MUZEUL JUDEŢEAN ARGEŞ

ARGESIS, STUDII I COMUNfCARI, seria ISTORIE, TOM XIV, 2005

CULTURA VERBICIOARA. CÂTEVA OBSERVAŢII

CRISTIAN ŞTEFAN*

Cultura Verbicioara a fost introdusil în literatura de specialitate de către

1111111ltr11 Berciu, prin cercetările din staţiunea eponimă începute în anul 1949.
1 t 1rea a unnărit iniţial un cadru mai larg - „Cercetarea aşezărilor şi cimitirelor din
I t tca primitivă din Oltenia". Primul articol, de fapt un raport de silpătură 1, este
• 11 mnar. Sunt amestecate aici mai multe probleme: periodizarea culturii Sălcuţa,
I 11111 n unei noi culturi a epocii bronzului {Verbicioara), constatarea altor culturi
h 1110 ice (Glina şi Coţofeni) şi a unui cimitir medieval. De asemenea este „rezolvată
11nltlv'', într-un singur paragraf, problema unui „şanţ de apărare" prezent în cadrul
1hm li Sălcuţa şi reflcut în timpul culturii Verbicioara. Nu este prezentat un plan
n rnl I aşezării (cu „_şanţuJ de apărare" şi secţiunile), ca s! nu mai vorbim de
lu 11 11 t complexelor arheologice, pe nivele, lucru obligatoriu într-o săp!tură
1h111l11 lcă. De asemenea, se spune că pe fundul şanjtllui de apărare s-a găsit material
h 1111 Ic concludent, dar acesta nu este ilustrat. Intreg raportul cuprinde trei (!?)
h1 1111111, dintre care doar două privesc epoca bronzului: „profilul peretelui de vest al
11111lul lll" şi două vase. Despre tipul de locuinţe din epoca bronzului, forma lor,
t , ropi sau alte complexe arheologice - nimic.
ituaţia nu se schimbă substanţial nici în următoarele articole/rapoarte de
I 1111 • În al doilea dintre acestea2 este prezentat un plan general al săpăturilor din
1111 I1 ·19 şi 1950, flră ilustrarea complexelor arheologice şi ftră schiţarea măcar a
1111t 1l111lui „şanţ de apărare". Prezentarea fiecărui strat de la Verbicioara este puţin mai
I I I 11\1 tnsl1 iarăşi flră a se sprijini pe esenţiala ilustrare a complexelor. Raportul mai
11'111111 un profil al secţiunii III (1949-1950), în care nivelul epocii bronzului este
" 111111 ca fiind unitar, precum şi câteva ilustraţii (un vas, două obiecte de corn, un
1 I 11 hucll1 de aur şi trei fusaiole decorate).
Tn al treilea raport de săpătură3 avem ilustrat un plan general al silpăturilor4,
I'' 111111 fnrl1 ilustrarea complexelor. Acestea sunt ilustrate la pagina 150 din amintitul

I 1111111111lc Arheologie „Vasile Pârvan", Bucureşti.

1 h' u, Şantieru/ arheologic de la Verbicloara-Doij, tn „Studii şi cercetliri de istorie veche", l, 1950,
1111 1117
t I 111. ~·11nt/11rul arheologic Verbicioara-Dolj, în ,.Studii şi cercetAri de istorie veche", li/I , 1951,
I U
111 1111/ ruJVerbtcloara, în „Studii şi cercetliri de istorie veche", lll, 1952, p. 149-157.
148 fig. 6.
90 CRISTIAN ŞTEF AN

raport', însl ele sunt nişte simple fotografii, la scart mici şi de calitate slabi, din care
nu se poate distinge mai nimic. Din figura 8 se poate deduce o tehnici de săplturll
destul de neinspirată (în jargon arheologic: „pe popi"), care are marele demvantaj de a
elimina complet contextul arheologic. Se ştie ca orice complex arheologic poate fi
valorificat numai în conexiune cu ansamblul nivelului Ia care este descoperit, altfel îşi
pierde semnificativ, daci nu total, sensul. Este de notat o prima încercare de a deosebi
faze în cadrul stratului epocii bronzului (în numAr de patru, notate de jos în sus: a, b, c,
d ), care sunt descrise destul de sumar, flrA sa fie legate de un profil arheologic, cum ar
fi fost normal, pentru ca autorul sl-şi argumenteze afirmaţiile. Sunt menţionate în text
şi câteva piese de bronz, fllr! a fi ilustrate însa. Per ansamblu ilustraţia este destul de
săracii, aceasta constând în patru fotografii şi două figuri, cu unelte de os şi corn şi
fusaiole de lut6 •
Discuţia este reluatll câţiva ani mai târziu într-un alt raport de s!paturll •
7

Raportul prezintă campania din 1955 de Ia Verbicioara, în care s-au trasat inel Şlllle
secţiuni. Ele sunt descrise pe scurt şi puse în plan8, cu aceeaşi hibll a neilustrarii
complexelor arheologice, pe nivele. De asemenea. scara planului a cazut victima unei
greşeli de tipar, probabil (kilometri în Ioc de metri, cum ar fi fost normal). Se constată
ca ceea ce în trecut se numise Verbicioara I era de fapt Vin~a A, iar nivelele
corespunzAtoare culturilor Glina şi Coţofeni sunt clar precizate. Trebuie specificat
faptul cil prezenţa necropolei medievale a pus numeroase J>robleme observaţiilor
stratigrafice, unele morminte ajungând pânll la nivelele slllcuţene •
9

O altă problemă a tehnicii de sapatura este aşezarea pllmintului scos din

secţiuni lângă acestea şi neastuparea secţiunilor la stlrşitul fiecilrei campanii
arheologice. Acest lucru prezintă doull dezavantaje majore: un efort suplimentar în
trasarea noilor secţiuni şi bulversarea adâncimilor daci nu este luat în calcul acest
pamânt de umplutura, ca sa nu mai vorbim de eventualele materiale arheologice
rătăcite prin el (vezi profilul de la pagina 181, figura 2). Singurul profil cit de cât
viabil, din totalitatea rapoartelor şi studiilor despre cultura Verbicioara realizate de
Dumitru Bereciu este chiar acesta • În text se precizeazA cil stratul Verbicioara prezintă
10

două nivele de locuire: inferior şi superior. După ce acestea două sunt caracterizate pe
scurt, urmeaza în text o precizare cel puţin derutantă: au fost identificate şi în slplturile
din 1955 cele două nivele din 1951, inferior (III a) şi superior (III d), ultimul prezent
„numai în unele puncte" • Rezultă cA avem doul nivele, inferior şi superior, încadrate
11

de alte două nivele; inferior şi superior(!?). Sunt ilustrate t:rei vase şi douA obiecte din
com 12 ;

'Ibidem, fig. 8 şi fig. 9.

