Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol.

XXV/2018

CORESPONDENȚA LUI NICOLAE I. HERESCU (I)

Irina Vlad∗
Valentina Popescu**

Rezumat: Colecțiile Muzeului Olteniei Craiova cuprind și o serie de documente, cărți poștale și fotografii
ce pot fi puse în legătură cu personalitatea complexă a lui Nicolae I. Herescu - latinist, poet, prozator,
eseist, traducător, fondator și director al Institutului Român de Studii Latine din București, președinte al
Societății Scriitorilor Români și director al Fundațiilor Culturale Regale Carol I. Scrisorile adresate
acestuia ne prezintă legăturile sale cu diferite personalități ale vremii, din diferite domenii. Ele aduc detalii
inedite ce completează imaginea lumii universitare din România anilor 1930-1940. Nicolae Herescu, prin
mama sa, provenea dintr-o familie cu tradiție din Oltenia, familia Viișoreanu. Corespondența cu familia are
o valoare documentară, oferind numeroase informații, atât ale destinatarului cât și ale expeditorilor.

Abstract: The collections of the Museum of Oltenia Craiova also include a series of documents, postcards
and photographs that can be linked to the complex personality of Nicolae I. Herescu - a Latinist, poet, prose
writer, essayist, translator, founder and director of the Romanian Institute of Latin Studies from B
ucharest, president of the Society of Romanian Writers and Director of the Royal Cultural Foundation Carol
I. The letters addressed to him present his ties with different personalities of the time, from different
domains. They bring novel details that complete the image of the university world in Romania from the
1930s to the 1940s. Nicolae Herescu, through his mother, came from a family with a tradition from Oltenia,
the Viişoreanu family. The correspondence with the family has a documentary value, providing a lot of
information, both for the recipient and for the senders.

Cuvinte-cheie: Scrisori, Nicolae I. Herescu, generalul Ion Herescu, Olga Herescu, Radu Viișoreanu.

Key-words: Letters, Nicolae I. Herescu, general Ion Herescu, Olga Herescu, Radu Viișoreanu.

În cadrul Muzeului Olteniei Craiova există o colecție de acte, scrisori, fotografii, cărți
poștale, invitații (aproximativ 750) aparținând familiilor Herescu și Viișoreanu. Cele mai multe au
fost donate de Maria Petrescu, vară primară a lui Nicolae I. Herescu, în septembrie 1986. Răsfoind
acest fond, putem să punem în valoare personalitatea și activitatea lui Nicolae I. Herescu, model de
dascăl clasicist, personalitate marcantă nu numai a culturii clasice românești, ci și a celei europene.
Scrisorile adresate lui Nicolae I. Herescu ne prezintă legăturile acestuia cu diferite
personalități ale vremii, din diferite domenii. Cele mai numeroase sunt cele primite din partea unor
scriitori și filologi clasiciști: Mircea Eliade, Victor Eftimiu, C.D. Fortunescu, Mihail Sadoveanu,
Mihail Drumeș, Gib Mihăescu, George Murnu, Theodor Naum, Cezar Papacostea, A. Popescu-
Teleagă, Elena Farago, Ion și Maria Pillat, Ion Popescu-Polyclet, Dionisie M. Pippidi sau Traian
Păunescu-Ulmu. De asemenea, prin prisma funcțiilor deținute de acesta, se remarcă și
corespondența cu pictorul Corneliu Baba, balerina Florica Capsali sau actorii Maria Filotti, Grigore
Manolescu și Mugur Val.
Trebuie amintită și corespondența cu istorici precum Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae
Bănescu, Mihail Berza și arheologii Emil Panaitescu, Alexandru Bărcăcilă sau C.S. Nicolaescu-Plopșor.
Interesat cu precădere de valorile clasicismului, de ecourile acestuia în viața modernă,
Nicolae I. Herescu va promova Antichitatea atât în țară cât și peste hotare, prin emisiuni la radio,
dar și menținând legătura cu Societatea de Studii latine din Paris sau cu Universitatea Uppsala și cu
numeroase asociații: Association Giullome Budé sau editura Olscheki Leon (ce promovau științele
umaniste), P.E.N. Club, Institutul arheologic german, Institutul de cultură italiană.

