Constituirea ideii de dacism

Branovici Ana
Bucur Ș tefania
Oboroceanu Raluca
Ruță Alexandra
Sintea Sabina
Trașcu Alexandra
Clasa a XI-a G

Dacismul
 ◦ Este un curent istoriografic afirmat la jumătatea secolului al XIX-
lea prin absolutizarea contribuției dacilor la formarea poporului
român.
◦ In perioada romantismului,european și românesc,se face simțită
prezența dacismului prin promovarea etnogenezei și a mitologiei
din spațiul traco-dacic (balada populară “Miorița”,”Meșterul
Manole” de Lucian Blaga,”Cântecul gintei latine” de Vasile
Alecsandri).
◦ Este conceput ca un curent de idei,mai mult sau mai puțin unitar,în
special în perioada interbelică,deseori fiind asociat cu orientarea
tradiționalistă.
◦ Atinge puncte de înalt interes,cum ar fi apariția monumentalei
opere a lui Vasile Pârvan,Getica,publicată în anul 1926,prezentând
referințe în istoriografie.

Bibliografia lui Vasile Pârvan

Vasile Pârvan s-a născut la 28 Septembrie 1882 in comuna Huruiești,
Bacău si a fost o importantă persoana pentru România, fiind membru
titular al Academiei Romane din 1913.
Provenea dintr-o familie modestă, moștenind numele unchiului său,
Vasile Conta.
În 1916, în timpul Primului Război Mondial a plecat la Iași împreuna cu
soția sa, Silvia Cristescu, apoi la Odesa unde aceasta a decedat la
nașterea copilului lor.
Vasile Pârvan a decedat la 26 Iunie 1927, la doar 45 de ani, din cauza
unei apendicite căreia nu i-a dat importanță fiind preocupat cu munca de
pe șantier.

În 1900, a făcut prima apariție în presă în “Noua revistă Română”. A

început să coopereze cu “Convorbiri literare” în 1902 și a cooperat cu
“Voința statului” și “Tribuna poporului” în anul următor. În 1906, s-a
alăturat Frăției Bunilor Romani ca “soldat al cauzei celei drepte”
(organizație fondata de Nicolae Iorga) și a început să scrie pentru
“Semănătorul” și “Gazeta generală a învățământului”.
Pentru a rezolva problemele legate de istoria Daciei, el a organizat o
serie de săpături sistematice, în special în siturile arheologice din a doua
epocă a fierului. Pe baza rezultatelor parțiale ale săpăturilor a redactat
Getica (1926) -cea mai importantă lucrare a sa- un uriaș raport
cuprinzător despre arheologia istorică, prin care a adus rolul politic si
cultural al daco-geților in prim-planul cercetărilor istorice. Unele
neajunsuri si exagerări ( inclusiv accentul pus pe rolul sciților si celtilor
in dezvoltarea culturii geto-dacice) nu au scăzut din valoarea acestei
lucrări.
 Lucrări reprezentative

Getica
◦ Getica,este opera reprezentativă a cunoscutului istoric și unul
dintre cei mai mari arheologi de la inceputul secolului XX,Vasile
Pârvan,prin care se realizeaza prima sinteză despre spațiul carpato-
dunarean scrisă de un român și sustinută de date științifice și
arheologice.
◦ În această operă,se dezvoltă într-un circuit istoric ideea originii și
evoluției culturii și civilizației traco-getice.
◦ Cartea noastră are o structură de 6 capitole,fiecare încheiat simetric
cu o sinteză a interpretărilor și reconstituirilor tablourilor
arheologice îmbrăcate de autor cu descrieri ample oferite de date
științifice.În final regăsim un ultim capitol dedicat concluziilor și
argumentelor,impresii asupra celor spuse în acest studiu de
amploare.
Capitolul 1
◦ Primul capitol introduce triburile traco-daco getice în contextul
istoric general European in care este prezentată schimbarea
culturală generată de migrațiile cimmerienilor și a seitilor din
secolurile X-VI i.Hr. .

