.-ului.
Se mai sublinia că, din motivele arătate, starea de spirit a organizaţiei judeţene naţional
populare din Timiş-Torontal era depreciată. Se mai arăta că vor căuta ca liderii naţional-popu
lari din Timiş-Torontal să înlăture această stare, printr-o activitate mai intensă, arătând că ase-
menea împrejurări nu trebuia să-i descurajeze, ci, din contră, să-i întărească 71 •
Referitor la propaganda adversă, în judeţul Timiş-Torontal era palidă şi lipsită de interes, cu
tendinţe de destrămare 72 , din cauza certurilor din sânul conducerii sale 73 •
Concluzionând, putem afirma că activitatea P.N.P.-ului, în judeţele bănăţene, s-a desfăşurat
cu mai multă intensitate decât în anul precedent. Aceasta, chiar în condiţiile în care nu mai par-
ticipa la guvernare, rămânând fără niciun demnitar în zonă, deputaţi în Parlament sau prefecţi.
A fost constituită, în acest an, Regionala Banat a Partidului, din care făceau parte organi-
zaţiile naţional-populare din judeţele: Arad, Caraş, Severin şi Timiş-Torontal. Dar, în cadrul
Regionalei, doar organizaţiile naţional-populare din judeţele Timiş-Torontal şi Severin duceau
o activitate mai intensă, membrii lor plătind şi cotizaţiile lunare. Judeţul Caraş avea o activitate
mai slabă, iar arădenii puneau chiar la îndoială necesitatea existenţei Regionalei Banat.
Totuşi, naţional-popularii duceau o activitate destul de susţinută în cadrul B.P.D.-ului,
declarând că ei sprijină Platforma-Program a acestuia, chiar dacă erau tot mai mult marginali-
zaţi în cadrul Blocului.
Bibliografie
B Banatul, Timişoara.
Fătu 1973 Mihai Fătu, Politica de alianţe a P.C.R. în lupta pentru instaurarea şi consolidarea
puterii democrat-populare (1944-1947), în Anale de istorie, Bucureşti, XIX,
nr. 5/1973.
Scurtu/Buzatu 1999 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (19 I 8-1948),
Bucureşti, Ed. Paideia, 1999.
SJAN T-FCJTTPNP Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Timiş, fond Comitetul Judeţean Timiş
Torontal al Partidului Naţional-Popular.
Surpat (coord.) 1988 România contemporană, coordonator Gheorghe Surpat, Bucureşti, Ed. Politică,
1988.
Traşcă 2007 Ottmar Traşcă, Situaţia politică şi economică a României în anii 1946-1947,
văzute prin prisma rapoartelor diplomaţilor maghiari acreditaţi la Bucureşti, în
vol. Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946. De la memoria colectivă la
cercetarea istorică, coordonatori: Robert Furteş, Gh. Mihai Bârlea, Bucureşti, Ed.
Fundaţiei Academiei Civice, 2007.
VB Vieaţa bănăţeană, Timişoara.
THE ACTIVITY OF NATIONAL-POPULAR PARTY IN THE BANAT

COUNTY IN THE LAST MONTHS OF THE YEAR 1947
(Abstract)
The National Populars of the Banat section and from the country were dissapointed when they were
announced by the leadership of the union, that they granted P.N.P with 7% of the estimated members,
71
SJAN T-F CJTTPNP, d. 7/1947, f. 67„ f. 72.
72
Aceleaşi afirmaţii vezi şi în raportul consilierului de legaţie al Ungariei la Bucureşti către ministrul Informaţiilor
al Ungariei, în Traşcă, 2007, pp. 132-139.
73
www.cimec.ro
obtained by B.P.D. Subsequently, after the parliamentary ellections from November 1946, P.N.P.was
granted with no place of ministry or state secretary in the newly formed government of the union, an
union found also under Petru Groza' s leadership. The party actually joined the opposition. The P.N.P
members were also dissapointed by the fact that in Southwestern counties they were not granted with
deputies, a fact that led to a crisis and politica! uninvolvement. The B.P.D. leadership used the formula
of collaboration with the parties that formed at that time the govern, to put in practice the Template
Programme of the union, ellaborated also by the P.N.P., the majority of the Banat national populars
asserting that many goals were taken from their politica! party. Thus, since the year of its establishment,
P.N.P. was marginalized on national and local levei. Compared with the previous year, 1947, brought a
party activity increase inside Banat counties. Even though they took no part in the governation, and held
no high officials in the area, deputies in the Parliament or prefects.
In the same year, the local department of the party was established, with secondary national popular
organizations from: Arad, Caraş, Severin and Timiş-Torontal. But, within the department, only the orga-
nizations from Severin and Timiş-Torontal counties developed an intense activity, their members paying
monthly membership fees. The activity of the Caraş county was weeker, and those from Arad sometimes
questioned the existence of the department. The activity of the national populars was sustained inside
the B.P.D., declairing that they were in favor of the Template Programme of the party, even though many
of them were left outside the union, loosing even the function of Timiş- Toron tal prefect in favour of the
Ploughmen Front.
www.cimec.ro
YUGOSLAV AUTHORITIES AND CONSTRUCTION OF
THE IRON GATES HYDROELECTRIC POWER PLANTS"
MilanGULIC
Institute of Contemporary History Belgrade, Serbia
Throughout decades modern Danube shipping in the l 91h century was faced with the prob-
lem of the Iran Gates Sector. The Austro-Hungarian Monarchy, as one of the three riparian
countries of the Iran Gates Sector during that time (beside the Kingdom of Serbia and Kingdom
of Romania), macle plans for the groundwork. Although the Monarchy attempted to obtain a
mandate for the execution of work at the London Conference in 1871, due to Ottoman and
Serbian opposition it was acquired seven years later at the Berlin Congress in 1878. Austro-
Hungary realized this mandate in the last decade of the l 91h century (1890-1899); however,
that has not completely resolved the problem of the Iran Gates. At the same time the German
engineer Hugo Luther submitted a proposal to the Serbian Ministry of national economy about
the use of the Iran Gates waterfalls for production of electrica! energy. Building of a dam and a
hydroelectric power plant near Kladovo would salve the problem of shipping through the Iran
Gates. After the project was perused, Serbia accepted it and the Serbian National Assembly gave
him legislative power; nonetheless, politica! instability, problems with money, and an epoch of
wars ( 1912-1918) with a three-year-long occupation period ( 1915-1918) disabled the next steps
in realization of that and any similar project. 1
After World War I the restored Kingdom of Serbia created a new Yugoslav state - "The
Kingdom of Serbs, Croats, and Slovenes:' The new state was declared on the 1s• of December,
1918. At the beginning of its existence the new Yugoslav state faced serious problems. The first
few months opened the problems of international recognition, borders, and many others. The
question of the Iran Gates was opened very early - during the Paris Peace Conference (January
1919- January 1920). The member of the Yugoslav delegation and former Serbian and fu ture
Yugoslav Prime Minister, Nikola PasiC, said that the Yugoslav kingdom "can find it very useful to
exploit the huge water power for production of electricity". He added that the electric power "could
open train lines and illuminate better part of the country." Pasic thought that the problem of the
Iran Gates must be a problem of the new Yugoslav state and Romania as the only two countries
on the shores of the Iran Gates. The fact that these two countries came out of the war as allies
and victors should facilitate cooperation concerning this and every other question. 2
* This paper was created as a resuit of work on a project Conflicts and crisis: cooperation and development in Serbia
and the region in the 19'h and 20'h century (N2 47030) which was financed by the Ministry of Education, Science
and Technological Development of the Republic of Serbia.
I MapKOBMh 1997, p. 73-91; JaKOBJbeB11h 2008, p. 122-126; rym1h 2014 a, p. 97.
2
Krizman/Hrabak 1960, p. 265.
T!BlSCVM, Arheologie, 5/2015, p. 511-528
www.cimec.ro
512 I MrLAN GULIC
During the next few years the Yugoslav kingdom has gone through a period of consolida-
tion of its affairs, although incompletely. During 1920. s there were ambitious infrastructure
plans in the Kingdom of Serbs, Croats, and Slovenes, but these plans were influenced by the
politica} conflict that marked the Yugoslav country during the first decade of its existence. One
of these plans was about secure shipping through the Iron Gates Sector. The Iron Gates Section
was formed within the Yugoslav Ministry of Agriculture and Water in April of 1924. During
that time the Prime Minister was earlier mentioned Nikola Pasic, and relevant Minister was
Krsta Miletic. The main assignment of this Section was "creation of a study concerning general
arrangement of Danube sector called The Iran Gates". The Chief of the Section was engineer
Sergije Matic. His team consisted of many engineers, geologists, economists, and jurists. A
group of experts from the Iron Gates Section conducted an investigation on the ground and
created an extensive documentation. The resulting idea was that two dams with power plants
should be created in the Iron Gates Sector. The first dam, as the plan said, should be constructed
among Greben and Donji Milanovac, and the second one along the Channel ofSip and Karatas.
The main purpose of the dams was to stabilize the Iron Gates Sector and enable functioning of
the power plants. Realization of these plans should bring a lot of benefits - electrification of the
eastern part of the country from the Hungarian to the Greek border (a territory consisting of
about six million people), faster passage through the Sector (52 hours instead of 17 hours), and
the Sector would allow passage of "normal" and larger tugboats alike. Unfortunately, politica}
and financial problems that characterized the Yugoslav kingdom between its founding and the
German attack in April 1941 have caused this plan's failure. Yugoslavia left the administration
of the Iron Gates and the development plans to Germany which dominated Danube between
1941and1944. 3
After the occupation and the war ended (1944-1945), the new Yugoslav socialist state con-
sidered ways to change the situation in the Iron Gates Sector. Yugoslavia had information about
articles in Romanian press concerning a possibility of construction of power plants and the first
Romanian expert delegations that recently visited the Iron Gates Sector. Regarding the need to
incorporate Yugoslavia in those plans, Romanians informed Nikola Grulovic, a Yugoslav rep-
resentative in Bucharest. 4 In a document from May, 1946, which was written for the Yugoslav
delegation in preparation for the Peace Conference in Paris (from July to October, 1946), named
"Problem of the Danube" by Jovan PaunoviC, a possibility of mutual cooperation of Yugoslavia
and Romania in construction of a hydro-energetic system in the Iron Gates Sector was discussed.
Paunovic wrote about benefits of the construction of power plants and rising of the water levei
for development and safety of shipping on Danube. 5 During talks with the Soviet Minister
of Foreign Affairs, Vyacheslav Mikhailovich Molotov, the Yugoslav Ambassador in Moscow,
Vladimir Popovic, mentioned the construction of "the electric power plant in the Iran Gates
Sector of Danube:' Popovic said that Yugoslavia has confiscated German plans in the Anglo-
American occupation zone in Germany. A few months later, in September of 1946, during a ses-
sion of Politburo of the Central Committee of the Communist Party of Yugoslavia, the Minister
of Industry, Boris Kidric, also mentioned that possibility. 6
3
AJ, 334-654-1928, N2 2273, 3222; AJ, 334-655-1929, N2 3741, 4766; AJ, 369-26/II, N2 259/27; M~urocaBJbeBMn
1928, p. 5-6; MaKrnMoB C. 1928, p. 11, 23, 31-32; MaKrnMoB H. 1928; Jop~aHoB 1928, p. 52; MapKoBwn 1997,
p. 91.
4
DAMSP, PA, 1946, Dunav, f-20, d-22, N2 4397.
5
DAMSP, PA, 1946, Dunav, f-20, d-22, N2 15477.
6
Petranovic 1995, p. 175; .II;11M11n, M1111orneB11n, Eop03aH, EyxapKMH, BHyxoBa, 3eneHKo, KpaB'!eHKo, CoJbaHCKM,
2010, p. 103-105; ry1111n 2012, p. 419-420.
www.cimec.ro
Yugoslav authorities and construction of the Iran Gates Hydroelectric Power Plants* I 513
Considering the good relations between all countries "behind the Iran Curtain'', as Winston
Churchill called the countries from Eastern Europe under Soviet domination, during the first
few years after the war it seemed that these talks and plans were a certain way toward the realiza-
tion of this project. Situation looked especially good after the Yugoslav state delegation, led by
the President of Ministry Council Josip Broz Tito, and visited Bucharest in December, 1947. lt
was his first visit to Romania. The main resuit of that visit was the signing of the Contract about
friendship, cooperation, and mutual assistance between Yugoslavia and Romania. The Contract
was signed by Marshal Tito and the President of the Romanian Ministry Council, Petru Groza. 7
Sreten Zujovic, the minister of Finance, and Todor Vujasinovic, the minister of Transport,
both members of the Yugoslav delegation, agreed to open the question of electricity use of the
Iron Gates Sector during discussions with the Secretary General of the Communist party of
Romania and Minister of Trade and Industry Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dej suggested that
Romania and Yugoslavia should create a mixed committee with an intention of ''analyzing the
possibility to exploit the Iran Gates as a source of electrica[ energy". However, only a few months
later (during 1948) a conflict period started between Yugoslavia and countries from the Soviet
Bloc, which stopped the cooperation between Yugoslavia and Romania and macle any serious
project at the Iron Gates impossible. For the next few years Yugoslav authorities were preoc-
cupied with plans for defense in case of Soviet aggression and the Iron Gates became a place of
direct contact of enemy countries fi.lied with border incidents and a constant fear of war. 8
After 1953, when the period of normalization in relations between Yugoslavia and the
Soviet Union and countries of Cominform has started, resulting in better interstate relations,
a different relationship inside the Danube Commission, and a creation of the new Iron Gates
River Administration, plans for constructing power plants in the Iron Gates Sector opened
again. In 1954 the Yugoslav institutes - The Jaroslav Cerni Institute, The Jovan Zujovic Institute,
the Institute for Testing of Materials of the Socialist Republic (SR) of Serbia, "Geosonda" from
Belgrade, "Hidrozavod" from Novi Sad, and "Geoistrazivanje" from Zagreb created studies on
the ground. Based on those studies, "Energoprojekt" from Belgrade and Institutul de Studii si
Proiectari Hidroenergetica (ISPH) from Bucharest created a study about dimensions, main
characteristics, and a layout of future facilities. 9
In the next few years the project was developed in Yugoslavia and Romania separately
and, as a certain sign that the project was on the right path, it became one of the topics dur-
ing a visit to Bucharest of the Yugoslav state delegation and discussions among Dej and the
Yugoslav President Josip Broz Tito in June, 1956. This was Tito's second visit to Romania. 10 Dej
„Mapura11 TVITO Ha qe11y .n;e11eraQV1je CaBe3He Bna.n;e oTnyToBao y 3BaHVlqHy noceTy PyMyttVljVI", IT011V1TV1Ka,
17. XII1947, p. l; „Ha Be11V1qaHCTBeHOM ,n;oqeKy y EyKypeurTy npeKo nona MVlllVIOHa Jby,n;VI o.n;yureBJbeHo je
n03,n;paBVlllo ,n;e11eraQV1jy jyrornoBeHcKe Bna.n;e c Mapura110M TVITOM Ha qe11y", „Mapwa11 TVITO c q11aHOBV1Ma
.n;e11eraQV1je jyTOCJIOBeHCKe Blla,n;e nocerno npeTce,n;HVIKa pyMyttCKe Blla,n;e ITeTpy rpo3y", ITollVITVIKa, 18. XII
1947,p. 1-2; „Mapura11 TVITO VI npeTce,n;HVIK pyMyttcKe Bna.n;e .n;p ITeTpy fpo3a noTnV1ca11V1 cy y E)'KypeurTy
YroBop o npV1jaTelbcTBy, capa,n;lbVI VI y3ajaMHoj noMonVI Vl3Mel)y Jyroc11aBV1je VI PyMyttVlje",,,Ha BellVIKOM
MVITVIHry CTaHOBHVIUITBa EyKypeurTa fOBOpVlllVI cy Mapurall TVITO VI PYMyttCKH MVIHVICTap reopre reoprV1jy-
JJ:e)!(",II011HTV1Ka, 20. XII 1947, p. 1-4; „Ha cBeqaHoj ce,n;HVIQVI PYM)'HCKor napnaMeHTa roBopV10 je Mapura11
TVITO", IT011V1rn:Ka, 21. XII 1947, p. 3.
AJ, 50-64-138; fy11V1h 2012, p. 420. More about the situation in the Iron Gates Sector duringthe conflict between
Yugoslavia and the Soviet Bloc in: GulicO 2014 b, p. 28-46.
KujundZic, Semiz, Colic, GrujiC, Radosavljevic, Popovic, 1969, p. 69-81; Paunovic 1970, p. 760-761; BlagojeviC
1989, p. 650; ry11V1n 2012, p. 421.
10
„ITpeTce,n;HVIK TVITO CTVlrao y E)'KypewT", „CBeqaH npnjeM y qaCT npeTce,n;HVIKa TVITa", „3aje,n;HVlqKo caonurTelbe
o jyrocnoBeHcKo-pyMyttCKVIM pa3roBopnMa", IT011HTV1Ka, 25. VI 1956, p. 1-2; „ITpeTce,n;HHK TnTO noceTVIO
neTponejcKa nolba Ko,n; IT11oeurrn:ja", „Pa3rOBopV1 y E)'KypeurTy", IT011HTV1Ka, 26. VI 1956, p. 1-2; „ITornV1caHV1
www.cimec.ro
514 I MILAN GULIC
mainly advocated for exclusive participation of Romania and Yugoslavia in the project. Ina joint
statement that was signed by the Yugoslav President Tito and the Romanian President of the
Council of Ministers Chivu Stoica it was written: "Considering the agreement that utilization of
the hydropower sources of the Danube is in interest of both countries, the two governments decided
to convene a mixed commission of Yugoslav and Romanian experts, which would be considered
the mast appropriate process for joint construction of hydroelectric power plants in the Iran Gates
Sector." That sentence in the joint statement was a clear indication that Yugoslav and Romanian
authorities were notably interested in the project. Closer cooperation was possible considering
the Belgrade Declaration that was signed in the Yugoslav capital city in 1955 which enabled
an improvement of cooperation between two, until recently, enemy countries. Yugoslav press,
which expressed the opinion of the governing structures, wrote: ''Agreement about joint consid-
eration of the use of hydropower of Danube in the Iran Gates Sector at the same time reflects the
wishes of both governments to jointly exploit waters of the Danube and perpetuates a new era in
friendly relations between the two countries."11
In September of 1956 delegations of the two countries visited the Iron Gates and exchanged
relevant documentation, especially the German project that the Yugoslav side possessed. In
October Tito and Dej discussed this topic during a meeting of state delegations in Belgrade. The
Yugoslav side was represented by the President of the Republic Josip Broz Tito, the President
of the Federal Parliament Mofa Pijade, Vice President of the Federal Executive Council
Edvard Kardelj, and members of the Federal Executive Council Ivan Go8njak, Koea Popovic,
and Mijalko Todorovk. The Romanian side was represented by: the Secretary-General of the
Romanian Labor Party Gheorghe Gheorghiu-Dej, the President of the Ministry Council Chivu
Stoica, the first Vice President of the Ministry Council Petre Borilă, a candidate for membership
of Politburo of the Central Committee of the Romanian Labor Party Leonte Răutu, the Vice
President of the Ministry Council Alexandru Bârlădeanu, and the Minister of Foreign Affairs
Grigore Preoteasa. 12
During that visit to Belgrade the Romanian side suggested forming of an institute with
experts from both countries. The Romanian side thought that experts should create "necessary
studies, analyze adequate solutions, and campase a memorandum based on a complete study of all
required works". Nevertheless, Tito did not accept forming of an institute. He agreed that there
is a need for an establishment of some conjoined organ, but not an institute, something more
like a commission. That commission should have a "professional character" and be 'a politica[
and technical organ" at the same time. Tito said: "If we now hand off the whole thing to experts, if
we create an institute immediately, I am afraid that there would be a lot of problems. I believe in
professionalism of experts, but I don't believe in its politica[ and organizational abilities, and their
expeditiousness." The Romanian side agreed with Tito's explanation and the agreement about
forming of a joint commission entered into a joint statement issued at the Brionian Islands
on the 27 1h of October. Accordingly, during Dej's visit to Yugoslavia it was agreed that the two
,QOKyMeHTH o jyrocnoBeHCKo-pyMyttCKHM pa3fOBOpHMa", „3aje,QHHqKa H3jasa ,QBejy Bna,Qa", „PyMyttCKH Hapo,Q