∗
Muzeograf, Muzeul Olteniei Craiova, e-mail: popescuirinamaria@yahoo.fr
**
Muzeograf, Muzeul Olteniei Craiova, e-mail: pop_valandre@yahoo.com
332
 VLAD Irina POPESCU Valentina

Herescu a fost un eminent specialist în Antichitatea greco-latină, întreaga lui activitate în

acest domeniu fiind o pledoarie pentru clasicism, desfășurată atât în țară, cât şi în străinătate, în
perioada exilului. Prin scrierile sale se adresează mai cu seamă specialiștilor, cunoscătorilor
Antichității. În schimb, în calitate de director al publicațiilor „Favonius” şi „Revista clasică” sau de
fondator al Institutului Român de Studii Latine, ca autor de manuale, traducător, el are în vedere şi
un public mai larg, pe care caută să-l deprindă cu frumusețile unei lumi vechi.
Remarcabilă a fost și activitatea sa publicistică, din care am putea reține, selectiv: editarea, în
1925 (împreună cu C.S. Nicolaescu-Plopșor), a revistei „Suflet Românesc”, contribuțiile semnificative
la apariția revistei craiovene „Favonius” (1926-1928), a publicațiilor „Revista Clasică”, „Pleiada”
(revistă la care au mai colaborat și Ion Pillat, Aron Cotruș și Vasile Voiculescu), colaborarea cu versuri,
proză, eseuri, traduceri și studii la numeroase alte publicații, precum „Universul literar”, „Flamura”,
„Gândirea”, „Clipa”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Literară”, „Adevărul Literar”, „Ramuri”,
„Scrisul Românesc”, „Universul”, „Adevarul Literar și Artistic” etc. (fig. 1).

***

Nicolae I. Herescu (născut la 5 decembrie 19061 în localitatea Turnu-Severin – decedat la

19 august 1961, Zurich) a fost latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator și director al
Institutului Român de Studii Latine din București (1937-1945), președinte al Societății Scriitorilor
Români (1939-1944) și director al Fundațiilor Culturale Regale Carol I (1940-1944) (fig. 2).
Ecaterina și Ion Herescu au avut trei copii: Olga, Nicolae și Eliza/Lizette.
Ecaterina Herescu (fig. 3) era fiica lui Dimitrie Viișoreanu (1829-1904) și a soției sale
Elena, născută Roșianu; Dimitrie Viișoreanu era fiul slugerului Constantin Viișoreanu (1794-1840)
fost consilier de Curte (magistrat) la Craiova (1837) și deputat (1839-1840). Ecaterina a avut doi
frați: Nicolae2 căsătorit cu Antoaneta Demetriad, și Ion-Virgil, general. Potrivit ferparului
Antoanetei Viișoreanu (m. 1914, la 34 de ani), Nicolae Viișoreanu împreună cu soția sa au avut,
cinci copii: Ruxandra, Radu, Marica, Barbu și Virgil. Radu Viișoreanu, născut în 1906, a făcut
studii de doctorat în drept la Paris3.
Conform actului dotal din 6 mai 18884, prilejuit de căsătoria Ecaterinei Viișoreanu cu
locotenent-colonelul Ioan Herescu reiese faptul că bunicii paterni ai scriitorului se numeau Pantele
I. Herăscu (sau Herescu) şi Zoie P. Herăscu, iar cel matern era Dimitrie Vicșoreanu.
Ion/Ioan/Iancu Herescu (fig. 4–5, 10) s-a născut la 3 august 1862 și a devenit locotenent în
1887; a urmat Școala de la Saint Cyr și a fost avansat, ocupând diferite poziții în cadrul unităților de
cavalerie sau în eșantioanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al
Regimentului 5 Roșiori (fig. 65), al Brigăzii 2 Roșiori și al Diviziei 1 Cavalerie.
Luna aprilie a anului 1913 îl găsește la Cobălcești, de unde îi trimite soției sale vești,
anunțând-o totodată că de la jumătatea lunii mai va pleca, pentru 8 zile, într-o călătorie cu „A.S.M.
Principele Ferdinand”6 (fig. 7). A participat în campania din Bulgaria și a primit mai multe
decorații7. În timpul Primului Război Mondial a fost general de brigadă, comandant al Diviziei I
Călărași, în perioada 15/28 august – 24 septembrie/7 octombrie 1916. Divizia a participat la
acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 – 11
noiembrie 1918.