Capitolul 2
◦ În al 2-lea capitol regăsim o analiză a comparației dintre
informațiile punctate in lucrari literare despre geto-daci și date
arheologice.
◦ Mulțumită părintelui istoriei,Herodot,ne este amintit pentru prima
oară poporul getic,localizându-I la sud de Dunăre,spunând “…geții
sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci…”.De la
acestea,Pârvan pornește în cercetarea a mai multor autori mai
târziu,precum Straton,Diodor,și afirmă faptul că poporul getic
identificat de Herodot ocupă ambele maluri ale Dunării,conform
unei reconstituiri etno-politice proprii a secolului al V-lea i.Hr.
◦ Incursiunile lui Alexandru cel Mare la nord de Dunăre ne redau
informația existenței unei formațiuni locale,care în vremea lui
Lysimah începe să se dezvolte,regănsindu-se numele regelui
Dromichaetes care reușește să se opună armatei macedonene.Cu
timpul,concentrarea puterii se mută în spațiul intracarpatic,moment
în care a fost permis acestei populații autohtone să îndeparteze
orice amenințare,pe cea a popoarelor germanice și a ocupatiei
celtice.
◦ Apogeul procesului de dezvoltare este reprezentat de existența
regelui Burebista la putere,ce stabilește capitala la Orăștie,conform
descoperirilor arheologice făcute de Vasile Pârvan.
◦ În acest capitol,sunt prezentate de asemenea analize literare care nu
au adus nicio informație în adaos din cauza lacunelor din textele
originale.

Capitolul 3
◦ Cultura geto-dacilor își pune amprenta in capitolul al III-lea,unde
autorul creeaza o analiză proprie și riguroasă a informațiilor
examinate,pentru că pe parcursul întregului capitol să realizeze un
tablou,o imagine complexă a acestei culturi vaste.Din toate
acestea,putem concluziona că poporul geto-dac a avut o cultură a
lemnului,a fierului cât și a ceramicii,fiind scoasa în evidență
varietatea și complexitatea acestei civilizații.

Capitolul 4
◦ În capitolul 4,se confirmă imaginea creată de autor până acum de
săpăturile lui Piscul Caasani si Ion Andriescu.
◦ Capitala regelui Dromichaetes,numită Helis,este localizată de
Pârvan pe malul Ialomiței,restul asezărilor fiind aprobate de harta
lui Ptolemeu.
Capitolul 5
◦ Capitolul 5 definește constituirea situației demografice,etnografice
precum și spațial geografice.De asemenea,regăsim o analiză a
toponimelor ce înca se regăsesc și în vremurile noastre,acest
capitol fiind privit ca un studio filologic si literar.Exemple de
toponime:Jiu,Cerna,Olt,Argeș,Criș,Timiș, varză, viezure, brănză
etc.

Capitolul 6
◦ “Vârsta fierului în Dacia” este prezentată cel mai amplu din toata
lucrarea în capitolul 6,unde Pârvan își însușește schema
cronologică a lui Paul Heinecke din 1899 și afirmă “întârzierea”
poporului geto-dac în comparație cu civilizațiile vestice.Însă,acesta
identifică influențe vestice “hallstatiene” și “veneto-illyre”,dar și
nord-italice în cultura materială a acestora,bine categorizată de
autorul nostru (ocupatia,tipologia
produselor,arhitectura,manifestarile spirituale ale dacilor).
◦ Așadar,Pârvan scoate definiția epocii fierului în spațiul carpato-
danubiano-pontic “material,adică economic,vârsta fierului începe
la noi abia pe la 700;spiritual,adică istoric-cultural,ea
începe,totuși,încă de la anul 1000”.

Capitolul 7
◦ Al 7-lea capitol încheie printr-o analiză generală a celor spuse în
opera “Getica”,unde autorul strânge la un loc toate informațiile
acumulate.
În opera sa, respectiv în seria sa de cercetări asupra “preistoriei
daciei” mai concret spus, Vasile Pârvan întregește acest curent
istoriografic, susținând afirmațiile secolului precedent( B.P.Hașdeu ‘’
Perit-au dacii’’) prin descoperiri arheologice ce au avut o cu totul altă
concretitate fața de ideile Ș colii Ardelenești, și anume susținerea
contribuției dacilor la poporul român. Așadar, Pârvan a reușit să
deschidă noi orizonturi asupra studiului dacilor, punând bazele
arheologiei în România prin deschiderea numeroaselor situri
arheologice din acea perioadă.
Opera de capătâi ,,Getica’’, de Vasile Pârvan, a fost de-a lungul
ultimului secol și va fi în continuare punctul de referința în noile
descoperiri cât și argumentări despre contribuirea dacilor în
dezvoltarea poporului român.
 Bibliografie
o “Getica” de Vasile Pârvan
o https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_P%C3%A2rvan