,Qo6po pa3yMe noce6att 3Haqaj noceTe jyrocnoseHCKHX .Qp)l{aBHHKa PYMyttHjH", „vfaMeljy 3eMalba Koje rpa.Qe
cou;HjanH3aM He CMe HHKa,Q noCTojaTH HelIITO cnHqHQ OHOMe IIITO ce ,QOfO,QHno 1948", „rpal)aHH EyKypellITa
npHpe.QHnH cp.QaqaH Hcnpahaj npeTce.QHHKY ÎHTy'', IlonHTHKa, 27. VI 1956, p. 1-3.
11
„Pa3roBopH y EyKypellITy'', IlonHTHKa, 28. VI 1956, p. 2; Paunovic, 1970, p. 761.
12
„,lJ;enerau;Hja pyMyttcKe sna.Qe H pa.QHHqKe napTHje cseqatto ,QoqeKaHa y Eeorpa.Qy", IlonHTHKa, 21. X 1956, p. 1;
„Jaqafbe H.Qeja cou;HjanH3Ma H nporpeca y cseTCKHM pa3MepaMa OTCTpaayje MoryhttocT onllITer opy)l{aHor
cyKo6a", „Y3ajaMHa noMon, nOIIITOBalbe He3aBHCHOCTH H cysepeHHTeTa H3Meljy cou;HjanHCTHqKHX 3eMalba
- HCTopHcKa cy HY)l{HOcT", IlonHTHKa, 22. X 1956, p. 1-2; „IJoqenH jyrocnoseHcKo-pyMyttCKH pa3rosopH",
IlonHTHKa, 23. X 1956, p. l.
www.cimec.ro
Yugoslav authorities and construction of the Iran Gates Hydroelectric Power Plants"" I 515
countries should form a joint commission which would continue the work on construction of a
power plant in the Iron Gates. As Tito said in a toast during the official dinner, it was ''one of the
best evidences ofprogress in mutual relations". We can say that in 1956 it was very certain that the
project of construction of the power plant in the Iron Gates Sector was really close to opening.
As Bârlădeanu, the vice president of the Romanian Ministry Council, said: "The base for mutual
work an projecting and construction of this gigantic f acility was set in decisions adopted during
the meeting between comrades Gheorghiu-Dej and Tito in Bucharest and the Brionian Islands in
1956."13
The Yugoslav authorities believed that construction of power plants has greater significance
for Romania than for Yugoslavia. With the construction of the system, Yugoslav authorities
believed, Romania created possibilities for economic independence and permanent connection
with Yugoslavia as a possible foreign politics supporter. It seems that, because of that impor-
tance, Romanians have shown ''obvious signs of nervousness and endeavor that agreement should
be signed as soon as it is possible". Mixed Yugoslav-Romanian commission for directing and
coordinating of work on regulation of Danube in the Iron Gates Sector was formed during 1957;
however, the work was really slow. A protocol about next steps that needed to he taken was
signed on the 23rd of December, 1960, after nine-day-long negotiations between delegations of
the two governments in Belgrade. Delegations of the two countries have agreed on how to pre-
pare technical, economical, financial, and legal solutions. Also, they agreed to continue exami-
nation and planning of the work connected with the project of construction of power plant
between Sip and Gura Văii at the 942nd kilometer of Danube. Signatories of that protocol were
Cedomir MiliCevic, the director of the hydropower plant Trebifojica, and Nicolae Gheorghiu,
the assistant of the minister of Heavy Industry. The location where the facility should be built
was determined after serious topographical, hydrological, geological, hydro geological, and geo-
technical studies and research. 14
Three commissions (technical, economic and financial, and law) were in sessions in
Bucharest from the 26 1h of February to the 10 1h of March, 1962. The Yugoslav delegation was led
by Bogoljub Stojanovic, a member of the Executive Council of the People's Republic of Serbia,
and the Romanian by Nicolae Gherorghiu. 15
Fundamental agreements were signed a whole decade after the Iron Gates River
Administration was formed and a sure sign that both countries want to build hydroelectric
power plant was given. Agreements were signed on the last day of visit of the Romanian state
delegation to Yugoslavia. The delegation came to Yugoslavia on the 23'd of November, 1963, led
by the President of the State Council of the Romanian People's Republic and the First Secretary
ofthe Romanian Labor Party, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Question of the Iron Gates was one of
the main reasons for this visit. Although it started in days when the whole world was talking
about the assassination of the American President John F. Kennedy, it attracted considerable
public attention. President Tito welcomed the Romanian delegation and noted the interstate
13
AJ, KPR, I-3-a/97-4; Zabele5ke o jugoslovensko-rumunskim razgovorima vodenim na Brionima i Belom dvoru,
Zajednicko saopstenje povodom zvanicne pasete delegacije Vlade Rumunske Narodne Republike federativnoj
Narodnoj Republici Jugoslaviji, Zdravica predsednika Josipa Broza Tita na sveeanom rucku u cast rumunske
delegacije;„3ajep,Htt.'IKO caonmTetbe o jyroc11oaeHCKO-p}'MyHcKtt.M pa3roaoptt.Ma", I1011ttrnKa, 28. X 1956, p. l;
„foaop nornpep,cep,Htt.Ka AneKcaHp,py Ettpnap,eaHya", IlonttrnKa, 8. IX 1964, p. 1-2.
14
AJ, KPR, I-3-a/97-11; „3aapmeHtt nperoaoptt tt.JMeQy Jyrornaattje tt PyMYffttje o ypel'yeH.y 1)epp,ana",
Ilontt.Ttt.Ka, 24. XII 1960, p. 2.
is „Ilo'leJitt jyrornoaeHcKo-pyMyHcKtt paJroaoptt o tt.Jrpap,tbtt xttp,poeHepreTcKor o6jeKTa y 1)epp,ancKoj
KJittcyptt", Ilontt.Ttt.Ka, 27. II 1962, p. 6; „3aapmeHtt jyrornoaeHcKo-pyMYffCKtt nperoaoptt o 1)epp,any",
I1011tt.T11Ka, 13. III 1962, p. 4.
www.cimec.ro
516 I MILAN GULIC
cooperation in economy, science, culture, and sport, but especially stressed the agreements
about the Iron Gates. He said: "Construction of this large f acility on the Danube represents a
strong step forward in further economic strengthening of aur countries, a bridge offriendship, and
an example of cooperation of aur socialist countries and nations. At the same time, with their
solutions in terms of shipping, this f acility will provide a new and much better opportunity for
utilization of this large and important international road and bring a direct benefit for all inter-
ested countries."16 Aside from the Yugoslav capital city - Belgrade, the Romanian delegation also
visited a few Yugoslavian republics; Bosnia and Herzegovina, where they stayed in Sarajevo,
Jablanica, Mostar, and Zenica; Croatia, where stayed in Zagreb; and Slovenia, where they stayed
in Ljubljana and Brdo Castle near Kranj. They visited a few industrial plants. During the stay in
Zenica, Dej made a speech, confirmed that the agreement about the Iron Gates will be signed,
and stated: „ Together we will transform 'Kazans' of the Iran Gates through the rich source of electri-
ca[ energy, light, and power, for the benefit of both of aur peoples. "17
The Yugoslav side rejected the Romanian proposal that the two presidents should sign the
agreements about the Iron Gates power plant. As documents said, Tito accepted Dej's proposal,
but after a suggestion of the State Secretary for Foreign Affairs Koca PopoviC, he declined.
Popovic said that these agreements should not be underestimated or overrated. Romanian
proposal that the chiefs of states should sign the agreements tells us about the importance of
the project for Romania and the restraint of Yugoslavia. Presidential signatures showed not so
much importance of the Iron Gates as much as the importance of the interstate relations. The
Yugoslav state delegation at these talks consisted of: Josip Broz Tito, the president of Yugoslavia
and general secretary of the League of Communists of Yugoslavia; Edvard Kardelj, the president
of Federal Parliament; Petar Stambolic, the president of Federal Executive Council; Milos Minie,
the vice-president of Federal Executive Council; Koca Popovic, the state secretary of Foreign
Affairs; Marin Cetinic, the state secretary for Transport and Communications; Kiro Gligorov,
the state secretary for Finances; Bogdan Crnobrnja, the secretary general of the president of the
Republic; Mirko Tepavac, the assistant of state secretary of Foreign Affairs; and Arso Milatovic,
the Yugoslav ambassador in Romania. In the Romanian delegation there were: Gheorghe
Gheorghiu-Dej, the president of the State Council and first secretary of the Central Committee
of the Romanian Labor Party; Ion Gheorghe Maurer, the president of the Ministry Council and
a member of Politburo of the Central Committee of the Romanian Labor party; Emil Bodnăraş,
the vice-president of the Ministry Council and a member of Politburo; Alexandru Bârlădeanu,
the vice-president of the Ministry Council; Corneliu Mănescu, the minister of Foreign Affairs;
and Aurel Malnasan, the Romanian ambassador in Yugoslavia. 18
Fundamental agreements were signed in Belgrade on 301h of November, 1963. Twelve con-
ventions, which described the main agreement in details, were signed by Bogoljub Stojanovic,
a member of the Executive Council of SR Serbia, and Nicolae Gheroghiu, the assistant of the
Romanian Minister for Mining Industry and Electrica! Energy. 19 After that, in the new building
16
„vfarpa,qlba XH,qpm.\eHTpane na l)ep,qany BIDKaH cpaKTop ja'lalba capa,qlbe J13Meljy ,qBe 3eMJbe", „IloqenH
jyrocnoBencKo-pyMyncKJ'I pa3roBopH", IlonHTJ'IKa, 23. XI 1963, p. 3-4.
17
„IlpHnHKOM ca,qarnlbe noceTe noTnHcaneMo cnopa3}'M o H3rpa,qlbl'I xH,qpoeuepreTcKor cHcTeMa y l)ep,qany",
IlonHrnKa, 26. XI 1963, p. 3-4; Paunovic 1970, p. 763; Blagojevic 1989, p. 651.
18
AJ, KPR, I-3-a/97-11, Zabeleske o jugoslovensko-rumunskim razgovorima vodenim za vreme pasete G. G. Defo.
19
Those conventions were: 1) Convention on the construction and exploitation of waterpower and the shipping
system of the Iron Gates on the Danube river; 2) Convent ion on making projects for construction of the water-
power and shipping system of the Iron Gates; 3) Convention on the execution of work on the waterpower and
shipping system of the Iron Gates; 4) Convention on the compensation for damages caused by the construc-
tion of the waterpower and shipping system of the Iron Gates; 5) Convention on determining the value of
www.cimec.ro
Yugoslav authorities and construction of the Iran Gates Hydroelectric Power Plants" I 517
of the Federal Executive Council at Novi Beograd, the supreme Agreement of joint construction
of hydropower and shipping system of the Iron Gates was signed by the two presidents - Tito
and Dej. This information was the main news in Yugoslav newspapers. 20 After signing of the
Agreement, Tito said that it will serve 'as a bridge between two countries" and Bodnăraş that "the
Agreement was calculated for a thousand years". According to the Agreement about the construc-
tion and exploitation of a power plant between Yugoslavia and Romania, the main facility was
designed and built so that each side should get one power plant with six generators, one double
step ship lock, and one half of the overflow dam with seven fields and supporting facilities. Over
the dam a road should be constructed. The state border divided the dam into two symmetrical
parts. Each side is operated on its own territory and is synchronized with the other side. Beside
the main facility on the Iron Gates also were built externai roads, facilities and equipment for
the protection of the river shore, and facilities and equipment for protection of a reservoir from
alluviums. A large number of villages and towns near the shore were submerged due to the rising
of the water levei. Construction of the Iron Gates power plant cost around 440 million dollars.
It was planned that the power plant should produce around 10.5 billion of kilowatt-hours per
year. Half of that number, which belonged to Yugoslavia, totaled more than one-third of total
Yugoslav production of electrica} energy in the past. 21
The importance of the project was proved shortly. Preliminary works started in July of
1964, but the official opening was held a few months later. 22 After an exchange of instruments
of ratification was completed in July, in September of 1964 highest Yugoslav representatives
headed to the location where the opening ceremony will be held with the boat called Krajina
from Belgrade and the President Tito with severa} associates with the boat called Sumadinka
from Smederevo. 23 During a dinner party în Tekija, the night before ceremony, Tito said:
''Although this dam will be made of cement, it will alsa represent a link among our two nations
who, until recently, circumstantially, were quite far from each other; although we, so to speak, look
into each other's garden." The Yugoslav delegation consisted of: Milos Minie, the vice-president
of Federal Executive Council; Filip Bajkovic, the state secretary of Industry; Marin CetiniC,
the state secretary of Transportation; Mirko Tepavac, the assistant of state secretary of Foreign
Affairs; Slobodan Penezic, the president of the Executive Council of SR Serbia; Du5an Petrovic,
the president of the Parliament of SR Serbia; Rodoljub Stanic, the minister of Transportation
of SR Serbia; Jovan Veselinov, the general secretary of the Central Committee of the League of
Communists of SR Serbia; Arso Milatovic, the Yugoslav ambassador in Bucharest; and several
others. 24
investments and mutual clearings regarding the construction of waterpower and shipping system of the Iron
Gates; 6) Convention on exploitation of the waterpower and shipping system of the Iron Gates; 7) Statute of the
Yugoslav-Romanian mixed commission for the Iron Gates; 8) Protocol on crossing of the Yugoslav-Romanian
state border related to the construction of the waterpower and shipping system of the Iron Gates; 9) Protocol
on the regulation of certain issues related to the construction and exploitation of the waterpower and shipping
system of the Iron Gates; 10) Letters of credit for the construction of the waterpower and shipping system of the
Iron Gates; 11) Letters of correction ofthe border; 12) The Final Act (3e'leBHn 2007, p. 149-249).
20
„Ilpep;cep;HHK Tttrn rrpttxBaTHO II03HB p;a rroceTH P)'MYHttjy", „CaorruITelbe o jyrocrroBeHcKo-pyMYHCKHM
op;HornMa", IlorrHTHKa, 2. XII 1963, p. 1-2.
21
AJ, KPR, I-2/21, Izgradnja HEPS Derdap; AJ, KPR, I-3-a/97-4; AJ, 599-296; Iorgulescu, Verfon, Dorâevic,
Fosca, 1969, p. 17-23; Paunovic 1970, p. 761-764, 783-802; Jakovljevic 1979, p. 20-28, 37; Blagojevic 1989,
p. 652-653; Tucovic 1989, p. 580-581; 3e'leBttn 2000, p. 157-159.
22
JaKOBlbeBHn 2010, p. 211.
23
„Ilpep;cep;HHQH TttTo M,lJ,e>K p;aHac OTBapajy pap;oBe Ha XHp;poqeHTparrH 1)epp;arr", „Vlcrrpahaj y CMep;epeBy",
IlorrMrnKa, 7. IX 1964, p. 1.
24
AJ, KPR, I-2/21, Spisak rukovodilaca ifunkcionera koji ce prisustvovati sveeanom otvaranju HEPS Derdap.
www.cimec.ro
518 I MILAN GULIC
Aside from the undoubtful importance for the economy and shipping, the facility had a
significant politica! implication for Yugoslavia and especially regional importance. The con-
struction of this facility was supposed to contribute to the development of Eastern Serbia and
Yugoslavia which was one of the mast undeveloped regions. Bazin Jovanovic, the president of
the Regional Parliament in Zajecar, welcomed the state delegations and emphasized the impor-
tance of the facility for that region: "People of this region are immensely happy because this gigantic
building is constructed in this, until now, economically insu.fficiently developed area. I express our
readiness to provide any possible assistance to the constructors in the course of the entire construc-
tion in order to successfully perjorm this great task."25 0ne of the mast prominent weekly news-
papers in Yugoslavia, NIN from Belgrade, wrote on its front page a day before the ceremony: "It
will be another flattering confirmation of capability and a levei of industrial development of two,
until recently, backward Balkan countries, another a.ffirmation of good neighborly relations, and
an a.ffirmation of cooperation which makes possible, even for small countries, to accept a construc-
tion of a giant which will soon allow a hundredfold return on the invested funds. A construction of
the gigantic hydro-power plant on the Danube with joint forces and resources of Romanians and
Yugoslavians represents an encouraging example of practicai application of ideas of active peaceful
coexistence."26
Presidents of the two countries Tito and Dej attended the groundbreaking ceremony on the
7 h of September, 1964. Their meeting and the handshake were accompanied by a cannon salute
1
and playing of national anthems by orchestras from both sides of the river. The Yugoslav orches-
tra played the Romanian national anthem, and the Romanian orchestra the Yugoslav national
anthem. In front of a few thousand citizens of Romania and Yugoslavia speeches were given by
Alexandru Bârlădeanu, the vice-president of the Romanian Ministry Council, and Milos MiniC,
the vice-president of the Federal Executive Council. Memorials were placed on both river shores,
each consisting of a text in both Serbo-Croatian and Romanian language as follows: "On the ?h of
September, 1964, in presence of the President of Socialist Federal Republic of Yugoslavia Josip Broz
Tito and the President of State Council of Romanian People's Republic Gheorghe Gheorghiu-Dej the
construction of waterpower and shipping system of the Iran Gates o.fficially started, which symbol-
izes friendship and cooperation of Yugoslavian and Romanian people."27 Yugoslav newspaper wrote:
"Thousands of people - experts and workers from both sides of Danube, an aur and the Romanian
side, begin a seven-year labor saga which will testify for decades about a giant f acility that they will
built here."28 This event marked a new era for the Iran Gates, Danube, and the Danube Region.
After the opening ceremony, the Yugoslav and Romanian delegations were on a luncheon
on the Romanian boat „Carpaţi". In response to President Dej's toast, the Yugoslav president
said: 'flt the beginning of the construction of the dam we see an end of a period, precisely one time
episode, during which such relations were created that should not exist among socialist countries.
Resolution and various written agreements can fade very quickly, but this kind off acility steadily
linked nations and cannot fade easily." In a joint statement it remained written that "joint con-
struction of the Iran Gates system will contribute to a further economic strengthening of both coun-
tries and represent a bridge offriendship and cooperation between the two neighboring countries". 29
25
„Ilpe,n;ce,n;mn_\11 T11To 11 )J;e)f( OTKp11saa.eM cnoMeH-nnoqa OTBop11n11 pa,n;ose Ha 113rpa,n;a.11 ljep,n;ancKHX
x11,n;po1.1eHTparra", Ilorr11T11Ka, 8. IX 1964, p. 1.
26
„CycpeT y 'I)ep,n;arry", HJ1H, 6. IX 1964, p. 1.
27
„fosop M11rrollla M111tt111ha", „OTKp11saa.e cnoMeH-rrnoqe", IloJilllTHKa, 8. IX 1964, p. 2; „Klbyq 3a rso3,n;etta
spaTa", HJ1H, 13. IX 1964, p. 1.
28 „)J;aHallla.e cBeqaHocT11 y 'I)ep,n;any", IIonu:rnKa, 7. IX 1964, p. 1-2; CukiC 1985, p. 121.
29
AJ, KPR, I-2/21, Kominike; „MocT np11jaTeJbcTBa 11 capa,n;a.e", IIon11rnKa, 9. IX 1964, 1.
www.cimec.ro
After his visit to Turnu Severin, Tito returned to Belgrade by train via Timisoara. That was his
third and shortest visit to Romania.
When Tito visited Romania for the fourth time in April of 1966, his partner in discussions
was not the same, because Dej died in March of 1965. Tito did not come to the Iran Gates, but
during conversations with the new Secretary General of the Romanian Communist Party Nicolae
Ceausescu, the construction of hydraelectric system on the Iran Gates was mentioned. State
delegations noted that the work in the Iran Gates was successful and that "the clase cooperation
between Yugoslav and Romanian builders is carried aut in an atmosphere that is characterized by
cordial and friendly relations among nations of Yugoslavia and Romania". During that trip Tito vis-
ited the Romanian capital city of Bucharest, Brasov, Ploiesti, and the town named after Gheorghe
Gheorghiu-Dej (its earlier as well as the current name is Oneşti). During a luncheon in Bucharest,
speaking of good results in cooperation between the two countries, Tito said: "Thanks to aur joint
decisions, joint efforts, and understanding, the Iran Gates already became a large construction site
on which Yugoslav and Romanian workers and engineers are successfully cooperating in the realiza-
tion of this giant project, which became a symbol of cooperation and lasting friendship of nations
of Yugoslavia and Romania." Ceausescu went a step further and said that the Iran Gates system
is a "symbol of the Romanian- Yugoslav friendship" and ''expression of an economic power" of the
two neighboring countries. In honor of the Yugoslav president a meeting was held in Bucharest.
In front of a few thousand citizens Tito spoke about the Iran Gates and said: '1oint work on this
project unites aur working people, engineers, technicians, and laborers, and that can alsa have a
beneficiai effect on finding opportunities of cooperation among our companies and entire industries.
The power plant in the Iran Gates, aside from its huge importance for the economy of aur countries
and the advancement of shipping on Danube, will represent, as we emphasized from the beginning,
a great bridge of brotherhood and a friendly cooperation which will connect current and future gen-
erations of our nations. Old idea about this power plant did nat stay as a desire and a drawing on a
paper, and it is a proof of our mutual trust and friendly cooperation, and, at the same time, a con-
firmation of abilities of our socialist countries to achieve together a substantial project as this one."30
While the construction of the power plant between Sip and Gura Văii on the 943rd kilo-
meter from the mouth of the Danube into the Black Sea praceeded with full force, Tito visited
Romania for the fifth time at the beginning of February, 1969. After a visit to Timisoara he was
on a hunting trip in parts of Romania near the Yugoslav border. During that "short, friendly visit
to Romania" he talked with the President of the Romanian State Council and First Secretary
of the Central Committee of the Romanian Communist Party Nicolae Ceausescu. During dis-
cussions, Ceausescu praposed building of another power plant between Radujevac and Gruia,
downstream from the first one. It was a first time that someone proposed construction of a new
power plant to Yugoslav authorities. But Yugoslav and Serbian authorities did not look favorably
on this praposal. 31
30
AJ, KPR, I-2/28, Govor na mitingu u Bukure§tu; „ITpeTCeAHl1K perry6rr11Ke T11rn AaHac OAJia311 y 3BaHwrny
rroceTy P}'Mytt11j11", I1orr11T11Ka, 18. IV 1966, p. l; „Torrao AoqeK y EYKypenITy", „PyMyHcKo-jyrocrroseHCKl1
pa3rosop11", I1orr11T11Ka, 19. IV 1966, p. 1-2; „Pa3rosop11 T11To-l.JayrnecKy",ITorr11rnKa, 20. IV 1966, p. 1-2;
„CpAaqaH AoqeK y MorrAaB11j11", „ITpeACeAHl1K T11To Aorryrnsao y T11Mmn", ITorr11rnKa, 21. IV 1966, p. 1-2;
„JeAaH AaH y Eparnosy", I1orr11T11Ka, 22. IV 1966, p. 1-2; „T11To: coQ11jarr11cT11qKe 3eMlhe CTeKrre cy CH<l)l(HY
aqmpMaQ11jy y cseTy'', ,;c-IayrnecKy: serr11Ko rpaAl1Jil1rnTe Ha .UyHasy - c11M6on pyMyHcKo-jyrocrrosettcKor
rrp11jaTelbcTsa",I1orr11T11Ka, 23. IV 1966, p. 1-3; „T11To ce sparno y EeorpaA", „Mcrrpahaj y EYKypernTy",
„CaorrrnTelbe o jyrocnoBeHCKO-P}'MYHCKJ1M pa3r0Bop11Ma", „Pa3fOBOp11 rrp11jaTelba", „ITp11jaTelbCTBO l13Me~y
Jyrocrras11je u: PyMyttu:je 3arnu:sa ce Ha TpajHHM ornosaMa", ITorrHTHKa, 24. IV 1966, p. 1-2.
31
AJ, KPR, I-2/40, Zabeleske o razgovorima; „ITpeACeAHHK Tu:rn omyrnBao y PyMyttwjy", ITorrHTHKa, 1. II 1969,
p. l; „IllecTH rrpu:jaTelhcKH cycpeT", „Pa3roBopu: Tu:rn-l.JayrnecKy'', ITorrHTHKa, 2. II 1969, p. l; „ITpeACeAHHK
www.cimec.ro
520 I MTLAN GULIC
In a series of complex operations in the construction of the Iron Gates I power plant the
most complicated phase was the damming of the main flow of Danube. This extremely compli-
cated operation of taming of the Danube caused a great deal of public attention in Yugoslavia.
Newspapers wrote about it, documentary movies were filmed, and people from settlements
around the Iron Gates watched this operation much like spectators on sports and cultural mani-
festations. This phase of work, which represented a symbolic victory of men over nature, was
an excellent chance for a Tito-Ceausescu meeting. A proposal for a meeting was given in June
of 1969, and in August the President Tito has been invited by all Yugoslav companies that were
working on the construction of the power plant. 32
When the most important phase of work - damming of the Danube, on the first power plant
was finished on the 2Qth of September in 1969, Tito visited the construction site on the Yugoslav
side and met Ceausescu in the middle of the facility. Tito's escorts were: Mitja RibiCic, the president
of the Federal Executive Council; Mijalko Todorovic; Krste Crvenkovski and Mika Tripalo, mem-
bers of the Executive Bureau of Presidency of the League of Communists of Yugoslavia; Marko
Nikezic, the president of the Central committee of the League of Communists of Yugoslavia;
Dufan Gligorijevic, a member of the Federal Executive Council; and Anton Vratufa, the deputy
of state secretary of Foreign Affairs. In discussions with Yugoslav workers Tito pointed out that
construction does not only have economic significance. lt is a question of "prestige of aur country,
all- Yugoslav prestige" and, because of that, "we cannot fall behind aur Romanian partners". This
statement was significantly different compared to the offi.cial statements during or after Yugoslav-
Romanian discussions. Obviously, it was important to Yugoslavia to show economic and politica!
power in front of the whole world and especially in front of Romania. Meeting of the two state
leaders was followed by an honorary salvo. Talks were held on both sides of the river - in Kladovo
and in Turnu Severin. About the importance of that meeting best testifies the presence of TV
crews from Japan, Soviet Union, United States of America, and Poland. During the talks in Turnu
Severin, as Vratufa discovered, the question of a second dam on the Iron Gates was opened again.
Preliminary information was presented during this event. In his speech Tito used an ideologica!
terminology to describe the importance of the Iron Gates I power plant: "Two socialist countries,
Romania and Yugoslavia, forced this river to serve the interests of socialism which after so many
centuries serves the interests of aur nations, aur working people, so they can even quicker raise their
living standards and advance and together cooperate for common interests."33
However, a day after the ceremony, Tito spoke with the management of the hydroelectric power
plant in construction. From that conversation we find out that there were a lot of problems with
T11To BpaT110 ce rnHoh y Eeorpa,z:(, „,Upym AaH np11jaTeJbcKe noceTe 11 cpAa'faH 11cnpahaj", „AKT11BaH AOnp11Hoc
yqspwheH>y M11pa 11 pa3Bojy MeryyttapoAHe capaAH>e", ITon11rnKa, 3. II 1969, p. 1-2.
32
Those companies were from almost every part of Yugoslavia: "Energoprojekt': "Hidrotehnika", "Progresinvest",
"Elektrosrbija': "Ivo Lola Ribar", and "Mostogradnja" from Belgrade; "Hidrogradnja'' from Sarajevo;
"Hidromontafa" and "Metalna" from Maribor; "Rade Koncar" from Zagreb; "Litostroj" from Ljubljana; "MIN"
from NiS; "Gosa'' from Smederevska Palanka; "14. oktobar" from Krusevac; and "Cinkarna'' from Celje (AJ,
KPR, I-2/41, Beleska o eventualnom susretu druga predsednika sa drugom N. Causeskuom, Pisma; „,Uyttase,
nperpaA11heMo Te!", ITon11rnKa, 13. VII 1969, p. 8; StojmiroviC 1969, p. 37-38, 52-53; Paunovic 1970, p. 770-
771, 773-782).
33
AJ, KPR, I-2/41, Nacrt programa susreta predsednika SFRJ i predsednika Driavnog saveta RSR na gradilistu
HE „Derdap", Bele5ka, Odgovor predsednika Tita na zdravicu Nikolae Causeskua na veeeri ; „T11rn 11 t.IayrnecKy
cacTajy ce Ha 'I)epAany", ITon11rnKa, 18. IX 1969, p. 1; „ITpeACeAH11K T11To cyTpa Ha 'I)epAany", Ilon11rnKa, 19. IX
1969, p. l; „ITpeACeAH11K T11rn ornyrnBao y 'I)epAan", ITon11rnKa, 20. IX 1969, p. l; „CycpeT T11To-t.IayrneCKy",
„ITp11Mep np11jaTeJbcK11x A06pocyceACK11x OAHoca", ITon11T11Ka, 21. IX 1969, p. 1-2; ,;tlayrnecKy: 3ajeAH11'1Ka ttaM
je )l(eJba yttanperyeH>e capaAH>e 113Meryy CBl1X JeMaJba, noce6Ho cou;11jam'ICTl1'1K11x", „T11To: V1MaMo 11AeHTl1'1He
norneAe Ha MeQyttapoAHa J611BaH>a", ITon11rnKa, 22. IX 1969, p. 2.
www.cimec.ro
finance of work because of relational problems between the Socialist Republic of Serbia and the
federal state. According to the new decisions ofYugoslav authorities, the federal state was supposed
to stop with capital investments. There were disagreements and protests in other Yugoslav republics
because this huge investment on Danube was on territory of only one Yugoslav republic - Serbia.
In terms of constructing a second dam Tito was firm and said that building of a new facility on the
Danube "no one could accept in Yugoslavia at that moment". Because of that he was explicit: "I think
that question of the Iran Gates II should be removed from the agenda; we shouldn't talk about it, or
write. That is because writing about it in newspapers creates bad blood in aur country."34
In the next few months Yugoslav authorities changed their mind and seriously started to
think that it could be a good project. We could see that change in the next meeting of the presi-
dents of the two countries at the beginning of November in 1970 in Brdo near Kranj. In the
official statement it was pointed out that „interests of both countries are more complex because of
the utilization of a common sector of Danube". Obviously, it was an allusion to a possible construc-
tion of a second power plant in the Iron Gates. For whole two years the Yugoslav side needed to
realize gains of that proposal. In July of 1971 the Yugoslav Federal Executive Council accepted
the report and proposals of a mixed committee for economic cooperation according to which
Yugoslavia could have considerable benefits from the construction of a second power plant in the
Iron Gates. This decision may have been unexpected because of the growing internai particular-
ism in Yugoslavia which was most evident during so-called "Croatian spring". Regarding the con-
struction, Yugoslavia may have valorized the investments in the first power plant in full measure,
and also improved water, road and rail lines, and created conditions for further development
of economy (especially shipbuilding, fishing, and tourism) in that part of the country. Only, in
these plans there was a change of location. Instead of the Radujevac-Gruia line, the power plant
should be built between Kusjak and Ostrovul Mare. However, at that time Yugoslavia did not
plan to invest considerable funds in the construction of the Iron Gates II power plant. Yugoslav
proposal was that Romania should build the power plant and credit the Yugoslav side. According
to the Yugoslav plan, the credit would be repaid in a way that in a period of 23 years the produced
energy would be shared in ratio of 85%: 15% in favor of Romania. 35
The change in the Yugoslav attitude was quickly confirmed during next Tito-Ceausescu
meeting. Although the first proposal for the new Yugoslav-Romanian talks was that two states-
men should meet at the Iron Gates, the location of the meeting was Timisoara. During consulta-
tions in Timisoara in November of 1971 Tito expressed his satisfaction because the construc-
tion of the Iron Gates I power plant was successfully nearing the end and he said that 'Jar the
first time in history the greatest river in Europe, Danube, is harnessed and now serves the interests
of people of Romania and Yugoslavia", and then added: "The Iran Gates do nat only represent a
material strength and benefit for both countries, they already have a huge politica[ importance."
Tito and Ceausescu agreed that both sides should "take appropriate measures in order to create
conditions for earliest initiation of works" on the Iron Gates II power plant. 36
34
„H11Ko 0,1:1 Hac y ttarnoj co1111jaJII1CT11'-IKOj 3aje,1:1tt111111 tt11je ,[IOBOlbaH caM ce611", I10JI11T11Ka, 22. IX 1969, p. 1-2.
35
AJ, KPR, I-2/51, Izvestaj o razgovorima predsednika dveju strana jugoslovensko-rumunskog Mefovitog komiteta
za privrednu saradnju, odrianim ad 15. do 19. oktobra 1971. godine u Bukure5tu, Informacija o daljem koriscenju
zajednickog jugoslovensko-rumunskog hidroenergetskog potencijala Dunava, Razvoj ekonomskih odnosa izmedu
SFR ]ugoslavije i SR Rumunije, Informacija o projektu Derdap Il;,~ayrnecKy CT11)!(f ,1:1attac y noceTy JyrocJias11j11",
I10JI11T11Ka, 3. XI 1970, p. l; „CycpeT T11To-qayrneCKy", I10JI11T11Ka, 4. XI 1970, p. 1-2; „J1c11pntt1111 oTBopeH11
pa3rosop11", „Henospe,1:111socT cs11x esponcK11x rpatt1111a - npe,1:1yrnos 6e36e,1:1ttocT11 y Espon11", I10JI11T11Ka, 5.
XI 1970, p. 1-2.
36
AJ, KPR, I-2/51, Zdravica predsednika Tita; „T11To y TeM11rnsapy", I10JI11rnKa, 24. XI 1971, 1-2; „CarnacHOCT
o CB11M ocHOBH11M n11TaH>11Ma", I10JI11T11Ka, 25. XI 1971, p. 1, 4; „1)ep,1:1an - np11Mep ycnernHe Koonepa1111je H
www.cimec.ro
522 I MTLAN GULIC
Only a few months later the construction of the Iron Gates I power plant was completed,
after being built for eight years. Even the duration of the work testifies about specificity and com-
plexity of the project. It was one of the greatest projects for Romania and Yugoslavia. Because of
that both countries tried to use the opening ceremony for propaganda purposes. The Yugoslav
Federal Executive Council at the end of March of 1972 created the Committee for Organization
and Preparation of Celebration at the Iron Gates led by Dragomir Milojevic, a member of the
Federal Executive Council. The Committee made a conclusion: "Considering the size of the facil-
ity, built together with Romania, which is an evidence of a good neighborly cooperation, and it has
a politica[ meaning, in content and scape the ceremony should be in accordance with that, and to
have a bilateral Yugoslav-Romanian character." Aside from the "foreign" propaganda, the cer-
emony should also have propaganda for an internai use: "The ceremony should have all Yugoslav
character with participation of the representatives of all republics and provinces and all companies
that participated in the construction." The ceremony was prepared in collusion with a similar
organ in Bucharest led by the Minister of Electrical Energy Octavian Groza. 37
The opening ceremony on the 16 1h of May, 1972, was attended by the highest Yugoslav and
Romanian authorities. The Yugoslav state leadership was represented by: Josip Broz Tito, the
president of Yugoslavia; Krste Crvenkovski, the vice-president of the Presidency of Yugoslavia;
Dfomal Bijedic, the president of the Federal Executive Council; Mijalko Todorovic, the presi-
dent of the Federal Parliament; Mirko Tepavac the state secretary of Foreign Affairs; General
Nikola LjubiCic, the state secretary for the National Defense; Du5an GligorijeviC, a member
of the Federal Executive Council; Dragoslav MarkoviC, the president of the Parliament of SR
Serbia; Milenko Bojanic, the president of the Executive Council of SR Serbia; Branislav Ikonic,
the vice-president of the Executive Council of SR Serbia; Sandor Dobo, the vice-president of the
Parliament of SR Serbia; Stane Dolanc, the secretary of the Executive Bureau of Presidency of
the League of Communists of Yugoslavia; Iso Njegovan, the Yugoslav ambassador in Romania.
There were delegates of every member country in the Danube Commission and its leadership,
ambassadors of Danubian countries in Belgrade and Bucharest. 38
The Yugoslav state leadership traveled to the the Iron Gates by train to Negotin, and then
by cars from Negotin to Kladovo. The two presidents met at the center of the dam, the exact
point of the border between the two countries. At that moment an echo of a cannon salute
had spread through the Iron Gates and fireworks were fired from one hundred sailing boats.
Tito and Ceausescu, with a symbolic assistance of workers, opened a memorial inscribed with
Serbo-Croatian and Romanian text: "On the l61h of May, 1972, in presence of the President of
Socialist Federal Republic of Yugoslavia Josip Broz Tito and the President of State Council of the
Socialist Republic of Romania Nicolae Ceausescu the Iran Gates waterpower and shipping system
was officially put into operation, an act ofjoint efforts of the working people of SFR Yugoslavia and
SR Romania and a symbol of productive neighborly socialist cooperation." Ali boats that sailed
through the Iron Gates were welcomed with sirens that festive moment. The construction of the
A06pocyceACTBa", Ilom1TMKa, 26. XI 1971, p. 2-3.