1
Durnea, Pop-Luca, 2005, p. 8 - Fondul N.I. Herescu din arhivele ieșene cuprinde peste 700 de documente (scrisori,
bilețele, cărți de vizită) și în jur de 300 de cereri de înscriere în Societatea Scriitorilor Români.
2
Nicolae D. Viișoreanu, președinte al Tribunalului Turnu Severin.
3
Rădulescu, 2006.
4
Durnea, Pop-Luca, 2005, p. 8.
5
Carte poștală adresată doamnei colonel Herescu – nr. inv. I 31683, Muzeul Olteniei Craiova.
6
Document nr. inv. I 31653, f. 1, Muzeul Olteniei Craiova.
7
În patrimoniul Muzeului Olteniei Craiova există o medalie a locotenent colonelului Ion Herescu.
333
 Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

În toamna anului 1916, când România intra în Primul Război Mondial, înaintarea trupelor
germane în valea Jiului a forțat familia generalului să se refugieze în Moldova, la Iași (strada Cuza
Vodă, Comandamentul militar al orașului Iași). Într-o scrisoare adresată doamnei general Herescu
de către Jenică V. Oprițescu sunt ilustrate condițiile precare („pe aici e lipsă de hârtie ca de toate
cele”, „Cum o duceți cu regimul alimentar? Acest războiu fără îndoială ne-a pus să trecem toate
examenele”) și aflăm despre fiul familiei Herescu că este un tânăr licean8 (fig. 8).
Dintr-un document (necrolog) aflat în patrimoniul Muzeului Oltenei Craiova aflăm că
generalul Ioan Herescu se afla la Iași, în anul 1917 („Omul acesta care a știut să comande deci
învățase să vrea pentru zecimi de mii de oameni, pentru întregul Iași din 1917 …”9) (fig. 9).
Retrăgându-se din viața militară, ca veteran și invalid de război, Ioan Herescu ar fi încercat să se
implice în politică, după vârsta de 57 de ani10, remarcându-se prin verticalitatea sa „croit dintr-o
bucată ca orice militar de rasă el nu avea flexibilitatea cerută pentru politica mai măruntă și nici
solida sănătate de care ai nevoe pentru a înfrunta o campanie electorală de sufragiu universal”11.
Una dintre preocupările sale privind viața orașului, fiind un „leal și devotat adept al
doctrinei liberale”12, o aflăm dintr-o scrisoare13, datată 23.IV.1922, adresată prietenului său
Constantin Ciocăzan (fig. 11), fost primar al Craiovei între 1907-1911. Este vorba de implicarea sa
în strângerea de fonduri pentru ridicarea unui monument „în onoarea primei Soră de caritate”. El
lasă în seama amicului său „reclama” pentru strângerea de fonduri, propune organizarea unei loterii
în toamnă și aduce la cunoștință că a primit de la Banca Națională, prin Mihail Oromolu, suma de
10000 lei, „așa că fondul astăzi a trecut peste 140000 lei” (fig. 12).
Putem spune cu certitudine că în anul 1922, Ioan Herescu, încă trăia, în ciuda stării de
sănătate precare („sunt bolnav, reumatismul gutos mi-a umflat genunchiul și glezna piciorului
drept”14). Încă nu există informații cu privire la data morții acestuia.
Din 1924 datează două scrisori15, al căror destinatar este același Constantin Ciocăzan (1854-
1942), personalitate craioveană populară și pitorească a epocii sale. Adresându-i-se lui „nenea
Costică”, tânărul „pupil” Nicolae I. Herescu îi cere îndrumări, sfaturi sau bani (fig. 13-14).
Elena - Olga Herescu (fig. 16), sora mai mare a lui Nicolae I. Herescu s-a născut la 18
februarie 1904, la Târgoviște, așa cum apare menționat în Carnetul de Soră infirmieră voluntară a
Societății Naționale de Cruce Roșie a României (fig. 15). Aceasta a absolvit în 9 septembrie 1939
cursul de Soră Infirmieră voluntară a Crucii Roșii, filiala Craiova, cu calificativul „foarte bine”,
luându-și astfel angajamentul de a servi „în formațiunile Crucii Roșii oriunde și în orașul Craiova
când voi fi chemată”16. Ea face practica spitalicească la Serviciul Infantil, Serviciul Medical,
Serviciul Chirurgical, Serviciul Dermato-Veneric al Spitalului Filantropia apoi, în cadrul Spitalului
Preda, la Serviciul Chirurgical-Maternitate și, în cele din urmă, la Spitalul Militar în Secțiile
Chirurgie și Laborator.
Prin Ordinul de rechiziție nr. 30717 (fig. 17) este chemată la Cercul de Recrutare Dolj,
Comandamentul I Teritorial pentru mobilizare, începând cu 1 aprilie 1941. Cel de-al doilea război

