GRIGORE TOCILESCU

• Grigore Tocilescu s-a născut în localitatea Fefelei, județul Prahova, la 26

octombrie 1850. A urmat cursurile Liceului „Sf. Sava'' din București, apoi,
între 1868-1874, cursurile Facultății de Drept din București. A făcut o
specializare în limbi slave la Praga, unde şi-a susținut şi doctoratul, apoi o
specializare în epigrafie şi arheologie la Viena (1875-1877), potrivit
dicționarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura
Enciclopedică/Editura Academiei Române, București, 2003). Trimis
pentru cercetări în Bulgaria, Rusia şi Franța, a prezentat la revenirea în
țara documente privind istoria românilor, publicând totodată şi lucrarea
''Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor''. În 1891 s-a aflat în Italia,
unde a efectuat cercetări arheologice. Începând din 1881 Grigore
Tocilescu a fost profesor de istorie antică şi epigrafie la Universitatea din
Bucureşti, precum şi director al Muzeului National de Antichități din
Bucureşti. A fost, de asemenea, secretar general al Ministerului Cultelor
şi Instrucţiunii Publice (1881-1885) şi inspector general al Învăţământului
(1885-1890). A fondat şi a condus, între 1882-1909, "Revista pentru
istorie, arheologie şi filologie". A cercetat şi publicat numeroase
documente (spre exemplu, "534 documente istorice slavo-române din
Ţara Românească şi Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul, 1346-
1603"), a publicat studii ample, referitoare inclusiv la personalităţi ale
istoriei naţionale precum Mihai Viteazul sau Tudor Vladimirescu, precum
şi diverse articole pe teme sociale şi culturale. Domeniul care l-a
preocupat în mod deosebit a fost acela al antichităţilor greco-romane. A
publicat astfel, pentru început, lucrarea "Dacia înainte de romani din
punct de vedere geografic, istoric şi arheologic". A întreprins o amplă
campanie de identificare şi de strângere de obiecte, inscripţii, monede.
Numai în Dobrogea, spre exemplu, a identificat 60 de cetăţi greceşti şi
romane şi a adunat 600 de inscripţii, potrivit sursei menţionate mai sus.
 A iniţiat, totodată, cercetări la Axiopolis, Tomis, Troesmis, Callatis, pe
limesul transalutan etc., iar rezultatele acestora le-a publicat în volumul
„Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie'', lucrare însoţită de
o hartă a Daciei. Ca folclorist a coordonat lucrarea ''Materialuri
folcloristice'' (1901) şi şi-a prezentat concepţia despre creaţia folclorică în
studiul ''Poezia poporană a românilor''. A fost, de asemenea, unul dintre
redactorii lucrării "Marele dicţionar geografic al României" (5 volume,
1898-1902). Grigore Tocilescu a fost ales membru corespondent al
Societăţii Academice Române la 13 septembrie 1877, apoi membru
titular (din 22 martie 1890) al Academiei Române. A fost preşedinte al
Secţiunii Literare (1898-1901), al Secţiunii Istorice (1901-1903) şi
vicepreşedinte (1895-1898; 1907-1909) al Academiei Române. A fost,
totodată, membru al societăţilor de arheologie din Paris, Orleans,
Bruxelles, Roma, Atena, Odessa şi Moscova, precum şi vicepreşedinte al
Societăţii ''Ateneul Român''. A fost distins cu Premiul ''Al. Odobescu'' al
Societăţii Academice Române (1871) şi cu Premiul ''Năsturel-Herescu'' al
Academiei Române (1882). Grigore Tocilescu este cel care a inițiat
primele cercetări privind marele complex arheologic de la Adamclisi,
unde, timp de 12 ani, a întreprins săpături de dezvelire a monumentului
şi a publicat lucrările „Castrul Tropaeum Traiani de la Adam Clisi„ (1892),
„Monumentul de la Adamclisi. Tropaeum Traiani'' (în colaborare, 1895),
„Despre monumentul de la Adam Clisi şi diferitele păreri ale originii lui''
(1909) A adunat un număr însemnat de inscripţii greceşti şi latine, editate
în publicaţiile de specialitate şi în volumul II din „Corpus Inscriptionum
Latinarum'', şi a lăsat o amplă lucrare referitoare la „Monumentele
epigrafice şi culturale ale Muzeului Naţional de Antichităţi'' (1902-1908),
precum şi un „Catalog al Muzeului Naţional de Antichităţi'' (1906), fiind
considerat drept întemeietor al epigrafiei româneşti. Descoperirile de la
Adamclisi au fost salutate de întreaga Românie, de intelectualii şi
politicienii vremii, dar şi de opinia publică, avidă de informaţii vizavi de
ruinele antice din Dobrogea. Mihail Kogălniceanu a propus ca piesele
descoperite pe locul monumentului să fie aduse în capitală, pentru ca
aici, într-o mare piaţă, să poată fi reconstituit impresionantul edificiu.
Timp de câţiva ani, sub coordonarea lui Tocilescu, o mare parte din piese
au fost luate de la Adamclisi şi duse la Bucureşti. Transportarea lor era
însă extrem de anevoioasă. Uriaşele vestigii din piatră (metope, inscripţii,
etc) erau duse cu sănii şi care trase de boi până la Rasova, de acolo
urcate pe barje şi şlepuri şi transportate la Giurgiu. De la Giurgiu ele erau
aduse în capitală cu trenul. A murit la 18 septembrie 1909, la Bucureşti.
Lucrări : Cumu se scrie la noi istoria, Tipografia Curții (lucrătorii asociați), 1873
• Dacia înainte de romani. , Tipografia Academiei Române, 1880
•
• 534 Documente istorice slavo-române din Țara-Românească și
Moldova, privitoare la legăturile cu Ardealul (1346-1603) din arhivele orașelor Brașov
și Bistrița în text original slav însoțit de traducere românească, tipărite la Viena în
1905-1906 în Atelierele Adolf Holzhausen, 28 sep 1909, reeditat Librăria "Casa
Românească", 1931
•