37
AJ, KPR, 1-2/52, Zapisnik sa prve sednice Odbora za organizaciju i pripremu proslave na Derdapu, odrzane 6.
aprila 1972. godine, Zapisnik sa druge sednice Odbora za organizaciju i pripremu proslave na Deradpu, odriane
1O. aprila 1972. godine, Zabele5ka o razgovoru Dure Vukoliea, nacelnika Uprave za Istocnu Evropu sa rumunskim
ambasadorom u Beogradu Vasile Sandruom, dana li. aprila 1972. godine.
38
AJ, KPR, 1-2/52, Predstavnici podunavskih zemalja Clanica Dunavske komisije, Sefovi diplomatskih misija podu-
navskih zemalja u Beogradu, Zapisnik sa trece sednice Odbora za organizaciju sveeanog pustanja u rad hidroe-
nergetskog sistema Derdap, Aneks I - raspored u vozu, Aneks II - kolona Negotin-Kladovo; „l:)epAan je 3aBpwett",
IlonMTMKa, 15. V 1972, p. 5; „3aBpweHa eneKTpatta l:)epAan", .~aywecKy AonyrnBao y Typtt CeBeptttt",
IlonMTMKa, 16. V 1972, p. 1.
www.cimec.ro
Yugoslav authorities and construction of the Tron Gates Hydroelectric Power Plants* I 523
dams transformed the Iron Gates into a calm lake secure for shipping. The throughput capacity
of the sector was increased from 10-12 to 45 million of to ns per year. Shipping was shortened
from 120 hours to 31 hour in both directions, and a passage of river-sea boats (5,000 tons)
through the Iron Gates became possible. 39
After the opening ceremony, Ceausescu gave a Medal of Heroism of the Socialist Republic
of Romania and a Medal of Victory of Socialism to Tito. On the Romanian side the two presi-
dents addressed the citizens of Turnu Severin and other settlements from both sides of Danube.
Tito reminded the attendees about the workers who have <lied during the construction of the
dam (14 by official evidence) and said that this ''energetic and shipping complex" is a "giant" and
''could be a source of pride for even mast developed countries". He stressed that the Romanian-
Yugoslav cooperation must be based on a "sincere friendship", ''equality" and a "mutual respect".
He expressed his desire that ''principles of active and peaceful coexistence, which Romania and
Yugoslavia have tightly interlaced in their relations, become a general practice in international
affairs". He was alluding to the conflicts in the past and said that Danube ''cannot divide our two
countries", because "these countries are conjoined" and "that's manifested here with the mind and
heart of both nations". 40
A day after the ceremony the state delegations held a discussion in the premises of the direc-
torate of the Iron Gates I power planton the Yugoslav side. lt was a tenth Tito-Ceausescu meeting
in only a few years. On the Romanian side of discussions, together with the President Ceausescu,
the participants were: Ion Gheorghe Maurer, the president of the Ministry Council; Emil
Bodnăraş, the vice-presideot of the State Council; Paul Niculescu-Mizil and Emil Drăgănescu,
vice-presidents of the Ministry Council; Ioan Ioniţă, the minister of Defense; Octavian Groza,
the minister for Electrical Energy; Ştefan Andrei, the secretary of the Central Committee of the
Romanian Communist Party; Corneliu Mănescu, the minister ofForeign Affairs. However, dur-
ing these discussions the question of the Iron Gates was not on the agenda. They spoke about
the problems ofNear East, Soviet-Chinese relations, the war in Vietnam, and other international
problems. Discussions continued on the Romanian side in the new town Orşova and on the boat
"Mihail Viteazul" which was cruising through the Iron Gates Lake. 41
This huge manifestation of friendship and cooperation, however, did not mean the begin-
ning of the new project. Romania was not satisfied with the Yugoslav proposal about lending its
participation in the construction of a second power plant in the Iron Gates. 42 There were con-
versations about parity in the new project in the following months and even about a third power
plant (upriver from the first one). In July of 1973 Ceausescu visited Yugoslavia and talked with
39
AJ, KPR, I-2/52, Tekst za placu, Zapisnik sa prvog sastanka Mefovitogjugoslovensko-rumunskog odbora za pros-
lavu na Derdapu odrianog 12. aprila 1972. godine u Turn Severinu, Potsetnik o dogovorima sa rumunskim pro-
tokolom u vezi sa susretom na Derdapu i o pitanjima koja treba re5iti, Ceremonijal otvaranja derdapskog hidro-
energetskog i plovidbenog sistema; „CycpeT Ha 6pattH", IIorrHrnKa, 17. V 1972, p. l; Cukic 1985, p. 122-124;
Blagojevic 1989, p. 657; JaKOBJbeBHh 2010, p. 227-229.
40
AJ, KPR, I-2/52, Govor na mitingu, Odgovor predsednika Tita na zdravicu Nikolae Cau5eskua na rucku; „THTO
- Xepoj CP PyMyttHje", ,~aymecKy: THTO - o,n;rr)"iaH 6opau: 3a cou;HjarrH3aM", „THTo: IIose3aHocT C<l>PJ H
P}'MyttHje noTBpl)eHa je yMoM l1 cpu;eM Haurnx Hapo,n;a", „1)ep,n;an je He3a6opasaH ,n;oral)aj y HCTOpHjH o,n;Hoca
ttaurnx ttapo,n;a", „Ilo,n;sm ,n;ocrnjaH ,D;HBJbelba", IIorrHrnKa, 17. V 1972, p. 2-3; JaKOBJbeBHh 2010, p. 215-216.
41
AJ, KPR, I-2/52, Lista clanova rumunske delegacije na razgovorima koje vode predsednik SFRJ fosip Broz
Tito i predsednik Driavnog saveta Rumunije Nikolae Causesku, Bele5ka, Sveeani prijem povodom otvaranja
Derdapa, Aneks 1O - ueesnici razgovora, La festivitatea inaugurală de pe axul barajului pe lîngă preşedintele
Nicolae Ceauşescu, vor mai lua parte următoarele personalităţi române, Zabeleska o razgovorima predsednika
Tita i N. Causeskua na brodu „Mihai Vitjazo" 17. maja 1972. godine; „Pa3rosopH o capa,n;lbH H Mel)yttapo,n;ttoj
rnTyau;HjH", „Ilo,n;pruKa no3HTHBHHM npou;ernMa y EsponH", IIorrHTHKa, 18. V 1972, p. 1, 4.
42
AJ, KPR, I-2/52, Informacija o daljem koriscenju hidroenergetskog potencijala Dunava.
www.cimec.ro
524 I MrLAN GULIC
Tito in his summer residency at the Brionian Islands. lt was their first meeting after the opening
of the Iron Gates I power plant, although documents or the Yugoslav press do not reveal whether
they discussed the construction of the Iron Gates II power plant.43
Conversations about the construction of the second power plant in the Iron gates were con-
tinued when Tito came to Romania in July of 1974. He visited Bucharest and Constanta. While
announcing Tito's arrival to Romania in an interview for the press Ceausescu said that the ques-
tion of the Iron Gates II will he one of the topics. 44 During the discussion on the coast of the
Black Sea Tito repeated that Yugoslavia does not have money for such a serious project. Also,
Tito mentioned another huge obstade for Yugoslavia which revealed issues inside Yugoslavia,
the problem of relations among its republics. He said that there is no adequate electric infra-
structure for a transfer of electrica! power from the Iron Gates to the other Yugoslav repub-
lics. Serbia has enough power, but republics with problems of electricity supply (Croatia and
Slovenia) are not willing to invest in a second power plant in the Iron Gates. 45 Tito's fear should
he considered in view of the problems with separatism in Croatia a few years prior to this meet-
ing and the constitutional changes in 1974 that increased competence of republics.
The main resuit of this visit was the Agreement about a long term economic, scientific,
and technical cooperation which was signed by Dzemal Bijedic, the president of the Federal
Executive Co un cil and a member of the Presidency of the League of Communists of Yugoslavia,
and Manea Mănescu, the first minister and a member of the Executive Committee of the
Central Committee of the Romanian Communist Party. Still, there was something important
for the future of the Iron Gates. That Agreement and the Official statement from discussions in
Constanta contained indefinite sentences about "further use of hydro energetic potentials of the
mutual sector on Danube". lt would he 'a new contribution to the successful cooperation between
Yugoslavia and Romania". Although scantily we can say that with this statement a chance was
given to new projects on the Iron Gates: "For that purpose both sides will make further efforts to
find optimal solutions in order to accelerate the start of work on upstream and downstream water
potential."46 lt was a small butan important due that Yugoslavia changed its mind about invest-
ing in the Iron Gates II.
Awareness of the importance of another equally powerful source of energy influenced
Yugoslavia to agree to take part in the construction of the second power plant in the Iron Gates.
An agreement was reached during Ceausescu's visit to Yugoslavia in 1976. The whole facility,
43
„Je,o;aHaecn1 cycpeT", ITomn11Ka, 15. VII 1973, p. l; „Cp,o;aqaH ,o;oqeK y ITyn11 11 Ha Ep110H11Ma", „PaJroBop11
T11To-qayu.recKy'', „Y Harnoj capa,o;Ib11 ,o;o ca,o;a nocT11rHyT11 cy KpynH11 pe3ymaT11", „O,o;Hoc11 113Me~y Harn11x
,o;Bejy JeMalba 11 napT11ja o,o;roBapajy 11HTepernMa Harn11x Hapo,o;a", Tion11T11Ka, 16. VII 1973, p. 1-2; „En11cK11
norne,0:11 Ha cBeTcKe npo6neMe", „H11Konae qayu.recKy oTnyToBao 113 JyrocnaB11je", „IToJ11T11BaH pa3Boj y
EBpon11 MO)Ke ,o;aT11 TpajHe pe3ynTaTe caMo aKo ce 06eJ6e,o;11 nomToBalbe 11HTepeca cB11x JeMalba", ITon11T11Ka,
17. VII 1973,p. l-2.
44
„,n:o6pa jyrocnoBeHcKo-pyM}'HCKa capa,o;Iba", ITon11T11Ka, 7. VII 1974, p. l; „T11To ,o;onyTOBao y EyxypemT",
„floqen11 pa3r0Bop11 T11To-qayu.recKy'', .~ayu.recKy: PYM}'HCKo-jyrocnoBeHCKO np11jaTelbCTBO np11Mep 11cKpeHe
11 nno,o;He capa,o;Ibe coQ11jan11crnqK11x JeMalba ", Tion11rnKa, 9. VII 1974, p. 1-3; „0,o;Mop 11 pa3r0Bop11 Ha ll;pHoM
Mopy", ITon11T11Ka, 10. VII 1974, p. l; „Ben11Ke nepcneKTl1Be capa,o;Ibe", „Pa,o;ocH11 cMo IUTO 11MaMO TaKO np11cHe
11 ,o;o6pe np11jaTelbe y CBOM cyce,o;cTBy", .~ayu.recKy: 3aKJb}"ll1n11 cMo ,o;a npom11p11Mo capa,o;Iby", ITon11T11Ka, 11.
VII 1974, p. 1-2; „ITo,o;crnQaj Ja jorn cBeCTpaH11jy capa,o;Iby", „T11T0Ba 113jaBa", ITon11rnKa, 12. VII 1974, p. l.
45
AJ, KPR, 1-2/59, Zabele5ka o razgovorima predsednika SFRJ, druga Josipa Broza Tita i predsednika SR Rumunije,
druga Nikolae Causeskua, u ba5ti rezidencije druga Causeskua u naselju Neptun na Crnom moru, dana I O. jula
1974. godine.
46
AJ, KPR, 1-2/59, Zajednicko saopstenje; „HoB11 o,o;Horn y EBpon11 Tpe6a ,o;a ornrypajy "YHY 6e36e,o;HocT,
cno6o,o;aH 11 HeJaB11caH pa3Boj cBaKe JeM!be", „IT0Tn11caH cnopaJyM o ,o;yropoqHoj capa,o;Ib11", ITon11T11Ka, 12.
VII 1974, p. 2.
www.cimec.ro
Yugoslav authorities and construction of the Tron Gates Hydroelectric Power Plants"" I 525
located on the 863'd kilometer of Danube, should cost around 308 million dollars (each country
should invest 154 million dollars) and the shoreline protection would cost additional 100 mil-
lion dollars. The main facility consists of two power plants, two overflow dams, and two ship
locks. It was planned that this hydropower plant should produce around 2.6 billion kilowatt-
hours per year. Also, the construction of the Iron Gates II power plant contributed to the safety
of shipping by raising the water level.47
The groundbreaking ceremony was held on the 3rd of December, 1977, and was opened by
the two presidents - Tito and Ceausescu. The Yugoslav delegation consisted of: Milos Minie,
the vice-president of the Federal Executive Council and the state secretary of Foreign Affairs;
Milorad Birovljev, a member of the Federal Executive Council; Milan Veres, the assistant of the
state secretary of Foreign Affairs; Dufan CkrebiC, the president of the Executive Council of SR
Serbia; Dragoljub Stavrev, a member of the Executive Committee of Presidency of the League of
Communists of Yugoslavia; Trifun Nikolic, the Yugoslav ambassador in Romania. Guests were
Dragoslav Markovic, the president of the Presidency of SR Serbia, and Tihomir Vlaskalic, the
president of Central Committee of the League of Communists of Serbia. The two presidents met
each other in a village called Kusjak on the Yugoslav side and, on a site called Vidikovac, revealed
a memorial with the following text: "On the 3'd of December, 1977, in presence of the President of the
Socialist Federal Republic of Yugoslavia Josip Broz Tito and the President of the Socialist Republic of
Roman ia Nicolae Ceausescu the construction of the hydro energetic and shipping system was officially
opened on the Iran Gates II as a symbol offriendship and cooperation between SFRY and SRR."48
The ceremony and discussions were continued on the Romanian shore. In the Romanian
state delegation there were: Gheorghe Oprea and Emil Drăgănescu, members of the Politica!
Executive Council of the Romanian Communist Party and vice-presidents of the Government;
Ştefan Andrei, a candidate for membership in the Politica! Executive Council and the secretary
of the Central Committee of the Romanian Communist Party; George Macovescu, a member of
the Central Committee of the Roman ian Communist Party and the minister of Foreign Affairs;
and Virgil Cazacu, the ambassador in Belgrade. In response to the toast of the Romanian presi-
dent during the official dinner Tito said: "Ihis is another bridge that will connect aur two coun-
tries and aur nations, but it's nat a usual bridge, it's a connection that reflects confidence among aur
nations. It has been shown that aur first hydroelectric power plant has contributed to aur convic-
tion that we should help each other, to jointly go into further development of aur relations for the
good of aur relations. It has instilled confidence in aur working people, in their creative ability that
they can successfully build such grandiose f acilities as the Iran Gates I and the Iran Gates II. We are
the first to tame the Danube so that it does nat go so lazily into the Black Sea. We forced it to work
for interests of countries it passes through."49
This event took place at the time when Romania had a very active role in an attempt to find
a peaceful solution for the Near East. For the Yugoslav authorities it appeared that Romania
wanted to find another supporter of their foreign policy. Already relying on the Council for
47
AJ, KPR, I-2/72, Informacije o hidrosistemu Derdap II; „TVITO l1 qaywecKy npl1cycTByjy senl1Koj cBe'laHOCTl1",
IIonl1rnKa, 3. XII 1977, p. l; Jakovljevic 1979, p. 42-46; TucoviC 1989, p. 581-583.
48
AJ, KPR, I-2/72, Lista licnosti i pratnje koja putuje sa predsednikom Republike u prijateljsku posetu SR Rumuniji 3.
i 4. decembra 1977. godine, Program boravka predsednika Republike u SR Rumuniji 3. i 4. decembra 1977. godine,
Radna bele5ka o ceremonijalu zvanicne pasete predsednika Republike SR Rumuniji 3. i 4. decembra 1977. godine;
,,L~po6ern-TypH Cesepl1H cnpeMa ce .n;a .n;o'!eKa l1 nOJ.n;paBl1 TV1Ta", IIonl1rnKa, 3. XII 1977, p. l; „0TBopeHl1
pa.n;oBl1 Ha 'I)ep.n;any II", IIonl1rnKa, 4. XII 1977, p. l.
49
AJ, KPR, 1-2/72, Odgovor predsednika Tita na zdravicu predsednika Causeskua; „l1c1-1pnHa pa3MeHa Ml1lIIJbeH>a
o CBeTCKl1M Ill1Talbl1Ma", „TVITO: XI1.n;poQeHTpane Ha ,Uyttasy npl1Mjep KaKO ,ll;Bl1je 3fMJbe Mory .n;a yje,D;l1He CBOje
CTBapana'IKe cttare", Ilonl1Tl1Ka, 4. XII 1977, p. 1-2.
www.cimec.ro
526 I MILAN GULIC
Mutual Economic Assistance and the Warsaw Pact, Romania tried to find a strong connection
with the Non-Aligned Movement of which Yugoslavia was one of the leaders. The Iron Gates
cooperation, as the Yugoslav leaders thought, was an excellent opportunity. It was a great chance
for an affirmation of Romania and its regime within international relations. So it should not
surprise that the two state leaders on the shores of Danube spoke about the situation in the Near
East, in Africa, about relations between Yugoslavia and the Soviet Union, and Tito's experience
during visits to China and North Korea. 50
During Tito's last visit to Romania at the beginning of November, 1979, the question of the
power plants in the Iron Gates Sector was not important, but it was mentioned as an example
of an excellent cooperation between Yugoslavia and Romania. During that visit he received the
award of an honorary citizen of the Romanian capital city - Bucharest. This was one of the last
trips of the Yugoslav President Tito as he died in May of 1980. Yugoslav politics regarding the
Iron Gates were strongly conne:ted to his name and his epoch. 51
The Iron Gates II power plant was put in service in 1984, four years after Tito's death and
five years before the breakdown of Ceausescu regime. Its full working capacity has been reached
in years that were marked with the change of regime in Romania, the civil war and breakup of
Yugoslavia, and the birth of the Federal Republic of Yugoslavia which was built on the ruins of
the socialist Yugoslavia. The last, tenth, generator on the Yugoslav side was put into service in
September of 2000.
Bibliography
AJ Arhiv Jugoslavije, Belgrade.
Blagojevie 1989 Cetvrt veka Hidroenergetskog i plovidbenog sistema Derdap I, in Mornaricki
glasnik, Vojnoizdavacki i novinski centar, Beograd, 1989.
Cukie 1985 Rajko CukiC, Price o graditeljima Derdapa, Savez inzenjera I tehnieara Jugoslavije,
Beograd, 1985.
Gulie 2014 b Milan Gulie, Dunav kao Berlinski zid istoka: represija, propaganda i prijetnja na
obalama rijeke tokom sukoba Jugoslavije sa zemljama Informbiroa, in Polska i
Jugoslawia w stosunkach mifdzynarodowych pa II wojnie swiatowej, Wydawnictwo
Uniwersytetu Kazimierza Wielkiego, Institut za savremenu istoriju, Bydgoszcz
2014.
Iorgulescu/Vereon/ F. Iorgulescu, M. Vereon, V. Dordevie, V. Fosca, Opste o re5enju uredenja
Dordevie/Fosca 1969 jugoslovenskog-rumunskog sektora Dunava, în Saopstenja sa simpozijuma o
izgradnji HE „Derdap", Savez gradevinskih inzenjera i tehnieara Jugoslavije,
Jugoslovenski nacionalni komitet za visoke hrane, Beograd, 1969.
Jakovljevie 1979 Panta JakovljeviC, Hidroelektrane na jugoslovensko-rumunskom sektoru Dunava.
Derdap 1. Derdap 2. Derdap 3, Eksport pres, Beograd, 1979.
KPR Kabinet predsednika Republike - Ministarstvo inostranih poslova Kraljevine
Jugoslavije; Diplomatski arhiv Ministarstva spoljnih poslova, Belgrade;
Predsednistvo Vlade Federetaivne Narodne Republike Jugoslavije; Savezni
sekretarijat za saobraeaj i veze; Stalna delegacija Kraljevine Jugoslavije pri
Medunarodnoj dunavskoj komisiji.
50
AJ, KPR, I-2/72, SR Rumunija i jugoslovensko-rumunski odnosi, Stenografske bele5ke; „06ocTpaHo 3aAOBO/bCTBO
pa3rOBOpttMa", „HapOAl1 CBeTa He )KeJie noJil1Tl1KY l1Mnep11jaJil13Ma 11 AOMMHaQttje", IIonttTl1Ka, 5. XII 1977,
p. 1-2.
51
AJ, KPR, I-2/77, Zdravica druga Nikolae Causeskua, generalnog sekretara Rumunske komunisticke partije,
predsednika Socijalisticke Republike Rumunije; „TttTo cyTpa nyTyje y PfMyHttjy", IIoJittTMKa, l. XI 1979, p. l;
„,Uo6poAOlllao l1 QeH>eH roCT", IloJil1Tl1Ka, 2. XI 1979, p. 1-2; „CpAaqaH AoqeK y EyKypellITy'', IloJil1Tl1Ka, 3.
XI 1979, p. 1-2; „HacTaB/beHtt pa3r0Bop11 TttTo-tfaymecKy'', IloJil1Tl1Ka, 4. XI 1979, p. 1-2; „THTO ce BpaTHO
l13 EfKypeIIITa", „IIyH ycnex pa3rOBopa", „Jtbpa3 Ay6oKor npHjaTe/bCTBa 11 IlOllIToBaH>a", „TenerpaM THTa
qaymecKyy", Ilon11T11Ka, 5. XI 1979, p. 1-2.
www.cimec.ro
Krizman, Hrabak, 1960 Bogdan Krizman, Bogumil Hrabak, Zapisnici sa sednica delegacije Kraljevine
SHS na Mirovnoj konferenciji u Parizu 1919-1920, Institut drustvenih nauka,
Odeljenje za istorijske nauke, Beograd, 1960.
Kujundzic/Semiz/ColiC/ B. KujundziC, B. Semiz, B. Colic, N. GrujiC, Z. RadosavljeviC, V. Popovic, Geoloski,
GrujiC/RadosavljeviC/ geofizicki, geotehnicki i hidroloski istrafoi radovi i podloge za projektovanje
Popovic 1969 glavnog objekta hidroenergetskog i plovidbenog sistema „Derdap", in Saopstenja
sa simpozijuma o izgradnji HE „Derdap", Savez gradevinskih inzenjera i tehnieara
Jugoslavije, Jugoslovenski nacionalni komitet za visoke brane, Beograd, 1969.
Paunovic 1970 Marinko PaunoviC, Derdap i Timocka Krajina, Binoza, Zagreb, 1970.
Petranovic 1995 Branko PetranoviC, Zapisnici sa sednica Politbiroa Centralnog komiteta KPJ (11.
jun 1945-7. jul 1948), Arhiv Jugoslavije, Sluzbeni list SRJ, Beograd, 1995.
Politicka arhiva PA
StojmiroviC 1969 Bogoljub Stojmirovic, Osnovne koncepcije organizacije izgradnje glavnog objekta
HE "DERDAP': in Saopstenja sa simpozijuma o izgradnji HE „Derdap", Savez
gradevinskih inienjera i tehnieara Jugoslavije, Jugoslovenski nacionalni komitet
za visoke hrane, Beograd, 1969.
Tucovic 1989 Mirjana TucoviC, Ihe Djerdap or Iran Gates hydropower and navigation system
an the Danube river, in Vodoprivreda, Jugoslovensko drustvo za odvodnjavanje i
navodnjavanje, Beograd, 1989.
fym1h 2012 Mirnatt fynMh, .[(yttaB y jyrocnoBettcKoj nonJ11TJ11QJ11 npeMa CoBjeTcKoM CaBe3y
1944-1953, Doctoral dissertation, Eeorpa,n;, 2012.
fy1rnh 2014 a 1. MJ11natt fynMh, KpalbeBirna JyrocnaB11ja Jll .[(yttaB. .[(yttaBCKa nomt:TJllKa
jyrocnoBettcKe KpalbeBJllHe 1918-1944, HttcTJllTYT 3a caBpeMetty HCTopwjy,
Eeorpa,n;, 2014.
,[(J11MJ11h/MirnorneBJ11h/ 2. Jb . .[(MMMh, M. Mm10rneBJ11h, 1). Eop03aH, M. B. EyxapKHH, n. B. BttyKoBa, J. A.
Eopo3att/EyxapKMH/ 3enettKo, M. K. KpaBqeHKO, B. A. ColbaHCKM, JyrocnoBeHcKo-coBjeTcKJll o,n;ttoc11
BttfKOBa/3enettKo/ 1945-1956, MHHJllCTapcTBo cnolbHMX nocnoBa, Eeorpa,n;, 2010.
KpaBqettKo/ColbattcKJll
2010
3eqeBJ11h 2000 Pa,n;oje 3eqeB11h, Cp611ja J11 Mel)yttapo,n;HJll nono)!(aj 1)ep,n;ana, HHCTHTYT 3a
Mel)yttapo,n;tty nonMTMKY 11 npMBpe,n;y, Eeorpa,n;, 2000.
3eqeBMh 2007 Pa,n;oje 3eqeBtth, ITo,n;yHaBlbe, qwroja rnTaMna, Eeorpa,n;, 2007.
JaKOBlbeBJllh 2008 PaHKO JaKOBlbeBJ11h, K0Hqec11je 3a KopHinheH>e np11po,n;HJ11x 6oraTcTaBa 1)ep,n;ana
KOHQeM XIX BeKa, in Maj,n;aH, Kny6 lby611Telba KH>Hre, Kocrnnau;, 2008.
JaKOBlbeBJllh 2010 PaHKO JaKOBlbeBJ11h, HcTOpJ11jaje,n;He rpaHMQe, ITernJ11h J11 CJllHOBJll, Eeorpa,n;, 2010.
Jop,n;aHOB 1928 B. Jop,n;aHOB, Pa,n; Ha CTy,n;J11jM o reHepanHoM ypeljeH>y ,n;yHaBcKor ceKTopa 3Battor
„1)ep,n;an". ITnoBtt,n;6a J1111CKopwwheH>e Bo,n;eHe ettare. XJ11,n;poTexHMqKM H3BernTaj,
MMHJllCTapcTBo nolbonpMBpe,n;e J11 Bo,n;a, feHepanHa ,n;J11peKQJ11ja Bo,n;a, 1)ep,n;ancKa
ceKQJllja, Eeorpa,n;, 1928.
MaKrnMoB H. 1928 HMKona MaKCJllMOB, Pa,n; Ha CTy,n;MjM o reHepanHoM ypel)eH>y ,n;yttaBcKor ceKTopa
3BaHor „1)ep,n;an". ITnoBJ11,n;6a J11 J11CKopJ11rnheH>e Bo,n;eHe cHare. EneKTpoTeXHifqKJll
Jll3BernTaj, MttHMCTapcTBo nolbonpJ11Bpe,n;e J11 Bo,n;a, feHepanHa ,n;J11peKQJ11ja Bo,n;a,
1)ep,n;ancKa ceKQJ11ja, Eeorpa,n;, 1928.
MaKCJllMOB C. 1928 Ceprwje MaKJllCMOB, Pa,n; Ha CTy,n;J11jJ11 o reHepanttoM ypel)eH>y ,n;yttaBcKor
ceKTopa 3BaHor „1)ep,n;an". ITnoBtt,n;6a M MCKopwwheH>e Bo,n;eHe cHare. Pe3MMe,
MMHJllCTapcTBo nolbonpMspe,n;e Jll so,n;a, fettepanHa ,n;J11peKQJ11ja so,n;a, 1)ep,n;ancKa
ceKQMja, Eeorpa,n;, 1928.
MapKOBJllh 1997 Pa,n;J11soje MapKosJ11h, Crnro,n;J111DH>J11Qa npsMx KopaKa y KopMrnheH>y eHepreTcKor
noTeHQMjana 1)ep,n;ana, in I1J11Hyc 3anJ11cJ11, 3aje,n;HJ11Qa TexHJllqKMX <t>aKynTeTa
YHJ11Bep3HTeTa y Eeorpa,n;y, Eeorpa,n;, 1997.
MJ11nocaBlbeBJ11h 1928 MJ11naH MwnocaslbeBJ11h, Pa,n; Ha CTYAMjM o reHepanttoM ypel)eH>y ,n;yttascKor
ceKTopa 3BaHor „l)ep,n;an". ITnoBtt,n;6a J11 JllCKopwwheH>e so,n;eHe cttare. ITpe,n;rosop,
MttHJllCTapcTBo nolbonpwspe,n;e H so,n;a, fettepanHa ,n;J11peKQMja Bo,n;a, 1)ep,n;ancKa
ceKQJ11ja, Eeorpa,n;, 1928.
www.cimec.ro
528 I MTLAN GULIC
AUTORITĂ JUGOSLAVE E COSTRUZIONE DEGLI IMPIANTI