8
Document nr. inv. I 31654, f. 1, 4, Muzeul Oltenei Craiova.
9
Document nr. inv. I 31669, f. 1, 3, Muzeul Oltenei Craiova. Necrologul este nedatat și nesemnat, însă putem preciza
că a fost redactat de un om politic liberal al vremii, care a ținut la înmormântarea generalului o cuvântare prin care îi
elogia personalitatea și cariera militară („viața generalului de divizie Herescu e prea mult împletită cu istoria ultimilor
timpuri…”) (f. 4).
10
Document I 31669, f. 2, Muzeul Oltenei Craiova.
11
Document I 31669, ff. 4-5, Muzeul Oltenei Craiova.
12
Document I 31669, f. 4, Muzeul Oltenei Craiova.
13
Scrisoare nr. inv. I 31651, Muzeul Oltenei Craiova.
14
Scrisoare I 31651, ff. 1-2.
15
Scrisorile nr. inv. I 31650 și nr. inv. I 31652, Muzeul Olteniei Craiova.
16
Document nr. inv. I 31671, Muzeul Olteniei Craiova.
17
Document nr. inv. I 31670, Muzeul Olteniei Craiova.
334
 VLAD Irina POPESCU Valentina

mondial o surprinde în Spitalul Z. I. nr. 228 (Tiraspol) din decembrie 1941 - aprilie 1942, pentru ca,
la începutul lui 1943, să o găsim la Spitalul Z. I. nr. 454 ca infirmieră șefă.

***
O parte a fondului Herescu aflat la Muzeul Olteniei cuprinde și corespondența de familie a
lui Nicolae cu surorile și verișorul său Radu Viișoreanu.
Cu surorile sale ale o relație apropiată, trimițându-le mereu din străinătate (Paris, Roma,
Veneția, Florența) știri, picanterii, descrieri de peisaje, urări și felicitări, informații despre
activitatea sa. De remarcat faptul că, atunci când expeditorul este Nicu, cele două surori sunt Olga și
Lizette, însă atunci când alături de el semnează și soția sa – Fancy, se adresează domnișoarelor
O.(lga) și E.(liza). Ele locuiau în Craiova, strada Sfânta Mina, nr. 14 (ce devine nr. 18, undeva în
anii ’30), anterior războiului având adresa pe strada Regele Ioanițiu, nr. 5 (fig. 18-23).
Două scrisori datate 10 aprilie 192718 și 25 mai 192819 (fig. 24) îi sunt adresate vărului său
primar Radu. Am ales ca pe prima să o redăm integral datorită limbajului amical și plastic cu care i
se adresează cei trei frați, făcând glume doar de ei știute. În cea de-a doua, Nicu îi reproșează voalat
acestuia implicarea într-o problemă financiară.