6
Ibidem, fig. 12 şi fig. 13.
7
D. Berciu, S. Morintz, I. MBXimilian, Şantierul arheologic Verb/cioara, ln ,.Mldarlalo şi cen:etlri
arheologice", III, 1957, p. 179-187.
I Ibidem, fig. I. .
' S1ratigrafia completa de la Verbicioan este unnatoarca: Starecvo-Criş - Vin&. - Sllcui& - Co(ofbti -
Vcrt:licioara (D. Berciu, tn „Studii şi cercetlri de istorie veche", XII, 2, 1961, p. 227, nota I).
10
Idem, Tn "Materiale şi cercctlri de Istorie veche", III, 1957, p. 181, fig. 2.
11
Ibidem, p. 184.
12
Ibidem, fig. 3-6.
'lll.TURA VERBICIOARA. CÂTEVA OBSERVAŢII 91

Peste alţi câţiva ani, discuţia este reluată de Dumitru Berciu în doul articole cu
eter „monografic": unul în limba gennană 13 şi altul în limba romină 14 • Ambele
11 cole conţin, în mare, acelaşi lucru, cel în limba români fiind un fel de variantă
urtll a primului. Dacl în primul dintre aceste articole se vorbeşte despre locuinţe de
uprafatll care apar mai frecvent, colibele dezvelite la Verbicioara fiind circulare sau
hmgulare, cu· ziduri groase umplute cu un amestec de lut şi pietricele, cu vetre în
111 rlorul lor, din nou flrl nici o dovadă care s! susţinl aceste afinnaţii, în cel de-al
ilic articol mentionat problema locuinţelor este ignorată total ul Discuţia în cele doul
111 •ole se concentrea7.A pe descrierea amllnwtţitll a ceramicii, cu tipuri de vase şi
olu1ta acestora, precum şi pe încercarea de a periodiza cumva aceste noi descoperiri.
irlnta de a tnllnţui totul, de la Sllcuta la geto-daci, îl face pe autor sl vad! influenţe
111ofeni în forma şi decorul unor vase Verbicioara, dar sl şi creeze etape ale acestei
16
ullurl acolo unde nu e cazul • Este interesant de remarcat, în acest context, el fn
111 lele de silplturl privind şantierul Verbicioara ale autorului nu sunt menţionate
11 uJ tl cuvintele „şpaclu" sau ,,pensull", ci numai cel de „cazma" 17• În aceste
1 11111111, nu mai poate fi vorba de surprinderea vreunui ,,nivel de cllcare" sau a altor
mplexe aparţinând epocii bronzului din aşezarea de la Verbicioara 18 •
Problema stlrşitului culturii Verbicioara este reluata cu ocazia descoperirii
pozltului" de vase de la Govora 19• în acelaşi articol se vorbeşte şi de staţiunea din
bronzului de la Vlădeşti, RAmnicu-V4lcea. Aşezarea fusese rlvlşitl cu ocazia
1 1 tinstrucţii, însl stratul epocii bronzului era gros de 0,60 metri în unele locuri ,
20

1 lt unul din şanţuri autorii afinnând el se pot distinge doul nivele. Având în vedere
I afinnaţie, ne-am fi aşteptat ca mlcar profilele acestei secţiuni sl fie ilustrate.
lu I' cate ne lovim de aceeaşi problemă: este ilustrată doar ceramica21 , astfel încât
h11 ll-i credem pe cuvânt pe autorii articolului, ~tunci când vorbesc de doul nivele.
r 1111 ll aparţinând bronzului târziu a fost glsitil şi în împrejurimile oraşului Slatina22 ,

1, fllt flerblctoam-KM/tur. Vorberlcht ilber ein11 neve ln Rum4nlen entdeclr# bronzezelt/lche Kultur, ln
', N ·.,V, 1961, p. 123-161.
11 ln ,,Sludil şi cen:edri de istoric veche", XII, 1961, 2, p. 227-240.
11 ln „Dacia", N. S., V, 1961, p. 128.
I lk 1111 a-a observat cA subfaza Vb aparţine grupului Blstreţ-Işalniţa (Ion Chicidcanu, Dle jrlJhtraktsche
1 11r Bronuzeit ln Sudwe.strwnlJnien, în „Dacia", N.S., XXX. 1-2, 1986, p. 40-47; ldem, ln
V dia arheologiei 11 I.stor/el vecltt a Rom4niel, Ill, M-Q, 2000, p. 125, s. v. ,.Monnant"), definit
, 11 B. Hansei sub numele de grupul lşalnita, Bettrtige Zll1' regtonakn und clrronologi.schen
INII dfr a/teren Ha/lstattzelt an der unteren Donau, Bonn, 1976, I, p. 167 şi II, pi. 18/1-4, 40/2-9 şi
Ccrcetlltorul german plaseazl grupul lşalnita aproximativ la nivc.lul fazei I a culturii Babadag, tn
Iun Chicideanu paraleli:zeazl grupul Bistreţ-lşalnita cu orizontul funerar Belgrad -„Karaburma" •
1111 Robda I, plasAndu-1 astfel la sflrşitul epocii bronzului.
li I I de Sllplturli, 1949, 1950, 1951, 1952, 1955, passim.
11 1 iunetele de sliplturll este menţionall de cltre Dumitru Berciu şi vizita reputatului Ion Nestor pc
1111 d I Verbicioara, acesta din unnl afirmAnd cA sllpltura este .,grosolanii", vezi D. Berciu, Carnet de
01 Vcrblcioara, 1950, p. 31, Arhiva Institutului de Arheologie „Vasile PArvan", Bucureşti,
(1127).
lu, P. Purclrcscu, P. Roman, Silpdluri 1t cercetlJrt arheologice fn ratonul Rdmnicu-Vdlcea, tn
1111 ,1 ocrcctllri arheologice", VII, 1961 , p. 131-137.
Hi 11 I I.
"'li 1,2,3.
1lu, M. Butoiu, Cercetdrl arheologice ln ol'Opll Slatina 11 în imprejurimt, tn „Materiale şi cerc.etlri
h ", Vil, 1961 , p. 139-143.
92 CRISTIAN ŞTEF AN