PORTE DI FERRO IDROELETTRICA DI ALIMENTAZIONE
(Abstract)
Lo stato jugoslavo durante la sua esistenza estato un importante fattore nella questione danubiana.
Considerato ii fatto che si trovava al centro della rete fluviale danubiana, che nel suo territorio scorrevano
alcuni dei piu importanti affluenti del Danubio, cosi come per via della sua posizione costiera nell'area
delle Porte di Ferro e la sua importanza per la navigazione del Danubio, qualsiasi discussione riguar-
dante ii Danubio non sarebbe potuta avvenire senza la partecipazione della Jugoslavia.La questione dello
sfruttamento idro elettrico del Danubio nell'area delle Porte di Ferro, presente gia al tempo del Regno
di Serbia, e stata al centro dell'attenzione delle autorita jugoslave per quasi tutto il periodo di esistenza
dello stato jugoslavo.11 Regno di Jugoslavia, pressato da problemi politici ed economici, non e andato
oltre la preparazione di piani e la conduzione di ricerche circa la possibilita di costruire una centrale
idroelettrica, grazie alla quale le Porte di Ferro sarebbero state accessibili alla navigazione, e Io stato
avrebbe ottenuto !'indispensabile energia elettrica.Nelle mutate circostanze socio politiche, la Jugoslavia
socialista ha affrontato ii problema con piu decisione, ed in collaborazione con la Romania ha ottenuto
che si costruissero le centrali Porta di Ferro I e Porta di Ferro II, mentre la Porta di Ferro III e rimasta
solo nei piani.Nell'articolo abbiamo cercato di illustrare l'atteggiamento delle autorita jugoslave, sia ne!
periodo de! Regno che in quello della Jugoslavia socialista, verso la questione della costruzione di centrali
idroelettriche nell'area delle Porte di Ferro. L'articolo si basa su documenti d'archivio, stampa e letteratura
specializzata.
www.cimec.ro
BRADUL ÎN CULTURA TRADITIONALĂ
, ROMÂNĂ
Vasile PISTOLEA
Comuna Constantin Daicoviciu
Împodobit sau neîmpodobit, numele coniferului brad face parte din fondul traco-dacic, ca
şi sinonimul său parţial molid (molift, molidv) 1 şi include peste 25 de denumiri şi derivate, la
care se adaugă alte zeci de toponime şi antroponime.
El este inclus în familia pinaceelor (Abies alba Mill) alături de molid şi pin. Analizând seria
arborilor totemici, recrutaţi din flora carpatină, printre arborii sacri de origine preistorică,
Romulus Vulcănescu menţionează bradul, stejarul, plopul, salcia şi alunul.
În capitolul Fitomitologia, 3. Arborii sfinţi, din volumul Mitologie română, reputatul etnolog
amintit precizează că, la români „creaţia cosmosului a fost concomitent cu a arborelui cosmic,
care a fost şi a rămas întruchipat prin brad. Fârtatul obosit şi înciudat de incapacitatea lui cre-
atoare a izbit cu toiagul în apele primordiale şi în locul acela s-au deschis şi s-a ridicat un brad
fosforescent, picurând strop de apă luminoasă şi ţinând în rădăcinile lui atâta pământ cât putea
să stea pe el cel ce a făcut minunea cu fratele său ce-l însoţea, de asemeni obosit şi înciudat de
neputinţă. Bradul a cuprins în coroană, trunchiul şi rădăcinile lui tot cosmosul. De aceea, ca
arbore cosmic, a fost reprezentat cu coroana în ceruri şi rădăcinile în pămânf' 2
Ca arbore cosmic şi sfânt, bradul prezintă, în cultura noastră tradiţională, mai multe ipos-
taze şi funcţii pe care le vom trata în trei secţiuni ale lucrării: a) Bradul în mitologia predacă;
b) Bradul în numeroase rituri şi domenii ale existenţei umane; c) Bradul în mitologia vieţii şi a
morţii.
I. Bradul în mitologia predacă