Craiova, 10 aprilie
927
Scumpule verișor,

Am primit scrisoarea ta cu dizertația asupra a aceea ce este normal și anormal și mi-a făcut
o plăcere cu atât mai mare cu cât este abia întâia (scrisoare) ce ne scrii de când ai plecat în țări
străine și mult mai civilizate decât noi ăștia dela Dunăre. Iată deci ce este normal (firește valabil
pentru meridianul Paris): să pleci și să nu scrii celor de care te leagă, dacă nu o personală
afecțiune, dar în orice caz o rudenie destul de apropiată (după meridianul Craiova, vezi bine) decât
o carte poștală, cu salutări, din Veneția. Dacă aș fi cu spirit răsbunător, aș fi putut să-ți trimet și eu
o carte ilustrată cu salutări din … Chitila sau Cârcea și să mă fi considerat chit („quitte” - ?).
Noi am avut însă gentileța să n’o facem și să-ți arătăm, astfel, că așteptăm ceva mai mult
decât niște „salutări” din lagună. „Mieux vent tard que jamais”. Iată-ne în sfârșit în plăcuta
situație de a-ți răspunde.
Dragul meu, deocamdată coada dracului e și pe aici tot atât de respectabilă. Zic
deocamdată, fiindcă cum știi, am avut norocul să ne câștigăm părinteștile domenii.
Cu sănătatea, bine toți (eu momente mai puțin bine). Îmi pregătesc licența pentru Iunie și
aștept și eu să te revăd la vară. Nou ce să-ți spun? Și pe aici, ca și acolo probabil, nu cad stele în
capul oamenilor, nici purgativele nu provoacă diarii de aur. Viața de student o cunoști (pe a mea)
deci știi ce fac la București. La Craiova, cu atât mai mult.
Fetele te salută și eu te îmbrățișez cu toată dragostea
Olga Lizette Nicu

De asemenea, prezentăm 5 telegrame primite din partea regelui Mihai I și a mareșalilor

Alexandru Averescu și Ion Antonescu. Regele Mihai se adresează, de la Castelul Peleș, în datele de
21 iulie20 și 8 septembrie 194121, cu mulțumiri atât profesorului Nicolae I. Herescu cât și
președintelui Scriitorilor Români (fig. 25). Mareșalul Averescu îl felicită pe 7 decembrie 193222 cu

18
Scrisoare nr. inv. I 32011, Muzeul Olteniei Craiova.
19
Scrisoare nr. inv. I 32012, Muzeul Olteniei Craiova.
20
Telegramă nr. inv. I 31043, Muzeul Olteniei Craiova.
21
Telegrame nr. inv. I 31033 și I 31034, Muzeul Olteniei Craiova.
22
Telegramă nr. inv. I 31402, Muzeul Olteniei Craiova.
335
 Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

ocazia zilei de naștere, iar mareșalul Antonescu23, în calitate de președinte al Consiliului de

Miniștri, îi mulțumește personal dar și „scriitorilor români, pentru urările pe care mi le facetzi.
Fitzi sigur că întreg poporul român va fi pus în drepturile lui firești” (fig. 26-27).

LISTA FIGURILOR

Figura 1 – Reviste publicate de Nicolae I. Herescu

Figura 2 – Fotografie Nicolae I. Herescu 1906-1961
Figura 3 – Fotografie Ecaterina Herescu
Figura 4 – Fotografie maiorul Ion Herescu, 1901
Figura 5 – Fotografie Ion Herescu, 7.XI.1919
Figura 6 – Carte poștală Regimentul 5 Roșiori Tecuci
Figura 7 – Scrisoare I. Herescu către soția sa, 26.IV.1913
Figura 8 – Scrisoare Jenică V. Oprițescu către Doamna general Herescu, 20 noiembrie 1917
Figura 9 – Document – discurs rostit la înmormântarea generalului Ion Herescu
Figura 10 – Fotografie generalul Ion Herescu
Figura 11 – Fotografie Constantin Ciocăzan 1854-1942
Figura 12 – Scrisoare general Ion Herescu către Constantin Ciocăzan, 23.IV.1922
Figura 13 – Scrisoare Nicu Herescu către Constantin Ciocăzan, 10 noiembrie 1924
Figura 14 – Scrisoare Nicu Herescu către Constantin Ciocăzan, 27 noiembrie 1924
Figura 16 – Fotografie Elena Olga Herescu
Figura 15 – Carnet de Soră Infirmieră voluntară a Societății Naționale de Cruce Roșie a României
Figura 17 – Ordinul de rechiziție al Olgăi Herescu
Figura 18 – Carte poștală
Figura 19 – Carte poștală 20.II.1928
Figura 20 – Carte poștală 14.IV.1928
Figura 21 – Carte poștală 9 iunie 1928
Figura 22 – Carte poștală 19.IV.1922
Figura 23 – Carte poștală 17 iunie 1929
Figura 24 – Scrisoare N.I. Herescu către Radu Viișoreanu, 25 mai 1928
Figura 25 – Telegrame adresate de Regele Mihai I lui Nicolae I. Herescu, 1941
Figura 26 – Telegrama Mareșalului Alexandru Averescu către N.I. Herescu din 7 decembrie 1932
Figura 27 – Telegrama Mareșalului Ion Antonescu către N.I. Herescu din 15.09.1941