discuţia fiind reluat! de Dumitru Berciu mai ttrziu 23 , tn1r-un alt articol. în acest articol
sunt menţionate opt localitAţi din aria judeţelor Vâlcea şi Olt (Vultureşti, Copăcelu,
Ocniţa, CAlpiniş, Caz.Aneşti, Slatina, FArcaşul de Sus şi Hot!rani) , în care s-au
24

descoperit materiale arheologice aparpnând fa7.elor târzii ale culturii Verbicioara. Doar
la Vultureşti, Coplcelu, şi Ocniţa s-au efectuat s!pllturi arheologice, restul fiind
cercetAri de teren. În cazul primei aşelJri, cu un material foarte interesant", nu s-au
putut face observaţii stratigrafice din cauza condiţiilor oferite de teren26• La Copăcelu,
autorul vorbeşte de urmele unei aşe7.lri Verbicioara descoperite cu ocazia unor slpllturi
de salvare27• Este menţionată degajarea parţiali a unei colibe de forml ovali!, cu vat:rt
în interior. Pe vatrl şi în jurul vetrei s-au gllsit fragmente ceramice, mari suporturi de
vatră şi un celt de bronz. Nu existl nici un fel de ilustrare a complexului arheologic,
doar o parte din ceramicii şi celtul fiind ilustrate. Lipsa unei stratigrafii clare îl face
pAnA şi pe autor sll afirme că „ ... limita exactA de delimitare a fazelor şi subfaz.elor
perioadei Verbicioara târzie este greu de trasat..." 21 • Deşi nu avem publicată o scara
pentru a evalua dimensiunile vaselor, atrage atenţia analogia pânll la identitate a unui
29
vas din „depozitul" de ta Govora cu un alt vas descoperit la Slatina, în cartierul
Crişan 11 •30

Un alt cercetAtor care s-a ocupat, printre altele, şi de problemele culturii

Verbicioara este Marin Nica31 • Materialele arheologice provin din sllpllturile efectuate
pe ambele maluri ale pârâului Cârcea (14ngA Craiova), tn punctele „La Hanuri",
respectiv „Viaduct". În primul punct se vorbeşte de un s1rat al epocii bronzului cu o
grosime medie de 0,50 metri şi 12 gropi cu material tipic Verbicioara, fa7.8 a 111-a32•
Este ilus1ratll doar o parte din ceramicii, nu şi profilul sau vreun grundri{J. În ceea ce
priveşte punctul "Viaduct", autorul ilustreazJl doull profile şi nişte vetre din epoca
bronzului scoase din context, ca şi cum ar interesa doar forma lor, nu şi locuinţele sau
pozitia acestor vetre in situ. Unul din profile33 ne ilustreazl „şanţul de aplrare" al
aşezllrii, iar celllalt3 4 conţine o greşeală gravA, gropile romane fiind plasate în nivelul
neolitic, sub nivelul epocii bronzului3' (sic!). Cele câteva fotografii nereuşite de la
figura 13 nu par sll îndrepte în vreun fel situaţia. Discuţia este reluatll de Marin Nica
mai târziu, într-un alt articol3 6 cu aceleaşi probleme: lipsa totali a contextelor
arheologice din care este adunat materialul, precum şi o încercare de revizuire a

21
D. Berciu, Date noi privind sfârşitul culturii Verb/cioara, în „Studii şi cercctari de istorie veche şi
arheologie", XXVII, 1976, 2, p. 171-180.
24
Ibidem, fig. I .
u Ibidem, fig. 4/3, 4, S.
u. Ibidem, p. 172.
27
Ibidem, p. 175.
21
Ibidem, p. 179.
29
D. Ben:iu, P. Purclrcscu, P. RomB11, op. cit., p. 135, fig. 3/6.
10
D. Berciu, Date noi prtvlnd efdr1/tu/ culturii Verbtcloara, în „Studii şi ccrcetlri de istorie veche şi
arheologie", XXVII, 1976, 2, fig. 8/1.
11
M. Nica, Noi <kscoperlri dl! tip Verbicioara în Oltenia, în .Thraco-Dacica", 111, 1982, p. 107-118.
iz Ibidem, p. 108.
n Ibidem, fig. 21 I.
34
Ibidem, fig. 213.
is Compara Gr. I şi Gr. 2 cu Legenda
16
M. Nica, Date noi cu privire la geneza şi evoluţia cultuf'll Verbfcloara, tn .,Drobeta", VII, 1996, p. 18-34,
cu ilustratiile la sflrşitul volumului.
 111. llJRA VERBICIOARA. CÂTEVAOBSERVAŢO 93

1 1 l111llzllrii culturii Verbicioara, cu totul artificială, care mai mult creează confuzie,
I 1 I lllmureşte.
În acelaşi volum mai avem două contribuţii în ceea ce priveşţe cultura
1hld ara. Prima37 dintre acestea îi aparţine lui Gabriel Crăciunescu şi reprezintă un
1 l.1 al descoperirilor de tip Verbicioara din judeţul Mehedinţi, în mare parte
• tltri de teren ale autorului, dar şi săpături de salvare şi sistematice. Ilustraţia
11111 hule o hartă a localităţilor menţionate în textul articolului şi şapte planşe cu
t 1111 ll, f!ră a schiţa măcar vreo aşezare sau vreo locuinţa. Cel de-al doilea articol îi
38

t 1t111 lui Gheorghe Calotoiu şi aparţine unei aşezări „Verbicioara IV", dupl spusele
39
111111111111. Este vorba de un strat de cultură relativ consistent (0,25 m) , ce conţine
• 1111 Io uinţe de suprafaţă, cu vetre, ceramică şi topoare de piatră, fusaiole şi greutăţi
I 1111 411 • Având în vedere descoperirile descrise pe larg de autor, ne-am fi aşteptat la o
111 h 11 pe măsură, care să îi susţină afirmaţiile! Aceasta constă însă în patru (!?)
1o1 111 1 I de calitate îndoielnicii: trei fragmente ceramice şi o greutate de lut.
abriel Crăciunescu a mai cercetat şi alte staţiuni din epoca bronzului din sud-
1111 <>!teniei. Din descrierea situaţiei de la Bucura41 , se pare că este vorba de nivele
11lnt 42, lucru dedus atât din subţirimea acestora, cât şi din faptul că au fost găsite
1•111 „de factură Verbicioara" atât deasupra „nivelului" propriu-zis, cât şi dedesubtul
tu l . De asemenea, autorul precizează că „solul în care s-a săpat era negru,
I nd posibilitatea de diferenţiere a nivelurilor culturale'.4 , deşi este vorba de
3