În această diviziune a lucrării ne mărginim să prezentăm ipostazele sub care apare bradul
în vechime. Căci, aşa cum remarca acelaşi etnolog, coniferul acesta are, pe lângă numeroase
valenţe spirituale, şi o istorie îndelungată. Totemul arboricol al bradului a apărut pe mai multe
materiale arheologice şi în variate forme artistice (în incizii şi picturi murale ale unor peşteri din
Carpaţi şi Dobrogea, pe figurine, amulete sau talismane şi chiar în ştampilări ale unor cioburi de
vase sau pe diferite piese nedefinite funcţional).
Ca totem arboricol (integral sau parţial) bradul se iveşte în mitologia predacă din neolitic
(circa 7000-2500 î. Hr.) la unele triburi primitive, tatuat pe diverse figurine ce aparţin mai mul-
tor culturi arheologice: Hamangia, Boian, Gumelniţa, Cucuteni. Astfel:
• pentru cultura Hamangia din a doua jumătate a mileniului 5 î. Hr., răspândită în Dobrogea,
SE Munteniei, NE şi E Bulgariei (în neoliticul timpuriu şi mijlociu) se întâlneşte ideograma
Rusu 1981, p. 268-269.
2
Vulcănescu 1985, p. 484-485.

www.cimec.ro
530 I VASILE PISTOLEA
bradului în chip de lamda (literă a alfabetului grecesc corespunzătoare literei „I" din limba
română) pe o cupă de lut ars.
•pentru culturile Boian (răspândită în Muntenia şi în SE Transilvaniei, în mileniul 5 î. Hr.)
şi Gumelniţa (răspândită în Muntenia, SE Moldovei, Dobrogea, Oltenia şi NE Bulgariei, în mile-
niul 4 -3 î.Hr.), imaginea bradului se înfăţişează desenată pe resturile ceramice nedefinite sau
vag definite funcţional.
• Pentru cultura Cucuteni (răspândită în Moldova, Muntenia de NE, Transilvania de SE şi
în regiunile dintre Prut şi Nistru, în mileniul 4-3 î. Hr.), pe o figurină de lut ars, descoperită la
Ruginoasa (Moldova) apare figurarea geometrizată a bradului întreg pe pântece şi piept.
Sub formă parţială (ca rămurică sau frunză de brad), totemul arboricul al bradului se
întâlneşte şi:
• pe ceramica daco-getică, incizat ca „rămurică de brad': în exteriorul sau interiorul vaselor
de cult; exemplu: pe un căţui de lut (vas în care se ardea tămâie) descoperit la Cetăţeni (Argeş);
• cu o „rămurică de brad" în mână este reprezentată mai târziu, în mitologia tracă, zeiţa
Bendis, care corespunde zeiţei Artemis (zeiţa vânătorii din mitologia greacă antică târzie, asimi-
lată cu Diana la romani).
În imaginea mitopoetică a predacilor, bradul este înzestrat cu mai multe valenţe simbolice ca:
• reprezentant al lumii vegetale carpatice;
• expresie plastică a puterii mirifice a vegetaţiei şi apoi a daimonologiei vegetale;
• simbol al relaţiilor şi comunicării omului cu lumea vegetală;
• blazon (însemn, emblemă) a economiei domestice de grup social: gintă sau trib;
• transimbol al exogamiei comunitare (regulă a ginţii matriarhale de a nu permite căsătoria
între membrii aceluiaşi neam).
Pentru întreaga perioadă de fi.totemuri (anatomie vegetală)a mitologiei predace, concluzia
etnologului R. Vulcănescu este edificatoare: „În structura ei primară, figurarea bradului capătă
în concepţia şi viziunea mitopoetică a dacilor fantasma arborelui cosmogonic în Carpaţi ( ... ) care
străbate cerurile cu coroana lui plină de aştri şi făpturi miraculoase; sub coloana lui protejează
ginta sau tribul, cu eroii lor civilizatori sau salvatori şi sub rădăcinile lui adăposteşte o lume sub-
terană a demonilor, nedefinită ca atare. Arborele cosmic, bradul, este încă din neolitic suportul
ideativ al unei mitologii fitozoologice particulare în regiunea noastră istorico-culturală, sud-
estul Europei". 3
II. Bradul în numeroase rituri si