BIBLIOGRAFIE

Durnea, V., Pop-Luca, V. 2005. Scrisori către N.I. Herescu. Iași: Alfa.
N.I. Herescu. Studiu monografic, Craiova, Reprografia Universității, 1984.
Rădulescu, M. S. 2006. Înrudirile unui clasicist: N.I. Herescu. Ziarul Financiar
(27.10.2006).
http://aman.ro/personalitati-doljene/

23
Telegramă nr. inv. I 31035, Muzeul Olteniei Craiova.
336
 VLAD Irina POPESCU Valentina

Figura 1 – Reviste publicate de Nicolae I. Herescu (nr. inv. I 31982, I 31981 și I 31988).

Figura 2 – Fotografie Nicolae I. Herescu Figura 3 – Fotografie Ecaterina Herescu

1906-1961 (nr. inv. I 31740). (nr. inv. I 47305).

337
 Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

Figura 4 – Fotografie maiorul Ion Herescu, 1901 Figura 5 – Fotografie Ion Herescu,
(nr. inv. I 47302). 7.XI.1919 (nr. inv. I 47301).

Figura 6 – Carte poștală, Regimentul 5 Roșiori Tecuci (nr. inv. I 31683).

338
 VLAD Irina POPESCU Valentina

Figura 7 – Scrisoare Iancu Herescu către soția sa, 26.IV.1913 (nr. inv. I 31653).

339
 Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

Figura 8 – Scrisoare Jenică V. Oprițescu către Doamna general Herescu, 20 noiembrie 1917
(nr. inv. I 31654).

340
VLAD Irina POPESCU Valentina

341
 Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

Figura 9 – Document, discurs rostit la înmormântarea generalului Ion Herescu (nr. inv. I 31669).

Figura 10 – Fotografie generalul Ion Herescu (nr. inv. I 8592).

342
 VLAD Irina POPESCU Valentina

Figura 11 – Fotografie Constantin Ciocăzan

1854–1942 (nr. inv. I 47304).

Figura 12 – Scrisoare general Ion Herescu către

Constantin Ciocăzan, 23.IV.1922
(nr. inv. I 31651).

343
Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

Figura 13 – Scrisoare Nicu Herescu către Constantin Ciocăzan, 10 noiembrie 1924

(nr. inv. I 31650).

Figura 14 – Scrisoare Nicu Herescu către

Constantin Ciocăzan, 27 noiembrie 1924
(nr. inv. I 31652).

344
 VLAD Irina POPESCU Valentina

Figura 16 – Fotografie Elena Olga Herescu.

Figura 15 – Carnet de Soră Infirmieră voluntară

a Societății Naționale de Cruce Roșie a României
(nr. inv. I 31671).

Figura 17 – Ordinul de rechiziție al Olgăi Herescu (nr. inv. I 31670).

345
Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

Figura 18 – Carte poștală (nr. inv. I 31090).

Figura 19 – Carte poștală 20.II.1928 (nr. inv. I 31087).

Figura 20 – Carte poștală 14.IV.1928 (nr. inv. I 31109).

346
 VLAD Irina POPESCU Valentina

Figura 21 – Carte poștală 9 iunie 1928 (nr. inv. I 31105).

Figura 22 – Carte poștală 19.IV.1922 (nr. inv. I 31108).

347
 Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

Figura 23 – Carte poștală 17 iunie 1929 (nr. inv. I 31095).

Figura 24 – Scrisoare N.I. Herescu către Radu Viișoreanu, 25 mai 1928 (nr. inv. I 32012).
348
 VLAD Irina POPESCU Valentina

Figura 25 – Telegrame adresate de Regele Mihai I lui Nicolae I. Herescu, 1941

(nr. inv. I 31043, I 31033, I 31034).

349
 Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie-Istorie. Vol. XXV/2018

Figura 26 – Telegrama Mareșalului Alexandru Averescu către N.I. Herescu din 7 decembrie 1932
(nr. inv. I 31402).

Figura 27 – Telegrama Mareșalului Ion Antonescu către N.I. Herescu din 15.09.1941
(nr. inv. I 31035).

350