1 ii părtate în timp (bronz şi Hallstatt mijlociu ). O altă staţiune cercetată de

44

unt•scu este cea de la Rogova45 • Aici autorul afirmă că scopul cercetării a fost
l•Ull limitelor aşezării, scop total neatins dacă .privim planul general al
• 1111 l111r • Deşi sunt ilustrate numai două locuinţe , deja avem conturată o
46 4

1h1 I " a acestora : „unele de suprafaţa şi altele uşor adâncite în sol", lucru care nu
48

I 1hwedit deoarece nu avem nici un profil care să susţină această aserţiune!

I 11 1rticolul despre staţiunea de la Dobra49 nu este publicat vreun profil, însă ·
1 1 " de la p. 78 este concludentă: „Stratigrafia primei staţiuni se prezintă în felul
1 hit tn primii 0,25 m se întâlneşte un material ceramic amestecat aparţinând
t H11 llu1 Olina şi Verbicioara; urmează nivelul Verbicioara care coboară până la O, 70
1 1111i un foarte subţire nivel Glina care de fapt este discontinuu". La p. 91 este

·~· luncscu, Cultura Verbicioara în Judeţul Mehedinţi, ln „Drobeta", VII, 1996, p. 35-48, cu ilustraţiile
19t111I olumului.
I 11lutnlu, Cercetările arheologice de la Vier.şani..Jupdneştl, Judeţul Gorj, 1n „Drobeta", VII, 1996,

,. 411.
li 50-SI.
1 • 1111 ou, Cerceti1rl arheologice in satul Bucura, tn „Drobeta", IX, 1999, p. 7-25.
)t 1 8.
p 11
1 11. 1lup11 spusele autorului, material neilustrat.
1 h111 u, Cultura Verb/cioara la Rogovo, jud Mehedinţi, în „Drobeta", X, 2000, p. 9·64; Idem,
'' •111) l'Jtude de la cu/tun Verbicloara. la station archeologique de Rogova (dep. de Mehedinţi), în
l o d a", XX, 1-2, p. 79-108.
1 111 1,I lrobela", X, 2000, p. 32, pi. I.
I' ). 4, pi. II şi Dl. -
11 I . .
.......,,=........,'''·L,11111 a din epoca bronzului de la Dobra,jud Mehedinţi, în ,,Drobeta", XI-XII, 2002, p. 78-105. ·
94 CRISTIAN ŞTEF AN

prezentată o locuinţă, de fapt o grupare de chirpic, materiale ceramice şi o râşniţi,

autorul nemenţionând criteriile după care o categoriseşte ca locuinţA: culoarea
pitmântului, vatra, cuptorul distrus sau râşniţa 50?
Relativ recent Gabriel Crăciunescu a reali:zat şi o monografie a culturii
Verbicioara51 , care adună cercet!rile autorului menţionat, în mare parte, şi plstreazl cu
obstinaţie vechea concepţie a lui Dumitru Berciu, în ceea ce priveşte evoluţia şi
periodizarea culturii.
O primi evaluare criticii a· culturii Verbicioara îi aparţine lui Bemhard
Hllnsel52, aşa cum s-a mai remarcat53 • Bai.ându-se pe ceea ce fusese publicat pâna
atunci, autorul menţionat observă următoarele lucruri:
faza a II-a a culturii Verbicioara se bazeaz.ă doar pe vasul-clepsidră
(Sanduhrgefd{J), care nu are nici o legătură genetică cu faza I;
între fazele I şi III ale culturii (după Berciu) există legllturi directe, cum ar fi
străchinile lobate sau vasele globulare cu gât scurt şi toarte suprainlllţate;
în tehnica decorării vaselor nu sunt deosebiri esenţiale între primele trei faze,
ci doar o creştere progresivă a bogăţiei decorului din prima fazA cltre a treia;
faza a IV-a este definită şi se haz.cază exclusiv pe depozitul de vase de tip
„kantharos" de la Govora, B. Hănsel considerând foarte dificilă separarea acestora de
cele din faza Va. De asemenea, autorul menţionat atrage atenţia asupra funcţiei speciale
a acestor VWle (de ofrandă), definirea unui orizont întreg pe baza unui tip de vas, care
nu apare prea des în aşezări, fiind injustă în accepţiunea cercetătorului german 54;
B. Hllnsel îndeamnil la prudenţă şi în ceea ce priveşte separarea fazei
Verbicioara IV-Va de faza Vb, observând cil nu avem dovezi stratigrafice tn acest sens,
iar materialele fazei Vb (după Berciu) nu provin din asocieri de complexe închise·". De
asemenea, acelaşi autor observă asocierea, în complexul închis de la Râureni, jud.
Vâlcea, a unor fragmente ceramice cu decor tipic fazei Va cu altele cu decor specific
fazei Vb 56•
În lumina celor prezentate în analiza critică a materialului pe care l-a awt la
dispoziţie la acel moment, B. Hănsel a propus noţiunea de grup Verbicioara pentru
descoperirile atribuite până atunci de D. Berciu fazelor I-III, iar pentru complexul mai