, domenii ale existentei
, umane
În mito-folclorul românesc, bradul reprezintă arborele cu cele mai multe trăsături simbo-
lice, evidenţiate de mai mulţi cercetători şi exegeţi ai domeniului (Nicolae Densuşianu, Vasile
Pârvan, Constantin Daicoviciu, I. I. Russu, Ion Ghinoiu, I. Evseev, Ion Taloş ş.a.).
O sinteză şi relevare a acestor atribute realizează Romulus Vulcănescu în două lucrări fun-
damentale: Coloana cerului4 şi volumul amintit Mitologie română 5, care stau şi la baza
investigaţiei noastre. Dintre aceste funcţii şi însuşiri vom reţine, în acest capitol, pe cele mai
importante, unele cu destinaţii multiple pentru existenţa umană.
• Prin rădăcinile înfipte către inima pământului şi ramurile avântate spre înaltul cerului,
bradul exprimă atribuţiile cosmicităţii, ipostaziate în trei funcţii mito-poetice primordiale ale
mitologiei noastre:
3
Vulcănescu 1985, p. 90.
4
Vulcănescu 1972.
5
Vulcănescu 1985.
www.cimec.ro
Bradul în cultura tradiţională română I 531
a) ca arbore cosmic este reprezentat liric cu rădăcinile în pământ şi coroana înfiptă în cer, sub
o înfăţişare impresionantă: „Sus în vârful muntelui I creşte bradu' brazilor, I de mare şi înfoiat I
tot ceru' l-a îmbrădat; I soare în cetini, I luna între ramuri I mii şi mii de stele I între rămurele:'
b) arbore ceresc este înfăţişat, sub aceeaşi reprezentare lirică, în centrul sau axa lumii pen-
tru a susţine bolta cerească; în acest sens, bradul sprijină Cerul pe Pământ şi Raiul pe Iad: „Sus
la munte ce-mi vedere? lerui Doamne I îmi vedere-ncetinat, I brad cu stele încărcat, I brad cu
neguri îmbrăcat; I şi în vârfu-i ce-mi vedere I Cerul leagăn de mătase, I dar în leagăn cine-mi
şade? I şade luna sfântă I şi cu bradul precuvântă:'
c) arbore al vieţii (apare în varianta colind) care domină peisajul miraculos din grădina
Paradisului biblic, cu fructe care contin elixirul vietii si remediul tuturor bolilor sau infirmitătilor
J , , ,
umane; în această ipostază, bradul este simbolul fertilităţii terestre şi cosmice şi, deopotrivă, al
vieţii nemuritoare prin culoare veşnic verde: „Junelui bun, I cică-n dalb de răsărit I răsare un
soare strălucit. I Da nu-i soare strălucit I Ci-iun pom mândru-nflorif'
• Aceste trei funcţii ancestrale îi conferă un spectru de calităţi: el simbolizează viaţa veşnică
sau nemurirea, tinereţea şi vigoarea, mândria, curajul şi verticalitatea masculină, dar şi tristeţea,
prin funcţia de copac funebru, pe care o vom releva în rândurile de mai jos.
• Caracterul lui sacramental derivă din isprăvile legendare săvârşite. El i-a ascuns de urmă
ritori pe Maica Domnului şi fiul ei Iisus, fapt pentru care a fost binecuvântat să rămână mereu
verde şi frumos şi să aibă vârful în formă de cruce. Sacralitatea i-a fost accentuată de Spovedania
la brad, de faptul că leagănul lui Iisus a fost atârnat de o ramură de brad, iar ciobanii obţin „focul
viu" prin frecarea a două bucăţi uscate din lemnul lui.
• O legendă afirmă însă că „bradul molid se crede a fi arbore blestemat de Domnul Hristos,
ca să fie noduros, fiindcă cuiele bătute în mâinile Mântuitorului ar fi fost făcute de molid:'. 6
• Bradul oferă cuib vieţuitoarelor sacre din Panteonul românesc: şarpelui şi vidrei la rădă
cină şi Păsării suflet în vârf.
• Fiind arbore din familia pinaceelor (înalt până la 50 de m, cu tulpina dreaptă şi lemn
moale) serveşte ca material de construcţie pentru adăpostul omului în lumea de aici (casa) şi în
cea de dincolo (sicriul).
• Este prezent în ceremoniile din ciclul familial, ilustrate prin cele trei „rituri de trecere":
naşterea, nunta, moartea.
a) la naştere este prezent ca arbore sau brad de naştere, personificat în înfrăţirea simbolică
dintre noul născut şi un brăduţ sau ilustrat prin dăruirea nou-născutului în grija simbolică a
brăduţului mitic care să-i asigure protecţie magică: „Pe fruntea brăduţului I scrisu-i şi sorţii
finuţului:' Închinatul copilului la brad devenea o necessitate imperioasă dacă existau indicii că
pruncul a fost ursit nefavorabil de către Ursitoare: „Brade, mării Brad, I Nu te mânia, I Nu te
înfiora I Rogu-mă Brad ţie I Să-l primeşti pe Ion I Făt să-ţi fie I Făt iubit I Rupt din tine I Şi cât
trăieşti I Să-l ocroteşti:'
b) la nuntă - bradul de nuntă, întruchipat de „bradul mirelui", substituit al mirelui într-o
prenuntă simbolică („nunta la brad") ori ca instrument al unei nunţi concrete, reale; este gătit şi
împodobit ca un mire. În această ipostază este respectat, păzit şi venerat de nuntaşi, iar un flăcău
falnic îl joacă la începutul horei. El are oraţii speciale numite „Vorbele Bradului" sau „Cântecul
Bradului" şi un dans ritual intitulat „Hora sau jocul Bradului': care este jucat în jurul unui brad
frumos împodobit. În unele zone ale ţării (Transilvania şi Banat), Bradul de nuntă a fost înlo-
cuit cu Steagul de nuntă, iar în Bucovina şi Moldova cu Băţul înflorat. Prin înfăţişarea sa şi prin
modul cum este jucat, Bradul de nuntă, semnifică hotărârea, bărbăţia şi virilitatea viitorului soţ.
6
Aga 2005, p. 63.
www.cimec.ro
c) la moarte are funcţia de arbore funerar sau funebru şi este reprezentat sub două aspecte: ca
„brad al mortului': înfipt la capul celui decedat ori ca ajutor al sufletului în marea trecere peste
Apa Sâmbetei, în lumea de dincolo, dar şi ca „brad de pomană" sau „stolnic': figurat printr-un
trunchi de brăduţ desfrunzit, înfipt într-un colac mare şi dat de pomană pentru sufletul morţilor.
În cazul morţii unui tânăr I tinere necăsătorit/ă, bradul funerar reprezintă soţul sau soţia
tânărului necăsătorit, fiind sinonim cu Suliţa şi Steagul Bradului care, împreună cu Stâlpul (cru-
cea) de la căpătâiul mortului, reprezintă o pereche postumă. Funcţia de mire sau mireasă pos-
tumă este relevată de textele funerare cântate în anumite momente ceremoniale: înainte de tăie
rea lui din pădure de către feciori, la coborârea lui în sat, în timpul împodobirii de către fete, în
drum spre cimitir şi în timpul aşezării la căpătâiul mortului. Împodobirea lui cu steag de nuntă,
cu inelul mortului şi o batistă ornată cu flori, panglici şi clopoţei îi atribuie funcţionalitatea de
soţ sau soţie postumă mortului; apoi, perechii postume (mortului şi bradului) le sunt adresate
cântece ritual emoţionante. 7
Ritul de trecere al morţii este evidenţiat şi de Cântecul bradului care reproduce dialogul din-
tre soţul I soţia tânărului necăsătorit, substituit de brad şi un cor de fete. Acest dialog dintre brad
şi corul de fete se referă la soarta tristă a bradului care a trebuit să părăsească muntele pietros
pentru o câmpie mlăştinoasă.
• în vechime, bradul se mai punea în ferestre ori la poarta casei unde a decedat un om;
• împodobit cu poame şi zaharicale (dulciuri), se aşază pe masa de pomană ca pom al
mortului;
• bradul se plantează şi pe morminte ca simbol al veşniciei.
Pe lângă prezenţa în aceste rituri de trecere, care ţin de ciclul vieţii, bradul figurează şi în
ciclul activităţilor calendaristice şi al sărbătorilor fixe ori mobile de peste an, ca:
• arbore fertilizator, plantat între pomii fructiferi;
• arbore de bun augur (favorabil), apare în colindele de Crăciun şi de Anul Nou;
• arbore de judecată, personificat în două ipostaze:
a) ca brad de jurământ în care vătaful Căluşarilor îşi înfige sabia pentru a jura pe ea;
b) şi ca brad de judecată sau instrument al sancţiunii divine, sub ramurile căruia se judecau
conflictele dintre oameni în dreptul cutumiar (consfinţit prin tradiţie) din trecut.
•stâlp de sec, ipostaziat printr-un brad înalt, împodobit cu panglici şi flori de câmp şi incen-
diat în noaptea de Lăsatul Secului pentru a simboliza sacrificiul vegetal din cultul uranic al
Soarelui.
• stâlp de Armindeni sau maial, curăţat de ramuri, scrijelat cu motive geometrice şi împodo-
bit cu panglici colorate, era înfipt de I mai, la poarta fiecărei gospodării, unde se ţinea până la
coacerea grânelor şi a primei pâini, simbolizând fertilitatea ogoarelor.
• stâlp de Sâmedru, - întruchipat de un brad falnic, curăţat de ramuri, împodobit cu panglici
viu colorate şi incinerat în bătătura horei, iar cărbunii aprinşi se îngropau sub pomii fructiferi
care nu rodeau, pentru a le reda fertilitatea; face parte din ritul fertilizării vegetale cu ajutorul
focului sacru.
•stâlp de pluguşor - era numele bradului cu care colindătorii „împodobeau" plugul în tim-
pul colindatului şi urărilor de Anul Nou. 8
Bradul este nelipsit şi în diverse activităţi magico-religioase:
a) la ridicarea unei case se pune în apropiere un brad sau o creangă de brad în credinţa că va
aduce noroc şi bucurie viitorilor locatari;
7
Ghinoiu 1999, p. 295-305.
8
Vulcănescu 1972, p. 104-108.
www.cimec.ro
b) ciobanii obţin „focul viu"prin frecarea a două bucăţi de lemn de brad. Ca stihie purifica-
toare şi izvor de viaţă, „focul viu" se aprinde în mod ritualic la cele mai importante ceremonii
religioase şi sărbători calendaristice. Pe lângă funcţia purificatoare, el are puteri magice pentru
stimularea fecundităţii oamenilor şi a vitelor, precum şi a fertilităţii solului. Cu cărbunii stinşi
de la „focul viu", „poţi lecui oameni, vite bolnave sau păşind peste ei nu ai grijă că ţi se va prinde
boala sau farmece de trup. Focul acesta este pentru gospodărie:' 9 •
c) un brad mitic uriaş, numit „bradul zânelor" s-ar găsi în marea care înconjoară pământul;
mortul ajunge în apropierea lui şi îl roagă să-şi întindă vârfurile pentru a trece pe ele în lumea
cealaltă.
Bradul întruchipează mai multe trăsături simbolice şi legendare servind ca termen de
comparaţie:
• feciorul de însurat este voinic sau înalt ca bradul;
•bradul este „copac al voinţei de a trăi" (Schopenhauer);
•prin forma coroanei, a cetinii şi a fructelor (conurilor) este un simbol falie.
A. Gorovei consemnează şi câteva interdicţii referitoare la brad:
• Să nu răsădeşti brad, căci când rădăcina lui va fi cât capul tău, vei muri.
• Bradul de la nuntă, în unele localităţi, se pune sus pe casă, ca să nu-1 poată lua cineva şi
duce la răspântii, căci atunci se risipeşte casa căsătoriţilor.
• Să nu baţi cu bote de brad, că te îmbolnăveşti ori tu, ori bătutul. 10
Pe lângă reflexele sale în zecile de toponime (Bradu, Brazii, Brădet, Brădeşti, Brădeanu,
Brădeanca, Brădăţel, Brădiceni, Brădişoara etc.) şi antroponime (Brad,u; Bradea, Bradulici,
Brădescu, Brăduţ, Brădeanu, Brădilă, Brăduceanu, Brăduşă, Brădăţeanu etc.), bradul denumeşte
şi alte elemente:
a) casnice: „brădoaicâ', „brădie" - vase de lut;
b) utilitare: „brădulă" - ciomag de brad;
c) de ornament: „brăduţ" - motiv ornamental; „îmbrăduit" - cu broderii, în Oaş; şi chiar
două preparate: apă de brad - amestec de apă şi ulei, extras din frunze de pin, folosită pentru
odorizarea încăperilor; şi o băutură alcoolică, aromată cu esenţe din seminţe de jneapăn.
d) prin Steagul de nuntă sau Bătuţul înflorat, din ceremonialul nupţial, reprezintă simbolul
virilităţii.
e) începând din Evul Mediu, un brad împodobit cu daruri (globuri, bomboane, jucării şi
lumini) serveşte ca Pom de Crăciun, simbol al reînnoirii anului.
f) şi, în sfârşit, bradul apare chiar în proverbe: „Înalt ca bradul I Şi prost ca gardul".
Prin toate aceste funcţii magico - mitice, rituale şi ceremoniale pe care le ilustrează, bradul
este prezent şi în diverse genuri şi specii ale literaturii populare: basme, legende, balade, colinde,
strigături, ghicitori etc.
III. Bradul în mitologia vieţii şi a morţii
A. Bradul în mitologia vieţii

În cultura tradiţională română bradul a fost considerat „pomul vieţii'', fiind prezent în toate
cele trei mari rituri existenţiale ale omului: naşterea, nunta şi moartea. În acest sens el devine
astfel un alter ego la naşterea unui copil. Aserţiunea noastră este întărită de opinia etnologului
Romulus Vulcănescu care precizează: „în vârful bradului e scrisă soarta copilului" 11 • În acelaşi
Niculiţă- Voronca 1998, p. 1202.

10
Gorovei 2003, p. 26-27.
11
www.cimec.ro
sens, I. Ghinoiu afirmă ca în unele zone etnografice (Avrig, jud. Sibiu) la naşterea unui copil
se planta şi perechea lui fitomorfă (bradul) care urma să fie jertfit, prin tăiere, la moartea fra-
telui său. Tot în obiceiurile de naştere, bradul era implorat de părinţi să le adopte pruncul prin
protecţie magică, mai ales când aveau indicii că acesta a fost ursit nefavorabil de Ursitoare:,.
Brade, mări Brad, I Nu te mânia, I Nu te-nfiora I Rogu-mă Brad ţie I Să-l primeşti pe Ion I Făt
să-ţi fie I Făt iubit I Rupt din tine I Şi cât trăieşti I Să-1 ocroteşti".
Legat de cele două rituri, al înfrăţirii şi al dăruirii copilului unui brad, este şi obiceiul scălda
tul pruncului în „frunză de brad", îmbăiere ce se executa imediat după tăierea ombilicului. Apoi,
ombilicul tăiat împreună cu un smoc de păr - „moţul fătului': şi o bucată din „colacul moţului"
se legau cu un fir de lână înroşită în „bradul de naştere': iar acesta era udat, un număr impar de
zile, cu apă din „scalda fătului" pentru a se realiza un schimb de „valori" magice şi în semn de
comuniune fitogenetică 12
Aşadar, copilul creştea odată cu bradul, iar destinul lor se împletea tot timpul vieţii. Căci
„Pe fruntea brăduţului I scrisu-i sorţii finuţului''. Edificatoare pentru această îngemănare sunt
şi două obiceiuri semnalate de Traian Herseni: primul, desfăşurat în zona Sibiului, este obiceiul
ciobănesc de cuminecătură creştină cu muguri de brad, iar al doilea reprezintă „spovedania la
brad': datină înregistrată în Vrancea: „Pe vremuri, ciobanii se mărturiseau la copaci (mai ales la
brazi). Făceau o cruce în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) şi-şi mărturiseau în faţa ei
păcatele, ca la preot, în timp ce băteau mătănii. Tăiau apoi cu toporul câteva aşchii din copac, pe
care le aruncau. După jurământul pe care-1 făceau, dacă într-un an copacul se va usca sau nu se
va usca, erau iertaţi sau nu erau iertaţi de păcat. Ciobanii susţineau că spovedania aceasta e mai
bună decât cea făcută la preot. Mai bună pentru că aveau credinţa că se mărturisesc direct lui
Dumnezeu în chipul lui străvechi de brad" 13 •
Dacă tânărul se îmbolnăvea, părinţii cereau ajutor bradului, iar dacă voia să se logodească
lua ca martoră al intenţilor sale fata (viitoarea mireasă) de faţă cu un brad. O astfel de prenuntă
făceau tinerii păstori din Poiana Sibiului. Ei se adunau înaintea unui brad unde tânăra pereche
îşi jura reciproc credinţă în căsătorie. Pentru nuntă, flăcăii din ceata tânărului aduceau un brad
din pădure şi, după ce îi cereau iertare că îl taie, îl duceau la casa miresei: „să ţină loc de mire I
până la nuntire I că este de vârsta I împăratului nost"'.
Bradul era împodobit cu panglici, beteală şi flori de cumnatele şi cumnaţii de brad (prietene
sau prieteni ai miresei şi mirelui) şi purtat de brădar care juca la casa miresei „hora bradului"
zicând: „bradule, brăduţule I te jucăm, drăguţule I la casa miresii I şi-a împărătesii I ca să ţii tu
parte I mirelui departe .. :' 14 •
După nuntă, bradul era suit pe casă pentru protecţia vetrei mirilor.
***
În cazul morţii tânărului I tinerei necăsătorit/e, bradul devine soţ sau soţie postumă şi este
investit cu funcţie nupţială. Această nouă destinaţie reiese atât din descrierea obiceiului, cât şi
din textele rituale cântate în anumite ceremoniale, consemnate de I. Ghinoiu: înainte de a fi
tăiat din pădure, la intrarea în sat, în timpul împodobirii de către fete, în drum spre cimitir şi în
timpul plantării la căpătâiul mortului, lângă cruce. Aducerea lui din pădure se desfăşoară după
un anumit ritual, menţionat de acelaşi etnolog: dis-de-dimineaţă, şapte feciori (uneori doi) îşi
Vulcănescu
12
1972, p. 53.
13
Herseni 1977, p. 184-185.
14
www.cimec.ro
scot căciula, se leagă la cap cu o năframă şi pleacă la „rude': în pădure, după un brad, cântând
melodii de jale. Pe drum n-au voie să vorbească, iar ajunşi la locul respectiv, mănâncă înainte
de a doborî bradul. Apoi alegeau un brad tânăr care putea fi tăiat din tot atâtea lovituri de topor,
câţi feciori erau în ceată şi îngenuncheau înainte de a-l sacrifica. Bradul tăiat era coborât în sat
pe umerii feciorilor, dat totdeauna cu vârful înainte.
La coborârea din pădure şi intrarea în sat până la casa mirelui, bradul era întâmpinat de
un grup de femei care cântau Cântecul Bradului, una dintre creaţiile desăvârşite ale folclorului
nostru. Cântecul, intonat pe o melodie solemnă, cu sonorităţi străvechi, prezintă, într-un fel de
monolog, tăierea ceremonioasă a bradului şi transmutarea lui din natură la casa mortului pentru
a prelua o nouă funcţie rituală în ceremonialul de înmormântare. Textul reproduce şi dialogul
dintre soţul I soţia tânărului necăsătorit, substituit de brad şi un cor de fete. Acest dialog dintre
brad şi corul de fete se referă la soarta tristă a bradului care a trebuit să părăsească muntele pie-
tros pentru o câmpie mlăştinoasă.
Imaginile impresionante şi melodia cu inflexiuni de litanie a cântecului îl transformă într-
a cantilenă a morţii care acoperă, cu acordurile ei grave, întreaga procesiune a înmormântă
rii. Reproducem mai jos varianta culeasă şi publicată de C. Brăiloiu în placheta Ale mortului
din Gorj : „Bradule, bradule, /Cin' ţi-a poruncit I De mi-ai coborât I De la loc pietros I La loc
mlăştinos; I De la loc de piatră I Aicea la apă? I -Mi' mi-a poruncit I Cine-a pribegit, I Că i-am
trebuit, I Vara de umbrit, /Iarna de scutit. I La mine-a mânat I Doi voinici din sat I Cu părul
lăsat, I Cu capul legat, I Cu rouă pe faţă, I Cu ceaţa pe braţe, I Cu berde la brâu, I Cu colaci de
grâu, I Cu securi pe mână, I Merinde de-o lună. I Eu, dacă ştiam, I Nu mai răsăream: I Eu, de-aş
fi ştiut, I N-aş mai fi crescut. I Şi ei au plecat I Din vărsat de zorii, I De la cântători; I Şi ei au
umblat, I Văile cu fagii, I Şi munţii cu brazii, I Până m-au găsit I Bradul cel pocit. I Pe min' m-au
ales I Pe izvoare reci, I Pe ierburi întregi. I Pe cracă uscată, I De moarte lăsată. I Ei când au venit,
I Jos au hodinit, I Au îngenuncheat I De amândoi genunchi I Şi s-au închinat, I Iară s-au sculat, I
Cu securi au dat, I Jos m-au doborât, I M-au pus la pământ. I Şi ei că m-au luat I Tot din munţi
în munţi, I Prin brădui mărunţi; I Tot din văi în văi, I Prin brazi mărunţei, I Dar ei nu m-au luat
I Ca pe alte lemne I Şi ei că m-au luat/ Tot din vale-n vale, I Cu cetina-n vale, I Să le fiu de jale;
I Cu poale lăsate I A jale de moarte. I Eu, dacă ştiam, I Nu mai răsăream; I Eu,de-aş fi ştiut, I
N-aş mai fi crescut. I Când m-au doborât I Pe min' m-au minţit, IC-au zis că m-or pune I Zână
la fântână, I Călători să-mi vină; I Ş-au zis că mor pune I Tălpoaie de casă, I Să mă şindilească I
Cu şindilă trasă. Dar ei că m-au pus, I La mijloc de câmp, I La cap de voinic, I Câinii să-i aud, I
A lătra pustiu I Şi-a urla muţiu; I Şi să mai aud I Cocoşii cântând, /Muieri mimăind I Şi preoţi
cetind. I Ploaia să mă ploaie, I Cetina să-mi moaie; I Vântul să mă bată, I Cetina să-mi cadă, I
Ninsoarea să-mi ningă, I Cetina să-mi frângă. I Eu, dacă ştiam, I Nu mai răsăream, I Eu, de-aş fi
ştiut, I N-aş mai fi crescut. I Ei, când m-au taiat, I Ei m-au îmbunat I Că ei mă sădesc, I Nu mă
secuiesc. I Şi ei m-au minţit, I Că m-au secuit, I Jos la rădăcină I Cu fum de tămâie; I Mai pe la
mijloc, I Chiţi de busuioc, I Tot milă şi foc; I Sus la crângurele I Chiţi de ocheşele, I Tot milă şi
jele. I Eu, dacă ştiam, I Nu mai răsăream; I Eu, de-aş fi ştiut, I N-aş mai fi crescut:' 15
Cântecul are mai multe părţi, marcate printr-un fel de refren cu versurile: „Eu, dacă ştiam,
I Nu mai răsăream. I Eu, de-aş fi ştiut, I N-aş mai fi crescut" care exprimă frăţia dintre brad şi
fratele lui mort.
Ajuns la casa mortului, bradul este împodobit cu un steag de nuntă, cu inelul mortului şi
batista înflorată, cu flori, panglici şi clopoţei etc, obiecte care certifică funcţionalitatea lui rituală
şi ceremonială de soţ sau soţie postumă a mortului.
15
Brăiloiu 1936.
www.cimec.ro
Apoi bradul era aşezat lângă casă până la înmormântare. În convoiul spre cimitir, bradul era
purtat de doi flăcăi şi de femeile care îi cântau cântecul şi alte cânturi rituale.
La cimitir, bradul este aşezat la capul mortului, lângă steagul de nuntă sau stâlp şi se cânta
următoarea secvenţă din Cântecul Bradului: „Sus, bradule, sus, I Sus către apus /Că la răsărit I
Greu nour s-a pus. I Nu-i nour de vânt, I Ci-ide pământ, I De ţărână nouă I Neatins de rouă. I
Pe unde am umblat, I Rea jale-am lăsat. I Pe unde-am bătut I Rea jale-am făcut:' Bradul rămânea
acolo până se usca şi putrezea. 16
B. Bradul în mitologia morţii