'°Ibidem, p. 79.
" Idem, Cu/Ilira Verb/cioara lnjum4tatea veatic6 a Olteniei, ln „Bibliotheca Thracologica", XLI, Bucureşti,
2004.
52
Bemhard Hansei, Beltrllge rur regionalen und chrono/oglachen Gliederung der a/teren Ha/LsJall%eit an der
unleren Donau, Bonn, 1976, voi. I, p. 57-61, 101-104.
53
Ion Mottoi-Chicideanu, Cu privire la deacoperlri/e fanerare ale grupei Verb/cioara, tn ,.EA-online",
decembrie, 2004 (www.archaeology.ro/imc_verb.htm).
54
B. Hansei, op. cit. p. 58-59.
"Ibidem, p. 59.
" lbidem, p. 59. Aici mcritl menfionat un fapt cel putin bizar: D. Berciu publici ln acelaşi mi cu cel al
apariţiei c:ll1ii lui 8. Hansei (Bettrdge ... ) un articol ln ..Studii şi cercetlri de istorie veche şi arheologie", 27,
2, !976, p. 171-180 (Date noi privind efdr1itul culturii Verb/cioara). Citeva hgmcnte ceramice pre7.C11tate
de Hansei ca provenind din complexul lnchis de la RAureni sunt ilustrate de Berciu ca fiind descoperite la
Coplk:elu, jud. VAlceal Compari Hansei, op. cit., pi. 30, fig. 1, 3, 4, 7, 8 cu Bcrciu, ln „Studii şi ccrcetAri de
istorie veche şi arheologie", 27, 2, 1976, fig. 4/5,6 şi 611,2. Se poate remarca lesne cA fragmentele ceramice
J, 7 şi 8 ilustrate de Hansei, op. cit., la planşa JO provin de fapt de la acelaşi vas (D. Bcrciu, ln .,Studii şi
cercetlri de istorie veche şi arheologie", 27, 2, 1976, fig. 4/5).
! 111 !"URA VERBICIOARA CÂTEVA OBSERVAŢII 95

I 11iu, denunÎirea unici de grup Govora 57. De asemenea, cercetătorul german remarci
ulatea atribuirii termenului de culturi pentru descoperirile de tip Verbicioara târzie
I 1111 llA num!lrului mic al acestora în comparaţie cu cele din fu.ele finale ale culturii
I I, precum şi lipsa descoperirilor de acest tip în zona dintre Muntenia şi Oltenia'8 •
IC I tiv recenta unificare a fazelor finale (IV-V) ale culturilor Verbicioara şi Tei intr-
59
111 rup cultural denumit Govora-Fundeni a n!lscut dispute aprinse60, care pot fi
11• 1 I e tn rândul aşa-numitelor „polemici de tip puzzle" • Acestea, deşi uneori se pot
61

I 1v dl fntemeiate, nu atac!l de fapt fondul problemei: ce este cultura arheologici?

De la începuturile profesionalil.Arii disciplinei arheologice pânA în prezent s-au
111turnt trei mari modele de cercetare în ceea ce priveşte cultura arheologicl62 :
oltur l·lstoric, procesualist şi post-procesualist.
Paradigma cultural-istorici transpare din lucr!lrile lui' Vere Gordon Childe, The
I 1wn of European Civilization din J925 şi The Danube in Prehistory, apărută patru ani
63
11 I rziu • În viziunea lui Childe, cultura arheologici este constituită din seturi
m nte de tr!lslturi sau artefacte ce repreZintll un popor sau o societate64 • în lipsa
11 lor scrise ce caracterizeazll preistoria, aceste culturi iau numele unor aşez!lri-,
luni- sau artefacte-„tip": cultura musteriană (după le Moustier), cultura Wessex
l1111A o regiune din sudul Angliei) sau grupul cultural Trichterbecher (după un tip
6
I ml•) '.
Concepţia cultural-istorici este puternic contestată în anii '60, în special de
rheologul american Lewis Binford. într-un celebru articol66, Binford afirma ci
tendinţă în arheologie a fost aceea de a trata artefactele ca având trasături egale
11111parabile, care pot fi explicate în interiorul unui singur model de schimbare
1tr111nlft. De asemenea, schimbarea în întreg sistemul cultural trebuie vllzută într-un
1 1 1 de adaptare, atât social, cât şi la mediul înco1Jţurător, nu văzută ca rezultat al
1f111 111 lor, stimulilor sau mişc!lrilor de populaţii . Pe scurt, ,,noua arheologie
1 1 I mii." acorda o atenţie sporit! proceselor adaptative, în defavoarea teoriilor
11hmlst-migraţioniste. Aproximativ pe aceeaşi linie se vor situa şi doi reputaţi
11\tori britanici: David Clarke în a sa Analytica/ Ar'chaeo/ogy (Londra, 1968) vede
1 turn ·tt pe o interacţiune dinamici a mai multor subsisteme, care sunt într-o continuă

111111 ci, op. cit„ p. 60.

111.1160.
1 11 1'1llncaş, Yalortjlcana arheologlciJ a probelor "C din forttjlca'la aparţlndnd bronzului 14nlu ds la
11 (/ud. Giurgiu), tn ,,Studii şi cercctlri de Istoric veche şi arheologic", 47, 3, 1996, p. 257.
111 lull.()I Chicidcanu, Cu privire la descoperirile „., nota 39; Valeriu Leahu, Cultura Tel. Grupul
' 1/ Nmdsnii Doamnei, Probleme ale epocii bronzului fn Munlenla, Bibliothcca Thracologica,
VIII, lluoureşti, 2003, p. 42-43, 202-207.
h 11 Anahclinu, Evoluţia gc1ndirii t1orellce fn arheologia din Romdnia. Concepte 1i modele aplicate In
I li, TArcovişte, 2003, p. 29, tn special nota 42.
olul 11 orlticl a conceptului de culturlJ arheologtciJ, vezi Alexandru Vulpe, Istoria Rom4nllor, voi. I,
m.111/1/or. Introduc.re, Editura Enciclopcdicl, Bucureşti, 2001, p. 211-214.
11111 tnC7.a ,l evoluţia tcnncnului de cu/turlJ arheologiciJ precum şi a concepţii/ cu/tural-iltorlce asupra
1 11 1hcmlogice , vezi M. Anghclinu, op. cit., p. I08-111 .
I 111rl Sh111tks, Cu/ture/Archaeology. The Di.rperslon ofa Dlscip/iM and lts Objects, in lan Hoddcr (cd.),
./11 lc'OI Theory Today, Cambridge, 2001, p. 285.

"'· f1 286. .
I lllnford, lftŢ/faeology tU Anlhropology, tn „American Antiquity", 28, 2, 1962, p. 217-225.
I •I M. Anghelinu, op. cil., p. 162, nota SO I.
96 CRISTIAN ŞTEF AN

relaţie cu mediul înconjurător, au dinamism propriu, se transform! mereu, în timp ce

Colin Renfrew distinge patru modele pentru schimbarea cultural!: invazionist,
difuzionist, evoluţionist şi procesualist68 • În legătură cu ultimul model, Renfrew aderă
Ia ideea noii arheologii americane conform căreia cultura sau culturile nu mai pot fi
studiate ca unitaţi independente (ca în primele trei cazuri), ci trebuie privite mai
degrabă ca agregate de sisteme, fiecare dintre acestea variind independent69 • De
asemenea, un alt cercetător britanic, E. S. Higgs, trece în revista sllibiciunile şi
subiectivismul în cercetarea „culturilor" arheologice şi critic! ipoteza obişnuită,
conform cAreia o „culturi" reprezinta un „popor" 70 • Criticile la nivel teoretic expuse
mai sus la adresa conceptului de cultură arheologică sunt completate cu o analiză
empirică realizată de către S. J. Shennan pe un caz particular: cultura „paharelor în
formă de clopot'' (Bell Beaker culture) în Europa Centrală71 • Shennan afinnă că
întreaga preistorie târzie europeană a fost scrisă dintr-un punct de vedere tributar unui
număr de concepte greşite:
a. primul dintre acestea se naşte din însuşi procesul definirii entitaţilor: din
moment ce culturile sunt privite ca fiinţe, este posibil s! le atnbuim un comportament
şi să vorbim despre ele ca şi cum ar fi organisme vii;
b. în al doilea rând, culturile au fost privite mai degrabă ca regiuni superficiale
decât funcţionale, ca arii de uniformitate pe o hartă mai degrabă decât reţele create de
circulaţia oamenilor, bunurilor şi informaţiilor;
c. un al treilea factor este ideea de arie-nucleu, care reprezinta echivalentul
spaţial al noţiunii de „tip".
d. în al patrulea rând. cercetarea arheologică a depins de abordarea normativtJ
a culturii, serios compromisă de studiile lui Binford72 ;
Una din concluziile cele mai însemnate ale acestui studiu este cea confonn
căreia combinaţia particulară de artefacte poate fi rezultatul factorilor de comportament
local, pe care abordarea normativă a culturii nu-i ia în calcul 73 •
O replica scurtă, dar pertinenta este data de Manfred K. H. Eggert abordării
binfordiene de tip „archaeology as anthropology". Acesta afirmi într-un articol apărut
la puţin timp după apariţia ,,noii arheologii" ca arheologia preistorică este dependentă
de antropologia culturală în ceea ce priveşte teoria, dar aceasta dependent! nu înseamnă
în nici un caz identitate14•
lan Hodder susţine că „new archaeology" ar fi împiedicat chiar evoluţia
arheologiei ca disciplină, încercând să o înglobeze în alte domenii de studiu
(antropologia şi ştiinţele naturale), subliniind trei idei principale desprinse din studiul

61
Colin Renftew, Trade and Cu/ture Process in European Prehistory, ln „Current Anthropology", 10, 2-3,
1969, p. 152-154.
"Ibidem, p. 153.
70
E. S. Higgs, Archaeology- Where now?, 1n ,,Mankind", 6, 12, 1968, p. 617-620.
71
S. J. Shennan, Archaeological „ cultures ": an empirica/ i'M!sligalton, tn lan Hodder (ed.), The Spatia/
Organisatlon ofCu/ture, Londra, 1978.
n Ibidem, p. 114; M. Anghelinu, op. cil„ p. 298-303, nota 920.
73
S. I. Shennan, op. cit., p. 138.
7
' Manfred K. H. Eggert, On the lnterrelaJion.shlp of Prehistorlc Archaeology and Cultural Anlhropology, ln
„Prahistorische Zeitschrift", S I, I, p. 59.
 111 IURA VERBICIOARA. CÂTEVA OBSERVAŢII 97

1111111rh ologic7':
l . cultura materială a fost constituitli cu sens;
2. individul trebuie sl fie o parte a teoriilor culturii materiale şi a schimbului

3. în ciuda existenţei independente a arheologiei, cele mai strinse legături ale

unt cu istoria.
În concepţia lui Hodder, cultura materială nu există pur şi simplu, ci este
111 d cineva şi pentru a face ceva. Deci nu reflectă pasiv societatea, ci creeazfl
1111 a prin acţiunile indivizilor • De asemenea, Hodder constată ci un alt aspeCt al
76

I 11111 1li sistemice este acela că indivizii sunt uşor păcăliţi de ideologia dominantă,
pi uşor legitimarea controlului. Deşi arheologia procesualistă s-a bazat pe
I' 11 erea arheologiei normative, legea generală sistemicii este ea însăşi normativii, în
11 ul ritualurile şi credinţele, semnificaţiile stilului, toate sunt reguli împllrtăşite de
111111 ii unei comunităţi sociale • În viziunea lui Ian Hodder cultura este suma
77

li11 lh11, cremwetor, regulilor şi modelelor de comportament care sunt împărtăşite de

1111' ocial . Ian Hodder, Michael Shanks şi Christopher Tilley sunt principalii
1111turl ai noului curent apărut în arheologia vest-european! în anii '80: post-
uulismul. Această noul abordare introduce noi teme de cercetare: poziţia
l1lului în societate79 (vezi mai sus), statutul femeii, etnicitatea, arheologia
julul'°. Un exemplu elocvent despre ceea ce înseamnl interpretarea post-
m1llstil în arheologie este oferit de Ull6n pentru o aşezare de epoca bronzului din
I 1. I >e asemenea, interesantă în acelaşi sens este şi abordarea lui David Frankel,
11 111onstrează, destul de convingltor, ci schimbările culturale majore petrecute în
hr mzului timpuriu din Cipru în raport cu Chalcoliticul se datorează unei
I I •1.
Ducă analizăm studiile redactate de-a lungul timpului despre cultura
h 11111 , vom observa că acestea aparţin, în majoritatea lor, concepţiei cultural-
" necastă concepţie, societatea preistorică este o sumă de indivizi cu o~puni
nişte „cărăuşi" ai normelor, cum îi numeşte plastic M. Anghelinu • De
1

altă consecinţl a acestei concepţii este asemănarea dintre cultură şi

Ili••til t, Readlng the past, CurrenJ approaches to Interpreta/Ion ln archMology, Cambridge