Dacă bradul deţine un rol fundamental în riturile şi domeniile esenţiale ale existenţei umane,
el continuă acest rol şi în mitologia morţii, unde funcţia lui funebră este relevată de acelaşi etno-
log Romulus Vulcănescu.
În Bucovina, la începutul secolului XX, pentru bărbatul care „s-a pristăvit în vânt" (a murit
pe front, în străinătate etc) şi ale cărui rămăşiţe trupeşti nu mai puteau fi recuperate, se construia
un cenotaf (monument funerar fără rămăşiţe umane) în care se îngropa, după toate regulile, un
trunchi de brad, de statură aproximativă şi „făloşenia'' celui decedat.
În vârful bradului, substitut al mortului, se punea o căciulă albă (simbol al purităţii), cu
„prim" negru (manşetă de blană) ca simbol al doliului. Pe ramurile opuse ale bradului se intro-
duceau mânecile unei cămăşi cu flori şi apoi o bundiţă.
Trunchiul bradului era petrecut pe cracul unui iţar alb, iar trupul improvizat din brad, era
încins cu un brâu roşu. Astfel înveşmântat, bradul era aşezat în sicriu, iar pe pieptul presupus al
mortului se punea o icoană. În acest fel, un bărbat nelumit (neînsurat), presupus a fi mort, era
înlocuit cu un trunchi de brad tânăr pentru a putea beneficia de o înmormântare după datină.
În acest mod, defunctului i se ridica un cenotaf în cimitir, iar în sat, în faţa gardului de la casă o
troiţă, punându-i-se şi un brad pentru pomenire.
Ritul avea următoarea explicaţie: între om şi brad există o consubstanţialitate şi o comuni-
une de destin, manifestată în toate împrejurările vieţii şi ale morţii, în baza credinţei generalizate
care afirmă că fiecare om are un dublu vegetal („Omule - pomule").
Bibliografie
Aga 2005 Pr. V. Aga, Simbolistica biblică şi creştină. Dicţionar enciclopedic, Editura ,,Învierea':
Arhiepiscopia Timişoarei, Timişoara, 2005.
Daicoviciu 1951 C. Daicoviciu, Aşezările dacice din Munţii Orăştiei, Bucureşti, 1951.
Densuşianu 1910 N. Densuşianu, Dacia preistorică, Bucureşti, 1910.
Evseev 2007 I. Evseev, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românescă, Editura
Amarcord, Timişoara, 1998.
Ghinoiu 1999 I. Ghinoiu, Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundaţiei Culturale Române,
Bucureşti, 1999.
Ghinoiu 2003 I. Ghinoiu, Sărbători şi obiceiuri româneşti, Editura Elion, Bucureşti, 2003.
Gorovei 2003 A. Gorovei, Credinţe şi superstiţii ale poporului român, Editura „Grai şi Suflet -
Cultura Naţionalâ: Bucureşti, 2003.
Herseni 1977 T. Herseni, Forme străvechi de cultură poporană românească, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1977.
Kernbach 1994 V. Kernbach, Universul mitic al românilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994.
Pârvan 1926 V. Pârvan, Getica, Bucureşti, 1926.
Pop 1999 M. Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Editura Univers, Bucureşti, 1999.
16
Ghinoiu 2003, p. 275-277; Pop 1999, p. 178-195.
www.cimec.ro
Russu 1981 I. I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1981.
Taloş 2001 I. Taloş, Gândirea magico-religioasă la români. Dicţionar, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 200 I.
Niculiţă - Voronca 1998 Elena Niculiţă - Voronca, Datinile şi credinţele poporului român, voi I şi II, Editura
Saeculum, Bucureşti, 1998.
Vulcănescu 1972 R. Vulcănescu, Coloana cerului, Editura Academiei, Bucureşti, 1972.
Vulcănescu 1985 R. Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei, Bucureşti, 1985.
LE SAPIN DANS LE CULTURE TRADITIONNELLE ROMAINE

(Resume)
Dans la culture traditionnelle roumaine, le sapin a un grand nombres des significations. Natre
epreuve I ouvrage etale trois grandes significations I sens de ce „roi" de la foret:
a) Le sapin dans la mythologie des pre-Daces;
b) Le sapin dans la mythologie de la vie;
c) Le sapin dans la mythologie de la mort.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
CRONICA
THE CHRONICLE
www.cimec.ro
www.cimec.ro
PUBLICAŢII, COMUNICĂRI ŞI EXPOZIŢII
Cărţi, articole publicate de angajaţii muzeului în reviste

şi volume de specialitate din ţară şi străinătate:
Cărţi (reviste, cataloage):

1. Adrian Ardeţ (redactor responsabil), Buletinul Ştiintific: Acta Musei Caransebesiensis -
Tibiscum, Serie Nouă, nr. 5/2014, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2015.
2. Lavinia Grumeza, Sarmatian Cemeteries From Banat (Late lst-Early Sth Centuries AD), Cluj-
Napoca, 2014, Mega Publishing House.
3. Gheorghe Lazarovici, Adrian Ardeţ (Editori), Ţara Gugulanilor. Studii de etnoarheologie,
etnografie şi etnoistorie, vol. I, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015.
4. Carmen Neumann, Catalogul etnografic. Cojoace, şube şi pieptare din colecţia de Etnografie a
Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, Editura Mega,
Cluj-Napoca, 2015.
5. Vasile Pistolea, Viziunea destinului uman în mitul ursitoarelor şi alte credinţe divinatorii,
Editura Dalami, Caransebeş, 2015.
Articole publicate:
1. Adrian Ardeţ, A Border Administrative System Called „Craina" Taken by Banatian -Romanian
Border Regiment no.13, in Acta of the Symposium Franz Vanicek and the historiography of
the Military Frontier".
2. Adrian Ardeţ, Lucia Carmen Ardeţ, Tibiscum -ul la 95 de ani de cercetări arheologice siste-
matice (1920-2015), in Tibiscum 5, 2015.
3. Adrian Ardeţ, Dimitrie Negrei, Lavinia Grumeza, Considerazioni preliminari sulla ricerca
archeologica da Zăvoi - cimitirul ortodox, (contea Caraş-Severin, România) negli anni
2009-2013, in Tibiscum 5, 2015.
4. Adrian Ardeţ, Craina Bănăţeană, în Craina Bănăţeană.
5. Bogdana Branca, The Oral and the Ethnographic Historiography of the Banatian -Romanian
Border Regiment no.13, în Acta of the Symposium Franz Vanicek and the historiography of
the Military Frontier".
6. Florina Fara, Tradiţii şi obiceiuri de Sf. Ilie în Didactica, nr. 24/2015.
7. Florina Fara, Aspecte ale nunţii tradiţionale din localitatea Valea Timişului în Mioriţa,
nr. 21/2015.
8. Lavinia Grumeza, Late Roman pottery discovered at Tibiscum-Iaz, Dacia province (middle
of the 3rd-4th century AD), în RCRF Acta, Xanten, 44/ 2014.
9. Lavinia Grumeza, Post Roman and Sarmatian Pottery Workshops in Banat. Between the end
of 3'd-beginning of the 5ih century AD, în Ephemeris Napocensis XXIV, 2015.
www.cimec.ro
542 I CRONICA
10. Lavinia Grumeza, Settlements from the 2nd-early 5th century AD in Banat (I). State of
research and the interpretation of the discoveries in Roman ia, în Journal ofAncient History
and Archaeology, 2/4, 2015, p. 75-89.
11. Lavinia Grumeza, Cloisonne Brooches Discovered in Banat (beginning of the second cen-
tury AD-last third of the third century A.D.), în Ziridava, 28/2015, p. 189-212.
12. Lavinia Grumeza, Sarmatian personal ornaments from the south-eastern part of the Great
Hungarian Plain during the 1st_3'd centuries AD: imports and local production, în Pontica
et Mediterranea VI. Mobility in Research on the Black Sea Region. The Proceedings of the
International Symposium, Iaşi, July 5-10, 2015.
13. Carmen Neumann, Masa ursitoarelor în Didactica, nr. 24/2015.
14. Carmen Neumann, Tradiţii de nuntă la evrei, în Mioriţa, nr. 21/2015.
Proiectele proprii realizate în cadrul programelor la sediul instituţiei

1. Vernisaje ale următoarelor expoziţii:
31 ianuarie 2015 Carnavalul la Români (Expoziţia a fost realizată la sediul instituţiei şi a valori-
ficat măştile tradiţionale folosite la carnavalurile organizate în spaţiul bănăţean la Lăsatul
Sec de Carne).
Coordonator: Nicoleta Matei
18 februarie 2015 Dunărea între Orient şi Occident (Expoziţie realizată în cadrul Simpozionului
In Memoriam Constantini Daicoviciu, care valorifică bunurile culturale de patrimoniu
arheologic legate de fluviul Dunărea aflate în custodia MJERG Caransebeş).
Coordonator: Dimitrie Negrei şi Lavinia Grumeza
09 martie 2015 Primăvara la români (ce valorifică patrimoniul etnografic al MJERG Caransebeş).
Coordonator: Carmen Neumann
17 mai - 15 septembrie 2015 Deschiderea şi vizitarea expoziţiei în aer liber din complexul arhe-
ologic Tibiscum (Expoziţia a oferit spre vizitare obiectivele arheologice de epocă romană).
Coordonatori: Dimitrie Negrei şi Lavinia Grumeza.
17 mai 2015 Piese inedite descoperite la Tibiscum (Expoziţia a fost vernisată în cadrul eveni-
mentului Noaptea Muzeelor 2015 şi valorifică descoperirile din site-ul arheologic de la
Tibiscum).
Coordonator: Bogdana Branca.
17 mai - 15 septembrie 2015 Villa Romana de la Zăvoi (Expoziţie în aer liber ce a făcut posibiă
vizitarea siteului roman din localitatea Zăvoi, Caraş-Severin).
Coordonatori: Dimitrie Negrei şi Lavinia Grumeza.
6 iunie - Banatul în Primul Război Mondial (Expoziţie realizată în colaborare cu Muzeul

Memorial „Nicolae Iorga" din Vălenii de Munte, vernisată la sediul acestei instituţii).
Coordonatori. Adrian Ardeţ şi Bogdana Branca
www.cimec.ro
CRONICA I 543
Manifestări cu caracter de masă

- 15 ianuarie 2015 - Ziua Naţională a Culturii Române. (Manifestare dedicată zilei de naştere a
poetului Naţional Mihai Eminescu, realizată în colaborare cu Colegiul Naţional C.D. Loga
Caransebeş).
- 22 ianuarie 2015 - Lansare de carte: Vasile Pistolea, Viziunea destinului uman în mitul ursitoa-
releor şi alte credinţe divinatorii, Editura Dalami, Caransebeş, 2015.
Coordonator: Cristina Moisă
- 22 ianuarie 2015 - 156 de ani de la Unirea Principatelor Române. Manifestarea a fost dedi-
cată Unirii de la 1859, realizată în colaborare cu Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale
Caraş - Severin şi Ansamblul Zestrea Gugulanilor.
Coordonator: Bogdana Branca
- 13 aprilie 2015 - Parada Portului Popular. Prezentarea costumelor populare ce fac parte din zonele
etnografice ale Banatului de Munte. Realizat în colaborare cu Episcopia Caransebeşului şi
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin.
Coordonator: Carmen Neumann şi Florina Fara
- 17 mai 2015 Noaptea Muzeelor - Manifestare cu caracter complex, ce a însemnat realizarea

unui circuit expoziţional între Caransebeş - Oţelu Roşu - Comuna Constantin Daicoviciu
ce a însumat pe lângă venisaje de expoziţii şi proiecţie de filme.
Coordonator: Adrian Ardeţ şi Bogdana Branca
- 25 iulie 2015 - Ziua Porţilor Deschise la Tibiscum - Manifestare care a inclus numeroase
activităţi precum spectacole de dansuri populare, concert de muzică de cameră, recital de
poezie în grai bănăţean.
Coordonator: Adrian Ardeţ şi Bogdana Branca
Spectacole de teatru, dans şi muzică

22 ianuarie 2015 Spectacol de dansuri tradiţionale româneşti, susţinut de ansamblul Zestrea
Gugulanilor (coregraf Simion Dragalina).
25 iulie 2015 Ziua Porţilor Deschise la Tibiscum. Manifestare care a inclus Spectacole de dan-
suri tradiţionale din Banat, susţinut de ansamblul Zestrea Gugulanilor (coregraf Simion
Dragalina) şi Florile Stăvilarului din Coştei, jud. Timiş
Coordonator: Adrian Ardeţ şi Branca Bogdana
25 iulie 2015 Ziua Porţilor Deschise la Tibiscum. Spectacol de quartet de coarde susţinut de
elevii Colegiului Naţional de Artă Ion Vidu Timişoara.
www.cimec.ro
544 I CRONICA
25 iulie 2015 Ziua Porţilor Deschise la Tibiscum. Spectacol al trupei Virtus Antiqua ce a inclus
pe lângă scenetă de teatru roman şi demonstraţii de luptă, ateliere de tir cu arcul, coafură
antică, jocuri romane, reconstiture istorică culinară.
Târguri şi manifestări dedicate tuturor categoriilor de public:

- 25 februarie - O1 martie 2015 Târgul de Mărţişor, ediţia a V-a. Manifestarea s-a adresat mare-
lui public prin vânzarea de mărţişoare tradiţionale şi punerea în valoare a patrimoniu-
lui muzeului. Realizat în colaborare cu Centrul Judeţean pentru Promovarea Culturii
Tradiţionale Caraş-Severin.
Coordonator: Dorina Grecu
Simpozioane, conferinţe, mese rotunde:

15 ianuarie 2014 Ziua Naţională a Culturii Române. Activitatea a fost realizată în colaborare cu
Liceul Teoretic "C. D. Loga'' dedicată personalităţii şi operei marelui poet Mihai Eminescu,
fiind reliazat un spectacl al elevilor instituţiei de învăţământ.
22 ianuarie 2015 Unirea principatelor române. Masă rotundă dedicată evenimentului de la 24

ianuarie 1859, fiind prezentat şi un spectacol de dansuri tradiţionale susţinut de Zestrea
Gugulanilor. Evenimentul s-a realizat în colaborare cu Serviciul Judeţean al Arhivelor
Naţionale Caraş-Severin.
Coordonator: Bogdana Branca
28 ianuarie 2015 Şedinţa Societăţii de Istorie şi Arheologie din Caransebeş.

Coordonator: Dimitrie Negrei
18 februarie 2015 Conferinţa Domnului Prof. Univ. Dr. Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii
de Istorie din Bucureşti: „Dunărea între Orient şi Occident"
Coordonator:Adrian Ardeţ
17-20 februarie 2015 Simpozionul Internaţional de Istorie şi Arheologie In Memoriam

Constantini Daicoviciu.
Coordonatori: Adrian Ardeţ, Dorina Dragomir, Branca Bogdana, Lavinia Grumeza,
Dimitrie Negrei, Nicoleta Matei şi Carmen Neumann.
Cel de-al XLI - lea simpozion internaţional Constatini Daicoviciu a avut ca temă în anul 2015
Dunărea între Orient şi Occident. Ediţia
cu numărul XLI s-a desfăşurat în oraşul Caransebeş.
Simpozionul a reunit nume de referinţă din domeniul arheologiei şi istoriei, atât din ţară cât
şi din străinătate. Buna organizare şi tematica generoasă a făcut ca această manifestare, cu un
profund caracter ştiinţific să aibă un succes răsunător atât în rândul specialiştilor, cât şi în presă.
5 martie Conferinţa P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului. Conferinţa a avut ca tematică
Postul Paştilor.
Coordonator: Florina Fara
www.cimec.ro
CRONICA I 545
12 martie 2015 Şedinţa Societăţii de Istorie şi Arheologie din Caransebeş.