1t•1 l'r s, 1986, ·p: J.
11 (1 ,
11 R
1 li 11lt1C'r, The contextual analysis of symbolic meanlngs, în lan Hoddcr (cd.), The archatlology of
1l lftll1mlngs, Cambridge Univcrsity Prcss, 1987, p. 4.
1•ph r rllley, Social forma/Ion, social structures and social change, în lan Hodder (cd.), Symbo/lc
m1l 11rchaeology, Cambridge University Prcss, 1982, p. 26-38; idem, Interpreting material cu/ture,
I Iii r (cd.), The Meanlngof1htngs, în Unwin Hymm, 1989, p. 185-194.
h h llnu, op. cit., p. 166; Vezi şi relativ recentul volum: lan Hodder (cd.), Archoeologlca/ Theory
I 11 t l'r , Cambridge, 2001.
li 11 I li. power of case shldies. Interpref4Jlon of a Late Bronz Age sett/emenl ln ~ntral SweMn, tn
I I I urc pean Archacology". 2, 2, 1994, p. 249-262; vezi şi A. F. Harding. Etuopean Societie.s ln the
, 'ambridgc Univcrsity Prcss, 2000, p. 28, fig. 2.2.
I r okel, Migra/Ion and ethnlclty in prehl.storic Cypru.s: technology as habl/118, tn „European Journal
1111 ", 3, 2, 2000, p. 167-187 .
..............acho~"""· op. cit., p. 300.
 98 CRISTIAN ŞTEFAN

organismele biologice: culturile se nasc, se dezvoltă, degenereaz.I şi dispar84 • Astfel,

pentru D. Berciu în afară de „o componenta clarl Glina III", „în structura culturii
Verbicioara se mai gasesc şi alte componente, de pildll, cea de caracter Coţofeni, ....! a
mai vorbi de fondul Baden-Pecel şi târziu Vinfa-Sălcuţa ... Nu trebuie trecuta cu
vederea nici componenta - deşi slabă şi neUlmurita încll - a culturii Cemavoda.„". De
asemenea, „din orizontul Periam-Mokrin-Pan~evo, „ „ au luat naştere trei culturi surori
(sublinierea noastră), deosebite: cultura Pecica„.cultura Verbicioara şi cultura Vatina-
Girla Mare„."". Clltre finalul articolului apar, implicit, şi „c!rluşii" normelor: prin
intermediul culturii Verbicioara forme de cultură material! de facturA Vatina-GArla
Mare sau de origine sudicii sunt preluate în Hallstattul timpuriu86• Nici pentru Marin
Nica situaţia nu este sensibil diferită: locul orizontului Periam-Mokrin-Panrevo este
luat însa de ,,aspectul cultural Gomea-Orleşti" (de fapt un stil ceramic existent într-un
spaţiu ce cuprinde Transilvania, Ungaria şi Partial fosta Cehoslovacie)17, iar cltre
finalul articolului afl!m el: „Elementele culturale, inclusiv tehnica de ornamentare,
caracteristice ultimei faze a grupului cultural Gârla Mare-Bistreţ-Işalniţa-Verbicioara
IV se vor transmite evoluate Hallstattului timpuriu de tip Vârtop, uneori în cadrul
aceleiaşi aşezllri„." 81 • Pentru Gabriel Cr!lciunescu cultura Verbicioara este un rezultat
„orizontului cultural Gomea-Orleşti" şi a influenţelor sudice transmise prin culoarul
Vardar-Morava19 •
Aşa cum s-a mai arltat, cei mai mulţi dintre arheologii români sapi, adunl şi
interpreteazl materialul arheologic sub influenţa unor concepte pre-definite (cultură,
fazl, cronologie)90, mijloacele folosite la definirea unei noi culturi fiind relativ simple:
- mai întAi este schiţata distribuţia unui stil ceramic, prin analogii formale ,
91

fiind reţinute numai tipurile relevante cronologic sau cultural;

- apoi contextele în care apare acest stil ceramic sunt cartate (aşezAri,
morminte, descoperiri izolate) 92 ;
Consecin'8 acestei concepţii cultural-istorice este un descriptivism destul de
plictisitor al artefactelor, în special al ceramicii, iar acolo wide materialele nu se
93
încadreazl în tabloul general, apar „faciesurile" sau „aspectele regionale" •
Diversitatea funcţional! între situri este ignorata, în continuare, sub impactul nivelator
al cronologiei, deşi unele indicii nu lipsesc (de exemplu, diferenţa dintre ,,siturile-

"'Ibidem, p. 211.
.., D. Berciu, în „Studii şi cercetlri de istorie vcclle", XII, 2, 1961, p. 238; uneori accastl melqforlJ
organiclst/J (M. Anghclinu, op. cit„ p. 211, nota 685) tn ceea ce priveşte cultura arheologica duce la
constatlri rizibile. Astfel, tn cadrul aceluiaşi articol (p. 238), D. Berciu constat&: „Asemenea fapte dovedesc
ci purtltorii complexului cultural din perioada timpurie a bronzului Glina IH-Scheneckenberg au participat la
geneza culturii Verbicioanl. întrebarea este unde, cdnd 1i cdJ a fost contribuţia purtltorilor complexului
amintit".
16
Ibidem, p. 239.
17
M. Nica, Date noi cu privire la geneza şi evo/U1/a culturii Verb/cioara, tn „Drobeta", VII, 1996, p. 18.
n Ibidem, p. 30.
111
G. CrllcilDlescu, 1n „Drobeta", X, 2000, p. 10.
90
Sorin Oanfl-Marghitu, „ The Cemavoda Jll-Bo/ertiz Phenomenon ": qfter 30 year1, tn ,,EA-online", June,
2003 (www.archaeology.ro/so_ccmav_cng.htm).
91
Pentru difen:nta dintre analogiile fonnale şi cele re/aµona/e vezi lan Hodder, The pruenl Past, An
lntroductlon to Anthropologyfor Archaeo/oglsts, LondJ11, 1982, p. 11-27.
92
S. Ollnfl-Marghitu, loc. cit.
91
Ibidem.
 I II l'URA VERBICIOARA. CÂTEVA OBSERVAŢII 99

h llcr" şi haltele vânătoreşti în Paleolitic) • De asemenea, neutilizarea studiilor