25 iunie 2015 Rezultatele cercetărilor arheologice din Banat în anul 2014, ediţia a XXXI-a.
Eveniment realizat în colaborare cu Muzeul Banatului Timişoara.
Coordonator: Adrian Ardeţ, Dimitrie Negrei, Lavinia Grumeza
27 august 2015 Şedinţa Societăţii de Istorie şi Arheologie din Caransebeş.

Cercetarea patrimoniului:
Valorificarea patrimoniului prin publicaţii:
Buletinul Ştiintific: Acta Musei Caransebesiensis - Tibiscum, Serie Nouă, nr. 4/2014, Ed. Mega,
Cluj-Napoca, 2015.
Catalogul etnografic Cojoace, şube şi pieptare din colecţia de Etnografie a Muzeului Judeţean de
Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015.
Vasile Pistolea, Viziunea destinului uman în mitul ursitoarelor şi alte credinţe divinatorii, Editura
Dalami, Caransebeş, 2015.
Buletinul Ştiinţific al Societăţii de Istorie şi Arheologie Caransebeş.
Gheorghe Lazarovici, Adrian Ardeţ (Editori), Ţara Gugulanilor. Studii de etnoarheologie, etno-
grafie şi etnoistorie, voi. I, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015.
Temele de cercetare abordate de specialiştii Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului

de Graniţă Caransebeş în anul 2015
Viaţa spirituală în neoliticul dezvoltat din Banat. Reprezintă tema de cercetare a lui Dimitrie
Pavel Negrei.
Conceptul de Mitteleuropa regăşit în scrierile din Banat înainte de 1918. Reprezintă tema cerce-
tare a Bogdanei Branca.
Zona Crainei. Studiu etnografic. Reprezintă tema cercetare a lui Carmen Neumann.
Graniţa vestică a Daciei şi Barbaricum din imediata apropiere. Reprezintă tema cercetare a
Laviniei Grumeza.
1. Simpozionul Internaţional de Arheologie şi Istorie In Memorian Constantini Daicoviciu

(ed. XLI), Caransebes, , 17-20 februarie, 2015.
Dimitrie Pavel Negrei, Plastica descoperită în aşezarea neolitică de la Caransebeş - Balta Sărată
îri campaniile 2013-2014
Caius Săcărin, Dimitrie Negrei, Cetăţile dacice din Clisura Dunării
Adrian Ardeţ et alii, O nouă fortificaţie descoperită în munţi
Adrian Ardeţ et alii, Tibiscum - noi săpături arheologice la Edificiul XIV
Lavinia Grumeza, Ateliere ceramice post romane şi sarmate în Banatul sfârşitului de secol III -
început de secol V p. Chr.
Bogdana Branca, Sistemul de carantină din perioada habsburgică de-a lungul Dunării
Carmen Neumann, Obiecte din lemn legate de credinţe şi obiceiuri
Florina Fara, Obiceiuri şi tradiţii din localitatea Valea-Timişului legate de naştere
Cristina Moisă, Din activitatea MJERG Caransebeş - 2014
www.cimec.ro
546 I CRONICA
Lucian Ionescu, Istoricul fotografiei din România
2. Simpozionul Metoda teorie şi practică în arheologie contemporană, Bucureşti, Institutul

de Arheologie ,,Vasile Pârvan", 25-27 martie, 2015.
Adrian Ardeţ, Lavinia Grumeza, Dimitrie Pavel Negrei, Noi descoperiri arheologice în Munţii
Banatului. Fortificaţia de pământ de pe dealul Tâlva Blidarului (Jud. Caraş-Severin).
Adrian Ardeţ, Lavinia Grumeza, Dimitrie Pavel Negrei - Tibiscum. Cercetări arheologice 2014.
3. Zilele credinţei şi culturii în Episcopia Caransebeşului, Ediţia a IX-a, 19-26 aprilie, 2015.
Adrian Ardeţ, Viaţa creştină de la Tibiscum în secolele III - IV după Hristos până la Eparhia de
la ~l~LCTLO"KOU.
Bogdana Branca, Dimitrie Pavel Negrei, Parohia ortodoxă Vărădia 1865-1918.
4. Serbările Crainei Bănăţeane - cântecul, jocul, portul şi slujitorii săi, Petnic, 21 martie 2015
Adrian Ardeţ, Lae Arapul.
Carmen Neumann, Taragotistul Vasile Pârvu.
Florina Fara, Ioan Ghiaur- Dansatorul Zburator.
5. Festivalul Muzeelor Săteşti, Eftimie Murgu, 30 mai 2015.

Bogdana Branca, Muzeele săteşti şi rolul lor în dezvoltarea colecţiilor publice şi private
Carmen Neumann, Cadrul etnografic al judeţului Caraş-Severin
6. Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice, ediţia A XLIX- a, Piteşti, 28-30 mai, 2015.
Adrian Ardeţ, Dimitrie Pavel Negrei, Lavinia Grumeza, Cercetările arheologice de la Caransebeş
- Balta Sarată, campania 2014
Adrian Ardeţ, Dimitrie Pavel Negrei, Lucia Carmen Ardeţ, Lavinia Grumeza, Cercetările arheo-
logice preventive de la Dalboşeţ - Talva Blidarului, Jud. Caraş Severin, campania 2014.
Adrian Ardeţ, Dimitrie Pavel Negrei, Lucia Carmen Ardeţ, Lavinia Grumeza, Cercetarile arheo-
logice de la Tibiscum. Campania 2015.
7. Simpozionul International ,Yalorificarea Tradiţiilor şi Obiceiurilor Locale în Contextul

European„. Ediţia a-III-a. Teregova, 05 iunie 2015.
Florina Fara, Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Ilie.
Carmen Neumann, Masa ursitoarelor.
8. Festivalul Văii Almăjului, Sopotu Vechi, jud. Caraş-Severin, 06 iunie 2015.

Florina Fara, Cecetările etnografice ale Văii Almăjului.
Carmen Neumann, Ceramica populară din Banatul de Munte.
9. XIV Congres international d'art provincial romain, Dijon France, 1-6 iunie 2015.
Adrian Ardeţ, Vinalia in Roman Dacia (2nd-4th centuries A.D.) between Art, Archaelogy and
Epigraphy.
10. Sesiunea ştiinţifică anuală a MuzeuluiCDR Deva, 11-12 iunie, 2015.

Bogdana Branca, Istoria localităţii Lindenfeld.
Dimitrie Pavel Negrei, Piese inedite descoperite în aşezarea neolitică de la Balta Sărată - Câmpul
lui Poşta.
www.cimec.ro
CRONICA I 547
11. Simpozionul de Etnoarheologie, Etnoreligie, Etnoistorie, Etnografie... Etno-, Ţara

Gugulanilor», Caransebeş, Ediţia a-I-a, Caransebeş, 26.06.2015.
Adrian Ardeţ, Lucia Carmen Ardeţ, Cercetări etnoarheologice în Munţii Cernei.
Florina Fara, Ceramica populară în judeţul Caraş-Severin.
Carmen Neumann, Obiceiuri de primăvară cu măşti de la Slatina Timiş.
12. Simpozionul Repere arheologice bănăţene, Muzeul Banatului Timişoara, Buziaş, 25-26
iunie, 2015.
Adrian Ardeţ, Dimitrie Negrei, Lavinia Grumeza, Săpăturile arheologice de la Caransebeş Balta
Sarată din campania 2014.
Adrian Ardeţ, Lucia Carmen Ardeţ, Dimitrie Negrei, Lavinia Grumeza, Cercetările arheologice
de la Tibiscum. Campania 2014.
Adrian Ardeţ, Lucia Carmen Ardeţ, Lavinia Grumeza, Dimitrie Negrei, Cercetările arheologice
de la Tâlva Blidarului, Jud. Caraş Severin.
13. Sesiunea Internaţionalăde Comunicări Ştiinţifice Arheologia Mileniului I p. Chr„

Ploieşti, 25-27 august 2015.
Adrian Ardeţ, Un nou castru de marş pe limesul de vest al Daciei.
14. International Congress of Roman Frontier Studies (Limes Congress), Ingolstadt,

Germania, 12-23 septembrie 2015.
Lavinia Grumeza, Where is the Border? In Search of the Western Dacian Limes from the Barbarian
Perspective.
15. Simpozion Istorie şi patrimoniu cultural, Bucureşti, 24 septembrie, 2015.

Adrian Ardeţ, Băile Herculane de la Thermele romane descoperite recent (2015) la Băile Imperiale.
16. A XLVIII-A Sesiune Stiintifică

, , Internatională
, Pontica, Constanta, , 6-7 octombrie 2015.
Lavinia Grumeza, Noi morminte şi noi ritualuri sarmatice descoperite la nord de Mureş (Autostrada
Arad-Nădlac).
17. Sesiunea Drobeta „Arheologie şi Istorie", Drobeta Turnu-Severin, 29-30 Octombrie,

2015.
Adrian Ardeţ, A possible amphitheater at Tibiscum?
Dimitrie Negrei, Vinca culture in Timiş Valley.
Bogdana Negrei, A lesser known publication dedicated to Empress Elisabeth of Austria.
18. Sesiunea ştiinţifică ,,Istorie, cultură, civilizaţie în Banat", Timişoara, 22 octombrie, 2015.
Adrian Ardeţ, Tibiscum. Noi cercetări şi interpretări asupra clădirii XIV (Jupa).
19. Colocviul Naţional de Arheologie. Arta în Dacia Romană între civil şi cazon, Turda,
23-24 octombrie, 2015.
Adrian Ardeţ, Evoluţia arhitectonică la Tibiscum. De la vicusul militar la municipium.
www.cimec.ro
548 I CRONICA
20. Sesiunea Naţională

de Comunicări Ştiinţifice a Muzeului Judeţean Argeş Ecosinteze şi
etnosinteze carpatine, Ediţia a XLVI-a, Piteşti, 29-30 octombrie 2015.
Lavinia Grumeza, Noi rezultate ale cercetărilor arheologice în sud-vestul Daciei: băi termale ame-
najate şi băi termale naturale descoperite la Băile Herculane.
21. Simpozionul Naţional Bucovina-File de Istorie, Ediţia XVII, Suceava, 26-27 noiembrie
2015.
Lavinia Grumeza, Cercetări arheologice Tibiscum 2015.
Iulian Leonti, Cercetări arheologice preventive Strada Sergent Constantin Muşat Timişoara 2015.
22. Colocviul Naţional „Limes Forum IV, Sovata, 4-6 decembrie 2015.
Adrian Ardeţ, Lucia Carmen Ardeţ, Primii colonişti romani de la Tibiscum, în lumina noilor
descoperiri arheologice.
www.cimec.ro
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
AE Archaeologiai Ertesito, Budapesta

ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca
ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zalău
ActaTS Acta Terrae Septemcastrensis, Sibiu
AM Arheologia medievală, Asociaţia arheologilor medievişti din România
AnB(SN) Analele Banatului (serie nouă), Timişoara
Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia
ASPPF Atti della Societa per la Preistoria e Protoistoria della regione Friuli-Ve Ars
Transsilvaniae, Institutul de arheologie şi istoria artelor, Cluj-Napoca netia
Giulia, Trieste
AT Ars Transsilvaniae, Institutul de arheologie şi istoria artelor, Cluj-Napoca
BA Biblioteca Arheologică, Bucureşti
Banatica Banatica. Muzeul Banatului Montan, Reşiţa
BCCS Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti. Arheologie - istorie, Alba Iulia
BEFAR Bibliotheque des Ecoles fran~aises d'Athenes et de Rome
BHAB Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timişoara
BHAUT Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis, Timişoara
BMN Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca
BT Bibliotheca Thracologica, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti
CA Cercetări arheologice, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti
CANT Cercetări arheologice în aria nord-tracă, Bucureşti
CB Caiete Banatica, Reşiţa
CCA Cronica Cercetărilor Arheologice, Bucureşti
Comunicări Comunicări. Seria arheologie, Craiova
Crisia Crisia, Oradea
Dacia Dacia, Bucureşti
DaciaNS Dacia Nouvelle Serie, Bucureşti
DAF Documents d'archeologie fran~aise, Paris
DOP The Dumbarton Oaks Papers, Washington
Drobeta Drobeta. Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Turnu-Severin
EAIVR Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, Bucureşti
EDR Ephemeris Dacoromana.Annuario delia Scuola Romena di Roma, Bucureşti
EN Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca
IDR Sub îngrijirea D.M. Pippidi, I.I. Russu, Inscripţiile Daciei romane. I - Introducere
istorică şi epigrafică. Diplomele militare. Tăbliţele cerate. Bucureşti (1975); III
I Dacia Superior. Bucureşti (1977, 1).
ForVL Forschungen zur Volks- und Landeskunde, Sibiu
LNMDR The Late Neolithic of the Middle Danube Region, Timişoara
MCA Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti
www.cimec.ro
550 I ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
MEFRA Melanges de l'Ecole fram;:aise de Rome

Oltenia Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie - Istorie, Craiova
PB Patrimonium Banaticum, Timişoara
PBF Prăhistorische Bronzefunde, Miinchen
Potaissa Potaissa, Turda
PZ Praehistorische Zeitschrift, Berlin
REA Revue des etudesanciennes, Bordeaux
RelTIH Relations Thraco - Illyro - Hellenique, Bucureşti ( 1994)
RevB Revista Bistriţei, Complexul Muzeal Bistriţa- Năsăud
RHR Revue de l'histoire des religions, Paris
Rabane et Cardial Rabane et Cardial. E.R.A.U.L., Liege (1990, 39).
RVM Rad muzeja Vojvodine/Muzej Vojvodine Novi Sad
SAC Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, I - Brăila (1996), II -
Bucureşti ( 1997)
Sargetia Sargetia. Acta Musei Devensis, Deva
SCIV(A) Studii şi Comunicări de Istorie Veche şi Arheologie, Bucureşti
StComB Studii şi Comunicări Brukenthal. Muzeul Brukenthal, Sibiu
StComCar Studii şi Comunicări. Etnografie. Istorie, Caransebeş
StComSM Satu Mare. Studii şi Comunicări. Muzeul Judeţean Satu Mare, Satu Mare
StlB Studii de istorie a Banatului. Universitatea de Vest, Timişoara
ThD Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie, Bucureşti
Tibiscum Tibiscum (Studii şi comunicări. Etnografie. Istorie), Caransebeş
Tibiscus Tibiscus. Muzeul Banatului Timişoara, Timişoara
UPA Universitătsforschungen zur Prăhistorischen Archăologie, Berlin
VCRCC The Vinea culture, its Role and Cultural Connections, Timişoara
Ziridava Ziridava. Muzeul Judeţean Arad, Arad
ZPE Zeitschrift fur Papyrologie und Epigraphik, Bonn
www.cimec.ro
www.cimec.ro

Tibiscum 05 2015 Caransebes

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tibiscum 05 2015 Caransebes

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.cimec.

MUZEUL JUDEŢEAN DE ETNOGRAFIE ŞI AL REGIMENTULUI DE GRANIŢĂ

ACTA MVSEI CARANSEBESIENSIS

Studii şi Comunicări de Etnografie - Istorie

Studii şi Comunicări de Istorie

MUZEUL JUDEŢEAN DE ETNQGRAFIE ŞI AL

llDDOD QDD DO n DD QDD ooaao

Ioan Bolovan - Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca Adrian Arde\ - redaclor responsabil

Orice corespondenţă se va adresa Please send any mail to:

Foto coperta 1: Tibiscum. Amforă romană de tip Dressel 24.

Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor.

EDITURA MEGA I www.edituramega.ro

ÎN ONOAREA PROFESORULUI PETRU BONA LA 75 DE ANI

ALIN CRISTIAN SCRIDON

VIOREL DOREL CHERCIU

ADRIAN ARDEŢ, LUCIA CARMEN ARDEŢ

DUNĂREA ŞI COMERŢUL ÎNTRE ORIENT ŞI OCCIDENT DIN

DRAGANA ROG IC, JELENA ANDELKOVIC GRASAR

ADRIAN ARDEŢ, DIMITRIE PAVEL NEGREI, LAVINIA GRUMEZA

NIKOLAY RUSEV, NIKOLA RUSEV, VARBIN VARBANOV

IOANA MUREŞAN, LUCIAN-MIRCEA MUREŞAN

MARINA MARCELLI, MASSIMILIANO MUNZI

MILOS IVANOVIC, NEVEN ISAILOVIC

LAURENŢIU OVIDIU ROŞU

LUCIA CARMEN ARDEŢ

VASILE MIRCEA ZABERCA, CRISTIAN RUDOLF

Abrevieri bibliografice....................................................................................................................... .549

„România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care

Alecu Russo în Amintiri

Dr. ADRIAN ARDEŢ

TIBISCVM, Arheologie, 5/2015, p. 9-10

TI BIS CV M, Arheologie, 5/2015, p. 15-20

Descoperirea în anul 1988 în urma demolărilor forţate întreprinse de regimul comunist a

LISTA LUCRĂRILOR ŞI A STUDIILOR PUBLICATE

II. Lucrări ştiinţifice publicate

lll. Articole publicate

Alin Cristian SCRIDON

Tabel 1. Dinamica populaţiei în Timişoara între anii 1869-19182

o 1880/ 1900/ 1910/ 1910/

Păcurariu 1996, p. 238.

TIB ISCVM, Arheologie, 5/2015, p. 21-54

Tabel 2. Structura confesională în Timisoara

Tabelul 3. Structura populaţiei urbane după limba maternă%, 19104:

Tabelul 4. Procentul stiutorilor de carte în mediul urban 5:

„Monografia parohiei Timişoara - Fabric lucrată de Melentie Şora

Adl/ Biserica veche

ad. 21 Biserica actuală

Ad. 4/a/ Antemis vechiu nu avem

ad 5/0biecte sfinte din Biserică

Steaguri sau prapuri

ad. 6. Vizitaţii canonice arhiereşti

Cântăreţi bisericeşti neoficiali

Primarii comunali (după Ilieşiu)

8.1. Casa culturală

Corul fanfara sau alte societăţi religioase culturale

în prevederile stabilite în legea de organizare şi funcţionare şi respective în regulamentele acestei

1O/ Numărul familii/or din parohie

11/ Nr. caselor, al străzilor - ocupaţiunea locuitorilor

12/ Monumentul eroilor

13. Ce spun bătrânii satului?

14. Reforma agrară

15/ S-a petrecut ceva în comună în revoluţiile din 1848 şi 1919?

16/ Ce deputaţi şi în care circumscripţie electorală, a ales

171 Ce personalităţi marcante au vizitat comuna? Când?

6. Circumscripţia Comloşul-Mare cu 11 comune şi anume: Bi/ed, Checia-Română, Comloşul