94

1110 ratice în arheologie a dus la ceea ce se numeşte „presupoziţia Pompei'', după care
nntcrlalele arheologice sunt abandonate pe loc, fapt ce oferă o imagine relativ bună a
111pului preistoric în cauză95 • Studiile realizate prin interpretarea unor aşezAri
h ndonate pot pune în lumină corelaţiile dintre trăsăturile materiale şi cele non-
" lcdale ale culturii. R. Bonnichsen, de exemplu, a studiat distribuţia artefactelor
1h mlonate cu puţin timp înainte într-o tabără de indieni din Alberta (U. S. A.)
11 r ·ând să reconstituie numărul de familii din aşezare şi să interpreteze ariile de
tlvitate, apoi a intervievat un fost locuitor al aşezlrii. Multe din interpretArile
" tltorului fuseserl corecte, altele însă erau incorecte din cauza asocierilor
111 mplătoare de artefacte. De asemenea, apreciase incorect numărul de familii din
1nrc. Greşelile fllcute au fost, în general, de patru feluri:
- artefactele au fost identificate greşit şi atribuite unor categorii funcţionale

- au fost făcute false asocieri intre artefacte;

• ariile de activitate au fost interpretate incorect;
· relaţiile dintre ariile de activitate au fost interpretate incorect96 •
Este interesant sll remarcllm, în acest context, observaţiile ftlcute de Evt.en
şi care se potrivesc în mare parte
97
11 tupny într-un articol de la începutul anilor '70
h 1110 iei româneşti de astllzi • Autorul menţionat constatll cil în Europa Centralii
91

11 I ut foarte puţine progrese în arheologie de la începutul secolului XX, de când se

1111n te tot ce este important în această disciplinll. Deşi numind siturilor explorate a
111 foarte mult, acestea nu au contribuit foarte mult la îmbunătlţirea cunoaşterii •
99
1
11 1 Neustupny, cauza acestui fenomen rezidă în explorarea preponderent! a
1fi t ţilor naturale ale artefactelor (formă, greutate, proprietlţi magnetice,
111p111.i ţ ie chimică, floră, faunii etc.) în dauna proprietlţilor „umane" ale acestora: ele
1111 I ute de om _şi acest lucru le influenţeaz!i decisiv. De asemenea, Neustupny vedea
1 I I n studiul tehnologiei preistorice:
I . Producerea unui obiect şi folosirea lui lasă urme ce pot fi studiate;
2. Experimentele modeme pot arăta ce fel de activităţi produc urmele
1 11 pe obiectele arheologice;
3. Studiul tehnologiei folosite în societăţile mai simple ca a noastră 100 ;
Revenind la cultura Verbicioara, de la a cărei definire au trecut mai bine de
enii, putem constata unnltoarele:
· nu avem un repertoriu de forme ceramice şi nici aşezări cu o stratigrafie
l r să ne ajute în periodizarea acestei culturi;

1111h llnu, op. cit., p. 303.

1
"'· ''·ltr,04.
llo>1l .
Simple correlations between material cu/ture an soclety: A revlew, tn lan Hoddcr (ed.), The
1/ 1, ·1mlsatlon ofCu/ture, Londra, 1978, p. 22-24.
n N u lupny, Whith.rarchaeology?, ln ,,Antiquity", XLV, 1971, p. 34-39.
111111o 11n11liza rc<:entl a arheologiei din Romftnia vezi Alexandru Dragoman, Sorin Oantll-Marghitu,
"'''/1'1111divenitale: arheologie, consef\IQre fi reidaUrare in Rom4nia, tn „EA-online", Deccmber,
I · w archacology.ro/rad_so_com.htm).
n Neu tupny, Whilher archaeology?, ln „Antiquity", XLV, 1971 , p. 35.
'"·I'· 6.
100 CRISTIAN ŞTEF AN

- nu există o serie viabili de date radiometrice şi nici alte elemente sigure de

cronologie absolut!;
- 67,41r'/o din materialele de tip Verbicioara provin din descoperiri
int4mplltoare şi din cercetări de suprafaţă şi numai 18,498/0 din s!pllturi sistematice 101 ;
- ritul şi ritualul funerar sunt cvasinecunoscute 102 , în timp ce aşezările au fost
cercetate superficial, deşi o cercetare exhaustivi mAcar a câtorva dintre acestea ar fi dus
103
la rezultate importante ;
- criteriile dupli care au fost clasificate aşezArile au fost doar douli (cronologic
şi geografic), alte criterii fiind ignorate; astfel, descoperirile lui Gabriel Cr!ciunescu
din sud-vestul Olteniei (Bucura, Rogova, Dobra, Bremiţa de Ocol) ar putea reprezenta
nu o /ază a culturii Verbicioara, ci un centru diferit de producere a ceramicii; practic,
putem constata ca, în mod paradoxal, cu cât se înmulţesc siturile de tip Verbicioara
cercetate, cu atât ştim mai puţine lucruri despre această cultură din epoca bronzului.

VERBICIOARA CULTURE. FEW OBSERVATION

Abstract

The author estimates the most part of the opinions referring to Verbicioara
culture from the Age of Bronze, finding that it belongs to the cultural and bistorical
outlook. The article also contains a little discussion regarding the notion of
archaeological culture. In tbe end it presents a few observations about tbe state of the
research of this culture of the Age of Bronze.

101
Florin Ridiche, Noi da~ privind CUllCJa1ferea culturii Verb/cioara (partea a li-a), ln "Oltenia. Studii şi
comuniclri", arheologic-istoric, XIII, 2001, p. 33.
1112
Ion Motzoi-Chicldeanu, Cu priVlre la de.scoperirlle funerare ale grupei J'erbfcioOra, ln „EA-online",
decembrie, 2004 (www.archacology.ro/imc_vcrb.htm).
183
fn ceea cc priveşte estimarea populafici, de exemplu, cum o arata studiile etnografice (Raoul Naroll, F/oor
A rea and Sett/ement Populatfon, 1n .,American Antiquity", 27, 4, 1962, p. 587-589).